Preotul Creștin Ortodox Ca Exemplu Moral Și Deschizător de Drumuri Duhovnicești

RADU TEODORESCU
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA EXEMPLU MORAL ȘI

DESCHIZĂTOR DE DRUMURI DUHOVNICEȘTI
Cugir 2022
1
CUPRINS
Introducere
1. Și totuși și păgânii au preoții lor sau despre preoții diavolului
2. Preotul creștin ortodox și forța exemplului moral propriu
3. Preotul creștin ortodox ca exemplu pentru adolescenți și tineri
4. Preotul creștin ortodox ca deschizător de drumuri duhovnicești în comunitatea lui
5. De ce nu toți preoții nu sunt deschizători de drumuri duhovnicești?
6. Preotul ca deschizător de drumuri duhovnicești într-o lume confuză și problematizată
Concluzii
2
INTRODUCERE
Cartea de față este o carte despre preotul creștin ortodox. Deși s-au scris mai multe cărți pe această temă
am considerat că subiectul este încă unul actual și demn de a fi abordat. Aceasta fiindcă preotul este unul care a
ajuns centrul de interes al studiilor încă din cele mai vechi timpuri. Dintre sfinții părinți creștin ortodocși care s-
au remarcat în a scris despre preotul creștin ortodox amintim pe:
- Sfântul Ioan Gură de Aur,
- Sfântul Grigorie de Nazianz
- și Sfântul Efrem Sirul.1
Prin urmare se poate vedea că nume destul de mari ale creștinismului ortodox au fost preocupate de
tematica preotului și a preoției. Preotul prin urmare este poate una dintre cele mai vechi tematici ale lumii.
Aceasta fiindcă din cele mai vechi timpuri odată ce a apărut religia ei bine a apărut în umanitate și nevoia de
preoți. Evident că în această carte vom căuta să studiem mai multe despre:
- cum este privită,
- cum este înțeleasă
- și cum este abordată
preoția și preotul creștin ortodox în chiar sânul creștinismului ortodox.2
Deși s-au scris mai multe lucruri despre preotul creștin ortodox în ultimii ani în literatura de specialitate
ceea ce trebuie să evidențiem de la începutul acestei cărți este că aici vom vorbii despre două aspecte ale preoției
care credem că sunt vitale și anume:
- despre preot ca exemplu moral
- și despre preot ca deschizător de drumuri duhovnicești.
De ce aceste două aspecte ale preoției? Fiindcă am ajuns să trăim în vremuri confuze și superficiale în
care oamenii nu prea sunt interesați la modul cel mai serios de moralitate. Pentru cei mai mulți dintre noi
adevărul este că moralitatea este un lucru:
- de la sine înțeles,
- care se subînțelege
- și este evident prin sine.
Nimic mai fals decât acest lucru. Dacă vom privii mai bine cum se manifestă lumea de azi vom vedea că
în sânul ei există forțe centrifuge și mișcări tectonice de subteran care sunt profund neortodoxe.
- Homosexualitatea,
- avortul,
- legalizarea prostituției
- drogurile
- sau pornografia
sunt probleme cu ample implicații în lumea de azi care ajung să ne facă să înțelegem că imoralitatea nu este atât
de pală pe cum pare.
Sfântul Grigorie de Nazianz definea preoția ca: “știința științelor și arta artelor.”3 Aceasta fiindcă trebuie
să știm că preotul trebuie să fie un om cu totul deosebit. Sunt din ce în ce mai mulți care nu privesc preotul
creștin ortodox cu ochi buni fiindcă ei consideră că de fapt preotul una spune și alta face. În mas media în
ultimii ani se poate vedea că de cele mai multe ori preoții creștin ortodocși sunt mai mulți sancționați decât
respectați și cinstiți.4
Prin urmare unul dintre cele mai mari reproșuri pe care le face societatea de azi preoților creștin
ortodocși este fățărnicia. Se cunoaște dictonul: să faci ce zice preotul nu ceea ce face el. Aceasta fiindcă sunt
mulți care adevărul este că și-au cam pierdut
- încrederea,
1A se vedea cartea Despre preoție (București, 1998).
2A se vedea Virgil Gheorghiu, Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (Sibiu, 2008).
3https://basilica.ro/stiinta-stiintelor-si-arta-artelor/ (accesat pe 01.04.2022).
4Este adevărat că nu toți preoții creștin ortodocși sunt oameni sfinți. Așa se face că în mas media din zilele noastre există o tendință de
a cere preoților creștin ortodocși să fie sfinți. Înainte de a cere cuiva să fie sfânt ei bine trebuie să ne cerem nouă să fim sfinți. Nu
putem să cere ceva altuia pe care noi suntem incapabili să îl ducem la îndeplinire. Ei bine este o mare meteahnă a societății noastre de
azi de a vedea în preoți farisei și fățarnici care una spun și alta fac.
3
- respectul
- cinstea
- și considerația
pentru preoții creștin ortodocși.
Pe aceste fond de a vedea că preoții creștin ortodocși sunt farisei, fățarnici și prefăcuți am decis să este
bine să luăm atitudine și să scriem o carte care să fie în favoarea preoților creștin ortodocși. Trăim vremuri de
secol XXI când omul își pune mai toate:
- speranțele,
- așteptările
- și năzuințele
în știință. S-a și spus că pentru mai multă lume din zilele noastre știința a devenit o adevărată religie. Ei bine în
aceste timpuri se cuvine să ne întoarcem mai mult la religie și la cei care sunt exponenții ei de seamă: preoții
creștin ortodocși.5
Preotul creștin ortodox trebuie să știm că este alături de noi din primele zilele ale nașterii noastre în
această lume și va fi cu noi pe tot parcursul vieții prin spovedanie și împărtășanie. La fel de bine acest preot va fi
cu noi și în momentul morții când vom părăsii această lume. Aceasta fiindcă este tot un preot care se va ruga
pentru noi la slujba înmormântării.
Sunt preoții creștin ortodocși care ne învață marile adevăruri dogmatice ale credinței creștin ortodoxe. Ei
sunt cei care ne spun că: „(...) Cuvântul Care luminează în mod negrăit din Tatăl, având naşterea proprie de sus,
şi existând ca dintr-un izvor din fiinţa Tatălui.”6
Prin urmare preotul se poate spune că în termeni creștin ortodocși nu este numai un moralist ci la fel de
bine el mai este și un mistagog. Aceasta fiindcă trebuie să știm că el este unul care în orice caz ne face să vedem
lucrurile duhovnicește. Avem nevoie de cineva care de mici copii să ajungă:
- să ne familiarizeze
- să ne inițieze
- și să ne orienteze
în viața duhovnicească.
Prin urmare ce îl califică pe preotul creștin ortodox să ajungă să fie unul care să ne deschidă drumuri
duhovnicești? Vom răspunde prin a spune că oamenii sunt unii care se deosebesc unii de alții. Unii sunt înclinați
spre științe și devin mari savanți. Ații sunt înclinați spre religie și devin preoți. Prin urmare trebuie să
recunoaștem că sunt și oameni care se nasc cu o anumită predispoziție spre religie. Așa se face că ei ajung să fie
unii care devin adevărate lumini și faruri de lumină pentru semenii lor.
Preotul este de multe ori văzut în lumea noastră de necredincioși și atei ca un parazit fiindcă el este unul
care nu produce nimic. Trăim într-o societate de consum și cei mai importanți oameni în această societate sunt
cei care produc și cei care consumă. Ei bine în această societate se poate vedea că preotul creștin ortodox nu își
prea are locul. O astfel de gândire trebuie să știm că este eronată și înapoiată această fiindcă societatea noastră
are nevoie de preoți care să fie unii care
- să ne îndrume,
- să ne ilumineze
- să ne mângâie
- și să ne consoleze
în luptele noastre duhovnicești.7
Preotul creștin ortodox știm că este chemat la slujirea lui de vocația pe care o simte mai de vreme sau
mai târziu în viața lui. Sunt adolescenți care simt foarte bine acest lucru și ajung să fie admiși în seminariile
teologice unde sunt instruiți și pregătiți să ajungă preoți creștin ortodocși. Vocația preotului trebuie să știm că
este un lucru care de cele mai multe ori vine de la Dumnezeu. Este Dumnezeu cel care ajunge să aleagă pe unii
dintre noi și să îi facă slujitorii lui. În acest sens este aproape imposibil să vorbim de un preot creștin ortodox
autentic fără de vocație. Aceasta fiindcă după cum am spus este Dumnezeu cel care pe cale:
5A se vedea (autor colectiv), Preotul ortodox în veacul XXI. Schițe pentru un portret (Editura Lumea Credinței, 2019).
6Sf.Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a II-a, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 189.
7A se vedea Serafim Alexeiev, Preotul mijlocitor între pământ și cer (București, 2009).
4
- mistică,
- spirituală,
- intrinsecă
- sau deschisă
ajunge să și cheme preoții la slujire.8
Într-o parohie a venit un preot nou și doi parohieni vorbeau despre acest lucru.
- Și ce zici de noul preot?
- Ce să zic?
- Cum ți se pare?
- Un om bun.
- Crezi?
- La prima vedere așa cred.
- Și eu cred la fel.
- Mă bucur.
- Uite că tot suntem aici aș vrea să te întreb ceva.
- Ce?
- Tu ce părere ai despre preoți?
- Au o mare răspundere.
- De ce?
- Fiindcă ei vor da răspuns de sufletele noastre în fața lui Dumnezeu.
- Crezi?
- Da.
- Nu știu ce să spun.
- Tu ai părinți?
- Da.
- Și cât ai fost copil nu au fost ei responsabili de tine?
- Ba da.
- Ei vezi, la fel cum un părinte are obligația să răspundă de copilul lui la fel de bine și preotul va răspunde
de cei pe care îi păstorește.
- Acum înțeleg.
- Foarte bine.
- Mulți sunt care nu văd nici un rost în preoți.
- Greșit.
- De ce?
- Fiindcă preoții sunt foarte folositori pentru societate.
- Prin ce?
- Ei sunt moraliștii societății.
- Ce este aceia un moralist?
- Este o persoană care se ocupă de moravurile societății.
- A da, îmi dau seama.
- Foarte bine.
- Dar uite fiindcă tot discutăm...
- Da?
- Poți să îmi dai un exemplu concret despre cum sunt preoții de folos societății?
- Dacă stau să mă gândesc bine, da.
- Ce exemplu?
- Este unul pe care chiar eu am auzit.
- Care?
- Bine am să îți spun.
- Te ascult.
- Într-un compartiment de tren mergeau un om simplu de la sat și un mare necredincios.
8A se vedea preot Ion Buga, Pastorala. Calea preotului (Editura Gheorghe Vechi, 1994).
5
- Așa și?
- Pe cum mergeau ei prin culoarul trenului a trecut un preot creștin ortodox.
- Ei și preoții aceștia, a spus necredinciosul.
- Ce este cu ei? A întrebat omul simplu.
- Nu sunt buni la nimic.
- De ce?
- Nu aduc nici un profit societății.
- Păi cum?
- Trăiesc pe banii noștri și nu aduc nici un ban societății.
- Eu cred că greșiți.
- Ba nu greșesc.
- Ba da.
- Am putea să trăim și fără de preoți.
- În nici un caz.
- De ce?
- Fiindcă este un preot care ți-a salvat viața.
- Viața mea?
- Da.
- Cum?
- Auzi domnule eu sunt un om simplu de la sat care de mic am fost înclinat spre rău. Dacă nu ar fi fost
părintele de la noi din sat care mi-a spus că să ucizi este un păcat eu de mult v-aș fi ucis și v-aș fi luat banii.
- Hahaha bună povestea.
- Deci vezi că preoții sunt de folos.
- Acum îmi dau seama.
- Lumea nu vede mare lucru în a fi preot dar realitatea este alta.
- Așa este.
- Sunt preoții cei care îndeamnă la o viață morală.
- Și exemplul propriu convinge cel mai mult.
- Mai ales exemplul propriu.
- Așa este.
- Și totuși preoții sunt diferiți.
- În ce sens?
- Unii sunt buni predicatori.
- Și alții?
- Sunt mari rugători.
- Asta așa este.
- Alții sunt buni adminstratori.
- Fiecare cu darul lui.
- Așa este.
- Oricum povestea cu necreciniosul mi se pare tare bună.
- Păi da. Oamenii simplii au nevoie de preot.
- De cineva care să le vorbească pe limba lor.
- Întocmai.
- Mă bucur că ne-am întâlnit.
- Și eu.
- La revedere.
- La revedere.9
Dialogul de mai sus este unul care este menit să ne spună că în societatea noastră preoții creștin
ortodocși sunt unii care au un mare rol și sunt foarte importanți. Spunem acest lucru pe fondul unei lumii care îi
desconsideră din ce în ce mai mult pe preoți și chiar a ajuns să îi considere fără de sens și de folos. Acest lucru
9Povestire luată din tradiția orală creștin ortodoxă.
6
nu înseamnă că toți preoții sunt excepționali prin faptul că sunt preoți ci ceea ce trebuie să știm este că un preot
ajunge să fie bun dacă conlucrează cu harul lui Dumnezeu și prin nevoință ajunge să fie un receptacol al harului
lui Dumnezeu. Iată de ce harul este foarte important în viața unui preot și trebuie să știm că sunt și preoți care
nu vor să conlucreze cu harul lui Dumnezeu. În cele din urmă sperăm să punem în fața cititorului o carte
interesantă și dinamică despre misiunea și vocația preotului creștin ortodox10.
CAPITOLUL 1
ȘI TOTUȘI ȘI PĂGÂNII AU PREOȚII LOR SAU DEPSRE PREOȚII DIAVOLULUI
Deși preotul se poate spune că este liderul spiritual al unei comunități creștin ortodoxe vom vedea că în
lumea noastră sunt mai multe religii și fiecare religie își are setul ei de lideri spirituali:
- iudaismul are rabini,
- islamul are imami,
- hinduismul ale brahmani și yoghini,
- budiștii au pe bonzi,
- lamaiștii au pe lama
și enumerarea ar putea continua.
Mai toate religiile au preoții lor care sunt cât se poate de atenți ca toate preceptele religiei lor să fie
împlinite și respectate.
Prin urmare noi creștinii ortodocși simpli ajungem să ne punem întrebarea: dacă sunt atât de mulți preoți
în această lume pentru atât de mute religii care sunt preoții adevărați? Sau evident că la fel de bine ajungem să ne
întrebăm: sunt toți preoții la fel? Adevărul este că nu. Sunt preoți adevărați și preoți falși. Noi creștinii ortodocși
considerăm că preoții creștin ortodocși sunt:
- adevărați,
- funcționali,
- veridici
- și primordiali.
Cum rămâne atunci cu preoții altor religii? Ca să ne dăm seama de acest lucru trebuie să facem un recurs
la ceea ce a spus Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Iisus spunea așa: “feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la
voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii
struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade
rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă
bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 15-20).
Iisus vorbește aici cât se poate de clar de profeți mincinoși. Dacă sunt profeți mincinoși trebuie să știm
că sunt și preoți mincinoși fiindcă un profet este și un preot dincolo de toate. Prin urmare nu este nici o greșeală
dacă spunem că sunt și preoți mincinoși. De fapt acest lucru îl știm mai mulți dintre noi. Știm că există preoți
care nu au mai nimic în comun cu Iisus. Acești preoți sunt unii care merg după nume străine cum ar fi: Buda,
Krișna, Mohamed, Zoroastru, Confuncius sau Lao Tze.
Ca să înțelegem mai bine cum au ajuns acești preoți mincinoși să existe trebuie să facem un recurs la
antropologie și să ne dăm seama că omul este creat ca fiindcă liberă. El este unul care are șansa să aleagă între
bine și rău în funcție de propria lui alegere. Ei bine sunt mai mulți care au ajuns să nu mai urmeze lui Dumnezeu.
Primii din această categorie au fost demonii.11
Creația mai înainte de această lume a omului, demonii au fost îngeri buni și luminoși. Ei însă nu au voit
să fie numai îngeri și au dorit mult mai mult. Au dorit ceea ce este imposibil: să ajungă ei dumnezeu. Cel care a
condus această rebeliune rușinoasă a fost un înger pe nume satan. Din îngeri de lumină ei vor devenii demoni ai
întunericului absolut și etern. Diavolii au crezut că Dumnezeu poate să fie detronat și înlocuit. Ei bine acest
lucru este imposibil fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu este sursă a ființei și fără de El nu ar mai exista nici o
ființă. Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „(...) Şi obârşia Lui este dintru început, din zilele veacului (Mih. 5, 1).
10A se vedea Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă (Sibiu, 1996).
11A se vedea Demonii și lucrările lor (Galați, 2007).
7
Prin obârşie indică aici ieşirea la existenţă (ipostatică) proprie Unuia-Născutului din fiinţa Născătorului ca o
strălucire din lumină, înainte de tot veacul şi ziua şi clipa.”12
Pentru ca să ne dăm seama de una își are preotul creștin ortodox trebuie să facem o incursiune în
dogmatica creștin ortodoxă. Știm că în creștinismul ortodox Dumnezeu este o Treime de persoane. Așa se face
că este Dumnezeu Sfânta Treime care îl cheamă pe preot prin vocația lui de a Îl slujii pe Dumnezeu. Despre
Dumnezeu Sfântul Chiril al Alexandriei spune cât se poate de plastic: „(...) precum dintr-un izvor dulce iese o
undă dulce şi din pomi de soi bun ies şi roduri bune, aşa socotesc că trebuie să credem că Cel ce este din
Dumnezeu după fire este Dumnezeu adevărat şi Cel născut din Tatăl etern este etern ca şi Născătorul Lui. Era
potrivit deci să spună către iudei: Sau faceţi pomul rău, şi rodul va fi rău, sau faceţi pomul bun, şi rodul lui va fi
bun (Mt. 12, 33). Căci nu poate pomul bun să facă roade rele, nici omul rău să facă roade bune (Mt. 7, 18). Cum
se poate deci întâmpla, sau, mai bine-zis, cum nu este o mare nebunie să se creadă că Cel Născut din Tatăl
nemuritor este muritor, sau să se numere între cei stricăcioşi Cel ce nu ştie de stricăciune?”13
Se poate vedea aici teologia înaltă a Sfântului Chiril al Alexandriei care evident că pentru mai mulți
creștin ortodocși este inaccesibilă. Trebuie prin urmare să ne dăm seama că avem în preotul creștin ortodox o
persoană care ajunge să se preocupe cu Dumnezeu și în acest sens să ajungă să ni-L facă pe Dumnezeu mai
accesibil. Nu trebuie să credem că noi putem
- să înțelegem,
- să cuprindem,
- să asimilăm
- și să integrăm
pe cont propriu tot ceea ce ține de existența lui Dumnezeu.
Este adevărat că preotul creștin ortodox își trage preoția lui de la Hristos. Însă ceea ce orice creștin
ortodox simplu trebuie să știe este că Iisus nu este numai personajul istoric care a trăit din anul 1 până în anul 33
ale erei noastre ci El este Fiul lui Dumnezeu Tatăl născut din veșnicie: „a provenit din fiinţa Tatălui ca o
strălucire din lumină, sau cum iese un râu dintr-un izvor. Deci, cei ce văd pe Fiul pot vedea fiinţa Tatălui şi pot
înţelege din Fiul ceea ce e propriu Tatălui. Căci, deoarece toată existenţa Fiului iese din fiinţa Tatălui, Fiul este în
Tatăl şi, invers, Tatăl este în Fiul, deoarece ceea ce este Tatăl prin fire, aceea este şi Cuvântul Cel ce provine din
El, fiindcă Tatăl Se arată şi este în Fiul, aşa cum este în râu izvorul din care el izvorăşte. Căci ceea ce e propriu
fiinţei Tatălui se află în Fiul, şi chipul Dumnezeirii, ca să zic aşa, îl arată pe Tatăl în Sine.”14
Preotul trebuie să știm că trebuie să fie un teolog dar nu un teolog care să țină ceea ce știe numai pentru
sine ci la el de bine să ajungă să comunice:
- cunoștiințele,
- experiențele,
- trăirile
- și revelațiile
sale cu comunitatea de creștin ortodocși simpli.
Ca unul care este slujitor al Hristos preotul creștin ortodox trebuie să știe că El: „(...) El (Hristos - n.a.)
este în Tatăl şi are pe Tatăl în Sine, adică poartă firea Tatălui în ipostasul Său, ca un adevărat Născut, ca rod
adevărat, ca Fiu provenit în chip natural din Tatăl.”15
Prin urmare știm că Hristos a avut 3 slujiri în această lume (după dogmatica creștin ortodoxă):
1. slujirea arhierească (preoțească),
2. slujirea profetică
3. și slujirea împărătească.
Prin urmare se poate spune că fiindcă este începătorul preoției creștin ortodoxe Iisus este preotul creștin
ortodox prin excelență. Nu trebuie să uităm acest lucru fiindcă sunt mulți care ajung să Îl separe pe Iisus de
contextul preoției creștin ortodoxe. Dacă vor merge pe acest fir autentic al preoției creștin ortodoxe vom ajunge
să vedem că Hristos este dincolo:
- de timp,
12Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a V-a, Introducere,în PSB, voi. 41, p. 506.
13Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a VI-a, în PSB, voi. 41, pp. 646-647.
14Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărţile VII şi VIII, în PSB, voi. 41, pp. 737-738.
15Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a IX-a, în PSB, voi. 41, p. 856.
8
- de spațiu,
- de istorie,
- de materie
- și de om.
Acesta fiindcă El este Fiul lui Dumnezeu. Este preotul creștin ortodox cel care ajunge să ne facă
conștienți că: „(...) Tatăl este ca o rădăcină şi izvor al propriului Născut.”16
Preoția creștină prin urmare vin de dincolo de această lume fiindcă Hristos știm că nu este din această
lume. Nu trebuie să uităm acest lucru și trebuie să îl avem în vedere în zilele noastre când sunt din ce în ce mai
mulți care sunt materialiști și se rezumă numai la această lume.
Preotul este în acest sens un slujitor al evangheliei care trebuie să știm că este cartea lui de căpătâi. Este
evanghelia care trebuie să știm că deși se repetă este una care ne pune să ne gândim mai mult la Hristos și la ceea
ce vrea Hristos să ne comunice. Nu trebuie să uităm acest lucru și trebuie să în vedere.
“În memoriile scrise în anul 1928 de către dl. Alexandru Davila despre regele Carol 1 al României, găsim
şi următoarele: „Regele Carol adunase în bogata sa bibliotecă o mulţime de cărţi vechi, de ediţii de lux şi de
volume rare. El ştia bine româneşte, citea foarte mult scrierile autorilor români chiar tipărite cu litere chirilice şi
poseda o splendidă evanghelie a lui Dosoftei, legată frumos cu balamale şi paftale de argint. Mi-am permis odată
— zice dl. Davila, — să-1 întreb, de unde ştia aşa de bine româneşte ? Regele Carol scoţând din raft minunata
Evanghelie şi întinzându-mi-o, îmi răspunse: „De aici."
Din atmosfera aceasta a Evangheliilor tălmăcite de vlădicii români s-a adăpat marele rege Carol I Şi ce să
mai zicem de milioanele de creştini din popor cari ascultau graiul românesc din Sfintele Evanghelii? Ce vor putea
zice inamicii Bisericii?”17
Este prin urmare evident că un preot adevărat trebuie să fie unul instruit în teologia creștin ortodoxă.
Totuși trebuie să știm că și preoții necreștini (păgâni) sunt unii care sunt instruiți în religiile lor. Acest conflict al
preoților trebuie să știm că este întâlnit de mai multe ori în Vechiul Testament. Poate cel mai cunoscut caz este
cel al confruntării dintre Sfântul proroc Ilie și preoții păgâni ai lui Baal. Baal a fost un zeu oriental antic care a
ajuns să fie îmbrățișat și de regele Ahab și regina Isabela a Israelului. Știm din Vechiul Testament că Sfântului
proroc Ilie i-a revenit greaua misiune de a mustra pe rege de păgânismul lui și a demonstra că Yahve este
adevăratul Dumnezeu. În acest sens Sfântul Ilie va face 2 lucruri fundamentale:
1. va închide cerul și mai bine de 3 ani nu va mai ploua în Israel
2. și a convocat pe preoții lui Baal pe Muntele Carmel pentru a mistuii jertfa adusă lui.
Preoții lui Baal se roagă dar jertfa nu se mistuie. Când se roagă Sfântul Ilie un foc e pogoară din cer care
ajunge să mistuie jertfa lui.
Cine să fi fost preoții lui Baal de care vorbește cât se poate de clar Vechiul Testament? Este clar că nu
erau preoții lui Dumnezeu fiindcă doar Sfântul Ilie a mai rămas preot și proroc al Dumnezeului celui adevărat.
Fie că vorbim de:
- Baal,
- Zeus,
- Isis și Osiris,
- Wotan,
- Odin,
- Jupiter,
- Zamolxe
- sau Perun
toate aceste nume sunt date nu lui Dumnezeu ci diavolului. Aceasta fiindcă trebuie să știm că preoția nu poate să
fie trăită oricum și de orice. Păgânii antici prin urmare au avut preoții lor.18
La primul impuls al primilor frați din lume Cain și Abel de a jertfii lui Dumnezeu până la preoții creștin
ortodocși trebuie să știm că este cale lungă. La fel de bine ceea ce trebuie să știm este că au fost și mulți care au
ajuns să respingă pe Dumnezeu și să se întoarcă spre diavol sub o formă sau alta și să ajungă să îi slujească.
Slujirea diavolului trebuie să știm că este un lucru cât se poate de des întâlnit în păgânism și mai ales păgânismul
16Sf.Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a XI-a, cap. 10, în PSB, voi. 41, p. 1055.
17Din ziarul Viitorul din 11 Iulie 1928.
18A se vedea Pierre de Labriolle, La reaction paienne (Paris, 1934).
9
antic. Diavolul se poate spune că a instaurat o preoție care mergea în paralel cu preoția Vechiului Testament și
care căuta să aducă cât mai mulți:
- adepți,
- convertiți
- neofiți
- și noi credincioși.
De ce? Fiindcă deși spune că este original adevărul este că diavolul nu face decât să Îl imite pe
Dumnezeu. După cum în Vechiul Testament Dumnezeu a instituit o preoție ei bine și diavolul avea să instituie o
preoție păgână care a dominat antichitatea.19
Un preot creștin ortodox s-a întâlnit cu un creștin din parohia lui.
- Doamne ajută părinte.
- Doamne ajută.
- Ce mai faceți?
- Bine.
- Mă bucur să aud asta părinte.
- Dar tu?
- Și eu.
- Frumos.
- Părinte că tot ne-am întâlnit.
- Da.
- Vreau să discut ceva cu sfinția ta.
- Ce anume?
- Părinte cum este cu sectanți?
- Adică?
- Păi ei spun că nu trebuie preot în biserică.
- Așa este.
- Și au dreptate?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă noi știm ce a făcut Iisus.
- Ce a făcut?
- A ales Iisus 12 apostoli?
- Da.
- Au fost numiți toți cei care au urmat lui Iisus apostoli?
- Nu.
- Uite ca să te fac să înțelegi.
- Da.
- Știm din Noul Testament că Iisus a mai aveau un alt set de ucenici.
- Care?
- Pe lângă cei 12 apostoli Iisus a mai avut încă 70 de ucenici.
- Da, parcă îmi aduc aminte.
- Ei bine în Noul Testament Iisus nu i-a numit pe aceștia 70 apostoli.
- Nu?
- Nu.
- Deci apostoli au fost numai 12?
- Da.
- Dar părinte ce sunt sectanții?
- Sunt eretici.
- Adică?
- Oameni care nu ascultă de Hristos și de sfinții părinți.
19A se vedea P. Aube, Histoire des persecutions de l’Eglise. La polemique paiene a la fin du IIe siecle (Paris, 1878).
10
- Uite că să înțelegi îți voi spune o poveste din viața Sfântului Ambrozie al Milanului.
- Vă ascult.
- Pe vremea Sfântului Ambrozie împărăteasa Iustina a trecut la arianism.
- Arianism?
- Da.
- Și înseamnă arianism?
- A fost o erezie din secolul IV care susținea că Hristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu ci doar o creatură a
lui Dumnezeu Tatăl.
- Înțeleg.
- Sfântul Ambrozie o mustra pe împărăteasă pentru erezia ei.
- Și?
- Și ce și-a spus împărăteasa?
- Ce?
- Îl voi înlătura pe Ambrozie.
- Și a reușit?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă poporul îi era devotat și îl asculta.
- Ce frumos.
- Împărăteasa a chemat un om de încredere căruia i-a spus:
- Te-am chemat aici fiindcă am nevoie de ajutorul tău.
- Ce pot să fac?
- Vreau cu trăsura ta să îl pândești pe Ambrozie și când nu este atent să îl răpești și să îl duci de aici.
- Bine așa voi face.
- Ș ce a urmat?
- Un an de zile a stat omul împărătesei la până doar va găsii un moment prielnic să îl prindă pe Sfântul
Ambrozie.
- Și l-a răpit?
- Nu.
- Minunat.
- Așa s-a făcut pe acel om al împărătesei a făcut o crimă.
- Urât.
- Și știi ce?
- Ce?
- A fost dus la locul de pedeapsă chiar cu trăsura cu care vroia să îl răpească pe Sfântul Ambrozie.
- Nu se poate.
- Ba da.
- Și care a fost reacția Sfântului Ambrozie?
- Nu a căutat să se răzbune.
- Nu?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă Sfântul Ambrozie s-a dus și a început să îl mângâie și chiar ia dat bani.
- Uimitor
- Așa este.
- Frumoasă povestea.
- Cu adevărat.20
Avem mai sus o poveste din viața Sfântului Ambrozie care ne spune că pe eretici mai de grabă îi
câștigăm cu faptele bune decât prin:
- insulte,
- ocări,
20Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
11
- calomnii
- sau blesteme.
Se poate vedea aici că deși sunt mai mulți eretici care sunt declarați dușmani ai creștinismului ortodox noi
creștinii ortodocși nu trebuie să le răspundem cu răutate și ranchiună ci din contră cu iertare și iubire. Sunt
eretici care trebuie să știm că sunt extrem de agresivi când vine vorba de creștinismul ortodox. Trebuie să știm
de ei și să nu căutăm să le răspundem la provocări fiindcă nu vom rezolva nimic cu
- ură
- și cuvinte rele.
Mai mult trebuie să ne bazăm pe iubire în raport cu acești eretici agresivi.21
Prin urmare este bine să știm că în această lume nu numai Dumnezeu Tatăl își alege preoți ci și diavolul.
Mai toate marile religii ale lumii nu Îl recunosc pe Iisus ca Mântuitor și evident că propovăduiesc doctrine:
- străine,
- ciudate,
- eronate
- și eretice
și care nu au mai nimic în comun cu ceea ce a propovăduit Iisus Hristos.
Că există preoți ai diavolului ne-o spune cel mai bine păgânismul antic de care am vorbit în paginile de
mai sus. Știm de exemplu că în Grecia antică cultul zeiței frumuseții Afrodita includea în sine mai multe preotese
care practicau prostituția ca o modalitate de a o cinstii pe zeiță. Aceasta fiindcă pentru Afrodita prostituția era un
lucru sacru și sfânt. Din acest exemplu se poate vedea cât de departe au mers lucrurile și că cu adevărat se poate
vorbii de o preoție a diavolului care face ceea ce este plăcut diavolului.
Sunt mai puțini cei care știu că preoții păgâni practicau în vechime chiar și sacrificiul uman. Erau zei care
puteau să fie mulțumiți numai cu jertfe umane. Unul dintre acești zei era zeul slav Svarog: “Svarog au fost aduse
sacrificii sângeroase, care au fost stabilite prin tragere la sorți sau indicate de preot. Cel mai adesea acestea erau
animale, dar pot exista oameni. Printre diferitele sacrificii, preotul are obiceiul de a sacrifica uneori oameni -
creștini, asigurându-se că acest tip de sânge oferă plăcere deosebită zeilor” (Helmold. Cronica slavă, 1167-1168).
Adam din Bremen în cronica din secolul al XI-lea „Faptele Episcopilor din Hamburg” povestește despre
moartea lui Ioan, episcopul Mecklenburg: „Barbarii i-au tăiat brațele și picioarele, și-au aruncat trupul pe drum, i-
au tăiat capul și, lipit de o suliță, l-au sacrificat zeului lor Radegast ca semn victorie .”22
Dacă vom privii mai atenți în istoria religiilor ceea ce vom vedea este că au fost mai multe religii care au
practicat sacrificiul uman. Aceasta fiindcă se considera că zeii trebuie cinstiți prin jertfe de oameni.
Aztecii la fel de bine și ei au fost unii care au practicat prin preoții lor jertfele umane. “Miturile
cosmogonice aztece sunt pline de referințe la sacrificiul uman ca element necesar pentru funcționarea și
echilibrul cosmosului. O găsim, de exemplu, în mitul creației lumii, în care zeița pământului Tlaltecuhtli
revendică inimile umane și refuză să rodească înainte de a fi stropită cu sânge; în mod similar, în mitul creației
Soarelui și Lunii, sacrificiul zeilor Nanahuatzin și Tecciztecatl le permite să renască sub forma acestor stele,
atunci este necesar și sacrificiul celorlalți zei, astfel încât Soarele să înceapă să mișcă-te pe cer. În mitul Nahua al
Legenda Suns , zeița Pământului dă naștere la 400 Mimixcoas și 5 Mecitin (adică Mexicas ); pe măsură ce
Mimixcoa se răsfață cu pofta și băutura și, prin urmare, nu aduc nimic înapoi de la vânătoare, cele cinci Mecitin
sunt responsabile de uciderea celor 400 Mimixcoa, astfel încât Pământul și Soarele să se poată hrăni cu ele.
Acest rol de reglementare este, de asemenea, legat de legenda soarelui , conform căreia zeii au creat
succesiv mai multe lumi sau „sori” care au fost de fiecare dată anihilate împreună cu locuitorii lor; sacrificiile
umane trebuiau să-i potolească pe zei, astfel încât să nu distrugă încă lumea actuală. Aztecii credeau, de asemenea,
că sacrificiile permiteau Soarelui să-și continue cursul pe cer. Jertfele date în cinstea zeului Tlaloc au fost pentru a
evita seceta și inundațiile.”23
Prin urmare ceea ce trebuie să știm este că după cum Dumnezeu și Hristos au ales o preoție care să Îl
slujească la fel de bine și păgânii aveau propria lor preoție. Este evident că preoția păgână era considerată
superioară și una care avea menirea de a îl pune pe credinciosul simplu în legătură cu zeii. Zeii de multe ori
21A se vedea Radu Teodorescu, Se vor mântuirii ereticii? Un răspuns după sfinții părinți ai Bisericii Creștin Ortodoxe (Cugir, 2020).
22https://ro.greatplainsparanormal.com/6471764-slavic-paganism-the-most-shocking-rituals-alternative-view (accesat pe 02.04.2022).
23https://ro.frwiki.wiki/wiki/Sacrifice_humain_chez_les_Azt%C3%A8ques#Fonction_des_sacrifices (accesat pe 02.04.2022).
12
vorbeau prin oracole. Ce erau aceste oracole? Erau în aceste oracole unde activau mai multe preotese și preoți
care pretindeau că vorbeau cu zeii și le aduceau muritorilor vești sau informații de la zei. Ei bine aceste oracole
trebuie să știm că erau cât se poate de nesigure și nu dădeau informații precise. “De pildã, când locuitorii insulei
Sifnos vin ca sã întrebe despre durata norocului lor, primesc drept rãspuns ”sã se asigure faţã de cârdul de lemn
şi de crainicul roşu” şi nu fac asocierea cu vasele vopsite cu miniu ale celor din Samos şi le refuzã şi solul, drept
urmare insula lor este pustiitã. Când spartanii întreabã ce ar putea face împotriva tegeaţilor, Pythia le spune sã
facã rost de osemintele lui Oreste, aflate la Tageea, în Arcadia, unde ”şuierã douã vânturi. Loviturã şi
contraloviturã”. Unul dintre ei descoperã mormântul în curtea unei fierãrii, unde erau doã foale (vânturile) şi
ciocanul cu nicovala (lovitura şi contralovitura). În alte dãţi însã oracolul se înşela. Regel lidian Cresus (560-546
a.Hr.), cãruia îi fusese prezisã victoria, este înfrânt de cãtre persanul Chiros, care cucereşte şi oraşul Sardes.
Evenimentul a a vut o influenţã aparte asupra percepţiei norocului, a invidiei zeilor şi totodatã a indus ideea cã
grecii trebuie sã se fereasca de perşi.”24
Informațiile de mai sus sunt despre Oracolul din Delfi. Trebuie să știm că aceste oracole erau considerate
ca lucruri sacre în antichitate și trebuiau să fie:
- cinstite,
- venerate
- și chiar adorate
de păgânii simplii.
Pythia era preoteasa zeului Apolo de la Delphi și se considera că ea putea să vorbească cu zeul însuși.
Pentru acest lucru ea intra într-o transă în care îl putea vedea și auzii de zeu. “Pythia este reprezentanta nebuniei
profetice. Mediumitatea apolinicã avea drept scop cunoaşterea prezentului sau trecutului obscur, spre deosebire
de transa dionisiacã ce urmãrea cel mult o vindecare mentalã. Extazul era practicat de mult în Asia de vest, în
Fenicia, regatul Hittit. Dupã cum transpare din Iliada, Apollo ar fi şi el asiatic la origine (echivalentul zeului hittit
Apulunas?). Si în Asia, la Claros sau Branhizii este practicatã profeţia asiaticã. Conform lui Herodot, în Lycia, la
Patara, preoteasa este încuiatã peste noapte pentru uniunea misticã. La Delphi şi nu numai, Apollo nu se folosea
de clarviziune, ci mai degrabã de entuziasmul în sensul originar al cuvântului, adicã zeul pãtrunde în Pythia şi
vorbeşte prin ea. Darul Pythiei este atribuit posesiunii, posesiune care nu avea loc doar în oracolele oficiale
(cazurile Casandrei, al lui Bakis, al Sibilei). Nu se cunosc foarte multe despre starea psihicã a Pythiei. Ce ştim este
cã ea era fata unui fermier sãrac, o femeie cinstitã şi simplã, lipsit de educaţie.”25
La fel de bine este evident că preoții păgâni erau imorali. De exemplu în Grecia antică se considera că
beție nu este un păcat ci din contră o virtute. Aceasta fiindcă exista chiar și un zeu la beției pe nume Dyonisios.
Ei bine cei care se închinau lui Dyonisios considerau că de fapt a te îmbăta era o modalitate de a îi slujii pe zei și
mai ales pe Dyonisios. Să fi fost lucrurile chiar așa? Evident că nu. Știm foarte bine că beția este un păcat în
creștinism și în nici un caz un om beat nu are cum să fie pe placul lui Dumnezeu Tatăl. Totuși nu și aceast a fost
și părerea cultelor antice păgâne. Trebuie să știm acest lucru și nu să ne înșelăm. Păgânismul antic a a fots plin de
zei care susțineau beție ca fiind o adevărată virtute.26
O altă practică pe care o avem în păgânism trebuie să știm că erau orgiile. Aceste orgii erau adevărate
dezmățuri în care nu mai exista deloc:
- pudoare,
- moralitate
- sau rușine.
“Conform mărturiilor lui Plutarh aceste petreceri orgiastice erau celebrate pe vârful munţilor cu multă
muzică şi lumină. Sute de oameni se costumau în personaje fantastice. O parte erau bacantele, care intrate în
stare de transă şi frenezie ucideau animale tinere cu mâinile goale şi mâncau carne crudă. Apoi mai erau satirii şi
nimfele care nu se dădeau în lături de la sex în public sau de la alte gesturi considerate astăzi foarte obscene. În
secolul al III-lea î. Hr, acest cult a pătruns şi în Roma Antică căpătând diferite forme şi conotaţii. Latura
orgiastică şi extatică a fost însă păstrată. Titus Livius pomenea despre depravarea generală cu ocazia acestor
24https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cat-de-precis-era-oracolul-din-delphi (accesat pe 02.04.2022).

25
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cat-de-precis-era-oracolul-din-delphi (accesat pe 02.04.2022).
26https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-142/zeii-de-betie-si-alcool.html (accesat pe 02.04.2022).
13
sărbători, despre orgii şi beţii cumplite. Totodată excesele duceau inclusiv la crime cumplite. Tocmai de aceea în
anul 186 î. Hr, Senatul Roman a interzis aceste practici.”27
Ca să ne dăm seama de cât de departe au mers lucrurile în ceea ce a privește imoralitatea practicilor
păgâne vom menționa aici o practică a gnosticilor Babelo. “Mai precis acesta (istoricul Epifanius) pomenea
despre un ritual prin care adepţii consumau spermă şi sânge menstrual. Practic femeile şi bărbaţii din cadrul
sectei făceau schimb de astfel de lichide, văzute nu ca ceva pământesc ci ca un soi de auto-apoteoză. De altfel în
gnosticismul din aceea perioadă existau două tendinţe. Una ce presupunea libertatea sexuală şi chiar orgiastică iar
cealaltă un soi ascetism. Cea mai puternică ramură a acestei secte era cea care încuraja ascetismul. Adepţii puteau
face sex dar nu aveau voie să ajungă la orgasm văzut ca un păcat.”28
Preoții păgânismului prin urmare susțineau că prostituția era un lucru sacru și toate femeile trebuiau
măcar odată în viață să meargă și să se prostitueze în templul zeilor. “o serie de autori antici precum Herodot sau
Strado vorbesc despre existenţa prostituţiei sacre în Antichitate. Mai precis, în civilizaţiile din zona
Mesopotamiei, în special era întâlnit această practică. Herodot spunea că aceste ritualuri sexuale pentru onorarea
zeităţii, în special Aştarte, erau practicate mai ales în vechiul Babilon dar şi în zona insulei Cipru. Unul dintre
aceste ritualuri sexuale babiloniene presupunea ca fiecare femeie din ţinut, măcar odată în viaţă, trebuia să stea în
templul lui Aştarte şi să se ofere primului necunoscut întâlnit. Inclusiv femeile foarte bogate, spun autorii antici,
ar fi fost văzute venind în litierele lor bogate la templul lui Aştarte pentru a face sex cu primul străin venit. Mai
mult decât atât femeile care practicau acest ritual se aşteptau să fie şi plătite simbolic. Ele nu puteau pleca acasă
până când străinul nu întreţinea relaţii sexuale cu ele şi mai apoi le arunca un ban în poală. Strabon a scris la
rândul său despre prostituţia sacră în Babilon. Poetul Pindar în secolul al V-lea î. Hr. a mărturisit că prostituţia
sacră era practicată şi în Grecia Antică, la Corint, de exemplu. Acesta spunea că tinerele fete, în numele Afroditei,
se dăruiau pelerinilor care aduceau prinos zeiţei. Totodată un alt autor antic, Atheneus scria că în Corint, femeile
spuneau că se vor prostitua în numele ei, dacă zeiţa le va răspunde dorinţelor. ”29
Toate aceste lucruri sunt unele care ne fac imaginea
- imorală,
- decadentă,
- laxă etic
- și josnică
a preoților păgâni.
Trebuie să știm că atunci când creștinismul ortodox a apărut și a înlocuit păgânismul aceste lucru a fost
pe bună dreptate. Aceasta fiindcă omul antic avea nevoie de ceva:
- înălțător,
- sublim,
- moral,
- etic
- și virtuos
și a venit vremea să renunțe la orgiile și imoralitățile păgâne.
Trebuie prin urmare să fim conștienți că diavolul are mai multe forme prin care a ajuns să se facă
cunoscut în istorie și una dintre ele a fost păgânismul. După cum am spus a fost păgânismul cel care a ajuns să
creeze o nouă preoție în care:
- păcatul,
- patima,
- imoralitatea
- decadența
- și orgia
erau adevărate virtuți.
27https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-culte-religioase-orgii-generalizate-prostitutie-
sacra1_5d011ccb892c0bb0c64b0d07/index.html (accesat pe 02.04.2022).

28
https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-culte-religioase-orgii-generalizate-prostitutie-
29
https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-culte-religioase-orgii-generalizate-prostitutie-
14
Este cumva inuman să ajungem să crede că astfel de lucruri puteau să continue în istorie. Iată de ce în
cele din urmă păgânismul va pierde în lupta împotriva creștinismului ortodox și era și normal să fie așa. Era și
normal fiindcă după cum am spus păgânismul demonic a ajuns să propovăduiască lucruri nenaturale ca
- prostituția,
- orgia,
- beția,
- jertfele umane
- sau idolatria
ca fiind lucruri bune și firești.30
În anul 1928 doi prieteni s-au întâlnit pe o bancă în parc și discutau.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Ai iești la aer?
- Da.
- Foarte frumos.
- Așa este. Și tu văd că ai ieșit?
- Da, am vrut să vin puțin între verdeață.
- Foarte bine.
- Și ce mai faci?
- Bine.
- Mă bucur.
- Nici nu o să îți vină să crezi ce am aflat azi.
- Ce?
- Numele de Ivonne Vierlet îți spune ceva?
- Ivonne Vierlet?
- Da.
- Nu.
- Păcat.
- De ce?
- Fiindcă a fost o mare eroină?
- Da?
- Da.
- Păi cum?
- Azi citeam ziarul.
- Și?
- Într-un articol se spunea că lui Ivonne Vierlet i s-a făcut o statuie.
- Unde?
- În orașul Marchiennes din Belgia.
- De ce?
- Aici este dichisul.
- Ce dichis?
- Ivonne Vierlet a fost o școlăriță belgiană.
- Și?
- A fost ucisă de germani.
- Doamne ferește!
- A fost în anul 1918.
- În primul război mondial?
- Da.
- Și de ce ar fi ucis germanii o fetiță?
- Fiindcă a dat o bucată de pâine unui prizonier francez.
- Și pentru aceasta a fost ucisă?
30A se vedea Radu Teodorescu, Firescul în religia comparată (Cugir, 2014).
15
- Da.
- Nu îmi vine să cred.
- Ba da. Francezii și germanii au fost în tabere opuse în primul război mondial.
- Îmi aduc aminte.
- Și știi ce este scris pe statuia micei eroine?
- Nu.
- Crucea de război franceză şi crucea de Cavaler al ordinului „Leopold II.”
- Frumos.
- Așa este.
- Foarte interesantă această poveste cu Ivonne Vierlet.
- Ea ne spune un lucru pe care trebuie să îl luăm în considerare.
- Care?
- Că eroismul poate să fie prezent de foarte timpuriu în om.
- Crezi?
- Da.
- Poate așa este.
- Sigur așa este.
- De ce?
- Dacă o școlăriță și-a riscat viața pentru dreptate cum să nu fie adevărat.
- Ai dreptate.
- Așa a fost și cu primii creștini.
- Adică?
- Primii creștini și-au dat seama că au trăit într-o lume bolnavă.
- Bolnavă de ce?
- De păgânism.
- Cred că ai dreptate.
- Ei nu au mai vrut să trăiască într-o lume păgână.
- Și pentru asta și-au dat chiar și viața?
- Da.
- Așa este.
- Când am citit de Ivonne Viorlet imediat m-am gândit la primii creștini.
- Cred că înțeleg.
- Știi ce se spune despre martiri?
- Nu.
- Că sunt mai periculoși când sunt morți decât când sunt vi.
- De ce?
- Fiindcă lumea își aduce aminte de moartea lor și vrea să îi răzbune.
- Oare așa a fost și cu primii creștini?
- Parțial.
- De ce parțial?
- Eu și-au dat viața dar nu au vrut să răzbune pe nimeni.
- Au vrut doar și viață fără de păgânism.
- Exact.
- Este foarte coerent.
- Da. Uite că până și o școlăriță poate sfida războiul și moartea.
- Așa este.
- Mă bucur că ești de acord.
- Evident că sunt de acord.31
Am voit să fim în acest capitol realiști și să ne dăm seama că au fost și încă sunt preoți păgâni (profeți
mincinoși) care nu slujesc lui Hristos și care sunt cât se poate de străini de ortodoxie. Trebuie să fim atenți cu ei
16
și să ne dăm seama că preoții diavolului pot să facă mult rău. Acești preoți nu vor recunoaște niciodată că ei îl
slujesc pe diavol. Poate părea șocant pentru unii să afle că diavolul își are proprii lui preoți. Să nu fim naivi. Pe la
mijlocul secolului XX un anume Șandor Le Vey din America a înființat chiar și Biserica satanei. Oamenii sunt de
multe ori ușor atrași spre rău și spre demonic și încearcă să ia pe cât mai mulți în căderea lor veșnică de la
Dumnezeu. Fie că este păgânism, șamanism, magie sau vrăjitorie au fost unii care au din diavol au făcut o
adevărată religie. La fel de bine ei mai pot să fie numiți nu numai ca preoți ai diavolului ci și antihriști.32
CAPITOLUL 2
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX ȘI FORȚA EXEMPLULUI MORAL PROPRIU
În antichitate când grecii au atacat Persia știm că la un moment dat ei au ajuns pe un drum care intra în
mare unde apa era până la umeri. Fiindcă soldații aveau platoșe, scuturi, săbii și sulițe cu ei s-au oprit în fața mării
și le era frică să mai treacă prin mare fiindcă apa le-ar fi îngreuiau mersul. Împăratul Alexandru Macedon era
undeva în spate.
- De ce s-a oprit convoiul? A întrebat Alexandru.
- Fiindcă drumul intră în mare.
- Și?
- La soldați le este frică să meargă mai departe.
- Bine.
Se spune că împăratul Alexandru Macedon s-a dus în fața soldaților și a trecut primul prin mare. Când
soldații l-au văzut pe împărat că merge înaintea lor au prin curaj și au trecut și ei partea de drum care mergea
prin mare și au ieșit la liman pe cealaltă parte.
Cititorul poate că va crede că aceste rânduri se adresează mai mult armatei însă ele se poate adresa și
preotului creștin ortodox. Aceasta fiindcă orice preot ortodox trebuie să știm că el trebuie să fie:
- un reper,
- un model,
- un exemplu,
- un prototip
- ș un arhetip
la care comunitatea creștină din care face parte trebuie să se raporteze.
Este greu de crezut că un preot care:
- bea,
- înjură,
- clevetește,
- este iute la mânie,
- este răzbunător
- lacom
- și avar
mai poate să fie luat ca un exemplu de comunitatea lui. Sfântul Grigorie Teologul spunea cât se poate de plastic
despre cum trebuie să fie preotul: „trebuie să fiu eu mai întâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept ca să
înţelepţesc pe alţii. Să fiu eu lumină, ca să luminez pe alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alţii.
Să fiu eu sfânt, ca să sfinţesc pe alţii.”33
Ceea ce mai mulți preoți de azi uită este că oamenii îi simt pe preoți și ajuns să își dea seama de ce fel de
oameni sunt.34
Prin urmare trebuie să știm că un preot nu trebuie să fie numai formal preot ci la fel de bine să fie unul
care să de-a exemplul vieții sale parohiei sale. Numai așa se poate spune că preotul va ajunge să fie un reper și un
model pentru cei din jur. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre preot: “Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe
32A se vedea Philiph C. Almond, The Antichrist: a new biography (Cambridge, 2020).
33Din Sfântul Grigorie Teologul, Despre preoție.
34Oamenii vor să vadă că între viața preotului și cuvintele predicii sale este un acord deplin. Nu ai cum să le predici oamenilor ceea ce
tu nu îndeplinești. Acesta este motivul pentru care mai mulți preoți creștin ortodocși ajung să se împotmolească. Aceasta fiindcă trebuie
să știm că preoții sunt unii care au aspirații și vor să fie exemple morale pentru parohiile lor.
17
preot, când cheamă Duhul cel Sfânt, când săvârşeşte prea înfricoşătoarea jertfă şi când atinge necontenit pe
Stăpânul obştesc al tuturora? Cât de mare curăţie, cât de mare evlavie îi vom cere? Gândeşte-te ce fel trebuie să
fie mâinile acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rosteşte acele cuvinte? Nu trebuie să fie oare
mai curat şi mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh? Atunci şi-n timpul Sfintei Liturghii şi
îngerii stau împrejurul preotului. Tot altarul şi locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cereşti în cinstea
Celui ce Se află pe jertfelnic.”35
Sunt mai mulți care susțin că de fapt în zilele noastre vremurile s-au schimbat și am ajuns să trăim în
timpuri care adevărul este că nu mai au nevoie prea mult de preoți. Nu avem cum să mai avem nevoie de preoți
fiindcă preoții sunt unii care sub buni numai în vremuri
- de criză,
- extreme
- dificile
- și complicate.
Iată ce spunea în acest sens teologul creștin ortodox Mihai Parfeni: “într-o lume secularizată, în care plăgi
precum disperarea, falsele religii, stresul şi patimile biciuiesc trupul umanităţii, într-o societate aflată într-o
profundă suferinţă şi care nu ne poate lăsa indiferenţi, preotul, ca unul luat dintre oameni şi rânduit pentru
oameni, are un rol covârşitor, şi anume acela de a se jertfi şi de a da dovadă de un eroism moral pentru a
schimba faţa lumii. El are sarcina şi misiunea să facă să locuiască prin Duhul Sfânt, Hristos în inimile oamenilor
şi să-l facă pe om părtaş fericirii celei de sus. Duhul Sfânt se sălăşluieşte în inimile noastre prin chemarea şi
participarea la Sfintele Taine unde toţi creştinii devin membri ai Bisericii. Chemarea la aceste lucrări sfinte o face
Dumnezeu tuturor pentru ca „toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Timotei 2, 40),
devenind mlădiţe vii ale aceluiaşi trup (Ioan 15, 1).”36
Forța exemplului propriu trebuie să știm că în probleme de religie este cea mai puternică armă. Se știe de
exemplul cu un necredincios care a venit să discute cu un preot despre învierea lui Iisus în care nu credea.
Preotul a venit cu cele mai elaborate teorii teologice despre învierea lui Iisus pentru a îl face pe necredincios să
vină la credință. În cele din urmă necredinciosul a mărturisit că vine la credință. Preotul l-a întrebat:
- Au fost concludente argumentele mele teologice de ați venit la credință?
- Nu a răspuns necredinciosul.
- Atunci cum de ai venit la credință?
- Mi-a plăcut foarte mult căldura cu care m-ați invitat să iau un scaun și să șed pentru a vă asculta.
Se poate vedea aici că oamenii nu vor foarte mult un preot care să fie tobă de filosofie ci vor să aibă un
preot care să fie aibă un acut bun simț. Aceasta fiindcă trebuie să știm că bunul simț trebuie să fie o calitate a
oricărui preot creștin ortodox. Bunul simț al preotului creștin ortodox ajunge să ne manifeste în mai multe feluri
și nu înseamnă că preotul trebuie să fie manierat și rasat. Un preot cu bun simț știe că de Sfintele Paști nu
trebuie să țină o predică ce să depășească mai mult de o jumate de oră fiindcă oamenii vor să meargă acasă și să
stea și să se bucure cu familia.
“Măreţia neîntrecută a slujirii preoţeşti stă în faptul că ea este mijlocire între oameni şi Dumnezeu, căci
dacă profetul e trimisul lui Dumnezeu către oameni pentru a le face cunoscută voia Sa şi a le trezi sufletul,
preotul vine cu răspunsul, care pleacă dintru cele de jos spre ceruri, cu răspunsul la apelul lui Dumnezeu făcut
cunoscut prin profet.”37
Un preot cu adevărat bun este unul care știe că el este un mijlocitor între Dumnezeu și oameni și că el
trebuie să fie un fel de punct de legătură. Aceasta fiindcă oamenii au nevoie de puncte de legătură cu Dumnezeu.
Nu trebuie să credem că preotul trebuie să fie un fel de oracol cum au fost oracolele păgâne din antichitate de
care am vorbit în capitolul anterior. Preotul este unul care prin viața lui trebuie să actualizeze chemarea lui
Dumnezeu la o viață curată. Dacă viața preotului nu este curată ei bine oamenii vor simții acest lucru și se vor
smintii. Putem vedea de mai multe ori în mas media cazuri de preoți care smintesc. Mai recent a fost dat cazul
unui preot care nu a fost mulțumit că la o slujbă de înmormântare nu a fost lăsat să fie el primul care să meargă
35Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie VI, 4.

36https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).
37
https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de (accesat pe
02.04.2022).
18
în fața comunității la sicriul răposatului. Preotul - care se pare că avea multă mândrie - s-a mâniat și i-a pus pe
toți cei prezenți să îi sărute mâna ca să îi facă conștienți de faptul că el este liderul și el trebuie să:
- ascultat,
- urmat
- și cinstit.
Incidente de acest fel nu numai că sunt de proastă calitate dar dacă ajung în mas media evident că vor
face multă rău Bisericii.
“A sfinţii viaţa prin Sfintele Taine şi a conduce pe calea mântuirii, a învăţa pe credincioşi cuvântul lui
Dumnezeu sunt funcţii fundamentale ale preoţiei sacramentale. Aceste slujiri le-a exercitat Însuşi Mântuitorul în
timpul activităţii Sale mesianice, slujiri ce se continuă până astăzi prin mijlocirea preoţilor slujitori care sunt
organe văzute ale preoţiei Lui nevăzute. Învăţătura pe care ei o comunică nu este a lor şi prin mâna lor nu se
comunică binecuvântarea lor şi harurile lor, ci ale lui Hristos. Preoţia creştină este aşadar încadrată în preoţia
veşnicului Arhiereu.”38
Este adevărat că pe preoți trebuie să îi cinstim aceasta fiindcă ei sunt unii care au puterea de la Duhul
Sfânt să ne ierte păcatele. Este evident că Dumnezeu ne iartă păcatele însă ceea ce trebuie să știm este că
Dumnezeu ne iartă păcatele prin preot. "Nu e de ajuns să ne spovedim în fața lui Dumnezeu; se cuvine să ne
spovedim de asemenea și în fața celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a spovedi."39
Știm că mai toți sfinții părinți au fost preoți. Ei au fost se poate spune exemplu vii de cum trebuie să fie
trăită preoția. Aceasta fiindcă este bine să ne dăm seama că sunt mulți preoți care au nevoie de puncte de
orientare după care să meargă și să se poziționeze. “Sfinţii Părinţi s-au remarcat în istorie ca exemple vii, trăitori
ai unei vieţi de mare sfinţenie, ca oameni ai căror lucrări au fost pătrunse de Duhul Sfânt, ca mari luptători
împotriva ereziilor şi ca mari apărători ai Biserici, ca mari fondatori de obşti monahale şi ca deosebiţi apărători şi
sprijinitori ai tuturor celor suferinzi atât trupeşte cât şi sufleteşte. Activitatea lor a vizat în mare măsură şi slujirea
preoţească pe care au prezentat-o, ridicând-o la înalte culmi, în scris şi în faptă, slujire pe care s-au învrednicit a o
purta până la jertfă şi dincolo de aceasta, conştienţi fiind de profunda responsabilitate ce au acceptat să o poarte
pe umeri.”40
Sunt preoți care nu prea sunt conștienți că ei trebuie să fie un exemplu. Așa se face că ei ajung să facă
mari gafe duhovnicești. Iată de ce un viitor preot trebuie să ia școala de teologie în serios și să își dea seama că
numai prin:
- seriozitate,
- determinare,
- vigilență,
- sobrietate
- și perseverență
va ajunge să fie un exemplu și în acest mod să își ducă comunitatea din care face parte înainte. Sfântul Nectarie
din Eghina spunea cât se poate de frumos: "preotul sfânt odihnește inimile credincioșilor, aduce pace conștiinței
lor, se face pildă și model al vieții creștinești și întruchipează icoana vie și perceptibilă a cultului creștin."41
Trăim într-o lume care ne bombardează cu informații. La un moment dat se și vehicula în mas media că
informația înseamnă putere. Cine are informație se crede că este un om puternic fiindcă el va ști ce trebuie să
facă pe viitor. Informațiile însă trebuie să știm că sunt unele care sunt cât se poate de reprobabile. Aceasta
fiindcă informația poate să devină o modalitate de a distruge adversarul. Se știe că în lumea afacerilor dacă ai
informații despre punctele slabe și vulnerabilitatea adversarului ei bine vei știi exact unde să lovești.
În această lume a informației cibernetice omul evident că ajunge la saturație. Ajunge la saturație și în acest
mod în cele din urmă el vrea de la viața lui exemple puternice după care să se orienteze. Este greu să îl facem pe
omul de azi să postească de exemplu dacă el vede că preotul lui nu postește în posturile rânduite peste an. Iată
de ce cu riscul că ne repetăm trebuie să spunem că preotul de azi trebuie să fie un exemplu moral care să fie
disponibil pentru toți și să ne fie unul autentic.
38
02.04.2022).
39Ala Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea sfinților, vol. I, (Editura Epigraf, Chișinău, 2009), p. 36.
40
02.04.2022).
41Sfantul Nectarie de Eghina, Despre Preoție,(Editura Sophia, București, 2008), p. 56.
19
“Ne temem când citim tratatele privind slujirea preoţească, de faptul că Sfinţii Părinţi ar dori parcă să ne
descurajeze în faţa unei atât de înfricoşătoare realităţi a sacerdoţiului, în faţa responsabilităţii pe care o implică
această slujire. Însă Sfinţii Părinţi se îngrijesc şi de inima păstorului pe care o doresc învăluită în dragoste faţă de
Dumnezeu şi faţă de oameni asemeni modului în care mierea învăluie fagurele, o doresc întărită spre orice lucru
bun, o doresc pregătită pentru întâmpinarea oricărui pericol, în faţa oricăror ispite ce i-ar veni din afară sau de la
diavolul. Acest mesaj este firul roşu al tuturor tratatelor despre preoţie, absolut fiecare capitol fiind o etapă în
pregătirea slujitorului altarului ce parcurge aceste texte.”42
La un preot dintr-o mare metropolă a venit un credincios.
- Doamne ajută fiule.
- Părinte aveți ceva timp la dispoziție?
- Da.
- Aș vrea să discut ceva cu sfinția ta.
- Ce anume?
- Este ceva ce eu nu înțeleg.
- Ce anume?
- Părinte am tot auzit vorba aceasta: să fac ce zice preotul nu ce face preotul.
- Și?
- Cum trebuie să fie un preot părinte?
- Bună întrebare.
- Da?
- Da.
- De ce?
- Un preot trebuie să fie sfânt.
- Dar preoții nu sunt sfinți.
- Asta așa este.
- Și atunci?
- Preotul trebuie să fie un sfânt și dacă nu poate trebuie să aspire la acest lucru.
- Să aspire?
- Da.
- Adică cum?
- Tu ce meserie ai?
- Sunt inginer părinte.
- Și mai înainte de a fi inginer nu ai început să îți dorești să fie inginer?
- Ba da.
- Ei vezi la fel este și cu preotul.
- Adică?
- Preotul trebuie să își dorească să fie sfânt.
- Și dacă nu ajunge?
- Asta este o altă problemă.
- De ce?
- Sunt și preoți care au ajuns sfinți.
- Cum ar fi?
- Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Palama etc.
- Înțeleg.
- Totuși și chiar dacă nu a ajuns să fie sfânt un preot tot este de folos.
- De ce?
- Fiindcă el îți poarte ierta păcatele.
- La spovedanie?
- Da.
https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-sfantului-grigorie-de
42
(accesat pe
02.04.2022).
20
- Știu asta.
- Uite ca să îți dau un exemplu îți voi spune o întâmplare.
- Vă ascult.
- Mai de mult un misionar s-a dus în Africa.
- Departe.
- Așa este.
- Și ce a făcut acolo?
- A început să îl predice pe Hristos negrilor.
- Și?
- Nu a avut prea mult succes.
- De ce?
- Fiindcă negrii erau mai mult legați de zeii și vrăjitoria lor.
- Așa este.
- Totuși un negru a venit la misionar într-o zi.
- Domnule pot vorbii cu tine? L-a întrebat el pe misionar.
- Da. Ce este?
- Nu știu cum să spun.
- Spune cum îți vine.
- Aș vrea să mă încreștinez.
- Tu?
- Da.
- Dar cum?
- Aș vrea să fiu botezat.
- Dar pe tine nu te-am văzut niciodată la predicile mele.
- Așa este.
- Și atunci?
- Este adevărat că nu am venit la predici.
- Și atunci cum de cunoști creștinismul?
- Îl cunosc domnule.
- De la cine?
- De la vecinul meu.
- De la vecinul tău?
- Da.
- Cum?
- Vedeți domnule eu am un vecin care a fost un om rău.
- Rău?
- Da. Era un om care se îmbăta, fura și își mai și bătea nevasta.
- Și?
- De când s-a încreștinat nu mai bea, nu mai fură și nici nu îș mai bate nevasta.
- Înțeleg.
- Deci mi-am dat seama că creștinismul este un lucru minunat.
- Chiar că este.
- Mă puteți boteza?
- Da cum să nu.
- Vă mulțumesc domnule.
- Pentru nimic.
- Vai părinte da ce poveste interesantă.
- Deci forța exemplului propriu este mai puternică decât orice predică.43
Întâmplarea de mai sus este una care ne spune că oamenii se i-au foarte mult după efectele vorbelor nu
după vorbește în sine însuși. În acest sens este cu adevărat o mare anomalie ca un preot să țină predici de înaltă
21
ținută teologică dacă el este unul fără bun simț și reprobabil moral. În preoți trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl
a pus o vocație specială însă această vocație specială nu este destul pentru a ajunge ca ei să devină:
- modele
- și exemple
pe care creștinii simplii să le urmeze.
Ceea ce este mai trist este că sunt și o categorie de preoți care se poate spune că s-au făcut preoți nu
fiindcă au avut vocație ci fiindcă au voit să ducă o viață bună și confortabilă. Preoții nu fac mare efort fizic, sunt
bine plătiți și în plus sunt și respectați de comunitatea din jur. Acesta este motivul pentru care sunt mulți care
aleg să facă din preoție o carieră. Sfântul Ioan Gură de Aur a avut o cu totul altă părere în acest sens: „trebuie
deci să fie alese la preoţie astfel de suflete, precum ne-au arătat că au fost cândva, prin puterea darului lui
Dumnezeu, trupurilor acelor sfinţi din cuptorul din Babilon, pe care flăcările focului nu le-au putut cuprinde.
Apoi hrana focului ce ameninţă pe preot nu sunt vreascurile, câlţii sau smoala, ci ceva mai periculos ca acestea.
Căci pe un preot nu-1 ameninţă un foc perceput prin simţurile noastre, ci flăcările invidiei mistuitoare îl
împresoară, apucîndu-1 din toate părţile, şi-l cercetează foarte amănunţit, ...scormonindu-i toată viaţa..., precum
a cercetat odată focul trupurile copiilor acelora. Iar de află chiar şi vreo mică bucăţică din vre-un pai se leagă
îndată de ea şi arde acea parte stricată, aprinde în fum tot restul clădirii aceleia şi o întunecă peste tot chiar de-ar
fi fost mai strălucitoare decât razele soarelui. Cât timp viaţa preotului este în toate privinţele bine orânduită, este
scăpat şi de piedeci; de ar face însă o mică greşeală, o mică neglijenţă, ceea ce este firesc căci şi el este om şi are şi
el de străbătut marea cea plină de primejdii a acestei vieţi, el nu poate să astupe gura învinuitorilor lui prin folosul
celorlalte, căci acel mic pas greşit le umbreşte pe toate celelalte calităţi”.44
Evident că se pot spune multe lucruri despre taina care este preoția însă cel mai bine acest lucru au făcut-
o sfinții părinți ai creștinismului ortodox. Aceasta fiindcă în ceea ce privește preoția trebuie să știm că nimeni nu
poate face afirmații:
- valide,
- veridice,
- adevărate
- și semnificație
decât cei care au trăit preoția creștin ortodoxă la nivelul cel mai profund45. Sfântul Grigorie de Nazianz spune în
acest sens: “cine este cel ce crede ca poate plăsmui, într-o singura zi,ca pe o statuie de lut, pe preot,pe apărătorul
adevărului, pe cel ce va sta împreună cu îngerii, pe cel ce va slăvii pe Dumnezeu împreună cu arhanghelii, pe cel
ce va înălța jertfele la jertfelnicul cel de sus, pe cel ce va fi preot împreună cu Hristos, pe cel ce va plăsmui din
nou pe om,pe cel va restaura în om chipul lui Dumnezeu,pe cel ce va lucra pentru lumea cea de sus - și ca să
spun ce e mai mare-pe cel care va fi Dumnezeu și va face pe oameni Dumnezei?”46
Prin urmare este adevărat că preoția este o mare chemare dar ea poate să fie înțeleasă în adevăratul sens
al cuvântului numai de cei care sunt oameni duhovnicești. Aceasta fiindcă sunt mulți care văd preoția cu ochi:
- lumești,
- trupești
- și pătimași.
Este evident că nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la preoția în ceea ce îi privește pe oamenii pătimași
care nu vor vedea mult în preoție. Mitropolitul Antonie Plămădeală spune despre preoție:„preotul e un generos;
el e un făcător de bine, dacă se poate spune aşa despre profesie. Preoţia nu e o profesiune, dar a fi de profesie
făcător de bine e un act de dăruire“47
Preotul prin urmare trebuie să știm el trebuie să fie un exemplu pentru semenii lui. Aceasta fiindcă
oamenii au nevoie de exemple pentru a avansa în viața duhovnicească. Timpurile în care trăim știm că sunt
timpuri în care omul este asaltat de foarte multă informație. Aceasta fiindcă după cum am spus sunt din ce în ce
mai mulți care sunt cât se poate de orientați spre lumea din exterior. Așa se face că ei uită să aibă grijă de sufletul
44Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie. Traducere în limba română de N. Geamănu. (Craiova 1941). Cartea a IlI-a, cap. 14.
45https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/sfintii-trei-ierarhi-actualitatea-gandirii-despre-preotie-70625.html
a(accesat pe
04.04.2022).
46Sfântul Grigorie de Nazianz apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-93529.html
(accesat pe 04.04.2022).
47Mitropolitul Antonie Plămădeală apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-
93529.html (accesat pe 04.04.2022).
22
lor. Oamenii de azi sunt unii care în inconștientul lor sunt unii care sunt dornici să fie în legătură cu sufletul lor.
Aceasta fiindcă fără grija de suflet omul se simte cât se poate de:
- singur,
- părăsit,
- abandonat
- și uitat.
Despre cât de înaltă și sublimă este taina preoției Sfântul Simeon al Tesalonicului spunea: “Prin taina
preoției,preotul devine însuși serafimul care vede direct tainele lui Dumnezeu,se apropie de ele, se face părtaș lor,
le deține și le săvârșește.
Căci noi suntem deținători ai tainelor lui Dumnezeu. Prin taina preoției noi am devenit stătători înaintea
lui Dumnezeu și organe prin care alții sunt puși în legătura cu Creatorul,am devenit cale și povățuitori altora,spre
lumina cea adevărata. Prin taina preoției am devenit heruvimi care văd pe cel ce vede toate și purtători de foc
care țin cărbunele cel viu. Prin taina preoției noi suntem tronul pe care se odihnește cel ce este pretutindeni și
veșnic neobosit. Prin taina preoției noi suntem îngerii care liturghisesc jos pe pământ liturghia pe care îngerii o
slujesc în ceruri.“48
Este evident că preoție este o taină care ajunge să fie trăită pe măsură ce preotul ajunge să se ilumineze
duhovnicește sau mai bine spus să ajung să trăiască în Hristos. Sunt mulți care sunt de părere că a spune că
trăiești în Hristos nu spune multe. Preotul trebuie să fie unul care să trăiască în Hristos adică să țină toate poruncile
lui Hristos. Aceasta fiindcă în acest mod în cele din urmă el va ajunge să primească harul lui Hristos. Se poate
vedea că sunt mai mulți cei care ajung să se înduhovnicească și să ajungă să trăiască în harul lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur este de părere că preotul este asemenea unui înger atunci când slujește fiindcă
la fel de bine și îngerii sunt unii care slujesc lui Hristos când sunt în cer. “Preoția se săvârșește pe pământ,dar are
rânduiala cetelor cerești. Și, pe foarte bună dreptate, ca slujba aceasta n-a rânduit-o un om sau un înger, sau un
arhanghel, sau o altă putere creată de Dumnezeu, ci Însuși Mângâietorul Sfântul Duh a rânduit ca preoții, încă pe
când sunt în trup, să aducă lui Dumnezeu aceeași slujbă, pe care o aduc îngerii în ceruri. Pentru aceea preotul
trebuie sa fie atât de curat, ca și cum ar sta chiar în cer printre puterile îngerești.”49
Evident că nu trebuie să înțelegem că un preot va putea să ajungă în curăție pe îngeri atunci când slujește
dar este evident că preotul are o chemare
- înaltă
- și sublimă.
Viitorii preoți trebuie să fie unii care să fi fost ca adolescenți și tineri aproape de Biserică și să fie
participat în activitățile ei. Profesorul de teologie Spiridon Cândea spune cât se poate de bine în acest sens:
„recomandaţi pot fi deci numai tinerii aceia care dintr-o poruncă lăuntrică a lor au mers împreună cu preotul sau
singuri şi au cercetat pe bolnavii parohiei, care au căutat într-o formă oarecare să ajute pe săracii satului, care s-au
simţit bine să fie aproape de preot când acesta a făcut anumite slujbe în biserică sau prin casele credincioşilor“.50
În acest sens este puțin probabil că un tânăr care:
- înjură,
- se îmbată,
- desfrânează
- este agresiv
- sau este răzbunător
ar fi un bun candidat la preoție. Aceasta fiindcă după cum am spus preotul trebuie să aibă un trecut cât se poate
de bun și de curat.
Preotul este menit să fie unul care să conving că viața în Hristos funcționează și este eficentă și nu este
numai o mare amăgire. Aceasta fiindcă preotul este unul care trebuie dincolo de toate să treacă prin experiența
proprie ceea ce au experimentat sfinții părinți și au ajuns să scrie pentru a ne lăsa și nouă mărturie despre viața și
trăirea lor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Mulți preoți au scăpat de mrejele femeilor frumoase împodobite cu
bijuterii de aur, parfumate cu parfumuri, îmbrăcate cu haine scumpe, au scăpat de toate farmecele femeiești
48Sfântul Simeon al Tesalonicului apud https://www.crestinortodox.ro/religie/taina-preotiei-155828.html (accesat 04.04.2022).

49Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, EIBMBOR, Bucureşti, 2007, p. 81
50https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-93529.html (accesat pe 04.04.2022).
23
amintite mai sus dar au căzut ușor și au pierit din pricina unor femei urâte și pocite. Când și femeia săracă, dar și
cea bogata, când și femeia gătită și împodobită, dar și ea îmbrăcată prost, când și femeia cu purtări căutate dar și
cea cu purtări neprefăcute, și, ca să spun pe scurt, când și femeile frumoase dar și cele urâte iscă război în
sufletul bărbatului care le privește, iar mesteșugirile femeiești îl înconjoară de pretutindeni, spune-mi te rog, cum
va mai putea preotul răsufla, când stau în jurul lui atâtea curse?”51
Este evident că există și extrema să cerem prea mult de la preoți. Sunt unii care sunt extrem de
pretențioși când vine vorba de Biserică și vor totul de la preoți. Ei bine trebuie să știm că nu avem cum să cerem
totul de la preoți dacă mai întâi de toate noi nu suntem unii care să oferim totul sau mai bine spus să fim dispuși
să dăm totul. Este adevărat că pentru preoție preotul trebuie să fie dispus să ofere totul însă la fel de bine el
trebuie să își aducă aminte că este om și ca orice om are și el:
- neputințele,
- defectele
- neajunsurile
- și carențele
sale.
Despre lipsurile și neajunsurile preotului Sfântul Ioan Gură de Aur spunea cât se poate de frumos: „toţi
îl judecă pe preot, nu ca pe un om îmbrăcat cu trup şi el, cu fire omenească şi el, ci ca pe un înger, slobozit de
orice slăbiciune omenească. Şi, după cum de un tiran toţi se tem şi-l linguşesc, câtă vreme are puterea în mână,
pentru că nu-l pot doborî, dar când văd că lucrurile se întorc împotrivă, cei care erau prieteni cu puţin mai
înainte leapădă respectul făţarnic ce i-l arătau şi ajung dintr-odată vrăjmaşi şi inamici; şi, pentru că îi cunosc bine
toate scăderile şi păcatele lui, se năpustesc asupră-i şi îl alungă de la putere; tot aşa se întâmplă şi cu preoţii; cei
care cu puţin mai înainte, pe când preotul era puternic, îl cinsteau şi îl slujeau, îndată ce îi găsesc o mică
slăbiciune, se pregătesc cu înverşunare să îl alunge din scaun, nu numai ca pe un tiran, ci cu mai multă asprime
decât pe un tiran“.52
După cum am spus trebuie să știm că preotul nu convinge prin vorbe ci mai mult prin faptele sale care
sunt dovada propriului exemplu. Aceasta fiindcă nu trebuie să uităm că lumea de azi este o lume:
- pragmatică,
- materialistă,
- concretă
- și raționalistă.
Este cu adevărat trist să vedem că sunt și unii preoți care vorbesc cât se poate de bine și de frumos și au
darul oratoriei dar ei sunt departe unii care dus o viață
- ascetică
- de nevoință
- și duhovnicească.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre păcatele preotului așa: „Păcatele oamenilor de rând sunt ca
înfăptuite într-un fel de întuneric şi pierd numai pe cei ce le-au făptuit, dar greşeala unui bărbat cu vază şi în faţa
privirilor celor mulţi este o pagubă comună pentru toţi, care tace şi mai lâncezi pe cei obosiţi în luptele
anevoioase pentru bine, şi aţâţă la mândrie pe cei ce voiesc să vegheze asupra lor înşişi. În afară de acestea,
păcatele celor neînsemnaţi, chiar de ar fi vădite, pe nimeni nu rănesc cu o aşa de mare rană, însă pentru cei ce
ocupă acest înalt loc de cinste, mai întâi sunt foarte lămurite văzute de toţi şi apoi chiar de ar cădea în greşelile
cele mai mici, mari apar aceste mici greşeli în ochii mulţimii. Căci toţi preţuiesc greşeala nu după măsura faptei, ci
după demnitatea celui care greşeşte. Trebuie dar ca preotul să se întărească aşa ca într-un fel de armătură de
diamant, printr-o neobosită veghere asupra vieţii sale şi în toate părţile să privească cu băgare de seamă
împrejurul său ca să nu descopere cineva, pe undeva, vreun loc slab şi descoperit şi apoi să primească o lovitură
mortală.”53
Prin urmare este foarte ușor să le cerem celor din jurul nostru să fie corecți și buni și noi să nu facem nici
un efort în acest sens. De ce? Fiindcă trebuie să știm că una este a vorbii și a avea pretenții și alta este a face și de
îndeplinii viața în Hristos. Acest lucru îl știe mai multă lume însă sunt puțini cei care îl pun în practică. Știm că
51Sfântul Ioan Gură de Aur din Despre preoție.

52Sfântul Ioan Gură de Aur apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/pregatirea-tinerilor-pentru-preotie-93529.html
(accesat pe 04.04.2022).
53Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie. Traducere în limba română de N. Geamănu. (Craiova 1941) Cartea a IlI-a, cap. 14.
24
există în popor zicala: teoria ca teorie, dar practica ne omoară. Această practică vrea să spună că de fapt teoria faptelor
bune este un lucru pe care mai toată lumea îl știe însă când se ajunge la practică sunt mai puțini cei care ajung să
și-o asume. "Preotul nu trebuie să fie numai luminos, ci și fierbinte, învăpăiat, căci altfel i se potrivesc cele zise
episcopului din Laodiceia: ”Fiindcă nu ești fierbinte, ci numai căldicel, te voi scuipa din gura Mea”. Iar de grăiești
Dumnezeieștile cuvinte, nu fă lucrurile satanei; de slujești cu îngerii în Dumnezeiescul Lăcaș, ieșind afară din el
nu umbla cu dracii, spre a nu mânia pe Dumnezeu. Nu poți fi păstor dacă nu iubești pe Hristos din toată inima,
adică făcându-I toate poruncile, pentru că păstorul va da socoteală de toate sufletele cele pierdute."54
Doi prieteni discutau despre cele creștinești.
- Și cum mai ești?
- Nu prea bine.
- De ce?
- Am probleme cu fiul meu.
- Cum așa?
- Îmi este teamă că m-am făcut de rușine.
- Da?
- Da.
- Păi cum?
- Eu vrea ca fiul meu să ajungă om în viață.
- Ce tată nu vrea aceasta?
- Sunt și care nu se gândesc prea mult la asta.
- Poate ai dreptate.
- Sigur că am dreptate.
- Și ce s-a întâmplat?
- Măi am văzut că fiul meu cam minte.
- Rău.
- Așa este.
- Și?
- Într-o zi l-am luat pe fiul meu de-o parte și i-am spus:
- Fiul meu am să discut ceva cu tine.
- Ce tată?
- Am remarcat că ai început să minți.
- Dar toată lumea minte tată.
- Nu este adevărat.
- Ba da.
- Nu. Minciuna este un păcat în fața lui Dumnezeu.
- Dar ce să fac tată când sunt prin asupra faptului?
- Să recunoști adevăratul.
- Cum?
- Să îți aduci aminte că cel care minte jignește pe Dumnezeu care este însuși adevărul.
- Și a ascultat fiul tău?
- Nu.
- De ce?
- Nici eu nu mi-am dat seama până într-o zi.
- Când ce s-a întâmplat?
- Fiul meu a venit la minte și mi-a spus:
- Tată Dumnezeu vede toate?
- Da.
- Atunci nu te-a văzut și duminică fiindcă ai venit beat acasă?
- Și?
- Am rămas fără cuvinte.
54Dumitru Zamisnicu, Credința în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări, Ediția 1, (Editura Universitas XXI, Iași, 2013), p. 86.
25
- De ce?
- Fiindcă mi-am dat seama că nu am cum să cer fiului meu să nu mai mintă dacă eu mă îmbăt.
- Asta să știi că așa este.
- Nu știu ce să mai fac.
- Păi este un singur lucru pe care îl poți face.
- Care?
- Să te lași de băut.
- Dar este așa de greu.
- Dar nu imposibil.
- Asta așa este.
- Vezi?
- Trebuie să mă las de băut fiindcă așa nu se mai poate.
- Păi da.
- Nu mai am nici un pic de credibilitate în fața fiului meu.
- Este bine că gândești așa.
- Crezi?
- Da.
- De ce?
- Când vrei să te schimbi în bine ai nevoie de o motivație puternică.
- Fără nici o îndoială.
- Deci dacă nu vrei să te schimbi pentru tine fă-o pentru fiul tău.
- Trebuie să o fac.
- Cum să nu.
- Nici nu știi cât mă bucur că am un prieten ca tine.
- Și eu mă bucur.
- Discuțiile cu tine sunt de ajutor.
- Păi pentru ce sunt buni prietenii?
- La nevoie.
- Dar și la bucurie.
- Îmi dau seama că fiul meu are dreptate.
- În ce sens?
- Nu are cum să devină mai bun dacă eu nu sunt mai bun.
- De ce?
- Fiindcă eu sunt tatăl lui.
- Și el te urmează pe tine?
- Da.
- Tinerețea este o vârstă foarte vulnerabilă.
- Asta așa este.
- Tinerii sunt foarte ușor influențabili.
- Dar mai ales în râu.
- Evident.
- Da. Într-un fel fiul meu are dreptate.
- De ce?
- Cum să îi cer lui să nu mai mintă dacă eu mă îmbăt?
- Așa este.
- De azi nu voi mai bea.
- O decizie foarte înțeleaptă.
- Da și am nevoie de înțelepciune mai mult decât oricând.55
Dincolo de vorbe, predici și conferințe religioase trebuie să știm că din cele mai vechi timpuri creștinii
ortodocși simplii au ajuns să fie mișcați și motivați de exemplele de viață concretă ale sfinților creștin ortodocși.
Știm de exemplu de Sfântul Nicole Planas care a fost preot în Atena că deși a fost un preot de mir ducea o viață
26
aproape de călugăr. Pentru mai mulți a spus că ajungi să fie călugăr în mijlocul orașului este o imposibilitate. Nu
și pentru preoții creștin ortodocși autentici. Aceasta fiindcă ei sunt unii care ajung să se înduhovnicescă și în
acest mod să nu mai fie lumești. Ei sunt unii care deși trăiesc în lume nu sunt din lume. Tot despre preot Sfântul
Ioan Gură de Aur spunea: „Când invocă pe Duhul Sfânt şi săvârşeşte înfricoşata jertfă, spune-mi în ce rang
punem noi pe preot? Câtă curăţenie sufletească şi câtă pietate nu-i pretindem noi? Ce curate trebuie să-i fie
mâinile, ca instrument al unor astfel de taine, ce curată trebuie să-i fie limba, însărcinată să pronunţe cuvintele
acelea? Există oare un grad de sfinţenie şi de curăţenie, la care să nu fie dator a se ridica un suflet, care primeşte
în el Duhul lui Dumnezeu? Atunci şi îngerii înconjoară pe preot şi tot corul puterilor cereşti umplu tot locul
dimprejurul Sfântului Altar întru mărirea celui ce stă aici spre jertfire...”56
CAPITOLUL 3
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA EXEMPLU PENTRU ADOLESCENȚI ȘI TINERI
A discrimina este un lucru greșit. Acesta fiindcă discriminarea înseamnă că ajungem să îi favorizăm pe
unii și să își defavorizăm pe alții. Discriminarea are o istorie lungă. Fie că vorbim de:
- rasism,
- drepturilor omului,
- viața socială
- sau adepții unei societății
se pare că oamenii au ajuns să se discrimineze unii pe alții din cele mai vechi timpuri.
În acest sens trebuie să știm că preotul creștin ortodox este unul care nu trebuie să discrimineze prea
mult pe credincioșii lui însă nu greșim dacă spunem că el este chemat să aibă o atenție sporită față de cei tineri.
Adolescenții trebuie să știm că sunt:
- vulnerabili,
- ușor influențabili,
- instabili
- și foarte deschiși spre exterior.
Trebuie să fim cât se poate de atenți cu adolescenții fiindcă dacă ei se depărtează de Biserică la
adolescență ei bine așa vor ajunge să fie toată viața necredincioși. Despre îndrumarea creștinilor ortodocși de
către preot Sfântul Grigorie de Nazianz spunea cât se poate de frumos: "după cum în trup, unele mădulare
conduc și stau în frunte, iar altele sunt conduse și supuse tot așa și în Biserică a rânduit Dumnezeu - atât în
virtutea dreptății Sale, care dă fiecăruia după merit, cât și în virtutea purtării Sale de grijă, prin care unește pe
toate - ca unii să fie păstoriți și conduși și îndreptați prin cuvânt și faptă spre cele de trebuință, iar alții, care
depășesc marea mulțime în virtute și în asemănarea cu Dumnezeu, să fie păstorii și învățători, spre desăvârșirea
Bisericii (Efes. 4, 11-12); să fie ceea ce este sufletul pentru trup sau mintea pentru suflet, pentru ca cele două
părți, păstorii și păstoriții, unindu-se și împreunându-se, în chipul mădularelor trupului și legându-se între ei prin
legătura Duhului, să arate un trup desăvârșit, vrednic cu adevărat de Însuși Hristos, Capul nostru".57
Prin urmare preotul trebuie să fie:
- atent,
- sensibil,
- preocupat
- disponibil
- și îndrumător
al celor tineri.
Sunt tinerii care au ajuns la o vârstă a formării. Dacă ajungem să formăm un tânăr în duhul Bisericii și al
valorilor creștin ortodoxe ei bine el va ajunge să fie un bun membru ale Bisericii toată viața. Nu trebuie să uităm
acest lucru în zilele noastre când tinerii sunt atrași de cele mai ciudata vedete rock și de cinema reprobabile.
56Din Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție Cartea a IV-a, cap. 4.
57https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/sfintii-trei-ierarhi-actualitatea-gandirii-despre-preotie-70625.html (accesat pe
04..04.2022).
27
Vulnerabilitatea adolescenților nu este străină deloc de marii psihologi ai lumii. Aceasta fiindcă
adolescenții sunt unii care sunt deschiși de multe ori spre ceea ce este negativ.58 Adolescentul trebuie să fie unul
care să ajungă să fie orientat spre Biserică și în acest sens aici intervine preotul care trebuie să fie și el deschis
spre cei tineri și adolescenți.
Prin faptul că preotul este deschis spre adolescenți trebuie să știm că el de fapt își duce la îndeplinire
misiunea lui de preot. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în acest sens: „Prin Taina preoţiei noi am devenit
stătători înaintea lui Dumnezeu şi organe prin care alţii sunt în legătură cu Creatorul, am devenit cale şi
povăţuitori altora spre lumina cea adevărată.
Prin Taina preoţiei am devenit heruvimi, care văd pe cel ce vede toate şi purtătorii de foc, care ţin
cărbunele cel viu.
Prin Taina preoţiei noi suntem tronul pe care se odihneşte cel ce este pretutindeni şi veşnic neobosit.
Prin Taina preoţiei noi suntem îngerii care liturghisesc jos pe pământ Liturghia, pe care îngerii o slujesc
sus în ceruri. Căci prin noi cei ce suntem din firea cea smerită şi căzută, ia loc în lume cel ce toate le cuprinde şi
El însuşi este necuprins. Prin noi se vede şi se pipăie cel nevăzut,se pricepe cel neajuns de minte şi se
împărtăşeşte celor muritori.”59
Sunt mai mulți care bazați pe mentalitatea secularistă a timpurilor noastre sunt de părere că tinerii trebuie
să fie lăsați în pace fiindcă ei trebuie să aleagă singuri ceea ce:
- le place,
- li se potrivește,
- ce vor
- și ceea ce vor să facă mai departe în viață.
Nimic mai eronat decât acest lucru. Tinerii sunt unii care trebuie să știm că nu sunt în poziția de a face
decizii definitive în viața lor. Aceasta fiindcă până la vârsta de 18 ani știm că un tânăr este considerat încă copil.
Iată de ce este recomandat ca tinerii să fie expuși contactului cu:
- preotul
- și cu Biserica Creștin Ortodoxă în ansamblul ei.
Acesta fiindcă numai așa tânărul creștin ortodox va ajunge să fie format într-un climat de:
- evlavie,
- dragoste agapică,
- respect
- și moralitate.
Este adevărat că tinerii pot să fie unii care să nu fie prea atrași la început pe Biserică. În acest sens un
mare câștig pe care îl avem în vremurile noastre este ora de religie care poate să îl familiarizeze pe tânăr cu lumea
religiei și cu ceea ce înseamnă Biserica.
Iată cum preotul are o menire cât se poate de profundă în a ajunge să fie unul care să atingă viețile
tinerilor și adolescenților. Părintele Arsenie Boca spunea foarte frumos despre preoție: "preoții poartă preoția
lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu îți vorbește. Prin ei, Dumnezeu te
cheamă, oricât ai fi de păcătos."60
Ceea ce se poate vedea este că tinerii diferă. Diferă în mai multe privințe:
- a caracterului,
- a personalității,
- a preocupărilor,
- a inteligenței
- sau a vocației.
Totuși una dintre cele mai mari diferențe în ceea ce îi privește pe tineri se leagă de viața lor religioasă.
Sunt tineri care deși ar fi putut să fie
- evlavioși
58A se vedea Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop (București, 1989).

59Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Cuvânt despre preoţie, Migne P. G. Tom. 155, p. 956—957.
60
Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Ediția 5, (Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006), p. 114.
28
- și credincioși
nu au ajuns să fie așa fiindcă părinții nu s-au ocupat de ei. Trebuie să știm că este foarte greu pentru un preot
creștin ortodox să mai schimbe ceva în viața unui tânăr dacă părinții nu sunt de acord ca el să fie:
- educat
- și modelat
religios.61
Despre cine este preotul creștin ortodox Sfântul Simeon al Tesalonicului spunea: “prin Taina preoţiei
noastre se face şi se arată, se dă şi se poartă, se sălăşluieşte şi se îmbracă, se mânie şi se împacă, se îmblânzeşte şi
se împărtăşeşte cel ce se împarte pururea şi niciodată nu se desparte, cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se
sfârşeşte. Prin Taina preoţiei, noi, cei ce suntem ţărână şi lut, ne arătăm puteri şi stăpâniri. Şi chiar mai mult decât
atât, pentru că noi cu puterea preoţiei ne facem ziditori unei zidiri mai bune şi ne facem chiar părinţi fiilor lui
Dumnezeu şi lucrători celor ce sunt dumnezei după dar şi păcatului pierzători şi izbăvitori de suflete şi
dezlegători de lucrurile cele dumnezeieşti şi chiar dezlegători de legăturile cele veşnice şi descuietori uşilor raiului
şi lucrători de lucrurile cele dumnezeieşti şi chiar lucrători împreună cu Dumnezeu ne arătăm spre mântuirea
noastră. Deci noi preoţii suntem Mântuitori şi ziditori de suflete şi povăţuitori către cer şi lumină şi viaţă şi
părinţi şi păstori şi păzitori cărora ne-a dat să avem pe pământ puterea Lui cea cerească.”62
Atunci când lucră cu tineri și adolescenți preotul nu trebuie să considere că acest lucru îl înjosește. În nici
un fel. El trebuie să își dea seama că de fapt are de a face cu turma lui Hristos. Chiar și Hristos a rostit celebrele
cuvinte: “vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd
faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18,10). Acest lucru Hristos l-a spus despre copii dar evident că el se
aplică și tinerilor.
Tinerii sunt viitorul. Orice om se gândește la viitor și de cele mai multe ori încearcă să îl planifice. Nu
putem știi viitorul dar putem să îl prevedem. Dacă avem o generație de tineri:
- evlavioși,
- religioși
- credincioși
- și virtuoși
ei bine ne putem aștepta la un viitor luminos.
Este adevărat că este posibil ca noi pe viitor să nu mai fim dar vor fi copii și nepoții noștri. Acest lucru
este menit să ne dea:
- speranță,
- credință
- și încredere.
Cu privire la calitățile duhovnicești ale preotului Sfântul Simeon Noul Teolog spune cât se poate de
frumos: „cercetându-te cu grijă, te găsești pe tine însuți liber de orice iubire de slavă, neavând nici urmă de
plăcere și de poftă trupească, fiind cu totul curat de iubirea de arginți și de ținerea minte a răului, având blândețe
desăvârșită și nemâniere și o asemenea iubire față de Dumnezeu, încât numai la auzul numelui lui Hristos te
aprinzi de dor îndată și verși lacrimi și, pe lângă acestea, plângi pentru aproapele și socotești greșelile altora ca pe
ale tale proprii și pe tine însuți te socotești, din suflet, mai păcătos decât toți; în fine, dacă vezi în tine bogat harul
Duhului Sfânt, luminând și făcând ca soarele cele dinăuntru inimii tale, și înțelegi că în tine se săvârșește în chip
limpede minunea rugului care arde și nu se mistuie, ca unul ce arzi prin aceea că ești unit cu Lumina cea
neapropiată, dar nu ești ars pentru faptul că ești liber de orice patimă; încă și dacă ești atât de smerit încât să te
socotești pe tine însuți incapabil și nevrednic, ca unul ce cunoaște slăbiciunea firii omenești, dar te încrezi în
harul cel de sus și în puterea care vine de la el și îți faci lucrul tău cu osârdie, constrâns de căldura lui (harului),
respingând de la tine orice gând omenesc și punându-ți însuți sufletul pentru frații tăi numai și numai pentru
porunca lui Dumnezeu și iubirea aproapelui; și, pe lângă cele zise, dacă ai mintea goală de orice gândire lumească
și ești îmbrăcat cu haina luminoasă a smereniei, astfel încât nici să nu-ți alipești simplu inima de cei ce lucrează
cu tine, nici să resimți aversiune de cei ce lucrează împotriva ta, ci ești întreg egal față de toți în simplitatea,
bunătatea și nerăutatea inimii tale - nici atunci să nu îndrăznești să urci la stăpâniri fără sfatul părintelui tău
61A se vedea Ilie Moldovan, Adolescența, preludiu la poemul iubirii curate (Cluj Napoca, 2001).
62Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului. Cuvânt despre preoţie, Migne P. G. Tom. 155, p. 956—957.
29
duhovnicesc, ci smerește-te și fă acestea cu rugăciunile și porunca lui și urcă la stăpânire numai pentru mântuirea
fraților.”63
Un tată discuta cu fiul său despre ce înseamnă ascultarea de părinți.
- Și cum a fost la școală fiul meu.
- A fost bine.
- Mă bucur.
- Știi ceva tati?
- Ce?
- La început nu mi-a plăcut la școală.
- De ce?
- Prea multe informații.
- Așa este.
- Acum îmi dau seama că aceste informații sunt folositoare.
- Bineînțeles.
- Ele mă ajută să înțeleg lumea din jurul meu.
- Cum să nu.
- Și mai sunt și colegii.
- Așa este.
- Este frumos să fim toți la un loc.
- De ce?
- Fiindcă ne ajutăm unii pe alții.
- Ei da să știi că aceasta este o adevărată lecție de viață.
- În ce sens?
- Oamenii mari adică adulții nu se prea ajută unii pe alții în vremurile noastre.
- De ce?
- Fiindcă sunt individualiști.
- Și ce este individualismul?
- Este idea că fiecare este pe cont propriu.
- Nu mi se pare corect.
- Sigur că nu este.
- Oamenii mari ar trebuii să fie uniți.
- Și totuși nu sunt.
- Ce trist este.
- Uite cum este.
- Cum?
- Când vei fi mare tu vei putea să faci o diferență.
- Ce diferență?
- Să nu fi ca restul.
- Individualist?
- Da.
- Poate că așa voi face.
- Nu poate.
- Dar cum?
- Sigur.
- Ai dreptate tati.
- Să știi că de cele mai multe ori copii sunt ca părinții lor.
- Cum?
- Uite îți voi spune o întâmplare ca să înțelegi.
- Te ascult.
63SfântulSimeon Noul Teolog, Cateheza 18 apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/sfantul-simeon-noul-

teolog-despre-calitatile-parintelui-duhovnicesc-169405.html (accesat pe 04.04.2022).
30
- Se spune că mai de mult trăia o familie în care tatăl era un mare bețiv.
- Ce păcat.
- Tatăl se îmbăta și când vedea beat de la cârciumă făcea mult scandal.
- Greșit.
- Era o zi rece de iarnă cu multă zăpadă când ce și-a spus tatăl bețiv?
- Ce?
- Ce ar fi să mă duc la cârciumă?
- Din nou?
- Da.
- Și?
- Mergând prin zăpada proaspăt căzută la un moment dat a putut să audă:
- Tati, tati!
- Cine era?
- Era fiul lui.
- Mergea după el?
- Da.
- Du-te îndărăt băiete, i-a spus tatăl.
- Nu pot.
- De ce?
- Tată eu doar merg pe urmele tale.
- Ca un fulger l-a lovit pe tată.
- De ce?
- Fiindcă a început să se gândească la un lucru la care nu s-a mai gândit până atunci.
- Care?
- Că el este un exemplu pentru copii săi.
- Asta așa este.
- Sigur.
- Și ce a făcut?
- S-a întors acasă și nu s-a mai dus să se îmbete.
- Fiindcă dacă ar fi făcut-o la fel ar fi făcut și copilul lui nu?
- Da.
- Deci copii umblă pe urmele părinților?
- Da.
- Acum devin și eu conștient de asta.
- Bineînțeles.
- Și ce a urmat?
- Se spune că din acea zi tatăl nu a mai călcat pragul cârciumii.
- Bine a făcut.
- Vezi a fost un moment de luciditate care l-a schimbat pentru totdeauna.
- Așa este.
- Ei acum ești lămurit?
- Da. Îmi dau seama că părinții trebuie să se gândească la copii lor.
- Dar și copii la părinții lor.
- Cum?
- Prin faptul că ascultă de ei.
- Eu sunt ascultător tati?
- Se poate spune.
- Mă bucur.64
După cum am putut vedea din dialogul de mai sus copii și tinerii au nevoie de urme pe care să pășească.
Dacă noi le dăm repere și modele eronate vom ajunge să creăm generații întregi de tineri fără de Dumnezeu și de
ce nu adevărați apostați și nihiliști. Nu trebuie să uităm acest lucru că noi cei de azi avem o anumită
31
responsabilitate și față de generația de mâine. Aceasta fiindcă în modul cum ajungem să formăm generația de azi
ei bine la fel vom ajunge să avem generația de mâine. Tot în acest sens trebuie să știm că dacă la o parohie
ajunge un preot rău ei bine parohienii nu vor avea urme după care să pășească și se poate spune că oameni vor
avea de.
- suferit,
- pătimit
- și pierdut.
Acolo unde preotul este bun și conștiincios nu se poate ca rezultatele lui duhovnicești să nu fie unele
frumoase. Regretatul părinte Benedict Ghiuș spunea în acest sens că: "cea mai cumplită persecuție împotriva
Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori."65
Mai ales adolescenții trebuie să știm că sunt unii care fiindcă sunt vulnerabili ajung să simtă un fel de
stare de rebeliune. Acest lucru se poate spune că poate să apară și din cauza faptului că la adolescență există
multă energie. Ei bine acest sentiment puternic al rebeliunii care îl simt mulți adolescenți trebuie să știm că se
poate manifeste prin multe lucruri:
- cercei în ureche,
- tatuaje,
- alcool,
- înjurături,
- fuga de orele de la școală etc.
Preotul creștin ortodox trebuie să fie conștient de acest duh al rebeliunii pe care mai ales adolescenții îl
simt și să fie înțelegător cu ei. De cele mai multe ori se poate spune că la adolescență tânărul vrea să își găsească
- rolul,
- rostul
- și menirea
lui pe această lume. În acest sens preotul creștin ortodox poate să fie de mare ajutor. Părintele Nicolae Tănase
spunea despre preoți: “deci, romano-catolicii au preoţi numai necăsătoriţi. Noi, ortodocşii, avem preoţi călugări,
preoţi căsătoriţi şi preoţi celibi. Avantajul în ortodoxie este că preotul căsătorit poate oferi un exemplu de
căsătorie în parohie, însă preotul celib are avantajul că se dedică total slujirii preoţeşti, fără să mai fie reţinut de
aspecte ale familiei, etc. Deci toate cele trei sunt bine primite.”66
Preotul creștin ortodox trebuie să își aducă aminte că și el a fost tânăr și a avut și el mai multe probleme
la aceea vârstă. Aceasta fiindcă este evident că trebuie să ne dăm seama că cu toții am fost la un moment tineri și
adolescenți. Așa se face că preotul trebuie să se apropie de adolescenți și trebuie să îi înțeleagă și să îi aprecieze
pentru cine sunt ei. Aceasta se poate spune că face parte din arta pastorală de care vorbea Sfântul Grigorie
Dialogul.67
În sens creștin ortodox trebuie să știm că viața preotului trebuie să fie o viață plină de Duhul Sfânt.
Aceasta fiindcă după cum știm la liturghie de mai multe ori preotul ajunge să invoce Duhul Sfânt. Ei bine viața
preotului nu trebuie să fie una care să fie un fel de formalitate a invocării Duhului Sfânt fără ca Duhul Sfânt să
nu fie prezent în viața de zi cu zi a preotului. În Penticostar este o cântare care spune așa: "Toate le dă Duhul
Sfânt: Izvorăște proorocii, săvârșește preoți, pre cei necărturari înțelepciune i-a învățat, pre pescari grăitori de
Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuiește. Cela ce ești de-o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul,
Mângâietorule, slavă Ție."68
Prin urmare dacă Duhul Sfânt ajunge să fie prezent în viața preotului misiunea lui preoțească va fi mult
mai ușoară. Aceasta fiindcă acolo unde este Duhul Sfânt este și:
- pace sufletească,
- liniște,
- blândețe,
- înțelegere
65 Benedict Ghiuș din Andrei Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăritean, Ediția 2, (Editura Humanitas, București,
2000), p. 135.
66
Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 40.
67A se vedea Sfântul Grigorie Dialogul, Cartea regulii pastorale (București, 1996).
68Penticostarul, Ediția a V-a, (București, 1936), p.303.
32
- sau bucurie.
După cum am spus misiunea preotului în a apropia și a ține aproape de Biserică pe tinerii creștin
ortodocși trebuie să știm că nu este deloc una ușoară. Nu are cum să fie ușoară fiindcă trebuie să știm că unii
adolescenți sunt cât se poate de greu de abordat. Preotul trebuie să știe că este misiunea lui de a ajunge să se facă
înțeles de adolescenți și în acest mod să îi atragă la o viață creștin ortodoxă. Părintele Ioanichie Bălan spunea cât
se poate de inspirat în acest sens: "turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, iar nu băţul. Adică cu blândeţe,
iar nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon."69
În ceea ce îi privește pe adolescenți trebuie să știm că la vârsta lor desfrâul (manifestat mai ales prin
masturbație) este foarte răspândit. Ei bine preotul trebuie să știe să lucreze cu sufletul adolescentului și să îi
aducă la nepătimire. Este un proces
- mai greu
- și mai anevoios
însă nu unul imposibil.
Ceea ce este mai trist în vremurile noastre este că adolescenții sunt extrem de orientați spre sexualitate.
De mai multe ori ei sunt mult mai orientați spre sexualitate decât spre viața duhovnicească. Iată de ce din partea
preotului creștin ortodox este nevoie de mult:
- tact,
- răbdare,
- înțelegere
- și iubire
față de adolescent care este și el un fiu al lui Dumnezeu Tatăl.
Prin urmare preotul creștin ortodox este un exemplu de viață duhovnicească fiindcă jertfa pe care a o
aduce el la liturghie trebuie să știm că nu este numai materială ci la fel de bine și duhovnicească. Părintele
Dumitru Stăniloae spunea în acest sens: “în Noul Testament, credincioșii hirotoniți de Apostoli, iar mai apoi de
episcopi, în treapta de presbiteri nu se mai numesc „jertfitori” sau „sacerdoți”, cum se numeau cei din Vechiul
Testament, pentru că aceste nume erau prea legate de ideea de aducători de jertfe sângeroase de animale. Față de
jertfele de animale, evreiești și păgânești, jertfa lui Hristos era în fond o jertfă duhovnicească, iar cei prin care se
săvârșea vizibil această aducere trebuiau să se aducă și ei duhovnicește.”70
Preotul creștin ortodox prin urmare are obligația să explice ceea ce are loc la liturghie nu numai
creștinilor ortodocși simpli ci la fel de bine și adolescenților. Aceasta fiindcă ei sunt unii care nu numai trebuie să
săvârșească sfânta liturghie ci la fel de bine trebuie să știe și semnificațiile duhovnicești ale sfintei liturghii. În
acest sens toți creștinii ortodocși simpli vor preoți buni. Părintele Arsenie Boca spunea în acest sens: "vă trebuie
preoți mai buni? Nașteți-i! Nu mai stați cu gânduri ucigașe împotriva copiilor, că nu știți în calea cărui mare dar
de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă și ai să dai seama."71
Preoție prin urmare nu este o meserie ca oricare altă dacă este luată în serios. Aceasta fiindcă preotul
creștin ortodox ajunge să fie un:
- mentor,
- duhovnic,
- păstor de suflete
- și un liturghisitor.
Lumea de azi nu mai pune mare preț pe preoți și poate acesta a fost motivul pentru care în reforma
protestantă s-a ajuns să se renunțe la preot. Congregațiile protestante sunt conduse de laici care nu au nici un fel
de preoție. Părintele Dumitru Stăniloae spunea în acest sens: “pentru actualizarea Jertfei lui Hristos pentru
diferitele comunități, singura prin care pot aduce și creștinii jertfă de laudă, sunt necesari preoții. Jertfa lui
Hristos lucrează prin Sângele Lui Preacurat, plin de puterea Duhului, care umple și pe cei ce se împărtășesc de
El de aceeași putere de aducere a lor lui Dumnezeu. Întrucât au în comun cu credincioșii aducerea lor
69Arhimandrit Ioanichie Balan, Părintele Paisie Duhovnicul,(Editura Doxologia, Iași, 2010), p. 77.
70
Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1997, pp. 106.
71Părintele Arsenie Boca, Omul, zidire de mare preț, (Editura Credința Strămoșească, 2002), p. 75
33
duhovnicească din puterea Jertfei lui Hristos, slujitorii creștini nu mai sunt separați de credincioși în modul în
care erau preoții din Legea Veche.”72
Prin munca cu adolescenții se poate spune că preoția este una activă. Este activă fiindcă ea urmează lui
Hristos care știm că a ajuns să își aleagă mai mulți apostoli care au ajuns să îi urmeze și mai apoi să Îl
propovăduiască pe Hristos. Este preotul care trebuie să știm conștient că are menirea de a Îl naște pe Hristos în
sufletul credincioșilor dar nu numai ci și în sufletul adolescenților. Dacă adolescenții sunt învățați de mici cu
- spovedania
- și împărtășania
ei bine ei vor ajunge să fie buni creștin ortodocși toată viața.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea: “toți creștinii sunt în acest sens o „preoție împărătească” (I Petru 2, 9).
Dar jertfele lor trebuie să se alăture jertfei lui Hristos, căci numai prin Hristos ca jertfă pot intra și ei ca jertfă la
Tatăl. Dar cineva, trebuind să reprezinte pe Hristos care Se aduce jertfă pentru toți, primește jertfele particulare
ale credincioșilor în unitate cu Jertfa lui Hristos și în unitatea lor între-olaltă, ca să se realizeze jertfa Bisericii în
Hristos. Preotul Noului Testament primește jertfele și rugăciunile tuturor și le unește cu Jertfa lui Hristos, pe
care o aduce în numele tuturor și pentru toți. În preot se realizează unificarea tuturor, ca în chipul văzut al lui
Hristos, Cel ce se aduce prin el jertfă în chip nevăzut.”73
Prin urmare ceea ce trebuie să înțelegem este că jertfa de pâine și vin de la liturghie preotul nu o face
numai în numele său ci în numele tuturor celor care sunt adunați la liturghie. Aceasta fiindcă ar fi mult prea
dificil ca toți creștinii ortodocși simplii să aducă jertfă lui Dumnezeu. Adolescenții trebuie să înțeleagă și ei că una
dintre metodele prin care cineva ajunge să Îl iubească pe Dumnezeu este și sfânta liturghie care știm că este
centrul cultului în creștinismul ortodox. Știm că în vechime liturghia a fost condamnată de păgâni fiindcă ei au
ajuns să înțeleagă literal cuvintele de la liturghie: luați mâncați acesta este trupul Meu care pentru voi se frânge
spre iertarea păcatelor și beți dintru acesta toți acesta este sângele Meu care pentru voi și pentru mulți se varsă
spre iertarea păcatelor.
Jertfa liturgică nu trebuie să rămână în nici un fel un lucru care să nu fie dublată de nevoința creștin
ortodoxă din viața creștinului simplu. Tot părintele Dumitru Stăniloae spunea: “slujirile acestea ale preotului
contribuie la întipărirea lui Hristos în ființa credincioșilor. Aceștia își realizează astfel și ei preoția lor generală
cu ajutorul preoției slujitoare, nu numai ca aducători ai jertfelor lor personale, ci și ca împărați peste patimile lor
și ca învățători în familie, sfințindu-se prin toate aceste slujiri pe ei înșiși și contribuind la slujirea lumii, dar fără
să facă aceasta ca reprezentanți calificați ai Bisericii.
„Laicii nu au acces la săvârșirea mijloacelor harului, dar sfera lor este viața harului, penetrarea ei în lume.” Aceasta este
„liturghia cosmosului” în lume, operând prin simpla prezență a „ființelor sfințite”, „a locașurilor Sfintei Treimi” (Paul
Evdochimov), cum sunt numiți cei ce se vor mirui, în rugăciunea de sfințire a Mirului, săvârșită de episcopi.”74
Au fost mai mulți sfinți părinți dintre care cel mai vocal a fost Sfântul Maxim Mărturisitorul care a vorbit
de liturghia cosmică pe care o face preotul creștin ortodox. În acest sens Sfântul Maxim Mărturisitorul era de
părere că prin preot tot cosmosul ajunge să se sfințească și să fie părtaș la slujba din biserică. A vorbii de
liturghia cosmică nu trebuie să înțelegem că preotul trebuie să iese în spațiul cosmic pentru a face liturghia ci mai
mult că omul fiindcă coroana creației (adică a universului) condensează în sine tot ceea ce există deci și universul.
Tot părintele Dumitru Stăniloae spunea: “credinciosul ca preot împărătesc, luând putere din jertfa adusă de
preotul slujitor la Liturghie, „continuă acest act oficiind liturghia prin viața sa de toate zilele. Prezența lui în lume e ca o
epicleză perpetuă. E o chemare a Duhului Sfânt peste el și peste ziua care începe, peste munca sa și rodurile pământului” (Paul
Evdochimov). Mireanul sau membrul preoției generale e închinat slujirii neîntrerupte a lui Hristos în afara
altarului, în lume, prin alte mijloace decât prin săvârșirea Tainelor, dar căutând să țină și el lumea în jurul lui
Hristos, ca pe sine însuși.”75
Doi prieteni discutau cele duhovnicești.
72
Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1997, p. 106.
73Idem pp. 106-107.
74Ibidem 106-107.
75Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, volumul III, (Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1997), pp. 106-109.
34
- Bună prietenul meu.
- Bună.
- Cum să fiu?
- Da, cum ești?
- Sunt bine cu ajutorul lui Dumnezeu.
- Mă bucur.
- Dar tu?
- Și eu.
- Foarte bine.
- Și ce te mai preocupă?
- Adică?
- Ce ai mai făcut în ultima vreme.
- Nu mare lucru.
- Înțeleg.
- Mi-am dat seama de ceva foarte important.
- Ce?
- Că sunt ușor influențabil.
- Mie nu mi se pare.
- Ba da.
- De ce?
- Uite când mă duc la biserică sunt un alt om.
- Da?
- Da.
- Cum?
- Stau la biserică și aud cântările și predicile și îmi spun că nu voi mai face nici un păcat.
- Și?
- Când ies din biserică revin la vechile obiceiuri.
- Înțeleg.
- Nu știu ce să fac.
- Tu îmi aduci aminte de un canar pe care l-am avut eu.
- De ce?
- Uite eu am avut un canar cu o voce uimitoare.
- Nu am știut.
- Canarul cânta frumos din cale afară.
- Frumos.
- Până într-o zi.
- Când ce?
- Am făcut o greșeală.
- Ce greșeală?
- Am pus colivia cu acest canar pe fereastră la drum.
- Și?
- Canarul a început să imite vrăbiile pe care le auzea ciripind.
- Și nu mai voia să cânte pe vocea lui?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă a fost influențat de ciripitul vrăbiilor.
- Interesant.
- Așa cred că ești și tu.
- Ca acest canar?
- Da.
- De ce?
- Te lași dus de ceea ce are loc în jurul tău.
35
- Păi tocmai asta am încercat să îți spun și eu.
- Ceea ce trebuie să știm este că poți să ajungi să nu mai păcătuiești deloc.
- Cum?
- Prin obișnuință.
- Adică?
- Continuă să mergi la biserică fiindcă faci cu lucru bun.
- Dar cum ies din biserică revin la modul vechi de viață.
- Trebuie să iei lucrurile pas cu pas.
- Adică să am răbdare?
- Da.
- Este adevărat că nu prea am răbdare.
- Tu vrei totul dintr-o dată nu?
- Păi da.
- În viața duhovnicească nu prea merge acest lucru.
- De ce?
- Fiindcă de multe ori trebuie să te lupți pentru a ajunge să câștigi nepătimirea.
- Și ce este acea nepătimire?
- Este stadiul în care nu mai ajungi să faci nici un păcat.
- Asta îmi doresc și eu.
- Este bine.
- Dar?
- Trebuie să lucrii la răbdare.
- De ce?
- Fiindcă nepătimirea nu se dobândește dintr-o dată.
- Asta nu știam.
- Viața duhovnicească este un fel de lucru cvasi-static.
- Ce înseamă cvasi-statc?
- Este un termen din chimie și înseamnă că de multe ori când amesteci două substanțe aparent ele nu își
schimbă proprietățile dar în realitate ele o fac.
- Acum înțeleg.
- Vezi și în chimie lucrurile nu au loc dintr-o dată.
- Este nevoie de timp.
- Da.
- Îmi dau seama.
- Mă bucur.
- Deci trebuie să mai insist?
- Evident.76
Am spus această întâmplare fiindcă ea li se potrivește adolescenților. La fel cum dacă un canar este lăsat
cu alte păsări el ajunge să imite păsările și nu mai cântă cum este modul lui natural ei bine și adolescenții care
sunt lăsați între patimile și păcatele acestei lumi ajung să nu mai știe ceea ce este virtutea și viața curată. Iată de ce
preotul trebuie să facă efortul și să se pogoare la adolescenți și să fie alături de ei în tot ceea ce fac. Adolescenții
vor să vadă în preot un model la care se pot raporta. Preotul creștin ortodox trebuie să fie conștient de acest
lucru și să își dea seama de el. Sfântul Vasile cel Mare spunea că: “blândețea firii și umilința inimii să îl
caracterizeze pe preot.” Un preot care este rebel și răzvrătit nu are cum să îi învețe pe tineri răbdare și blândețea.
Iată de ce nu greșim dacă spunem că preotul creștin ortodox este un păstor al tinerilor. Părintele Victor Moșescu
spunea: “profetul Iezechiel, prefigurând pe Mântuitorul Iisus, zice: „un singur Păstor va fi al tuturor; fiindcă ei
vor umbla întru poruncile Mele, iar judecăţile Mele le vor păzi şi le vor face.” (Iz. 37,24), prin care face această
demnitate definitorie pentru întreg arealul semitic al vieții și activității Mântuitorului. Îndemnul „Paște oile
Mele!”, adresat Preotului pentru credincioşii pe care trebuie să îi păstorească, reprezintă sălăşluirea lui Hristos în
noi şi lucrarea sfințitoare asupra „turmei Sale” - parohia. Arhetipul hristic redat de sintagma „Eu sunt Păstorul
76Din Grigorie Comșa, 1000 de pilde despre viața creștină (Arad, 1929).
36
cel bun” (In.10,11-16), îl obligă pe slujitorul lui Dumnezeu să aibă conştiinţa trează că aparţine clerului şi se
bucură de cinstea îngerilor.
Legătura sufletească plină de tact, dintre Preot şi credincioşii săi, constituie fundamentul moral al
pastoraţiei (Ef. 4,1-3) şi, totodată, o condiţie esenţială a succesului activităţii Preotului în parohie.”77
CAPITOLUL 4
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA DESCHIZĂTOR DE DRUMURI ÎN COMUNITATEA SA
Mai puțini dintre noi au ajuns să meargă în junglă. Ceea ce trebuie să știm este că în junglă a merge
înainte este foarte greu dacă nu imposibil. Aceasta dacă nu avem cu noi o sabie sau un cuțit mai mare cu care să
tăiem lianele și vegetația care ne stă în față. Ceea ce se știe este că în junglă nu avem cum să mergem unul lângă
altul fiindcă nu este destul loc. În junglă prin urmare un om trebuie să meargă în față și să deschidă drumul. În
acest mod deplasarea prin junglă ajunge să fie:
- posibilă
- și facilă.
Se poate spune că acest exemplu se potrivește ș preotului creștin ortodox și parohiei lui. Aceasta fiindcă
este preotul care este chemat să meargă în fața comunității. Nu greșim dacă spunem că pentru parohia (comunitatea)
sa preotul este un deschizător de drumuri. Oamenii sunt unii care de multe ori sunt mai slabi și le este frică să pășească
pe drumul vieții duhovnicești. Ei așteaptă un ajutor sau mai bine spus un ghid. După cum am spus mai sus după
modelul lui Hristos, preotul creștin ortodox este un păstor. Știm că păstorii de turme sunt unii care merg în fața
turmei și îi arată drumul. În acest sens Sfântul Nectarie din Eghina spunea: “dar pricina unei astfel de austerităţi
a purtării neabătute este sfinţenia demnităţii lor şi apostolice lor înaltă. Căci preotul stă în biserică înaintea
poporului îmbisericit, ca propovăduitor al celor sfinte şi învăţător al dumnezeieştilor porunci şi al sfintelor
canoane şi toţi cer de la învăţătorul dumnezeieştilor cuvinte şi porunci să se arate el însuşi pildă, fiind un model
şi un exemplu de virtute şi desăvârşire, despre care vorbeşte şi Sfântul Petru zicând: „Căci la aceasta aţi fost
chemaţi, fiindcă şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă vouă pildă ca să umblaţi pe urmele Lui" şi i-a
învrednicit pentru ca învăţătura lor să fie întărită de fapte „spre pilda şi spre întărirea lor", fiindcă toţi cunosc
ceea ce înseamnă sfânta spusă: „A povăţui şi a săvârşi cele povăţuite altora", şi nu se gândesc nici o clipă că ei
înşişi trebuie să fie păzitori ai poruncilor, iar învăţătorii lor să le lase deoparte, fiindcă e cu neputinţă ca cineva să
conceapă această idee în minte, că ei, ca mireni, trebuie să petreacă potrivit poruncilor, iar învăţătorii lor nu sunt
datori la aceasta sau că celor păstoriţi li se impune îndreptarea, rânduiala, desăvârşirea şi chiar sfinţenia, iar
preoţilor şi propovăduitorilor nu li se impun acestea. De aceea şi sunt gata să zică unui astfel de învăţător şi
predicator: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!" şi versul acela din Euripide: „Doctor pentru alţii, dar el însuşi
spumegând de răni".”78
Ceea ce trebuie să știm este că în comunitățile și parohiile noastre creștin ortodoxe nu trebuie să fim unii
care numai să așteptăm să primim de la preot ci la fel de bine trebuie să fim unii care să ajungem să îl și ajutăm
pe preot. Sunt mai mulți creștin ortodocși care sunt cât se poate de dispuși să îl ajute pe preot. Unii devin
cântăreți de strană (dacă au darul cântării), unii devin paraclisieri (cârsnici), alții epitropi sau alții membrii în
consiliul parohial sau alții ajung să cânte în corul biserici. Ceea ce trebuie să știm este că în Biserica Creștin
Ortodoxă numai cine nu vrea nu ajunge să nu se implice într-un fel sau altul în viața bisericii. Despre preot
Sfântul Nectarie din Eghina spunea: “Sfântul Dionisie Areopagitul numeşte preoţia slujire sfântă, chip al ierarhiei
celei mai presus de lume şi împărăţie dumnezeiască şi sfântă. Iar Părintele nostru Ioan Gură de Aur, mărturisind
şi el acestea, adaugă: „Este săvârşită aici pe pământ, dar îşi are rânduiala şi temeiul de la cetele cele cereşti".
Dar preoţia nu este numai slujire mare şi înaltă şi sfântă slujire, ci şi o mare Taină, sfântă şi dumnezeiască,
prin temeiul ei dumnezeiesc, prin scopul pe care îl urmăreşte, prin caracterul ei dumnezeiesc şi prin cele săvârşite
de ea mai presus de înţelegere. Este Taină fiindcă, prin slujirea preoţiei, oamenii, care sunt pământeşti, primesc
rânduiala cetelor cereşti şi devin „duhuri" liturghisitoare şi mădulare ale ierarhiei celei mai presus de lume şi, ca
nişte îngeri ai lui Dumnezeu, slujesc Liturghia.”79
Ceea ce au nevoie cel mai mult oamenii din zilele noastre este nevoie de un preot care
77https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/sfanta-taina-hirotoniei-importanta-slujirii-pastorale (accesat pe 05.04.2022).

78Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre preoție, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 64.
79Sfântul Nectarie de Eghina, Despre preoție, (Editura Doxologia, Iași, 2013), p. 30.
37
- să îi ajute,
- să îi îndrume
- și să îi sprijine
în lupta contra patimilor.
Sunt patimile care fac mari ravagii lumea noastră. Trăim într-o lume în care:
- iubire de bani și averi,
- mânia și violența,
- desfrâul și pornografia,
- setea de putere
- și dorința de mari ranguri și demnități
domină ca să nu mai vorbim de cultul celebrității.
În aceste vremuri trebuie să știm că preotul trebuie să își facă mai înainte de a intra în preoție o evaluare
și să își dea seama dacă poate să facă față la toate aceste cerințe ale lumii de azi. Un preot pătimaș trebuie să știm
este de unul care va provoca râsul diavolilor. Aceasta fiindcă diavolii evident că nu vor pregeta să își facă simțită
prezența în ceea ce îl privește pe preotul creștin ortodox.
Sfântul Chiril al Alexandriei a fost unul care a văzut preoția mărturisită chiar în numele lui Hristos: “Iisus
Hristos este numit cu două nume: cu numele Iisus, pentru că mântuieşte, şi cu numele Hristos, pentru că este
mare Preot.” Trebuie să ne dăm seama de acest lucru și să înțelegem că preoția creștin ortodoxă nu este o
instituție de origine umană ci a fost rânduită de Hristos. Este Hristos cel care îl cheamă pe preot la slujire și
preotul trebuie să răspundă prin toată ființa lui.
Lupta cu patimile acestei lumi nu este imposibilă. Dovadă în acest sens sunt sfinții creștin ortodocși care
în toate veacurile au ieșit biruitori asupra diavolului. Preotul trebuie să știm că îl are ajutor pe Hristos în lupta sa
contra diavolilor.
Este bine să știm că preotul este un deschizător de drumuri fiindcă el este unul care urmează lui Hristos.
Hristos a fost fără doar și poate un deschizător de drumuri. Fiind Mesia trebuie să știm că Hristos se poate
spune că a fost primul mare deschizător de drumuri. El a fost Cel care a deschis calea spre rai. Dacă nu ar fi
venit Hristos în această lume raiul ar fi rămas închis pentru totdeauna. Ei bine prin Hristos raiul se deschide.
Hristos nu a voit să fie singurul care să deschidă drumuri spre rai și în acest sens el și-a ales apostoli și
apostolii și-au ales preoți pe care i-au hirotonit în diferite părți ale lumii. “După Sfântul Pavel, în primul rând,
preotul trebuie să dea dovadă de adevărată iubire creștină față de fiecare dintre enoriașii săi. Iubirea
creștină este o înmănunchere de multe virtuți. Sfântul Apostol Pavel le evocă atunci când enumeră calitățile pe
care se cuvine să le aibă episcopul sau preotul. Astfel, acesta trebuie să fie binevoitor (I Timotei 3, 3), blând,
cuminte (I Timotei 3, 2); să nu iște certuri, ci să fie făcător de pace; trebuie să fie drept și înfrânat (Tit 1, 8),
blând și pașnic (I Timotei 3, 2).
Preotul trebuie să fie „destoinic să învețe pe alții” (I Timotei 3, 2), „drept învățând cuvântul adevărului” (II
Timotei 2, 15) lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel scrie că preotul trebuie să păstreze „taina credinței în cuget curat” (I
Timotei 3, 9), „ținându-se de cuvântul credincios al învățăturii”, adică să păstreze credința ortodoxă întreagă. El
trebuie apoi să propovăduiască spre luminarea credincioșilor, să-i călăuzească pe calea cea bună și să-i ajute să
sporească duhovnicește (Tit 1, 9). Trebuie, în fine, să apere credința de erezii și să „mustre pe cei potrivnici” (Tit 1,
9).”80
Din ceea ce ne-a spus Hristos mântuirea este cu neputință la om dar este cu putință la Dumnezeu. Prin
urmare trebuie să știm că drumul preotului este unul care trebuie:
- să tânjească,
- să aspire
- și să țiteasă
Împărăția Cerurilor. Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea în acest sens: “liturghia este Împărăţia lui
Dumnezeu pe pământ. Binecuvântând împărăţia, preotul binecuvântează liturghia care urmează să se desfăşoare.”
Este preotul care trebuie să ajungă să fie unul care să ne ducă în direcția cea bună a mântuirii. “Peste tot și în
toate, preotul trebuie să fie „fără de prihană” (I Timotei 3, 2), adică să nu aibă nici o meteahnă pentru care să
poată fi învinuit de păstoriții săi. Ca unul care se face priveliște tuturor, lui i se potrivește, mai mult decât oricărui
creștin acest cuvânt de ferire: „Cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate
80Jean-Claude Larchet,Viața sacramentală, (Editura Basilica, București, 2015), pp. 508-512.
38
poruncile” (Iacov 2, 10). Așadar, preotul trebuie să fie „pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul,
cu credința, cu curăția” (I Timotei 4, 12).”81
Prin urmare în lumea creștin ortodoxă trebuie să știm că generație după generația Hristos și-a ales preoți
care să îi ducă la îndeplinire lucrarea lui de mântuire. Preotul creștin ortodox trebuie să fie unul care să știe
-pentru ce
-și de ce
lucrează. El este unul care lucrează pentru mântuirea turmei lui Hristos. Iată de ce el trebuie să fie cât se poate de
silitor pe băncile școlii de teologie și să fie conștient că în parohia și comunitatea sa oamenii vor un deschizător
de drum în lunga cale spre mântuire. Tot despre preot Sfântul Nectarie al Eghinei spunea: “Acest Mare Arhiereu
a predat Sfinţilor lui Ucenici şi Apostoli taina sfinţirii, ca să rămână până în veac şi i-a arătat sfinţi(ţi) pe aceşti
liturghisitori ai dumnezeieştilor Taine trimițându-le lor Duhul Sfânt. Iar ei au predat-o mai departe ucenicilor lor
de la care și noi am primit-o, prin harul și lucrarea Duhului Sfânt. Preoţia este taină mare şi sfântă şi prin lucrarea
apostoliei care şi ea este mare şi sfântă, fiindcă scopul preoţiei este acela de a sfinţi şi a mântui întreaga omenitate,
prin transmiterea harului mântuirii la toate generaţiile ce vor veni până la săvârşirea veacului, după cum întreaga
omenitate se mântuie prin jertfa Mântuitorului omenirii, Iisus Hristos.”82
Ceea ce trebuie să fim conștienți este că sunt mulți care cer mult prea mult preotului. În acest sens pentru
mai multă lume preotul trebuie să fie:
- înțelegător,
- bun,
- blând,
- iubitor,
- generos,
- milostiv
- și omenos.
Deși cer toate aceste lucruri de la preotul lor trebuie să știm că acești oameni nu cer mai nimic de la ei
înșiși. Oamenii sunt gata să îi bârfească pe preoții creștin ortodocși dar sunt cât se poate de refractari să ajungă
să fie ei virtuoși. Este ușor să cerem unui preot creștin ortodox să fie sfânt fără ca noi să facem nici cel mai mic
efort spre sfințenie. Nu trebuie să uităm acest lucru și trebuie să îl avem în vedere. Despre preoția universală
părintele Dumitru Stăniloae spunea: “rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi
Hristos însuşi se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi
sau se întipăreşte în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul
unde se află Hristos.”83
Sunt mai puțini preoți care sunt conștienți că ei trebuie să fie deschizători de drumuri. Sunt oameni care
ar vrea să citească mai multe cărți duhovnicești dar nu știu care dintre ele. Ei bine preotul trebuie să fie și unul
care să recomande ce cărți duhovnicești sunt bune de citit pentru comunitatea lui. Aceasta fiindcă dacă își
cunoaște bine comunitatea ei bine preotul va ajunge să fie unul care să știe pe ce să se axeze mai mult
comunitatea lui. Dacă preotul nu este unul care citește cărți duhovnicești nu numai că este unul care se
păgubește pe sine dar evident că ajunge să păgubească și parohia și comunitatea lui. “Păstorul trebuie să fie sarea
pământului, pentru ca pământul să se săreze; trebuie să fie frământătura care să dospească întreaga făptură aflată
în grija lui, trebuie să fie lumina care luminează întunericul. Păstorul trebuie să călăuzească bine turma oilor celor
cuvântătoare încredinţată lui de Hristos şi să îndrume bine Biserica printr-o conştiinţă curată, spre dobândirea
mântuirii căutate şi râvnite de fiii ei.”84
Un preot creștin ortodox a venit acasă după o zi plină de evenimente.
- Ai venit dragul meu? L-a întrebat preoteasa.
- Da.
- Mă bucur.
- Eu nu prea.
- De ce?:
81Idem p. 512.
82Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre preoției, (Editura Doxologia, Iași), 2013, p. 30.
83Dumitru Stăniloae apud http://pildele-cartilor-sfinte.com/duhul-sfant.html (accesat pe 05.04.2022).
84https://doxologia.ro/viata-bisericii/prezentare-de-carte/despre-preotie (accesat pe 05.04.2022).
39
- Mi s-a întâmplat ceva anost.
- Ce?
- La asta să știi că nu mă așteptam.
- La ce?
- Tu știi că eu sunt un preot cu idei mai liberale?
- Da.
- Să vezi ce mi s-a întâmplat azi.
- Te ascult.
- Azi am fost chemat la patul unui tânăr grav bolnav.
- Și?
- Tânărul a dus o viață de păcat.
- Și asta l-a afectat?
- Da.
- Cum?
- Trupește și sufletește.
- Grav.
- Așa este.
- Continuă.
- M-am dus la el ș i-am spus:
- Bună fiul meu.
- Fiul meu, cum ai ajuns în halul acesta?
- Cum am ajuns?
- Da.
- Vreți să fiu sincer?
- Da.
- Vina pentru care am ajuns în acest hal vă aparține.
- Mie?
- Da.
- Păi te-am învățat eu să duci o viață de huzur și destrăbălare?
- Nu direct.
- Adică?
- Nu ai sfinția ta obiceiul să mergi la teatru?
- Ba da.
- Ei vezi eu m-am luat după sfinția ta.
- Nu este nimic greșit să mergi la teatru.
- Așa este. Numai că eu nu m-am mulțumit numai cu atât.
- Nu?
- Nu.
- De ce?
- Am vrut mult mai mult.
- Ce ai vrut?
- Am vrut petreceri.
- Înțeleg.
- Și așa că am ajuns să merg la locuri josnice unde se țineau petreceri.
- Acum îmi dau seama.
- Așa că am căzut din ce în ce mai mult în mocirla păcatului.
- Bine dar nu tu ești vinovat de starea lui, a sus preoteasa.
- Crezi?
- Da.
- Adevărul este că nu am crezut că oamenii sunt atât de atenți la ceea ce fac eu.
- Uite că sunt.
- Așa este.
40
- Te-ai înșelat.
- Tu știi ce spune Sfântul apostol Pavel?
- Ce?
- „Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului" (1 Tesaloniceni 5. 22).
- Eu zic să nu îți mai faci atât de multe probleme.
- Crezi?
- Da.
- De ce?
- Nu tu l-ai trimis pe tânăr la petrecerile din locurile josnice.
- Asta așa este.
- Tu ai auzit de speculație?
- Da.
- Sunt oameni care atunci când sunt pe calea cea rea speculează totul.
- Poate așa este.
- Sigur așa este.
- Oricum eu în predici nu a vorbit niciodată ca oamenii să apuce pe căi greșite.
- Bineînțeles.
- Dar ai dreptate: oamenii pot să speculeze.
- Păi așa a făcut și acest tânăr.
- A speculat acțiunile mele?
- Da.
- Dar tot am mustrări de conștiință.
- Poate ar fi bine să mergi și să vorbești și cu episcopul.
- Poate.
- Cum vrei.
- Deci simplul fapt că eu m-am dus la teatru a ajuns să strice un suflet.
- Nu ești tu de vină dragul meu.
- Nu știu ce să zic.
- Să nu ai conștiința încărcată.
- Aș vrea.
- Dacă tu ai fi mers prin cârcimi evident că ai fi vinovat.
- Asta așa este. Mă bucur că am o soție așa ca tine.85
Întâmplarea de mai sus ne spune că oamenii pot să fie extrem de speculativi cu privire la preoți și preoții
trebuie să fie conștienți de acest lucru. Când un om este plecat spre rău el va ajunge să vadă orice detaliu din
viața preoților și îl va interpreta ca să îi dea câștig de cauză. Nu trebuie să uităm acest lucru fiindcă oamenii pot
să fie dificili și evident că pot să facă mult rău dacă văd că preotul este mai libertin. Este adevărat că există o
cealaltă extremă în care dacă preotul este mult prea sever atunci este evitat de toată lumea. Sunt preoți asprii cu
alții dar sunt extrem de indulgenți cu sine.
“Preotul este privit ca pildă de urmat. Credincioșii îi ascultă cuvintele și sfaturile și iau aminte la purtările
lui, ca la nimeni altul. Vrednicia de preot, asemenea unei lămpi, pune în lumină și însușirile, și metehnele, și ca o
lupă le mărește și pe unele și pe altele. Felul de a fi și purtările sale servesc drept exemplu și, în funcție de natura
și de calitatea lor, sunt fie lăudate, fie privite cu dispreț, răsfrângându-se asupra credincioșilor. Cele bune pot
spori râvna lor duhovnicească, iar cele rele pot slăbi credința și zelul.
Preotul are așadar o foarte mare răspundere. Prin sfaturile lor, dar mai ales prin pilda pe care o oferă,
preoții au o mare influență asupra purtării și vieții celor păstoriți de ei. În tratatul său Despre Preoție, Sfântul Ioan
Gură de Aur subliniază faptul că preoții vor fi aspru pedepsiți la Judecată, pentru că păcatele lor sunt supuse unei
osânde mult mai mari decât cele ale credincioșilor de rând.”86
După cum am spus în primul capitol al acestei cărți preoția este un lucru universal fiindcă din antichitate
mai toate popoarele au avut un fel sau altul de preoție. Totuși se poate spune că desăvârșirea preoției a venit
86Jean Claude Larche, Viața sacramentală, (Editura Basilica, București, 2015), pp. 502-508.
41
numai odată cu Domnul Iisus Hristos. Părintele Constantin Coman spune în acest sens: “preoția este o misiune
și o funcțiune sacră prezentă în toate religiile și la toate formele de credință religioase ale pământului. De la
aspectele cele mai primitive ale actului religios, până la invocațiile cele mai sublime și jertfa nesângeroasă a Fiului
lui Dumnezeu. În creștinism, preotul are rol decisiv în toate situațiile și momentele cultului pe care-l reprezintă
atât în fața oamenilor cât și în fața puterii divine sau a Dumnezeului respectiv. Fără el nu există rugăciune,
închinare și jertfa valabilă in fața zeului sau Dumnezeului căruia i se aduc acestea. Imnurile religioase sau
rugăciunile înălțate de poeți, de filozofi, de șefi de state sau de simpli credincioși, care nu sunt și preoți, nu au
eficiență dacă nu sunt rostite de gura preotului sau oferite de inima lui. Ele sunt și rămân piese de evlavie
personală sau colectivă, dar n-au putere și nu-și ating ținta, fără intervenția și lucrarea directă a preotului.
Recrutat prin alegere, prin sistemul transmisiunii sacre ereditare, sau după alte criterii, preotul a fost totdeauna
necesar vieții religioase și spirituale a oamenilor.”87
Prin urmare este bine să știm că în sens creștin ortodox preotul este un om care se naște cu anumite
calități dar care și prin educație teologică ajunge să aibă mai multe calități care îl fac demn de a fi un mijlocitor
între Dumnezeu și oameni. Ceea ce trebuie să știm este că preotul este un mijlocitor. Oamenii au nevoie de
mijlocitori fiindcă trăim într-o lume a:
- convențiilor,
- a consensului,
- a înțelegerii
- și a comuniunii.
Despre preot părintele Arsenie Papacioc spunea: “știu că eşti nimic, că eşti un păcătos. Alegându-te de
preot, nu te-am scutit de slăbiciuni. Prin demnitate te-am făcut oarecum dumnezeu, dar ţi-am lăsat povara
slăbiciunilor omeneşti pentru ca puterea Mea să se arate în slăbiciunile tale. Te-am făcut nimicitor al păcatului
dar lăsându-te în primejdia lui, împărţitor al vieţii suprafireşti dar în pericol de a o pierde tu însuţi, din teama ca
nu cumva mărimea darurilor Mele să te semeţească şi să uiţi că tu eşti nimic.”88
Din citatul de mai sus ne dăm seama că un preot pentru a ajunge să fie un deschizător de drumuri
duhovnicești pentru comunitatea lui trebuie să fie smerit. Sunt din ce în ce mai puțini oameni smeriți fiindcă în
zilele noastre trebuie să știm că oamenii se cred pe sine ieșiți din comun. Omul de azi nu vrea să fie obișnuit și
comun ci vrea să fie unul care să fie apreciat și cinstit de toată lumea din jur. Acest gen de ispite sunt unele cu
care preotul creștin ortodox ajunge să se confrunte destul de mult.89
Omul de azi este confruntat poate mai mult decât oricând de mai multe încercări și mai multe mari
probleme. El se vede pe sine neajutorat și neputincios și nu știe cum să procedeze. Ei bine de cele mai multe ori
omul de azi va ajunge să ceară și să caute ajutorul din exterior. În primul rând el va recurge la Biserică și la preoți.
Iată de ce orice preot trebuie să știe că este unul care este chemată să fie unul care să acționeze în momente de
criză din viața comunității sale. Pentru aceasta este foarte important caracterul preotului. “Evlavia omenească a
căutat și va căuta totdeauna pe preot. Pe preot in general, dar cu osebire pe preotul înțelept și de înaltă ținută
duhovnicească. Asemenea preoți catalizează evlavia credincioșilor și sunt ei înșiși creatori și răspânditori de
evlavie. Numele multora dintre ei au rămas încrustate în cărțile templelor sau ale neamurilor pe care le-au slujit.
Preoți de rang inferior sau superior, simpli slujitori de rând sau mari preoți ori arhierei, ei au fost și sunt învăluiți
cu multa dragoste și considerație de inimile calde și recunoscătoare ale închinătorilor și uneori ale statelor în care
unii dintre ei fuseseră și conducători politici ori avuseseră rol pe lângă aceștia, ca la egipteni, romani, daci, etc.
Dragostea aceasta se explică prin convingerea că preotul are nu numai rolul de a prezenta lui Dumnezeu
ofrandele, ci și de a aduce binecuvântări de sus către oameni; mai mult: preotul e acela prin care divinitatea
transmite credincioșilor binefacerile sale materiale sau spirituale, instrucțiunile sale particulare sau generale și
răspunsurile date prin oracole sau revelații. Se știe cum oracolele, la cei vechi, erau dirijate și controlate de
preoți.”90
La fel de bine ceea ce trebuie să știm este că preoții sunt oameni ai comunității. Sunt mulți care nu prea
înțeleg acest lucru fiindcă în lumea de azi oamenii sunt obișnuiți să fie cât se poate de individualiști. Aceasta
87https://www.crestinortodox.ro/editoriale/chipul-preotului-dupa-sfanta-scriptura-sfintii-parinti-70089.html (accesat pe 06.04.2022).

88https://ortodox.md/pr-arsenie-papacioc-cuvant-despre-preotie/ (accesat pe 17.03.2022).
89A se vedea Ion Simionescu, Scrisori către un preot (Alba Iulia, 2021).
90
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/chipul-preotului-dupa-sfanta-scriptura-sfintii-parinti-70089.html (accesat pe 06.04.2022).
42
fiindcă este bine să știm că preotul mai înainte de a fi ales ca preot și a fi hirotonit a fost și el om din comunitate.
Prin urmare se poate spune că orice preot are simțul comunității. Părintele Arsenie Papacioc spunea în acest sens:
“înainte nu erai decât un simplu credincios, te ocupai înainte de toate de mântuirea ta personală. Acum
eşti părtaş demnităţii Capului, inima ta îmbrăţişează întreaga Biserică. Demnitatea ta preoţească întrece pe cea a
heruvimilor şi a serafimilor, dar harul primit prin hirotonie este proporţional cu această demnitate. În Biserica
Mea am făcut două grozave minuni: am creat pe Maica Mea şi preoţia. Deşi o simplă făptură, Maica Mea, a fost
făcută vrednică să dea naştere unui Dumnezeu. Şi tu, preotul Meu, eşti un slab muritor. Prin harul hirotonirii ţi s-
a dat puterea de a Mă naşte cu vrednicie pe sfântul altar şi în suflete. Acest har îţi dă dreptul la toate ajutoarele de
care ai nevoie pentru a fi sfânt şi pentru a Mă reprezenta cu vrednicie între oameni.”91
Este evident că preotul creștin ortodox este un din dintre oameni pentru oameni. Preotul nu trebuie să
uite de oamenii care au nevoie de el dar la fel de bine și credincioșii simplii sunt obligați să fie interesați de
preotul lor. Aceasta fiindcă este bine să știm că relația dintre preot și credincioși este una reciprocă. Părintele
Constantin Coman spunea despre preot: “toate aceste roluri importante și complexe făceau din preot singurul
reprezentant calificat al divinității pe pământ, singura persoana care putea convorbi cu zeii sau cu Dumnezeu.
Misiunea de mijlocitor între puterea divină și oameni, de intermediar între cer și pământ, îmbracă pe preot într-o
aureola excepțională pe care nu o concura decât aureola profeților, cu osebire în Vechiul Testament. Aureola
aceasta deosebita trebuia însăși meritată din partea preotului prin calități înalte și printr-o viață exemplară.
Funcțiunile preotului trebuiau reliefate și împodobite cu însușiri sau atitudini superioare față de acelea ale
credincioșilor obișnuiți. Ca mijlocitor între divinitate și oameni, se cuvenea ca preotul să aibă, în persoana sa, pe
lângă elementele omenești și elemente dumnezeiești. Era firesc: el făcea drumul de la oameni la divinitate și de la
divinitate la oameni. El trebuia să aibă o anumită doză de puritate, să fie mai înțelept și mai bun decât
credincioșii obișnuiți, să cunoască anumite taine sacre care-i erau rezervate în exclusivitate, să fie bun psiholog și
pedagog, să stăpânească și să îndrume izbucnirile sentimentului religios al maselor de credincioși, să aibă
puternica autoritate morala și cetățenească pentru a interveni cu folos în momentele critice ale istoriei
credincioșilor săi, să fie în măsura a iniția și duce la bun sfârșit anumite reforme sau a se alătura acestor reforme
devenite necesare.”92
Un preot care nu este conștient că misiunea lui este de a deschide drumul dintre comunitatea lui și
Dumnezeu se poate spune că nu este un preot adevărat. Drumul spre Dumnezeu adevărul este că de multe ori
este necunoscut de oamenii simplii. Aceasta fiindcă Dumnezeu trebuie să fie căutat și acest proces trebuie să fie
făcut cu toată sinceritatea.
Drumul spre Dumnezeu prin urmare poate să fie
- greu,
- dificil,
- anevoios,
- complicat
- și mai greu de deslușit.
Aceasta fiindcă trebuie să știm că la un anumit nivel fiecare dintre noi avem un drum propriu spre
Dumnezeu. Totuși a nivel de comunitate se poate spune că sunt mai multe asemănări dintre noi care ne aflăm în
drum spre Dumnezeu. De ce? Fiindcă cu toții suntem creștin ortodocși. Despre cum trebuie să fie preotul tot
părintele Arsenie Papacioc spunea: “fereşte-te să faci din catedra adevărului o scenă pe care să-ţi pretinzi zilnic
propria ta stimă şi să dojeneşti pe credincioşi. Trebuie să ştii să cerţi cu tărie dar cu blândeţe fără a strica leacul cu
veninul propriei nerăbdări. Simplitatea şi buna voinţă Îmi vor câştiga mai multe suflete decât discursurile savante.
Blândeţea şi umilinţa îţi vor da cheia inimilor celor mai închise. Fii grav şi rezervat în conversaţii şi-n toată
conduita ta. Nu depărta cu încăpăţânare din mintea ta ideea morţii. Dacă vrei, încă o poţi face dulce.”93
După cum am spus în paginile acestei cărți trebuie să știm că preoția este universală fiindcă ea este
prezentă la toate popoarele lumii sub o formă sau alta. Ceea ce trebuie să ne dăm seama este că preotul este unul
care este menit să deschidă drumul spre Dumnezeu a comunității. Acest drum spre Dumnezeu se face prin mai
multe căi:
- cântare bisericească,
91 https://ortodox.md/pr-arsenie-papacioc-cuvant-despre-preotie/ (accesat pe 17.03.2022).
92https://www.crestinortodox.ro/editoriale/chipul-preotului-dupa-sfanta-scriptura-sfintii-parinti-70089.html (accesat pe 06.04.2022).
43
- predici,
- spovedanie,
- împărtășanie
- sau rugăciune.
Aceasta ca să spunem numai câteva dintre lucrurile prin care acționează preotul. Despre preoție Sfântul
Efrem Sirul spunea foarte inspirat: “preoția este atârnată de bolțile cele mai înalte ale cerului; intră în înseși
cerurile cerurilor și merge strălucit și lesnicios prin mijlocul îngerilor și al puterilor celor netrupești . Stă de vorba
cu Însuși Stăpânul îngerilor, cu Ziditorul și dătătorul de lumina.”
Un preot egoist trebuie să știm că nu are cum să fie unul care să fie deschizător de drumuri pentru
comunitatea lui. Aceasta fiindcă el este unul care este orientat numai spre sine și tot ceea ce contează pentru el
este propria lui persoană. Totuși ceea ce trebuie să știm este că un preot este o persoană perfectibilă. Sunt și
preoți care la începutul activității lor au mai multe:
- carențe,
- defecte,
- lipsuri
- și neajunsuri.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că dacă preotul vrea în cele din urmă își va depășii propria lui condiție
și va ajunge să fie unul care să fie foarte productiv. Aceasta fiindcă după cum am spus trebuie să fim unii care să
ne dăm seama de preoția este un lucru:
- frumos,
- plăcut
- și cu multe satisfacții sufletești.
“Un serios pas înainte spre preoția cea adevărată a fost preoția Vechiului Testament, preoție instituită de
Dumnezeu însuși prin Moise. Cartea Numeri ne povestește pe larg cum a apărut preoția mozaică, al cărei prim
reprezentant a fost Aaron, chemat la preoție prin înflorirea toiagului său și având ca urmași pe descendenții săi în
veac, din casa lui Levi (Numeri, 17). Misiunea lui Aaron și a preoților în general este arătata prin cuvintele: "Zis-a
Domnul către Aaron: "Tu, fiii tăi și casa tatălui tău cu tine, veți purta păcatul pentru nepăsarea de locașul sfânt;
tu și fiii tăi împreuna cu tine, veți purta păcatul pentru nepăsarea de preoția voastră. Apropie-ți pe frații tăi,
seminția lui Levi, neamul tatălui tău, ca să fie pe lângă tine și să-ți slujească, iar tu și fiii tăi împreună cu tine veți fi
la cortul adunării" (Numeri 18, 1 -2).”94
În acest sens trebuie să știm că Hristos a făcut o trecere majoră de la preoție Vechiului Testament la
preoția Noului Testamentului. Aceasta fiindcă Hristos a voit ca noi să avem povățuitori care să ne ducă spre
mântuire. Preoția este un lucru universal care după cum am spus este prezentă la mai toate popoarele lumii însă
numai de la Hristos se poate spune că se poate vorbii de o preoție adevărată. “Aceste culori și nuanțe alcătuiesc
chipul preotului în istoria generală a religiilor. Asemenea preoți, mai precis mari preoți ori arhierei, au existat la
indieni, chinezi, egipteni, perși, evrei, daci, etc. Acești preoți au însemnat, uneori, capitole glorioase în istoria
religiilor, dar preoția lor era fără har și fără dragoste. Era un chip alterat al preoției celei adevărate. Era o preoție
care prin simboluri și jertfe de tot felul se străduia să satisfacă nevoile religioase ale omului căzut. Știm că omul
căzut ajungea uneori până acolo încât își făcea preoți și preotese ale desfrânării și ale omuciderii. În unele religii
de misterii și mai ales în cele orgiastice, preoții săvârșeau acte lamentabile sau oribile. Preoția era uneori aproape
(ca la preoții geti), alteori departe, foarte departe de ceea ce trebuia să fie.”95
La un preot creștin ortodox a venit un creștin simplu.
- Părinte vă deranjez?
- Nu.
- Aș vrea să discut cu ceva.
- Cum să nu?
- Părinte cum este cu promisiunile pe care le facem lui Dumnezeu?
- Adică?
94
95
44
- Sunt mai multe persoane care când trec prin greutăți fac promisiuni lui Dumnezeu.
- Așa este.
- De multe ori oamenii nu se țin de promisiunile lor.
- Știu asta.
- Este un păcat să faci o promisiune lui Dumnezeu și să nu te ții de ea?
- Da. Este un păcat.
- De ce?
- Fiindcă Dumnezeu trebuie să fie tratat cu seriozitate.
- În ce sens?
- Trebuie să știi că Dumnezeu nostru al creștinilor ortodocși este un Dumnezeu serios.
- Îmi dau seama de asta.
- Mă bucur.
- Totuși sunt oameni care la un anumit moment din viața lor ajung să Îl ia pe Dumnezeu în serios.
- Asta este bine.
- Dar mai apoi apucă pe căi străine.
- Vor da seama de acest lucru?
- Dacă nu în această viață în viața care va venii.
- Deci o promisiune făcută lui Dumnezeu și ne respectată poate să ne coste în viața de dincolo?
- Da.
- Nu știam.
- Tu știi ce spune Iisus despre aceasta?
- Nu.
- “Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii”
(Matei 12, 36).
- Deci o promisiune făcută lui Dumnezeu poate să fie un cuvânt deșert?
- Da.
- Nu știam asta.
- După cum am spus trebuie să îl luăm pe Dumnezeu în serios.
- Fiindcă și Dumnezeu ne ia pe noi în serios.
- Da.
- Bine de știut.
- Așa este.
- Dar părinte sunt și oameni care își țin promisiunile lor în fața lui Dumnezeu?
- Da.
- Cine?
- Uite îți voi da un caz de acest gen.
- Vă ascult.
- Era anul 1633 în Germania.
- Și?
- Într-un orășel din Bavaria pe nume Oberammergau a dat o pandemie de ciumă.
- Înțeleg.
- O mare parte din locuitorii de aici au murit de ciumă.
- Trist.
- Ei bine locuitorii care au rămas vii s-au adunat.
- Ce ne vom face?
- Așa este.
- Ciuma o să ne omoare pe toți.
- Știu eu ce să facem, a spus unul din mulțime.
- Ce?
- Să ne rugăm lui Dumnezeu.
- Ne-am rugat fără de nici un rezultat.
- Atunci să îi promitem lui Dumnezeu că vom face ceva pentru El.
- Ce?
45
- Să îi spunem lui Dumnezeu că dacă ne va ajuta să scăpăm de ciumă vom reprezenta în modul cel mai
strălucit Patimile Domnului.
- Bună idee.
- Bine așa vom face, a spus primarul.
- Și ce a urmat?
- Creștinii s-au pus pe așteptat.
- Și?
- În cele din urmă ciuma a dispărut.
- Frumos.
- Așa este.
- Și s-au ținut de cuvânt?
- Da.
- Cum?
- La fiecare 10 ani locuitorii din Oberammergau prezentau Patimile lui Iisus.
- Frumos.
- Deci vezi că sunt și oameni care se țin de cuvânt?
- Da.
- Sunt și unii care când dau de greu ajung să își aducă aminte de Dumnezeu.
- Dar nu pentru mult timp nu?
- Da.
- Îmi dau seama că pe Dumnezeu trebuie să Îl luăm în serios.
- Așa este.
- Deci spuneți părinte că Dumnezeu ne ia pe noi în serios?
- Mult mai în serios decât îl luăm noi pe El.
- Trebuie să țin minte acest lucru.
- De ce?
- Ca să mi-l aduc aminte când voi trece prin greutăți.
- Foarte bine.
- Părinte vă mulțumesc de cuvinte.
- Pentru nimic. 96
Întâmplarea de mai sus ni se potrivește foarte bine la noi creștinii ortodocși și nu numai la preoții. De
mai multe ori dăm de anumite greutăți în viața noastră și nu știm cum să răspundem. Aceasta fiindcă trebuie să
știm că Dumnezeu așteaptă de la noi să fim unii care să facem un lucru special pentru El. Sunt mulți care după
cum am spus când dau de greu în viața lor se îndreaptă spre Dumnezeu pentru ca atunci când binele va revenii
în viața lor ei să ajungă să uite din nou de Dumnezeu Tatăl. Alături de preotul creștin ortodox trebuie să învățăm
să facem din Dumnezeu o prezență permanentă în viața noastră. De ce? Fiindcă este Dumnezeu Tatăl cel care
vrea ca noi să fim o alături de El permanent. Sfântul Grigorie de Nazianz spunea în acest sens: “cum ar putea
preotul să păstreze sănătos şi nepieritor acest trup al lui Hristos, Biserica, de nu ar şti să-şi vindece răul din suflet
şi să se ridice la o virtute cu adevărat mai presus decât omenească?”97
CAPITOLUL 5
DE CE NU TOȚI PREOȚII SUNT DESCHIZĂTORI DE DRUMURI DUHOVNICEȘTI?
Ceea ce orice creștin ortodox poate să remarce este că nu toți preoții creștin ortodocși sunt la fel. Sunt
unii care sunt mai buni și alții mai slabi. Cum se poate acest lucru? Este posibil fiindcă trebuie să știm că preoția
nu este una care pur și simplu ajunge să anuleze personalitatea omului. Trebuie să știm că preoții deși mediază
între oameni și Dumnezeu sunt toți oameni. Unii dintre preoți sunt și ei subiectul patimilor. Nu trebuie să uităm
97Sf.Grigorie de Naziazs, Apologia, Migne III P.G.tom.35, col.416B; vezi şi Pr.Prof. D Fecioru Sf. Grigorie de Nazianzs – Despre preoţie în
B.O.R. LXXXVI (1968) P.G.48, col 681A.
46
că preoții sunt și ei oameni care sunt supuși greșelilor. Totuși trebuie să știm că nu ai cum să fi preot și să fi o
persoană imorală. Prin imoralitate se înțeleg mai multe lucruri:
- homosexualitate,
- hoție,
- tiranie,
- bestialitate,
- criminalitatea
- sau corupția.
“În mass-media, puteți auzi sintagma „act imoral”, urmată de condamnarea generală. Toată lumea pare să
înțeleagă sensul acestor cuvinte, dar este puțin probabil să aprofundeze în studiul normelor morale și imorale. Și
nu toată lumea se consideră obligată să le îndeplinească. Între timp, în societatea modernă, granița dintre faptele
bune și rele, din punctul de vedere al moralității, se estompează treptat. Oamenii efectuează numai ceea ce este
prevăzut în legile statului. Un act imoral nu se aplică în acest sens, ceea ce înseamnă că nimeni nu îl va pedepsi.
O societate împietrită nu trăiește printr-un singur mecanism, ci fiecare pentru el însuși, înarmat cu lozinci, că
orice mijloc este bun pentru atingerea obiectivului, uitând uneori lipsa de sine, recunoștința, respectul.”98
Prin urmare este bine să știm că nu este cumva obligatoriu care preoții să fie deschizători de drumuri
duhovnicești deși atunci când botează pe cineva ei sunt cei care deschid calea noului botezat în viața creștin
ortodoxă. Trebuie să știm că avem de a face cu mai multe feluri de preoți. Sunt unii preoți care sunt extrem de
buni liturghisitori în sensul că fac slujbele tare frumoase. Sunt și preoți mai slabi care nu au atât de multe calități.
Acest lucru poate să fie așa și din cauza comunităților pe care au ajuns să le păstorească.
Nemulțumirea față de preoți știm că a dus în cele din urmă ca în mai multe țări preoția să fie eliminată
din cultul Bisericii. Părintele Serghei Bulgakof spunea în acest sens: “suprimarea ierarhiei a deposedat lumea
protestantă de darurile Cincizecimii, comunicate în Tainele şi cultul Bisericii prin ierarhie, care a primit şi de la
Apostoli şi de la urmaţii lor. Lumea protestantă din această cauză devine asemănătoare creştinilor care, deşi sunt
botezaţi în numele Mântuitorului Iisus, n-au primit Duhul Sfânt, pe care mâinile Apostolilor îl transmiteau de
sus.”99
După cum am spus sunt preoți slabi din două motive:
1. fiindcă nu își i-au în serios chemarea
2. și fiindcă au nimerit în parohii cu oameni răi.
Este foarte ușor să dăm toată vina pe preot și să ajungem să îl facem pe el responsabil de faptul că o
parohie merge rău. Nu trebuie să uităm că și creștinii ortodocși simplii sunt unii care poartă vina în acest sens.
De ce? Fiindcă ei sunt unii care așteaptă ca preotul lor să fie sfânt fără ca ei să facă nimic în direcția sfințeniei.
Acesta fiindcă este foarte ușor să ceri sfințenia de la alții fără ca tu să te gândești să o oferi altora. Despre acest
lucru părintele Constantin Coman spunea: “preoții Vechiului Testament în general au combătut și au urmărit cât
au putut pe prooroci, organe ale Sfântului Duh. Conflictul între ei și profeți provenea sau se intensifica din cauza
îndepărtării lor de duhul înalt al poruncilor lui Dumnezeu. Preoții evrei erau obligați să păzească sfințenia
personala în calitate de slujitori ai templului și sfințenia poporului ținându-l departe de idolatrie și desfrânare, dar
nu reușeau prea adesea; de aici pedeapsa severă care venea din partea lui Dumnezeu. Menținerea raporturilor
corecte cu Dumnezeu prin jertfele sângeroase era una care nemulțumea pe Dumnezeu, care nu voia atât jertfa,
cât mila. Preoții Vechiului Testament pierduseră simțul situației și al misiunii lor. Uitaseră de poruncile lui
Dumnezeu cu privire la conducerea poporului și se deduseră la fapte de exploatare și împilare a poporului
condus.”100
Prin urmare se poate vedea că au fost mai mulți preoți care au eșuat. Cel mai clar exemplu este - după
cum am spus mai sus - preoții Vechiului Testament. Aceasta fiindcă trebuie să știm că preoția nu este un lucru
ușor deși sunt unii care cred că tot ceea ce are de făcut preotul este să cânte frumos. Este adevărat că preotul
trebuie să aibă calități vocale însă este evident că nu în aceasta constă preoția lui. Trebuie să ne uităm la fel de
bine la ce fel de suflet are preotul. Sufletul unui preot virtuos poate să fie văzut imediat. Despre cum trebuie să
fie preotul Sfântul Efrem Sirul spunea: “ ai sârguința ca să placi Celui ce te-a primit în armata Lui ! Slujește-i Lui
cu curăție, cu dreptate, cu înțelepciune duhovnicească și cu feciorie strălucita. Fii râvnitor ca Ilie, purtător de
98https://decoratex.biz/bsn/ro/new-amoralnyj-postupok-chto-eto-takoe.html (accesat pe 06.04.2022).

99Serghei Bulgakof, Ortodoxia, trad. rom. de N. Grossu, pag.55.
100
47
grijă ca Ieremia, cuminte ca Iosif, curat ca Isus al lui Navi, iubitor de străini ca Avraam, iubitor de săraci ca Iov,
plin de dragoste ca David și blând ca Moise. Pe cel rătăcit călăuzește-l , pe cel șchiop sprijină-l, pe cel căzut
ridică-l, pe cel bolnav ajută-l și fă toate câte sunt asemenea.”
După cum am spus mai sus preoția este o în principal o problemă de vocație. Trebuie să te naști cu
vocația de preot. Sunt mulți care au simțit această vocație dar mai pe urmă au ajuns să se lenevească și din preoți
buni au ajuns preoți slabi. Aceasta fiindcă au fost:
- ne-atenți,
- nepăsători,
- fără luare aminte,
- fără atenție
- și fără grijă.
Opiniile în ceea ce privește preoții slabi sunt diferite. Aceasta fiindcă sunt unii care consideră că preoții
sunt toți la fel indiferent de faptele pe care le fac. Ei bine adevărul nu este așa. Un preot bun este un preot care
evident că:
- va fi căutat
- și va fi solicitat.
Nu trebuie să avem nici o îndoială în acest sens. Părintele Constantin Coman spune: “dar Dumnezeu, în
marea Lui iubire de oameni, cum zic Sfinții Părinți, nu putea lăsa pe om, care era chipul Lui, să se prăbușească în
neființa prin absența unei preoții adevărate și definitive. Preoția păgâna și preoția Vechiului Testament erau doar
semne indicatoare, uneori mai îndepărtate, alteori mai apropiate pentru preoția cea adevărata. Aceste preoții nu
mai mulțumeau, în general, nici aspirațiile sufletului omenesc duăa dumnezeire, nici setea arzătoare după
mântuire. "La plinirea vremii", Dumnezeu a trimis pe Însuși Fiul Sau ca Mare Preot să ne sfințească și să ne
izbăvească.
Preoția și preoțimea creștină derivă direct din Marele Preot Hristos. Autorul Scrisorii către evrei (cap. 4,
14-10, 22) ne teologhisește nouă preoție, preoția lui Hristos, în termeni preciși și într-o perspectivă care
subliniază pregnant deosebirea dintre preoțiile anteriore, păgâne și mozaică, preoții cu preoți dintre oameni, și
preoția lui Hristos, cu preot din cer.”101
Un alt motiv pentru care unii preoți ajung să eșueze este fiindcă diavolul este unul care lucră asupra lor.
Sunt mai mulți preoți care pornesc cu mare avânt în preoție pentru ca mai apoi să ajung să fie unii care să se
piardă pe drum și să nu mai simtă nici un fel de entuziasm cu privire la preoție. Aceasta fiindcă după cum am
spus diavolul poate să lucreze și el în viața preotului. Ei bine ce este de făcut într-o asemenea situație? Ceea ce
trebuie să știm este că preotul nu trebuie să își piardă speranța și trebuie să fie unul care să se bazeze mai mult pe
ajutorul lui Hristos.
“Datoriile păstorilor de suflete sunt multe și grele, față de sine, față de familie, față de clericii care depind
de ei și cu care colaborează în slujba Domnului, precum și față de poporul încredințat lor spre a-l duce spre
mântuire și mulți păstori se lasă înșelați de lăcomie, care este rădăcina tuturor păcatelor (I Timotei 6, 10), prin
care smintesc credincioșii și nedreptățesc colaboratorii lor, preoți, diaconi, cântăreți etc.
Toate veniturile bisericii sunt o proprietate a lui Dumnezeu, iar preotul nu este decât un iconom al lor și
este obligat să le împartă cu dreptate la toți cei ce au nevoie și merită împărtășirea din ele. Cel ce este nedrept
față de colaboratorii săi, se pedepsește cu afurisirea din slujba sa și dacă nu se îndreaptă, se caterisește”ca unul ce
a ucis fratele său „(Const. Apostolice, 9) .
Ce pot să spun eu mai mult în această privință? Fiecare preot duhovnic și păstor de suflete știe, mai bine
decât mine, ce are de făcut. Deci, să-i ajute Dumnezeu să-și îndeplinească datoriile față de Hristos, față de familie,
față de sine, față de societatea în care trăiește și mai ales față de sufletele încredințate lui spre mântuire, spre a
dobândi cât mai mulți pentru împărăția lui Dumnezeu.”102
Prin urmare trebuie să știm că sunt și preoți care nu prea sunt deschizători de drumuri pentru
comunitatea lor fiindcă:
- sunt lucrați de diavol
- sau sunt neatenți chiar ei.
101Idem.
102
https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/11/17/spun-sfintii-parinti-ca-cel-mai-greu-se-mantuiesc-
clericii-adica-arhiereii-preotii-si-duhovnicii-ce-ne-puteti-spune-in-aceasta-privinta/ (accesat pe 06.04.2022).
48
Ceea ce trebuie să știm este că dacă vrea cu adevărat orice preot poate să devină deschizători de drumuri
în parohia lui. În primul rând preotul trebuie să fie conștient că trebuie să fie deschizător de drumuri pentru
comunitatea lui a cărei
- destinație,
- finalitate
- și scop ultim
este să ajungă la Hristos.
În acest sens părintele Iulian Rață spunea cât se poate de bine: “în învăţătura de credinţă a Bisericii este
precizat că toţi clericii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului primit de ei prin „punerea mâinilor”
în cel mai bun mod cu putinţă. Dar Biserica învaţă că realitatea şi eficacitatea Sfintelor Taine ale Bisericii realizate
de preoţi nu depind de virtuţile lor personale, ci de prezenţa şi lucrarea lui Iisus Hristos, Care acţionează în
Biserica Sa prin Sfântul Duh. Astfel, preoţia este un dar al Bisericii – Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba
comunităţi eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La fel se întâmplă şi în cazul episcopilor,
unde Hristos este cel care lucrează ca învăţător, păstor bun, iertător şi vindecător. Hristos este cel care şterge
păcatele şi vindecă bolile fizice, mentale şi spirituale ale lumii întregi. Preotul este icoana lui Hristos.”103
O imagine foarte bună a preoției o găsim la Sfântul apostol Pavel: “căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi,
apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte
lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem
slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum
flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre.
Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca
măturătura tuturor, până astăzi” (1 Corinteni 4, 9-13).
Este evident că un astfel de idea de preoție este unul care este admirat de mulți preoți dar sunt puțini cei
care sunt dispuși să îl aplice în viața lor. Așa se poate spune că se nasc preoții slabi care trebuie să știm că sunt
mai mult un fel de prestatori de servicii religioase. Ei bine trebuie să știm că preotul nu este în nici un fel un prestator
de servicii religioase. Aceasta fiindcă nu aceasta este menirea lui. Tot părintele Iulian Rață ne spune: “în exerciţiul
funcţiunii sale liturgice, preotul ortodox îndeplineşte un rol dublu: pe de o parte, în virtutea harului sfânt primit
de la episcop prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoţiei
Mântuitorului, iar pe de alta el este un interpret, delegat al Bisericii, adică al obştii credincioşilor pe care îi
păstoreşte, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci şi în numele credincioşilor şi pentru ei. Ca
reprezentant al credincioşilor, el prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea şi
rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioşilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul
dumnezeiesc, iertarea păcatelor, viaţa veşnică şi, în general, toate darurile spirituale şi bunătăţile materiale pe care
le primim de la Dumnezeu. Preotul slujitor este astfel verigă de legătură între Dumnezeu şi credincios, între cer
şi pământ. Acest lucru este vizibil în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu
faţa la Răsărit (şi cu spatele la credincioşi) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioşilor în faţa
Tronului lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, cu faţa la credincioşi, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu
către ei (de exemplu: citirea Evangheliei, predica).”104
Un creștin s-a dus la preotul său și i-a spus:
- Părinte aș vrea să discut cu sfinția ta.
- Ce anume?
- Chiar credeți că Dumnezeu este activ în lumea noastră?
- Da.
- Dar nu se vede nimic.
- Depinde cum privești.
- Adică?
- Vezi că cineva ridică soarele pe boltă?
- Nu.
- Dar totuși soarele se ridică nu?
- Da.
103https://www.ortodoxia.md/2009/09/preotia-canoanele-sfintilor-parinti/ (accesat pe 06.04.2022).

104
https://www.ortodoxia.md/2009/09/preotia-canoanele-sfintilor-parinti/ (accesat pe 06.04.2022).
49
- Deci cineva trebuie să facă acest lucru nu?
- Și cine poate fi?
- Dumnezeu.
- Vezi că ți-ai dat seama.
- Părinte una este lumea naturală și alta este omul.
- De ce?
- Se întâmplă atât de multe lucruri rele în lumea noastră.
- Și?
- Nu se vede nici urmă de Dumnezeu ca să oprească aceste lucruri.
- Asta spui tu.
- Pă nu spun numai eu.
- Și mai cine?
- Mai mulți oameni.
- Fiule și la aceasta există un răspuns.
- Care părinte?
- Dumnezeu nu mai poate fi văzut din cauza păcatului lui Adam și Eva.
- Știu și eu povestea.
- Și atunci?
- Dar părinte oare Dumnezeu ne-a părăsit?
- Dumnezeu nu ne părăsește niciodată.
- Totuși este atât de multă suferință și rău în lumea noastră.
- Și ce ai vrea tu?
- Ca Dumnezeu să intervină.
- Tu uiți un lucru:
- Care?
- Fiindcă este Dumnezeu, El știe mult mai bine decât noi ce să facă.
- Chiar credeți?
- Da.
- Nu știu ce să zic.
- Să crezi că totul se întâmplă din voia lui Dumnezeu.
- Poate așa este.
- Uite ca să te fac să înțelegi cum lucru Dumnezeu îți spune o întâmplare adevărată.
- Vă ascult.
- Era anul 1518 când într-o casă boierească s-a născut un copil.
- Frumos.
- Ce nume să îi punem copilului? a întrebat mama pe tată.
- Mihail.
- Ca pe arhanghel?
- Da.
- Bine așa să îi spunem.
- Și ce a urmat?
- Totul a fost bine și frumos până într-o zi.
- Ce s-a întâmplat?
- O boală molipsitoare a început să cutreiere țara.
- Și?
- Mihail a luat boala.
- Nu se poate.
- Ce ne vom face acum? Se întreba mama.
- Să îl ducem la doctor.
- Bine spus.
- Mihail a fost dus la doctor.
- Ce puteți face pentru fiul meu? A întrebat mama.
- Îmi vom da un tratament, a răspuns doctorul.
50
- Și ce a urmat?
- Mihail a făcut tratamentul dar fără rezultat.
- Ce păcat.
- Mama nu mai știa ce să facă. Atunci și-a spus:
- Știu ce voi face: voi merge și mă voi ruga Macii Domnului.
- Și s-a dus?
- Da.
- Maica Domnului te rog să îl faci bine pe Mihail fiul meu. Dacă se va face bine promit să îl voi închina
ție.
- Și ce a urmat?
- Minune. După rugăciune Mihail s-a vindecat.
- Formidabil.
- Așa este.
- Și?
- Părinții au așteptat ca Mihail să ajungă la vârsta potrivită după care l-au dus la mănăstire.
- S-au ținut de promisiune.
- Da.
- Și?
- Fiindcă Mihail a fost un călugăr exemplu la fost ales episcop.
- Foarte frumos.
- Și ce înțelegi din această întâmplare?
- Că de multe ori Dumnezeu lasă să vină asupra noastră probleme fiindcă are un plan cu noi.
- Așa este.
- Îmi dau seama.
- Fiindcă este Dumnezeu el poate să schimbe tot răul spre bine.
- Sunt de acord.105
Această întâmplare ne spune că de multe ori Dumnezeu lasă ca anumite probleme să vină în viața noastră
pentru a ajunge să ne aducem aminte de El. Iată de ce preotul trebuie să fie unul care să ajungă să fie vocea lui
Dumnezeu în parohia sa. Despre revitalizarea vieții în parohie părintele Ilie Cleopa spunea: “cele mai bune
mijloace de întărire a vieții duhovnicești în parohie, pe lângă cele arătate mai sus, sunt : săvârșirea regulată și cu
evlavie a slujbelor bisericești în fiecare biserică; organizarea regulată de slujbe misionare cu preoți buni și predici
catehetice; formarea de coruri bisericești în toate parohiile; formarea unor bogate biblioteci misionare pe lângă
parohii și biserici pentru inițierea și educarea enoriașilor; vizitarea anuală în grupuri organizate de credincioși, a
mănăstirilor li a locurilor sacre din țara noastră, fapt care fortifică unitatea religioasă și etnică a românilor
ortodocși; formarea în cadrul fiecărei parohii de comitete creștine misionare și filantropice, cu scopul organizării
de ajutoare de boală celor săraci și bolnavi și susținerii preotului împotriva prozelitismului sectar individual;
spovedania regulată individuală a credincioșilor și acordarea Sfintei Împărtășanii, după caz; desființarea
spovedaniei colective, care se mai practică în unele parohii și combaterea susținută a beției, divorțului, avortului,
desfrâului și tuturor conflictelor imorale din parohie; ajutorarea materială a săracilor și familiilor cu bolnavi și
copii numeroși; educarea exemplară a copiilor preotului și enoriașilor săi și altele.”106
Sunt mai mulți preoți care se văd pe ei ca un fel de prestatori de servicii religioase. Ei se poate spune că
ajung să facă la comandă:
- liturghii,
- cununii,
- sfântul maslu,
- înmormântări
- sau botezuri.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că deși prin hirotonie preoții au primit un mare har ei trebuie să
păstreze acest har prin viața lor de virtute. Harul deși este dat la hirotonie se poate spune că nu ajunge să lucreze
106https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri15.htm (accesat pe 06.04.2022).

51
ca un fel de mașinărie care odată ce ai apărat butonul pornește și când ai apăsat butonul se oprește din nou.
Părintele Arsenie Papacioc spunea în acest sens: “nu fii mic la suflet, încrede-te în harul pe care l-ai primit prin
hirotonire. Fă să aducă roade de sfinţenie pentru tine şi alţii. O, dacă ai şti câte haruri am rânduit pentru tine în
ziua hirotoniei! Dacă ai înţelege câte drepturi îţi dă preoţia asupra inimii Mele şi asupra comorilor pe care le
cuprinde ea! Dar în mulţi, darurile mele rămân fără roade. Bogăţiile iubirii Mele sunt îngropate în adâncul
sufletului lor ca nişte comori nesfârşite în fundul mării. Puteam Eu face mai simplă sfinţenia decât să o fac să
depindă de rugăciunea ta? Dacă îţi lipseşte înţelepciunea, cere-Mi-o, căci Eu sunt înţelepciunea veşnică. Cere şi
vei primi, bate şi îţi voi deschide, caută şi vei afla!”107
Creștinii ortodocși simplii sunt oameni care sunt însetați de harul lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă acolo
unde este har viața este o
- o bucurie
- și o veselie
neîncetată. Ei bine la hirotonie se poate spune că preotul ajunge să primească har însă ceea ce trebuie să știm
este că acest har trebuie să fie actualizat sau mai bine spune preotul trebuie să devină și el conștient de harul care
l-a primit prin faptul că duce o viață ascetică. De ce trebuie să ducă o viață ascetică? Fiindcă este această viață
care îl face conștient de harul care este în el. Sfântul Grigorie de Nazianz spunea cât se poate de concludent în
acest sens: „Trebuie să fiu eu mai întâi curat şi apoi să curăţ pe alţii. Să fiu eu înţelept ca să înţelepţesc pe alţii. Să
fiu eu lumină, ca să luminez pe alţii. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alţii. Să fiu eu sfânt, ca să
sfinţesc pe alţii.”108
Harul preoției trebuie să știm că ajunge să se comunice fiindcă harul nu este unul care se ține numai la
sine în mod egoist. Acest lucru trebuie să îl avem în vedere în zilele noastre când sunt mulți care nu mai pun nici
un preț pe har. Trebuie să știm că harul este un lucru care ne duce la sfințenie. Ei bine și harul pe care îl primește
preotul la spovedanie este unul care trebuie să îl facă conștient de faptul că este chemat la o viață de sfințenie.109
Preotul trebuie să fie unul care să își dea seama că nu se poate ca în același trup să ajungă să viețuiască
harul și patimile. Iată de ce întreaga viața a preotului trebuie să fie o viață de luptă cu patimile și încercarea de a
ajunge la nepătimire. Aceasta fiindcă numai așa harul preoției este unul cu
- efect
- și lucrător.
La fel de bine pentru a ține harul preoției în el trebuie să fie smerit. Iată ce spunea în acest sens tot Sfântul
Grigorie de Nazianz: „mi-a fost ruşine să fiu alături de ceilalţi preoţi, care cu nimic mai buni decât gloata − mare
lucru dacă nu chiar cu mult mai răi − intră în locurile cele preasfinte cu mâinile nespălate, cum se spune, şi cu
sufletele necurate; care, înainte de a fi vrednici se apropie de cele sfinte, se apucă de altar, se înghesuie şi se
împing în jurul Sfintei Mese, ca şi cum ar socoti că preoţia nu-i chip de virtute, ci mijloc de trai, nu-i slujire plină
de răspundere, ci domnie fără îndatoriri.”110
Ceea ce am voit să spunem cu rândurile acestea este că preotul este un deschizător de drumuri în ceea ce
privește primirea harului. Nu poți să dai altcuiva din harul pe care îl ai tu dacă nu ești conștient de acest har. Prin
urmare preotul trebuie să fie conștient că este un om cu har care nu este menit să țină acest har numai pentru
sine ci trebuie să îl comunice celor din jur. Episcopul ortodox române Policarp Morușca spunea cât se poate de
frumos: “Chemarea Lui ne-a scos din lume, din larga lume a oamenilor, pentru a ne face preoţie aleasă, ca să-L
urmăm şi împreună cu El să trăim şi să lucrăm... Plecarea noastră după Hristos e condiţionată şi de anume
prefaceri a mediului din nemijlocita noastră apropiere, de o regenerare a condiţiilor noastre de viaţă personală şi
familială, care trebuie să aibă o altă înfăţişare decât viaţa celorlalţi oameni.”111
La fel de bine în deschiderea de drumuri duhovnicești pentru creștinii ortodocși simplii trebuie să știm că
și preoteasa creștin ortodoxă are un mare rol. Aceasta fiindcă preoteasa este una care este chemată să îl sprijine
pe preot în activitatea lui duhovnicească. Nu trebuie să în nici un fel să trecem cu vederea
- rolul

108
Sfântul Grigore de Nazianz, Cuvânt despre Preoţie.
109A se vedea Nichifor Crainic, Sfințenia: împlinirea umanului (Editura Trinitas, 1993).
110
Sfântul Grigore de Nazianz, Cuvânt despre Preoţie.
111Policarp Morușca apud https://citatemaxime.ro/citat/chemarea-lui-ne-a-scos-din-lume-din-larga-lume-a-oamenilor-pentru-a-ne-
face-preotie-aleasa-ca-sa-l-urmam-si-impreuna-cu-el-sa-traim-si-sa-lucram-plecarea-noastra-dupa-hristos-e-conditionata-si-d/ (accesat
pe 07.04.2022).
52
- și rostul
preotesei creștin ortodoxe. “Preoteasa este și ea soție, dar, datorită soțului ei, prin statutul și mai ales prin harul
pe care l-a primit prin Taina Hirotoniei are un rol aparte față de alte femei, devine o jumătate de preot. Ea
trebuie să-și manifeste dragostea față de Dumnezeu prin rugăciune, prin prezența evlavioasă în biserică, blândețe,
altruism, un comportament moral și social ireproșabil. În modelul unei bune preotese, se regăsește și partea
Martei și partea Mariei, pentru bunul echilibru al familiei și parohiei. Dacă în trecut preoteasa avea îndatoriri
legate doar de rolul de soție și mamă, societatea modernă aduce un rol în plus doamnei preotese prin implicarea
în domenii diverse de activitate-învățământ, sănătate, comerț, drept, administrație etc. astfel își poate oferi
sprijinul unui număr mai mare de oameni și enoriași.”112
Devine evident că trebuie să fim persoane care să ajungem să fim unii care să ne dăm seama că preotul
are o misiune grea și evident că noi ca simplii creștin ortodocși putem ajunge să fim unii care să ușurăm munca
preotului. Aceasta fiindcă este evident că nu greșim dacă ajungem:
- să susținem,
- să ajutăm
- și să îl sprijinim
pe preotul din parohia noastră.
Despre rostul preotesei în viața preotului părintele Iulian Stoicescu spunea: “nu cred că poate fi un preot
de mir bun, fără o preoteasă bună. După preoţie, o socotesc pe soţia mea cel mai de preţ dar pe care mi l-a dat
Dumnezeu. Peste tot şi totdeauna m-a însoţit îndeaproape, sprijinindu-mă. O preoteasă excepţională, care şi-a
înţeles menirea şi a consimţit să facă sacrificiile necesare, deloc mici.”113
Este evident că sunt și preoți care nu sunt de vocație și care mai de vreme sau mai târziu vor ajunge să
iese din preoție. Sunt mai multe cazuri de acest fel. Aceasta fiindcă după cum am spus preoția nu este un lucru
care se face pentru:
- bani
- și cinstire socială.
A fi un preot creștin ortodox înseamnă a face lucrarea lui Hristos în această lume. Nu trebuie să uităm
acest lucru și trebuie să îl avem în vedere mai ales în zilele noastre când sunt din ce în ce mai mulți care nu mai
văd rostul și sensul preoției.
Preotul trebuie să fie conștient că nu poate să fie oricum. Aceasta fiindcă el este unul care harul lui
Hristos în el. Iată de ce se poate sune că preotul are obligația de a face tot ceea ce este posibil pentru a ține acest
har în el. Sfântul apostol Pavel spunea cât se poate de frumos: “nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine,
care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai marilor preoţilor” (1 Timotei 4, 14).
Un preot pătimaș se poate spune că nu mai are cum să fie un om al harului fiindcă acest har a ieșit din el
și el nu mai are cum să se denumească pe sine om duhovnicesc. Prin urmare trebuie să fim conștienți de aceste
realități și să ținem cont de ele fiindcă și între preoți sunt șarlatani și impostori.
Despre diferența dintre preoția Vechiului și a Noului Testament părintele Ilarion Argatu spunea: “este o
mare deosebire dintre preoţia Vechiului Testament şi preoţia Noului Testament. Însă şi una şi cealaltă au acelaşi
izvor, sunt poruncite de către Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu îi porunceşte lui Moise să facă
veşminte preoţeşti, îl învaţă şi cum să fie făcute, apoi, să-l ungă pe Aaron fratele său preot şi pe toţi fiii acestuia.
In Vechiul Testament a poruncit Dumnezeu preoţie pentru slujire, ca şi în Noul Testament de fapt tot slujire
înseamnă. Însă în Vechiul Testament era slujirea legii pe care Dumnezeu o dă poporului evreu prin Moise pentru
îndreptare şi aducerea jertfelor de sacrificii de animale curate pentru iertarea păcatelor şi mulţumire lui
Dumnezeu. Pe când în Noul Testament preoţia este instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru slujire
şi lucrarea harului, desăvârşind pe om şi Chipul lui Dumnezeu în el.”114
Este evident că după cum preoția Vechiului Testament nu mai este actuală la fel de bine sunt și mulți
preoți care nu sunt actuali. Ei sunt aceia care nu umblă după cum trebuie și sunt oameni care nu sunt conștienți
de harul preoției. Iată de ce se poate spune că sunt și preoți care nu sunt deschizători de drumuri duhovnicești ci
din contră ei ajung să împotmolească pe mai mulți în drumul lor spre a obține harul lui Dumnezeu.
112https://radiorenasterea.ro/cerc-preotesc-pe-valea-bargaului/ (accesat pe 07.04.2022).

113Părintele Iulian Stoicescu, apud https://radiorenasterea.ro/cerc-preotesc-pe-valea-bargaului/ (accesat pe 07.04.2022).
114
Pr. Argatu V Ioan,"Pe treptele suirii către cer", (ediția a-3-a, 2011), pag.329-342
53
Viața concretă a arătat că sunt și preoți care prin viața și faptele lor au ajuns să smintească pe mai mulți.
Un astfel de caz sunt stiliștii (cei care sunt pe calendarul vechi). Părintele Ilarion Argatu spunea despre stiliști:
“stiliştii de la noi nu au continuitatea harului de la Sfinţii Apostoli, pentru că se fac ei între ei preoţi. S-au rupt de
ascultarea Bisericii, a Sfântului Sinod care este canonic purtător de har şi continuator al administrării lui. Dacă au
fost hirotoniţi de un episcop caterisit sau oprit de la săvârşirea celor sfinte, i s-a oprit şi lucrarea harului. Harul nu
poate fi luat de la un episcop sau preot niciodată, dar pentru unele abateri canonice şi doctrinare harul poate fi
oprit de a fi lucrător în acel preot sau episcop şi atunci el nu mai poate împărtăşi şi altcuiva harul care ar fi trebuit
să lucreze în el. Acest lucru nu-l pot înţelege stiliştii de la noi. De asemenea, nu pot înţelege că harul lui
Dumnezeu nu mai lucrează în acela care a căzut sub neascultarea aceluia care i-a împărtăşit harul prin hirotonie.
Deci, sub neascultare şi răzvrătire, harul şi darul preoţiei devine nelucrător.”115
În aceste rânduri în care am ales să vorbim despre preoții care nu sunt modele și exemple de urmat
trebuie să știm că există în zilele noastre o modă în presă de a se lega și a critica pe preoți. Totuși ceea ce trebuie
să știm este că cel mai adesea criticile mas media din țările creștin ortodoxe nu sunt:
- constructive,
- pertinente,
- pozitive
- și eficiente.
De ce? Fiindcă mas media din zilele noastre critică mai mult distructiv. Ce este critica distructivă?
Înseamnă a prinde pe cineva că greșește și a îl face ultimul om. Acest gen de critică a preoților trebuie să știm că
nu este una bună. Nu este una bună fiindcă preotul criticat nu mai are nici o șansă să se îndrepte ci ajunge să fie
împroșcat cu noroi. Părintele Ene Braniște spunea despre preoți: “ca reprezentant şi propovăduitor al unei
doctrine religioase, care afirmă valoarea spiritului în fiinţa omenească şi în cultura universală, preotul trebuie să
se distingă faţă de restul credincioşilor lui nu numai printr-o intensă trăire lăuntrică spirituală”116
Critica din mas media a preoților este una cu care am ajuns să ne obișnuim dar trebuie să știm că ea nu
este firească. De exemplu într-un buletin de știri a ajuns un preot care fiindcă nu a dat prioritate în trafic imediat
a fost penalizat de mas media. Mas media din zilele noastre este una care este mult mai plecată și a înclinată spre
a distruge și a critica mișelește pe preoții creștin ortodocși. Ici și colo se poate vedea un post de televiziune care
prezintă pe un preot care a făcut milostenie s-au a deschis un orfelinat ori un azil de bătrâni. După cum am spus
nu este bine să criticăm pe cineva pentru a îl împroșca cu nori ci mai mult pentru a se îndrepta. Părintele Ioan G.
Coman spunea despre preoție: “Vocaţia preoţească e alcătuită din toate forţele dumnezeieşti şi omeneşti unite în
cel chemat, pentru a-l face vrednic de înfricoşătoarea taină a preoţiei. Dacă preoţia e o taină, adică o ardoare a
Duhului Sfânt în cel sfinţit preot, vocaţia sa este o chemare luminoasă şi sfântă spre această ardoare.”117
Un elev s-a dus la profesorul lui de religie și i-a spus:
- Domnule profesor aveți timp să discutăm ceva?
- Da.
- Este o problemă care mă frământă de mai multă vreme.
- Care?
- A recunoștinței.
- Recunoștință?
- Da.
- Ce este cu ea?
- De ce unii oameni nu sunt recunoscători?
- Vrei un răspuns sincer?
- Da.
- Din nesimțire.
- Adică?
- Sunt oameni grosieri care cred că lor li se cuvinte totul.
- Așa este.
- Mă bucur că ai înțeles.
- Dar cum să ajungem să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu?
115Idem.
116 Pr. Prof. Ene Branişte, Viaţa interioară şi trăirea religioasă a preotului, în B.O.R., 1981 nr.7-8, pag.151.
117 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Vocaţia şi pregătirea pentru preoţie în S.T. VI (1954) nr.5+6, pag.239.
54
- Sunt mai multe forme de a îți arăta recunoștința față de Dumnezeu.
- Care?
- Uite tu ai fost la liturghie?
- În fiecare duminică și sărbătoare.
- Și ai văzut că la liturghie se fac rugăciuni de mulțumire?
- Da.
- Ei bine rugăciunea de mulțumire este o formă de recunoștință.
- Da?
- Da.
- Nu știam.
- Cu lipsa de recunoștință s-a confruntat chiar și Mântuitorul Iisus Hristos.
- Când?
- Este un lucru pe care vi l-am spus la ora de religie.
- Nu îmi aduc aminte.
- La Iisus vin 10 leproși (lepra este o boală urâtă) și îi cer să fie vindecați.
- Și Iisus îi vindecă nu?
- Da.
- Și?
- Iisus le-a spus să meargă să se arate preoților.
- Și?
- Pe drum ei s-au vindecat.
- Ce frumos.
- Ei bine din 10 leproși numai1 s-a întors să îi mulțumească lui Iisus.
- Numai 1?
- Da.
- Urât.
- Uite îți voi spune o întâmplare despre ceea ce înseamnă recunoștința din istorie.
- Vă ascult.
- În Franța domnea în vechime regele Carol al VII-lea.
- Și?
- Acest rege iubea mult vânătoarea.
- Frumos.
- Într-o zi ei s-a dus cu toată suita lui la vânătoare.
- Și ce s-a întâmplat?
- Regele s-a luat după un vânat mare și s-a rătăcit de suită.
- Periculos.
- Așa este.
- Și?
- Pădurea gemea de sălbăticiuni ca urși și lupi.
- Care l-ar fi putut ucide și mânca pe rege nu?
- Da.
- Bietul rege.
- Regele a început să tremure.
- Îi era frică?
- Da.
- Continuați?
- A început să se roage:
- Doamne dacă mă vei scăpa de aici promit că voi ridica o mănăstire în această pădure.
- Cu adevărat un rege credincios.
- Da. Era aproape de noapte și cerul era înnorat.
- Deci regele nu vedea nimic nu?
- Da.
- Și ce a urmat?
55
- Nici că a terminat de spus rugăciunea că norii s-au împrăștiat.
- Deci regele putea găsii acum drumul pierdut?
- Da.
- Și?
- Luna și stelele au putut să lumineze o cărărușă pe care a apucat regele.
- Și ce a urmat?
- Regele a mers pe cărărușe și a putut să audă chicotele suitei sale care îl căuta.
- Majestate v-am găsit.
- Da.
- Am crezut că v-am pierdut.
- Nu, m-am rătăcit dar sunt bine acum.
- Nici nu știți cât de bucurăm că v-am găsit.
- Și eu.
- Și s-a ținut regele de promisiune?
- Da.
- Cum?
- A doua zi regele a pus în pădure temelia unei mănăstiri.
- Un rege cu frică de Dumnezeu.
- Așa este.
- Deci trebuie să ne ținem promisiunile pe care le facem în fața lui Dumnezeu nu?
- Evident.
- Așa credeam și eu.118
Recunoștința în fața lui Dumnezeu trebuie să fie un lucru care să ne caracterizeze pe toți creștinii
ortodocși. Ceea ce trebuie să știm este că de multe ori suntem unii care nu avem mai nici o recunoștință față de
Dumnezeu fiindcă în mod fals ajungem la concluzia că nu avem cu ce să îi fim recunoscători lui Dumnezeu. Nu
sunt nici bogați, nu avem nici faimă de superstar și nici nu avem poziția de putere și influență pe care o are un
președinte. Atunci de ce să fim recunoscători lui Dumnezeu? Trebuie să îi fim recunoscători lui Dumnezeu
fiindcă ne-a dat viață și ne susține în această viață care trebuie să recunoaștem că este frumoasă.119
CAPITOLUL 6
PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA DESCHIZĂTOR DE DRUMURI ÎNTR-O LUME CONFUZĂ ȘI

PROBLEMATIZATĂ
Una dintre regulile lui Murphy spune așa: dacă nu îi poți convinge zăpăcește-i. Adevărul este că dacă ne vom
uita în jurul nostru vom vedea mai multă zăpăceală și confuzie. Ei bine despre confuzia din zilele noastre vom
ajunge să vorbim mai mult în acest capitol. Trăim într-un veac în care mai toate marile adevăruri sunt :
- contestate,
- chestionate,
- puse la îndoială
- și desconsiderate.
Cel mai bine se poate vedea acest lucru în viața politică din jurul nostru. Sunt politicieni care ne promit
marea cu sarea pentru ca mai apoi să ne dăm seama că ei de fapt ne-au înșelat și ne-au dus în eroare. Nu trebuie
să uităm aceasta și să ne dăm seama că deși mai toți dintre noi aspirăm să trăim într-o societate stabilă ei bine
această societate stabilă lipsește.
- Războaie,
- revolte,
- greve,
- creșteți de prețuri
- sau mari secesiuni economice
119A se vedea Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții (București, 2011).
56
ca să nu mai vorbim de falimentul economiei ei bine cu toate sunt unele care ne fac să fim confuzi și să nu mai
știm ce să credem despre lumea din jur.
Ei bine în acest climat al confuziei generice din lumea noastră preotul creștin ortodox are obligația de a fi
un far de lumină care să ne scoată la liman. Părintele Ilarion Argatu spunea foarte frumos: “cea mai mare
greşeală pentru un preot este, să se arate în faţa diavolului a fi fricos şi fără putere. In loc să se teamă diavolul de
puterea preoţiei pe care o poartă preotul, se teme preotul de puterea pe care o are diavolul. Exact cum s-ar duce
un lup la stână şi în loc să fie alungat de cioban şi câinii care păzesc stâna, aceştia fug de frica lupului şi atunci
„lupul răpeşte şi risipeşte oile”, aşa se întâmplă şi cu turma preotului fricos. De ce să se teamă preotul când glasul lui
este ca un tunet şi fulger pentru orice duh necurat?! Chiar de la începutul preoţiei este bine ca preotul să se arate
curajos, întărit de Duhul Sfânt şi vrednic urmaş al Mântuitorului şi al Sfinţilor Apostoli.”120
Confuzia din lumea noastră se manifestă și în plan religios. Sunt mai multe religii care toate pretind că
sunt inspirate de Dumnezeu dacă adevărul este că trebuie să ne dăm seama că nu pot să fie mai multe adevăruri.
Marele gânditor român Petre Țuțea spunea cât se poate de inspirat: mai multe adevăruri nici un adevăr. Prin urmare
trebuie să știm că în religie nu se poate să mințim prea mult. Aceasta fiindcă oamenii vor ajunge în cele din urmă
să își dea seama de adevăr.
După cum am spus sunt mai multe preoții în lumea noastră care sunt propriei fiecărei religii. Nu trebuie
să uităm acest lucru fiindcă nu trebuie să ne amăgim. Preotul creștin ortodox este unul care este menit să aducă
mărturie despre adevărul lui Hristos. Despre preotul creștin ortodox Sfântul Grigorie de Nazianz spunea: “Nu-i
mică primejdia dacă primeşti să păstoreşti suflete sau să fii mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.”121
Totuși poate cea mai gravă stare de confuzie din lumea noastră este confuzia în plan moral. Sunt mai
multe lucruri care sunt în confuzie morală în lumea noastră:
- acceptarea căsătoriilor persoanelor de aceiași sex,
- legalizarea prostituție,
- legalizarea avortului,
- eutanasia,
- clonarea
- sau fertilizarea in vitro
și multe altele sunt lucruri care au ajuns să arunce lumea de azi în confuzie morală. Ei bine noi creștinii ortodocși
suntem unii care trebuie să ne dăm seama de aceste lucruri și să le vedem așa cum sunt ele.
După cum am spus preotul creștin ortodox trebuie să fie familiar cu dilemele morale ale lumii din jur.
Despre cum trebuie să fie preotul în raport cu lumea tot Sfântul Grigorie de Nazianz spunea cât se poate de bine:
“în primul rând preotul trebuie să fie întocmai ca argintul şi aurul, să nu sune niciodată fals, să nu aibă sunet de
aramă, ori oriunde s-ar găsi, în orice împrejurare de viaţă şi treburi ar fi, să nu aibă vreun gând sau vreo faptă
rea”122
Falsitatea trebuie să știm că este un lucru care ajunge să se manifeste în mai multe direcții în viața noastră:
- psihologic,
- moral,
- comportamental
- științific
- sau artistic.
Vedem la tot pasul oameni falși. Sunt oameni care de multe ori ne zâmbesc dar care mai apoi prin
comportamentul lor vor trăda:
- ura,
- disprețul
- și trădarea.
Ei bine preotul nu trebuie să fie un om fals. Aceasta fiindcă un preot în nici un fel nu trebui să mintă.
Preotul prin urmare trebuie să fie caracterizat de:
Pr. Argatu V Ioan,"Pe treptele suirii catre cer", (editia a-3-a, 2011), pag.329-342
120
Sf. Grigorie de Noziaus, Apologia, Migne III P.G.tom.35, col.416B; vezi şi Pr.Prof. D Fecioru Sf.Grigorie de Nazianz – Despre preoţie în
121
B.O.R. LXXXVI (1968) op.cit., col 494B
Sf. Grigorie de Noziaus, Apologia, Migne III P.G.tom.35, col.416B; vezi şi Pr. Prof. D Fecioru Sf. Grigorie de Nazianz – Despre preoţie în
122
B.O.R. LXXXVI (1968) Ibidem, col.422A.

57
- sinceritate,
- onestitate,
- adevăr
- și veridicitate.
Deși se confruntă cu această lume așa cum este ea preotul trebuie să își readucă aminte și să fie loial
vocației sale de slujitor al lui Dumnezeu care a primit harul preoției de la Dumnezeu. Sfântul apostol Pavel
spunea cât se poate de frumos: din această pricină îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu
care este în tine, prin punerea mâinilor mele” (1 Timotei 1, 6).
Lumea de azi este așa cum este cu bune și cu rele însă un mare aport la ceea ce este lumea de azi în sens
pozitiv trebuie să știm că este datorată preoților creștin ortodocși. Aceasta fiindcă au fost mai mulți preoți creștin
ortodocși care au fost cu adevărat adevărați eroi. De fapt mai mulți preoți creștin ortodocși trebuie să știm că au
fost adevărat eroi în cele două războaie mondiale.123
Ceea ce trebuie să fim conștienți este că nu trebuie să ajungem să îl transformăm pe preot într-un erou
social. Sunt oameni care cred că ei pot să păcătuiască cât de mult vor fiindcă ei nu sunt preoți. Ei bine acest gen
de atitudine în nici un fel nu este bună. Nu este numai preotul cel care este chemat la sfințenie ci la fel de bine și
creștinii ortodocși simplii. Totuși preotul este chemat să își iubească turma lui fiindcă în acest mod el se
aseamănă lui Iisus care a murit pentru noi oameni. Sfântul Grigorie de Nazianz spunea în acest sens: “această
dragoste pe care a avut-o Mântuitorul faţă de oameni trebuie să o aibă şi preotul faţă de enoriaşii săi, pentru că a
fost dată ca învăţătură nouă de către Dumnezeu”124
Nu greștim dacă spunem că preotul creștin ortodox trebuie să fie un luptător pentru tot ceea ce este:
- bine,
- moral,
- drept,
- corect,
- frumos
- și pozitiv.
Iată de ce se poate spune că în preoție nu ai deloc timp să fi lânced. De ce? Fiindcă sunt noi și noi
provocări pe care trebuie să le întâmpini ca preot. La fel ca episcopul care este supraveghetor în eparhia lui
trebuie să știm că și preotul creștin ortodox trebuie să fie unul care să aibă o privire de vultur, adică să ajungă să
își cunoască parohia foarte bine. Cartea Faptelor Apostolilor spune cât se bine: “drept aceea, luaţi aminte de voi
şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câştigat-o cu însăţi sângele Său” (Fapte 20, 28).
În această lume în care binele este întâlnit de multe ori confuz amestecat cu răul trebuie să știm că este
preotul cel care a primit puterea de a ierta păcatele. Părintele Dumitru Fecioru spunea în acest sens: „ia aminte,
dar! Harul lui Dumnezeu te-a suit pe piscul cel mai înalt al slujirii preoţeşti. Eşti puternic. Poţi lega şi dezlega
sufletele. Poţi scoate din iad sufletele şi le poţi băga în rai. Ai o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor,
nici arhanghelilor. Ţie ţi-a dat, cât eşti pe pământ, puterea aceasta de a ierta păcatele credincioşilor tăi. Eşti
puternic. Poţi, cu fărâma ta de trup, în care pâlpâie sufletul, poţi pogorî pe Dumnezeu din ceruri, ca să te
sfinţească şi să te mântuie şi ca şi tu, la rândul tău, să sfinţeşti şi să mântui pe credincioşii tăi. Sfinţeşte-te,
îndumnezeieşte-te cu trupul lui Dumnezeu cât mai des. Sfinţeşte şi îndumnezeieşte la fel pe credincioşii tăi. O,
poţi1 Toată puterea aceasta este în mâna ta. Ţi-a dat-o Dumnezeu. Dar fereşte-te! Ia aminte că eşti pe cel mai
înalt pisc. Ia aminte şi fereşte-te! Eşti înconjurat de ispite. Te bat furtuni mari. Ştii, doar, că piscurile cele mai
înalte sunt cele mai bântuite de furtuni. Acolo, pe piscul ameţitor de înalt pe care te găseşti, suflă vântul cel mai
puternic. Acolo, pe piscul acela ameţitor de înalt, tunetele se slobozesc chiar în preajma ta. Acolo, pe piscul acela
ameţitor, este gheaţă şi zăpadă, când la poalele muntelui înfloresc crinii, înfloresc trandafirii. Eşti pe loc înalt,
sublim! Dar tocmai de aceea, ia aminte! Fereşte-te!”125
123
A se vedea Armata şi Biserica,(Bucureşti, 1996).
124 Sf. Grigorie de Naziaz, Apologia, Migne III P.G.tom.35, col.416B; vezi şi Pr. Prof. D Fecioru Sf. Grigorie de Nazianz – Despre preoţie în
B.O.R. LXXXVI (1968) col.433C.
125 Pr. Dumitru Fecioruhttp://www.bisericasfantulantonie.ro/articole/viata-duhovniceasca-a-preotului-dupa-tratatul-despre-preotie-al-
sfantului-ioan-gura-de-aur-1952 (accesat pe 17.03.2022).

58
După cum am spus nici un preot nu este preot numai pentru sine ci la fel de bine el are un sens
comunitar. Acesta este motivul pentru care preotul trebuie să fie: deschis față de comunitatea din care face parte.
Preotul este un slujitor al binelui și acest lucru se manifestă prin:
- comuniunea,
- prietenia,
- deschiderea
- și iubirea
pe care o are față de păstoriții lui.
Preotul trebuie să fie unul care să își dea seama că în nici un fel nu trebuie să smintească. Sunt și preoți
care de exemplu fumează. Fumatul spun ei că este un păcat mic și nu dăunează cu mult. Preoții care fumează
trebui să și dea seama că ei vor fi văzut și pentru aceasta mai mult ca sigur că vor crea sminteală.
Că preotul are o chemare înaltă și superioară ne-o spune Caplat S. Simion: „deasupra oricărei demnităţi
omeneşti este aşezat preotul lui Dumnezeu; Marele Arhiereu al cerurilor, în rugăciunea Sa din apropierea
Patimilor şi a morţii, se ruga pentru preoţi: Sfinţeşte-i pe dânşii întru adevărul Tău... adică alege-i pe ei pentru
Tine, din lume, pentru deosebita slujbă a Ta în cuvântul adevărului”126
După cum știm din Vechiul Testament în vechime fariseii și saducheii puneau asupra poporului greutăți
duhovnicești pe care el nu le puteau duce. Este foarte ușor pentru preot să cadă în păcatul fariseismului.
Aceasta fiindcă el ajunge să creadă că poate da ordine și credincioșii să le execute. Sfântul Grigorie de
Nazianz spunea în acest sens: „Trebuie sa fiu eu mai întâi curat și apoi să curați pe alții. Sa fiu eu înțelept ca să
înțelepțesc pe alții. Să fiu eu lumină, ca să luminez pe alții. Să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alții.
Să fiu eu sfânt, ca să sfințesc pe alții.”127
Prin urmare un preot nu poate cere de la păstoriții lui ceea ce el nu poate oferi. Nu are cum fiindcă un
preot adevărat este un model și un reper pentru cei care îi păstorește. Trebuie să fim conștienți că prețul poate
greșii. Parohienii trebuie să fie dispuși să îl ierte pe preot și să își dea seama de neputințele lui omenești. “În
învățătura de credință a Bisericii este precizat că toți clericii trebuie să se străduiască să realizeze lucrarea Harului
primit de ei prin „punerea mâinilor” în cel mai bun mod cu putință. Dar Biserica învață că realitatea și
eficacitatea Sfintelor Taine ale Bisericii realizate de preoți nu depind de virtuțile lor personale, ci de prezența și
lucrarea lui Iisus Hristos, Care acționează în Biserica Sa prin Sfântul Duh. Astfel, preoția este un dar al Bisericii -
Trupul lui Hristos în istorie -, în slujba comunități ecclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot. La
fel se întâmplă și în cazul episcopilor, unde Hristos este cel care lucrează ca învățător, păstor bun, iertător și
vindecător. Hristos este cel care șterge păcatele și vindecă bolile fizice, mentale și spirituale ale lumii întregi.
Preotul este icoana lui Hristos.”128
La un profesor de dogmatică dintr-o facultate de teologie a venit un student.
- Părinte profesor vă deranjez?
- Nu.
- Aș vrea să discut ceva cu sfinția voastră.
- Ce anume?
- Este o temă din eshatologia creștin ortodoxă.
- Care?
- Judecata particulară.
- Ce este cu ea?
- Cum va avea loc?
- Va avea loc după ce fiecare dintre noi murim.
- Știu asta.
- Și atunci?
- Sunt mai multe opinii cum este cea susținută de Sfântul Vasile cel Nou care zice că trecem prin vămile
văzduhului.
- A da. Asta vroiai să știi?
126 Drd. Caplat S. Simion, „Profilul predicatorului creştin după Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Dialogul şi Fericitul
Augustin”, ST, seria II, anul XVIII, nr. 7-8, septembrie-octombrie 1966, p. 489.
127 Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvânt despre Preoție.
128https://ro.wikipedia.org/wiki/Preot (accesat pe 07.04.2022).
59
- Da.
- Vămile văzduhului nu sunt o dogmă în Biserica Ortodoxă.
- Dar Sfântul Vasile cel Noi vorbește cât se poate de clar despre el.
- Știu asta.
- Și atunci?
- Nu este destul ca numai un sfânt să vorbească despre un anumit lucru pentru a ajunge să fie considerat
o dogmă.
- Adică vămile văzduhului sunt false?
- Nu neapărat.
- Atunci?
- Este posibil ca judecata particulară să se desfășoare în mai multe etape.
- Sfântul Vasile cel Nou spune că sunt 24 de vămi ale văzduhului.
- Este posibil dar nu știm cu exactitate că așa este.
- Și ce atunci ce sunt dogmatic vămile văzduhului?
- Sunt o teologumenă?
- Adică?
- O teologumenă este “denumirea dată opiniilor susținute de unii scriitori bisericești asupra unor puncte
de credință care nu sunt dogmatice în sensul strict al cuvântului, dar sunt prezente în disputele dintre teologi (de
ex. controversa despre botezul ereticilor, despre hiliasm etc.)129
- Parcă îmi aduc aminte ceva.
- Foarte bine.
- Și cum va avea loc judecata particulară?
- Bună întrebare.
- Vreau să știu.
- Ca să te fac să înțelegi îți voi spune o întâmplare din antichitatea romană.
- Vă ascult.
- Împăratul roman Gallenus a avut ca soție pe una care iubea luxul.
- Îmi dau seama.
- Și ce și-a spus împărăteasa într-o zi?
- Ce?
- Sunt împărăteasă, eu trebuie să trăim în cel mai mare lux din imperiu.
- Și?
- A dat ordin să fie aduși sfetnicii.
- V-am chemat aici fiindcă am nevoie de ajutorul vostru, a spus împărăteasa.
- Ce este majestate?
- Vreau să îmi aduceți un negustor de pietre prețioase.
- Bine așa vom face.
- Vreau să cumpăr cele mai scumpe pietre prețioase din imperiu.
- Bine majestate.
- Sfetnicii s-au dus și au adus un negustor de pietre prețioase.
- Tu vinzi pietre prețioase?
- Da.
- Vreau toate pietrele tale.
- Sunt onorat majestate.
- Majestate nu ar fi bine mai întâi să le testăm?
- Nu.
- De ce?
- Fiindcă am încredere în acest negustor.
- Vă mulțumesc de încredere majestate.
- Și ce a urmat? A întrebat studentul.
129După Dicționarul explicativ.
60
- Împărăteasa a cumpărat multe pietre prețioase.
- Și?
- La palat s-a împăratul Gallenus a dar o recepție în cinstea senatorilor și a patricienilor.
- Și s-a dus și împărăteasa?
- Da. Era împodobită cu toate pietrele ei prețioase.
- Majestate dar ce bine vă vin pietrele.
- Cum să nu. La cât am plătit pentru ele.
- Majestate, pot să mă uit mai de aproape la pietele pe care la purtați? A întrebat un senator.
După ce s-a uitat la pietre senatorul a spus:
- Majestate cred că aceste pietre prețioase sunt false.
- False?
- Da.
- De unde știi?
- Înainte să fiu senator am fost bijutier.
- Nu se poate! A spus împărăteasa. Am fost înșelată.
- Interesantă povestea.
- Ei vezi așa va fi și la judecata particulară.
- Se va descoperii totul?
- Da. Acolo falșii creștini vor și deosebiți de adevărații creștini.130
Sunt preoții care în această viață au menirea pentru a ne pregătii pentru judecata particulară pe care cu
toții o vom trece după ce vom murii. Nu fără de nici un motiv se spune că sunt preoții cei care și ei vor da seama
de sufletele pe care le-au păstorit. Trebuie să știm acest lucru fiindcă de judecata particulară nu va scăpa nici unul
dintre noi. După cum am spus este foarte ușor pentru un preot să fie aspru cu credincioșii săi și să fie extrem de
indulgent cu sine. Acesta este unul dintre motivele pentru care am spus întâmplarea de mai sus. Trebuie să știm
că preoții sunt unii care însă ne pot înlesnii trecerea noastră prin judecata particulară fiindcă ei pot să ne ierte
păcatele. Iată de ce pe preoți trebuie:
- să îi cinstim,
- să îi respectăm
- și să îi onorăm.
Părintele Ilarion Argatu spunea în acest sens: “când preotul învaţă pe credincioşi, îi apără şi-i conduce
curajos, atunci credincioşii se întăresc şi-l urmează pe preot. Se simt în siguranţă alături de preotul lor. Atunci
când preotul nu este aşa, credincioşii aleargă la alţi preoţi pe care-i vede mai întăriţi în credinţă şi mai curajos şi în
lupta cu vrăjmaşii. Din cauza aceasta mai apare şi invidia, preoţii pe care-i caută credincioşii sunt pizmuiţi de
ceilalţi. În loc să meargă să facă unele rugăciuni, am auzit pe unii preoţi spunând credincioşilor: „ să nu stârneşti pe
diavolii care stau cuminţi în latura casei tale, ca şi cum ai zgândări un cuib de şoareci şi-ţi fug apoi prin toată casa”. Pe astfel de
sfătuitori diavolii îi numesc „ prieteni” şi în acelaşi timp le biciuiesc faţa. Dacă ai început să citeşti molitfele nu ai
voie să le întrerupi, să renunţi din frică sau constrâns de lupta grea cu vrăjmaşii, pentru că atunci ai fost biruit iar
preot eşti numai cu numele.”131
Este adevărat că nu trebuie să ajungem să cerem mai mult decât poate oferii preotului creștin ortodox.
Aceasta fiindcă preoția nu este un lucru mecanic care ajunge să ne facă să fim unii care să ne folosim de orice:
- oricum,
- oricât
- și în orice
condiție. Preoții au o funcție foarte bine definită și evident limitată. Aceasta fiindcă preoția creștin ortodoxă intră
sub incidența a ceea ce a voit Iisus să fie ea. Despre cum trebuie să fie preotul Sfântul Grigorie Dialogul spune:
„păstorul trebuie să fie curat în gândurile sale. Întotdeauna! Nu trebuie să fie pătat de nici o necurăţie, dacă
scopul slujbei pe care a primit-o este acela de a şterge pata murdăririi şi din inimile altora”132
Trăim într-o lume în care sunt mai multe probleme. Acest lucru ne spune că lumea este problematizată.
Nu trebuie să uităm acest lucru fiindcă lumea de azi este o lume care tinde să nu vadă și să treacă cu vederea
130Din Grigorie Comșa,. 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).
131
Pr. Argatu V Ioan,"Pe treptele suirii către cer", (ediția a-3-a, 2011), pag.329-342.
132 Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul), Cartea regulei pastorale, trad. de Pr. Prof. Onor. Dr. Alexandru Moisiu, (Ed. Centrului
mitropolitan, Sibiu, 1987), p. 49.

61
problemele cu care se confruntă. Ei bine trebuie să fim cât se poate de atenți cu această lume și problemele ei.
După cum am spus preotul trebuie să se ocupe de problemele:
- morale,
- duhovnicești,
- etice
- și de mentalitate
ale acestei lumi. Aceasta fiindcă un preot nu se poate implica în problemele
- economice
- sau legale
ale lumii din jur.
Iată de ce am spus că un preot trebuie să fie unul care să își știe limitele și să știe foarte bine până unde
trebuie să acționeze. Tot Sfântul Grigorie Dialogul ne reamintește de curățenia de care trebuie să dea dovadă
preotul: „curăţaţi-vă voi, cei ce duceţi vasele Domnului (Is 52, 11). Poartă vasele Domnului toţi aceia care, prin
viaţa lor, primesc să conducă spre sanctuarele veşniciei sufletele credincioşilor lor. Ei înşişi trebuie să se convingă
cât de curaţi trebuie să fie aceia care, în virtutea unei obligaţii personale, au datoria să ducă vasele cele vii în
templul eternităţii.”133
Ceea ce ne oferă sfinții părinți care mai toți au fost preoți este că sfințenia preoției este una care poate să
fie trăită. Prin urmare nici un preot nu poate să spună că idealul de preoție este mult prea
- înalt,
- de neatins,
- dificil
- și imposibil.
Este posibil ca preoția să fie trăită în toată splendoarea ei duhovnicească. „Cel care doreşte să devină
preot trebuie să trăiască în duhul sfinţeniei lui Hristos. Sfinţenia este idealul vieţii fiecăruia... Este rodul
echilibrului şi armoniei dintre suflet şi trup, realizându-se prin renunţarea şi subjugarea a tot ceea ce duce la păcat
şi participarea existenţială la viaţa şi desăvârşirea celor din jur.”134
Problemele lumii de azi sunt diverse și de multe ori dificile dar la fel de bine preotul trebuie să știm că în
confruntarea cu aceste probleme are harul lui Dumnezeu în ajutorul lui. În lumea liberă din zilele noastre trebuie
să știm că preotul are la dispoziție mai multe metode și mijloace prin care se poate apăra și prin care poate să
facă cunoscută voia lui Dumnezeu. În acest sens fie că vorbim de:
- presă,
- televiziune,
- radio
- sau internet
în zilele noastre sunt mult metode pentru a îi ajunge pe oamenii simplii și a îi instruii în credința creștin ortodoxă.
Preotul trebuie să fie unul discret însă. Aceasta fiindcă sunt oameni care ar putea să găsească cumva
agresivă predica preotului afară din biserică. Părintele Teodor M. Popescu spunea despre preotul creștin ortodox:
“Iubirea este principiul de temelie al vieţii creştine, cu atât mai mult al vieţii şi slujirii preoţeşti.
Preotul trebuie să-şi iubească credincioşii. Ei sunt fiii lui sufleteşti, lor le este dator inima sa, râvna,
devotamentul său.
El trebuie să-i mântuiască şi oamenii nu se pot mântui fără iubirea pilduitoare a preotului. Preotul trebuie
să iubească pe toţi oamenii, şi pe cei care nu sunt credincioşii săi, şi pe cei care sunt credincioşi ai lui, pe cei
străini şi pe cei necunoscuţi, ca preot, ca părinte, ca slujitor al lui Dumnezeu, care a iubit pe toţi oamenii şi a dat
pe Fiul Său pentru ei şi S-a răstignit. Pentru preot nu există om să-i fie indiferent lui.”135
În această lume problematizată ceea ce trebuie să știm este că preotul trebuie să fie unul care să știe că
modelul lui suprem este Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos. Dacă nu ar fi existat Iisus nu ar fi existat nici
preoția creștin ortodoxă. Trebuie ca preotul să fie conștient de acest lucru și să își dea seama de care este:
- misiunea,
133 Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul), Cartea regulii pastorale, trad. de Pr. Prof. Onor. Dr. Alexandru Moisiu, Ed. Centrului
mitropolitan, Sibiu, 1987 p. 49.
134 Pr. Drd. Ion Bălăceanu, „Principii pastorale în opera Cartea regulii pastorale, a Sfântului Grigorie cel Mare şi actualitatea lor”, BOR,
anul C, nr. 3-4, martie-aprilie 1982, p. 288.

135
Teodor M. Popescu, Îndrumări pentru preoţi,(Editura Renașterea, 2014) apud https://www.crestinortodox.ro/credinta/preotul-omul-
dragostei-crestine-150687.html (accesat pe 08.04.2022).
62
- vocația
- și chemarea
sa ultimă.
Iisus a venit în această lume nu numai pentru a îl mântuii pe om și a îl scoate de sub stăpânia diavolului ci
la fel de bine și pentru a întemeia o preoție. Ei bine știm că o preoție exista și la vremea lui Iisus. Este vorba de
preoția Vechiului Testament. Această preoție ajunge să Îl respingă pe Iisus și chiar să Îl pună pe cruce. Prin
urmare trebuie să se nască o nouă preoție. Această nouă preoție credem că este preoția Vechiului Testament. Tot
părintele Teodor M. Popescu ne spunea despre cum trebuie să simtă preotul creștin ortodox: “el trebuie să
respire continuu sentimentul dragostei creştine, aşa cum dragostea răspândeşte mirosul ei frumos şi natural
printre noi. Preotul trebuie să-şi iubească şi răuvoitorii şi răufăcătorii şi pe duşmani - dacă-i are - cu dragoste
creştină, care rabdă, iartă, îndreaptă pe toţi şi să-i aibă aproape pe toţi de el.
Preotul nu are duşmani, adică oameni pe care el să-i urască. Duşmani are cel care şi-i face, care-i vrea,
care-i provoacă, cel care face rău; cel care nu face bine, este totdeauna potrivnic şi neînţelegător faţă de aceşti
oameni, care se pot îndrepta.”136
Nu greșim dacă spunem că ura și dușmănia sunt un lucru toxic. Sunt un lucru toxic fiindcă omul care
urăște este un om care nu mai vede bine și nici nu mai simte creștin ortodox. Ei bine inima preotului nu are cum
să fie contaminată de ură. Un preot care urăște și dușmănește nu mai are cum să fie un preot în adevăratul sens
al cuvântului.
“Taina preoţiei este de o importanţă covârşitoare, după cuvântul Mântuitorului,Preotul – următorul Lui –
fiind: ,,lumina pământului’’ şi ,,sarea pământului’’. Preoţia este lucrare de temelie în Biserică sfântă, fără preoţie
nu există Taine,Şi fără Taine nu există har, iar fără har este cu neputinţă a se primi mântuire.
Preoţii slujesc cu timp şi fără timp spre a griji de oile cele cuvântătoare ale lui Iisus Hristos de la Care au
primit har şi putere sfinţitoare. Această Taină întemeiată de Însuşi Mântuitorul mai înainte de-a Sa Înălţare
pentru a-I fi continuată opera de mântuire, este a Sfântului Duh lucrare.”137
După cum am spus oamenii tind să fie cât se poate de exigenți cu preoții fără să își dea seama că trebuie
să fie exigenți mai întâi cu ei înșiși. Aceasta fiindcă după cum am spus severitatea nu este un lucru care este pe
placul lumii de azi. Așa se face că sunt mulți creștin ortodocși care renunță să mai ducă o viață creștin ortodoxă.
Ei spun că este mult prea:
- sever,
- aspru
- și rigid
să fie creștin ortodox. Trebuie să vedem severitatea și rigiditatea preoției creștin ortodoxe ca un fel de
medicament amar atunci când trupul lumii este bolnav. Sunt mai multe boli de care este bolnavă lumea:
- necredință,
- apostazie,
- ură,
- violență
- sau crimă
sunt cu toate bolile lumii de azi. Preoția creștin ortodoxă este menită să fie un fel de remediu la aceste boli ale
lumii de azi.
“Preotul datorează tuturor înţelegere şi bunăvoinţă, dragoste părintească. El este apostolul lui Hristos şi
slujitorul Lui. Este condamnabil a nu iubi pe ai tăi, a nu iubi pe credincioşii tăi.
Din câte sentimente omeneşti există, inferioare, absurde, înjositoare, nemernice, nu este niciunul mai
defăimător decât ura dintre preoţi. Ura dintre preoţi este negare şi defăimătoare preoţiei, este apa otrăvitoare,
este prăbuşirea şi ruşinarea lui Hristos, este dezminţirea Evangheliei cea înainte de răstignirea Lui. Se pot înţelege
alte slăbiciuni omeneşti, însă nu se poate înţelege şi justifica niciodată, cu nimic, ura dintre preoţi.
136Idem.
137Cristian Tomahttps://jurnalspiritual.eu/preotia-este-veriga-de-legatura-intre-om-si-dumnezeu-intre-pamant-si-cer/ (accesat pe
08.04.2022).
63
Un preot care urăşte pe altul, defăimează, înjoseşte, batjocoreşte, jigneşte, insultă, scuipă şi pălmuieşte
propriul său chip, de om şi de preot, păcatul şi ruşinea se întoarce asupra lui, le poartă pe faţa lui, pe chipul
lui.”138
Sunt mai mulți preoție care consideră că pregătirea lor pentru preoție se încheie odată ce au absolvit
facultatea de teologie. Adevărul este cu totul altul. Ceea ce trebuie să știm este că facultatea de teologie este mai
mult numai o inițiere în preoție. Preotul
- învață,
- se educă duhovnicește
- și se perfecționează
de fapt toată viața.
Prin urmare trebuie ca preotul să se vadă pe sine ca unul care mereu are ceva de învățat și mereu trebuie
să mai facă un pas în drumul spre desăvârșire.
Cei mai mulți preoți sunt de părere că momentul hirotoniei este unul definitoriu. Realitatea este că fiecare
liturghie pe care o face preotul este una definitorie. Aceasta fiindcă liturghia este unire mistică cu Hristos.
“Puterea preoţească şi harul primit de la Hristos la hirotonie,Îl leagă pentru totdeauna pe cel hirotonit de
preoţie. Această Taină nu se repetă şi nu se poate pierde niciodată. Cel ce a fost o dată hirotonit nu mai poate
deveni mirean vreodată .În cazul unor grave abateri de către episcopul său poate fi oprit de la slujire,Prin
depunere sau caterisire, dar nu-i poate fi luat harul primit la hirotonie.
Preoţia este slujire sfântă, ,,icoană a ierarhiei celei mai presus de lume’’. Preoţia este dintre dumnezeieştile
daruri cel mai înalt, mai slăvit şi mai mare. Prin preoţi primim de la Domnul: iertare de păcate şi Sfânta
Împărtăşanie. Ei transmit credincioşilor: harul dumnezeiesc şi darurile spirituale de la Doamne. ”139
După cum spunea Sfântul apostol Pavel preotul trebuie să se fac tuturor toate. Aceasta fiindcă numai așa
el va ajunge să își câștige și să îi țină aproape de Hristos. Hristos a venit în această lume și știm în mare cam toate
detaliile despre viața lui. A venit acum rândul nostru ca să ne facem aderența și adeziunea noastră față de Hristos.
Aceasta fiindcă după Hristos noi suntem cei care sunt datori să depunem un efort de a fi în comuniune cu
Hristos.
Sunt mai mulți care găsesc aceste cuvinte mult prea generice și cred că nu li se adresează. Ei bine trebuie
să știm că în cele din urmă a accepta pe Hristos însemnă să îi acceptăm și pe preoții creștin ortodocși care și-au
dedicat viața lor slujirii lui Hristos. Trebuie să ajungem să îl slujim pe Hristos și să ne dăm seama că acest lucru
este benefic pentru noi. Tot părintele Teodor M. Popescu spunea despre preoți: “am văzut animale alăptând pui
altora, câinele îngăduindu-se cu pisica, un leu tolerând un câine, am văzut oameni de credinţe diferite, ce se
împrietenesc, se iubesc. O lume întreagă cu toţi trăiesc în pace şi se înţeleg, convieţuiesc laolaltă în linişte; preoţii
- credem că nu toţi - se urăsc.
Acestea sunt slăbiciuni omeneşti, sentimente cu îndemnuri inferioare întemeiate pe gelozie, pe venit şi pe
vanitate, pe închipuirea precum că are el anumite drepturi, că e superior celuilalt, săvârşeşte ambiţii sugerate de
soţiile lor, sau certurile dintre ei se întemeiază pe vorbele deşarte dintre oamenii rătăciţi sau incorecţi, spre
bucuria sau plăcerea lui satan.
Preotul care urăşte nu mai este slujitor al lui Hristos, este agentul demonului, îşi re-neagă menirea, nu mai
este un binevoitor, este blestem, este un duh infernal, este criminal, este monstru, este beţiv, este alienat, este
pierdut.”140
La un jurnalist a venit un prieten.
- Bună prietene.
- Bună.
- Ce mă bucur să te văd.
- Și eu.
- Ca de obicei ocupat.
138
139Cristian Toma https://jurnalspiritual.eu/preotia-este-veriga-de-legatura-intre-om-si-dumnezeu-intre-pamant-si-cer/ (accesat pe
08.04.2022).

140

64
- Îmi dau seama.
- Tu cum ești?
- Bine.
- Și eu mă bucur.
- Cum mai merge treaba cu ziarul?
- Binișor.
- Uite că tot ne-am întâlnit.
- Ce?
- Tot aud că în mas media se vorbește de manipulare.
- Și?
- Chiar sunt manipulați oamenii în mas media?
- Adevărul este că da.
- Când?
- O tiranie pentru a ajunge la putere și a se menține trebuie să manipuleze.
- De ce?
- Fiindcă dacă ar spune că vrea să tiranizeze nu ar mai credea-o nimeni.
- Asta așa este.
- Păi vezi?
- Dar este un lucru rău manipularea.
- Sigur că este un lucru rău.
- Și atunci de ce se manipulează în mas media?
- Este o poveste lungă.
- Am tot timpul să o ascult.
- Când omul deschide televizorul sau citește ziarul el o face cu anumite preconcepții.
- Care sunt acelea?
- Că cei răi sunt prinși și condamnați și că în mare binele a ieșit învingător în lume.
- Și nu este așa?
- Nu întotdeauna.
- Înțeleg.
- Pentru a își vinde ziarele de multe ori ziariștii scriu ceea ce vor oamenii să audă.
- Adică îi manipulează?
- Se poate spune și așa.
- Nu prea înțeleg.
- Uite o să îți spun o poveste în acest sens.
- Te ascult.
- Era un brutar care cumpăra unt de la un fermier.
- Și?
- Cumpăra de două ori pe săptămână.
- Eu cumpăr unt de mai multe ori pe săptămână.
- Totul a fost așa până într-o zi.
- Da?
- Da. Brutarul a putut să vadă bucățile de unt sunt mai mici.
- Ce o fi asta? Se întreba brutarul.
- Și ce făcut?
- Ar fi bine să cântăresc untul.
- Și la cântărit?
- Da.
- Și?
- A putut să vadă că din unt lipsesc 30 de grame.
- A fost furat.
- Nu. Așteaptă să vezi.
- Bine.
- S-a dus și la pârât pe fermier la tribunal.
65
- Până acolo a ajuns?
- Da.
- Urât.
- La tribunat judecătorul l-a întrebat pe fermier:
- Ce cântar ai?
- Nu am cântar.
- Păi și atunci cum cântărești untul?
- Domnule judecător eu cumpăr de la brutar pâini de o jumate de kilogram și cu acelea cântăresc untul.
- Așa deci, deci înseamnă că este brutarul cel care s-a dat de gol fiindcă el fură din pâine.
- În cele din urmă brutarul a fost pedepsit.
- Interesantă povestea.
- Vezi așa este și in mas media.
- Adică?
- De multe ori ziariștii scriu ceea ce așteaptă să citească oamenii simplii.
- Îmi dau seama.
- Este și aceasta o formă de manipulare.
- Sigur că este.
- Oricum un om se poate ferii de manipularea din mas media.
- Cum?
- Prin faptul că stă și gândește cu mintea lui.
- Sunt de acord.
- Oamenii sunt manipulați când sunt superficiali și nu stau prea mult să gândească.
- Da, oamenii trebuie să gândească.
- Sunt și unii care se cred mai inteligenți și cred că prin mas media pot să facă orice.
- Greșit.
- Acest experiment ține o perioadă de timp dar mai apoi oameni își dau seama că sunt manipulați.
- Așa este.
- Acum ești lămurit cu problema manipulării din mas media?
- Sunt.
- Mă bucur.141
Trăim într-o lume în care dacă nu suntem atenți ajungem să fin manipulați. Sunt mai multe studii și cărți
care s-au scris despre manipularea din mas media. Preotul creștin ortodox trebuie să știm că este și el o persoană
publică. Preotul ca fiind slujitor al lui Hristos trebuie să fie unul care să își dea seama că el trebuie să vorbească și
să spună numai adevărul. În acest sens preotul trebuie să fie unul care să lupte cu manipularea din jur. “Preotul
este verigă de legătură între om şi Dumnezeu, între pământ şi Cer .Este icoana lui Hristos, al preoţiei
Mântuitorului – reprezentant sau continuator. Preoţii sunt aceia cărora li s-a încredinţat ,,zămislirea noastră cea
duhovnicească’’. Sunt cei ce ne îmbracă în Hristos şi cărora li s-a dat prin Sfântul Botez să ne nască. Prin preoţi
suntem îngropaţi şi înviaţi împreună cu Fiul lui Dumnezeu. Prin preoţi am ajuns mădulare ale Bisericii lui
Hristos: şi eu, şi tu – fratele meu.
Preoţia este de la Domnul, şi în trei direcţii se exercită puterea şi slujirea preoţească:Puterea
învăţătorească, puterea sfinţitoare şi puterea de conducere duhovnicească. Taina Hirotoniei are trei trepte, de
Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură adeverite:Diaconia, Preoţia şi Arhieria, încă din vremea sfinţilor Apostoli, bine
cunoscute.”142
CONCLUZII
După 2000 de ani de istorie creștin ortodoxă unii ar putea considera că încă o carte pe tema preoției este
una cât se poate de
- învechită,
- perimată
142Cristian Toma https://jurnalspiritual.eu/preotia-este-veriga-de-legatura-intre-om-si-dumnezeu-intre-pamant-si-cer/ (accesat pe
08.04.2022).
66
- și lipsită de actualitate.
Adevărul este cu totul altul. Este adevărat că nu tot ceea ce se scrie despre preoția creștin ortodoxă este
și de valoare însă adevărul este că generație de generație preoții se confruntă cu mai multe noi provocări și mai
multe noi realități la care trebuie să facă față.
În acest sens trebuie să știm că preotul este un
- apărător,
- apologet
- și un exeget
al lui Iisus.
“Preotul care urăşte nu mai este slujitor al lui Hristos, este agentul demonului, îşi re-neagă menirea, nu
mai este un binevoitor, este blestem, este un duh infernal, este criminal, este monstru, este beţiv, este alienat,
este pierdut.
Preotul este cel mai respectabil chip de om, preotul cunoaşte lumea, chiar nevrednici că ce l-ar dispreţui
şi l-ar urî şi că îl venerează lumea şi el însuşi îşi rezervă o stimă şi un minimum de consideraţie, impusă de
respectul celorlalţi preoţi.
Preotul care urăşte pe alt preot, el prinde chipul rău de preot, prinde chiar chipul rău de om.
De unde ia preotul care urăşte dreptul urii sale?
Din ce urmă de imbold, din ce sfat de apostol, din ce îndemn de sfânt părinte, din ce gând bun şi frumos
din om făcut din chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, din care grai de om ales de Dumnezeu, pus să fie lumii
lumină, a luat ura?”143
Am găsit de cuviință să scriem o carte despre preoție creștin ortodoxă care să fie de folos nu numai
preoților ci la fel de bine și pentru care se pregătesc pentru preoție și la fel de bine creștinilor ortodocși simplii.
Trebuie să ne dăm seama că sunt mai mulți care vor să devină preoți. Ei pot să găsească paginile acestei cărți
folositoare și utile în contextul în care lumea modernă se poate vedea că a ajuns cumva:
- să evite,
- să desconsidere
- să treacă cu vederea
- și să ignore
preoția creștin ortodoxă.
De 2000 de ani noi preoții se ridică generație după generație și este bine să știm că acest lucru este bun.
Este bun fiindcă lumea are nevoie de preoți. Este nevoie de oameni care să se dedice și să se consacre numai
pentru Dumnezeu și să trăiască numai pentru Dumnezeu. “veșnică este și preoția pe care El a instituit-o prin
Apostolii Săi pentru aducerea jertfei nesângeroase și oficierea Sfintelor Taine (Luca XXII, 19; Matei XXVIII, 18-
20; Ioan. XX, 19-23) transmițându-le-o prin suflarea Duhului Sfânt peste ei (Ioan XX, 19-23). Pe aceasta apoi,
au transmis-o Apostolii prin hirotonie ierarhiei bisericești (Fapte VI, 7; XIV, 22; XX, 28; I Tim. IV, 14; Tit I, 5-7;
I Petru V, 2). Și această preoție nu mai este rezervată - ca mai înainte - doar leviților, ci tuturor, pentru ca tot
poporul creștin - prin Botez și Mirungere, este "uns"și deci primește "preoția duhovnicească" sau "împărăteasca".
Și de aceea orice creștin care simte chemarea - și dorește - poate deveni cleric în urma pregătirii necesare și a
primirii harului prin hirotonie, de la episcop. În acest sens a spus și Apostolul Pavel că"s-a schimbat și preoția și
Legea": "Deci dacă desăvârșirea ar fi fost prin preoția leviților (căci Legea s-a dat poporului pe temeiul preoției
lor) ce nevoie mai era să se ridice un Alt "Preot după rânduiala lui Melchisedec" și să nu se zică după rânduiala
lui Aaron? Dar schimbându-se preoția, se face - de nevoie - și schimbarea Legii" (Evr. VII, 11-12).”144
Cartea de față evident că este mai mult o meditație la tema preoției în creștinismul ortodox și ea poate să
fie citită și de creștinii ortodocși simpli. Cu toții creștinii ortodocși suntem unii care avem preoți și trebuie să
învățăm cum să ne purtăm cu ei și cum să îi tratăm. Preoția creștin ortodoxă trebuie să știm că este un lucru care
ne face să fim în legătură cu tradiția sfințiilor părinți. Au fost sfinții părinți care au trăit preoția la nivelul cel mai
curat și mai frumos cu putință.

143
144https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/preotia-imparateasca-duhovniceasca-68861.html (accesat pe 08.04.2022).

67
În ciuda la mai multe contestații ale oamenilor din vremurile noastre adevărul este că preoția este un
lucru care ne este de mare folos pentru noi. Aceasta dacă se respectă toată rânduiala creștin ortodoxă cu privire
la preoție. Preoții sunt unii care trebuie să fie conștienți de care este misiunea lor și să o ducă la îndeplinire chiar
dacă acest lucru de mai multe ori este greu și dificil. Părintele Teodor M. Popescu spunea cât se poate de inspirat
despre preoți: “care este datoria lui din apa botezului, din slujirea sfântului potir? Cum se poate cumineca el,
când urăşte un slujitor al lui Hristos, care se împărtăşeşte el cu vrednicie? Cum poate el să vorbească altora
despre dragostea creştină, despre iertare, răbdare, omenie, smerenie, urând pe altul? Cum poate el toate acestea?
Cum poate el să privească în ochi pe - ceilalţi oameni? Cum propovăduieşte el slujba iubirii de Dumnezeu şi de
oameni? Pentru care el urând pe altul, nu se poate justifica în cugetul său, nefiind el omul lui Dumnezeu,
sacerdotul? Cum se poate el împăca cu sine însuşi, cu preţul cu care urmează blasfemiei? Cum arată el ca apostol
al iubirii creştine?”145
În această carte am voit să aducem în actualitate despre cum trebuie să se comporte și să acționeze
preotul în vremurile de azi care știm că sunt unele care au adus noi provocări în materie de:
- religie,
- credință
- și teologie.
Trăim vremuri în care societatea în mod voit ajunge să îl considere pe preot ca un fel de prestator de servicii
religioase creștin ortodoxe. În vremea noastră nu contează atât de mult harul pe care preotul îl aduce în viața
creștinilor ortodocși simplii ci mai mult taxa pe care trebuie să o achite. Știm că sunt mai multe dispute în lumea
creștin ortodoxă cu privire la ceea ce se cunoaște ca fiind taxa bisericii. Ca prestator de servicii religioase oamenii
de multe ori uită că preotul este:
- un teolog,
- un duhovnic,
- sau un mistic (după caz)
ci este mult mai important să știm ce taxe ne ia.
Sunt mai puțini care știu că în ceea ce privește preoție există două mari păcate:
- simonia
- și nepotismul.
Simonia înseamnă că cineva pentru a ajunge să fie preot ajunge să plătească cu bani. Acești oameni
trebuie să știm că nu se uită atât de multe ca responsabilitățile:
- morale,
- duhovnicești
- sau teologice
pe care le are un preot ci mai mult la faptul că el duce o viață bună în care nu face mare efort. Așa că au fost și
unii care au ajuns să cumpere preoția pe bani. La fel de bine și în zilele noastre pot să fie văzute mai multe astfel
de cazuri. Numele de simonie trebuie să știm că a venit la Simon Magul primul eretic din istoria creștină. Simon
Magul - care era un om profund imoral - a văzut că sfinții apostoli lucrau minuni și harul lui Dumnezeu era cu ei.
Așa că a venit la apostoli și le-a spus că este gata să plătească bani pentru a primii și el de la ei harul lui
Dumnezeu. Așa s-a născut simonia.146
Un alt pericol în ceea ce privește preoția creștin ortodoxă știm că este nepotismul. Acest păcat al
nepotismului este unul care susține că de fapt nu este nevoie de:
- viață duhovnicească,
- nevoință
- și multă pregătire teologică
ci ceea ce contează în cele din urmă este să te naști într-o familie de preoți.
Ei bine ceea ce trebuie să știm este că în nici un fel nu se poate considera că preoția este una care ajunge
să se transmită genetic prin naștere. Prin urmare nepotismul trebuie să fie combătut. Este esențial ca un preot să
fie mare nevoitor pentru a ajunge să primească harul preoției. Trebuie să știm acest lucru și să îl avem în vedere
145Teodor M. Popescu, Îndrumări pentru preoţi,(Editura Renașterea, 2014) apud https://www.crestinortodox.ro/credinta/preotul-omul-

146A se vedea și Dicționarul explicativ.

68
fiindcă după cum am spus numai așa vom ajunge în cele din urmă să fim preoți integrii. Este bine ca preoții să
fie oameni integrii. Ce să înțelegem prin integritate?
- Cinste,
- probitate
- și incoruptibilitate
sunt câteva trăsături ale integrității de care trebuie să dea dovadă preotul creștin ortodox.147
O obligație pe care o are preotul creștin ortodox este să slujească crezul creștin ortodox că Dumnezeu
este Tatăl nostru. Preotul creștin ortodox trebuie să fie unul care să știe că Dumnezeu are inima unui Tată și este
Tatăl nostru a tuturor. Când ajungem să intrăm în biserică trebuie să știm că preotul este un slujitor al lui
Dumnezeu Tatăl.
Sunt mai mulți care cred că de fapt este destul de să stai în preajma unui preot fără a face faptele sale
pentru a ajunge să fi un om drept în fața lui Dumnezeu. Adevărul este că acest lucru nu este destul. Știm de
exemplu de un grup de triburi de indigeni din regiunea superioară a Amazonului care practică cel mai
abdominabil lucru: canibalismul. De ce practică ei canibalismul? Fiindcă cred că dacă vor ajunge să mănânce
trupul unui om
- tăria,
- puterea
- și caracterul
acelui om va ajunge să vină peste ei.148
Ei bine a crede că simplul fapt de a fi în jurul unu preot ajunge să ne de-a harul lui trebuie să știm că este
mai mult o concepție primitivă.
Nu este simplu destul să stăm în jurul unui preot ci la fel de bine trebuie să fim unii care să și facem ceea
ce face preotul. Pentru acesta preotul trebuie să fie un ascet și un mare nevoitor. Asceza este cea care ajunge să
păstreze harul pe care preotul l-a primit la hirotonie.
Harul preotului este tot timpul cu el însă de cele mai multe ori el nu este conștient de acest har. Este
asceza preotului cea care ajunge să îl facă pe preot să fie conștient de acest har al lui Dumnezeu.
Preotul trebuie să fie unul care să lucreze pentru Dumnezeu Tatăl. Când creștinul ortodox simplu intră în
biserică el trebuie să simtă că se poate ruga lui Dumnezeu Tatăl. Este adevărat că sunt mai multe religii care nu Îl
recunosc pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru însă acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu nu este un Tată. Preotul
este și el un fiu al lui Dumnezeu Tatăl. Iată de ce preotul mai mult decât oricine altcineva trebuie să fie unul care
să reflecte iubirea lui Dumnezeu Tatăl în viața și slujirea lui: “unde va găsi preotul atâta justificare a crimei, care
este ura de oameni şi ura de preoţi? La cel care eventual - din nefericire - îl aprobă şi poate îl întărâtă. Dar acela
nu poate fi decât un pătimaş, păcătos, orb sau rău ca şi el, nesimţitor de har şi de răspundere, vinovat de osândă,
dacă este laic şi vinovat de gheenă dacă este preot. Preotul care urăşte se osândeşte singur, se răneşte de moarte,
se urâţeşte sufleteşte, se coboară, se istoveşte, se compromite. Ura este sentiment josnic, barbar, animalic,
demonic. A sluji lui Mamona este idolatrie. Ura este mai rea decât lăcomia. Ura este marea impurităţilor sufleteşti
ale omului, este suma păcatelor lui, ura este omul înrăit, secătuit de Duh Sfânt.
Ura a umplut pământul de sânge, de crime, de dureri şi de lăcomie. Ura este numele nefericirii, este
numele celui mai mare rău de care suferă omenirea. Ura este blestemul pe care îl ispăşesc oamenii mai mult decât
pe toate celelalte. Ura e cancerul rasei omeneşti, ura este plagă de moarte.”149
Se spune că într-o parohie era un preot foarte evlavios. Într-o zi în acea parohie a venit o femeie care era
nelipsită duminica și sărbătorile de la liturghie. Totul a decurs bine până într-o zi când preotul a putut să vadă că
atunci când la liturghie se zicea Tatăl nostru femeia a început să plângă.
- Oare de ce plânge? Se întreba preotul.
A doua duminică la Tatăl nostru femeia a început să plângă din nou.
- Ce o fi cu ea?
A treia duminică femeia la Tatăl nostru a început să plângă din nou.
- Ei bine iar plânge.
147Idem, tot după Dicționarul explicativ.


149

69
Preotul s-a dus la preoteasa lui.
- Nu știu ce să mai zic, a spus el.
- De ce?
- Se întâmplă duminica un lucru ciudat în biserică.
- Care?
- Este o femeie nouă la noi în parohie care la Tatăl nostru începe să plângă.
- Din senin?
- Da.
- Și ai vorbit cu ea?
- Nu.
- Poate ar trebui să vorbești cu ea.
- Nu știu ce să spun.
- Poate are probleme acasă.
- Nu cred.
- De ce?
- Plânge numai la rugăciunea Tatăl nostru.
- Eu cred că cel mai bine este să vorbești cu ea.
- Bine așa voi face.
- Vezi ce probleme are.
- Așa este.
În duminica următoare din nou femeia a plâns. Preotul i-a spus:
- Doamnă aș vrea să vorbesc ceva cu tine.
- Ce?
- Vă voi spune imediat.
- Bine.
Preotul a venit când toată lumea ieșit din biserică.
- Doamnă sunteți bolnavă?
- Nu.
- Aveți nevoie de bani.
- Nu. De ce?
- Sunteți săracă?
- Nu stăm bine cu banii.
- Aveți un necaz?
- Nu.
- Vă bate soțul?
- Nu. De ce îmi puneți toate aceste întrebări?
- Doamnă nu știu cum să vă spun.
- Spuneți-mi direct.
- Vă văd că plângeți când se spune rugăciunea Tatăl nostru în biserică.
- Așa este.
- De ce?
- O de ați știi părinte.
- Este ceva ce nu vă place cu rugăciunea Tatăl nostru?
- Iubesc această rugăciune.
- Și atunci de ce plângeți? De ce sunteți nefericită?
- Sunt fericită.
- Mi nu mi se pare.
- Părinte nu știu cum să vă spun.
- Cum vă vine.
- Ține mai mult de copilăria mea.
- De copilărie?
- Da.
- Cum?
70
- Vedeți când eram copilă mama mă ducea la biserică.
- Frumos.
- Și acolo avea loc ceva minunat.
- Ce anume?
- Eu și mama ne puneam în genunchi și mama începea să spună Tatăl nostru.
- Și?
- Când spunea această rugăciunea era ca și cum cupola bisericii se deschidea și dincolo de ea îl puteam
vedea pe Dumnezeu Tatăl șezând pe tron.
- Chiar?
- Da.
- Și vedeam mulțime mare de îngeri.
- Ce frumos.
- Acești îngeri cântau.
- Ce cântau?
- Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot.
- Așa rugăciune puternică avea mama dumneavoastră?
- Da.
- Bine am înțeles.
- Mă bucur.
- Dar nu înțeleg de ce plângeți?
- Fiindcă mama mea a murit și mi-am dat seama de un lucru.
- Care?
- Că eu deși spun Tatăl nostru cupola bisericii nu se deschide și nici Îl mai pot vedea pe Dumnezeu Tatăl
și pe sfinții îngeri.
- Doamnă să știți că vă înțeleg.
- Da părinte?
- Da.
- Cred că mama dumneavoastră a fost o sfântă.150
Întâmplarea de mai sus credem că este una care vorbește prin sine și ne spune că trebuie să fim unii care
să ne dăm seama că preoții creștin ortodocși pot să fie depășiți în trăire și asceză chiar de unii laici. Știm de cazul
Sfintei Maria Egipteanca ce a fost descoperită de Sfântul Zosima că ea deși nu era călugărită ducea o viață mai
avansată duhovnicește decât mulți călugări. Prin urmare preotul creștin ortodox nu trebuie să creadă că simplul
fapt de a purta sutană îl face un mare ascet. Realitatea ne demonstrează că sunt mai mulți preoți care au făcut
mult rău preoției fiindcă au fost imorali și perverși. Ceea ce am căutat în paginile acestei cărți este să demonstrăm
că pentru ca o parohie să ajungă să funcționeze bine nu este responsabil numai preotul. La fel de bine și
parohienii sunt unii care au datoria să fie unii care să vegheze asupra parohiei lor. Preotul însă trebuie să fie
conștient că el este modelul după care se vor raporta toți cei din parohie. Aceasta este povara dar și
responsabilitatea binecuvântată a lui.151
150Întâmplare culeasă de părintele Calistrat de la Vlădiceni https://www.antena3.ro/actualitate/religie/o-fata-l-a-chemat-pe-preot-

pentru-ca-nu-putea-sa-spuna-tatal-nostru-cand-preotul-a-incercat-sa-o-444032.html (accesat pe 08.04.2022).
151A se vedea Dumitru Cobzaru, Duhovnicia, dulce povară (Cluj -Napoca, 2021).
71

Preotul Creștin Ortodox Ca Exemplu Moral Și Deschizător de Drumuri Duhovnicești

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preotul Creștin Ortodox Ca Exemplu Moral Și Deschizător de Drumuri Duhovnicești

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RADU TEODORESCU

PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA EXEMPLU MORAL ȘI

9Povestire luată din tradiția orală creștin ortodoxă.

ȘI TOTUȘI ȘI PĂGÂNII AU PREOȚII LOR SAU DEPSRE PREOȚII DIAVOLULUI

24https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cat-de-precis-era-oracolul-din-delphi (accesat pe 02.04.2022).

sacra1_5d011ccb892c0bb0c64b0d07/index.html (accesat pe 02.04.2022).

30A se vedea Radu Teodorescu, Firescul în religia comparată (Cugir, 2014).

PREOTUL CREȘTIN ORTODOX ȘI FORȚA EXEMPLULUI MORAL PROPRIU

35Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie VI, 4.

48Sfântul Simeon al Tesalonicului apud https://www.crestinortodox.ro/religie/taina-preotiei-155828.html (accesat 04.04.2022).

51Sfântul Ioan Gură de Aur din Despre preoție.

PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA EXEMPLU PENTRU ADOLESCENȚI ȘI TINERI

58A se vedea Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop (București, 1989).

63SfântulSimeon Noul Teolog, Cateheza 18 apud https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/sfantul-simeon-noul-

Ortodoxe Române, București, 1997), pp. 106-109.

PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA DESCHIZĂTOR DE DRUMURI ÎN COMUNITATEA SA

77https://doxologia.ro/taine-ierurgii-slujbele-bisericii/sfanta-taina-hirotoniei-importanta-slujirii-pastorale (accesat pe 05.04.2022).

87https://www.crestinortodox.ro/editoriale/chipul-preotului-dupa-sfanta-scriptura-sfintii-parinti-70089.html (accesat pe 06.04.2022).

DE CE NU TOȚI PREOȚII SUNT DESCHIZĂTORI DE DRUMURI DUHOVNICEȘTI?

98https://decoratex.biz/bsn/ro/new-amoralnyj-postupok-chto-eto-takoe.html (accesat pe 06.04.2022).

103https://www.ortodoxia.md/2009/09/preotia-canoanele-sfintilor-parinti/ (accesat pe 06.04.2022).

106https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri15.htm (accesat pe 06.04.2022).

107 https://ortodox.md/pr-arsenie-papacioc-cuvant-despre-preotie/ (accesat pe 17.03.2022).

112https://radiorenasterea.ro/cerc-preotesc-pe-valea-bargaului/ (accesat pe 07.04.2022).

PREOTUL CREȘTIN ORTODOX CA DESCHIZĂTOR DE DRUMURI ÎNTR-O LUME CONFUZĂ ȘI

B.O.R. LXXXVI (1968) op.cit., col 494B

B.O.R. LXXXVI (1968) Ibidem, col.422A.

sfantului-ioan-gura-de-aur-1952 (accesat pe 17.03.2022).

129După Dicționarul explicativ.

mitropolitan, Sibiu, 1987), p. 49.

anul C, nr. 3-4, martie-aprilie 1982, p. 288.

Teodor M. Popescu, Îndrumări pentru preoţi,(Editura Renașterea, 2014) apud https://www.crestinortodox.ro/credinta/preotul-omul-

dragostei-crestine-150687.html (accesat pe 08.04.2022).

Teodor M. Popescu, Îndrumări pentru preoţi,(Editura Renașterea, 2014) apud https://www.crestinortodox.ro/credinta/preotul-omul-

dragostei-crestine-150687.html (accesat pe 08.04.2022).

144https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/preotia-imparateasca-duhovniceasca-68861.html (accesat pe 08.04.2022).

145Teodor M. Popescu, Îndrumări pentru preoţi,(Editura Renașterea, 2014) apud https://www.crestinortodox.ro/credinta/preotul-omul-

146A se vedea și Dicționarul explicativ.

147Idem, tot după Dicționarul explicativ.

Teodor M. Popescu, Îndrumări pentru preoţi,(Editura Renașterea, 2014) apud https://www.crestinortodox.ro/credinta/preotul-omul-

dragostei-crestine-150687.html (accesat pe 08.04.2022).

150Întâmplare culeasă de părintele Calistrat de la Vlădiceni https://www.antena3.ro/actualitate/religie/o-fata-l-a-chemat-pe-preot-

S-ar putea să vă placă și