Curs 1 sem.

Cultul divin-factor de promovare a vietii religioase

Abateri tipiconale în cadrul Sf. Liturghii

 Introducere
 Sf. Liturghie rămâne centrul și soarele cultului
divin public ortodox .
(Pr. Necula, Tradiție și înnoire..., vol. 3, p. 133)

 Liturghia = slujba cea mai gustată și mai

căutată de creștini

 Numeroasele ediții ale Liturghierului au adus

o contribuție importantă la diortosirea limbii și
a practicilor privitoare la această slujbă.
 Proscomidie
 1. La partea pregătitoare a slujbei unii preoți scot
doar o pojghiță subțire la: Agneț, părticica MD, cele 9
cete...
 2. Decuparea părții de sus a prescurii pt cele 9
cete...
 3. Modul săvârșirii proscomidiei: lucrarea scoaterii
Agnețului+citirea textului din Liturghier!
 4. Acoperirea Cinstitelor Daruri se face astfel:
– la sfârșitul Utreniei
– fie la Ectenia întreită de la Liturghie
– fie înaintea scoaterii Cinstitelor Daruri
 5. Practica scoaterii miridelor:
– nu se aduc pomelnice decât până la Vohodul
Mare! Practica scoaterii de miride și
pomenirea numelor după așezarea Darurilor
pe Sf. Masă nu este tipiconală și nu trebuie
încurajată!
– nu se scot miride și nu se transportă cu
lingurița de la Proscomidiar la Altar.
– pomenirea se face la momentul indicat de
Liturghier, cu o rugăciune sau cerere specială,
iar mirida scoasă nu se mai ia de pe Disc, nu
se pune înapoi în prescură, nu se oferă
credinciosului !
 Rânduiala Liturghiei
 1. Prima mare problemă este aceea timpului îmbrăcării
veșmintelor.
– la bis. cu un preot = la început: după Ectenia Mare + de la
intrarea în bis.
– mai mulți preoți sau arhiereu? Toți odată! Liturghier: ca
preoții să întâmpine pe arhiereu in reverende+doar pr care a
proscomidit sa fie îmbrăcat.
– cine vine mai târziu = se îmbracă până la Liturghia
credincioșilor (Vohod Mare)

 2. Proscomidia nu se face niciodată fără a fi îmbrăcat cu toate

veșmintele!
 3. Rugăciunea: Împărate ceresc.... (de 3 ori!)
 4. Binecuvântarea Mare: cu Evanghelia peste antimis! Nu se
face cu crucea și Evanghelia peste antimis și nici cu crucea!
 5. Ecteniile celor chemați nu se omit = rânduiala curentă a
Liturghiei!
 La bisericile de manastire, dupa Vohodul Mic cu Sfanta
Evanghelie se canta Troparul si Condacul hramului si al
Condacul zilei. La bisericile de enorie, dn pacate s-a
renuntat de mult la aceasta regula din economie de timp.

 6. Cele 2 cădiri din timpul Liturghiei (la Apostol și la Vohodul Mare)

= mici !

 7. La rostirea: Noi care pe heruvimi.... NU se ridică mâinile !

 O practică inadmisibila este si obiceiul unor preoti de a citi nominal
pomelnicele la Vohodul Mare, in momentul iesirii cu Cinstitele
Daruri. Pomenirea generala a celor vii si a celor morti se face in
cadrul savarsirii Sfintei Proscomidii, dupa citirea rugaciunilor pentru
vii sipentru morti, cand se scot miride pentru ambele categorii de
credinciosi inscrisi pe pomelnice.
 8. La ieșirea cu Cinstitele Daruri = pomenirile din
ultima ediție a Liturghierului. Alte pomeniri = inovații
pasibile de păcatul neascultării !!
– Tot in momentul intonarii imnului Heruvimic s-a incetatenit obiceiul inaltarii mainilor de catre preotii
liturghisitori atunci cand rostesc intreit-textul liturgic al acestui imn. Acest uz generalizat aproape
integral in cuprinsul Patriarhiei Romane nu este mentionat in nici un manual de Tipic si nici in cartile
de slujba. Ultima editie a Liturghierului, chiar specifica faptul ca se rosteste de trei ori in taina
continutul cantarii Heruvimice insotit de cate o inchinaciune, insa "fara sa se ridice mainile". Ridicarea
mainilor nu si-ar avea rostul in acest caz, caci este un gest de invocare corespunzator momentului
Epiclezei, insa, daca totusi se practica dintr-un sentiment de evlavie, acest act liturgic nu constituie o
abatere grava de la regula tipizata in asa fel incat sa fie combatut cu vehementa si inlaturat. Ridicarea
mainilor este un gest de rugaciune, care completeaza taina .
 9. Nu se citesc pomelnice și nu se ating capetele
credincioșilor la Vohodul Mare !

 10. Pomenirea finală de VM: Pe voi pe toți

dreptmăritori și binecinstitori creștini...= tautologie
 11. Gestul deschiderii ușilor la Crez = incorect liturgic
 12. La ecfonisul: Mai ales pe Preasfânta,
Curata.... = NU se cădește poporul !
 13. La formula: Și să fie milele Marelui
Dumnezeu... = cu mâna se
binecuvântează, din spatele ușilor
împărătești !
 14. La chemarea de împărtășire = un
creștin = o lumânare, nu mai multe!
 O alta divergenta liturgica ce tine atat de forma cultica exterioara, cat si de continut sau
fond este cea legata de formula de binecuvantare a anafurei, adica a particelelor de paine
rezultate din taierea celor cinci prescuri care au fost intrebuintate la Proscomidie, precum si
a altor prescuri oferite de credinciosi la Sfantul Altar odata cu aducerea pomelnicelor de vii
si de morti.

 Dupa cum se stie, in ultimele editii ale Liturghierului a fost introdusa o formula noua de
binecuvantare a anafurei, deosebita de cea adecvata, care nu exprima concret simbolismul
si semnificatia anafurei.

 Unii preoti care folosesc Liturghiere romanesti incepand cu editia anului 1987, s-au
obisnuit cu aceasta formula : "Binecuvantata este anafura sfintilor Tai, Doamne, totdeauna,
acum si pururea si in vecii vecilor", iar cei mai varstnici rostesc in continuare vechea
formula intrata de mult in uzul liturgic, care este mult mai corecta, mai completa si mai
sugestiva, intrucat cuprinde termenul consacrat de invocare a lucrarii dumnezeiesti si
exprima clar sensul si rolul anafurei, adica acela de a fi "antidoron", adica in loc de dar.

 In noua editie a Liturghierului tiparit in anul 2000, imbunatatit, apare in formularul

liturgic vechea formula: "Pentru rugaciunile Prea Sfintei Maicii Tale, Doamne Iisuse
Hristoase, binecuvinteaza painea aceasta, ce se va da in locul Sfintelor Tale Taine
totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor" .
 O alta practica liturgica ce nu se respecta in unanimitate de catre slujitorii altarului este cea
legata de ritualul impartasirii credinciosilor. Potrivit instructiunilor liturgice prevazute in
Liturghier si consemnate de Tipic, credinciosii se impartasesc din particelele NI si KA,
caci dupa ruperea Sfantului Agnet in cele patru parti si dispunerea lor crucisa pe sfantul disc,
particica IIS din latura de sus se pune in sfantul potir pentru a semnifica unitatea nedespartita
a Trupului si a Sangelui Euharistic, particica din latura de jos a Sfantului Disc, care poarta
initiala HR este destinata pentru impartasirea preotului liturghisitor.

 Cele doua particele, NI si Ka, sunt rezervate pentru Impartasirea credinciosilor. Aceste doua
particele mai inchipuie si bratele crucii si mainile intinse ale Domnului Rastignit cu care
cheama sau atrage la El lumea, unind astfel in El Insusi pe unii cu altii .
– Sfantul Atanasie cel Mare ne prezinta foarte sugestiv si graitor aceasta analogie: "Daca moartea Domnului era o
rascumparare pentru toti si daca prin moartea Lui disparea zidul cel din mijloc al despartirii si avea loc chemarea
neamurilor, cum ne-ar fi putut chema El decat fiind crucificat? Iar chemarea se face cu mainile intinse. Cineva nu
moare cu mainile intinse decat pe cruce. Cu mainile intinse in semn de chemare. Se cuvenea deci ca Domnul sa
moara pe Cruce intinzandu-si mainile, pentru ca printr-una sa atraga pe vechiul popor al lui Israel, iar prin cealalta
pe pagani, reunindu-i pe unii cu altii in El Insusi".

 Biserica a randuit ca din particelele NI siKA sa se impartaseasca credinciosii laici. Cand

preotul are de impartasit credinciosi, el este dator sa sfarame pe Sf Disc cu Sf Copie, aceste
particele, in farame mici, astfel incat, acestea sa corespunda cu numarul credinciosilor pe care
ii are de Impartasit. Dupa aceasta le toarna in Sf Potir zicand: "Invierea lui Hristos....", si
luand Sf Potir impreuna cu Lingurita si Procovatul, iese pe solee in fata Usilor Imparatesti
cheama credinciosii la Impartasire, zicand: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste
sa va apropiati".
 Indicațiile din Liturghier mentionează clar că "părticica
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si celelalte, care mai
sunt pe Sfantul Disc pentru cele noua cete, precum si pentru
vii si morti, se lasa pe Sfantul Disc, pana ce se vor
Cumineca toți credincioșii, ca nu cumva, amestecandu-se cu
părțile din Sf. Trup, să se întâmple a Împărtăși dintr-insele
pe cineva, din nebăgare de seamă".
 Azi foarte multi preoți obișnuiesc sa toarne în Sf. Potir
absolut toate particelele de pe Sf. Disc. Împartasind astfel
credinciosii, preotul face o mare greșeală fiind aproape
imposobil și inevitabil chiar uneori, deoarece în clipa când
se ia cu lingurința din NI și KA să nu se ia și câteva miride
de la vii sau de morți sau o particică din cele consacrate în
cinstea celor nouă cete ceresti, fapt care este inadmisibil
din punct de vedere canonic si liturgic.
 Alte abateri
 Mai amintesc aici câteva abateri foarte grave:
– săvârsirea Sf. Liturghi de catre preot fara a citi inainte
Canonul Sfintei Impartasanii, fara nici un fel de
pregatire, sau fara a fi imbracat toate vesmintele, sau
fara a se fi spovedit de foarte mult timp, sau fara a citi
rugaciunile din timpul Sfintei Liturghii, sau ce mi se
pare mult mai grav, fara a folisi vin si prescuri, preotul
nepunand nimic in Sfantul Potir, practic Liturghia
devenind un fel de spectacol, fara Epicleza, fara
Impartasire.