Liturgica Generala vII Redus PDF

Colecţia
CURSURI, MANUALE
ŞI TRATATE DE
TEOLOGIE ORTODOXĂ
LITURGIC
A
GENERAL
Ă
CU NOŢIUNI DE ARTĂ
BISERICEASCĂ,
ARHITECTURĂ
ŞI PICTURĂ CREŞTINĂ
II
Preot prof. univ. dr.
ENE BRANIŞTE
>
ţ,
BASILICA
/.-'.BUCUREŞTI
|j&:? 2015
Preot Prof. Univ. Dr. ENE BRANIŞTE
LITURGICA GENERALĂ
CU NOŢIUNI DE ARTĂ BISERICEASCĂ,
ARHITECTURĂ SI PICTURĂ CREŞTINĂ
- voi. II -
EDIŢIA A TREIA
REVIZUITĂ ŞI COMPLETATA DE
PR. PROF. DR. NICOI.AE D. NFCULA
Volum publicat cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
BASILICA
Bucureşti - 2015
COLECŢIA CURSURI, MANUALE
Preot Prof. Univ. Dr. ENE BRANIŞTE
>'
ŞI C OM P E N D I I D E T E O L O GI E O RT OD O XĂ
Editor:
Pr. Mihai HAU
Redactor coordonator:
Cristian ANTONF.SCU
Redactor:
Mihai GRIGORAŞ
Layout şi copertă:
Daniela PASCU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BRANIŞTE, ENE
Liturgica generală cu noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi pictură
creştină / preot prof. univ. dr. Ene Branişte; voi. publicat cu binecuvântarea
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; re viz.
şj compl. de pr. prof. dr. Nicolae D. Necula. - Ed. a 3-a, rev. - Bucureşti:
Basilica 2 voi.
ISBN 978-606-29-006-1-9 Voi. 2. -
ISBN 978-606-29-0066-3
I. Daniel, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
II. Necula, Nicolae D. (ed.)
26-1:281.95
© Editura BASILICA - 2015 ISBN

978-606-29-0066-3
www.editurapatriarhiei.ro ed i t u
ra@ pa t r iarh ia. ro
CUPRINS
Abrevieri ................................................................................................................................ 9
B. PICTURA BISERICEASCĂ
Cap. XII: Pictura bisericească şi rostul ei în viaţa religioasă ......................................................13
1. Pictura bisericească ....................................................................................................... 13
2. învăţătura Bisericii Ortodoxe despre sfintele icoane ....................................................18
3. Temeiuri biblice şi tradiţionale ale cinstirii icoanelor ..................................................25
4. Importanţa catehetică şi educativ-religioasă a picturii bisericeşti ................................35
Cap: XIII: Erminiile zugravilor (Cărţile de pictură) ...................................................................45
1. Ce sunt erminiile zugravilor? ...................................................................................... 46
2. Manuscrise şi tipărituri ale erminiilor ................................ ..... ... . ... .........................47
3. Cuprinsul erminiilor ...................................................................................................... 50
4. Cărţi de pictură în Apus, la ruşi şi la români ................................................................54
5. Importanţa erminiilor .......................................................... .... ...................................59
Cap. XIV: Tipicul sau programul iconografic al bisericilor ortodoxe ........................................65
1. Noţiuni generale despre programul sau tipicul iconografic ..........................................65
2. Bazele teologice ale programului iconografic ............................................................... 68
Cap. XV: Pictura altarului şi a tâmplei sau catapetesmei ............................................................77
1. Pictura altarului ............................................................................................................. 77
2. Iconografia tâmplei sau catapetesmei .......................................................................... 93
Cap. XVI: Pictura naosului şi a pronaosului bisericilor ortodoxe
....................................................................................................................................................10
9
1. Pictura cupolei din naos (Pantocratorul) ...................................................................... 109
2. Pictura din naos (sânul bisericii). Introducere.
Arhitectura, rostul liturgic şi simbolismul naosului ................................................ ...
................................................................................................................................ 120
3. Pictura din încăperea mormintelor sau camera sepulcrală (tombală)
(Ia bisericile din Moldova)
........................................................................................................................................13
5
4. Pictura din pronaos (tinda bisericii) ............................................................................ 137
Cap. XVII: Pictura suprafeţei exterioare a zidurilor bisericii. Icoanele praznicale,
cele ale sfinţilor mai importanţi şi cele alesfinţilor români .......................... 147
5
CUPRINS
1. Pictura din exonartex (nartica exterioară saupridvorul bisericii) ......................... 147

2. Pictura întregii suprafeţe exterioare a pereţilor(sud, răsărit, nord)...................... 153
3. Icoanele praznicale, cele ale sfinţilor mai importanţi
şi cele ale sfinţilor români.............................................................................................. 172
6
CUPRINS
Cap. XVIII: Tipuri iconografice. Reprezentări ale Mântuitorului,

ale Sfintei Treimi şi ale Sfinţilor îngeri ..............................................................177
Cap. XIX: Reprezentarea Maicii Domnului şi a sfinţilor în pictura bisericească. Scene istorice şi
portrete de ctitori
şi ierarhi în pictura noastră bisericească..................................................................197
1. Primele reprezentări ale Maicii Domnului ................................. ... ............................197
2. Reprezentarea sfinţilor .............................................................................................. 208
3. Persoane sfinte din istoria Bisericii ............................................................................219
4. Portrete de ctitori şi ierarhi ......................................................................................... 229
5. Pictura icoanelor mobile............................................................................................. 237
Cap. XX: Probleme privind pictarea, restaurarea şi renovarea
picturii bisericilor monumente.
Probleme de patrimoniu .......................................................................................... 243
PARTEA A ŞASEA
OBIECTELE LITURGICE
(Materia sau simbolurile naturale în serviciul cultului)
Cap. I: Obiectele de cult (Vasele şi odoarele liturgice) .............................................................275
1. Noţiuni generale despre vasele şi odoarele liturgice ................................................... 275
2. Sfintele vase şi obiectele liturgice din metal .............................................................. 276
3. Obiectele din stofa (pânză) ......................................................................................... 297
4. Obiecte de cult din alte materii ...................................................................................305
Cap. II: Veşmintele liturgice...................................................................................................... 307
1. Folosul şi importanţa lor în cult ................................................................................. 307
2. Originea şi vechimea lor ............................................................................................. 308
3. Culoarea veşmintelor liturgice.................................................................................... 311
4. Veşmintele diaconeşti ................................................................................................311
5. Veşmintele preoţeşti ................................................................................................... 317
6. Veşmintele şi insignele arhiereşti ............................................................................... 323
7. Câteva îndrumări despre folosirea
şi păstrarea veşmintelor liturgice................................................................................... 337
Cap. III: Principalele materii folosite în cultul ortodox
(pâinea, vinul, apa, untdelemnul, tămâia, lumânarea
şi lumina, în general) şi semnificaţia lor simbolică .................................................343
Cap. IV: Cărţile liturgice, împărţirea şi conţinutul lor ...............................................................357
Cap. V: Primele traduceri româneşti ale cărţilor de slujbă
şi rolul lor în formarea limbii române literare ............................................................389
1. Textele manuscrise religioase rotacizante ................................................................... 389
2. Primele tipărituri religioase în limba română ............................................................. 393
3. Secolele XVII-XV1II ................................................................................................. 397
7
CUPRINS
PARTEA A ŞAPTEA
CUVÂNTUL ŞI ACTUL CA MIJLOACE DE EXPRESIE ALE CULTULUI
Introducere................................................................................................................................. 417
Cap. I: Cuvântul şi formele lui în cult (Rugăciunea) ................................................................ 423
1. Rugăciunea în cult .................................................................................................. .....423
2. Formele rugăciunii liturgice. Caracterul biblic al textelor
rugăciunilor ortodoxe ..................................................................................................... 433
3. ...........................................................................................................................
Valoarea expresivă a rugăciunii liturgice în spiritualitatea ortodoxă ................................ 441
Cap. II: Poezia imnografică creştină şi formele ei în cult ......................................................... 445
A. Cântările de origine biblică ........................................................................................ 445
1. Psalmii şi întrebuinţarea lor în cult ............................................................................ 445
2. Cântările de origine biblică ............................................... ... .................................... 451
B. Cântările de origine nescripturistică ........................................................................... 453
1. Cele mai vechi imne creştine.................................................................................. ...453
2. Formele şi denumirile poeziei imnografice întrebuinţate
în cântările bisericeşti din cultul ortodox ....................................................................... 455
Cap. III: Imnografi şi melozi (poeţi bisericeşti). Valoarea doctrinară
(catehetică) şi literară (poetică) a imnelor bisericeşti ortodoxe.............................. 471
A. Imnografi şi melozi (poeţi bisericeşti) ...................................................................... 471
B. Valoarea doctrinară şi literară a imnelor bisericeşti ortodoxe ................................... 482
Cap. IV: Lecturile (citirile) în cult. Lecturile biblice (întrebuinţarea
Sfintei Scripturi în cult). Lecturile patristice şi aghiografice.
Predica şi mărturisirea credinţei (Crezul) în cultul ortodox ..................................... 489
1. Lecturile în cult. Lecturile biblice ............................................................................. 489
2. Lecturile patristice şi aghiografice .............................................................................. 503
3. Predica şi Mărturisirea de credinţă (Crezul) ............................................................... 507
Cap. V: Actul (acţiunea sau mişcarea) în cult ........................................................................... 513
8
ABREVIERI
As. Lit. = „L’Assemblee litugique et Ies differents roles dans

l’assemblee” in Conferences Saint-Serge, XXlII-e semaine detiides litur-
giques, Paris, 23 juin - 1-er juillet 1976, Roma, 1977
BCM1 = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1908-
1945
BMI = Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1970-1974 BOR =
Biserica Ortodoxă Română (Revista Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române), Bucureşti, 1874 ş.u.
BRV = loan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, 1508-
1830, 3 voi., Bucureşti, 1903, 1910, 1912-1916 (voi. III, în colaborare cu Dan
Simonescu)
CBO = Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoţite de
comentarii, trad. Uroş Kovincici, Nicolae Popovici, 2 voi., în 4 părţi, Arad,
1930-1936
CLEU = Codex Liturgicus Ecclesiae Universae in epitomen redactus,
Josephus Aloysius Assemanus (ed.), 15 voi., Roma, 1749-1766
Const. Ap. = Constituţiile apostolice (Aşezămintele Sfinţilor Apostoli)
CSEL = Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, Viena, 1866 ş.u.
DAC = Joseph Martigny (LAbbe), Dictionnaire des Antiquites
chretiennes, Paris, '1889
DACL = Dictionnaire d'Archeologie chretienne et de Liturgie, Fernand
Cabrol, Henri Leclercq, Henri Marrou (eds), 30 voi., Paris, 1907-1953 DB =
Dictionnaire de la Bible, Fulcran Vigouroux (ed.), 5 voi.; Supplement, Louis
Pirot (ed.), 1895-1912
DHGE = Dictionnaire d'Histoire et de Geographie ecclesiastiques,
Alfred Baudrillart, Albert Vogt, Urbain Rouzies (eds), Paris, 1912 ş.u.
D Sp. = Marcel Viller (S.J.), Ferdinand Cavallera, Joseph De Guibert
(S.J.), Dictionnaire de Spiritualite, Ascetique et Mistique, Doctrine et
Histoire, Paris, 1932 ş.u.
DTC = Alfred Vacant, Eugene Mangenot, Emile Amann, Dictionnaire
9
ABREVIERI
de Theologie Catholique, Paris, 1923-1950

EL = Eastern Liturgies, Frank Edward Brightman (ed.) Oxford,
1896
Enc. gr. = MeyocXq 'EXXqvixq EyxvxXoncuSela (Marea Enciclopedie
greacă), 24 voi., Atena, 1926-1934
Enc. relig. şi morală = ©pqoxevTtxfj xai i)OiK>) EyxvxXona18cia (publi-
cată de profesorii facultăţilor de Teologie din Grecia), 12 voi., Atena, 1962-
1968
EO = Echos d’Orient, 39 voi., Paris, Constantinopol, Bucureşti, 1897-
1942
GB = Glasul Bisericii (Revista Mitropoliei Ungrovlahiei),
Bucureşti, 1941 ş.u.
Ir. = Irenikon, Prieure d’Amay-sur-Meuse, Chevetogne
(Belgique), 1926 ş.u.
JMP = Jurnalul Patriarhiei Moscovei (XKypHan Mocxoecxou
Llampuapxuu)
Liturgia = Rene Aigrain, Liturgia. Encyclopedicpopulaire des conna-
issances liturgiques, Paris, 1930
LOC = Liturgiarum Orientalium Collectio, Eusebe Renaudot (ed.), 2
voi., Francofurti ad Moenum, -T847
LThK = Konrad Hoffman, Michael Buchberger, Lexikon fur
Theologie und Kirche, 10 vol., Freiburg im Breisgau, 1930-1938
MA = Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1956 ş.u.
MB = Mitropolia Banatului, Timişoara, 1951 ş.u.
MD = La Maison Dieu (Revue franţaise du Centre National de Pastorale
Liturgique), Paris, 1945 ş.u.
MELV = Monumenta Eucharistica et Liturgica Vetustissima,
Johannes Quasten (ed.), Bonnae, 1935-1937
MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1949 ş.u.
MO = Mitropolia Olteniei, Craiova, 1949 ş.u.
OC = Oriens Christianas, Leipzig, 1901 ş.u.
OCP = Orientalia Christiana Periodica (Institutul Pontifical de
Studii Orientale), Roma, 1935 ş.u.
OFM = Ordo Fratrum Minorum
OP = Ordo Predicatorum
Ort. = Ortodoxia, Revista Patriarhiei Române, Bucureşti, 1948 ş.u.
10
ABREVIERI
OSB = Ordo Sancti Benedicti

OT = Opuscula et textus historiam Ecclesiae ejusque vitam atque
doctrinam illustrantia, Series Liturgica, R. Stapper, A. Riicker (eds), Munster,
1934 ş.u.
PG = Jacques Paul Migne, Patrologiae cursus completus, Series Graeca,
161 voi., Paris, 1857-1866
PL = Jacques Paul Migne, Patrologiae cursus completus, Series Latina,
221 voi., Paris, 1844-1864
PO = Patrologia Orientalis, Rene Graffîn, Franşois Nau (eds), Paris,
1903 ş.u.
POG = Proche-Orient Chretien, Jerusalem, 1951
RAC = Franz Joseph Dolger, Hans Lietzmann, J.H. Waszing et al.,
Reallexikon fur Antike and Christentum - Sachworterbuch zur
Auseinandersetzung des Christentums mit der antiken Welt, Theodor Klauser
(ed.), Stuttgart, 1950 ş.u.
ROAS = Heinrich Denzinger, Ritus Orientalium, Coptorum, Syrorum et
Armenorum in administrandis sacramentis, 2 vol., Graz, 1961
ROC = Revue de I’Orient Chretien, Paris, 1896-1946
SC = Sources Chretiennes, Henri De Lubac (S.J.), Jean Danielou (S.J.)
(eds.), Paris, 1942 ş.u.
SCNAC = Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio,
Johannes Dominicus Mansi (ed.), 31 voi., Florenţa-Veneţia, 1757-1798;
reprod. fasc. şi continuare, 53 vol., Paris-Leipzig-Arnhem, 1901-1927;
reproducere fotografică, Graz, 1960
Sint. Aten. = luvraypa TWV deicov K<XI iept'ov xavovwv (Colecţia dum-
nezeieştilor şi sfintelor canoane), Gheorghios A. Ralli, Mihail Potli (eds), 6
vol., Atena, 1859
SJ = Societas Jesu
SPA1 = Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu Aşezămintele şi
Canoanele apostolice, trad. Pr. loan Mihălcescu, Pr. Matei Pâslaru, Pr. G.N.
Niţu, 2 vol., Chişinău, 1927, 1928
SPA2 = Scrierile Părinţilor Apostolici, trad. Pr. Dumitru Fecioru, în coli.
Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 1, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979
ST = Studii Teologice (Revista Institutelor Teologice din Biserica
Ortodoxă Română), Bucureşti, 1949 ş.u.
11
B. PICTURA BISERICEASCĂ
CAPITOLUL XII
PICTURA BISERICEASCĂ ŞI ROSTUL EI

ÎN VIAŢA RELIGIOASĂ
1. Pictura bisericească
Pictura bisericească este indisolubil legată de locaşul de cult ortodox.

Este greu de închipuit o biserică ortodoxă fără pictura murală care acoperă de
obicei întreaga suprafaţă interioară a zidurilor bisericii, iar uneori, ca în cazul
bisericilor româneşti din nordul Moldovei, chiar suprafaţa exterioară;
excepţiile de la regula generală sunt puţine şi ele se explică numai prin
împrejurările istorice defavorabile (ca în cazul unora dintre bisericile
monumente istorice din Moldova şi a celor din Ardeal), prin lipsa
posibilităţilor materiale de a realiza zugrăvirea ori prin influenţa cultelor
protestante, cu ai căror membri au convieţuit credincioşii ortodocşi, în unele
regiuni multinaţionale. Cât priveşte icoanele mobile (portative), ele sunt intim
legate nu numai de locaşul cultului public şi oficial al Bisericii, de unde nu
lipsesc niciodată, ci şi de manifestările cultului particular, pătrunzând în
casele credincioşilor (icoanele „domestice”). Ortodoxia nu se poate concepe
fără icoane. în cea mai sărmană colibă, icoana dă sentimentul mângâietor al
prezenţei şi al ocrotirii lui Dumnezeu sau al sfinţilor Săi1. Ele sunt plasate la
marginea drumurilor (troiţele memoriale ori comemorative), la mormintele
1
O ilustrare literară a importanţei pe care o au icoanele în casele credincioşilor noştri, vezi la
Pr. V'. POPESCU, Icoana Maicii Domnului. Fragmente din viaţa creştină, Bucureşti, 1944, pp. 5-
11.
13
Preot Prof. Univ. Dr. Ene B RANIŞTE
morţilor (pe cruci) ş.a.m.d., îndeplinind în aceste cazuri aceeaşi funcţie

religioasă ca şi în biserici. Folosirea şi venerarea lor a fost integrată în chip
fiinţial manifestărilor cultului divin public. Intrând în biserică, credincioşii se
închină mai întâi la icoanele de pe iconostasul (tetrapodul) din mijlocul
naosului şi la cele de pe catapeteasmă, şi abia după aceea iau loc în sfântul
locaş, pentru a participa la sfintele slujbe. înainte de a intra în sfântul altar
pentru serviciul Liturghiei, preotul ortodox se închină în faţa icoanei
Mântuitorului, a Sfintei Fecioare şi a sfântului ocrotitor (patron), al cărui
hram îl poartă biserica, rostind rugăciuni de umilinţă şi de pocăinţă ca în faţa
Mântuitorului sau a sfinţilor înşişi.
Pentru creştinul ortodox, icoana este un mijloc de întâlnire sau de
comunicare între cel ce se roagă, pe de o parte, şi Dumnezeu sau sfinţii, pe de
altă parte. Icoana nu este doar o simplă imagine sacră, ea ne dă sentimentul
real al prezenţei lui Dumnezeu şi a sfinţilor.
La toate cădirile din timpul serviciilor divine, icoanele sfinţilor zugrăviţi
pe pereţii altarului, icoanele de pe catapeteasma (tâmpla) care desparte altarul
de naos, precum şi celelalte icoane din naosul şi din pronaosul (tinda) bisericii
sunt cădite succesiv de către sfinţiţii slujitori, în semn de respect şi omagiu
faţă de persoanele sfinte ale căror chipuri sunt înfăţişate pe ele. Unele părţi
ale serviciilor divine, ca ritualul Vohodului de la polieleul şi mărimurile
Utreniei praznicelor sau ale sfinţilor cu polieleu (aşa cum se oficiază încă în
mănăstirile ruseşti şi în unele româneşti), sau chiar slujbe întregi (ca
Acatistele) se oficiază, de regulă, înaintea icoanei sfântului căruia se
adresează rugăciunile şi firmele respective sau către care se îndreaptă cererile
şi lauda credincioşilor. în procesiunile dinăuntrul bisericilor (ca, de pildă, la
slujba învierii din noaptea Sfintelor Paşti) ori la cele din afara bisericii
(sfeştanii, rugăciuni pentru ploaie), icoanele sunt nelipsite dintre obiectele
sfinte întrebuinţate în astfel de ocazii şi purtate în procesiuni
G. WUNDERLEE, Um die Seek der heiligen Ikonen, Wiirzburg, 1941, p. 16; cf. G. ()s i
UOGORSKIJ, Les decisions du Stoglaw, p. 39, apud Dom Clement LIALINE, „Un ideal de IVbne",
in; Irenikon, XI (1934), 4, p. 289.
14
LITURGICA GENERALĂ
(cruci, steaguri bisericeşti, cădelniţe, Sfânta Evanghelie ş.a.). Slujba Tainei

Sfintei Mărturisiri, atât de frecventă în viaţa religioasă a credincioşilor
ortodocşi, se oficiază, de regulă, în faţa icoanei Mântuitorului Hristos, la care,
de altfel, duhovnicul se şi referă în formula sacramentală de îndemn către
penitent de a face o mărturisire completă şi sinceră („Iată, fiule, Hristos stă
nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă...”).
Ca întreaga artă sacră, şi aceea a icoanelor (pictura bisericească, în
general) nu poate fi înţeleasă în adevăratul ei conţinut şi sens decât integrată
în Biserică şi în viaţa ei liturgică şi sacramentală. Ruptă de Biserică şi de viaţa
religioasă, arta iconografică nu poate fi înţeleasă decât parţial şi incomplet,
dacă nu cu totul eronat, aşa cum se şi întâmplă câteodată, în operele unora
dintre istoricii sau criticii laici de artă.
„Obiect de cult, icoana este nu numai creată sau inspirată de cultul

bisericesc, ci ea formează cu acesta un tot omogen; ea ii completează şi îl
explică şi totodată măreşte influenţa lui asupra sufletelor. Conţinutul şi
sensul icoanei şi al cultului sunt identice şi, de aceea, şi limbajul lor este
acelaşi. Este acelaşi simbolism, aceeaşi sobrietate, aceeaşi profunzime a
conţinutului. De aceea, cum este totul în Biserică, şi arta ei sacră este - ca
să spunem aşa - dublă: esenţa ei însăşi este imuabilă şi eternă, fiindcă ea
exprimă adevărul revelat. Dar pe de altă parte, ea este infinit variată în
formele şi mijloacele sale de expresie, care corespund cutărei sau cutărei
epoci istorice”2.
Pictura murală a bisericilor ortodoxe urmăreşte să integreze totul în

misterul liturgic, încât, chiar în afara sfintelor slujbe, totul în biserică să fie în
aşteptarea Sfintelor Taine. Dar această aşteptare - ea însăşi sfântă, deoarece
este întru totul plină de prezenţă divină - constituie un efect al acţiunii
icoanelor asupra sufletelor: figurile prelungi şi avântate către cer înfăţişate în
icoane şi pe fresce vădesc elanul către înălţimea chipului Pantocratorului aflat
în centrul şi în locul cel mai înalt din biserică, 3
ţinând în mâna sa viaţa fiecăruia şi a tuturor. în acest chip, in iconografia
Române, Bucureşti, 1996, p. 247; cf. Paraschiv V. ION, „Iniţiere in interpretarea icoanei orto
3
L. USPENSKY, Essai sur la theologie de l’icdne, dans l’Eglise ortliodoxe, Paris, 1960, pp. 11;
cf. L. USPENSKY, Teologia icoanei, trad. T. Baconschi, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1994, p. 10.
15
Bisericii, totul este adunat şi ordonat intr-un cosmos liturgic, în care „toată
suflarea laudă pe Domnul” '.
De aceea, după cum precizează autorii Sinodiconului din Duminica
Ortodoxiei (11 martie 843, data exactă a fixării ei), icoanele operează asupra
sufletelor credincioşilor o acţiune sfnţitoare: după cum buzele şi urechile
celor ce propovăduiesc ori ascultă cuvântul Domnului se sfinţesc prin cuvânt,
tot aşa se sfinţesc şi privirile celor ce privesc (contemplă) sfintele icoane, iar
mintea lor este îndreptată spre cunoştinţa lui Dumnezeu5.
Icoana este prototipul şi simbolul unei creaturi duhovniceşti mântuite
prin credinţa în întruparea lui Hristos. Lumea perceptibila sau sensibilă este
reprezentată ca un cosmos transfigurat prin puterea harului Sfântului Duh4 5
* 6 7 8 9
. Potrivit acestei concepţii despre artă, orice icoană constituie o
chemare spre regiunile unei sfere superioare, spre o realitate transfigurată
prin harul lui Dumnezeu. Istoricul rus Karamzin (t 1826) scrie că, la anul
1515, ucenicii vestitului pictor rus Andrei Rubliov terminau de zugrăvit
Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova (incorporată azi în
Kremlin); când Macarie, mitropolitul de atunci al Moscovei, intră pentru
prima oară în biserică, însoţit de nobilii timpului, toţi exclamară entuziasmaţi:
„Noi vedem cerurile deschise şi splendorile Dumnezeirii” 10. Ei adevereau
astfel cuvintele uneia dintre
cântările Bisericii: „în biserica slavei tale stând, în cer a sta ni se pare,
Născătoare de Dumnezeu”9.
4
Paul EVDOKIMOV, L’Ortlwdoxie, Neuchâtel, 1965, pp. 224-226; cf. P. EVDOKIMOV,
Ortodoxia, trad. PS IRINEU POPA, F.d. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
doxe”, în: Mitropolia Olteniei, XIX (1967), 1-2, pp. 104-105, 110.
7
„T(I)v tio \6yip dyia(6vm>v td x£Ar|, efra TOUC dKpoaidc re KCU KiţpuooovTcov, toc
âyid(ovTcu pev opoiioc did nov acnnov E'IKOVIOV ia 6pata nov optdvnov, dvdyerai de di’aunov
8 vouc npoc 0Eoyvioaiav”, în Triodul grecesc, Atena, 1960; cf. Sacroram Conciliation nova el
amplissima eollectio, voi. XIII, Johannes Dominicus MANSI (ed.), Paris-Leipzig, 1901, col. 249:
„Adevăraţii fii ai Bisericii Ortodoxe contemplând cu ajutorul simţului vederii imaginea lui Hristos
şi a Sfintei Sale Maici şi ale tuturor sfinţilor, se sfinţesc, îşi hrănesc mintea cu amintirea acestora
şi cred în inima lor intr-un singur Dumnezeu spre îndreptare şi îl mărturisesc cu gura spre
mântuire”.
*Cf. Alexei HACKEL, „Die Ikone als Kultmysterium” („Icoana ca mister cultual"), in voi.
Ut oiniies uman silit, Minister, 1939, pp. 155-156.
’ Canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă şi prăznuit la 29 ianuarie şi la 4 iulie.
* Nicolai Mihailovici KARAMZIN, Istoria Rusiei, apud I. DIRKS, Lessaintes icones,
Prieure ■d’Aniay sur Meuse, 1939, p. 14.
16
LITURGICA GENERALĂ
Aceasta este de fapt şi adevărata menire a icoanei ortodoxe: de a reda

chipul lui Dumnezeu reflectat în creaţie („Cerurile spun slava lui
Dumnezeu...” - Psalmul 18, 1) şi restabilit în frumuseţea şi curăţia lui
originară, prin Hristos; conţinutul ei este fiinţa umană care tinde către
asemănarea cu Duhul, omul transfigurat. Această idee este formulată sugestiv
în condacul slujbei din Duminica Ortodoxiei, alcătuit probabil de marele
imnograf Teofan Graptul, la puţină vreme după triumful definitiv al cultului
icoanelor (secolul al IX-lea):
„Cuvântul Cel necuprins al Tatălui, din tine, Născătoare de

Dumnezeu, S-a cuprins (S-a mărginit, S-a circumcis - TT£pieypdcpr|)
întrupându-Se; şi chipul cel întinat refacându-1 în chipul cel dintâi, cu
dumnezeiască frumuseţe l-a împreunat. Deci mărturisind mântuirea, o
închipuim (o povestim, Taufr|v dvioTopoupev) cu fapta şi cuvântul”111.
Lumea creaturală înfăţişată în pictura iconografică ortodoxă este

orientată integral către cea de dincolo, către veşnicie. Prin simplitatea şi
schematismul portretelor, prin conturarea liniară a chipurilor, persoanele
sfinte zugrăvite pe icoanele şi pe pereţii vechilor noastre biserici ne creează
impresia unei seninătăţi descătuşate de viaţa reală şi a unei depărtări de lumea
aceasta. Spre deosebire de arta religioasă apuseană, mai mult realistă,
orientată spre redarea cât mai fidelă a omului şi a naturii, în pictura
bisericească ortodoxă atât natura, cât şi omul şi
y
Troparul de la sfârşitul Utreniei de luni, din Postul Mare; cf. Ceaslov, tipărit cu binecu-
vântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2014, p. 88.
10
Triodul grecesc, Atena, 1960 p. 137; cf. stihira a treia de la Doamne, strigat-am... la
Vecernia mare: „Nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai binevoit a Te cuprinde.
Căci cu luarea trupului, ai luat şi toate însuşirile lui. Pentru aceasta, înscriind chipul asemănării
Tale, cu cuviinţă îl căutăm, spre dragostea Ta înălţându-ne; şi dintr-însul luăm harul tămăduirilor,
urmând dumnezeieştilor aşezăminte ale apostolilor”, în Triod, tipărit cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 212.
17
Freot Prof. Univ. Dr. Ene B RANIŞTE
lumea animală sunt reprezentate nu atât în existenţa lor naturală, cât în

existenţa lor spirituală. Icoana nu este copia fidelă a realităţii din lumea
aceasta, nu este nici portret, nici fotografie, ea este imaginea, prototipul şi
simbolul unei creaturi duhovniceşti mântuite prin credinţa în întruparea lui
Hristos. Lumea perceptibilă este reprezentată ca un cosmos transfigurat prin
puterea harului Sfântului Duh11.
2. învăţătura Bisericii Ortodoxe despre sfintele icoane
După însemnate cercetări cu privire la originea şi vechimea folosirii şi

cultului icoanelor în Biserică, astăzi este în general recunoscut că icoanele şi
reprezentările picturale au fost folosite încă de la începutul creştinismului şi
că cel puţin din secolul ai IV-lea se poate atesta documentar cinstirea sau
cultul lor.
Iconoclasmul, adică lupta împotriva icoanelor, care a sfâşiat trupul
Bisericii timp de mai bine de un secol (725-842) şi a pus în discuţie
legitimitatea uzului şi cinstirii icoanelor, a avut ca urmări pozitive stabilirea
unei teologii (învăţături) a icoanelor. Acest lucru l-a făcut Biserica Ortodoxă
mai ales la Sinodul al VlI-lea Ecumenic ţinut la Niceea în anul 787. Punctele
de învăţătură stabilite în acest sinod au fost mai bine lămurite şi aprofundate
în lucrările unora dintre marii teologi iconofili care au continuat să apere
icoanele şi după anul 787, deoarece iconoclasmul n-a fost definitiv înfrânt
decât în 842. împotriva unor atacuri survenite la adresa icoanelor şi înainte
de iconoclasm s-au mai scris lucrări apologetice de către teologi iconofili ca
Leontie, episcop de Neapole (t 650), cu lucrarea împotriva iudeilor, despre
închinarea la Crucea lui Hristos, la icoanele sfinţilor, a unora către alţii şi
despre moaştele sfinţilor, lucrare foarte preţioasă, dar pierdută, din care s-au
păstrat fragmente în Tratatele apologetice despre icoane ale Sf. loan
Damaschin12.
11
Alexei HACKEL, „Die Ikone als Kultmysterium”, pp. 155-156.
12
Tipărite între Actele Sinodului VII Ecumenic, în Sacrorum conciliorum nova et amplis-
sitna collectio, voi. XIII, col. 43 ş.u., de unde au fost reproduse de Jaques Paul Migne, în PG 93,
col. 1597-1612 (detalii şi bibliografie, în voi. SF. IOAN DAMASCHIN, Cultul sfintelor icoane, Inul.
Pr. D. Fecioru, Bucureşti, 1937, pp. 50-51, notele 2 şi 3).
18
LITURGICA GENERALĂ
în timpul iconoclasmului, au apărat icoanele şi cultul lor Sfântul

Gherman, patriarhul Constantinopolului (t 733) in Epistolele sale trimise, pe
rând: episcopului Sinadelor, episcopului Torna al Claudiopolei 13 14 15 ,
Sfântului Tarasie, patriarhul Constantinopolului (784-806), împăratului
Constantin şi împărătesei Irina, episcopilor şi preoţilor din Antiohia,
Alexandria şi Ierusalim1'1.
Dar cei trei mari învăţători ai teologiei icoanelor sunt: Sf. loan
Damaschin (t 749), cu celebrele trei Cuvântări sau Tratate apologetice
împotriva iconomahilor'5, Sf. Teodor Studitul (t 826), cu cele trei Antiretice
împotriva iconomahilor şi numeroase scrisori16, şi Sf. Nichifor Mărturisitorul
(patriarh al Constantinopolului între 806 şi 815), cu cele trei Antiretice
împotriva împăratului iconomah Constantin Copronim şi Apologia sfintelor
icoane (în două tratate)17.
Sf. loan Damaschin este cel care „construieşte cea dintâi teorie
dogmatică a cultului icoanelor”18. Doctrina expusă de el influenţează şi pe
teologii antiiconoclaşti de după el, ca Sfinţii Nichita Mărturisitorul şi Teodor
Studiul. Ea a fost luată ca îndreptar în cadrul Sinodului al VII-lea Ecumenic,
care a stabilit definitiv doctrina oficială a Bisericii asupra icoanelor 19 .
Doctrina stabilită de acest sinod a trecut în cărţile simbolice ale Bisericii
Ortodoxe, ca în Mărturisirea ortodoxă scrisă de Patriarhul Dositei al
Ierusalimului, adoptată drept mărturisirea oficială
a Bisericii de către Sinodul de la Ierusalim din 167220, şi Mărturisirea
13
Editate între Actele Sinodului VII Ecumenic, în Sacrorum conciliorum nova et amplis-
sima collectio, voi. XIII, col. 100-128, şi în PG 98, col. 156 ş.u.
14
Tipărite între Actele Sinodului VII Ecumenic, in Sacrorum conciliorum nova et amplis-
sima collectio, voi. XIII, col. 599 ş.u., 1119 ş.u., şi în PG 98, col. 1428 ş.u.
13
PG 94, col. 1232-1420, şi în voi. SF. IOAN DAMASCHIN, Cultul sfintelor icoane, trad. Pr.
D. Fecioru, Bucureşti, 1937; cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Cele trei tratate contra iconoclaştilor,
trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1998; cf. SF. IOAN
DAMASCHIN, Dogmatica, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,
Bucureşti, 2001, pp. 213-217.
16
PG 99, col. 328-436.
17
PG 100, col. 205-849.
18
L. BREHIER, La querelle des images, Paris, 1904, p. 17.
19
Actele Sinodului VII Ecumenic, in Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio,
voi. XII, XIII; cf Canonul 82 Trulan, Canonul 3 al Sinodului local din Constantinopol, 869
(socotit de catolici al VIII-lea ecumenic) ş.a., in Arhid. loan N. FLOCA, Canoanele Bisericii
Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, 32005, p. 167.
19
ortodoxă a lui Petru Movilă21, precum şi în cărţile noastre de slujbă22 şi chiar

în erminii (adică manuale sau călăuze ale zugravilor)23.
Teologii ortodocşi din secolul al XX-lea şi îndeosebi marii teologi ai
Ortodoxiei ruseşti din diaspora au reluat această doctrină şi au dezvoltat-o,
prin speculaţii noi, aprofundând-o în unele puncte rămase mai obscure până
atunci, pe temeiuri filosofice şi teologice24.
Doctrina (teologia) icoanelor (bazată pe hotărârile Sinodului VII
Ecumenic şi având ca îndreptar lucrările Sf. loan Damaschin, la care se
adaugă unele speculaţii şi aprofundări mai noi) priveşte în liniile ei mari
noţiunea de icoană, posibilitatea pictării lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri,
legitimitatea (temeiurile) întrebuinţării icoanelor şi a cultului lor, precum şi
rostul şi importanţa icoanelor în viaţa religioasă a popoarelor ortodoxe.
a. Noţiunea de icoană (gr. EÎKCOV, de la E’I'KCO - a semăna) înseamnă
la origine asemănare (lat. imago, slav. HKOHa sau o6pa3) şi azi poate avea
mai multe sensuri.
După Sf. loan Damaschin, icoana este o asemănare (opoitopa), un model
(Ttapddetypa), o întipăritură (sicrimtopa) a cuiva, care arată în ea pe cel ce
este înfăţişat în icoană (iov eiKOvi(op£vov)25.
în general, în sensul cel mai larg, se poate numi icoană orice repre-
zentare vizuală a unui lucru, făurită prin diverse mijloace ale artei (desen,
:i
I. MIHĂLCESCU, Opoavpoc, Tip; opdodoţiac, p. 123 ş.u., şi în trad. N. Loichiţă, în:
CflMf/e/d, LII-LIII (1942-1943).
:l
Partea a IlI-a, răspuns la întrebările LX şi LVI, în voi. Mărturisirea de credinţă a Bisericii
Ortodoxe (1642), trad. Al. Elian, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1981,
pp. 171-172.
::
Vezi Molitfelnic, la Rănduiala pentru binecuvântarea şi sfinţirea icoanelor, şi Triod, la
slujba din Duminica intâi din Postul Mare (Duminica Ortodoxiei).
„De unde am luat noi şi am primit a le aduce sfintelor icoane închinăciune”, în voi.
Cărţi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1963, pp. 305-306.
-JS. BOULGAKOFF, Uicâneetla veneration del’icone, Paris 1931; cf. S. BULGAKOV, Icoana
şi cinstirea sfintelor icoane, trad. Ierom. P. Lecca, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2000; cf. L.
USPENSKY, Essai sur la theologie de l’icone, dans l’Eglise orthodoxe, Paris, 1960; cf. L.
USPENSKY, Teologia icoanei, trad. T. Baconschi, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1994.
'■ „Tratatul al III-lea apologetic despre sfintele icoane”, cap. 16, în voi. Cultul sfintelor
icoane, trad. Pr. D. Feciorii, p. XXX şi p. 113; SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al III-lea contra
iconoclaştilor”, în voi. Cele trei tratate contra iconoclaştilor, p. 137.
20
LITURGICA GENERALĂ
pictură, sculptură ş.a.), fie cu creion, penel (pe pânză, hârtie, perete, zici), fie
cu dalta (în lemn, piatră sau metal) sau cu alte unelte. Astfel, în sfera largă a
noţiunii de icoană, înţeleasă ca reprezentare vizuală a unui lucru, intră şi
statuile, sculpturile, gravurile, basoreliefurile ş.a.
în sens mai restrâns, icoana redă numai reprezentările grafice, adică
desenul şi pictura. Aici se cuprind icoanele şi tablourile religioase şi toate
operele picturale inspirate de ideea religioasă şi puse în serviciul Bisericii -
deci pictura bisericească în ansamblul ei -, inclusiv pictura murală.
în cel mai restrâns înţeles al cuvântului, icoana este reprezentarea
picturală a unei persoane sfinte sau a unei scene sfinte, făcută fie pe o bucată
de hârtie, de pânză, de lemn, sticlă (mai rar) sau metal, sau chiar pe zidul
bisericii; ea are un chenar sau cadru de lemn ori metal, este sfinţită printr-o
slujbă specială şi serveşte ca obiect de cult21'.
Icoana ortodoxă, înţeleasă în acest sens restrâns şi caracteristic, precum
şi pentru faptul că ea e sfinţită, este un obiect sacru. Prin aceasta se deosebeşte
de simplul tablou religios.
După forma şi materialul din care sunt făcute, icoanele pot fi imobile sau
fixe (cele murale sau cele de pe catapeteasmă) şi mobile (majoritatea
icoanelor). După destinaţie şi întrebuinţare, pot fi: 1) icoane în serviciul
cultului public: cele de pe catapeteasmă, cele care se pun pe iconostas
(praznicale), care se folosesc în procesiuni, icoane votive ş.a.; 2) icoane în
cultul particular (în afara bisericii): familiale (din casele credincioşilor),
rutiere (pe troiţe la răscrucile drumurilor), iconiţe portabile protectoare
(atârnate de lănţişoare pe piept) ş.a.
Sf. loan Damaschin dă şi alte înţelesuri: a) icoană naturală: fiul cuiva
este icoana naturală a celui care l-a născut; în acest sens vorbeşte şi Sf. Ap.
Pavel despre Iisus, pe Care îl numeşte Fiul lui Dumnezeu şi icoana Tatălui:
„Acesta (Hristos) este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Coloseni 1, 15);
b) icoană în înţeles de idee: Dumnezeu a avut mai întâi ideea creaţiei, icoana
ei, şi apoi a înfăptuit crearea lumii; este ideea platonică sau hotărârile cele
mai dinainte, despre care scrie Sf. Dionisie 20
20
Cf. Th. BECQUET, „Les saintes icones”, în: Ircnikon, VII (1930), p. 429.
21
Areopagitul în lucrarea Despre numele divine27; c) icoana ca imitare: omul

este icoana Dumnezeirii, a fost creat „după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu” {Facerea 1, 26); d) icoana ca reprezentare materială a realităţii
nevăzute: înfăţişările omeneşti ale lui Dumnezeu şi ale îngerilor (când este
vorba de arătările descrise în Sfânta Scriptură ca revelaţii ale lui Dumnezeu);
e) icoanele ca tipuri sau simboluri (asemănări, analogii care preînchipuie
lucruri viitoare): Chivotul Legii Vechi ca simbol al Maicii Domnului ş.a.; f)
icoane comemorative, aducătoare-aminte (adică aşa cum sunt concepute şi în
iconografia Bisericii): icoanele sfinţilor, apostolilor, scene biblice ş.a.
între icoană şi prototip, adică între ce reprezintă icoana şi ce este
originalul (prototipul) nu există identitate, ci doar asemănare: „Una este
icoana şi altceva este prototipul'’ (originalul), zice Sf. loan Damaschin28.
împotriva acuzaţiei de idolatrie adusă iconofililor, Sf. Teodor Studitul
precizează deosebirea dintre icoană şi idol: „Icoana este imaginea adevărului,
pe când idolul este asemănarea minciunii şi a erorii”29 (cf. I Corinteni 8,4).
Idolul este o închipuire, icoana este însă asemănarea unui lucru real, care a
existat sau există. Icoana este o înfăţişare ce arată lucruri adevărate şi
persoane reale, cum sunt icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului ş.a.
Creştinii nu cinstesc icoanele ca pe divinităţi, ci prin ele sunt îndreptaţi
spre Dumnezeu30, rugând pe sfinţi să fie mijlocitori în faţa lui Dumnezeu
pentru ei.
Doctrina despre rostul icoanei, despre raţiunea existenţei ei, este
lămurită de Sf. loan Damaschin cu argumente legate în primul rând de firea
omenească. Icoana există, spune el, mai întâi pentru că originalul nu poate fi
totdeauna prezent în faţa ochilor (Mântuitorul, sfinţii, părinţii noştri după
trecerea lor din viaţă) şi de aceea trebuie să ne mulţumim
::
Vezi DIONISIE PSEUDO-AREOPAGITUL, Despre numele divine. Teologia mistică, trad. Pr.
C. Iordăchescu, Th. Simenschi, Iaşi, 1936; SF. DIONISIE. AREOPAGITUL, Opere complete, trad. Pr.
D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996.
•’* Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, f.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col.
257.
MIIIAIL MONAHUL, Viaţa Sf. Teodor Studitul, 70, in PG 99, col. 324 D - 325 A.
Mărturisirea ortodoxă, partea a III-a, răspuns la întrebările LV, LVI, în voi.
Mărturisirea de i rctlin(t) a Hisericii Ortodoxe (1642), pp. 171-172.
cu imaginea, cu copia, căci firea omului limitată în timp şi spaţiu nu poate
avea conştiinţa directă a celor nevăzute, nici a celor trecute, viitoare sau
22
LITURGICA GENERALĂ
depărtate în spaţiu21.
Icoana ca reprezentare perceptibilă a divinului este o necesitate care
decurge din caracterul concret al sentimentului religios. Acest sentiment cere
o apropiere nemijlocită de divinitate, deoarece contemplaţia spirituală nu este
totdeauna suficientă, tocmai din cauza firii omeneşti, formată din trup şi
suflet. Şi aceasta cu atât mai mult în cazul unui credincios simplu care simte
nevoia să vadă, să atingă cu mâna, să sărute cu buzele, să aibă percepţia
misterului 22 . Această mentalitate „iconolo- gică”, pe care protestanţii o
reproşează spiritului grecesc şi oriental, este comună omenirii din toate
timpurile şi locurile, ca trăsătură generală a firii umane. Prin sfintele icoane
ni se asigură posibilitatea unei legături vii şi neîntrerupte cu lumea cerească
a lui Dumnezeu şi a sfinţilor. Icoana nu este o simplă imagine sacră; ea ne
procură sentimentul real al prezenţei lui Dumnezeu şi a sfinţilor. în credinţa
poporului ortodox, icoana este un loc în care Hristos se află prezent în chip
baric sau ideal, este locul unei apariţii, al unei prezenţe tainice a lui Hristos,
a Sfintei Fecioare sau a celorlalţi sfinţi pe care icoana îi înfăţişează. Creştinul
se roagă dinaintea icoanei lui Hristos ca înaintea lui Hristos însuşi, fără ca
totuşi să considere icoana ca fetiş sau idol23.
>>
în legătură cu posibilitatea şi modalitatea reprezentării divinului, Sf.
loan Damaschin precizează că Dumnezeu în Sine nu poate fi zugrăvit, pentru
că El este tară dimensiuni, nevăzut şi imperceptibil cu simţurile. Dar faptul
istoric al întrupării a făcut posibilă reprezentarea lui sub chip omenesc, în
formele artei24. în icoana lui Hristos Cel întrupat, noi vedem
21
SF. IOAN DAMASCHIN, Cele trei tratate..., p. 137.
22
1. DIRKE, „Les saintes icones”, p. 14.
23
Dom C. LIALINE, „Un ideal de l’icone”, in: Irenikon, XI (1934), 4, pp. 281-282.
24
„Negreşit să nu faci icoana lui Dumnezeu cel nevăzut, spune Sf. loan Damaschin. Dar
când vezi că Cel tară de trup S-a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului Său omenesc.
Când Cel nevăzut S-a arătat văzut in trup, atunci vei înfăţişa în icoană asemănarea Celui Care S-
a făcut văzut. Când Cel fără greutate, fără calitate şi fără mărime, din pricina superiorităţii firii
Lui, Cel Care există în chipul lui Dumnezeu, a luat chip de rob (Filipeni 2,6-7), prin această
apropiere de calitate şi cantitate a îmbrăcat chipul trupului, atunci zugrăveşte-L în icoane şi aşază-
L spre contemplare, pe Acela Care a primit să fie văzut. Zugrăveşte
23
nu numai pe Iisus-Omul, ci şi pe Cuvântul sau Fiul lui Dumnezeu, deoarece,

în virtutea unirii ipostatice dintre cele două firi (dumnezeiască şi omenească)
în Persoana divino-umană a Mântuitorului, Dumnezeirea a rămas
nedespărţită de umanitate (firea omenească).
„Pentru această pricină - zice Sf. loan Damaschin plin de încredere

zugrăvesc pe Dumnezeul Cel nevăzut, nu ca nevăzut, ci ca pe unul Care
S-a făcut văzut pentru noi, prin participarea la trup şi sânge (cf.
Evrei 2, 14). Nu zugrăvesc Dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc trupul
văzut al lui Dumnezeu; căci, dacă este cu neputinţă să se zugrăvească
sufletul, cu cât mai mult este cu neputinţă să se zugrăvească Dumnezeu,
Care a dat sufletului imaterialitatea”35.
Umanitatea lui Hristos este imaginea cea mai desăvârşită a lui

Dumnezeu din cauza identităţii dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi
a comunicării dintre cele două firi din Persoana unică a Dumnezeu-Omului,
Iisus Hristos36.
Prin faptul că omul a fost creat „după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu”37, iconografia a redat chiar pe Dumnezeu în Sine în forme
omeneşti.
Zugrăvirea în icoane a chipului Maicii Domnului sau a chipurilor
celorlalţi sfinţi nu mai poate fi pusă în discuţie, întrucât au fost oameni în
trup, cât au trăit pe pământ.
Coborârea Lui tară nume, Naşterea din Fecioară, Botezul in Iordan, Schimbarea la Faţă de pe
Tabor, Patimile mijlocitoare ale nepătimirii, minunile, simbolurile firii şi lucrării Lui dumne-
zeieşti, minuni săvârşite prin activitatea trupului, Mormântul cel mântuitor al Mântuitorului,
înălţarea la cer. Zugrăveşte-le pe toate şi cu cuvântul, şi cu culorile, în cărţi şi in icoane” (Cele
trei tratate..., pp. 130-131). Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul 1 contra iconoclaştilor”, 8, în voi.
Cele trei tratate..., pp. 43-44; SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, pp. 213-217.
î;
SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul I contra iconoclaştilor”, în voi. Cele trei tratate..., p. 128.
,6
Dom D. LIALINE, „Un ideal de l’icone”, pp. 279-280. Această idee este ilustrată şi în imnografia
Triodului pentru slujbele din Duminica Ortodoxiei: „Cuvântul Tatălui Cel necuprins, din Tine
Născătoare de Dumnezeu S-a cuprins, Întrupându-Se, şi chipul cel intinat, in chipul cei dintâi
refacându-1, cu dumnezeiască podoabă l-a amestecat. Deci mărturisind mântuirea, ii închinăm cu
fapta şi cu cuvântul” (Condacul slujbei din Duminica Ortodoxiei, probabil compus de Teofan
Graptul, in Triod, p. 212).
' ( fi Si . IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al III-lea contra iconoclaştilor”, 21, 24, 25, în voi. (
eh trei tratate..., pp. 140, 142, 143.
Cât priveşte îngerii şi demonii, fiinţe pur spirituale în raport cu oamenii,
24
LITURGICA GENERALĂ
pot fi zugrăviţi şi ei, pentru două motive: întâi pentru că, în raport cu spiritul
pur al lui Dumnezeu, ei nu sunt cu totul spirituali, fiind circumscrişi în timp
şi spaţiu, ca şi oamenii. Au deci un fel de „corporalitate spirituală”; în al
doilea rând, pentru că ei au apărut oamenilor sub forme văzute, în care sunt
pictaţi de obicei38.
Icoanele fiinţelor pur spirituale n-au pretenţia de a reprezenta prin culori
natura lor proprie, ci le reprezintă, fie analogic (Dumnezeu sub forma unei
lumini curate - indicând strălucirea Lui -, ca un bătrân venerabil sugerând
veşnicia Lui), fie în forma în care a apărut oamenilor Sfânta Treime sub
chipul Celor Trei îngeri Care s-au arătat lui Avraam (alte exemple: Sfântul
Duh ca un porumbel, îngerii ca nişte tineri frumoşi la chip ş.a.)39.
3. Temeiuri biblice şi tradiţionale ale cinstirii icoanelor
Folosirea icoanelor în viaţa religioasă şi cinstirea lor au fost argumentate

de iconofili cu temeiuri atât istorice şi raţionale, cât mai ales biblice şi
tradiţionale. Argumentele istorice arată că icoanele sub forma de portrete sau
tablouri au fost întrebuinţate şi s-au aflat la toate popoarele, creştine şi
necreştine, în viaţa civilă şi familială.
Sfânta Scriptură nu numai că n-a condamnat icoanele, dar a dovedit că
Dumnezeu însuşi le-a îngăduit. El a născut pe Fiul Său, Care după cuvântul
Scripturii este icoana naturală a Tatălui, „este chipul lui Dumnezeu celui
nevăzut” (Coloseni 1, 15). Dumnezeu a făcut pe om după „chipul şi
asemănarea Sa” (Facerea 1, 26). Dumnezeu este Cel dintâi Care a făcut
icoane, cum zice Sf. loan Damaschin40. Nici Legea Veche n-a oprit uzul
icoanelor, după cum afirmau iconoclaştii şi cum susţin,
•'8 Cf. V. GRUMEL, „Images (Culte des)”, în Dictionnaire de Theologie Catholique, VIII
(1925), col. 793-794.
}9
Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al Ill-lea contra iconoclaştilor”, 40, în voi. Cele trei
tratate..., p. 152.
10
SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al Ill-lea contra iconoclaştilor”, 26, in voi. Cele trei
tratate..., pp. 143-145.
25
după ei, protestanţii şi cultele neoprotestante. Porunca întâi din Decalog, care
oprea reprezentarea lui Dumnezeu prin vreun chip care există în cer, pe
pământ, în apă sau sub pământ (Ieşirea 20, 4-5; cf. Numerii 12, 6; 24, 7; Isaia
6, 5; Daniel 7, 13-14), avea în vedere şi înclinarea spre idolatrie a iudeilor,
precum şi influenţa popoarelor idolatre care îi îndemnau spre aceasta, cum s-
a şi întâmplat în vremea lui Moise, cu viţelul de aur (Ieşirea 32). Dispoziţiile
Legii Vechi arată că reprezentarea unor personaje sau simboluri religioase
erau îngăduite. Dumnezeu porunceşte lui Moise să facă chipurile celor doi
heruvimi care străjuiau Cortul Mărturiei (Ieşirea 25, 8-22; 37, 9; Numerii 7,
80; cf. Evrei 9, 5), precum şi şarpele de aramă ca semn de izbăvire în pustie,
împotriva muşcăturilor şerpilor veninoşi (Numerii 21, 8). Solomon va
împodobi măreţul templu din Ierusalim, zidit de el, cu chipuri de heruvimi,
lei şi alte animale (3 Regi 6, 22; cf. 2 Paralipomena 3, 7, 8, 10). Interzicerea
„chipurilor cioplite” nu era, după cum spune Sf. loan Damaschin, decât o
măsură de pedagogie divină.
Ceea ce Dumnezeu nu le-a îngăduit evreilor, spre a-i feri să cadă în
greşeală, îngăduie în creştinism, când omenirea a fost luminată de harul Său.
Şi în Vechiul Testament, indicaţiile date de Dumnezeu dovedesc că însuşi
principiul artei bisericeşti este insuflat de El. Sf. loan Damaschin arată că,
dacă în Vechiul Testament Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin cuvânt,
în Noul Testament această comunicare s-a făcut în cuvânt şi în chip. Căci Cel
Nevăzut S-a făcut văzut cu ochii lor trupeşti, ceea ce în Vechiul Testament
era numai prefigurat în simboluri. Sf. Evanghelist loan arată şi scrie despre
„ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi
mâinile noastre au pipăit” (1 loan 1, 1).
„Noi însă, pentru că nu suntem prezenţi cu trupul [...] ne închinăm

cinstind sfintele cărţi [...] şi prin pictura icoanelor contemplăm
icoana chipului Său, a minunilor şi a patimilor Lui [...] cinstim,
venerăm şi ne închinăm chipului Său trupesc [...] şi înţelegem, cât este cu
putinţă, şi slava Dumnezeirii”41.
1
Si. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al IlI-lea contra iconoclaştilor”, 12, în voi. Cele trei Iniliile
. p 135.
Primele icoane care au apărut deodată cu creştinismul sunt icoanele
26
LITURGICA GENERALĂ
Mântuitorului şi ale Maicii Domnului. Pe aceste două chipuri principale

Biserica îşi întemeiază întreaga sa iconografie, nu numai a Noului Testament,
ci şi a Vechiului Testament, deoarece împlinirea legământului făcut de
Dumnezeu cu omul luminează şi pe oamenii Vechiului Testament,
cuprinzându-i, unindu-i într-o singură omenire răscumpărată25.
Temeiuri pentru cinstirea icoanelor găsim formulate nu numai în Sfânta
Scriptură, ci şi în scrierile Sfinţilor Părinţi. Sfântul Vasile arată că între figura
înfăţişată pe icoane şi prototipul sau originalul acestei figuri este o identitate
relativă, în sensul unei legături morale. închinarea la icoană îndreaptă
gândul spre originalul ei şi trezeşte în suflet iubirea, respectul, recunoştinţa
care i se cuvin şi cinstea care ar trebui dată prototipului; închinarea şi
îngenuncherea la icoane exprimă acest respect. „Cinstea adusă icoanei se
îndreaptă către prototip” (către cel înfăţişat)26.
Sf. Teodor Studitul relevă şi el identitatea dintre cinstirea ce se dă
icoanei şi prototipului. „Noi nu venerăm materia (ouoia) icoanei, ci figura
prototipului pe care ea îl arată, materia icoanei rămânând fără venerare”27.
Cine nu cinsteşte icoana nu cinsteşte nici prototipul ei, zice Sf. loan
Damaschin 28 ; acelaşi lucru îl întăresc şi Părinţii Sinodului al VlI-lea
Ecumenic29.
„Dacă nu te-nchini icoanei (lui Hristos) - zice Sf. loan Damaschin -
nu te-nchini nici Fiului lui Dumnezeu, Care este icoana vie a Nevăzutului
Dumnezeu şi chip cu totul asemenea. Mă închin icoanei lui Hristos, ca
25
L. USPENSKI, „Originea icoanei creştine” („ripoiicxo>KfleHiie xpncTnancKoro
o6pa3a”), în: Jurnalul Patriarhiei Moscovei (/Kypuan MOCKOOCKOU Tlampuapxuu), 1958, 5, pp.
70-76.
26
,,'H rfjc; dKOvoc Tipf) c/ii TO rtpoioTUKOV 5ia|3aivEi” (SF. VASILE CEL MARE, Despre
Sfântul Duh, în coli. Părin(i şi Scriitori Bisericeşti, voi. 12, trad. Pr. C. Corniţescu, Pr. T.
Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, pp.
59-60). în fond, acest text nu se referă direct la cultul icoanelor (cf. J. TURMEL, „Note sur un texte
de saint Basile”, în: Revue pratique d’Apologetique, voi. 1, 1905, pp. 449-450; HEFELE-
LECLERCQ, Histoire des Conciles, voi. III, pp. 1215-1216).
27
SF. TEODOR STUDITUL, Antireticul III împotriva iconomahilor, III, 2; 13, in PG 99, col.
421 A; col. 425 C; şi în voi. Iisus Hristos prototip al icoanei Sale, Ed. Deisis, Alba-Iulia, 1994,
p. 153, p. 158.
28
SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al Ill-iea contra iconoclaştilor”, 10, în voi. Cele trei
tratate..., p. 134.
29
Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, J.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col. 273.
27
Unul Care este Dumnezeu întrupat; icoanei Născătoarei de Dumnezeu,

Stăpâna tuturor, ca una care este Maica Fiului lui Dumnezeu; icoanei
sfinţilor, ca unii ce sunt prietenii lui Dumnezeu, care au rezistat păcatului
până la sânge (Evrei 12, 4) şi au urmat pe Hristos, vărsându-şi sângele
pentru El, Care îşi vărsase mai înainte propriul sânge pentru ei; mă închin
icoanei acelora care au trăit călcând pe urmele Lui; zugrăvesc biruinţele
şi patimile lor, pentru că prin ele mă sfinţesc şi mă aprind de râvna de a le
imita. Dacă înalţi biserici sfinţilor lui Dumnezeu, înalţă şi icoanele lor”47.
De aici înţelegem că cinstea dată icoanelor este proporţională cu

vrednicia sau rangul prototipului pe care ele îl reprezintă. Se dă mai mare
cinste icoanei Mântuitorului decât celei a Sfintei Fecioare, iar acesteia, mai
multă decât icoanelor celorlalţi sfinţi18.
Natura sau caracterul cultului icoanelor a fost stabilit în chip dogmatic
de către Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787), mai ales în hotărârea sa
(opog) din şedinţa a şaptea (ţinută la 13 octombrie 787). Textul acestei
hotărâri este următorul:
„Noi păstrăm fără înnoire toate tradiţiile bisericeşti aşezate pentru

noi prin scris sau în chip nescris, dintre care una este şi închipuirea
icoanelor prin zugrăvire, ca una care concordă cu istoria propovădu- irii
evanghelice şi care ne serveşte spre încredinţarea întrupării adevărate - iar
nu închipuite - a lui Dumnezeu-Cuvântul şi spre un astfel de folos. Căci
cele ce una pe alta se arată, fără îndoială se lămuresc una pe alta. Aşa
fiind, mergând ca pe o cale împărătească, urmând învăţăturii celei de
Dumnezeu grăite a Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniei
4
‘ SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul I contra iconoclaştilor”, 21, in voi. Cele trei tratate..., pp.
55-56.
48
SFÂNTUL FOTIE, Epistola a Vlll-a, 20, în PG 102, col. 653. cf. Pidalionul, Mănăstirea
Neamţ, 1844, foaia 213, notă. Unii teologi ruşi (t PLATON LEVSIN AL MOSCOVEI, Catehism, apud
Pidalion, foaia 213) sunt însă de părere că toate icoanele sunt la fel de sfinte.
Bisericii Ortodoxe - căci ştim că aceasta este a Sfântului Duh, Care
sălăşluieşte în ea - hotărâm, cu toată grija şi stăruinţa, ca [...] întocmai
după chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, să se înalţe şi cinstitele
şi sfintele icoane, zugrăvite în culori şi în mozaic sau (făcute) din alt
28
LITURGICA GENERALĂ
material cuviincios, în sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase şi

veşminte, pe pereţi şi pe scânduri, în case şi pe drumuri, atât icoana
Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi cea a
Preacuratei Stăpânei noastre Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cât şi
ale cinstiţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi ale bărbaţilor celor cuvi- oşi.
Căci, cu cât sunt priviţi aceştia prin zugrăvirea icoanelor, cu atât şi cei ce
le privesc sunt îndemnaţi spre amintirea şi iubirea prototipurilor şi spre a
da acestora sărutare şi închinăciune cinstitoare (cianaapov rai Tipr|Tucr)v
TtpoaKuvppa) - desigur nu adevăratul cult (xtţv â\r|0mjv Xaxpeiav) care,
după credinţa noastră, se cuvine numai Firii dumnezeieşti - în felul în care
(ne închinăm) chipului cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci şi Sfintei
Evanghelii şi celorlalte lucruri sfinte, şi (sunt îndemnaţi) spre a le cinsti
prin aducere (jertfă) de tămâieri şi lumânări, precum se obişnuia şi la cei
vechi, în chip bine cinstitor. Căci cinstea (dată) icoanei Se urcă la
prototipul ei, iar cel ce se închină icoanei (6 TxpooKuvcov xfţv eiicova)
se închină persoanei zugrăvite pe ea. Căci aşa se întăreşte (păzeşte)
învăţătura Sfinţilor Părinţilor noştri, adică pre- dania Bisericii Ortodoxe,
care a primit Evanghelia de la o margine a pământului la alta. [...] Aşa
urmăm pe Pavel, care a vorbit în Hristos şi toată ceata dumnezeiască a
Apostolilor şi pe Sfinţii Părinţi, păstrând predaniile pe care le-am primit.
Astfel cântăm Bisericii în mod profetic, cântările de biruinţă: «Bucură-te,
foarte, fiică a Sionului, propovădu- ieşte fiică a Ierusalimului, saltă şi te
bucură din toată inima ta. Ridicat-a Domnul de la tine nedreptatea celor
ce te prigonesc pe tine; izbăvitu-te- a din mâna celor ce te urăsc. Domnul
este împărat în mijlocul tău; nu vei mai vedea rele, iar pace peste tine va
fi în veac.» Aşadar, pe cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel sau
să lepede (aOexeîv) predaniile bisericeşti după ereticii cei ticăloşi şi să
născocească vreo inovaţie sau să lepede ceva din cele consacrate în
biserică, Evanghelia sau chipul Crucii sau zugrăvirea icoanelor sau
moaşte sfinte de martir sau să cugete rău şi ticălos de a schimba (suprima)
ceva din predaniile legitime ale Bisericii
29
universale, sau să întrebuinţeze ca pe lucruri comune sfintele vase sau

sfintele mănăstiri, dacă este episcop sau cleric rănduim (poruncim)
să fie caterisit, iar călugării şi laicii să fie excomunicaţi”49.
Din această hotărâre se desprind două idei:

a) icoanelor trebuie să li se acorde aceeaşi cinstire ca şi Sfintei Cruci,
Sfintei Evanghelii şi celorlalte lucruri sfinţite, şi că această cinstire se poate
exprima prin anumite semne văzute, ca tămâierea şi aprinderea de lumânări;
b) cinstirea icoanelor nu este idolatrie şi sensul cinstirii icoanelor
sfinţilor este Dumnezeu, Care rămâne totdeauna obiectul adevărat şi ultim al
cultului nostru, orice formă ar îmbrăca el. Cinstirea icoanelor înseamnă
mărturisirea lui Dumnezeu.
Doctrina cinstirii icoanelor stabilită la Sinodul al VH-lea Ecumenic a
rămas normativă pentru sinoadele şi teologii care s-au ocupat ulterior de
această problemă.
Cinstirea icoanelor nu este idolatrie pentru că nu se poate confunda cu
cinstirea pe care o dăm lui Dumnezeu: pe Dumnezeu îl cinstim prin latrie sau
adorare (\axpeia, Xaipsurixt] npoatamţaiO, iar pe sfinţi, icoanele şi moaştele
lor, prin simpla venerare (TTpooKuvîţaic;, Tipf|, npr|TiKiţ TipoaKuvpaic;) cum
o numeşte Sf. loan Damaschin - cinstirea relativă (ox£TiKf]
TTpoGKUvriaic;), pentru că această cinstire stă în relaţie cu prototipul
(originalul), la care se referă. Aşadar, nu cinstim icoanele pentru ele însele,
ci din pricina sfinţilor care sunt zugrăviţi pe ele, după cum, la rândul lor, pe
sfinţi îi cinstim nu pentru ei înşişi, ci pentru Dumnezeu, Care i-a încoronat.
Leontie, episcopul Neapolei din Cipru (secolul al VII-lea), formulează
concret această învăţătură:
„Când vei vedea pe creştin închinându-se Crucii, cunoaşte că aduce

închinăciune lui Hristos cel răstignit şi nu lemnului. Pentru că, dacă ar
cinsti firea lemnului, negreşit ar trebui să se închine pădurilor şi copacilor,
după cum tu, Israele, te închinai odinioară acestora, zicând
,w
Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, J.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col.
377-380.
30
LITURGICA GENERALĂ
arborelui şi pietrei: «Tu eşti Dumnezeul meu şi tu m-ai născut» (Ieremia

2, 27). Dar noi nu spunem aşa nici Crucii, nici chipurilor sfinţilor, căci nu
sunt dumnezeii noştri, ci cărţi deschise spre aducerea aminte a lui
Dumnezeu şi spre cinstirea Lui, aşezate în biserici, în văzul tuturor, şi
venerate. Cel care cinsteşte pe mucenic, cinsteşte pe Dumnezeu,
pentru Care mucenicul a suferit mucenicia. Cel care se închină apostolului
lui Hristos, se închină Celui care l-a trimis pe apostol. Cel care se pros-
ternă in faţa Maicii Domnului este evident că aduce cinstea Fiului ei, căci
nu este alt Dumnezeu decât Unul Singur, Cel cunoscut şi adorat în
Treime”30.
învăţătura cinstirii icoanelor stabilită de Sinodul al VII-lea a trecut şi în

cărţile simbolice (Mărturisirile de credinţă ale Bisericii Ortodoxe, cum este
Mărturisirea lui Dositei al Ierusalimului, adoptată de Sinodul de la Ierusalim
din 1672 ca mărturisire a întregii Biserici Ortodoxe).
Combătând afirmaţiile protestante din Catehismul calvinesc 31 , care
condamnă închinarea la icoane şi folosirea lor, Dositei spune:
„încă ne închinăm icoanelor Domnului nostru Iisus Hristos, a

Preasfmtei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Cinstim
aceste icoane şi le sărutăm şi, de asemenea, închipuirile sfinţilor îngeri
precum s-au arătat ei unora dintre patriarhi şi proroci; închipuim şi pe
Preasfântul Duh, precum S-a arătat El în chip de porumbel. Iar dacă unii,
pentru închinarea sfintelor icoane ne înfruntă ca de idolatrie, apoi noi o
asemenea înfruntare o socotim deşartă şi absurdă, căci noi nimănui altuia
nu slujim, ci numai unuia Dumnezeu în Treime.
[...] Cinstind pe sfinţi ca pe nişte slujitori ai lui Dumnezeu, noi cinstim
sfintele icoane, raportând cinstirea icoanelor la prototip; pentru că cine
30
Apud SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul I contra iconoclaştilor”, în voi. Cele trei tratate...,
pp. 82-83.
31
Atribuit iniţial Sf. Chirii Lucaris. Ulterior, paternitatea lucrării a fost pusă la Îndoială
(vezi PS HRISOSTOM DE ETNA, „The Myth of the «Calvinist Patriarch»” - www.orthodox-
info.com/inquirers/ca4_loukaris.aspx). în ciuda divergenţei de opinii din rândul teologilor
ortodocşi de azi, Patriarhia Alexandriei l-a trecut pe Patriarhul Chirii in rândul sfinţilor ca Sfânt
Sfinţit Mucenic, cu zi de pomenire anuală la 27 iunie (n.red.).
31
se închină icoanei, acela prin icoană se închină prototipului, aşa că în

niciun chip nu se poate despărţi cinstirea icoanei de cinstirea aceluia care
este închipuit pe ea”52.
Mărturisirea anatemizează atât pe cei care resping cultul icoanelor, cât

şi pe cei care îl exagerează şi-l desfigurează, cinstind icoanele ca pe
Dumnezeu însuşi.
Mărturisirea ortodoxă a Sf. Petru Movilă formulează doctrina cinstirii
icoanelor în acelaşi spirit ca Sf. loan Damaschin şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul
al Vll-lea Ecumenic53.
învăţătura ortodoxă despre cinstirea sfintelor icoane este cuprinsă şi în
cărţile noastre de slujbă:
„Mă închin sfinţilor şi cinstitelor icoane, adică lui Hristos însuşi şi

Preacuratei Maicii lui Dumnezeu şi tuturor sfinţilor; nu însă cu închi-
năciune ca lui Dumnezeu, ci înălţându-mă cu mintea la chipul ce înfă-
ţişează; pentru aceea şi cinstea cea către acestea o trec la prototipuri”, se
cuprinde în Arhieraticon, în mărturisirea la hirotonie a candidatului la
episcopat (ipopsifiul)54.
în rugăciunea principală din Rânduiala pentru binecuvântarea şi

sfinţirea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos, din Molitfelnic, se precizează
aceeaşi idee: „Am pus această icoană înaintea măririi Tale, nu îndumnezeind-
o, ci ştiind că cinstirea icoanei se suie la cel zugrăvit pe ea .
Vezi textul grecesc la I. MIHÂLCF.SCU, Qiţoavpoc r//c opdoâoţiac, p. 176; în traci, de t

MELCHISEDEC ŞTEFĂNESCU, Tratai despre sfintele icoane, p. 19, şi in trad, de V. Loicliiţă, in:
Candela, LII-L1II (1942-1943).
55
„Noi, când cinstim icoanele şi ne închinăm lor, nu ne închinăm vopselelor sau lemnelor,
ci sfinţilor ale cărora sunt icoanele. Pe ei ii cinstim ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu. [...] Deci,
închinarea sfintelor icoane, ce se face în Biserica Ortodoxă, nu calcă porunca de faţă (porunca
întâi din Decalog); pentru că această închinare nu este tot una cu aceea pe care o dăm lui
Dumnezeu” (Mărturisirea de credinţă..., pp. 171-172).
54
Arhieraticon, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 40.
” Molitfelnic, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
32
LITURGICA GENERALĂ
Şi în unele versiuni ale erminiilor zugravilor bizantini se cuprinde o

expunere a credinţei ortodoxe despre cultul icoanelor'1', bazată pe învăţătura
că cinstirea icoanelor izvorăşte din sfinţenia lor.
Icoanele pot fi socotite sfinte prin ele însele în întregimea lor, de materie
şi formă (chip), aşa cum le concepe şi le venerează de fapt credincioşii simpli.
Dar sfinţenia icoanelor rezultă dintr-un dublu izvor: pe de-o parte, din
legătura dintre prototip şi icoană, iar pe de alta, din faptul că icoanele sunt
sfinţite printr-o slujbă specială. „Icoanele sunt sfinţite prin numele lui
Dumnezeu şi umbrite prin aceasta cu harul Sfântului Duh”, zice Sf. loan
Damaschin32 33.
Sfinţirea lor nu operează şi transformarea sau transfigurarea materiei. în
această privinţă, icoana se deosebeşte de Sfânta Euharistie în care Hristos Se
află prezent în mod real, substanţial în chiar natura pâinii şi a vinului
prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului. Totuşi, efectul sfin- ţitor al slujbei
se revarsă asupra icoanei în întregime - figură şi materie făcând din ea un
obiect sfânt ca toate obiectele sfinte, consacrate cultului.
Sfinţirea icoanelor nu se face în toate Bisericile Ortodoxe. în Biserica
Ortodoxă Greacă, Molitfelnicul nu prevede o asemenea slujbă34.
Pentru credinciosul ortodox este o mare deosebire între o icoană sfinţită
şi una nesfinţită: o icoană nesfinţită nu este încă un obiect de
cult35; cinstirea icoanelor se întemeiază şi pe credinţa că slujba sfinţirii dă
icoanei harul care o face vrednică de închinare şi puterea de a ajuta pe cel
32
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 305-306.
33
SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul I contra iconoclaştilor”, 16, în voi. Cele trei tratate..., p. 50.
34
Atanasie de Pasos este de părere că icoanele nu trebuie sfinţite, referindu-se la hotărârea
Sinodului al VII-lea Ecumenic, din care reiese că sfinţenia icoanelor decurge din legătura lor cu
prototipul zugrăvit pe ele, la a cărui sfinţenie ele participă. După părerea lui, o rugăciune pentru
sfinţirea icoanelor ar fi fost introdusă în Evliologliiul ortodox (grecesc) in secolul al XVI-lea. Sf.
Nicodim Aghioritul este de aceeaşi părere cu Atanasie, fiind împotriva folosirii rugăciunii de
sfinţire a icoanelor şi împotriva ungerii lor cu Sfântul Mir. El trimite la Patriarhul Dositei al
Ierusalimului, care afirmă că rugăciunea ar fi de origine catolică. El este şi împotriva distincţiei
pe care unii o fac între icoane: nu trebuie să credem că o icoană ar fi mai sfântă şi mai venerabilă
decât alta (Pidalion, Ed. Astir, Atena, 1957, p. 319, notă); cf. C. PAPOULIDIS, „Nicodeme
l’Hagiorite (1749-1809)”, în: QeoXoyia (Atena), 1966, 4, pp. 576-577. în nota 146 de Ia p. 577,
acesta se întreabă de ce în Evhologhiul grecesc actual nu este decât o rugăciune pentru sfinţirea
icoanei, pe când în cel rus, mai multe. Nu provin acestea de la Petru Movilă?
35
G. LIALINE, „Un ideal de l’icone”, p. 284.
33
care se roagă la ea.

Venerarea sfintelor icoane se întemeiază nu numai pe natura subiectelor
însăşi, care sunt înfăţişate pe ele, ci şi pe credinţa în această prezenţă plină
de har, pe care Biserica o invocă prin puterea sfinţirii icoanei. Prin forţa
acestei prezenţe harice, icoana poate să ne ajute şi, în acest sens, orice icoană
sfinţită poate fi în principiu făcătoare de minuni36. Bineînţeles că nu toate
icoanele sunt venerate ca miraculoase, ci numai acelea dovedite prin „fapte
palpabile”37.
Virtuţile şi efectele taumaturgice ale icoanelor se întemeiază pe puterea
prototipurilor zugrăvite pe ele, pe credinţă şi pe slujba sfinţirii lor, care le
împrumută caracter sacru38.
Primul loc în acest sens îl ocupă legendarele icoane nefăcute de mână
omenească (&x£tp07T0tr|Tai), printre care cele mai cunoscute sunt cele
două rămase de la Domnul Hristos însuşi, care ne păstrează chipul Lui
omenesc: una pe care El ar fi trimis-o regelui Abgar al Edesei şi alta întipărită
pe mahrama Sfintei Veronica, pe Drumul Calvarului 39 40 41 . Puterea lor
miraculoasă constă în aceea că reproduc direct Sfântul Chip imprimat pe ele
prin faptul că s-au atins de originalul însuşi, adică de Trupul
1,11
Cf. DIMITRIE CANTEMIR, Loca obscura. Interpretarea poruncii a treia din Decalog, in
trad. Pr. T. Bodogae, în: Biserica Ortodoxă Romană, XCI (1973), 9-10, p. 1089: „Toate sfintele
icoane, sfintele moaşte şi sfintele locuri au fost sfinţite, au făcut şi pot oricând să facă minuni,
numai cât să existe la bază neclâtitâ credinţa în Dumnezeu, Singurul Care face minuni şi Care dă
har şi dar de a face minuni asemenea minunilor Domnului nostru Iisus Hristos”.
37
S. BULGAKOV, Ortodoxia, trad. N. Grosu, Ed. Paideia, Bucureşti, 1994, pp. 140-141.
38
O listă a icoanelor făcătoare de minuni din ţara noastră vezi la t MELCHISEDEC
ŞTEFĂNESCU, Tratat despre sfintele icoane, p. 26 ş.u.; t MELCHISEDEC ŞTEFÂNESCU, Oratoriu
(Carte de rugăciuni), Bucureşti, 1869, pp. 420-425; Arhim. IOANICHIE BĂLAN, Sfintele icoane
făcătoare de minuni din România, Ed. Episcopiei Romanului, 1999.
41
H. LECLERCQ, „linages, XI”, în Dictionnaire d’Archeologie chretienne et de Liturgie, VII
(1926), col. 224-230. Evhologhiul ortodox pomeneşte de amândouă in rugăciunea principală şi in
apolisul Rânduielii sfinţirii icoanelor Domnului nostru Iisus Hristos (Evhologhiu, Bucureşti,
1937, pp. 522, 525; cf. Molitfelnic, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti,
2013). Cea dintâi este sărbătorită în calendarul ortodox la 16 august (cf. slujba zilei respective din
Mineiul lunii august).
34
LITURGICA GENERALĂ
Sfânt al Mântuitorului. Or, prin slujba sfinţirii, se stabileşte o legătură tainică

între icoana respectivă şi Chipul cel nefăcut de mână. Icoana făcută de mână
omenească, deşi devine doar o imitaţie, o reproducere, o multiplicare
artificială a celei nefăcute de mână, împrumută însă ceva din darurile şi
puterile minunate ale celei dintâi: tămăduirea de boli, izgonirea diavolilor,
izbăvirea de diferite nevoi şi necazuri, împlinirea rugăciunilor noastre şi chiar
facerea de minuni, aşa cum arată conţinutul rugăciunilor din rânduielile
pentru sfinţirea diferitelor icoane, din Molitfelnicul ortodox.
Fără să fie o încarnare sau o întrupare a persoanelor sfinte zugrăvite pe
ele, icoanele sunt totuşi locul de întâlnire a noastră cu originalele sfinte, sunt
semne vizibile ale prezenţei lor spirituale, tainice, în faţa noastră. Esenţialul
icoanei derivă din teologia prezenţei şi, în această privinţă, Apusul se
depărtează de Răsărit în concepţia despre icoană'"1. De altfel, deosebirea
apăruse încă din timpul iconoclasmului. Credinţa în puterea miraculoasă a
icoanelor explică în mare parte dezvoltarea pe care a luat-o cultul icoanelor
în Răsărit şi ataşamentul profund al maselor de credincioşi faţă de aceste
obiecte sfinte65.
4. Importanţa catehetică şi educativ-religioasă a

picturii bisericeşti
Pictura bisericească, în ansamblul ei, are un important rol catehetic

(instructiv, didactic).
Icoanele sunt un auxiliar preţios al Sfintelor Scripturi, al predicii şi al
catehezei, adică al cuvântului dumnezeiesc scris şi vorbit. Prin intermediul
icoanelor, credincioşii văd şi învaţă viaţa şi faptele Mântuitorului, virtuţile
martirilor şi sfinţilor care au murit pentru credinţă66.
Icoanele sunt un mijloc de învăţământ creştin: „Ceea ce este Scriptura
pentru cei care ştiu să citească, aceea este pictura pentru 42
42 1
' P. EVDOKIMOV, Ortodoxia, p. 238.
65
G. WUNDERLEE, Um die Seele der heiligen Ikonen, Wurzburg, -1941, p. 11.
bt
‘ SE. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al Il-lea contra iconoclaştilor”, 10, in voi. Cele trei
tratate..., p. 103.
35
Preot Prof. Univ. Dr. Ene B RANIŞTI ;
cei neînvăţaţi, pentru că în ea chiar şi cei neştiutori văd ce trebuie să

urmeze”6’. învăţătura dată de icoană este mai directă şi imediată, în com-
paraţie cu un cuvânt vorbit sau scris, deoarece ea arată, demonstrează ceea
ce cuvântul descrie.
„Căci, adesea, ceea ce mintea nu prinde prin auzirea cuvintelor,

văzul intuieşte fără greş şi lămureşte mai limpede. La amintirea celor ce
Hristos a făcut şi a pătimit pentru noi suntem conduşi mai uşor şi mai
repede [prin icoane] decât prin ascultarea cuvintelor, cu cât şi vederea este
mai accesibilă pentru cunoaştere şi mai vrednică de crezare decât
ascultarea”68.
„Icoana şi Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină şi se cla-

rifică reciproc, colaborând la răspândirea învăţăturii creştine. Icoana este
o Evanghelie în culori, aşa după cum Evanghelia este o icoană verbală a
lui Hristos”69.
Icoanele sunt memoriale permanent aducătoare aminte a binefacerilor

lui Dumnezeu, a adevărurilor de credinţă şi a istoriei sfinte 0. Ele au fost
asemănate cu un amvon de unde se predică necontenit „adevărul celor ce s-
au făcut”, cum spun Părinţii Sinodului al VII-lea Ecumenic'1.
Sfinţii Părinţi subliniază mai ales faptul că icoanele susţin amintirea
slăvirii lui Dumnezeu prin jertfele sfinţilor şi martirilor72. Fiind o amintire
permanentă a celor ce s-au făcut, pictura bisericească îndeplineşte
SF. GRIGORIE CEI. MARE, Epistolarum liber, Epistolei X, 13, în PL 27, col. 1128 C.
Wi
SF. NICHIFOR MĂRTURISITORUL, Antiteticul III, 3, în PG 100, col. 381 C - 384 A.
69
S. BULGAKOV, Ortodoxia, p. 140.
Icoana este un memorial (wropvr|pa, zice Sf. loan Damaschin), „este triumf, vădire,
inscripţie pe coloană, spre aducerea aminte a victoriei celor care au învins şi s-au distins şi a
ruşinârii demonilor care au fost învinşi şi doborâţi” (SF. IOAN DAMASCHIN, Cele trei tratate..., pp.
104, 134).
1
Sacrorum conciliorum nova et amplissima colleţtio, J.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col. 361.
„Noi facem icoanele sfinţilor (...] şi ale martirilor care au suferit pentru Domnul, pentru
ca să ne amintim de ei şi să slăvească pe Domnul, Care i-a slăvit”, zice Episcopul Adrian I al
Romei în Scrisoarea către împăratul Constantin Porfirogenetul şi către împărăteasa Irina (in
Actele Sinodului al VII-lea Ecumenic, în Sacrorum conciliorum nova et amplissima colecţia, J.D.
MANSI (ed.), voi. XXI, col. 1070).
36
LITURGICA GENERALA
acelaşi rol ca şi serviciul divin sau este un auxiliar preţios al acestuia.

Icoanele sunt un mijloc şi prilej de meditare a realităţilor celor nevăzute, pe
care formele văzute ni le sugerează73.
„Apostolii au văzut, în chip trupesc, pe Hristos, Patimile şi minunile

Lui şi au auzit cuvintele Lui. [...] Ei au văzut faţă către faţă (1 Corinteni
13, 12), pentru că erau prezenţi lângă El cu trupul. Noi însă, pentru că nu
suntem lângă El cu trupul, auzim cuvintele Lui din cărţi, [...j Tot astfel şi
prin pictura icoanelor contemplăm icoana figurii Lui trupeşti, a minunilor
şi a Patimilor Lui şi ne sfinţim, căpătăm deplină încredinţare. [...] Atunci
când contemplăm chipul Lui trupesc, înţelegem atât cât este cu putinţă şi
slava dumnezeirii Lui. [...] Cum prin cuvintele pe care le rostim auzim cu
urechile trupului şi înţelegem cele duhovniceşti, tot astfel şi prin
contemplarea cu ochii trupului ajungem la contemplarea
duhovnicească”71.
Pentru cunoaşterea realităţilor supranaturale, icoanele sunt nu numai

folositoare, ci sunt chiar necesare, indispensabile. Ele sunt cerute de modul
uman de cunoaştere, dependent de simţuri şi de limitele impuse de spaţiu şi
timp. „Icoanele sunt simboluri sensibile care ne amintesc de prototipuri şi ne
conduc spre ele”73.
Puterea revelatoare a icoanelor este cu mult mai mare decât cea a
teologiei speculative.
„Pictura icoanelor ne vorbeşte despre viaţa de dincolo şi de aspectele

ei: ea nu demonstrează, ci arată. Ea nu constrânge prin forţa argu-
mentelor; ea convinge şi învinge prin evidenţa însăşi”76.
!
Alexei HACKEL, „Die Ikone als Kultmysterium”, p. 151.
4
SF. IOAN DAMASCHIN, „Tratatul al II 1-lea contra iconoclaştilor”, 12, în voi. Cele trei
tratate..., p. 135; cf. SF. NIL SINAITUL (începutul secolului al V-lea), Epistola IV (Scrisoare către
Olimpiodor, prefect de Constantinopol), 61, în PG 79, col. 577 D: „Cei ce nu cunosc literele şi
nu pot să citească dumnezeieştile Scripturi vor lua, prin contemplarea picturii, amintirea faptelor
minunate ale celor care au slujit adevăratului Dumnezeu”.
75
Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, J.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col.
482.
76
S. BULGAKOV, Ortodoxia, p. 143.
37
Ele sunt un ajutor pentru cei mai puţin capabili să se ridice la înălţimea
unei contemplaţii spirituale77.
Icoanele ne procură o imagine sau o viziune spirituală a lumii cereşti,
viziune acomodată posibilităţilor de percepere a omului. în general, icoana
este un aspect al Tradiţiei bisericeşti în culori şi chipuri, paralelă cu tradiţia
orală, scrisă şi monumentală. Icoana este o contemplaţie religioasă transpusă
în imagini, culori şi forme. Este o revelaţie sub aspect artistic: nu mai avem
de a face cu idei abstracte, ci cu forme concrete78.
Din rolul catehetic (instructiv) al icoanelor decurge în chip firesc şi rolul
lor educativ religios.
Icoanele sunt un mijloc de trezire, de întreţinere şi de întărire a vieţii
religioase creştine, un stimulent pentru cultivarea virtuţilor morale şi a
sentimentelor superioare de iubire, devotament şi jertfa pentru Biserica lui
Hristos. Vederea lor îndeamnă la fapte bune, la imitarea virtuţii şi evitarea
viciului. Căci „ceea ce cuvântul povestirii prezintă auzului, aceea şi pictura,
prin imitare, arată fără cuvinte”79.
Prin icoana Mântuitorului slăvim puterea dumnezeirii Lui: „Pentru că
soarele luminează simţirile trupeşti, iar chipul tău pe cele duhovniceşti”
spune una dintre cântările cărţilor de slujbă80.
Icoanele susţin viaţa creştină. Prezentând imaginile Martirilor, a
Profeţilor, a Apostolilor şi a Sfinţilor care au slujit lui Dumnezeu cu
” SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Scrisoare către Episcopul Tonta al

Claudiopolei, în Actele Sinodului al VH-lea Ecumenic, în Sacrorunt conciliorum nova et aniplis-
sima colectio, |.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col. 116.
"* S. BULGAKOV, Ortodoxia, p. 142.
“ SF VASILE CEL MARE, Omilia XIX la Sfinţii 40 de Mucenici, în PG 31, col. 508 D - 509
A, şi în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 17, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986, p. 535; cf. SF IOAN DAMASCHIN,
„Tratatul I contra iconoclaştilor”, în voi. Cele trei tratate..., p. 52: „Ce este mai lămurit decât
acestea, spre a dovedi că icoanele sunt cărţi [...] şi crainici, care vorbesc neîncetat, ai cinstirii
sfinţilor instruind tară cuvinte pe cei care le văd şi sfinţind vederea? [...] Podoaba picturii mă
atrage şi mă uit, îmi destâtează vederea ca o livadă şi, pe nesimţite, gloria lui Dumnezeu pătrunde
în suflet. Am privit răbdarea mucenicului, răsplata cununilor şi mă aprind ca prin foc de dorinţa
de a-1 imita. Căzând la pământ, mă închin lui Dumnezeu prin mijlocirea mucenicului şi mă
mântui”.
80
SF GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Canonul sfintelor icoane, Peasna 4, Stihira I, in
Mineiul lunii august, ziua 16.
38
LITURGICA GENERALĂ
preţul vieţii lor, „icoana dă un exemplu de eroism, un model de viaţă sfântă

şi virtuoasă, un stimulent şi un îndemn de a-L slăvi pe Dumnezeu, Căruia ei
l-au plăcut în această viaţă”43.
Mărturisirea lui Dositei al Ierusalimului (adoptată la Sinodul din 1672,
de la Ierusalim) confirmă:
„Sfinţilor şi sfintelor icoane, noi ne închinăm (...] şi le zugrăvim [...]

pentru ca ele să îndemne la imitarea faptelor bune ale sfinţilor [...]
şi să contribuie la înmulţirea dragostei, la privigherea şi invocarea
Domnului ca a Stăpânului şi a Părintelui, şi a sfinţilor ca a slujitorilor Lui,
ajutători şi mijlocitori ai noştri”.
Această idee a trecut şi în Molitfelnicul ortodox în rugăciunea principală

din Rânduiala pentru binecuvântarea icoanei unui sfânt:
„Doamne, Dumnezeule [...] Care şi acum chipurile şi asemănările

sfinţilor plăcuţi Ţie nu le lepezi, ci le primeşti, pentru ca robii Tăi cre-
dincioşi, privind la ele, să Te proslăvească pe Tine, Care i-ai preamărit, şi
să se sârguiască a fi următori vieţii şi faptelor lor prin care aceia s-au
învrednicit a dobândi darul Tău şi împărăţia”44.
în viaţa religioasă a popoarelor ortodoxe, icoanele au o importanţă fără

egal: „în ochii credincioşilor bizantini (ortodocşi) icoana este ca un canal al
harului şi al puterii divine, izvorul nesecat de unde curg peste oameni puterea
izbăvitoare şi toate binefacerile răscumpărării; dacă ele nu transmit harul ca
Sfintele Taine, ele răspândesc în suflet sentimentele de credinţă, de iubire,
de pocăinţă şi alte dispoziţii sufleteşti, care premerg harului şi-l fac să se
pogoare în inimi”45.
43
SR GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Scrisoare către Episcopul Tonta al
Claudiopolei, in Actele Sinodului al Vll-lea Ecumenic, în Sacrorum conciliorutn nova et amplis-
sinta collectio, J.D. MANSI (ed.), voi. XIII, col. 113.
44
Molitfetnic, p. 674.
45
Eugene MARIN, Ies moins de Constantinopole, Paris, 1897, pp. 318-321, apud H.
LECLERCQ, in Dictionnaire d'Archeologie chretienne et de Liturgie, VII (1926), col. 223-224.
39
BIBLIOGRAFIE
„Approches dune theologie de l’icone”, în; Contacts - Revue franţaise

de l’Orthodoxie, XXXVI (1974), 88;
Balş, Gheorghe, Maica Domnului îndurătoarea, în bisericile moldo-
veneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1930;
Beck, H.G., Von der Fragwiirdigkeit derlkone, Verlag der Akademie,
Miinchen, 1976;
Bihalji-Marin, D., Fresques et icones. Dart medieval, serbe et macedo-
nien, Bruxelles, 1958;
Cavarnos, C, The Icon: its spiritual basis and purpose, Belmont, 1973;
Chatzidakis M., Dicone byzantine, Veneţia, 1959, pp. 9-40;
Clement, Olivier, „Note sur la priere dans l’Orient chretien”, in: Axes,
III (1972), pp. 45-51;
Clement, Olivier, „La saintete orthodoxe en 20-e siecle”, in: Contacts
(Paris), XV (1963), p. 52 ş.u.;
Clement, Olivier, „A proposdune theologie de l’icone”, in: Contacts, XII
(1960), 32;
Clement, Olivier, „L’Eglise Orthodoxe et la mouvement charisma- tique
contemporain”, in: La Tribune Familiale (Paris), CXLIX (1974), 2-3;
Clement, Olivier, „Soljenitsyne on lavenement de la conscience”, in:
Revue Tl'ieologique de Louvain, V (1979), 1, pp. 47-54;
Clement, Olivier, „Le monde des images”, in: Contacts, XII (1960), 32,
p. 307;
Coman, Vasile, „Sensul şi menirea icoanelor în cultul ortodox”, în:
Mitropolia Banatului, XXI (1971), pp. 381-387;
Diuric, V, Icones de Yougoslavie, Belgrad, 1961;
Drăguţ, Vasile, „Picturi murale în Transilvania medievală”, în: Studii şi
Cercetări de Istoria Artei, 1965, p. 75 ş.u.;
Drăguţ, Vasile, „Pictura murală din Ţara Românească şi Moldova în
raporturile sale cu pictura Europei de sud-est în cursul secolului al XVI- lea”,
în Buletinul Monumentelor Istorice, voi. IV, 1970, pp. 17-32;
Florenski, Pavel Protopresb., „On the Icon” (Despre icoană), în: Eastern
Churches Review, VIII (1976), 1, pp. 11-37;
40
LITURGICA GENERALĂ
Funze, G., Lehre, Gottesdienst, Kirchenbuch in ihren gegenseitigen

Beziehungen, voi. I, Gottingen, 1949; voi. II, Gottingen, 1960;
Gardner, J. von, „Glocken als liturgisch-musikalisches Instrument in der
russischen Kirche”, în: Ostkirchliche Studieri (Wurzburg), VII (1958), 3, pp.
173-183;
Gotsis, Christos G., Lumea tainică a icoanelor bizantine (în grec.), voi.
II, Atena, 1973, 130 p.;
Grabar, A., „Etudes critiques, Iconographie de la Sagesse Divine et de
la Vierge”, în: Cahiers Archeologie, VIII (1956), pp. 254-261;
Grondijs, L.H., „Image de saints d’apres la theologie byzantine du VIII-
e siecle”, în voi. Ades du Vl-e Congres International detudes byzantines,
Paris, 1951;
Grumel, V, L’iconologie de Saint Germain de Constantinople, 1922, pp.
165-175;
Kalezich, Dimitriye, „The theological Meaning of Icons” (în sârbă, cu
rezumat în engl.), în: Teolotsky Pogledy (Belgrad), 1973, 1, pp. 46-59;
Kalokyris, K.D., „The essence of Orthodox Iconography”, în: The Greek
Orthodox Theological Review (USA), 1969, pp. 42-64;
Kalokyris, Konstantinos,'H (wypacpiKr) rfjq ’OpQoSoţlac; (Iconografia
ortodoxă), Tesalonic, 1972, p. 221;
Kalokyris, K.D.,'H ovoia Tf]c,Opdo86£,ov Ayioypacpiaq, Atena, 1960;
Kittel, Rad von, „EI'KCJOV”, în Theologisches Worterbuch zum Neuen
Testament, II (1950), 378-396;
Koch, L., „Zur Theologie der Christusikone”, în: Benediktinische
Monatschrift (Beuron), XIX-XX (1937-1938);
Kollwitz, }., „Bild”, în Reallexikon fiir Antike und Christentum, II
(1954), col. 318-341;
Kontoglu, R, "EKcppaoiq ’OpOoSoţov dKovoypacpiaq, 2 voi., Atena,
1960;
Kiippers, L., Gottliche Ikone, Vom kultbild der Ostkirche, Diisseldorf,
1949;
Leclercq, H., „Anges”, în Dictionnaire dArcheologie chretienne et de
Liturgie, I, 2 (1907), col. 2080-2161;
Lukianoff, Elisabeth, „Les icones”, în: Les cahiers coptes, Cairo, 1954,
5, pp. 35-46;
41
Millet, G., Frolow, A., La peinture du Moyen Âgc en Yougoslavie,

Serbie, Macedoine et Montenegre, Paris, 1954 ş.u.;
Moutsoulas, Elias, „Die Theologie der Ikone”, în: Kyrios, X (1970), pp.
90-100;
Moldovan, Ilie, „Cu privire la icoanele ortodoxe”, în: Mitropolia
Ardealului, XVII (1972), 11-12, pp. 898-905;
Nellas, Panaghiotis, ,,'H BeoAoyia xou Kar’dKOva”, în: Klironomia, II
(1970), pp. 293-322;
Nellas, Panaghiotis, „Theologie de l’image. Essai d’anthropologie
orthodoxe”, în: Contacts, LXXXIV (1973), pp. 259-286;
Nikolau, Th., „Die Ikonenvehrerung als Beispiel ostkirchli- cher
Theologie und Frommigkeit nach Johannes von Damaskos”, în:
Ostkirchliche Studien, XXV (1976), 2-3, pp. 138-165;
Nyssen, W„ Das Zeugnis des Bildes im friihen Byzanz, F.d. Reihe
Sophia, Freiburg, 1962;
Onasch, Konrad, Gott schaut dich an: Briefe Tiber altrusische Ikone,
Berlin, 1949;
Ouspensky, Leonid, „Sinn und Sprache der Ikonen”, în: L. Ouspensky-
W. Losky, Der Sinn der Ikonen, Bern, 1952;
Ouspensky, L., Icoana în lumea contemporană (în lb. rusă), Paris 1977,
47 p. (extr. din Messager de l’Exarchat du Patriarcat de Moscou en Europe
Occidentale);
Ouspensky, Leonid, Theology of the Icon, St. Vladimir’s Seminary
Press, Crestwood, New York, 1978, 232 p.;
Paraschiv, I.V., „Despre înţelesul autentic al icoanelor ortodoxe” (după
studiul abatelui A.M. Cocagnac, „Icoana ortodoxă, oglinda frumuseţii
invizibile”, prezentat de M.J. de Guillon, în: Vers l’unite chretienne. III
Bulletin Catholique d’information, XXI (1968), 1-2 (199-200), pp. 16-17),
în: Mitropolia Olteniei, XX (1968), 5-6, pp. 420-428;
Pănoiu, Andrei, Pictura votivă din nordul Olteniei, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1968;
Rubakov, S., Clopotele bisericilor în Rusia (în lb. rusă), Stankt
Petersburg, 1896;
Scazzoso, Piero, „A proposito dei fondamenti platonici dell’icona”, în:
Theologia (Atena), XLII (1971-1972), pp. 329-341;
42
LITURGICA GENERALĂ
Schweinfurth, Philippe, leones russes, Paris, 1953;

Schiickler, G., „Wesen und die Theologie der Ikonenkunst”, in:
Universitas, VII (1952), pp. 1275-1284, recenzat in: Byzantinoslavica, XVIII
(1957), l,p. 167 ş.u.;
Sotiriu, G. A.,'H eiktov xpe; ©SOTOKOU, in: 'Theologia (Atena), XXVII
(1956), pp. 5-18;
Sprink, Leon, „Harmonie geometrique dans I’iconographie du corps
humain. Fondement du culte des icones”, în voi. Hart sacre en Occident et
en Orient, Ed. Xavier Mappus Le Puy, Lyon, 1962, pp. 44-86;
Stăniloae, Dumitru Pr„ „Icoanele din biserică, reprezentare vizibilă a
dreptei credinţe şi mijloace de întâlnire a credincioşilor cu Hristos şi cu sfinţii
care s-au desăvârşit în El”, în: Mitropolia Banatului, XXXI (1981), 10-12,
pp. 643-659 (are 2 capitole: 1. Rostul sfintelor icoane în Biserica Ortodoxă;
2. Aşezarea icoanelor în locaşul bisericii);
Stăniloae, Dumitru Pr., Consideraţii în legătură cu sfintele icoane,
Bucureşti, 1942;
Stăniloae, Dumitru Pr., „Simbolul ca anticipare şi temei al posibilităţii
icoanei”, în: Studii Teologice, IX (1957), 7-8, pp. 427-452;
Stăniloae, Dumitru Pr., „Iisus Hristos ca prototip al icoanei Sale”, în:
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXIV (1958), 3-4, pp. 244-272;
Streza, Laurenţiu IPS, „Chipuri ctitoreşti în pictura bisericilor româneşti
din Transilvania”, în: Mitropolia Ardealului, XIX (1974), 7-9, pp. 414-425.
Ştefanescu, I.D., Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale
româneşti, Bucureşti, 1973;
Villette, J., LAnge dans l’art d’Occident du Xll-e au XVI-e siecle, H.
Laurens, Paris, 1940;
Vloberg, M., „Les types iconographiques de la Mere de Dieu dans l'art
byzantin”, în Maria-Studes sur la S. Vierge, Hubert du Manoir (S.J.) (coord.),
voi. II, pp. 403-443, Beauchesne, 1952;
Thurian, Max, „Les Images dans la Liturgie”, în: Contacts (Paris), XIII
(1961), 35-36, p. 155 ş.u.;
Trubeţkoi, Eugen, Die religiose Weltanschauung der altrussischen
Ikonenmalerei, Padeborn, 1927;
43
Preot Prof. Univ. Dr, Ene B RANIŞTE
UI ca Sorin, „Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare

moldoveneşti” (II), în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, XIX (1972), 1, pp.
37-54;
Vătăşanu, V., Pictura murală românească în veacurile XIV-XVI,
Bucureşti, 1965, pp. 25-35;
Veţelev, Alex., „Conţinutul teologic al icoanei Sfintei Treimi de
Fericitul Andrei Rubliov”, (în lb. rusă), în: Jurnalul Patriarhiei Moscovei
(}KypHan MOCKOBCKOU riampuapxuu), 1972, 8, pp. 64-75, 9, pp. 56-68;
Vincent, Andre, „Pour un theologie de l’image”, în: Revue Thomiste
(Paris), LIX (1959), pp. 320-338;
Weidle, W., Les icones byzantines et russes, Paris, 1950;
Wiinderlee, Georg, Un die Seek der heiligen Ikonen, Wiirzburg, 1941.
44
CAPITOLUL XIII
ERMINIILE ZUGRAVILOR
(Cărţile de pictură)
Studiile de iconografie răsăriteană au intrat în atenţia cercetătorilor odată

cu apariţia primului manual de iconografie publicat de învăţaţii francezi
Adolphe Napoleon Didron şi Paul Durand, în anul 1845, la Paris, cu titlul
Manuel d’iconographie chretienne grecque et latine (483 p.). Vizitând
Muntele Athos la anul 1838, cei doi cercetători au cunoscut manuscrisul unei
erminii a zugravilor care servea drept călăuză călugărilor de aici în pictarea
bisericilor. Obţinând copia unui asemenea manuscris, ei l-au tradus şi,
însoţindu-1 de un studiu introductiv şi note explicative, l-au publicat în ediţie
bilingvă, în 1845.
O a doua ediţie franceză, cu acelaşi titlu, a publicat peste trei ani abatele
Crosnier (Paris, 1848).
La scurt timp apare şi ediţia germană, îngrijită de G. Schăfer, după copia
împrumutată de la cei doi francezi, însoţită de traducere germană şi de notele
lui Didron, la care traducătorul a adăugat şi însemnările sale46.
O traducere rusească, după un manuscris de provenienţă ierusali-
miteană, făcută de învăţatul Arhimandrit rus Profirie Uspenski, apare nu după
mult timp, în lucrările Academiei Teologice din Kiev* 47 şi apoi in ediţie
separată48.
46
'Epptjvela r//c CioypacpiKtp;. Das Handbuch der Malerei vom Berge Athos aus dem
lumdschrifilichen neugriechischen Urtext iibersetzt mit Anmerkungen von Didron d.A. und
eigenen von G. Schăfer, Trier, 1855, 470 p.
47
Lucrările Academiei Teologice din Kiev, voi. I, II, IV (1866).
48
Erminia, adică povăţuire in arta zugrăvirii, alcătuită de ieromonahul şi zugravul
Dionisie Fumoagrafiotul in anii 1701-1733 (EpMunun, unu Hacmaenemte e XUBOUUCHOM
45
între timp (la 1853), apăruse la Atena şi prima ediţie grecească a

manualului zugravilor87 tipărită de un oarecare Atanasie G. Zosima, după un
manuscris pretins din anul 1458, plastografiat de vestitul falsificator grec C.
Simonides88. O a doua ediţie grecească este tipărită de A. Constantinidis la
Atena, în 1785.
La 1909, învăţatul grec A. Papadopoulos Kerameus a tipărit la Sankt
Petersburg o nouă ediţie grecească89, după un manuscris din secolul al XVIII-
lea, cu anexe cuprinzând fragmente din manuscrise publicate mai înainte în
traducere rusă a Arhim. Portrrie Uspenski, menţionată anterior.
1. Ce sunt erminiile zugravilor?
Erminiile zugravilor, numite şi manuale de pictură, sunt scrieri care

cuprind reguli privitoare la meşteşugul picturii bisericeşti.
Acest meşteşug s-a transmis, la început, de la pictor la pictor, pe calea
tradiţiei orale şi a practicii. Cu timpul, unii călugări mai cărturari din Răsărit,
care pictau în stilul artei bizantine, au început să-şi noteze reguli mai de
seamă ale meşteşugului lor.
Aceste însemnări au constituit nucleul primelor manuale de pictură
bisericească.
începând din secolul al XVII-lea, ele au circulat în manuscrise greceşti,
în mai multe redactări sau variante, şi au fost folosite de călugări
ucxyccmee, cocmaenemtoe uepoxiOHaxoM u mieonucucM fluonucueM OypnoaepiufiuomoM o

1701-1733 eodax), Kiev, 1868, 250 p.
S7
'Epiipveia nov (wypâcpcov cop npop r/'/v ixxXtioiaoTiKijv (wypiupiav, imo Aiovvaiov TOV
’kpouovăyov xai (coypăcpov, TOV ex 0ovpvă nov Aypâcpwv, avyypacpetocx ev AOiovt, TU> 1458,
Atena, 1853, 266 p.
ss
Au fost plastografiate de C. Simonides manuscrise pretinse a fi şi mai vechi, chiar din
secolele al IX-lea şi al X-lea, care au stat la baza ediţiilor făcute de cei induşi astfel in eroare, ca
de pilă cea germană, a lui K. WEITZMANN: Die byzantinische Buchmalerei des 9 urni 10,
jahrhunderts, Berlin, 1935.
DENYS DE FURNA, Manuel d'Iconographie chretienne. A. PAPADOPOULOS-KERAMEUS
(ed.) (Aiovvaiov TOV £K cpovpvâ, ’Eppijveta TI]C (coypacpiKijp Teyvtjp xai xvpiai avTfjp
ăvexSoToi ntjyai, exdiSopevi; pern npoXdyov vvv TO npcoTOv nXtjpijq xcaâ TO npoTorvnov
avTtjc, xeipevov vno A. IlanabonovXov Kepapeiov), Petrograd, 1909,353 pp.
zugravi din diferite părţi ale creştinătăţii ortodoxe, mai ales la Athos, unde se
46
LITURGICA GENERALĂ
mutase centrul mişcării culturale şi artistice bizantine, după căderea

Constantinopolului sub turci, în 1453.
2. Manuscrise şi tipărituri ale erminiilor
Un prim manuscris a fost descoperit în 1674 în Mănăstirea „Sfântul

Sava”, de lângă Ierusalim, şi era intitulat Carte despre arta zugrăvirii.
Manuscrisul a fost retranscris de călugărul Macarie şi adus la Athos, în 1697.
Manuscrisul cuprindea îndrumări privitoare la felul cum să fie înfăţişate
„Sărbătorile Domneşti, ale Născătoarei de Dumnezeu, numele profeţilor,
prorocirile lor, etatea, fizionomia apostolilor şi a altor sfinţi [...] şi alte
amănunte folositoare pentru zugravi”49.
în 1832 (deci cu mult înaintea lui Didron şi Durand), un învăţat german,
L. Scorn, publicase câteva fragmente dintr-un manuscris similar de care se
folosise pictorul grec Eftimie Dimitri, din Paleopatra Moreei, la zugrăvirea
capelei greceşti din Miinchen, în 182350.
Cele mai multe dintre manuscrise se păstrează acum în bibliotecile
Mănăstirilor Iviron şi Pantelimon din Athos 51 ; altele se află în biblioteci
mănăstireşti şi publice din alte părţi ale Răsăritului Ortodox52.
49
1 GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia - Arta de a zugrăvi templele şi icoanele bisericeşti,
Bucureşti, 1891, p. 16.
50
„Nachrichten fiber ein neugriechisches Malerbuch”, în: Kunstblatt, 1832, 1-5. Această
primă semnalare a manualului zugravilor a trecut insă nebăgată în seamă şi fără să i se dea
importanţa cuvenită. P. Uspenski a văzut în 1859 un alt manuscris la un modest zugrav de biserici
din satul Lithochorion, de la poalele Muntelui Olimp din Tesalia. Prin 1885 se afla şi in biblioteca
Seminarului „Veniamin” de la Socola (Iaşi) un manuscris cu titlul 'Epppvda rfjc (ceypafiKpe
imoTrjppe al lui Dionisie ieromonahul, care aparţinuse, la începutul secolului al XIX-lea, lui
Gheorghe zugravul din Enoria „Sfântul Gheorghe” din Vlande. Şi alţi cercetători ai mănăstirilor
din Sfântul Munte Athos (ca învăţatul german Heinrich Brockhaus, pe la sfârşitul secolului al
XIX-lea, notează existenţa unor asemenea manuscrise, pe care le-a văzut la călugării greci de
acolo).
Acestea sunt menţionate în Sp. LAMBROS, Catalogul manuscriselor athonite, voi. 2,
Cambridge, 1900, nr. 685, 707, 258, 259, 832.
v
'Alte manuscrise se află la metocul din Cairo al Mănăstirii „Sfânta Ecaterina” din Sinai,
Biblioteca Naţională din Atena sau în colecţii particulare răsăritene şi apusene (G. Millet din
Paris, M. Ghedeon din Constantinopol etc.).
47
Biblioteca Academiei Române posedă şi ea trei manuscrise de erminii,

dintre care unul din 1775, altul din 1814, iar al treilea nedatat53.
O ediţie critică a textului grecesc al Erminiei zugravilor, care să
colaţioneze toate variantele şi de amănunt, din manuscrisele existente şi
cunoscute, nu s-a tipărit însă până acum54 55.
Titlul cel mai obişnuit al erminiilor este 'Epptivela rfjq (loypacptKtţc;
TE^vrj^ sau iniOTi'ipi/<;, pe care copiştii manuscriselor îl amplifică în diferite
feluri: BtfXtov KaXovpcvov epprţvela r/'/c ţtoypacpitajţ imoTrftirjc; (Carte
numită Manual al ştiinţei picturii), Carte foarte folositoare şi de trebuinţă
fiecărui zugrav care se ocupă de această sfântă ştiinţă™. Câteodată întâlnim
şi Ustavul sau Erminia zugrăviei.
în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, meşteri anonimi redactează tot
mai multe asemenea manuscrise de erminii care consemnează şi transmit o
veche tradiţie de artă, practicată din cea mai adâncă vechime a artei bizantine.
începutul consemnărilor erminiilor se crede că datează din secolul al
XVI-lea, când au trăit şi au lucrat ultimii mari maeştri athoniţi ai picturii
bizantine: Manuel Panselinos, considerat ca ultim reprezentant al Şcolii
macedonene în pictura bizantină, Teofan de Creta, reprezentant al Şcolii de
pictură numită cretană, şi Frangos Catellanos.
Erminiile lor nu s-au păstrat. Cea mai veche dintre acestea 56 poartă
numele lui Frangos Catellanos din Teba Beoţiei 57 , pictor athonit vestit şi
discipol direct al lui Panselinos şi Teofan, care a pictat în 1560 Paraclisul
„Sfântul Nicolae”, din Mănăstirea Marea Lavră de la Athos, şi Mănăstirea
Varlaam din Meteore, în 1566.
53
Acesta este menţionat la C. LITZICA, Catalogul manuscriselor greceşti, Biblioteca
Academiei Române, Bucureşti, 1909, nr. 339, 446, 814.
9
' Se poate afirma că nu există un inventar al tuturor manuscriselor greceşti menţionate până
acum (vezi la V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, pp. 3-7, şi O
ediţie critică a Cărţii de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1935).
55
în codicele grecesc cu nr. 166 din biblioteca Mănăstirii Xenofon din Sfântul Munte Athos,
copiat în 1838 de monahul athonit Iacov; cf. V. GRECU, O ediţie critică a Cărţii de pictură
bisericească bizantină, Cernăuţi, 1935, pp. 112-113 (extras din Codrul Cosminului).
56
Este un manuscris grecesc (tară dată) din Muzeul refugiaţilor (în limba greacă), Atena.
57
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 17; dar, după L. BREHIER, Cart
byzantin, Paris, 1924, p. 187, Frangos ar fi fost de origine catalană (din Spania sau Franţa).
48
LITURGICA GENERALĂ
O singură redactare (variantă) a Erminiei zugravilor poartă numele sigur

al alcătuitorului ei: aceea a Ieromonahului Dionisie din Fuma, care este
totodată şi cea mai completă, mai sistematică şi mai mult editată şi cunoscută
dintre toate redactările de erminii. Acest Dionisie, supranumit şi Agrafiotul
(pentru că satul său de origine, Furna, se afla în ţinutul Agrafo din Grecia
Centrală) a fost el însuşi zugrav vestit, care a trăit şi a lucrat în secolul al
XVIII-lea, tot la Athos, unde a construit şi a zugrăvit la 1701 Biserica „Sf.
loan Botezătorul”, de lângă Karyes, unde şi-a avut chilia. A fost învăţător în
satul său natal, unde a pictat Biserica Maicii Domnului, a scris nişte imne de
laudă în cinstea Maicii Domnului şi a editat în 1745 la Veneţia Slujba
(ĂKoXouQia) şi Viaţa Sfântului Serafim, episcop de Fanarioţi şi
Neochovion, făcătorul de minuni, neomartir grec (mort în decembrie 1611),
de origine din Agrafo, ca şi Dionisie.
Deşi a trăit cu vreo două sute de ani în urma celebrului Panselin, totuşi
Dionisie a fost ucenic indirect (îndepărtat) al acestuia şi continuator al
tradiţiei lui artistice, pe care Dionisie afirmă clar că o transmite în manualul
redactat (compilat) de el. El a fost de altfel ucenic al zugravului David, de
origine din Avionul Albaniei (mort la 1715), care fusese principalul
reprezentant al picturii athonite, de stil Panselin, în secolul al XVII-lea. La
rândul său, Dionisie din Furna a avut şi el ca ucenic şi urmaş al meşteşugului
său pe Damaschin. Un urmaş al acestuia, Veniamin zugravul, a copiat în
miniatură, între 1806-1816, toate picturile atribuite de tradiţie lui Panselin,
din bisericile Mănăstirilor Protaton, Pantelimon (Russikon) şi Hilandar, şi o
icoană din Vatoped, pe care le-a predat zugravului Macarie, trăitor pe la
sfârşitul secolului al XIX-lea, păstrându-se astfel necurmat firul tradiţiilor
artistice, care porneşte de la Manuel Panselin şi pe care călugării zugravi
athoniţi o păstrează până astăzi".
La alcătuirea manualului său de pictură, Dionisie din Furna a avut
colaborator pe ucenicul său Chirii din Hios, amintit în precuvântarea cărţii.
Totuşi, redactarea lui Dionisie - deşi ultima şi cea mai completă dintre toate
variantele de erminii - nu este deloc o operă originală, ci este o compilaţie
după diverse redactări mai vechi.
w
t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., pp. 19-20.
49
3. Cuprinsul erminiilor
Erminiile cele mai complete cuprind de obicei două părţi: una ico-
nografică şi alta tehnică.
Redactarea cea mai completă şi sistematică, datorată lui Dionisie de
Furna, publicată în mai toate ediţiile şi traducerile de până acum100 - pe care
o dăm şi noi aici ca prototip al acestei scrieri începeprintr-o rugăciune către
Maica Domnului, care provine dintr-o redactare mai veche şi pe care o
rosteau, de regulă, toţi zugravii bisericeşti înainte de a se apuca de lucru.
Urmează o precuvântare a redactorului respectiv (aici, Dionisie de Furna şi
ucenicul său Chirii din Hios).
Continuă cu îndrumări adresate celor ce vor să înveţe meşteşugul sacru
al zugrăvirii şi cu indicarea rugăciunilor pe care aceştia sunt datori să le
citească. Abia după aceasta urmează cuprinsul propriu-zis al cărţii, care se
împarte în mai multe părţi.
Prima parte are caracter tehnic, cuprinzând instrucţiunile necesare
pentru pregătirea uneltelor şi a materialelor folosite în pictură (culori, uleiuri,
vernichiuri, aur, pensule etc.), pentru tehnica picturii icoanelor pe lemn, pe
pânză, a picturii murale, cum se pregăteşte zidul, cum se pregăteşte peretele,
pânza sau lemnul pentru icoane, ipsosirea icoanelor şi catapetesmelor,
tehnica zugrăvirii şi poleirii ş.a. în unele se arată - tot în această parte -
măsurile şi proporţiile trupului omenesc ori modul cum se zugrăvesc părţile
mai grele ale chipurilor: faţa, mâinile, părul, barba ş.a. Unele reţete sunt
atribuite aici lui Panselin.
A doua parte, care alcătuieşte cuprinsul în mai toate erminiile şi totodată
partea lor cea mai de valoare, este cea iconografică, în care se arată zugravilor
cum trebuie zugrăvite diferitele subiecte sau scene iconografice şi chipuri
sfinte, pe icoane sau pe pereţii bisericilor. Seria aceasta începe cu cele din
Vechiul Testament, având titlul general: Cum se zugrăvesc minunile Vechii
Scripturi. Se arată aici cum se zugrăvesc cele nouă cete îngereşti, patriarhii,
prorocii şi drepţii Legii Vechi, precum şi principalele episoade sau momente
şi întâmplări din istoria biblică a Vechiului 58
58
Aflată şi în manuscrisul grecesc 446, din 1775, al Bibliotecii Academiei Române şi în
ediţia lui Papadopoulos-Kerameus.
50
LITURGICA GENERALA
Testament, înfăţişate în pictura bisericii (crearea primilor oameni, potopul,

Turnul Babei, momente din viaţa lui Avraam şi a celorlalţi patriarhi, scene
din viaţa lui Moise, izbăvirea evreilor din robia Egiptului, isprăvile lui
Samson, fapte din viaţa lui David, Iov, prorocii - îndeosebi llie, Elisei, Daniel
şi Iona). Aici intră şi detaliile privitoare la marea reprezentare iconografică a
filosofilor păgâni şi a arborelui genealogic al lui Iisus (Rădăcina lui lesei),
zugrăvită pe suprafaţa exterioară a peretelui de sud din bisericile bucovinene
din secolul al XVI-lea. E de remarcat că lipseşte de aici descrierea
reprezentărilor iconografice ale facerii lumii, zugrăvite pe suprafaţa
exterioară a bisericilor bucovinene din acelaşi secol (la Suceviţa, pe peretele
de nord, în partea dinspre apus).
Seria descrierilor continuă cu scenele şi figurile sfinte din Noul
Testament, cu titlul general: Cum se zugrăvesc stăpăneştile sărbători şi
minunile lui Hristos, dupre cum cuprinde Sfânta Evanghelie. Acestea sunt
descrise în ordinea în care se găsesc înşirate în Evanghelia de la Matei şi cu
intercalarea episoadelor aflate în plus la ceilalţi Sfinţi Evanghelişti. începe cu
Buna Vestire şi continuă cu cele mai însemnate întâmplări din viaţa
Mântuitorului (Naşterea, întâmpinarea Domnului, omorârea pruncilor de
către Irod, Botezul, ispitirea Domnului de către diavol, chemarea Apostolilor,
minunea din Cana Galileii, convorbirea cu Samarineanca, potolirea minunată
a furtunii pe mare, Schimbarea la Faţă); apoi descrie sumar felul în care
trebuie zugrăvite minunile şi patimile Mântuitorului (cu titlul special: Cele
ale lui Hristos patimi), pildele sau parabolele (cu titlul deosebit), întâmplările
de după înviere şi înălţarea la cer a Domnului, până la Pogorârea Sfântului
Duh. Aici sunt integrate şi scene inspirate din Liturghie, imnografie şi
dogmatică, Dumnezeiasca Liturghie, împărtăşirea Apostolilor, Toată
suflarea, A Doua Venire şi Judecata din urmă şi ilustrarea viziunilor din
Apocalipsa Sf. loan Evanghelistul.
Urmează apoi, sub titlul Praznicele Maicii lui Dumnezeu, descrierea
scenelor şi a icoanelor în legătură cu iconografia Maicii Domnului şi a
diferitelor categorii de sfinţi (apostoli, ierarhi, diaconi, martiri, cuvioşi şi
pustnici), arătându-se cum trebuie zugrăvit chipul fiecăruia şi inscripţiile
respective de pe rulouri. Aici se adaugă cele privitoare la câteva scene din
istoria creştină: înălţarea Sfintei Cruci, cele şapte Sinoade Ecumenice, înăl-
ţarea (reabilitarea) sfintelor icoane sub împărăteasa Teodora (842-843) ş.a.
Continuă cu capitolul Cum se zugrăvesc minunile sfinţilor celor numiţi, adică
51
descrierea înfăţişării picturale a minunilor unora dintre sfinţii cei mai mult
cinstiţi in pietatea ortodoxă (Sf. Arhanghel Mihail, Sf. loan Botezătorul, Sf.
Ap. Petru, Sf. Ap. Pavel, Sfinţii Nicolae, Spiridon, Gheorghe, Dimitrie,
Ecaterina şi Antonie). Urmează capitolul Cum se zugrăvesc muceniile fie-
cărei luni, adică Sinaxarul sau lista completă a numelor de sfinţi sărbătoriţi
sau pomeniţi în toate zilele anului bisericesc ortodox, începând cu luna
septembrie şi arătându-se pe scurt cum trebuie să se zugrăvească chipul
fiecăruia (cei din septembrie mai pe larg, iar cei din lunile următoare mai pe
scurt), aşa cum se zugrăvesc de obicei în pronaosul bisericilor noastre vechi.
La sfârşitul capitolului sunt adăugate şi unele teme mai rare şi deosebite: viaţa
adevăratului călugăr, Scara Sf loan Scărarul, moartea dreptului şi cea a
păcătosului, lumea aceasta pieritoare ş.a.
Partea iconografică a Erminiei lui Dionisie din Furna se încheie cu
capitolul Cum se zugrăvesc bisericile, în care se indică scenele sfinte ce
trebuie zugrăvite în fiecare parte a bisericii (programul sau tipicul ico-
nografic), avându-se în vedere diferitele tipuri de biserici: bisericile cu şi fără
turlă, bisericile cu bolţi încrucişate sau cu o singură boltă etc. Se indică în
acest capitol şi modul de zugrăvire a baptisteriilor şi a trapezelor de pe lângă
mănăstiri. Lipsesc indicaţii despre zugrăvirea suprafeţelor exterioare ale
pereţilor bisericii, fiindcă la greci, unde s-au scris originalele acestor
manuscrise, nu s-a obişnuit să se zugrăvească bisericile pe dinafară, ca la noi.
Erminia lui Dionisie se încheie cu o motivare sau justificare a zugrăvirii
şi a cinstirii sfintelor icoane, îndreptată împotriva iconoclaştilor (care ar fi
fost mai logic să fie plasată la începutul părţii iconografice), apoi se arată
numirile şi inscripţiile ce se pun la diferite icoane şi reprezentări iconografice
ale Mântuitorului, ale Sfintei Fecioare, ale sfinţilor îngeri şi la praznice.
într-o altă redactare, mai veche şi mai scurtă, a manualului zugravilor101,
ordinea cuprinsului este exact inversă faţă de cea din redactarea
Text grecesc, în Codicele cu nr. 832 al Mănăstirii Pantelimon din Athos, tradus în
româneşte intr-un manuscris din 1805, în posesia lui Tzigara Samurkaş, editat de V. Grecu, în
voi. Cărţi de pictură bisericească bizantină, Anexa 1, pp. 315-404.
lui Dionisie. După o scurtă precuvântare (anonimă), în prima parte se arată
ce anume reprezintă şi cum se pictează în fiecare parte a bisericii (începând
52
LITURGICA GENERALĂ
de la turla mare, continuând cu boitele, absidele şi pereţii), se enumeră

diferitele preînchipuiri sau simboluri din Vechiul Testament, ale faptelor din
Noul Testament (împotriva iudeilor), precum şi profeţiile cele mai necesare
pictorilor (aici se dau şi profeţiile filosofilor elini sau păgâni despre venirea
Mântuitorului), apoi se dau inscripţiile şi numele ce trebuie scrise la diferitele
reprezentări din iconografia Mântuitorului, a Maicii Domnului, a Sf. loan
Botezătorul ş.a.
Partea a treia o formează Sinaxarul celor 12 luni ale anului, care se
reduce aproape numai la înşirarea numelor de sfinţi din fiecare zi a anului.
Abia acum urmează partea tehnică, cu care se încheie erminia, care
cuprinde instrucţiunile despre chipul omenesc, despre pregătirea penelelor, a
cleiului, a ipsosului, a icoanelor de zugrăvit pe lemn şi pânză, reţete de culori
şi vernichiuri, aurul de scris şi zugrăvit. Aceasta constituie, de altfel, partea
cea mai importantă a acestei erminii, pentru că partea iconografică este foarte
redusă, constând aproape numai într-un inventar de formule, inspiraţii, citate
biblice şi nume de sfinţi, ca un ghid mnemotehnic pentru pictori. Scenele şi
portretele sfinte care trebuie zugrăvite în biserici sunt doar înşirate, cu titlurile
şi inscripţiile lor, pe când lămuririle despre cum să fie reprezentate sunt foarte
rare şi sărace.
La capitolul despre filosofii elini (păgâni) şi prorocirile lor mesianice
găsim şi multe lucruri adăugate din fantezia pictorilor: nume legendare de
personaje (ca Vulisis, împăratul Egiptului), nume schimonosite (Apolo Friul,
probabil formă stricată din Foibus, Febe) sau fapte şi cuvinte ale filosofilor
inventate de fantezia copiştilor zugravi, ca cele puse sub titlul Graiurile de
mai înainte spuse ale celor şapte filosofi eli- neşti, pentru dumnezeiasca
înviere a lui Hristos şi Dumnezeu'"2. 59
59
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 361-362; cf. Panaghiotis
PAPAEVANGHELOS, „Un nou manuscris al erminiei zugravilor” (în lb. greacă), în: Grigorie
Palama (Tesalonic), 1973, 637, pp. 405-416.
53
4. Cărţi de pictură în Apus, la ruşi şi la români
Asemenea călăuze sau îndrumătoare pentru pictori s-au scris nu numai

la greci, ci şi la alte popoare, atât în Răsărit, cât şi în Apus.
a) La catolici, un oarecare Theoshil Presbyterul a scris, la începutul
secolului al XII-lea, un mic tratat despre diferite arte (Schedulei diversa- rwn
artium), iar italianul Cennino Cennini a scris, la începutul secolului al XV-
lea, Trattato de la pittura, în care sunt consemnate tradiţiile şi principiile
iconografice ale pictorilor italieni din epoca prerenaşterii103. Marele
Leonardo da Vinci ne-a lăsat şi el un Trattato della pittura, tradus şi în
greceşte, în 1724, de pictorul grec Panaghiotis Doxaras, care a alcătuit el
însuşi un tratat despre pictură, compilat după cele apusene104. Manualele
apusene de pictură se deosebesc de cele răsăritene prin aceea că ele cuprind
numai îndrumări privitoare la partea tehnică a picturii: culori, amestecul,
prepararea şi întrebuinţarea lor.
b) La ruşi se întâlnesc, de asemenea, cărţi similare erminiilor greceşti
scrise prin secolele XVII-XVIII, numite podlinnikii {nodnuHHUKU -
originale, modele de imitat sau tipuri iconografice)m. Ca şi cele greceşti, ele

au circulat în redactări diferite, în ceea ce priveşte cuprinsul şi utilizarea,
unele fiind mai vechi, altele mai noi, unele mai concise, altele mai dezvoltate.
Caracteristic acestor podlinnikii este ordinea alfabetică în înşiruirea numelor
de sfinţi şi a reprezentărilor descrise, care nu se întâlneşte la cele greceşti,
precum şi atenţia mai mare acordată exemplificărilor prin desene şi miniaturi
(unele dintre ele alcătuite aproape exclusiv din ilustraţii); toate dau lămuriri
asupra culorilor în care trebuie zugrăvite diferite părţi ale chipurilor şi
scenelor; de exemplu, pentru scena Botezul Domnului nostru Iisus Hristos,
haina de deasupra a lui loan este întunecată, cea de dedesubt, albastru-închis;
îngerii stau în
Tradus cu titlul Tratat de pictară (Arta pictării religioase in frescă) şi comparat cu

textele germane şi franceze de pictorul D. Belisare-Muscel, Bucureşti, 1936, p. 146.
101
Tkpi (loypafiac, Sp. LAMBROS (ed.), Atena, 1871; cf. Carte despre pictară, trad. V.G.
Paleologu, Bucureşti, 1947.
Un studiu asupra lor ne-a lăsat învăţatul rus Th. Buslaev, în: Studii istorice asupra
literaturii şi artei populare ruse (llcmopuuecKue onepKU pyccxou uapoduoit cnoeecuocmu u
ucxyccmea), voi. II, Sankt Petersburg 1861, reprodus în: Operele lui Th. Buslaev (COHUHCUUM
drll.Bycnaeea), voi. II, Sankt Petersburg, 1910).
54
LITURGICA GENERALĂ
picioare: cel dintâi are haina purpurie, cea de dedesubt albastră-închis; cel de-
al doilea are haina albastră-verzuie (ca apa mării), al treilea, roşie; dealul,
stacojiu cu alb. în Sinaxarul sfinţilor din podlinnikii au fost adăugaţi şi sfinţi
locali (ruşi), ca „Marele cneaz Vladimir, cărunt, haina de deasupra, de
damasc purpuriu, cea de dedesubt, de damasc albăstrui”.
Manuscrise de podlinnikii au circulat şi în Ţările Române. Unul, din
biblioteca Mănăstirii Neamţ, este menţionat la Iaţimirski în Catalogul
manuscriselor slavo-ruse din bibliotecile româneşti'06.
Nu s-au găsit scrieri similare la slavii de sud (sârbi şi bulgari),
c) în schimb, la români, au circulat şi au fost folosite atât erminiile gre-
ceşti, cât şi cele ruseşti, cum reiese nu numai din manuscrisele păstrate, ci şi
din aplicarea regulilor din erminii la programul iconografic al vechilor
noastre biserici şi din inscripţiile greceşti şi slave ce însoţesc aceste picturi,
în Biblioteca Academiei sunt trei manuscrise cu textul grecesc al Erminiei.
Au fost identificate opt manuscrise româneşti cu traduceri ale ermi-
niilor greceşti şi toate de dată relativ recentă (secolul al XIX-lea sau, cel mult,
ultima jumătate a secolului al XVIII-lea). Ele reprezintă atât redactarea mai
veche şi mai scurtă a Erminiei, cât şi pe cea mai nouă şi mai completă a lui
Dionisie din Furna60 61. Se pare că au existat trei traduceri româneşti diferite,
după originale greceşti. Dintre cei trei traducători, unul singur îşi spune
numele, arhimandritul Macarie, călugăr învăţat şi harnic, pe la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea; a fost la Mitropolia
Bucureşti şi apoi la Mănăstirea Căldăruşani, unde el şi-a lucrat traducerea
între 15 ianuarie şi 22 octombrie 1805, după redactarea greacă a lui Dionisie
din Furna. Traducerea lui Macarie 62 (manuscrisul a fost în posesia lui
Tzigara-Samurkaş) nu
60
Sbornicul Academiei Ruse, Secţia Filologie, voi. 79, Sankt Petersburg, 1905, p. 561, nr.
70, provenea, după părerea acestuia, de la Sf. Paisie Velicicovski. Se pare că erminiile ruseşti sunt
mai vechi decât cele greceşti care ni se păstrează şi că ele transmit un tip mai apropiat de
redactarea originală grecească a manualului de pictură, decât cele greceşti cunoscute azi.
IOT yezj y (3recu> „Versiunile româneşti ale erminiilor de pictură bizantină”, în Codrul
Cosminului, 1 (1924), pp. 130-147; pp. 151-156. O simplă enumerare a lor, la N. STOICESCU.
LIANA DUMITRESCU, „Cum se zugrăveau bisericile din secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate
a secolului al XIX-lea”, in: Mitropolia Olteniei XIX, (1967), 58, p. 410.
62
Cu titlul: Carte numită Gramatică ori Ustav sau Erminie - adică închipuire şi tâlcu- ire
ori alcătuire a tot meşteşugului zugrăviei, acum scoasă şi tălmăcită de pe elino-greceasca
55
este atât de izbutită. Traducătorul este lipsit de simţul limbii române şi topica
lui urmează servil pe cea din originalul grecesc, iar vocabularul este plin de
grecisme sau de încercări neizbutite de a reda pe româneşte expresii greceşti
greu de tradus (evoinţiiarnicii, pentru monoteliţi, în sus luare în loc de
înălţare, ca echivalent al lui &vdAr|\{/tc; ş.a.).
Avem şi manuscrise cu compilaţii din mai multe erminii, ca cea alcătuită
de zugravul popa Manolache Halepliu şi păstrate în manuscrisul 1759, din
Biblioteca Academiei Române, copiat între 1833- 1835 (compilat din trei
erminii)109
Până în 1940, existau două ediţii tipărite ale versiunilor române ale
Erminiei zugravilor'10. Cea dintâi a fost tipărită de Episcopul Ghenadie
Enăceanu, la Bucureşti, 1891, cu titlul Iconografia. Arta de a zugrăvi
templele şi icoanele bisericeşti, Bucureşti, 1891 (46 + 270 p.), după un
manuscris copiat la 1841 de zugravul vâlcean Gheorghe, călugărit spre limbă,
intru cea românească, intru Sfânta Mănăstire a Călciăruşanilor, la anul mântuirii 1805,
ianuarie, 15, în Biblioteca Academiei Române, nr. 5769; cf. Gabriel ŞTREMPEL, Catalogul
manuscriselor româneşti, voi. IV, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 396. Manuscrisul original
al traducerii lui Macarie a aparţinut pitarului Nicolae Teodorescu, vestit zugrav şi dascăl la Şcoala
de zugravi bisericeşti de pe lângă Episcopia Buzăului. Un alt manuscris, copie din 1842 a aceleiaşi
traduceri, îl descrie N.A. GHEORGHIU, „Manualul de pictură bisericească al lui Dionisie din Fuma
- Un nou manuscript românesc”, în: Biserica Ortodoxă Română, LIII (1935), 5-6, pp. 491-493.
Textul precuvântării lui Macarie din acest manuscris a fost publicat de Al. TZIGARA-SAMURKAŞ,
„Fragment din Ustavul sau Erminia zugrăviei", în voi. Omagiu lui C. Dumitrescu-laşi, Bucureşti,
1904, pp. 291-296, şi de V. GRECU, în: Candela, 44, pp. 55-57.
109
în 1979, au apărut două noi traduceri în limba română ale Erminiei lui Dionisie de
Furna: 1. DIONISIE DE FURNA, Carte de pictură, trad. Smaranda şi Şerban Stati, V.I, Stoichiţâ
(ed.), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979; 2. Erminia picturii bizantine, după versiunea lui Dionisie
de Furna, C. Săndulescu-Verna (ed.), Timişoara, 1979.
110
Ştefan BERECHET, „Un manuscris de zugrăveală al Mitropolitului Antim”, in: Comisia
Monumentelor Istorice, Secţia Basarabia, Anuar, IT, Chişinău, 1928. Cuprinde 28 foi, cu 515
chipuri biblice şi trei schiţe desenate in condei cu diferite cerneluri colorate. A fost donat de autor
Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu, la Târgovişte, în 1709. Intitulată Chipurile
Vechiului şi Noului Testament, lucrarea cuprinde o dedicaţie şi o lungă prefaţă a Sfântului
Mitropolit Antim, adresată Domnitorului. Manuscrisul a aparţinut arhiepiscopului Antonie
Socotov al Chişinâului, de unde in 1884 a fost trimis la Kiev. Prin secolul al XVIII-lea ajunge in
posesia vornicului Dumitraşcu Săcară. Chipurile, în culori, artistic lucrate, sunt încadrate in mici
medalioane circulare, presărate printre textul istoriei sfinte şi legate între ele prin linii ce arată
legătura de rudenie dintre chipurile respective. Articolul lui Berechet subliniază numai
reproducerea în alb-negru a câtorva pagini.
56
LITURGICA GENERALĂ
bătrâneţe cu numele de Gherontie schimonahul, în Mănăstirea Cozia (unde,

după părerea lui Ghenadie Enăceanu, s-ar Ii putut face traducerea prescrisă
de zugravul Gheorghe). Manuscrisul de 170 de file se află azi în Biblioteca
Academiei Române, în colecţia manuscriselor româneşti sub nr. 2151, şi
reprezintă una dintre versiunile anonime ale Erminiei. Enăceanu însoţeşte
ediţia textului cu o scurtă introducere generală despre pictura Bisericii
Răsăritene şi o amplă descriere a manuscrisului şi a conţinutului său63.
Cea de a doua ediţie, o ediţie critică, cu caracter ştiinţific, a fost publicată
de V. Grecu cu titlul Cărţi de pictură a bisericii bizantine. Introducere şi
ediţie critică a versiunilor româneşti atât după redacţiu- nea lui Dionisie din
Fuma, tradusă la 1805 de arhimandritul Macarie, cât şi după alte redactări
mai vechi traduceri anonime, cu şase planşe afară din text, Cernăuţi, 1936,
VIII (426 p., plus şase planşe). Această ediţie cuprinde mai întâi şase planşe
în reproduceri fotografice ale unor pagini din manuscrisele traducerii
româneşti ale Erminiei, apoi o introducere dezvoltată (39 pagini) despre
originea, manuscrisele, redactările, ediţiile şi traducerile, vechimea şi
importanţa erminiilor, in care sintetizează materialul informativ deja publicat
în studiile sale anterioare asupra acestui subiect. Urmează textul traducerii
româneşti a Erminiei lui Dionisie, făcută de Macarie (pp. 41-319), şi două
anexe, dintre care cea dintâi (pp. 315-404) cuprinde textul complet al unei
alte redactări anonime, mai scurte şi mai vechi (Manuscrise româneşti,
Biblioteca Academiei Române, nr. 1808, din secolul al XIX-lea), iar a doua,
numai un scurt fragment dintr-o altă carte de pictură bisericească bizantină
(pp. 405-409). Un indice de cuvinte şi de nume (pp. 410-426) încheie cartea.
în afară de traducerile manuscriselor cu text ale erminiilor, au circulat la
români şi erminii sau călăuze ale zugravilor dintre podlinniki- ile ruseşti,
adică un fel de caiete numai cu schiţe, desene şi miniaturi în culori sau cu
modele de pictat pe icoane şi în biserici, reproduse după monumente sau
originale mai vechi. Sunt cunoscute până acum două
dintre acestea. Prima este o Carte de pictură bisericească a Sfântului
mitropolit Antim Ivireanul, manuscris din anul 1709, care se află în fostul
muzeu al Academiei Teologice din Kiev şi cuprinde chipurile protopărinţilor
63
Această ediţie a fost retipărită de Sfântul Sinod la Bucureşti, 1903, tară preacuvânta-
rea lui Enăceanu.
57
după trup ai Mântuitorului (toată genealogia biblică de la Adam până la

Hristos), făcută de Sfântul Antim, care era şi pictor şi care se pare că a avut
ca model un prototip bizantin al unei cărţi de pictură de acest fel.
O a doua carte în manuscris, de pictură ilustrată, este cea păstrată azi în
manuscrisele din Biblioteca Academiei Române cu nr. 4602 (într- o stare
destul de rea) şi nr. 5307, ambele din secolele XVIII-XIX, datorate în
principal zugravului Dascălul Radu Sin Mihai, cel care a refăcut pictura
Bisericii „Sfântul Nicolae” - Domnesc din Curtea de Argeş, în jurul anului
1750. Ambele manuscrise conţin numai desene, unele în culori, cu foarte
puţin text explicativ.
Manuscrisul lui Radu Zugravul (care trăia încă în 1802) a fost găsit în
jurul anului 1860 de către colonelul Dimitrie Papazoglu la un bătrân din
Schitul Bunea (Dâmboviţa), de la care l-a cumpărat Mihail Kogălniceanu în
biblioteca sa, de unde a trecut în Biblioteca Academiei"2. Cele mai multe
dintre chipurile şi scenele ilustrate în manuscrisul său sunt copiate după
vechile fresce din secolul al XIV- lea ale bisericii de mai sus, care, la data
aceea, erau încă neacoperite de tencuială şi de culori şi pe care Radu Sin
Mihai şi le-a copiat în caietul său de schiţe, înainte de a le reface şi zugrăvi
din nou113. La desenele lui Radu Zugravul din aceste manuscrise se adaugă,
în aceleaşi manuscrise, desene făcute de Mihai Zugravul, tatăl lui Radu, şi de
Niţă Sin 64
64
Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, V (1883), 1, Bucureşti, p. 33.
115
Vezi: Mihail KOGĂLNICEANU, „Colecţiuni de modeluri de pictură religioasă de la
dascălul Radu Zugravul”, în: Revista Institutului de Arheologie şi Filologie, 1, 1882, pp. 33-35 +
planşele de la sfârşitul volumului; N. IORGA, „Le Carnet d’un peintre roumain aux XVII-e et
XVIIl-e siecle”, în: Le Courier Franco-Roumain, 1921 (octombrie) (prezintă un manuscris din
1740 numai cu desen, fără text); Teodora VOINESCU, „Un caiet de modele de pictură românească”,
în voi. Pagini de artă veche românească, voi. 3, Bucureşti, 1977; Teodora VOINESCU, Radu
Zugravul, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978, p. 72; cf. două dintre paginile manuscrisului cu chipuri
de proroci reproduse de pictorul I. Mihail, în voi. Curtea Domnească din Argeş (extras din
Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, X-XVI, [1917- 1923)), Bucureşti, 1923, p. 184, fig.
187-188.
58
LITURGICA GENERALĂ
Logofăt din Târgovişte65, precum şi Erminia zugravului Avram din

Târgovişte cu desene din anii 1883-186266.
Rare miniaturi şi schiţe colorate (exemplificări ilustrate) se găsesc şi in
unele dintre manuscrisele româneşti cu text ale erminiilor67.
5. Importanţa erminiilor
Valoarea erminiilor a fost apreciată foarte diferit. Primite la început de

către orientaliştii şi bizantinologii apuseni ca o descoperire senzaţională şi de
mare valoare, ele au fost considerate mai târziu de unii istorici de artă, atât
din Apus, cât şi din Răsărit, ca lipsite de orice valoare şi având un rol negativ,
dacă nu de-a dreptul nefast, în evoluţia şi progresul iconografiei bisericeşti
răsăritene. Mult timp, erminia a fost socotită, greşit, drept un breviar oficial,
ale cărui formule, consacrate de tradiţie şi impuse de Biserică, alcătuiau un
fel de „canon” artistic inflexibil, care ar fi înlănţuit pe pictori în nişte reguli
intangibile, de unde a rezultat că arta bizantină ar avea o „imobilitate
hieratică”.
După unii, erminiile sunt colecţii de copii şi pastişe, de scheme şi modele
copiate după capodoperele trecutului, tratate mnemotehnice, cuprinzând
reţete de atelier, care, fiind întemeiate pe rutină, exclud practica artistică
liberă, inspiraţia şi studiul naturii; ele ar fi dat o grea lovitură personalităţii şi
creaţiei originale a artiştilor. Progresul iconografiei - spun aceştia - se
întemeiază pe cugetare şi inspiraţie şi pe cunoştinţele adâncite ale teologiei,
iar nu pe reţete, procedee sau programe tip, invariabile.
65
Ambele manuscrise (4206, 5307), în Teodora VOINESCU, „Modele tradiţionale şi
observaţii din realitate in pictura muntenească a veacului al XVIII-lea: Caietul de modele ai lui
Radu Zugravul”, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1967, 1 (Arta plastică), pp. 57-69. După
părerea autoarei, cele două manuscrise formează de fapt un singur caiet.
66
Despre Erminia lui Avram, în Olga GRECEANU, „Le livre de «zugrav» Abraham”, în:
Arcades, 1947 (aprilie), 2, pp. 24-36.
67
Manuscrisul românesc nr. 2151 din 1841, în Biblioteca Academiei Române, descris şi
publicat de Episcopul GHENADIE ENĂCF.ANU, ca şi cele sub nr. 1283, fila 15-81, secolul al XVIII-
lea, şi 1795, secolul al XIX-lea, 341 file, din aceeaşi bibliotecă, in care, la Sinaxar, se ilustrează
capetele unor sfinţi, în schiţe destul de fine, mai ales în manuscrisul nr. 1283.
59
Preot Prof. Uiiiy. Dr. Ene B RANIŞTE
De fapt, această critică a erminiilor este prea aspră şi nu întru totul

justificată. Este adevărat că alcătuirea unor asemenea tratate este simpto-
matică şi îngrijorătoare: ea atestă că, după o ultimă şi strălucită perioadă de
înflorire a creaţiei originale (începutul secolului al XV-lea şi mijlocul
secolului al XVI-lea), pictura bisericească bizantină, începând de la sfârşitul
secolului al XVI-lea, se bazează exclusiv pe efortul uriaş al perioadei
anterioare, căzând pentru totdeauna în rutină şi secarea izvoarelor ei de
inspiraţie şi de creaţie originală68. Totuşi, erminiile nu sunt lipsite de orice
interes pentru istoria artei şi nu trebuie să le refuzăm orice merit sau valoare.
Mai întâi, ele au avut o valoare practică, alcătuind multă vreme singurele
îndreptare sau călăuze pentru zugravii de biserici atât la noi, cât şi în alte
regiuni ale Ortodoxiei. Comparând pictura marilor monumente ale artei
bizantine începând cu secolul al XIV-lea (ca cele din mănăstirile Sfântului
Munte Athos, precum şi ale bisericilor româneşti din aceeaşi vreme),
constatăm un perfect paralelism între programul iconografic al acestor
biserici şi regulile din erminii. Utilizarea acestor erminii într-o mare măsură
în pictura bisericilor se vede şi din prevederile numeroaselor contracte de
zugrăvire care ne-au rămas de la meşterii zugravi din trecut şi care arată că
ele respectă destul de fidel învăţăturile cuprinse în erminii, mai ales în ceea
ce priveşte proporţiile iconografice, adică distribuirea scenelor în diferitele
compartimente ale interiorului bisericii69.
în plus, erminiile au meritul de a ne fi transmis nu numai tipuri şi
principii iconografice străvechi, ci şi reţete tehnice de o vechime con-
siderabilă. Un pictor german din secolul al XIX-lea, Ernst Berger70, făcând
încercări practice de aplicare a reţetelor din Erminie a ajuns la concluzia că
ele cuprind o tradiţie bizantină străveche, care aminteşte chiar de tehnica
antică descrisă de Vitruvius şi de Plinius cel Bătrân, şi
68
Cf. Charles DIEHL, Manuel dart byzantin, Paris, 1926, p. 895.
"s N. STOICESCU, Liana DUMITRESCU, „Cum se zugrăveau bisericile in secolul al XVIII- lea
şi in prima jumătate a secolului al XIX-lea”, în: Mitropolia Olteniei, XIX (1967), 5-6, pp. 408
ş.u.
70
Quellen und Technik der Fresko- Oel- und Tempera-Malerei des Mittelalters mach
QueUen-Schriften und versuchen in Beitrage zurEntwicklungsgeschichte Maltechnik, Munchen,
1887, pp. 65-92.
60
LITURGICA GENERALĂ
că cele similare din tratatul italian de pictură al lui Cennino Genuini din
secolul al XV-lea sunt foarte noi faţă de cele din erminiile greceşti. Cărţile
de pictură sunt, de altfel, destul de importante, cel puţin ca documente pentru
studiul şi cunoaşterea iconografiei ortodoxe. Am putea spune că ele sunt cele
dintâi tratate sistematice de iconografie creştină 71 . Au pus începutul
literaturii iconografice în secolele al XVIl-lea şi al XVIII-lea, căreia apoi i-
au dat un puternic impuls de dezvoltare, prin publicarea lor, pentru prima
dată, la mijlocul secolului al XIX-lea. După cum am văzut, editarea lor
constituie semnalul şi începutul unei mari mişcări apusene de interes faţă de
arta iconografică bizantină, de cercetare şi preţuire a meritelor şi valorii ei,
mişcare care se continuă şi astăzi, cu atâtea utile şi frumoase roade. Mai mult,
regulile înscrise în erminii au contribuit la crearea şi menţinerea unităţii
artistice în iconografia Răsăritului Ortodox, unică în istoria artei din lumea
întreagă.
într-o vreme când conducerea Bisericii nu era încă preocupată să
formuleze reguli şi norme oficiale pentru călăuzirea pictorilor bisericeşti72,
modeştii autori şi copişti anonimi ai manuscriselor de erminii umpleau
această lipsă prin erminiile lor, care puneau ordine în domeniul picturii
bisericeşti, prevenind abaterile de la tradiţie, bunul plac şi excesele fanteziei
pictorilor ori ale gusturilor şi voinţei ctitorilor de biserici, mai ales în ceea ce
priveşte programul iconografic, adică ordinea (rânduiala sau distribuirea)
picturii, în interesul Bisericii.
Menţinerea acestei unităţi de tradiţie artistică a avut reflexele ei de
necontestat asupra unităţii de credinţă în cuprinsul Ortodoxiei, fărâmiţată
administrativ în Biserici naţionale cu regim de autocefalie, icoanele fiind
astfel şi locul de întâlnire al unui bun artistic, creat de naţiuni diferite care
aparţin Ortodoxiei73.
71
Ch. Diehl socoteşte Erminia lui Dionisie din Furna „un tratai complet de iconografie
bizantină” (C. DIEHL, Manuel dart byzantin, p. 895).
72
Cele dintâi reguli emanate de la autoritatea bisericească în legătură cu pictura bise-
ricească sunt cuprinse în cunoscutul Stoglav (100 de Capitole) formulat de Sinodul Bisericii
Ortodoxe Ruse în secolul al XIX-lea. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a publicat abia in 1912
un scurt Regulament, cu câteva articole privitoare la programul iconografic.
73
Cf. E. DEJAIFE, Les Saints leones, Ed. Chevetogne, Gembloux (Belgia), -’1965, p. 66.
61
Preot Prof. Univ, Dr. Ene B RANIŞTE
BIBLIOGRAFIE
Dejaife, E., Lessaintes icones, Ed. Chevetogne, Gembloux (Belgique),

3
1965, pp. 61-64 (numai despre erminiile ruseşti);
Diehl, Ch., Manuel dart bizantin, voi. 2, Paris,21926, p. 844;
Dionisie de Furna, Carte de pictură, trad. Smaranda Bratu Stati, Şerban
Stati, V.I. Stoichiţă (ed.), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979;
Duchesne, E., La „Stoglav” ou Ies Cent chapitres, Paris, 1920;
Enăceanu, Ghenadie (Episcop de Râmnic), Iconografia - Arta de a
zugrăvi templele şi icoanele bisericeşti, Bucureşti, 1891, retipărit 1903;
Erminia picturii bizantine după versiunea lui Dionisie de Furna,
Săndulescu-Verna (ed.), Timişoara, 1979;
Gheorghiu, N.A., „Manualul de pictură bisericească al lui Dionisie din
Furna. Un nou manuscris românesc”, în: Biserica Ortodoxă Română, LIII
(1935), 5-6, pp. 490-493;
Greceanu, Olga, „Le livre de zugrav Abraham”, în: Arcades, 1947, 2,
pp. 24-36;
Grecu, V., Cărţi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936;
Grecu, V., „O ediţie critică a Cărţii de pictură bisericească bizantină”,
în: Codrul Cosminului (Cernăuţi), 1935;
Grecu, V., „Manualul de pictură al lui Dionisie din Furna, în româneşte”,
în: Codrul Cosminului, VII (1931);
Grecu, V, Erminii de pictură bizantină, Cernăuţi, 1924;
Grecu, V., „Versiunile româneşti ale erminiilor de pictură bizantină”, în:
Codrul Cosminului, I (1924);
Grecu, V, „Contribuţii la studiul izvoarelor Manualului de pictură
bizantină”, în voi. închinare lui N. Iorga, cu prilejul împlinirii vârstei de 60
de ani, Cluj, 1931;
Ostrogorskij, G., „Les decisions du Stoglav concernant la peinture
d’images et les principes de l’iconographie byzantine”, în voi. LArt byzantin
chez les Slaves. Orient et Byzance, voi. IV, partea a Il-a, Paris, 1930, p. 393;
Papavanghelos, Panaghiotis, „Un nou manuscris al Erminiei
zugravilor’(în lb. greacă), în: Grigorie Palama (Tesalonic), 1973, 637, pp.
405-416;
Săndulescu-Verna, C, „Manualele de iconografie ale vechilor zugravi”,
62
LITURGICA GENERALĂ
în: îngerul (Buzău), 1937, 4-5, pp. 173-180;

Ştefanescu, I.D., Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale
româneşti, Bucureşti, 1973, pp. 13-16;
Ştefanescu, I.D., „Pictura bisericească”, în: Biserica Ortodoxă Română,
LXIII (1945), 4-5, pp. 97-105; 6, pp. 211-220; 7-8, pp. 293-301; 10, pp. 444-
452.
63
CAPITOLUL XIV
TIPICUL SAU PROGRAMUL ICONOGRAFIC

AL BISERICILOR ORTODOXE
Pictura bisericilor ortodoxe nu este doar un simplu mijloc de decorare a

locaşurilor sfinte pentru încântarea ochilor şi satisfacerea simţului estetic al
privitorilor, ci constituie o întreagă „teologie în imagini”, pentru a cărei
corectă înţelegere sunt necesare cunoştinţe de dogmă creştină, de Scriptură
Sfântă, de exegeză, de cult şi istorie bisericească. „Picturile dau glas
monumentelor. Ele cristalizează idei, simţiri şi viaţă, reprezintă documente
şi izvoare de istorie. [...] Iconogafia ne introduce în lumea de artă a trecutului
nostru”123.
1. Noţiuni generale despre programul sau

tipicul iconografic
Bisericile ortodoxe nu sunt zugrăvite la întâmplare, ci după o anumită

rânduială. Există deci un sistem, un program sau tipic iconografic, care arată
pictorilor bisericeşti care anume scene sau chipuri sfinte se pot zugrăvi în
fiecare dintre compartimentele interioare şi, după caz, şi exterioare ale
bisericii, în aşa fel încât decorul pictural al oricărei biserici să alcătuiască în
întregimea lui un ansamblu unitar şi logic, inspirat şi călăuzit de o idee sau
de un principiu central, coordonator.
I2J
I.D. ŞTEFĂNESCU, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti,
1973, p. 9.
65
Acest program sau tipic iconografic n-a fost fix şi uniform, adică n-a fost
totdeauna la fel în decursul timpului. El s-a format treptat şi a variat după
epoci şi regiuni, potrivit şi cu evoluţia arhitecturii religioase, deci în funcţie
de varietatea tipurilor arhitecturale, de dimensiunile bisericilor şi suprafaţa de
pictat. Au contribuit la aceasta şi ideile sau curentele teologice (dogmatice)
care au frământat cugetarea creştină, gusturile şi intenţiile ctitorilor ziditori
de biserici, care au impus uneori pictorilor preferinţele lor, iar uneori chiar şi
fantezia pictorilor înşişi, care pe acest teren aveau prilejul să-şi afirme
personalitatea, într-un fel se picta o basilică creştină din secolele IV-VI şi în
altfel o biserică ortodoxă din secolul al XlV-lea; într-un fel se pictează o
biserică modestă de enorie, într-un fel o catedrală măreaţă şi somptuoasă (ca
„San Marco” din Veneţia) şi în alt fel o biserică mănăstirească sau un paraclis
de Curte domnească (a Sfântului Nicolae de la Curtea de Argeş) sau o biserică
de cimitir ori o necropolă (cum era „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol sau
Kahrise-Geami, Biserica Mântuitorului din Constantinopol din secolul al XII-
lea, ale cărei fresce au fost date la iveală şi restaurate între 1948-1959, de
Institutul bizantino-American12'1), în care credinţa şi nădejdea învierii - deci
iconografia Evangheliilor învierii - joacă rolul principal. în tot cazul, izvorul
de inspiraţie preferat al picturii bizantine a fost îndeosebi istoria biblică:
Evangheliile canonice (pentru Orient, chiar apocrifele) şi tâlcurile, mai ales
comentariile biblice ale marilor teolgi, dascăli şi exegeţi ai Bisericii, cultul
bisericesc şi mai ales textele imnografice.
U4
Al. B OTEZ , „Program de restaurare de Institutul bizantino-american”, în: Glasul Bisericii, XXXIII
(1974), 5-6, pp. 460-461. Programul iconografic variază, de asemenea, nu numai după destinaţia bisericilor
respective, ci şi după preferinţele regionale predominante. Astfel încât în iconografia bisericilor ardelene predomină
(cantitativ) subiectele din Vechiul Testament, iar în iconografia bisericilor din Maramureş elementul principal
(predominant) îl alcătuiesc, alături de subiectele din Vechiul Testament, portretele marilor învăţaţi ai lumii creştine,
marii dascăli şi teologi, ceea ce denotă respectul faţă de ştiinţa de carte, de cultură al acestei regiuni în care au apărut
şi primele manuscrise biblice în limba română. în bisericile din Moldova, un element caracteristic il alcătuiesc
scenele liturgice (iconografia inspirată de cult), iar în cele din Muntenia, marile fresce şi frize cu scene din viaţa şi
activitatea Mântuitorului. Pictorii ţin seama şi de tradiţia ţării sau a regiunii respective, de preferinţele majorităţii
credincioşilor ei.
66
LITURGICA GENERALĂ
După secolele V1I1-1X - mai ales după Sinodul al VH-lea Ecumenic

(Niceea, 787) şi cel local de la Constantinopol (843), prin care s-a restabilit
definitiv cultul icoanelor - capriciile, fantezia şi gusturile personale ale
ctitorilor şi ale pictorilor au început a fi puse mai îndeaproape sub
supravegherea şi controlul Bisericii, care dirijează de acum înainte evoluţia
artelor sacre după principii riguroase şi reguli precise74.
în Ortodoxie, icoana are un sens religios profund, ea nu este un simplu
obiect de artă75.
Ceva mai mult, chipurile şi scenele sfinte zugrăvite în biserici nu sunt
fără legătură între ele. Ele nu trebuie „citite”, adică văzute şi interpretate
izolat sau independent una de alta, ci, dimpotrivă, „fac parte dintr-un
ansamblu legat şi au un rost, aşa cum sunt filele unei cărţi care nu se pot
alătura şi coase fără ordine”76.
Prin compoziţiile lor iconografice, pictorii bisericilor bizantine caută să
traducă vizual cugetarea bisericească, ideile teologilor, sentimentele de
evlavie ale clericilor şi credincioşilor. Fiecare parte a decorului iconografic
are un substrat teologic77, o intenţie simbolică; fiecare grupă de sfinţi, fiecare
ciclu de scene sfinte ocupă în ansamblul edificiului sacru un loc anumit şi are
un rol bine definit în demonstraţia teologică pe care locaşul bisericesc are
menirea să o prezinte ochilor credincioşilor. După secolul al IX-lea, în
perioada posticonoclastă, s-au pus bazele unei noi ere a artei religioase, care
se caracterizează în iconografie prin formarea treptată a unui program sau
tipic iconografic, mai mult sau mai puţin fix, care va deveni obligatoriu
pentru toţi pictorii şi ale cărui reguli vor fi înscrise şi în erminiile sau
călăuzele zugravilor bizantini78 (amintite în capitolul precedent).
74
Cf. I.D. ŞTEFĂNESCU, LTllustration des Liturgies, duns l’art de Byzance et de
l'Orient, Bruxelles, 1936, p. 41.
75
S. BULGAKOV, Icoana şi cinstirea sfintelor icoane, trad, lerom. P. l.ecca, Ed. Anastasia,
Bucureşti, 2000; Pr. Ene BRANIŞTE, „Teologia icoanelor”, în: Studii Teologice, IV (1952), 3-4, pp. 175-201;
L. USPENSKY, Teologia icoanei, trad. T. Baconschi, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1994; P. EVDOKIMOV, Arta
icoanei - o teologie a frumuseţii, trad. Gr. şi P. Moga, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1993; E.N. TRUBEŢKOI,
Trei eseuri despre icoană, trad. B. Buzilă, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999.
76
I.D. ŞTEFĂNESCU, Iconografia artei bizantine..., p. 54.
77
Cf. CH. DIEHL, Manuel dart byzantin, voi. II, Paris, 1926, p. 486.
78
Cf. V. LAZAREV, Istoria picturii bizantine, Bucureşti, 1980; L. USPENSKY, „Le probleme de
l’inconostase”, în: Contacts (Paris), 1964, 46, 2, pp. 83-125 (în trad. rom. din rev. Mitropolia banatului,
XV' (1965), 1-3, p. 105 ş.u.).
67
Unul dintre primele monumente bizantine la care se aplică regulile

acestui program iconografic este Biserica „Theotokos” - Pharos din
Constantinopol, sfinţită în anul 864130.
Acest program iconografic este cristalizarea sau expresia unei cugetări.
Programele iconografice se organizează logic, în jurul unei idei centrale pe
care urmăresc să o lumineze, folosind pentru aceasta teologia vremii131.
Pe baza acestei idei, pictorul işi strânge elementele şi ordonează
problemele în legătură cu nevoile monumentului, găsind soluţiile cele mai
potrivite. Există deci un program sau tipic iconografic fixat de tradiţie, care
este uniform, adică valabil pentru toate bisericile, numai în liniile lui
generale, iar în amănunte este variabil adică adaptat de la caz la caz, după
condiţiile de loc şi timp pe care le-am enumerat.
2. Bazele teologice ale programului iconografic
Principiul general sau ideea directoare, care stă la baza acestui program
iconografic şi care fixează şi rânduieşte locul fiecărei scene sau figuri sfinte
pe pereţii bisericii, este concepţia teologică.
Cheia acestei concepţii teologice ne-au dat-o marii mistagogi sau
tâlcuitori ai cultului ortodox, prin explicarea simbolică a locaşului divin şi a
sfintelor slujbe care se săvârşesc aici. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt:
Sf. Maxim Mărturisitorul, marele teolog din secolul al VH-lea132, Sfântul
Gherman, patriarhul Constantinopolului133, şi Sfântul Simeon, arhiepiscopul
Tesalonicului, în secolul al XV-lea134.
" V. LAZAREV, Mozaicurile Sfintei Sofia din Kiev (în lb. rusă), Moscova, 1960, p. 36, apud L.
l!
USPENSKI, „Le probleme de l’inconostase”, p. 105, n. 42.

m
l.D. ŞTEFÂNESCU, „Probleme de seamă ale Bisericii. Pictura bisericească”, în: Biserica Ortodoxă
Ronuină, LVIII (1940), p. 661.
1
- Mistagogia, text grec, in PG 91, col. 657-718, şi in voi. Mistagogia. Cosmosul şi sufletul,
chipuri ale Bisericii, trad. Pr. D. Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2000.
Descrierea bisericii şi explicare mistică, în PG 98, col. 383-453. m Despre biserică şi
târnosirea ei, în PG 101, col. 305-361; Tâlcuire despre dumnezeiescul locaş, in PG 101, col. 697-
750; şi în voi. Tractatul asupra tuturor dogmelor
68
LITURGICA GENERALĂ
După aceştia, distribuirea picturii în ansamblul iconografic al bisericii

este determinată (guvernată), pe de o parte, de rolul sau funcţia specială a
fiecărei părţi a bisericii în cultul (serviciul) liturgic, iar pe de alta, de
semnificaţia simbolică şi mistică a fiecăreia dintre aceste părţi. Cu alte
cuvinte, decorul iconografic al bisericii trebuie să fie în strânsă legătură cu
arhitectura sau formele ei şi totodată cu destinaţia şi simbolismul ei în cultul
ortodox.
Ca să înţelegem mai bine ideea care stă la baza programului iconografic
al bisericilor ortodoxe, vom avea în vedere mai întâi opiniile Iiturgiştilor din
epoca patristică şi bizantină despre sfântul locaş, funcţia şi simbolismul lui
în viaţa religioasă.
După Sf. Gherman al Constantinopolului,
„biserica este cerul pe pământ, în care locuieşte şi Se preumblă

Dumnezeu, Care este în cer; [...] ea este preaslăvită, mai presus de Cortul
Mărturiei lui Moise, a fost preînchipuită în patriarhi, întemeiată pe Sfinţii
Apostoli, [...] vestită de profeţi şi împodobită de ierarhi, desăvârşită de
către martiri şi aşezată pe sfintele moaşte ale acestora, ca pe un tron”135.
Iar Sf. Maxim Mărturisitorul spune mai concis:
„Sfânta biserică a lui Dumnezeu este icoană a lumii sensibile. Ea

are drept cer dumnezeiescul ieration (altar), iar ca pământ, frumuseţea
naosului”.
Locaşul de cult - biserica văzută - este deci o reproducere în mic a

universului mare, un microcosmos creştin. Simbolica arhitecturii religioase
interpretează edificiul bisericii cu cupolă, specifică stilului bizantin, ca o
imagine a lumii. De altfel, după Sfântul Maxim, cosmosul insuşi (lumea)
„este biserică, având cerul ca ieration (altar), iar podoaba
credinţei noastre ortodoxe, trad, t CHESARIE AI. RÂMNICULUI, T. TEODORESCU (ed.), Ikicureşti,
1866, pp. 110-129 ş.u.
Descrierea bisericii şi explicare mistică (lowpia iKtcXpotaoma'] xai poama)
lî5
Ociopia), in PG 98, col. 384.
69
pământului ca naos”79. Fiinţa umană, în virtutea faptului că este făcută după

chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, poate fi asemănată şi cu o biserică al
cărei ieration este sufletul, al cărei dumnezeiesc altar este raţiunea sau mintea
(6 vouc;) şi al cărei naos este trupul80. Sf. Simeon al Tesalonicului precizează
mai îndeaproape rolul şi gradul de sfinţenie al celor trei încăperi sau
despărţituri principale ale bisericilor ortodoxe (altarul, naosul şi pronaosul)
care, după el, au şi o semnficaţie trinitară: „Ca o casă a lui Dumnezeu,
biserica închipuie toată lumea, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi peste
toate; şi biserica arătând aceasta, se împarte în trei, căci şi Dumnezeu este
Treime”.
„Preasfântul altar închipuie cele mai presus de ceruri, unde se zice că
se află şi scaunul lui Dumnezeu, pe care îl simbolizează Sfânta Masă. Naosul
(sânul) închipuie lumea văzută, cele din înaltul naosului (închipuie) cerul cel
văzut, cele din josul lui (închipuie) pe cele de pe pământ şi însuşi raiul, iar
cele din afară (închipuie) cele mai de jos şi însuşi pământul”81.
Biserica este, aşadar, imaginea văzută şi unitară a cosmosului, a întregii
lumi văzute şi nevăzute, strânsă în jurul lui Dumnezeu, Creatorul şi
Providenţiatorul ei. Interiorul bisericilor ortodoxe (bizantine), al căror tip
general este basilica cruciformă cu cupolă, sinteză rezultată din contopirea a
două forme sau planuri primare ale construcţiei sacre - cea de plan central şi
cea de formă basilicală (dreptunghiulară, lungă) -, reprezintă cristalizarea
arhitectonică a concepţiei cosmologice creştine: prin strângerea locaşului
într-o unitate închisă s-a urmărit evidenţierea unităţii universale a cosmosului
creştin transfigurat82.
„E vrednic de mirare că, în micimea lui, locaşul (biserica) seamănă

cu vastul univers. Cupola sa înălţată este comparabilă cu cerul cerurilor.
79
Mistagogia. Cosmosul şi sufletul..., cap. 3, pp. 17,41.
1
O demonstraţie teologică a trinităţii biserică - om - cosmos, vezi la Jean KOWALEWSKY (de Saint-
Denis), „Le symbolisme de temple chretien”, in: Presence orthodoxe (Paris), 1969, 8, pp. 55-57.
13s
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre biserică şi târrtosirea ei, cap. 131, în PG 155, col.
338 D - 340 A, şi în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 121; cf. Tâlcuire despre
dumnezeiescul locaş, p. 253.
Cf. A. HACKEL, „Gestalt und Symbolik des morgenlăndisches Kirchenbaues”, în voi.
Morgenldndisches Christentum, Paderbon, 1940, p. 30.
70
LITURGICA GENERALĂ
[...] Ea se sprijină solid pe partea ei inferioară. Arcurile ei reprezintă cele

patru laturi ale lumii”, spune Sf. Maxim Mărturisitorul83.
în viziunea mistagogilor bizantini, biserica văzută este imaginea

materială a Bisericii nevăzute din ceruri, formată din sfinţi şi îngeri, iar cele
ce se săvârşesc într-însa, adică sfintele slujbe, începând cu Sfânta Liturghie,
nu sunt decât copii şi reprezentări văzute ale cultului spiritual (nematerial)
adus necontenit lui Dumnezeu de către Biserica triumfătoare din ceruri.
„Biserica pământească simbolizează Biserica cea luminată a Ierusalimului
ceresc”, aminteşte Sf. Maxim Mărturisitorul 84 . Iar Sf. Simeon al
Tesalonicului precizează:
„Una este biserica de sus şi de jos, de când Dumnezeu S-a pogorât la

noi, S-a arătat în trup ca noi şi a săvârşit mântuirea noastră; şi un singur
lucru este Liturghia şi împărtăşirea şi cunoştinţa Stăpânului; ea se
săvârşeşte şi sus (în ceruri), şi jos (pe pământ). Numai că acolo se face
tară văluri şi simboluri, pe când aici (pe pământ) prin simboluri, pentru că
un lucru greu este pentru noi şi suntem îmbrăcaţi in trup stricăcios”85.
Acest principiu care stă la baza programului iconografic a fost formulat

şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române astfel:
„întrucât cultul ortodox are o semnificaţie determinată şi precisă şi

răspunde unui scop bine ştiut, icoanele şi tablourile de pictură în biserici
trebuie să ocupe locul anumit spre a fi în armonie cu ideea specială, avută
la întocmirea cultului şi la alcătuirea planului pentru clădirea
bisericilor”86.
Poemul despre Biserica „Sfânta Sofa’ din Edesa, apud V'. EVDOKIMOV, Lârt de
83
l’icone. Iheologie de la beaute, Paris, 1970, pp. 124-125.

84
Mistagogia. Cosmosul şi sufletul... passim; cf. A. HACKEL, „Gestalt und Symbolik...”
p. 280.
Despre biserică şi târnosirea ei, cap. 131, p. 122.
85
Articolul 7 al Regulamentului pentru zugrăvirea bisericilor, publicat in: Biserica

86
Ortodoxă Română, XXX (1912) (octombrie), pp. 703-709.
71
în biserică - locaşul de adunare şi de rugăciune al obştei creştine

ortodoxe - fiecare stare sau categorie de credincioşi ocupă locul potrivit cu
rangul sau vrednicia ei, în sânul marii familii creştine: altarul este locul
clerului sau al sfinţiţilor slujitori (arhierei, preoţi şi diaconi), naosul este
spaţiul credincioşilor mireni, iar pronaosul - anticamera bisericii - era
odinioară locul rezervat catehumenilor şi penitenţilor, adică celor de la
periferia bisericii, iar necredincioşii, cei care nu fac parte din Biserică, stau
afară din biserică (în vechime li se îngăduia şederea acestora cel mult în
atriumul sau exonartexul bisericesc). în lumina acestei teologii, a
simbolurilor bisericii văzute, se deduc regulile care dictează întocmirea
tipicului sau programului iconografic al locaşului sfânt.
Biserica-locaş trebuie să ne dea, în ansamblul ei arhitectonic şi pictural,
o viziune sau imagine sensibilă a Bisericii cereşti, a „Cerului pe pământ”,
cum spune Sf. Gherman al Constantinopolului, prin arhitectura ei, dominată
de planul în cruce pe cupola Pantocratorului, care se rotunjeşte deasupra ei
ca bolta cerului deasupra pământului, dar mai ales prin modul cum este
distribuită pictura pe suprafaţa pereţilor ei, ea caută să ne sugereze în chip
plastic rânduiala, ierarhia sau ordinea ideală care domneşte în acest imens
cosmos sau univers bisericesc (creştin), în care fiecare fiinţă îşi are locul său
precis determinat: „Ceea ce formele arhitecturale (ale bisericii) exprimă
simbolic [...] este precizat şi subliniat de pictură” 87 , care întregeşte astfel
simbolismul formelor construcţiei şi îl face intuitiv şi inteligibil.
Turla cea mare (cupola) de deasupra naosului, care este partea cea mai
înaltă a bisericii şi cea mai apropiată de cer, va înfăţişa Biserica cerească, pe
locuitorii Cerului, pe Hristos-Dumnezeu, întemeietorul şi Capul ei nevăzut,
împreună cu cei mai apropiaţi de Dumnezeu: Sfinţii Profeţi, Apostoli şi
Evanghelişti, care L-au vestit, care I-au slujit în lume şi care acum se bucură
de vederea nemijlocită a feţei Lui, ei alcătuind temelia neclintită pe care s-a
zidit şi se instituie Biserica.
Altarul, încăperea cea mai sfântă şi mai tainică a bisericii, simbolizează
cerul, acel „templu nefăcut de mână omenească”, în care a intrat Hristos cel
transfigurat prin înviere, Arhiereul cel Mare al Noului
87
N. USPENSKY, Teologici icoanei, p. 106.
72
LITURGICA GENERALĂ
Aşezământ (cf. Evrei 9, 24); el reprezintă, în acelaşi timp, şi Biserica

pământească, în manifestarea ei cea mai înaltă 88 ; altarul va fi rezervat
chipurilor membrilor Bisericii triumfătoare, formată din acele persoane sfinte
cele mai apropiate de altarul ceresc (Maica Domnului), care au avut un rol de
seamă în cultul creştin şi mai ales în alcătuirea şi slujirea Sfintei Liturghii,
care se oficiază în altar: mari ierarhi, autori de Liturghii, diaconi slujitori,
scene istorice şi simbolice din istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament,
în legătură cu Liturghia.
Naosul este locul în care poporul lui Dumnezeu se adună în „preoţia
împărătească a credincioşilor”, este încăperea rezervată credincioşilor de
ambele sexe, imaginea vieţii pământeşti; pictura lui va reprezenta, îndeosebi,
viaţa, activitatea şi suferinţele Mântuitorului şi ale sfinţilor Săi pe pământ,
înainte de a fi proslăviţi în cer. Pronaosul, ca poartă şi anticameră a bisericii,
va reprezenta, în general, chipurile celor care se luptă să câştige mântuirea:
ctitori, voevozi, arhierei, pustnici şi călugări; va înfăţişa şi scene menite să ne
instruiască şi să ne amintească ce este biserica şi cum trebuie să stăm in ea89.
Suprafaţa exterioară a zidurilor bisericii - atunci când e zugrăvită, cum
este cazul bisericilor din nordul Moldovei, construite ori zugrăvite in
decursul secolul al XVI-lea - înfăţişează pe cei care au dorit, dar n-au avut
ocazia să facă parte din Biserică: Drepţii Vechiului Testament, sibile sau
profetese păgâne, filosofi şi înţelepţi din lumea veche, care au contribuit la
pregătirea sufletească a omenirii, pentru venirea Mântuitorului in lume.
Vom prezenta în continuare descrierea mai amănunţită a fiecărei părţi a
bisericii, având în vedere atât regulile teoretice ale programului iconografic
formulate pe baza vechilor erminii sau călăuze ale zugravilor, cât şi felul în
care au fost ele aplicate, de fapt, în zugrăvirea bisericilor ortodoxe.
Dintre acestea, pot fi socotite ca model bisericile româneşti din secolele
XIV-XVIII, care sunt zugrăvite în stilul bizantin mai mult sau mai puţin pur;
referiri tangenţiale vom face şi la ceea ce se află deosebit
în domeniul programului iconografic în unele biserici româneşti mai noi sau
la unele biserici bizantine din alte ţări, al căror decor de zugrăvire se
conformează cât de cât regulilor clasice ale programului iconografic al
88
Cf. Ch. DIEHL, Manuel
dart..., p. 491.
89
P. EVDOKIMOV, Arta icoanei..., p. 128.
73
picturii bizantine.
BIBLIOGRAFIE
Branişte, Ene Pr., „Programul iconografic al bisericilor ortodoxe”, în:

Biserica Ortodoxă Română, XCII (1974), 5-6;
Brehier, L., L’art chretien. Son developpement iconographique des ori-
gines ă nos jours, Paris, *1928;
Cristea, (Elie) Miron Ierom., Iconografia şi întocmirile din interiorii
bisericei răsăritene, Sibiu, 1905;
Cloquet, L., Elements d'iconographie chretienne. Types symboliques,
Lille, 1890;
Diehl, Ch„ Manuel dart byzantin, 2 vol., Paris, 1926;
Duchesne, E„ La Stoglav ou les cents chapitres, Paris, 1920;
Enăceanu, Ghenadie, Episcop al Râmnicului, Iconografia. Arta de a
zugrăvi templele şi icoanele bisericeşti (cu o precuvântare, descrierea
manuscrisului şi adnotări), Bucureşti, 1891;
Giordanni, E., „Das myttelbyzantinische Auschmiickungssystem als
Ausdruck eines hieratischen Bildprogramms”, în: Jahrbuch der osler-
reichischen byzantinischen Gesellschaft (Wien), I (1981), pp. 103-134;
Grecu, V., Cărţi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936;
Ionescu, Gr., Curtea de Argeş. Istoria oraşului prin monumentele lui,
Bucureşti, 1940;
Ktinstle, K., Ikonographie der christlichen Kunst, 2 voi., 1926-1928;
Lart byzantin chez les Slaves, I, 2, p. 393 ş.u. („Les decisions du
Stoglav”);
Millet, G., Monuments de lAthos, Les peintures (voi. I), Paris, 1927;
Mureşanu, Sever, Iconologia creştină, Bucureşti, 1893;
„Regulamentul pentru zugrăvirea bisericilor, alcătuit de Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române”, în: Biserica Ortodoxă Română, XXX (1912),
pp. 703-709;
74
LITURGICA GENERALĂ
Ştefanescu, I.D., VIllustration des Liturgies dans lart de Byzance et de

l'Orient, Bruxelles, 1936;
Ştefanescu, I.D., L’Evolution de la peinture religieuse en Bucovina et en
Moldavie depuis Ies origines jusqu au XlX-e siecle, Paris, 1928;
Ştefanescu, I.D., L’Evolution de la peinture religieuse en Bucovina et cn
Moldavie... Nouvelles Recherches. Etude iconographique, Paris, 1929 (1 voi.
text, 1 voi. album);
Ştefanescu, I.D., Contribution â letude des peintures murales valaques,
Paris, 1928;
Ştefanescu, I.D., „Probleme de seamă ale Bisericii. I. Pictura biseri-
cească”, în: Biserica Ortodoxă Română, LVIII (1940), 9-10, pp. 659-670;
Ştefănescu, I.D., „Pictura bisericească”, în: Biserica Ortodoxă Română,
LXIII (1945);
Tafrali, O., Monuments byzantins de Curtea de Argeş. Atlas, Paris, 1931.
75
CAPITOLUL XV
PICTURA ALTARULUI
SI A TÂMPLEI SAU CATAPETESMEI
>
1. Pictura altarului
Altarul (TO (3f)|.ia, T° ispciTsIov, sacrarium, altare, sanctuaire), partea

cea mai tainică şi mai sfântă a locaşului divin, este „camera sau încăperea
sfintelor mistere”1'17, locul unde se săvârşeşte Jertfa sfântă a Liturghiei şi
unde stă numai clerul sau ceata sfinţiţilor slujitori ai tainelor. înlăuntrul lui se
află Sfânta Masă, Metisa Domini, imagine a tronului slavei Tatălui ceresc, pe
care sade veşnic Hristos însuşi sub forma Sfântului Său Trup şi Sânge. Altarul
este sediul Dumnezeirii, punctul de întâlnire a divinului cu umanul, al
supranaturalului cu naturalul, hotar între cer şi pământ, poartă spre veşnicie90
91
. Sfinţenia şi caracterul lui tainic este sporit, în bisericile ortodoxe, de
catapeteasmă (tâmplă), care îl fereşte de privirile credincioşilor, oprindu-le
să pătrundă înăuntru.
Două categorii de scene şi personaje sfinte vom găsi ilustrate în ico-
nografia altarului:
1) Scene istorice sau simbolice în legătură cu Jertfa sfântă care se
săvârşeşte aici92;
2) Figuri de mari ierarhi şi clerici, autori de Lsiturghii şi slujitori
(diaconi). De fapt, toate subiectele care împodobesc bolta şi pereţii
90
Cf. A. HACKEL, „Der Kirchenbau als Symbol”, in voi. Der Christliche Osteit. Geist unei
Gestalt, Regensburg, 1939, p. 293.
91
Cf. A. HACKEL, „Der Kirchenbau als Symbol”, p. 303.
144
Regulamentul pentru zugrăvirea bisericilor, alcătuit de Sfântul Sinod, Articolul 9, în:
biserica Ortodoxă Română, XXX (1912), pp. 703-709.
77
altarului se referă la Jertfa liturgică, formând astfel un ansamblu de o mare

unitate teologică93.
a. în vechile biserici, zugrăvite înainte de formarea programului
iconografic actual, iconografia altarului era dominată de chipul
Mântuitorului, care trona în absida altarului, cum se vede încă în unele
biserici din Sicilia şi Capadocia.
Astăzi însă, ca regulă generală, în locul central de pe bolta altarului
(semicalota absidei), deasupra Sfintei Mese, se zugrăveşte chipul Maicii
Domnului, pe care erminiile zugravilor 94 îl numesc f| nXcrruTspa xcov
oupavcov95, adică Cea mai înaltă (mai cuprinzătoare) decât cerurile, care
tronează astfel la hotarul dintre ierarhia cerească şi cea pământească, ca
mijlocitoare între cer şi pământ, verigă de legătură între Dumnezeu şi oameni.
Prezenţa chipului Maicii Domnului în iconografia altarului se explică şi prin
faptul că Sfânta Fecioară a stat, după tradiţie, în Sfânta Sfintelor din Templu,
din pruncie, până la vârsta de 12 ani, şi pentru că a fost numită deseori în
iconografia bisericească „rai cuvântător” sau spiritual (în Axionul De Tine se
bucură...), sfântul altar întruchipând raiul. Este totodată o personificare a
Bisericii însăşi, ca mijlocitoare pentru lume96.
Două tipuri (variante) iconografice ale chipului Maicii Domnului se
zugrăvesc de obicei: fie tipul Madona de majestate, fie tipul Fecioara
rugătoare (orantă).
După primul tip, Sfânta Fecioară este înfăţişată, de obicei, stând pe tron,
ca împărăteasă a cerurilor97, aşa cum a văzut-o mai înainte Prorocul David,
în versetul pe care preotul îl citeşte la slujba Proscomidiei: „De
faţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi prea-
înfrumuseţată” (Psalmul 44, 11). în braţele sale, pe genunchii ei, poartă pe
93
1.D. ŞTEFĂNESCU, Devolution de la peinture religieuse en Bucovina et en Moldavie,
depuis Ies origines jusquâ XIX siecle. Nouvetles recherches. Etude iconographique, Paris,
1929, p. 81.
94
Ermineutica este ştiinţa care ne învaţă regulile ce trebuie urmate în interpretarea Sfintei Scripturi.
95
Troparul Născătoarei de Dumnezeu al învierii (de duminică), glasul 1 („Gavriil zicând ţie...”).
96
DIONISIE DIN FURNA, 'Epuijvckx n/c (wypOKpnajc, în trad. rom. din 1805 a lui Macarie
arhimandritul, apud V. GRECU, Cărfi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, p. 296
(„înlăuntrul altarului...”); cf. t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., 1891, p. 45 (unde este publicat
manuscrisul ermineutic), p. 222.
97
Numită în erminii şi uvj/u'Tuiepa (Cea mai înaltă decât cerurile).
78
LITURGICA GENERALĂ
Pruncul Iisus, „Pâinea cea cerească”, cum este numit în rugăciunea principală
a Proscomidiei. De obicei, doi îngeri sau arhangheli (Mihail şi Gavriil), în
poziţia de adorare, încadrează chipul Maicii Domnului, în dreapta şi în
stânga153. La unele biserici mai vechi, din Grecia, Bulgaria, Serbia şi sudul
Italiei, pe lângă îngeri, mai apar şi chipuri de sfinţi care, de cele mai multe
ori, sunt sfinţi patroni ai ctitorilor respectivi, iar, uneori, apar chiar chipuri de
ctitori şi donatori, în atitudine de adorare. Astfel, la Perenzo, Maica
Domnului apare înconjurată de sfinţi, între care Sfântul Maur prezintă Sfintei
Fecioare pe episcopul Eufrasius, ctitorul basilicii, şi doi însoţitori ai săi156.
în bisericile moldoveneşti, ca la Moldoviţa, se văd şi chipurile Sfinţilor
Ioachim şi Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu, iar în bisericile muntene,
ca la vechea Biserică Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş,
Sfânta Fecioară este încadrată in dreapta de Arhanghelul Mihail şi de Sfântul
Nicolae, patronul bisericii, iar în stânga de Arhanghelul Gavriil şi de Sf. loan
Gură de Aur, toţi prosternându-se spre Sfânta Fecioară157. în bisericile
zugrăvite în secolul al XIX-lea (Antim, din Bucureşti), Maica Domnului este
încadrată de David şi Solomon.
Tot atât de frecvent este pe bolta altarului şi tipul Fecioarei orante, adică
rugătoare, în atitudinea de rugăciune, cu mâinile întinse spre implorarea lui
Dumnezeu şi ocrotirea credincioşilor, ca una care este cea mai bună şi mai
fierbinte mijlocitoare şi ocrotitoare a noastră pe lângă Fiul ei, Dumnezeul
nostru. Ea personifică Biserica în funcţia ei de mijlocitoare, adunând pe
credincioşi la rugăciune în sinaxa euharistică
1,5
în unele biserici din Moldova (Popăuţi, Humor, „Sfântul Ilie” şi Neamţ) sunt patru îngeri.
156
1.D. ŞTEFĂNESCU, La peinture religieuse eu Valacltie et en Transylvanie, Paris, 1932, p.
32; O. TAFRALI, Monuments byzantins de Curtea de Argeş, Paris, 1931, p. 52.
15:
Despre rostul şi semnificaţia istorică a prezenţei chipurilor celor doi sfinţi alături de cel al Maicii
Domnului in absida altarului bisericii domneşti de la Argeş, vezi N. VATAMANU, ontribuţii la istoricul Bisericii
Domneşti de la Argeş”, în: Mitropolia Olteniei, XVII (1965), 8-9, pp. 802-808 (Sfântul loan este pe tronul
primului ctitor, Basarab 1, care avea numele de botez loan - în limba sârbă Ivanko -, iar Sfântul Nicolae este
patronul ctitorului principal, Nicolae Alexandru Basarab).
79
Preot Prof. Univ. Dr. Ene BRANIŞTE
şi acoperind lumea cu vălul ei protector98 99 100 101. Aşa o vedem în biserici

mai vechi, ca „Sfânta Sofia” din Kiev, Biserica Adormirii din Niceea sau Nea
Movf) (din Insula Chios), unde chipul Maicii Domnului are proporţiile
colosale, potrivite cu cea dintâi persoană a ierarhiei cereşti.
Mai rar, este înfăţişată Sfânta Fecioară în picioare, cu Pruncul în
medalion pe pieptul său, ca la Poganovo, în Bulgaria, unde chipul ei e
încadrat de două candelabre şi de doi arhangheli 102 , ca şi la Biserica
Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, unde chipul Maicii Domnului este
încadrat de Arhanghelii Mihail şi Gavriil, dublaţi de David (cu harfa) şi
Solomon (cu biserica în curs de zidire).
Uneori, tipul obişnuit al Fecioarei Platytera, de pe bolta altarului, este
înlocuit cu ilustrarea Axionului (Cuvine-se cu adevărat să te fericim pre Tine,
Născătoare de Dumnezeu... - care se cântă la Liturghie), aşa cum găsim la
bisericile din Hlincea (Moldova, secolul al XVII-lea, şi în multe dintre
bisericile zugrăvite in secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea).
în puţine cazuri, ca la Suceviţa şi Dragomirna (sfârşitul secolului al XVI-
lea şi începutul secolului al XVII-lea), chipul Sfintei Fecioare este înlocuit cu
scena înălţarea la cer a Mântuitorului, care ocupă întreaga boltă103. în acest
caz, Sfânta Fecioară figurează numai în josul scenei, la mijloc, între Sfinţii
Apostoli104. în alte câteva cazuri, bolta absidei principale este zugrăvită cu
Sfânta Treime şi îngeri, ca la Biserica Doamnei din Bucureşti (secolul al XlX-
lea) sau la Biserica Batiste din Bucureşti (secolul al XVIII-lea), unde Sfânta
Treime este reprezentată prin Tatăl cel Vechi de zile, Sfântul Duh, în chip de
porumbel, şi Iisus, ca prunc, aşezat pe genunchii Sfintei Fecioare105. Spaţiul
rămas liber pe cilindrul
98
P. EVDOKIMOV, Lart de l'icdne. Theologie de la beaute, Paris, 1970, pp. 127, 136;
cf. P. EVDOKIMOV, Arta icoanei - o teologie a frumuseţii, trad. Gr. şi P. Moga, Ed. Meridiane,
1993, pp. 130-131; cf. L. USPENSKI, Essaisurla Theologie de l’icdne, Paris, 1960, p. 31 (ridicarea
mâinilor este gestul care completează sacrificiul).
102
A. GRABAR, La peinture religieuse en Bulgaria, Paris, 1928, p. 57.
103
O tradiţie mai veche, pe care o găsim şi în bisericile Brontochion şi Evanghelistria din Mistra (secolul al
XIII-lea); vezi I.D. ŞTEFĂNESCU, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti,
Bucureşti, 1973, p. 86, notă.
M.A. MUZICESCU, M. BERZA, Mănăstirea Suceviţa, Bucureşti, 1958, p. 162.
I.D. ŞTEFĂNESCU, „Monumente de artă din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii, XV (1956), I 2, pp,
18- 53.
80
I
LITURGICA GENERALĂ
bolţii acestor biserici este zugrăvit cu Sfânta Treime, scene din viaţa Sfintei
Fecioare (la Suceviţa, Acatistul Bunei Vestiri), Iisus-Emanuel şi Cel Vechi
de zile, îngeri şi serafimi, medalioane cu chipuri de sfinţi.
b. Pe peretele hemiciclului, adică peretele de răsărit al absidei principale
a altarului vechilor noastre biserici, sunt zugrăvite de obicei trei teme cu
caracter liturgic: Cortul Mărturiei (Tabernaculul), Liturghia îngerească şi
împărtăşirea Sfinţilor Apostoli.
1. Cortul Mărturiei (Tabernacolul, Arca alianţei) sau altarul Legii Vechi
este simbolul sau preînchipuirea Sfintei Mese sau a altarului Legii Noi, la
care slujeşte Hristos însuşi, prin mâinile şi limba preoţilor liturghisitori.
Scena iconografică Cortul Mărturiei şi plasarea ei pe pereţii Altarului este
inspirată din textul Epistolei către Evrei a Sf. Ap. Pavel, care, mai ales în
capitolele 9-10, ne explică legătura dintre Vechiul şi Noul Testament163. Dar
şi marii teologi ai vieţii mistice vorbesc adesea despre cortul (tabernaculul)
nefăcut de mâini omeneşti, pe care misticii îl contemplă în cer, în timpul
extazului mistic16'1. Prezenţa acestei scene în iconografia altarului are
legătură şi cu Maica Domnului care, în iconografia bisericească, a fost adesea
numită „cort”, tabernacul, sicriu cuvântător (duhovnicesc) ş.a.
Tipul iconografic clasic al acestei scene îl găsim la Biserica 1 )omnească
din Curtea de Argeş. Aici, altarul Cortului Mărturiei (Sfânta Sfintelor), care
ocupă centrul compoziţiei, este înfăţişat sub forma unei mese în interiorul
templului iudaic. Acoperitoarea din faţă a mesei poartă la mijloc chipul
Maicii Domnului într-un mic medalion. Pe masă se văd: sfeşnicul cu şapte
braţe, chivotul în care se păstrau Tablele Legii şi o amforă cu mana, din care
erau hrăniţi evreii în pustie (cf. Ieşirea 16), sub formă de pâinişoare. Masa
altarului este încadrată în dreapta
165
Evrei 9, 1-4: „Cel dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască şi un altar pământesc.
Căci s-a pregătit cortul mărturiei. în el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa >i pâinile punerii înainte; partea aceasta
se numeşte Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii
de aur şi chivotul Aşezământului lerecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, şi toiagul lui
Aron" (cf. Ieşirea 40, 2-5).
164
SF. GRIGORIE DE NYSSA, Viaţa lui Moise, în PG 44, col. 380 A, şi în coli. Părinţi şi Si riitori
Bisericeşti, voi. 29, trad. Pr. D. Stăniloae, Pr. I. Buga, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1982, pp. 21-113.
81
de Moise, în stânga de Aaron, înfăţişaţi cădind; de aceea, această scenă se

mai numeşte uneori şi Liturghia lui Aaron. Uneori (ca la Cozia), la mijlocul
mesei, între Moise şi Aaron, prezidează Mântuitorul însuşi. De o parte şi de
alta a compoziţiei centrale vin în şir către masa altarului două grupe de câte
şase regi, reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel şi purtând fiecare pe
braţe sau pe umeri daruri şi ofrande: amfore uriaşe şi chivoturi de aur.
Motivul central este subliniat de o serie de cercuri albastre şi albe din care,
ca dintr-un curcubeu, de o parte şi de alta, răsar jumătate, înclinându-se spre
grupurile regilor adoratori, Profeţii Isaia şi Ieremia, purtând fiecare câte un
rulou cu inscripţii şterse165.
în bisericile greceşti din Athos (ca la Protaton), Cortul Mărturiei este
pictat nu pe peretele hemiciclului, ci pe peretele de sud al prosco-
midiarului166 (ca la trapeza Mănăstirii Hilandar).
Unele dintre redactările Erminiei zugravilor167 prevăd zugrăvirea
Cortului Mărturiei nu în forma descrisă mai sus, ci sub forma aducerii lui de
către împărat şi popor la Ierusalim, şi nu deasupra peretelui hemiciclului, ci
în zona lui inferioară, şi anume sub scena împărtăşirii Sfinţii Apostoli. Pe
spaţiul rămas liber, în dreapta şi stânga scenei Cortului Mărturiei, se pictează
alte teme sau scene simbolice, ca Rugul aprins (cf. Facerea 3, 2), (simbol al
focului dumnezeirii care n-a ars pântecele Fecioarei din care Se va întrupa
Domnul), Sfânta Treime sub forma Filoxeniei lui Avraam (Facerea 18, 1-18)
ori alte teme mai rare, ca ilustrarea versetului biblic „înţelepciunea şi-a zidit
casă” (Pilde 9, 1-3), turnul lui Hennas (simbolul Bisericii)168, Scara cerească
din viziunea lui Iacov la Betel (Facerea 28, 10-22), Aducerea Chivotului cu
Tablele Legii la Ierusalim (3 Regi 6, 12-17).
2. Liturghia îngerească sau Dumnezeiasca Liturghie, adică Liturghia
săvârşită în ceruri de Mântuitorul însuşi, ca Mare Arhiereu, înconjurat de
îngeri, preoţi şi diaconi, se zugrăveşte uneori în altar, sub Cortul
16î
I.D. ŞTEFÂNESCU, Revolution..., Nouvelles recherches, Paris, 1929, p. 98.
166
G. MILLET, Monuments de l’Athos. Les peintures, Paris, 1927, pl. 32, fig. 3.
I6;
V. GRECU, Cărţi de pictură..., p. 329.
168
La Suceviţa (secolul al XVI-lea), in N. MUZICESCU, M. BERZA, Mănăstirea Suceviţa, pp. 167-
68.
Mărturiei, aşa cum recomandă Erminia zugravilor'69 şi cum găsim în general
la bisericile din Athos: ca la Dochiariu şi „Sfântul Nicolae” din Marea
82
LITURGICA GENERALĂ
Lavră106 107 108 109, precum şi în unele biserici munteneşti din secolul al XVII-
lea (Biserica Doamnei din Bucureşti, 1683)1TI; alte posibile scene:
Mântuitorul ca arhiereu în atitudine de mişcare şi purtând către altarul
(Sfânta Masă) din centrul tabloului ori Discul sau Potirul cu Sfintele Daruri
(ca la Vohodul mare al Liturghiei arhiereşti) ori Sfântul Epitaf.
Liturghia oficiată de ierarhia pământească în jurul Sfintei Mese din
altarele bisericilor noastre este privită ca o imitaţie sau reprezentare văzută a
slujbei celei tară de materie, oficiată în ceruri, de către îngeri, în jurul tronului
Celui Preaînalt.
„Altarul (Sfânta Masă) este şi se numeşte aşa, după altarul supra-

ceresc şi spiritual, în care preoţii cei pământeni şi materiali, venind şi
slujind Domnului în veci, reprezintă în chip figurat ierarhiile cele spiri-
tuale şi slujitoare ale Puterilor celor de sus şi veşnice...” zice Sf. Gherman
al Constantinopolului, în comentariul său liturgic17-.
în unele biserici munteneşti (Snagov), scena Liturghiei cereşti o găsim

zugrăvită pe pereţii proscomidiarului.
Deoarece în ultimul timp Dumnezeiasca Liturghie se zugrăveşte de
regulă la baza cilindrului turlei celei mari de deasupra naosului
(Pantocratorul), vom vorbi despre ea la capitolul despre pictura turlelor si a
Pantocratorului.
3. împărtăşirea Sfinţilor Apostoli (Cina cea de Taină sau Liturghia
arhierească) formează subiectul principal al iconografiei zonei superioare
106
V. G RECU , Cărţi de pictură..., p. 296, p. 329; t G HENA DIE E NACEA N U , Iconografia..., pp.
48, 223.
107
G. MILLET, Monuments de l'Athos, Les peintures, p. 218, fig. 2; pl. 219, tîg. 3; pl. 256,
lig. 2; pl. 257, fig. 2.
108
1.D. Ş TEFĂ NESCU , L'Evolution..., Nouvelles recherches, p. 84. Aceeaşi scenă apare pictată şi in
biserici muntene de mai târziu, ca Biserica Doamnei, secolul al XVlll-lea, şi Creţulescu (1722), biserica Schitului
Balamuci, de lângă Căldăruşani, Biserica Bolniţei de la Cozia (I.D. Ş TE FĂNE SCU , „Monumente de artă religioasă
din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii, XV (1956), P- 256).
109
Explicarea Liturghiei, în PG 98, col. 420 A.
83
de pe peretele hemiciclului altarului, în registrul al treilea, adică sub

Dumnezeiasca Liturghie, cum prescrie Erminia zugravilor'7*. în această
scenă, Mântuitorul este înfăţişat ca Mare Preot sau Arhiereu, aşa cum L-a
văzut autorul Epistolei către Evrei (8, 1-6; 9, 11-15) şi cum L-au descris apoi
marii teologi şi tâlcuitori ai Liturghiei, ca Sf. loan Gură de Aur sau Sf.
Nicolae Cabasila'A El slujeşte în faţa Sfintei Mese, uneori aşezată sub un
baldachin (ca la „Sfânta Sofia” din Kiev), dând Sfinţilor Săi Apostoli, de o
parte, Sfântul Trup, iar de alta, Sfântul Sânge. Scena este simetrică, alcătuită
din două tablouri. Hristos175 figurează în amândouă: la stânga, El dă Sfântul
Trup, la dreapta, Sfântul Sânge, de la aceeaşi Sfântă Masă (uneori însă Sfânta
Masă e dublă, ca la biserica din Mamul, zidită de Sf. Constantin-Vodă
Brâncoveanu, în 1696, sau la mai toate bisericile moldoveneşti). Uneori se
scriu şi cuvintele Mântuitorului: „Luaţi, mâncaţi...” şi: „Beţi dintr-acesta
toţi...”, ori: „Cred, Doamne, şi mărturisesc”, „Cinei Tale, celei de Taină...”
(Rugăciuni pe care le zic liturghisitorii înainte de împărtăşire). Sfinţii
Apostoli sunt şi ei împărţiţi, de obicei, în două grupe de şase: o grupă se
apropie dintr-o parte, în frunte cu Sfântul Petru, pentru a primi Sfântul Trup,
alta din partea opusă, în frunte cu Sfântul loan, pentru a primi Sfântul Sânge
(mai rar ei formează un singur şir, ca la biserica zidită de Sf. Constantin
Brâncoveanu în Făgăraş, la sfârşitul secolului al XVII-lea); la urma lor,
Erminia zugravilor pune pe „Iuda întors cu faţa şi un drac intrând în gura
lui”176. La Cozia, Iuda este făcut în urma grupului din stânga şi se întoarce
plângând, pentru că nu este admis la împărtăşire177. Uneori, îngeri-diaconi,
purtând lipide, asistă pe Marele-Preot (ca la Biserica Domnească „Sfântul
Nicolae” din Curtea de Argeş). Alteori, Hristos ca arhiereu este zugrăvit o
singură dată (Cozia), având în dreapta Sfânta Pâine, iar în stânga Sfântul
Potir, aşa cum recomandă Erminia zugravilor'7*.
V. GRECU, Cărţi ite pictură..., p. 298; t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., p. 224.

!1
Pr. Ene B RANIŞTE , Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Bucureşti, 1943, p.
111.
;
înveşmântat după moda antică (mai rar ca arhiereu).
" V. GRECU, Cărţi de pictură..., p. 192; t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., p. 153.
I.D. ŞTEFĂNESCU, Contribution a letude des peintures nturales valaques, Paris, 1928,
p. 20.
’ ' V. G RECU , Cărţi de pictură..., p. 191; t Enăceanu G HEN ADI E , Iconografia..., p. 153.
84
r
LITURGICA GENERALĂ
Scena aceasta are ca temei Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a

înfiinţat Sfânta Euharistie (Matei 26, 26-30), iar tema ei se pare că a fost luată
din Comentariu la Epistola către Evrei (VIII, 1 ş.u.) al Sf. Chirii al
Alexandriei, centrat pe tema: Hristos - Mare Arhiereu al Noului Testament.
Tema este foarte veche, se găseşte şi pe broderiile de la Putna din 1481, şi la
Salonic. Ea se potriveşte bisericilor mănăstireşti şi mai ales catedralelor
chiriarhale, în care se slujeşte mai des în sobor, cu sau Iară arhiereu179.
în general, cele două tablouri, care alcătuiesc scena împărtăşirea
Sfinţilor Apostoli, încadrează în bisericile moldoveneşti fereastra de răsărit a
altarului. Rareori, împărtăşirea Apostolilor ocupă ea singură registrul întreg
pe toată lăţimea peretelui, ca la bisericile moldoveneşti din Hlincea şi
Cetăţuia. Spaţiul rămas liber pe aceeaşi zonă, în dreapta şi în stânga
împărtăşirii Sfinţilor Apostoli, se umple în aceste biserici cu alte scene,
precum Cina cea de Tainăm, ca prototip al Liturghiei arhiereşti (înlocuită
uneori cu Cina de la Emaus, cum se întâmplă la biserica „Sfântul Nicolae”
din Curtea de Argeş), Spălarea picioarelor'*', Rugăciunea cea peste fire din
Grădina Ghetsimani182 şi învierea sub forma pogorârii la iad a
Mântuitorului (Anastasis, Les limbes), care are ca sursă de inspiraţie
Evanghelia apocrifă a lui Nicodim: Mântuitorul este înfăţişat în chip triumfal,
cu crucea învierii în mână şi cu zapisul morţii, zdrobind sub picioarele Lui
puterea biruită a iadului, zugrăvit fie sub forma unor porţi zăvorite, care acum
sunt sfărâmate, fie sub chipul alegoric al lui Hades înlănţuit (ca la Popăuţi);
munţi înalţi formează fondul; de o parte şi de alta a Mântuitorului, se află
două sicrie (sarcofage), din care se scoală Adam şi Eva, rechemaţi la viaţă de
către Mântuitorul; în spatele sau în laturile lor, se înşiruie personaje ale Legii
Vechi: Profeţii, in frunte cu Sf. loan Botezătorul, Drepţii şi Regii, ca David,
Solomon ş.a.
17,1
Cf. A. P OPA , Mănăstirea Săraca, Timişoara, 1943, pp. 25-26.
180
Aceasta, in bisericile muntene este plasată de obicei în naos, printre scenele Patimilor (Cozia, Snagov,
Hurezi, Floreasca, Govora).
181
Aceasta, la Biserica „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş, decorează peretele de răsărit al naosului.
1S
- Aceasta, la Biserica „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş, decorează peretele diaconiconului.
85
Preot Prof. Univ. Dr. F.ne B RANIŞTE
Erminia zugravilor recomandă însă ca, în spaţiul rămas liber, să se

înfăţişeze: în dreapta, scenele Vovidenia (Intrarea în biserică a Sfintei
Fecioare) şi Moise şi Aaron slujind la Cortul Mărturiei, iar în stânga, Scara
lui Iacovşi Aducerea la Ierusalim a Chivotului Legii183. Prezenţa lui Moise şi
Aaron are aici un caracter simbolic.
4. Zona inferioară a peretelui hemiciclului în toate bisericile noastre
ilustrează scena esenţială a sacrificiului liturgic, care se săvârşeşte în altar: O
Afivâţ sau Mielul. Un număr variabil de mari ierarhi (episcopi), înveşmântaţi
în sacos (felon, polistavrion şi omofor), cu capetele descoperite, zugrăviţi de
cele mai multe ori în profil, se îndreaptă dinspre cele două laturi ale altarului
(proscomidiar şi diaconicon) spre centrul hemiciclului, unde - de obicei, sub
fereastra de răsărit a altarului - figurează victima Jertfei noastre de la
Liturghie, adică Mântuitorul, fie sub chipul unui prunc, fie sub acela al unui
miel de jertfa - aşa cum L-au văzut Prorocul Isaia (Isaia 53) şi Sf. loan
Botezătorul (loan 1, 29) -, fie sub ambele înfăţişări, aşezat pe sfântul disc şi
străjuit de îngeri sau serafimi care îl umbresc cu ripide (ca la Cozia). La
bisericile mai mici, în locul acestei scene centrale, se poate zugrăvi, deasupra
tronului celui mai de sus (jeţul arhieresc din spatele Sfintei Mese), chipul
Mântuitorului şezând pe tron ca împărat sau Arhiereu, singur sau înconjurat
în dreapta şi stânga de cei 12 Sfinţi Apostoli.
Scena ilustrează răstimpul şi rânduiala Sfintei Liturghii dintre Simbolul
Credinţei şi ecfonisul „Cântarea de biruinţă...”, timp în care discul depus pe
Sfânta Masă este acoperit numai cu steluţa şi când diaconii, care îi închipuie
pe îngeri, umbresc Cinstitele Daruri cu l ipidele.
Uneori însă, Sfântul Disc este reprezentat acoperit cu procovăţul, iar
alături, pe Sfânta Masă, stau Sfânta Evanghelie şi Potirul (ca la Bălineşti, în
Moldova, sau la Voroneţ) şi atunci scena reprezintă momentul depunerii
Darurilor pe Sfânta Masă, la Vohodul cel mare.
Sfinţii diaconi, înveşmântaţi în stihare şi orare, încheie şirul episcopilor
şi se plasează, de obicei, pe peretele de răsărit al celor două abside mai mici,
care flanchează altarul propriu-zis. Ei poartă în mâini
V. G RECU , Cărţi de pictură..., pp. 298-299; î G HENAD IE E N ĂCEANU , Iconografia...,

p. 224.
86
LITURGICA GENERALĂ
cădelniţe şi, uneori, cutii (chivoturi) de aur, aşezate pe văluri brodate, aşa
cum le poartă uneori diaconii, când tâmâiază (la Vecernie şi Utrenie, la
Cântarea a IX-a de la Cunoaşte...).
Episcopii ţin în mâini Sfânta Evanghelie (mai rar) sau, de cele mai mult
ori, un rulou cu fragmente din anumite rugăciuni liturgice. Printre ei
figurează aproape întotdeauna marii dascăli (Capadocieni) şi autorii
Liturghiilor care se săvârşesc în Sfântul Altar (Sf. loan Gură ile Aur, Sf.
Vasile cel Mare, Sf. Grigorie cel Mare)18-1, precum şi marii taumaturgi (Sf.
Spiridon al Trimitundei ş.a.). Numărul şi numele lor variază de la biserică la
biserică. Erminiile zugravilor aşază în dreapta Sfintei Mese pe Sf. Vasile cel
Mare, în stânga pe Sf. loan Hrisostom, iar ca ultimul dinspre proscomidie, pe
Sf. Petru al Alexandriei185. Ea numără aproximativ 70 ierarhi care se pot
zugrăvi pe această zonă, descriind chipul şi vârsta fiecăruia şi indicând şi
inscripţia sau titlu liturgic al fiecăruia. Dat fiind spaţiul redus, se zugrăvesc
numai cei mai însemnaţi dintre aceştia. Astfel, la „Sfântul Nicolae” din
Curtea de Argeş, pe peretele hemiciclului avem patru sfinţi ierarhi: Spiridon
şi Vasile cel Mare în dreapta, spre nord, Grigorie cel Mare şi Chirii .il
Alexandriei, spre sud; alţi patru figurează pe peretele proscomidi- .irului, în
ultima zonă: Petru al Alexandriei, Silvestru al Romei, loan Postitorul al
Constantinopolului şi un al patrulea, al cărui nume e şters. Textele liturgice
de pe rulourile pe care le ţin în mâini sunt scrise în greceşte. Astfel, cel al
Papei Silvestru cuprinde începutul Rugăciunii Antifonului I, din rânduiala
Sfintei Liturghii („Doamne, 1 Hunnezeul nostru, a Cărui stăpânire este
neasemănată...”); al lui Petru al Alexandriei, începutul Rugăciunii
Proscomidiei („Dumnezeule, I Aimnezeul nostru, Cel ce pe Domnul şi
Dumnezeul nostru Iisus llristos, pâinea cea cerească...”), al Sf. loan
Postitorul, Rugăciunea Antifonului II („Doamne, Dumnezeul nostru,
mântuieşte popo- ii11 Tău...”), al Sfântului Chirii, ecfonisul pentru pomenirea
Sfintei fecioare, de la Axion („Mai ales pentru Preasfânta...”).
' Regulamentul Sfântului Sinod din 1912, paragraful Zugrăvirea bisericilor, Articolul 9, m
IS 1
biserica Ortodoxă Română, XXX (1912).

V. GRECU, Cărţi de pictură..., p. 299.
87
La Mănăstirea Cozia, cortegiul ierarhilor este alcătuit din Sf. Gherman

al Constantinopolului, Chirii al Alexandriei, loan Gură de Aur, Vasile cel
Mare, Grigorie Teologul, Atanasie şi Spiridon, pe restul spaţiului fiind
zugrăviţi numai doi diaconi.
La Hurezi, figurează doisprezece episcopii Iacov, Grigorie cel Mare,
Atanasie, Chirii, Nicolae, Spiridon, Andrei, Vasile şi alţi trei ale căror nume
sunt şterse. Uneori se adaugă Sf. Grigorie Luminătorul, apostolul Armeniei
(ca la Bălineşti) şi alţii mai puţin cunoscuţi (ca Metodie al Olimpului).
Numărul lor se ridică în unele biserici la 18 (ca la Dobrovăţ). Printre ei,
figurează câteodată şi Sf. loan Botezătorul înaripat, purtând pe tavă propriu-
i cap (în biserici moldoveneşti: Suceviţa, Hlincea, Dobrovăţ ş.a.).
în cele mai vechi biserici bizantine (greceşti), între arhierei figurează şi
marii preoţi ai Legii Vechi, Aaron şi Zaharia186, îmbrăcaţi cu hlamidă,
încheiată la piept cu agrafe de pietre preţioase, sub care apare pectoralul
brodat cu aur.
Dintre sfinţii diaconi, nu lipseşte niciodată Sfântul Ştefan, întâiul
Mucenic. Alături de el, este Sf Roman Melodul sau Dulce-Cântăreţul,
Laurenţiu, Prohor, Nicanor ş.a. Uneori găsim şi pe Diaconul Filip (Cozia).
Erminici enumeră opt sfinţi diaconi: Ştefan, Roman, Laurenţiu, Evplu, Rufin,
Veniamin, Aithala şi Chirii187.
c) Decorul iconografic al celor două abside sau încăperi laterale ale
altarului (diaconicon şi proscomidiar) variază foarte mult, de la un monument
la altul188. în ce priveşte absida şi pereţii proscomidiarului (cămăruţă sau
firidă boltită) din stânga altarului, acesta, la biserici mai vechi şi la cele mai
mari de azi, are mărimea şi forma unei încăperi aparte, separată de altarul
propriu-zis, unde preotul săvârşeşte în taină slujba Proscomidiei, fiind numită
proscomidiar (gr. npoBeou;), iar
IS6
Aaron şi Zaharia (care uneori iau loc printre ierarhii creştini din rândul de jos) reprezintă aici preoţia
Vechiului Testament, a cărui jertfa preînchipuie pe cea a Noului Testament; ei sunt înfăţişaţi îmbrăcaţi în hlamidă
încheiată la piept cu agrafe de pietre preţioase sub care apare largul „tabblion” brodat cu aur (L. B REHIER , HArt
chretien et son developpement iconographie, Paris, 1928 - capitolul Programul iconografic).
Iir
V. GRECU, Cărţi de pictură..., pp. 296, 329, 330.
I.D. Ş TE FĂN ESCU , LEvolution... Nouvelles recherches, pp. 104-105.
in vechime pastoforion, uneori şi schevofilachion. Denumirea aceasta se dă
astăzi părţii dinspre sud a altarului, unde se ţin veşmintele bisericeşti, vase,
88
LITURGICA GENERALĂ
cărţi de slujbă. O regulă sau un program iconografic al proscomidiarului s-

a putut stabili numai când s-a ţinut seama de destinaţia liturgică şi
semnificaţia simbolică a acestei părţi a bisericii.
„Proscomidia (masa punerii înainte) reprezintă Locul Căpăţânii, pe

care S-a răstignit Hristos, unde se zice că se află craniul protopă- rinteiui
Adam; acest Loc al Căpăţânii a fost preinchipuit de Avraam, când a făcut,
după porunca lui Dumnezeu, un altar de piatră pe munte, a pus deasupra
lemne şi a aşezat deasupra pe fiul său, dar, în locul lui, a adus ca jertfă lui
Dumnezeu un berbec. Astfel, şi Dumnezeu- Tatăl, Cel fără de început şi
vechi de zile, a dat spre jertfire, la plinirea vremii, pe Fiul Său Cel fără de
început, Care S-a întrupat din Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, Care
este din coasta lui Avraam, după făgăduinţa jurământului pe care l-a făcut
acestuia. încât, pentru neamul omenesc, nu a cruţat pe Fiul Său Cel iubit
şi Unul-Născut, ci L-a dat pentru noi oamenii (Romani 8, 52) şi a suferit
ca un om în trup, dar a rămas fără suferinţă în ceea ce priveşte
Dumnezeirea.
Căci Hristos, mergând spre răstignire, Şi-a purtat Crucea; şi în locul
berbecului Şi-a jertfit trupul Său fără nicio vină, ca un miel căruia i se
străpunge coasta cu lancea...”1S9.
Cât priveşte absida sau bolta proscomidiarului, ea are o dublă sem-

nificaţie simbolică, pe care o găsim şi în ritualul sacru al Proscomidiei:
„Absida este după chipul peşterii din Betleem, unde S-a născut Hristos, şi
după chipul peşterii în care a fost înmormântat El”, zice tot Sf. Gherman al
Constantinopolului110 111.
Pe bolta şi pereţii proscomidiarului se zugrăvesc chipuri sfinte şi scene
în legătură cu Naşterea şi Patimile Domnului, care sunt simbolizate în ritualul
Proscomidiei: Răstignirea, Purtarea Crucii (Biserica
110
SF. G HERMAN AI . C ONST ANTI NOPOLU LUI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli- i
are) mistică, în PG 98, col. 396 B-C.
111
SF. G HERMAN AL C ONST ANTI NOPOLU LUI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare)
mistică, în PG 98, col. 400 A.
89
Domnească din Târgovişte), Punerea în mormânt (gr. eniTcuptov) (Cozia),

scenă numită Christ de pitie sau Pietn, adică Mântuitorul mort, aşezat în
picioare în sicriu şi încadrat de Sfânta Fecioară şi Sf. loan Evanghelistul (la
Hurezi, la Biserica Doamnei din Bucureşti - secolul al XVII-lea - la Biserica
Mântuleasa din Bucureşti [1734] şi la bisericile din Moldova), Mielul (la
Bălineşti), Hristos pe disc, sub chipul unui copil, iar deasupra, Hristos
binecuvântând (biserica din Roman), instrumentele Patimilor (la Hlincea, pe
peretele de răsărit al proscomidiarului), uneori Hristos-copil, în potir (la
Bălineşti, Moldoviţa, Suceviţa, Dragomirna); în al doilea rând, tipuri,
preînchipuiri sau figuri simbolice din Vechiul Testament ale Jertfei
Mântuitorului, ca jertfa lui Avraam (Facerea 22,1-19) (la Bălineşti, Popăuţi),
jertfa lui Melchisedec, regele Salemului (prezentând ca dar lui Avraam pâine
şi vin: Facerea 14, 17-20), scena numită Filoxenia (iubirea de străini,
ospeţia), adică Sfânta Treime la Mamvri (sub chipul a Trei Oaspeţi, uneori
îngeri, aşezaţi în jurul lui Avraam: Facerea 18, 1 ş.u.), jertfa lui Avraam, cei
trei tineri în cuptorul de foc din Vavilon (Daniel 3) ş.a.
Erminia zugravilor191 recomandă ca, pe bolta proscomidiarului, să se
zugrăvească Hristos ca Mare Arhiereu, şezând pe nori (sau pe scaun) şi
blagoslovind, înconjurat de Heruvimi şi de Tronuri şi ţinând o Evanghelie
deschisă, în care scrie: „Eu sunt Păstorul cel bun” (loan 10, 11); sub El să fie
zugrăviţi ierarhii pe care îi vrea pictorul, iar mai jos, jertfa lui Abel şi Cain, a
lui Ieftae, Sfinţii trei tineri în cuptorul cel de foc din Babilon şi, în firida
proscomidiarului, Pogorârea de pe Cruce.
Uneori se ilustrează şi texte liturgice sau rituri din slujba Proscomidiei.
Astfel, la Biserica „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş, un pictor iscusit a
zugrăvit în tonuri luminoase Troparul „în mormânt cu trupul, în iad cu
sufletul, în rai cu tâlharul...” 112 113 , iar una dintre redacţiile Erminiei
zugravilor a ilustrat: „Sus, pe scaun şi jos, în groapă”114. Alte exemple se
găsesc la Biserica Scaune din Bucureşti
112
V. G RECU , Cărţi de pictură..., pp. 297-329; t G HENAD IE E NĂCEAN U , Iconografia..., pp. 49, 223.
I9;
I.D. Ş TEFĂN ESCU , „Pictura Bisericii”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXIII (1945), 4 -5, p. 98.
V. G RECU , Cărţi de pictură..., p. 329; t G HEN ADIE E NĂCE ANU , Iconografia..., p. 49.
90
* I
LITURGICA GENERALĂ
(secolul al XVII-lea), Biserica Creţulescu din Bucureşti (1722), biseri- i ile

Mănăstirii Dochiaru din Athos ş.a.115
Viziunea (prorocia) Sfântului Petru, episcopul Alexandriei, este, de
asemenea, una dintre cele mai frecvente scene din decorul pictural al
proscomidiarului vechilor noastre biserici (Biserica Domnească din
Târgovişte, pe bolta absidei, Hlincea, Cetăţuia, Biserica Doamnei şi
(Teţulescu din Bucureşti): Iisus, tânăr, în picioare, pe Sfânta Masă, cu c
ămaşa sfâşiată, iar Sfântul Petru, cel dintâi episcop alexandrin care osândeşte
pe Arie, îl întreabă: „Cine Ţi-a sfâşiat veşmântul, Mântuitorule?”, iar Iisus
răspunde: „Arie, nebunul”116. Sursa de inspiraţie a acestei scene iconografice
este un text liturgic din slujba Duminicii Sfinţilor Părinţi, de la Sinodul I
Ecumenic (Duminica a Vil-a după Paşti)117.
în unele biserici, pe bolta proscomidiarului, este înfăţişat Hristos- l
.manuel, înconjurat de sfinţi, în medalioane (la Hurezi, Dintr-un Lemn şi
Făgăraş), iar în unele biserici de lemn din Maramureş, din Oltenia părţile
Severinului - şi din Muntenia-Muscel, este înfăţişată scena Sfânta Euharistie,
sub forma aceasta: Hristos aşezat pe o masă sau pe mormânt, având în spate
Crucea; din coasta Lui odrăsleşte o ramură de viţă de vie, care se încolăceşte
pe braţele Crucii sau pe trupul lui Iisus şi îşi pleacă, până la mâna Lui,
ciorchinii, din care El stoarce vin (sângele Lui), în potir (loan 15, 1 ş.u.: „Eu
sunt viţa cea adevărată...”19’), cum întâlnim la biserica Mănăstirii Săraca din
Banat, pictură din 173019ii.
în firida diaconiconului (schevofilachionului), erminiile zugravilor'99
115
G. M ILLET , Monuments de l’Athos-Lespeintures, pl. CCXX.
116
Vezi Viaţa Sf. Petru al Alexandriei, în S F . D OSOFTEI AL M OL DOVE I , Vieţile Sfinţilor (1686),
l.i 24 noiembrie (in Mineiele de azi la sinaxarul zilei de 25 noiembrie), şi Cazania din Duminica a 1II a
după Paşti (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul 1 de la Niceea); cf. G. M ILLET , „La vision de Pierre dAlexandrie”,
în Melanges Charles Diehl, voi. II, Paris, 1930, pp. 99-115. în unele biserici însă, viziunea lui Petru este
pictată în nartex lângă Sinodul din Niceea (ca la Cozia) - în alte biserici, Sfântul IViru e reprezentat singur făcând
Proscomidia (ca la „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş).
I9fi
Vezi stihira a opta de la Doamne strigat-am..., la Vecernia mare (Penticostar, tipărit i u
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 274 (sinaxar): „Cine Ţi-a sfâşiat u-şmântul Tău, Mântuitorule? - Arie, ai zis,
cel care a despicat stăpânirea cea întocmai ciulită a Treimii în despărţiri” (vezi şi sinaxarul din rânduiala Utreniei
din aceeaşi zi şi cel din Wineiulpe noiembrie la ziua pomenirii Sf. Petru al Alexandriei, 24 (25) octombrie).
I9
" Diac. Constantin S ANDULESCU V E RNA , „Sfânta împărtăşanie în iconografie”, în voi. închinare I.P.S.
Patriarh Miron, Bucureşti, 1938, p. 176 ş.u.
I9S
A. P OPA , Mănăstirea Săracă, Timiş, 1943, p. 30.
91
I
recomandă să facem sus, pe boltă, pe Maica Domnului ori pe Hristos ca

„îngerul de mare sfat”200, ţinut în nori de patru îngeri, pe Emanuel şi cei patru
Sfinţi Evanghelişti, pe Arhanghelul Mihail şi pe Sf. loan Botezătorul, iar,
mai jos, pe Moise cu Tablele Legii şi pe Aaron ţinând în mâini năstrapa cea
de aur şi toiagul înflorit, ambii ca arhierei, precum şi alte persoane
importante din Vechiul Testament (Noe, Daniel, Samuel, Melchisedec,
Zaharia, Iov), apoi pe cei 12 Sfinţi Apostoli, Buna Vestire, David, Isaia,
Sfinţii fără de arginţi, înălţarea Sfintei Cruci, Adormirea Sfintei Fecioare ş.a.
în diaconiconul bisericilor moldovene este foarte frecventă figura
Sfântului Simeon Bătrânul, purtând în braţele sale pe Pruncul Iisus (Luca
2,26, 25-35). Alte figuri de îngeri, episcopi şi diaconi completează decoraţia
diaconiconului în bisericile moldoveneşti. La Biserica „Sfinţii Părinţi” din
Ploieşti (zugrăvită după tipicul iconografic tradiţional), peretele de miazăzi
al diaconiconului (veşmântarului) este decorat cu scenele: înţelepciunea lui
Solomon, Trupul lui Hermas şi Rugul lui Moise; cel de apus, cu Filoxenia
lui Avraam şi chipurile Sfinţilor Diaconi Prohor şi loan; cel de răsărit, cu
scena Apa izvorând din stânca lovită de Moise cu toiagul şi cu Trecerea
Mării Roşii, la exodul din Egipt. în rest, sunt reprezentate chipuri de proroci
şi ornamente, inspirate din vechi miniaturi de manuscrise201.
După Regulamentul Sfântului Sinod pentru zugrăvirea bisericilor, din
1912 (Articolul 9, alin. d), la proscomidiar se zugrăveşte peştera din Betleem,
cu închinarea magilor, iar deasupra, Pogorârea de pe Cruce de către Iosif şi
Nicodim202.
La proscomidiar figurează, de asemenea, pomelnicele ctitorilor,
donatorilor, binefăcătorilor şi slujitorilor bisericii (dipticele).
în afară de scenele clasice descrise până aici, locurile rămase libere, de
pe pereţii bisericilor muntene, sunt zugrăvite, uneori, cu scene din
' V. G RECU , Cărţi de pictură..., pp. 297, 334; t G HENAD IE E NÂCEANU ,

lw
Iconografia..., p. 223.
in: Biserica Ortodoxă Română, XXX (1912). l.D.
Ş TE FĂNESCU , în: Glasul Bisericii, XV (1956).
" in: Biserica Ortodoxă Română, XXX (1912),
92
LITURGICA GENERALĂ
viaţa Mântuitorului şi cu figuri ale învierii Sale (ca la Biserica „Sfântul

Nicolae” din Curtea de Argeş sau la Cozia, unde scena învierea ocupă partea
de nord a registrului cu împărtăşirea Sfinţilor Apostoli), iar pe alocuri, chiar
scene din viaţa Sfintei Fecioare, ca la Biserica Domnească din Târgovişte,
unde Acatistul Sfintei Fecioare este deasupra Cortului Mărturiei, la Hurezi,
unde scene din viaţa Sfintei Fecioare sunt plasate in absidele altarului, în
catedrala episcopală din Roman şi la Suceviţa. în biserica de la Hlincea, pe
pereţii altarului sunt scene din viaţa Sf. loan Botezătorul, ca în vechile
biserici bizantine din Grecia203.
în unele biserici din Moldova, găsim zugrăvit pe Iisus dormind,
înconjurat de doi îngeri şi străjuit numai de Sfânta Fecioară şi de Sf. loan
Botezătorul, fie pe peretele de răsărit al hemiciclului (Vatra Moldoviţei), lie
in diaconicon (Cetăţuia). Este ilustrarea textului biblic: „Plecatu-S-a şi S-a
culcat ca un leu [...]; cine îl va deştepta?” (Numerii 24, 9), text Inlosit şi în
cântarea Prohodului.
2. Iconografia tâmplei sau catapetesmei
a. Programul clasic (normativ). Evoluţia iconografiei catapatesmei de

azi începe cu icoanele Mântuitorului, ale Sfintei Fecioare, ale Sfinţilor I ngeri
şi ale Sfinţilor Apostoli (menţionate în documente încă din secolul ii VI-lea),
precum şi cu icoana grupului Deisis (depou; - rugăciune, mijlocire),
menţionată din secolul al VII-lea. Aceste icoane împodobeau la început
coloanele care susţineau grilajul despărţitor dintre altar şi naos, precum şi
arhitrava (grinda orizontală) de deasupra lui, din vechile bise- i ici creştine.
Această evoluţie se încheie însă abia prin secolul al XVI-lea, i ând programul
iconografic al bisericilor ortodoxe se formează în chip definitiv şi când el
începe să fie fixat şi sub forma unor reguli scrise, în aşa numitele erminii
(călăuze) ale zugravilor. De aceea, iconografia tâmplei se conformează, încă
din epoca formării ei complete şi definitive, unor reguli precise şi rămâne
stabilă şi uniformă până azi, în toate bise- i idle ortodoxe construite ori
zugrăvite începând cu secolul al XVI-lea.
-w I.D. ŞTEFĂNESCU, VEvolution... Nouvelles recherches, pp. 96-99.
93
Cu excepţia altarului, nicio altă parte sau suprafaţă a interiorului bisericilor

ortodoxe nu prezintă o uniformitate şi stabilitate mai mare, în ceea ce priveşte
decorul iconografic care o îmbracă.
în forma sa de azi, suprafaţa dinspre naos a tâmplei e împărţită în mai
multe zone sau registre orizontale, suprapuse una peste alta şi având fiecare
iconografia ei proprie, bine precizată şi stabilită în tradiţia iconografică
ortodoxă de pretutindeni, indiferent de dimensiunile variate ale diferitelor
biserici, de destinaţia lor şi de materialele din care poate fi confecţionată
tâmpla (lemn, zid, piatră sau marmură, metal).
începând de jos în sus, primul registru, care este şi cel mai înalt în
comparaţie cu celelalte, îl alcătuieşte partea principală a tâmplei, din punct
de vedere arhitectonic, corpul ei propriu-zis, care reprezintă continuarea
evoluată a vechiului grilaj despărţitor dintre altar şi naos. Această parte
inferioară a tâmplei suportă greutatea rândurilor de icoane suprapuse
succesiv peste ea în decursul timpului. Ea este străpunsă de trei uşi, prin care
se face comunicarea între altar şi naos204.
Uşile principale, din mijloc (de regulă, în două canaturi), prin care intră
şi ies clericii la momentele rânduite din cursul sfintelor slujbe (ca la
vohoduri), se numesc sfintele uşi, pentru că prin ele circulă totdeauna numai
clericii care, în cursul sfintelor slujbe, poartă în mâini obiecte sfinte (Sfintele
Daruri, Sfânta Evanghelie, cădelniţa); se mai numesc uşile mari sau
împărăteşti, pentru că prin ele intrau odinioară împăraţii (regii) când îşi
aduceau darurile la altar ori se împărtăşeau203, dar şi împăratul Cerurilor,
Hristos-Mântuitorul intră sub forma Cinstitelor Daruri, la Vohodul cel mare
de la Liturghie206.
-"J La unele biserici de mici dimensiuni (paraclise mănăstireşti) sunt numai două uşi. lipsind în acest caz uşa
laterală dinspre sud: biserica veche a Mănăstirii Sinaia (cu tâmplă de zid, din 1695), ca şi la cea a Mănăstirii Snagov.
- 0 5 F ER . T EODORET DE C IR , Istoria bisericească, V, 19, în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti,
voi. 44, trad. Pr. V. Sibiescu, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995,
pp. 224-225; Canonul 69 Trulan, în Arhid. loan N. F LOCA , Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi
comentarii, Sibiu, 2003, p. 160; cf. SF. S IMEON A I . T ESALONICU LUI , Despre târnosirea sfintei biserici,
cap. 150-151, în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, Toma
T EODORESCU (ed.), Bucureşti, 1865, p. 128.
- Se are în vedere mai ales Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, la care preotul poartă prin sfintele uşi, la
procesiunea Vohodului mare, chiar Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, deja sfinţite la o Liturghie anterioară. Vezi
Heruvicul acestei Liturghii: „Acum puterile cereşti...”,
Aceste uşi sunt de obicei mai scunde decât cadrul (golul dreptunghiular)
94
f
LITURGICA GENERALĂ
din peretele de lemn sau zid al tâmplei, în care ele sunt fixate, iar partea liberă
de deasupra lor se acoperă cu o perdea de pânză de diferite culori (de regulă,
albastră), care se trage în lături ori se ridică (pe vertical) în momentele
rânduite din cursul sfintelor slujbe.
La greci, această perdea se numeşte KaTaneraapa (catapeteasmă), iar la
noi este numită, de regulă, cu termenul vechi-slav flBepb, care însemnă uşă
şi se dădea, la început, uşilor altarului, iar mai pe urmă s-a aplicat şi perdelei
de deasupra uşilor împărăteşti207.
Uşile din partea de nord şi de sud (tăcute dintr-un singur canat) se
numesc laterale (grec. nXdyia - oblice, piezişe, laterale) ori diaconeşti,
deoarece prin ele intră şi ies diaconii la ectenii, la vohoduri şi la alte momente
din cursul slujbei prevăzute de Tipic.
Se pictează suprafaţa atât a uşilor împărăteşti, cât şi a celor laterale,
precum şi a spaţiilor libere dintre ele.
a) Pe uşile împărăteşti se zugrăveşte icoana Bunei Vestiri, încât cele
două personaje principale ale scenei - Sfânta Fecioară şi Sf. Arhanghel
(lavriil - să fie faţă în faţă, fiecare pe câte un canat al uşilor (de obicei, Sfânta
Fecioară pe cel din dreapta, Sfântul Arhanghel pe cel din stânga). Sfânta
Fecioară se zugrăveşte aici, pentru că ea este cea care ne-a deschis uşile
milostivirii Cerului, pe care le simbolizează uşile împărăteşti; aşa i um se
roagă preotul aici, înainte de începerea Liturghiei: „Uşa milostivirii
deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu...”
La cele patru colţuri ale scenei Buna Vestire sau jos sub scena prin- i
ipală, se zugrăvesc, în medalioane mai mici, chipurile celor patru Sfinţi
Evanghelişti, ca unii care au aşternut în scris Vestea cea bună sau I vanghelia
(gr. 6 euayyeXiapoc;) adusă de înger Sfintei Maria.
Pe uşile laterale (diaconeşti) se zugrăvesc chipurile Sf. Arhangheli
Mihail şi Gavriil, ca păzitori ai uşilor Raiului, unul pe o uşă, al doilea pe
cealaltă, ori chipurile a doi sfinţi diaconi, înveşmântaţi în stihar şi orar şi cu
cădelniţe în mâini (de obicei, Sfântul Ştefan întâiul Mucenic şi
precum şi cel al Liturghiei Sf. Vasile cel Mare din joia săptămânii Sfintelor Patimi: „Să tacă tot Impui
omenesc...”.
:,r
I.A. C ANDREA , Gh. A DAMESCU , Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Ed. Cartea Itiimânească,
Bucureşti, 1926-1931, p. 446.
95
Sfântul Filip sau Sfântul Laurenţiu); diaconii se zugrăvesc aici atât pentru că
în oficiul lor liturgic reprezintă pe îngerii din ceruri, cât şi pentru că pe aceste
uşi circulă diaconii când ies din altar sau intră pentru cădire. Se mai pot
zugrăvi în locul diaconilor doi dintre sfinţii militari (Sfântul Gheorghe sau
Sfântul Dumitru), ca păzitori ai uşilor altarului.
Pe spaţiile dintre uşile împărăteşti şi cele laterale se zugrăveşte, în
dreapta (adică spre sud), icoana împărătească a Mântuitorului (Hristos ca
împărat ori Arhiereu, şezând pe tron, ori ca Proroc şi învăţător, cu Sfânta
Evanghelie deschisă şi binecuvântând), iar în stânga (adică spre nord de uşile
împărăteşti), icoana împărătească a Maicii Domnului (Maica Domnului ca
împărăteasă, şezând pe tron, cu Pruncul dumnezeiesc pe braţe). Aceste două
icoane, de obicei de proporţii mai mari şi zugrăvite cu grijă, se numesc icoane
împărăteşti, mai întâi, pentru faptul că ele reprezintă icoanele principale din
iconografia bisericii, în care cele două personaje sfinte principale din istoria
mântuirii - Mântuitorul şi Sfânta Fecioară - sunt înfăţişaţi singuri, în slava lor
cerească şi pe care atât clericii, cât şi credincioşii laici le venerează în chip
deosebit, închi- nându-se în faţa lor şi sărutându-le, la intrarea şi la ieşirea din
biserică; iar în al doilea rând, pentru faptul că ele încadrează uşile numite
împărăteşti. în unele biserici, ele sunt împodobite cu pietre scumpe208, ori
ferecate în aur şi argint209.
La ruşi, icoanele împărăteşti sunt numite icoane locale sau de închinare.
în continuarea aceluiaşi registru, pe spaţiul din dreapta uşii laterale
dinspre sud (pe tâmplă ori pe zidul pilaştrilor), se zugrăveşte chipul sfântului
care este hram (patron al bisericii respective, ca mijlocitor între Hristos şi
credincioşi), iar în extremitatea opusă (spre nord), icoana (icoanele) unor
sfinţi mai mult veneraţi în regiunea respectivă: Sfântul Nicolae, Sfântul
Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sf. loan Botezătorul,
-oa în unele cazuri, chipul Maicii Domnului de pe icoana împărătească poartă la gât chiar
salbe (pictate ori reale) de monezi de aur, de mărgăritare sau de diamante, iar în urechi cercel ori
perle, ca o adevărată „împărăteasă” („doamnă”). Aşa este cazul, de exemplu, la Biserica „Sfânta
Ecaterina” din Bucureşti (cf. icoanele catapetesmei tăcute la Athos, în secolul al XlX-lea).
Ca la Biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti.
96
LITURGICA GENERALĂ
( uvioasa Parascheva, Sfinţii Atanasie şi Chirii. Atât icoana sfântului

ocrotitor (patron), cât şi cele ale sfinţilor din partea opusă, pot fi icoane
murale (zugrăvite direct pe pereţi) sau mobile, suspendate.
Pe spaţiul de sub registrul icoanelor împărăteşti se zugrăvesc, m plus,
patru teme din istoria biblică a Vechiului Testament, care au legătură
simbolică cu Jertfa Legii Noi: Slujirea la Templu a Preotului Zaharia (tatăl
Sf. loan Botezătorul), înălţarea şarpelui de aramă în pustie (Numerii 21,8;
cf. loan 3, 14), ca simbol (tip) al Crucii mântuitoare, Sacrificiul lui Avraam
(Facerea 2,1 ş.u.), ca preînchipuire a jertfirii Fiului lui Dumnezeu pentru
lume, şi Ofranda de pâine şi vin adusă lui Avraam de Melchisedec, regele
Salemului (Facerea 14, 17-20), ca preînchipuire a Jertfei euharistice210.
Aceste icoane sunt nelipsite mai ales din bisericile rusesti mai mari.
b) Corpul principal al catapetesmei (baza cu cele două icoane împă-
răteşti şi cu uşile împărăteşti şi cele laterale) se continuă în sus cu un perete
(panou) care, în iconografia clasică a tâmplei, susţine trei rânduri orizontale
de icoane, suprapuse, cuprinzând fiecare câte 13 icoane, astfel:
Primul rând (registru) dintre acestea, de jos în sus, îl alcătuiesc icoanele
celor 12praznice împărăteşti: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie),
înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie), Intrarea în Biserică sau Aducerea
Sfintei Fecioare la templu (21 noiembrie), Naşterea Domnului (25
decembrie), Botezul Domnului (6 ianuarie), întâmpinarea Domnului (2
februarie), Buna Vestire (25 martie), Floriile sau Intrarea Domnului in
Ierusalim (Duminica dinaintea Paştilor), înălţarea Domnului (joi în
săptămâna a Vl-a după Paşti), Pogorârea Sfântului Duh sau ( incizecimea
(Duminica Rusaliilor, a V111 - a după Paşti), Schimbarea la Faţă (6 august)
şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). în mijlocul lor (într-un medalion
sau panou separat, ceva mai mare) este zugrăvită învierea Domnului (sfintele
femei la mormânt şi Pogorârea Domnului la iad), ca cel mai mare dintre
praznice, sau (mai des) Cina cea de Taină sau Răstignirea211.
:|
" T. T ARNAVSCHI , Zidirea, întocmirea şi decorarea dinlăuntru a locaşului dumnezeiesc, i
ernăuţi, 1894, p. 81.
Aceasta din urmă, la Paraclisul Patriarhal din Bucureşti.
în toate cele trei registre de icoane (praznicele, apostolii, prorocii), cele
12 icoane care alcătuiesc registrul respectiv se aşază simetric şase de o parte
97
1
şi şase de cealaltă a icoanei centrale, şirul lor începând, de regulă, de la stânga

spre dreapta (de la nord la sud); ordinea în care se aşază praznicele este fie
cea indicată de cursul anului bisericesc (aşa cum le-am enumerat mai sus),
fie ordinea cronologică a evenimentelor sărbătorite21’. în cele mai multe
biserici, şirul lor începe cu Buna Vestire (25 martie) sau cu Naşterea Maicii
Domnului (8 septembrie) şi se încheie cu Adormirea Maicii Domnului (15
august) sau cu înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie).
Erminiile zugravilor indică să se zugrăvească, între praznice, şi icoanele
unor zile liturgice din cursul anului, care nu sunt propriu- zis praznice
împărăteşti: învierea lui Lazăr (sărbătorită în Sâmbăta Floriilor), Răstignirea
(Vinerea Sfintelor Patimi), Duminica lui Toma (prima duminică după
Paşti)118 119 120 121, icoane pe care le şi găsim, într-adevăr, în multe biserici2M.
Dacă între corpul de bază al catapetesmei şi registrul icoanelor
praznicelor împărăteşti este un mic spaţiu liber, în mijlocul acestui spaţiu (sub
icoana centrală ori deasupra uşilor împărăteşti) se aşază icoana cea nefăcută
de mână a Mântuitorului, adică Mahrama Sfintei Veronica (Sfânta Faţă a
Domnului sau Mandylion)213 ori chipul Mântuitorului imprimat pe Cărămida
Craiului Avgar al Edesei\ uneori, această icoană este plasată chiar ca icoană
centrală, în mijlocul şirului cu icoanele praznicelor, în locul icoanei învierii
sau a Cinei.
c) în registrul median (al doilea de jos în sus), se zugrăvesc chipurile
celor 12 Sfinţi Apostoli, înfăţişaţi de regulă cu trupul întreg, stând în picioare
şi având în mijloc icoana centrală a Mântuitorului ca învăţător, ca împărat
sau ca Arhiereu, înfăţişat aici fie singur, fie în cadrul grupului Deisis sau
Trimorfion: Mântuitorul înfăţişat ca judecător şi încadrat, de o parte, de
Sfânta Sa Maică, iar de alta, de Sf. loan Botezătorul, ca
118
Cf. L. U SPENSKY , Teologia icoanei..., p. 108.
215
V. G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, p. 311.
2U
Vezi Bisericile Sfinţi şi Popa Soare (din Bucureşti).
121
La tâmpla bisericii Mănăstirii Agapia, zugrăvită de Nicolae Grigorescu, în 1858, şi la
alic biserici.
98
r
LITURGICA GENERALĂ
mijlocitori, avocaţi sau apărători ai oamenilor, Sfânta Fecioară repezen- lând

aici Biserica Legii Noi, iar Sf. loan Botezătorul pe cea a Vechiului
Testament216.
d) în registrul cel mai de sus (al treilea de jos în sus), se zugrăvesc i
hipurile a 12 dintre Sfinţii Proroci mari şi mici ai Vechiului Testament, având
în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, adică Cel m Care s-
au împlinit prevestirile prorocilor217. între proroci, zugravii pun însă şi alte
personaje din istoria biblică a Vechiului Testament, ca: patriarhi şi drepţi,
Aaron, Moise, Ghedeon, David ş.a. Toţi aceştia sunt înfăţişaţi, ca şi Sfinţii
Apostoli, cu trupul întreg, în picioare (mai rar numai bust) şi purtând în mâini
simboluri: Moise cu Tablele Legii, I )avid cu chivotul, Isaia cu cleştele de foc
văzut în vedenia sa, sau rulouri cu versete din profeţiile lor mesianice218.
în bisericile româneşti, de regulă, cele trei registre cu icoane sunt egale
ca mărime, iar icoanele care le decorează sunt, de asemenea, de mărime
uniformă, fiind ori zugrăvite direct pe suportul de lemn sau tic zid al
catapetesmei, ori constituie icoane mobile, rotunde ori pătrate (mai rar
dreptunghiulare în sens vertical), care se încadrează în firidele (nişele)
peretelui catapetesmei, putându-se detaşa la nevoie, spre a fi spălate,
restaurate sau înlocuite. Fiecare chip sfânt ocupă o icoană (un panou
patrulater ori un medalion rotund); mai rar Apostolii şi Profeţii sunt grupaţi
doi câte doi în câte o icoană, din lipsă de spaţiu sau pentru consideraţii de
ordin istoric219.
e) Sus de tot, deasupra tâmplei, în mijloc, se înalţă Crucea pe care este
zugrăvit Mântuitorul răstignit, iar la picioarele Crucii, sub braţul ei trans-
versal, în două iconiţe mai mici, se înfăţişează cele două moleme (molene sau
molenii), adică la dreapta Mântuitorului stă Maica Domnului, iar în
3,<
’ Ca la Paraclisul Palatului Patriarhal, din Bucureşti.
" Mai rar este reprezentată aici înălţarea Fecioarei (temă de influenţă catolică), cum găsim
:i
la Agapia, zugrăvită de Nicolae Grigorescu, în 1858.

318
Despre inscripţiile care se pun pe rulourile prorocilor, a se vedea in manuscrisul
t'rminiei zugravilor publicat de t G H ENAD IE E N ACEANU , Iconografia..., Bucureşti, 1891, pp. 80-82;
cf. Pr. Ene B RANIŞTE , „Programul iconografic al bisericilor ortodoxe”, în: Biserica < hladoxă
Română, Bucureşti, XCII (1974), 5-6, pp. 14-27.
319
La Biserica Grecească din Viena, Sfinţii Apostoli sunt grupaţi doi câte doi, în şase a
mine, deoarece Mântuitorul i-a trimis la propovăduire câte doi înaintea Sa (Luai 10, 1).
99
stânga Sf. loan Evanghelistul, amândoi stând în picioare în atitudine de adorare,

de rugăciune sau de jelire220.
b. Abateri de la programul clasic. Excepţiile sau abaterile de la pro-

gramul iconografic normativ al tâmplei, descris până aici, sunt în general
rare. Astfel, în unele biserici, pe uşile diaconeşti, în locul chipurilor de
arhangheli ori de diaconi, sunt zugrăvite chipuri de sfinţi militari: Sfântul
Gheorghe, Sfântul Dimitrie221 ş.a. Mai rar găsim chipul Preotului Zaharia
(tatăl Sf. loan Botezătorul) sau scena Sacrificiul lui Avraam, care au o
evidentă legătură cu Jertfa liturgică săvârşită în altar222; în unele biserici
ruseşti, pe uşa dinspre miazăzi, în locul arhanghelului ori al diaconului se
zugrăveşte tâlharul cel recunoscător, căruia Domnul i-a făgăduit, pe Cruce,
Raiul („Astăzi vei fi cu Mine în Rai”, Luca 23, 43), arătând că uşa respectivă
e ca o intrare în Raiul simbolizat în altar223.
în bisericile ruseşti mai mari, pe lângă cele trei registre de icoane
obişnuite în bisericile greceşti şi cele româneşti, se adaugă încă două registre
suplimentare. Unul, al Patriarhilor Vechiului Testament (registru care apare
încă de la începutul veacului al XVI-lea), suprapus peste cel al Prorocilor şi
având în mijloc icoana Sfintei Treimi, aşa cum S-a descoperit lui Avraam la
Mamvri sau Filoxenia (Iubirea de străini sau Ospeţia), care este şi cea dintâi
revelare a lui Dumnezeu, Cel Unul în Treimea Persoanelor224. în cel de al
doilea, se zugrăvesc îngeri (heruvimi şi serafimi, pictaţi ori sculptaţi); acesta
apare pe la începutul secolului al XVII-lea, iar ulterior a fost înlocuit cu un
şir de icoane reprezentând Patimile Mântuitorului.
;
Programul iconografic al tâmplei este expus sumar la t MELCHISEDEC ŞTEFÂNESCU
(episcop de Roman), „Tratat despre cinstirea şi închinarea icoanelor în Biserica Ortodoxă”, in:
Biserica Ortodoxă Română, VIII (1890), pp. 23-24; T. TARNAVSCHI, Zidirea, ‘întocmirea şi
decorarea dinlăuntru a locaşului dumnezeiesc cum o cere Biserica şi Tradiţia, Cernăuţi,
1894, pp. 78-84; B. CIREŞEANU, Tezaurul liturgical Bisericii Ortodoxe, v ol. II, Bucureşti, 1911,
pp. 131-133; lerom. Miron (F.lie) CRISTEA, Iconografia..., pp. 165-170; Pr. Ene BRANIŞTE,
„Programul iconografic al bisericilor ortodoxe”, în: Biserica Ortodoxă Română, XCII (1974),
5-6, pp. 13-15.
Aşa, de exemplu, la Biserica Agapia.
’ B. CIREŞEANU, Tezaurul liturgic al Bisericii Ortodoxe, voi. II, p. 132.
' E. USPENSKY, Teologia icoanei..., p. 111.
1
în majoritatea bisericilor ruseşti, icoanele Patriarhilor nu alcătuiesc un registru deosebii de cel
al Prorocilor, ci sunt aşezate in rândul prorocilor, ca şi în bisericile româneşti.
100
T
LITURGICA GENERALA
In puţine biserici româneşti, molemele de la picioarele Crucii Răstignirii

sunt dublate: de o parte (spre nord) apar Maria Magdalena şi Salomeea
(Salomia), de cealaltă (spre sud), Maica Domnului şi loan cel Jalnic
(Evanghelistul, plângând)122.
în unele biserici ruseşti mai vechi, în locul Crucii Răstignirii şi al
molemelor de deasupra catapetesmei, găsim un triptic având în mijloc icoana
Mântuitorului binecuvântând sau pe cea a Sfintei Treimi, sub lorma
„Paternităţii divine”, înfăţişând pe Dumnezeu-Tatăl ţinând pe genunchi pe
Hristos-Prunc, adumbrit de porumbelul Sfântului Duh şi încadraţi de îngeri
sau proroci 123 . Aşa găsim la Catedralele „Uspenia”, „Buna Vestire” şi
„Sfinţii Arhangheli” din Kremlinul Moscovei, care au icoane zugrăvite de
Sf. Andrei Rubliovşi ucenicii săi (la începutul secolului al XV-lea)124.
în aceleaşi biserici, icoana Deisis (Trimorfion), zugrăvită într-un mare
panou, ocupă ea singură un registru, situat între registrul prazni- i clor şi cel
al icoanelor împărăteşti, reprezentând rugăciunea Bisericii pentru lume sau
ordinea veacului ce va să fie125. Grupul Deisis este încadrat, de obicei, de
chipuri de arhangheli; la Catedrala „Buna Vestire” („Blagoveştenia”) din
Kremlin, la extremităţile icoanei Deisis apar şi doi arhangheli, operă a lui
Teofan Grecul şi a Sf. Andrei Rubliov, de la începutul secolului al XV-lea126.
Uneori, alături de arhangheli, apar aici şi apostoli ori diverşi sfinţi, cum se
întâmplă la catedrala din Lavra „Troiţa” - Serghieva, zugrăvită de Sf. Andrei
Rubliov şi Daniil Cel Negru (HepHbin) intre 1425-1427, unde grupul Deisis
este încadrat, de o parte şi de alta, de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sf.
Ap. Petru şi Pavel, loan Teologul, Sf. Ierarhi Vasile cel Mare şi Nicolae şi
Sf. Mucenici Gheorghe şi Dimitrie127.
122
Biserica din Josenii-Bârgâului, în Năsăud, din 1806 (Mitropolia Ardealului, IV (1959),
l I. p. 293).
123
Cf. L. U SPENSKY , Teologia icoanei..., p. 103.
124
A se vedea planşele 37, 50 şi 60, din albumul Kremlinul Moscovei (in lb. rusă),
Moscova, 1965.
125
L. U SPENSKY , Teologia icoanei..., pp. 109-110, n. 50.
126
A se vedea planşa 50 din Albumul Kremlinul Moscovei (in lb. rusă).
23U
I. I VAN OV , „Andrei Rubliov - La 600 de ani de la naşterea lui”, în: Revista Patriarhiei
Moscovei (în lb. rusă), 1960, 6, in trad. J. N EGRESCU , în: Mitropolia Olteniei, XII (1960), 7-8, pp.
488-489.
101
De asemenea, icoana „împărătească” a Mântuitorului este înlocuită

uneori la ruşi cu cea a sfântului sau a sărbătorii care e hramul (patronul)
biserici231, iar chipurile Sfinţilor Evanghelişti de pe uşile împărăteşti sunt
înlocuite cu chipurile Sf. Vasile cel Mare şi loan Gură de Aur, purtând în
mâini Sfânta Evanghelie sau suluri de pergament cu texte din Liturghiile lor,
iar în unele cazuri se întâlnesc şi chipurile altor sfinţi.
în unele biserici româneşti, tâmpla are deasupra icoanelor împărăteşti
numai două rânduri de icoane, în loc de trei; în cazul acesta, registrul de jos
conţine de obicei praznicele împărăteşti, iar cel de deasupra, fie icoanele
Apostolilor (ca la Biserica Grecească din Bucureşti şi la Biserica din Sân-
Petru din judeţul Braşov)232, fie ale Prorocilor. Mai rare sunt cazurile când
lipsesc praznicele, unul dintre cele două registre existente (cel de jos)
conţinând chipurile Apostolilor, iar celălalt (cel de sus), chipurile Prorocilor
(ca la biserica mare a Mănăstirii Sinaia, la biserica de lemn din Selişte
(Banat)233 şi la Biserica parohială Caşin din Parcul Domeniilor, în
Bucureşti234). De puţine ori întâlnim biserici în care praznicele şi apostolii
formează un singur registru, iar prorocii, altul (Biserica Grecească din
Galaţi). în alte biserici, cu trei registre de icoane, cel superior sau, câteodată,
cel inferior este foarte îngust faţă de celelalte, încât icoanele Prorocilor,
încadrate în medalioane minuscule, sunt abia vizibile, pierzându-se în
ornamentaţia sculpturală care le încadrează235.
Sunt şi biserici în care registrul praznicelor şi cele de deasupra lui nu
conţin câte douăsprezece, ci numai câte opt sau şase icoane.
La Catedrala „Buna Vestire” din Kremlin, zugrăvită în secolul al XV-
lea, şirul praznicelor şi cel al prorocilor cuprinde fiecare numai câte opt
icoane, în şirul praznicelor fiind la mijloc icoana Sfintei Treimi sub 128
128
"L. U SPENSKY , Teologia icoanei..., p. 110.
332
La aceasta din urmă lipseşte şi Crucea Răstignirii (Mitropolia Ardealului, VI (1961), 1-
3, p. 121).
Mitropolia Banatului, XV (1965), 1-3, p. 192.
-M La aceasta din urmă, cele două registre orizontale ale tâmplei de marmură sunt împărţite
in două în sens vertical, printr-un mare panou central cu icoana Sfintei Treimi sub iorma
h'iloxeniei lui Avraam, ca in unele biserici ruseşti (I. Ş CHIOPU , „Tâmpla (catapeteasma) bisericilor
ortodoxe”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXXVI (1968), 11-12, p. 1380 şi fig. 8).
Vezi tâmpla Catedralei Patriarhale din Bucureşti (de secol XVII).
102
I
LITURGICA GENERALĂ
lorma Filoxeniei, adică Cei Trei îngeri stând la masă, ca oaspeţi ai lui
Avraam, la stejarul din Mamvri (Facerea 18, 1-15). Ambele şiruri sunt
situate deasupra registrului central ocupat de marele panou al grupului
Deisis, iar sub acesta (deasupra icoanelor împărăteşti) se află încă un registru
mult mai îngust, cuprinzând o repetare a praznicelor, în 16 iconiţe mai mici,
având din nou în mijloc icoana Deisis, de proporţii mai reduse decât cea de
sus2-*. Aceeaşi dispoziţie o aflăm la iconostasul (Catedralei „Sfinţii
Arhangheli” din Kremlin, care cuprinde şi el icoane zugrăvite de Sf. Andrei
Rubliov237.
La biserica Mănăstirii Moldoviţa (sfârşitul secolului al XVI-lea), şirul
prorocilor nu cuprinde decât şase icoane mai mari, având in mijloc, ca de
obicei, pe Maica Domnului238; la fel, în Biserica Caşin (Parcul I >omeniilor)
din Bucureşti, cu icoane în mozaic, realizată de pictorul Eugen Profeta. La
Biserica „Sfântul Spiridon” din Iaşi, in registrul praznicelor aflăm numai sase
icoane.
>
La biserica din Josenii-Bârgăului (Bistriţa Năsăud) profeţii, în număr de

şase, având în mijloc pe Dumnezeu-Tatăl, nu sunt zugrăviţi pe corpul tâmplei
propriu-zise, ci pe un coronament de scândură, care îmbracă arcada de
deasupra tâmplei239.
în mai puţine cazuri, găsim icoanele praznicelor rânduite pe două
registre suprapuse, ca la Biserica „Sfântul Gheorghe” - Mirăuţi din Suceava
şi la catedrala mitropolitană din Cernăuţi.
Sunt şi puţine cazuri în care deasupra icoanelor împărăteşti găsim un
singur registru de icoane, cum e la catedrala mitropolitană din Sibiu (hramul
„Sfânta Treime”) şi pe catapeteasma vechii biserici ortodoxe din Sibiu-
Cetate (azi, în biserica din satul Gura-Râului de lângă Sibiu)2'1".
La catedrala episcopală din Cluj, toate cele trei registre superioare
(praznicele, apostolii, prorocii) conţin câte 14 icoane, plus icoana centrală
din fiecare registru2".
Vezi planşa 50 din Albumul Kremlinul Moscovei (în lb. rusa).

:r
Cf. Albumul Kremlinul Moscovei, pl. 60.
C ORINA N ICU LESCU , Mănăstirea Moldoviţa, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965, p. 27. :-
w
în: Mitropolia Ardealului, IV (1959), 3-4, pp. 292-293.
:4<
’ Ierom. Miron (Elie) C RISTEA , Iconografia..., p. 170.
103
11
în: Biserica Ortodoxă Romană, LXXXV (1967), p. 124.
104
I
LITURGICA GENERALĂ
Mai menţionăm, ca excepţii, cazurile când la unele biserici, care au ca

hram una dintre sărbătorile împărăteşti (Schimbarea la Faţă, Sfânta Treime,
Rusaliile, Adormirea ş.a.), icoana hramului nu se mai aşază în locul obişnuit,
din dreapta uşii diaconeşti dinspre miazăzi, ci în şirul praznicelor de pe
catapeteasmă sau în şirul apostolilor, unde ea ocupă atunci locul central
(deasupra uşilor împărăteşti).
Sunt şi biserici mai noi, unde icoanele din registrul superior de pe
catapeteasmă nu sunt dispuse în linie dreaptă (orizontală), ci în registre de
diverse forme inovatoare (de arc, de trilob ş.a.): la Biserica „Sfântul Mina” -
Vergu din Bucureşti2'12, biserica Mănăstirii Necula de lângă Cluj2'13, la
biserica fostei Mănăstiri Bucovăţ, din Mofleni, lângă Craiova (tâmplă de zid
din secolul al XVI-lea, cu pictură refăcută în secolul al XlX-lea).
în unele biserici româneşti din regiunea de deal a Argeşului, zidite şi
zugrăvite în secolul al XlX-lea, deasupra uşilor şi icoanelor (în general)
împărăteşti, pe catapeteasmă (de cele mai multe ori, de zid), se zugrăveşte şi
Arborele lui lesei, cum e la biserica din Găinuşa, comuna Săpata de Sus-
Argeş din 180124‘.
Tot ca excepţii pot fi considerate bisericile la care tâmplele (mai ales din
zid) se prezintă zugrăvite şi pe dos (pe faţa dinspre altar). Aşa avem, la
biserica ridicată de Sf. Constantin Brâncoveanu din Doiceşti-Dâmboviţa şi la
multe biserici din regiunea de deal a judeţului Argeş: Biserica „Adormirea
Maicii Domnului” din satul Miercani (comuna Uda de Sus), zidită în 1820 şi
zugrăvită în interior la 1826, iar la exterior în 1848; aici, pe dosul tâmplei
găsim zugrăvită Jertfa lui Avraam şi Cortul Mărturiei, sub forma lui Moise
şi Aaron, cu cele 12 seminţii ale lui Israel.
De asemenea, la Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi
„Cuvioasa Parascheva”, din cătunul Fata, comuna Izvorul (Argeş), zidită la
1846, cu tâmplă de zid, găsim pe spatele acesteia zugrăvită Jertfa lui Avraam,
flancată de doi diaconi, Ştefan şi (probabil) Roman. La fel, la a doua biserică
din acelaşi sat, cu hramul Sf. Ap. Petru şi Pavel, zidită la 1841, tâmpla de zid
are zugrăvită pe spate tot Jertfa lui Avraam, încadrată
:i;
Ierom. Miron (Elie) CRISTEA, Iconografia..., fig. 54.
Cf. albumul L’Eglise Orthodoxe Roumaine, 1967, p. 128.
" V. B RĂTULESCU , „Meşteri zugravi, constructori (de biserici) şi ctitori pe Vedea şi (
oimcana”, in: Glasul Bisericii, XXI (1962), 5-6, p. 547.
105
LITURGICA GENERALĂ
de chipurile Diaconilor Ştefan şi Roman. Acelaşi lucru îl întâlnim la bise-

rica din Găinuşa, comuna Săpata de Sus (Argeş), din anul 1801245.
c. Rostul tâmplei în cadrul locaşului de cult. Tâmpla sau catapeteasma

constituie un ansamblu iconografic de o perfectă unitate teologică, al iurui
scop este de a pune în faţa credincioşilor, mai întâi, un rezumat concentrat al
întregii iconografii a bisericii şi, apoi, o recapitulare a întregii istorii sacre a
mântuirii, înfăţişată intuitiv în persoanele sfinte şi in monumentele ei de
căpetenie din Vechiul şi din Noul Testament.
în centrul acestui ansamblu se află Iisus Hristos ca Mântuitor, un
Dumnezeu al iubirii (cpiăavBpcunoc;). Iconografia catapetesmei ilus- Irează
realizarea treptată a mântuirii oamenilor, în cursul istoriei slinte, prin Iisus
Hristos. El reprezintă trăsătura de unire între Vechiul Testament, reprezentat
pe catapeteasmă prin Sfinţii Proroci care L-au prevestit şi au întreţinut în
mijlocul poporului speranţa în venirea Lui, şi Noul Testament, reprezentat
aici prin Sfinţii Apostoli, şi recapitulată prin episoadele ei cele mai
importante, de la momentul Bunei Vestiri, „incepătura mântuirii noastre”,
zugrăvită pe partea cea mai de jos a tâmplei (pe uşile împărăteşti), până în
momentul culminant al Răstignirii, Patimii şi Morţii lui Hristos, prin care s-
a realizat de fapt mântuirea lumii, moment înfăţişat sus pe Crucea Răstignirii,
aşezată pe partea cea mai înaltă şi centrală a tâmplei.
Dacă în Liturghie, prin împărtăşirea cu Hristosul euharistie, se realizează
Biserica, Trupul lui Hristos, iconografia tâmplei oferă credincioşilor o
imagine sensibilă a unităţii acestui organism spiritual, al cărui < iap şi
întemeietor este Hristos şi în care ei se încorporează ca membri, ,ilături de
Patriarhii, Drepţii şi Prorocii Vechiului Testament, de Maica I )omnului, de
Apostolii şi de Sfinţii Noului Testament-4'’.
Pictura catapetesmei ajută la înţelegerea sensului Liturghiei şi a scopului
ei ultim, care este unirea credincioşilor cu Hristos, a pământului cu i crul, a
Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare, ceea ce constituie sensul ultim al
istoriei religioase a omenirii.
145
V. BRÂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori...” pp. 521, 526, 529, 546.
L. USPENSKY, Teologia icoanei..., p. 114.
106
7
LITURGICA GENERALĂ
BIBLIOGRAFIE
Branişte, Ene Pi\, Programul iconografic al Bisericilor ortodoxe,

îndrumător pentru zugravii de biserici, Bucureşti, 1975;
Congar, Y.J., Le mystere du Temple, Paris, 1958;
Danielou, Jean, Le Signe du Temple, Paris,211942;
Drăguţ, Vasile et al., Pictura românească în imagini, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1976;
Dumitrescu, Florentina, „Aspects de la decoration des iconostases de
Valachie ă a fin du XVIII-e siecle”, în; Revue Roumaine d’Histoire de PArt,
5, 1965, pp. 73-81;
Dumitrescu, Florentina, „Observaţiuni asupra stilului brâncove- nesc.
Decoraţia iconostasului”, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1968, l,pp.
25-40;
Dwirnyk, J., Le role de l’iconostase dans le culte divin, Montreal, 1960;
Filimonov, G., Problema formei primitive a iconostasului bisericilor
ruseşti (în lb. rusă), Moscova, 1859;
Fuschs, Emile Andre, „L’Eglise, lieu de la celebration du culte chretien”,
în: Verbum Caro, 1963, 65;
Gelinean, J. (S.J.), „Leglise, lieu de la celebration”, în: La Maison- Dieu,
1960, 63;
Gelinean, J. (S.J.), „Le sanctuaire et sa complexite”, în: La Maison-
Dieu, 1960, 63;
Grabar, A., „Deux iconostases en maţonnerie du XlV-e siecle”, în
Recueil des travaux de Vinstitut detudes byzantines, 7, Belgrad, 1961;
Kalokyri, K. D., "Epevvai âyiopeniKdbv psraftvţavTivcbv ripnXcov
AScoq Separa ApyaioXoyiaq nai reyvijc,. 'Em r>j yiXienjpiSt (963-1063),
Atena, 1963, pp. 172-249 (Tâmpla de lemn);
Kalokyri, K.D., „’Eêyovta p£Ta(3u(avTivâ tepTTÂa xou Ayiou
"Opouc;”, în voi. A&wvua) noXuela ini rfj yiXierppiSt rod Aylou’Opouq, n. Xpiţoîou
(coord.), Tesalonic, 1963, pp. 315-345;
Kalokyri, K.D., Eioaytoyi) eiq rrjv XpiortavtKtjv nai fivoavnvpv
ApyaioXoyiav, Tesalonic, 1970, p. 63 ş.u.;
Kalokyri, Constantinos, „Cercetări despre tâmplele post-bizantine din
Athos” (în lb. greacă), în voi. AOwviKt) noXneia ini rij yiXierijpiSi roi)
Ayiov’Opovq, P. Chrestos (coord.), Tesalonic, 1963;
107
Kalokyri, Constantinos, Athosul. Teme de arheologie şi artă (cu oca- /ia

serbării mileniului Lavrei 963-1963), Atena, 1963, pp. 175-216; fig. 12-58
(rezumat în: Mitropolia Ardealului, IX (1964), 1-3, 137 ş.u.);
Nicolescu, Corina, Icoane vechi româneşti, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1473;
Okunev, N., „O îngrădire de altar din veacul al XII-lea la Nerezi” (în lb.
rusă), în: Seminarium Kondakovianum (Praga), III (1929);
Onasch, K., Bilderwand, „Art” în Religion in Geschichte und i
legenwahr, voi. I, 1276 ş.u.;
Pace, B., „Nuova ipotesi sull’origine dell’iconostasio”, în: Byzantion,
XIX (1949), pp. 195-205;
Raes, A., „La liturgie eucharistique en Orient; son cadre architectu- i al”,
în: La Maison-Dieu, 1960, 70;
Rohault de Pleury, C, La Messe-Etudes archeologiques surses monu-
ments, III (1883), pp. 105-134;
Schneider, C, „Studien zum Ursprung liturghischen Einzelheiten
ostlicher Liturgien. I. KatanETCiapaTa”, în: Kyrios, I (1936), pp. 57-73;
Shipman, I. A., „Iconostasis”, în The Catholic Encyclopedia, VII, p.
(.27;
Sperovsky, N., „Vechile iconostase ruseşti” (în lb. rusă), în: Lecturi >
reştine (Sank Petersburg), 1893 (septembrie-octombrie), pp. 324-336;
1891 (noiembrie-decembrie);
Ştefanescu, I.D., „Tâmpla şi icoanele împărăteşti din Vânătorii l’ietrii”,
în: Istoricii Români, XV (1945), 4, pp. 495-498;
Trenev, D., MKonocmac CMO/ICHCKOZO codopa. IlKOHOcmac ( uoneucKozo
codopa MOCKOBCKOZO Hoeodeeunbezo MonacminpH, Moskova, 1902;
Troiţchi, „Iconostasul şi simbolismul lui” (în lb. rusă), în: Revista
(irtodoxă (Moscova), 1891 (aprilie);
Uspensky, Leonide, „La Theologie de l’icone”, în l’Eglise orthodoxe,
Paris, 1980;
Uspensky, Leonide, „Problema iconostasului”, în: Mitropolia donatului,
XV (1965), 1-3, pp. 91-122;
Wagner, J„ „Le lieu de la celebration eucharistique”, în: La Maison-
Dieu, 1960, 70.
108
CAPITOLUL XVI
PICTURA NAOSULUI
ŞI PRONAOSULUI BISERICILOR ORTODOXE
1. Pictura cupolei din naos (Pantocratorul)
Deasupra naosului bisericii se înalţă turla cea mare, numită şi

Pantocratorul, după figura care constituie elementul principal al iconografiei
acestei turle. Din punct de vedere arhitectonic, Pantocratorul c elementul cel
mai important al bisericii ortodoxe, îndeosebi al bise- i icilor ortodoxe
construite pe plan de cruce greacă, spre această turlă i onvergând toate liniile
arhitectonice şi îndreptându-se toate privirile i redincioşilor din sfântul locaş.
Ea reuneşte într-o unitate arhitecto- nică tot interiorul bisericii, înălţându-1
spre cer. De aceea, în formele n originare, ea se boltea deasupra naosului, aşa
cum se bolteşte penii u privirile noastre cerul, deasupra pământului (ca la
„Sfânta Sofia” din ( nnstantinopol), motiv firesc şi frumos, pentru care foarte
mulţi spun bolţii bisericii cerime. în formele mai evoluate şi mai ales la
bisericile lomâneşti, bolta sau cupola aceasta a fost din ce în ce mai mult
înălţată spre cer, prin intermediul tamburului cilindric sau prismatic (turla), i
are se interpune între bolta sau cupola propriu-zisă şi baza ei, şi prin < are ea
se leagă de pereţii naosului; dar, cu cât a fost înălţată mai sus, în aceeaşi
măsură ea a pierdut din mărime, suprafaţa (circumferinţa) ei micşorându-se
din ce în ce mai mult.
Privită în întregimea ei, turla Pantocratorului - partea cea mai înaltă şi
mai apropiată de cer - reprezintă imaginea cerului care se bolteşte deasupra
pământului. Iconografia ei va înfăţişa pe locuitorii cerului, adică Biserica
cerească: pe Dumnezeu şi Sfinţii îngeri, curtenii Săi,
109
apoi pe aceia care sunt temeliile Bisericii şi membrii cei mai de frunte ai
Bisericii triumfătoare: Prorocii, care au prevestit-o şi care L-au prevestit pe
Hristos, Apostolii, care au fost colaboratorii Lui în viaţa pământească, şi
Evangheliştii, care ne-au lăsat în scris viaţa şi învăţătura Lui.
Din punct de vedere arhitectonic, turla bisericilor noastre ortodoxe se
compune din următoarele părţi:
1. Calota, bolta sau cupola, adică suprafaţa sferică ce formează vârful
turlei;
2. Tamburul (turnul), de obicei cilindric, mai rar prismatic, pe care se
sprijină şi se înalţă bolta, formând partea de mijloc a turlei; din punct de
vedere iconografic, suprafaţa lui se împarte în mai multe (3-4) registre sau
zone circulare (orizontale), suprapuse;
3. Baza, pe care se sprijină turla şi care face legătura cu restul con-
strucţiei (pereţii naosului). Ea e formată din:
a) patru pandantivi sau triunghiuri sferice;
b) patru arcuri mari, care leagă pandantivii între ei şi pe care se sprijină
pereţii turlei (sunt mai largi la centru şi mai înguste la extremităţi);
c) Două, trei sau patru timpane: suprafeţe cilindrice, dar drepte,
cuprinse între extremităţile fiecărui arc.
Fiecare dintre aceste părţi ale turlei îşi are iconografia ei bine
precizată2'7. Pe boltă se zugrăveşte chipul lui Dumnezeu Atotţiitorul
(Pantocratorul), pe pereţii tamburului, Profeţii, Apostolii şi Dumnezeiasca
Liturghie, pe pandantivi, Evangheliştii, cu simbolurile lor - numai decorul
pictural al arcurilor variază de la caz la caz.
în continuare, vom examina fiecare dintre posibilităţile de pictare a
fiecărei părţi a turlei.
1. Deasupra tuturor, sus în vârful turlei, pe bolta ei sferică, se zugrăveşte
Pantocratorul, chipul lui Dumnezeu Atotţiitorul (navxoKpcmop) - cum e
numit în Articolul 1 al Simbolului Credinţei -, Făcătorul şi Stăpânul cerului
şi al pământului. Zugravii îl înfăţişează numai bust (arătând prin aceasta că
noi nu cunoaştem decât în parte cele ale lui Dumnezeu şi
I.D. Ş TE FĂNESCU , L’Evolution de la peinture religieuse en Bucovina et eu Motdavie, depuis Ies

origines jusqua XIX siecle. Nouvelles reclierches. Etude iconographique, Paris, 1929,
p. 68.
110
LITURGICA GENERALĂ
subliniind unitatea fiinţială şi inseparabilă dintre Dumnezeu-Tatăl şi

I Hnnnezeu-Fiul). Faţa Lui e, în general, severă, privirea serioasă şi gravă.
în ceea ce priveşte tipul iconografic al Pantocratorului, în bisericile
româneşti predomină tipul oriental, în care Domnul Hristos e reprezen- l.it
cu faţa de culoare brună, cu ochi negri, barba neagră, trăsăturile feţei
II ne, dar severe, privirea serioasă, dar totuşi dulce. în stânga, ţine deschisă
Sfânta Evanghelie, pe care sunt înscrise iniţialele simbolice A şi D (începutul
şi sfârşitul), iar cu dreapta binecuvântează. Chipul Pantocratorului e zugrăvit
de cele mai multe ori într-un medalion circular, ocolit de un curcubeu
multicolor, în jurul căruia sunt înscrise diferite formule biblice sau liturgice:
„Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele” (Isaia 66, 1)
(din Capela Palatină, din Palermo); „Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi
cei ce locuiesc în lume” sau: „Doamne, i «iută din cer şi vezi şi cercetează
via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Li, şi o desăvârşeşte pe ea” (Psalmul
79, 15-16) (rugăciunea pe care o rosteşte arhierul când slujeşte, înainte de
ultimul Sfinte Dumnezeule, la i iturghie) sau alte formule, pe care le găsim în
erminiile zugravilor129.
Chipul Pantocratorului e înconjurat de obicei de către curtenii Săi i
creşti, îngeri şi serafimi, în costume de paradă, uneori înfăţişaţi cu lan- i ca
în mâini şi pictaţi în două registre circulare în jurul chipului central ■ii
Pantocratorului.
Pantocratorul reprezintă, în general, pe Dumnezeu, aşa cum L-au văzut
în viziunile lor Prorocii Vechiului Testament, ca Isaia (6, 1-3) sau Iczechiel.
Unele dintre redacţiile Erminiei zugravilor130 recomandă ca în cele palru
unghiuri ale medalionului Pantocratorului să zugrăvim pe cei
129
V. G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, p. 318; t G HEN ADI E
I NACEANU, Iconografia..., Bucureşti, 1891, pp. 39,222. Menţionăm cazul curios (probabil unicat)
• Ir la biserica fostei episcopii a Geoagiului din Ardeal, zugrăvită in 1724-1725, unde chipul cen-
II .il al Pantocratorului e înconjurat de o ghirlandă de opt medalioane din care primul reprezintă
Răstignirea Mântuitorului, iar celelalte zugrăvesc cele şapte Taine ale Bisericii, aşa cum se ofici-
ază in Biserica Ortodoxă. Toate sunt legate printr-un lanţ care porneşte din coasta Mântuitorului
împreună cu suliţa pe Cruce. E un mod de afirmare şi de luptă a Ortodoxiei ardelene împotriva
• ii ui urilor de calvinizare şi catolicizare a bisericii româneşti din secolele al XYlI-lea şi al XVIII-lea.
24
* G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 304; t G H ENADI E E N ĂCEANU ,
honografia..., p. 227.
111
patru Sfinţi Evanghelişti, aşa cum îi găsim în câteva biserici moldoveneşti

(„Sfântul Nicolae” din Bălineşti). Una dintre redactările Erminiei recomandă
ca, printre îngeri, să îi reprezentăm şi pe Maica Domnului şi pe Sf. loan
Botezătorul250, aşa cum şi apar la „Sfântul Cuvios Luca”, în Focida.
Chipul Mântuitorului domină toate cele trei părţi ale bisericii: pronaos,
naos şi altar, după cele trei demnităţi ale Sale: Profet, împărat şi Arhiereu. în
pronaos (uneori chiar în pridvor), El este înfăţişat ca Emanuel, înconjurat de
îngeri şi profeţi, amintind activitatea Lui de profet sau învăţător; în naos, pe
cupola cea mare a Bisericii, ca Pantocrator sau împărat şi Stăpân al lumii, iar
în altar, în scena dumnezeieştii Liturghii sau cea a împărtăşirii Sfinţilor
Apostoli, ca Mare Preot sau Arhiereu.
Icoana Mântuitorului rezumă şi domină întreg cosmosul creştin şi
programul iconografic al bisericii251. Cazurile când chipul obişnuit al
Pantocratorului de pe bolta turlei celei mari e înlocuit cu altceva sunt excepţii
rare (secolul al XVI-lea): la biserica episcopală din Roman, pe calota turlei e
zugrăvită Sfânta Treime, înconjurată de serafimi.
Erminia ne arată şi ce să zugrăvim în celelalte turle mai mici ale nao-
sului, în cazul în care există252: în cea mare, din mijloc, Pantocratorul, în a
doua, pe îngerul Marelui Sfat, în a treia, pe Emanuel, în a patra, pe Maica
Domnului cu Pruncul, iar în a cincea, pe Sf. loan Botezătorul; Regulamentul
pentru zugrăvirea bisericilor emis de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române în 1912 (Articolul 12) recomandă ca pe bolta turnului al doilea, dacă
este, să fie zugrăvit Dumnezeu-Tatăl sau Maica Domnului253.
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 318.

-5I Ierom. Sofian BOGHIU, Chipul Mântuitorului in iconografie, teză de licenţă (manus-
cris), pp. 148, 149, 157.
-52 Apud V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 304; t GHENADIE
ENÂCEANU, Iconografia..., p. 227
155
în: Biserica Ortodoxă Română, XXX (1912). L. Brehier crede că originea grandioasei
procesiuni a profeţilor de pe pereţii cupolei sunt omiliile dramatice care nu erau numai rostite, ci
chiar şi jucate ca mistere în marile ceremonii religioase, în care oratorul chema pe fiecare dintre
profeţi să se înfăţişeze şi să repete profeţia respectivă despre Mesia (L. B RE HIER , Cart cineticii
etson developpement iconographique, Paris, 1928); cf. V. L OSSKY , „Le Pantokrator”, în: le
l.ien, XXX (1974), 1, pp. 42-45.
112
I
LITURGICA GENERALĂ
2. Pereţii tamburului sunt împărţiţi în trei sau patru zone orizontale i

irculare, fiecare dintre ele fiind zugrăvită cu un şir de chipuri sfinte.
a) Zona superioară, imediat sub Pantocrator, o ocupă de obicei îngeri,
serafimi şi heruvimi, împărţiţi de autorii erminiilor în cele nouă i ete
tradiţionale ale ierarhiei îngereşti (aşa cum le menţionează Sf. I fionisie
Areopagitul); între îngeri figurează uneori şi Tronul Etimasiei (ca la Cozia).
Tema Etimasiei (gr. eroipaaia - pregătire) reprezintă tronul gol,
înconjurat de uneltele Patimilor şi pregătit pentru ca Mântuitorul să Se aşeze
pe el, ca Judecător al lumii la a doua Sa Venire. Ea e strâns legată de
Pantocrator şi de reprezentarea Sfintei Treimi, căci Dumnezeu, Creatorul
lumii şi Atotţiitorul (Providenţiatorul) ei, va fi totodată şi ludecătorul ei; este
inspirată din Psalmul 9, 7-8: „Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a Scaunul
Lui de judecată şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele”. Până
în secolul al XIV-lea, această temă iconografică figura pe abside, apoi a
trecut pe boltă, fie pe pandantivi, fie pe intradosul arcurilor de la baza ei, fie
chiar pe boltă, ca la „Sfântul Luca” sau la Perivleptos din Mistra, iar la noi,
pe pereţii turlei, precum am văzut mai sus (Cozia).
b) Zona imediat următoare sau chiar zona primă de sus (atunci când
turla e mai mică) e ocupată întotdeauna cu chipurile Sfinţilor Proroci, de
obicei 12 la număr, ca unii care, cu ajutorul inspiraţiei de sus, au vestit t u
mult înainte venirea şi lucrarea Mântuitorului în lume. Ei sunt aşezaţi deci
sub Pantocrator, ca nişte heralzi cereşti, care au vestit cuvântul Său.
în vechile biserici, Sfinţii Proroci erau înfăţişaţi în atitudine de miş- i are
şi din profil, mergând în procesiune, cu faldurile veşmintelor largi
modelându-se după forma picioarelor şi fluturând în urma lor; în bisericile
mai noi sunt reprezentaţi mai mult în atitudine statică, din faţă, şi meditând,
ca nişte inspiraţi. Fizionomiile lor sunt foarte variate, în general, severe. Toţi
poartă în mâini rulouri cu inscripţii de versete sau fragmente din profeţiile
lor cele mai caracteristice, care prevestesc venirea Mântuitorului.
Uneori, printre ei figurează şi alte personaje marcante ale Vechiului
Testament, care propriu-zis nu sunt proroci (ca Baruh, Ghedeon) sau Maica
I tomnului între arhangheli sau îngeri, Sfânta Mahramă, Tronul Etimasiei.
113
Erminiile zugravilor ne arată cum să zugrăvim pe fiecare Sfânt Proroc

în parte şi ce inscripţii trebuie scrise pe rulouri. Ea numără întâi pe cei 12
Proroci mici, în ordinea lor din Sfânta Scriptură: Osea, Ioil, Amos, Avdie
(Obadia), Iona, Miheia (Mica), Naum, Avacum (Habacuc), Sofonie
(Ţefania), Agheu (Hagai), Zaharia şi Maleahi (Malahia), apoi pe cei patru
Proroci mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel şi Daniel, apoi, Proroci mai vechi:
Sfinţii Ilie şi Elisei, precum şi alte personaje biblice din Vechiul Testament,
pe care le numeşte tot proroci: Ghedeon, Baruh, Ahia, load254. în practică
însă, zugravii nu pictează pe toţi Sfinţii Proroci şi numărul lor variază de la
monument la monument. Astfel, la Biserica „Sfântul Nicolae” de la Curtea
de Argeş (secolul al XlV-lea), sunt pictaţi: Elisei, Isaia, Ieremia, Avacum,
Zaharia, Naum, Baruh, Daniel, Iona, Osea, Ilie şi Sf. loan Botezătorul.
Chipurile lor sunt remarcabile prin expresia severă a figurilor, prestanţa şi
sobrietatea ţinutei, desenul corect al cutelor veşmintelor, care amintesc de
togele romane şi greceşti.
La Biserica Domnească din Târgovişte sunt zugrăviţi numai opt profeţi,
printre care figurează şi Maica Domnului (în partea de răsărit). La Popăuţi
figurează opt profeţi. La Vatra Moldoviţei printre profeţi figurează şi Iacov,
ţinând o scară, Aaron cu cădelniţa, Melchisedec, Moise, David purtând
Cortul Mărturiei, Daniel, aproape de groapa cu lei. La Voroneţ, printre
proroci, figurează: Moise, David şi Solomon. La „Sfântul Luca” în Focida,
la Capela Palatină din Palermo şi la Martorana sunt 16 profeţi. La unele
biserici, ei formează singura gardă a Pantocratorului, îngerii lipsind, ca la
Dafni şi la „San Marco” din Veneţia.
c) Zona inferioară a pereţilor cilindrului turlei, sub profeţi, o ocupă, de
regulă, chipurile Sfinţilor Apostoli. Mai rar, acestea ocupă zona superioară
sau pe cea mijlocie, deasupra profeţilor.
în bisericile româneşti mai vechi, Sfinţii Apostoli sunt înfăţişaţi după
vechea tradiţie bizantină, în profil, drapaţi după moda vestimentară antică,
ţinând cărţi şi mergând cu pas repede. în bisericile mai noi, sunt înfăţişaţi,
mai des, în atitudine statica, din faţă.
Erminiile zugravilor ne arată cum să zugrăvim fiecare chip de Sfânt
Apostol, în parte, şi (eventual) ce să scriem pe sulurile pe care le poartă
1
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 137 ş.u., 362 ş.u.
114
LITURGICA GENERALĂ
in mâini; „Petru, barba rotundă, ţinând epistolie, zice: «Petru, apostolul lui
Iisus Hristos, aleşilor neamurilor...»” (deci aşa cum începe prima epistolă a
Sfântului Petru)255.
Dar nu în toate bisericile găsim zugrăviţi pe toţi cei 12 Sfinţi Apostoli.
Astfel, la Biserica Domnească din Târgovişle, la Cetăţuia şi la Hlincea
(secolul al XVII-lea), găsim numai opt; între ei figurează şi Mântuitorul, la
răsărit, ţinând Evanghelia deschisă şi binecuvântând. La Voroneţ, printre
Apostoli figurează şi patru episcopi, şi anume: Sfântul Vasile, Sf. Grigorie
Taumaturgul, Sfântul loan şi Sfântul Nicolae.
d) Registrul inferior al tamburului (turlei) reprezintă, în friză, tema
iconografică pe care o numim Dumnezeiasca Liturghie sau Liturghia (
crească, adică slujba săvârşită în ceruri de către Mântuitorul, ca Mare
Arhiereu, înconjurat de îngeri-preoţi şi diaconi.
Această temă ilustrează rânduiala Vohodului mare din Liturghia
ortodoxă, ieşirea cu Darurile sau procesiunea solemnă în timpul căreia <
institele Daruri, care închipuie Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, sunt
Iransportate de la proscomidiar la Sfânta Masă, prin mijlocul bisericii (naos
sau numai pe solee, ca în Biserica Ortodoxă Rusă). Uneori ea ilus- irează şi
cortegiul funebru din slujba Prohodului din Vinerea Patimilor: m loc de
discul şi potirul cu Sfintele Daruri, e purtat Sfântul Epitaf, cu i lupul
Mântuitorului mort.
Cum se reprezintă, în general, Dumnezeiasca Liturghie? Mântuitorul e
înfăţişat ca Arhiereu, stând în faţa Sfintei Mese, pe care se află Sfânta
Evanghelie şi deasupra căreia, uneori, pluteşte porumbelul Sfântului Duh şi
Chipul Celui Vechi de zile, iiustrându-se astfel ideea s a jertfa e adusă tuturor
celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Uneori, Mântuitorul e înfăţişat de
două ori: la stânga şi la dreapta Sfintei Mese256; deoparte, El binecuvântează
plecarea procesiunii, de cealaltă, o primeşte. De aceea, tema ilustrează două
momente ale acestui rit liturgic,
’ V. G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 219-220. y'6 La calholiconul

:: 5
Lavrei din Athos (cf. G. M ILL ET , Monuments de l’Athos. iespeintures, pi. 118, fig. 2); la Biserica
Hunedoara (secolul al XVII-lea), la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava şi la Suceviţa
(pentru ultimele două, vezi I.D. Ş TE FĂNESCU , LEvolution de la pcin- lure religieuse en Bucovine
et en Moldavie depuis Ies origines jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1928, pp 140-145).
fiind împărţită simetric în două părţi: de o parte, organizarea şi pornirea

cortegiului procesional, de alta, întoarcerea lui spre Sfânta Masă, unde
Mântuitorul, în calitate de Mare Arhiereu, prezidează (pontifkă) slujba.
Dintr-o parte a Sfintei Mese, cortegiul porneşte, iar din cealaltă, soseşte,
îngeri-diaconi poartă, în mâinile sau pe capetele lor, discul acoperit cu un văl
brodat. îngeri-preoţi îi urmează, înveşmântaţi în epitrahile şi feloane, ţinând
în mâini potire acoperite cu văluri brodate257. Alţi îngeri poartă Sfântul Aer.
Toţi merg cu pas lin şi maiestuos (mai rar cu pas grăbit). Procesiunea se
întoarce prin dreapta: unii îngeri poartă cădelniţe şi tămâiază, alţii poartă
ripide uriaşe şi cruci, ca la Liturghia arhierească. Toţi sunt în atitudine de
mişcare. Mântuitorul primeşte uneori discul de la îngerul-arhidiacon, din
fruntea procesiunii, care se pleacă profund în faţa Lui.
Amintim că locul acestei frumoase teme iconografice nu este pre-
tutindeni acelaşi. Astfel, în bisericile greceşti din Athos, ca şi în unele biserici
româneşti (în bisericile moldoveneşti), la Snagov (secolul al XIX-lea), la
Mofleni lângă Craiova (secolul al XVII-lea), Dumnezeiasca Liturghie
figurează pe peretele hemiciclului (absidei) altarului. La Cetăţuia,
Dumnezeiasca Liturghie e zugrăvită pe pereţii timpanelor de la baza turlei.
La Biserica „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş, ca şi la Cozia, această
scenă lipseşte cu totul. în alte biserici, ea ocupă zona de sus a pereţilor
tamburului, sub chipul Pantocratorului, deasupra prorocilor şi apostolilor.
La cele mai multe biserici, tema Dumnezeieştii Liturghii ocupă însă
registrul ultim al tamburului turlei (Biserica Floreasca din Bucureşti, Biserica
„Sfântul Mina” - Vergului din Bucureşti - pictură de Pr. V. Damian -, Biserica
„Sfântul Spiridon” - Nou din Bucureşti - pictură de I. V. Pompilian -,
catedrala Mitropoliei din Cernăuţi, biserica Episcopiei din Roman, Biserica
„Sfântul Gheorghe” din Suceava, Suceviţa, Dragomirna), iar dintre bisericile
monumentale zugrăvite către mijlocul secolului al XX-lea sub influenţa
curentului de revenire la
I.a biserica din Hunedoara, un preot poartă Evanghelia, zugravul respectiv făcând
probabil confuzie între Vohodul mic de la Liturghie (Ieşirea cu Sfânta Evanghelie) şi Vohodul
mare (Ieşirea cu Cinstitele Daruri).
116
▼
LITURGICA GENERALA
programul şi stilul vechii picturi bizantine, amintim Biserica Ghencea clin

Bucureşti, zugrăvită de pictorul Gh. Popescu, ajutat de Niculina 1 )ona
Delavrancea131.
3. La baza turlei se află următoarele reprezentări:
a) Pe pandantivi se zugrăvesc chipurile celor patru Sfinţi Evangheiişti.
In Biserica „Sfântul Nicolae” - Domnesc din Curtea de Argeş, ei sunt
plasaţi astfel: Matei (colţul de sud-vest), Marcu (în colţul de nord-vest), I
uca (la nord-est) şi loan (la sud-est). Sunt înfăţişaţi cu simbolurile lor mai
rar fără simboluri - Matei, ca un om132 sau ca un înger133, Marcu, ia un leu,
Luca, sub chip de viţel, loan, ca un vultur134 (lezechiel 1, 5-20; \pocalipsa
4, 6-11).
Tipul iconografic este cel al Sfinţilor Apostoli şezând; chipurile lor se
desenează clar pe fonduri de arhitecturi, simple şi clare. Erminiile zugravilor
recomandă ca pe Sfinţii Matei, Marcu şi Luca (sinopticii), dacă I I zugrăvim
în atitudine de scriitori inspiraţi, să-i zugrăvim în case (în decor arhitectonic),
iar pe Sfântul loan în peşteră şi dictând lui Prohor, i are, şezând în faţa lui,
scrie135. Aşa îi găsim pictaţi pe Sfinţii Evangheiişti m unele biserici, ca aceea
a Sfântului Constantin-Vodă Brâncoveanu, din Făgăraş 136 . în Biserica
Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş (secolul al XIV-lea), Sf.
Ev. loan e înfăţişat dictând unui înger.
în faţa lor, Evangheliştii au câte un pupitru sau o masă mică pen- Iru
scris şi Evanghelia deschisă, având scrise pe ea primele cuvinte i u care se
începe fiecare Evanghelie, aşa precum indică şi Erminia
131
1.D. ŞTEFĂNESCU, „Monumente de artă religioasă din Bucureşti” in: Glasul Bisericii,
XVI (1957), 3, p. 171.
132
Aşa recomandă Erminia zugravilor, in V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizan-
tina, pp. 220, 321, şi în + GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., p. 41, conform cu viziunea
'•lăutului loan din Apocalipsa 4, 7.
133
Aşa recomandă Regulamentul Sf. Sinod pentru zugrăvirea bisericilor. Articolul 11,
în: Biserica Ortodoxă Română, XXX (1912), pp. 703-709.
134
Simbolurile Sfinţilor Evangheiişti sunt de fapt cele patru fiare sau fiinţe pe care le-a
văzut Sf. loan Evanghelistul în jurul Tronului lui Dumnezeu, cântându-I neîncetat cântarea de
biruinţă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt...” (compară şi Anaforaua din Liturghier, fragmentul numit 'sa
adus).
135
’ ED. ŞTEFĂNESCU, Contribution â l’etude des peintures murales valaques, Paris,
2( 5
I42K, p. 51.
117
zugravilor2M. Uneori (ca la Cozia şi Snagov), îndărătul fiecărui Evanghelist,

apare şi un înger, care îl inspiră.
Plasarea chipurilor Sfinţilor Evanghelişti semnifică faptul că, aşa cum
construcţia se sprijină pe pereţii naosului, tot astfel şi Biserica lui Hristos se
sprijină pe Evanghelia Lui, fixată în scris de cei patru Sfinţi Evanghelişti.
întrucât ei sunt însoţiţi de simbolurile lor, care nu sunt altceva decât cele patru
fiinţe (fiare) din viziunea Sfântului loan, descrisă în Apocalipsa lui (4, 6-7).
Privit în ansamblu, decorul iconografic al turlei reprezintă o ilustrare a acestei
viziuni: Pantocratorul reprezintă tronul Celui Preaînalt, cei 12 Apostoli
reprezintă pe cei 24 de bătrâni din viziune, iar cei patru Evanghelişti pe cele
patru fiinţe din jurul tronului dumnezeiesc.
în bisericile moldoveneşti cu două tambururi şi două rânduri de
pandantivi suprapuse (dintre care, rândul de sus, mai mici, iar cele de jos, mai
mari), pe un rând se zugrăvesc Evangheliştii (de obicei, pe cel de jos), iar pe
celălalt, scene din viaţa Mântuitorului şi a Sf. loan Botezătorul sau a Sfintei
Fecioare (Buna Vestire, Intrarea în Biserică ş.a.), iar, uneori, Tronul
Etimasiei.
b) Pe suprafaţa arcurilor mari, care susţin turla, între pandativi, în
bisericile româneşti se zugrăveşte şi Sfânta Faţă a Domnului (Mandylion)
sau Chipul cel nefăcut de mână al Mântuitorului, ca în mănăstirile din Athos,
aşa precum prevedea, de altfel, şi Erminia zugravilor265: la răsărit,
SfântaMahramă (a Sfintei Veronica), iar la Apus, Sfânta Cărămidă (icoana
regelui Avgar al Edesei), de-a dreapta, Hristos, ţinând o Evanghelie în care
scrie: „Eu sunt viţa, voi mlădiţele...” (loan 15, 5), iar în stânga, Emanuel, cu
un sul pe care scrie: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns să
binevestesc săracilor...” (Luca 4, 18). Dintre aceste patru chipuri purced
ramuri de viţă care vin dedesubtul Evangheliştilor la unghiurile bolţilor;
printre ele se împletesc chipurile unora dintre
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 321; t GHENADIE ENĂCEANU,

;M
Iconografia..., p. 41; cf. Pr. Ene BRANIŞTE, Programul iconografic al Bisericii Ortodoxe,
îndrumător pentru zugravii de biserici, Bucureşti, 1975, pp. 16-17.
V. G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 295-296; t G H ENAD IE I . NACEAN U ,
118
LITURGICA GENERALĂ
cei 70 de Apostoli sau Ucenici, în mici medalioane, rotunde266. Unul dintre

ultimele două chipuri poate fi înlocuit cu Etimasia (tronul gol al ludecăţii de
apoi însoţit de instrumentele Sfintelor Patimi).
La Moldoviţa şi la Cozia, pe arcurile mari de la baza turlei s-a zugrăvit:
Buna Vestire, la răsărit, Naşterea Domnului, la sud, întâmpinarea I )omnului,
la apus, şi Botezul Domnului, la nord.
Pe partea dinăuntru a bolţilor, de fiecare parte, Erminia recomandă să
zugrăvim câte trei proroci cu suluri, cuprinzând prorocii despre sărbătorile
praznicelor, zugrăvite sub dânşii.
c) Iconografia de pe intradosul arcurilor (suprafaţa de jos a arcurilor) de
la baza turlei e foarte variată, de la monument la monument. Aici se
zugrăvesc ori personaje din istoria biblică a Vechiului Testament (Noe în
corabie, Avraam, Isaac, Iacov, Moise cu Tablele Legii, Aaron, Iov, David,
Solomon, Prorocii mesianici, Isaia, Maleahi, Zaharia ş.a.), ori diferite
reprezentări ale Mântuitorului (din viziunea Prorocului I )aniel, din capitolul
7, versetele 9-10).
Astfel, la Voroneţ (secolul al XVI-lea), în partea de nord-est, în mijloc,
avem pe Avraam, în medalion, încadrat de figurile lui Isaac şi Iacov, in
picioare, spre centru; în partea de sud-est se vede Iisus-Emanuel, între NI.
loan Botezătorul şi alt profet, probabil, Isaia; în partea de sud-vest,
Pantocratorul, în medalion, încadrat de Sfântul Ioachim şi un arhanghel în
picioare; la nord-vest, Cel Vechi de zile, între Iisus-Emanuel şi Pantocrator.
Pictorul a vrut, probabil, să ilustreze astfel, pe de o parte, genealogia
Mântuitorului (Matei 1, 1-18), reprezentată prin câţiva dintre ascendenţii Săi
după trup (Avraam, Iacov, Ioachim), iar pe de altă parte, tema întrupării lui
Iisus, înfăţişat aici sub cele trei aspecte ale Sale: (!el Vechi de zile (6
TtaXcuoc; xtov i'ţpepcov), Emanuel (ca în descrierea lui Isaia) şi
Pantocrator.
La biserica din Dobrovăţ (secolul al XVI-lea), la Popăuţi şi la alte
biserici moldoveneşti, pe intradosurile arcurilor sunt zugrăvite diferite
aspecte ale lui Hristos-Pantocrator, încadrate de câte două figuri de pro- leţi,
purtând rulouri cu sau fără inscripţii.
2M
V. G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 321; t G HEN ADIE E NĂCEAN U , h
ilitografia..., p. 41 ş.u.
119
2. Pictura din naos (sânul bisericii).

Introducere. Arhitectura, rostul liturgic
si simbolismul naosului
»
Naosul sau sânul bisericii este partea centrală a bisericilor ortodoxe,

cuprinsă între catapeteasmă (tâmplă) şi pronaos (sau camera mormintelor, la
bisericile din Moldova).
Ca arhitectură şi suprafeţe de pictat, el cuprinde turla cea mare
(Pantocratorul) cu părţile ei componente, despre care am vorbit, două bolţi
sau abside laterale (una spre nord şi alta spre sud) cu pereţii lor care pot fi
absidali (rotunzi) sau drepţi (la bisericile mai noi şi mai mici), având fiecare
câte un rând sau două de ferestre, care, în general, sunt mai mici la bisericile
vechi şi mai mari la bisericile mai noi.
La bisericile vechi există şi un al treilea perete, transversal, în partea de
apus, care separă naosul de pronaos şi care avea o uşă de comunicare,
surmontată de un timpan. La bisericile mai noi, acest perete a dispărut,
ştergându-se astfel deosebirea netă care se făcea în vechime între naos şi
pronaos267. De altfel, chiar la unele dintre bisericile vechi, care aveau un
asemenea perete, el a dispărut prin diferite modificări arhitectonice făcute
între timp la aceste biserici (biserica fostei mănăstiri din Solca- Bucovina,
ctitoria lui Ştefan Toinşa, din 1612, refăcută la începutul secolului al XX-lea,
de arhitectul austriac Romstorfer, din Cernăuţi).
Naosul, partea din biserică rezervată credincioşilor, reprezintă, după
concepţia tâlcuitorilor Liturghiei, Biserica pământească, lumea
:6
’ Biserici care păstrează încă tradiţia veche, cu peretele despărţitor dintre naos şi pronaos
se mai construiesc, totuşi, şi în secolul al XlX-lea, de către meşteri ţărani, in unele sate din
regiunile de munte şi de deal din Muntenia (cum sunt Bisericile cu hramul „Cuvioasa
Parascheva”, „Sf. loan Botezătorul”, „Sfântul Nicolae” din Parohia Râjleţu-Govora, comuna
Râjleţu-Vieroşi, judeţul Argeş, zidită la 1824 şi zugrăvită la 1828, Biserica „Adormirea Maicii
Domnului” din satul Setrari, comuna Uda de Sus, judeţul Argeş, zidită in 1806, biserica din
cătunul Fata, comuna Izvorul (Argeş), zidită în 1846, o altă biserică din acelaşi cătun, cu hramul
„Sf. Ap. Petru şi Pavel”, zidită în 1841, biserica din Găinuşa, comuna Săpata de Sus (Argeş),
zidită în 1801, ş.a. (V. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori şi ctitori de biserici pe Vedea
şi Cotmeana-Argeş”, in: Glasul Bisericii, XXI (1962), 5-6, pp. 511, 516, 526, 530, 539, 544). La
alte biserici, din aceeaşi regiune şi epocă, zidul despărţitor este înlocuit cu coloane (de piatră sau
cărămidă) unite prin arcuri (biserica din Valea Zlapici, satul Păduroiu- Deal, judeţul Argeş, zidită
la 1789) (V. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori...”, p. 536).
120
r
LITURGICA GENERALĂ
văzută, organizată în universul creştin al harului137. Decorul iconografic al

naosului trebuie să reprezinte tot ceea ce ar putea contribui la edificarea
religios-morală a credincioşilor, la instruirea lor în adevărurile învăţăturii de
credinţă şi de vieţuire creştină, ca şi la cunoaşterea vieţii Mântuitorului şi a
istoriei Bisericii.
Remarcabil este că programul iconografic al naosului e foarte variat, de
la monument la monument, de la o regiune la alta şi de la o epocă la alta.
Construcţia arhitectonică, realizată în dimensiuni variate, a atras ui sine şi
variabilitatea suprafeţelor de pictat, astfel încât spaţiul pictat IUI se prezintă
identic nici ca dimensiune, nici ca situare în toate biseri- i ile. La aceasta se
adaugă şi concepţiile diferite de la care pleacă pictorii decoratori, gusturile şi
voinţa ctitorilor, toate acestea făcând ca, mai ales m vechime, să nu întâlnim
un program iconografic stabil şi uniform al naosului diferitelor biserici.
în această parte a sfântului locaş, personalitatea, gustul şi talentul, gradul
de cultură teologică şi fantezia pictorilor s-au putut desfăşura mai liber decât
în decorarea altarului, a catapetesmei sau a turlei celei mari, unde tipicul
iconografic este mai stabil şi uniform. De aceea, nici (hiar redactorii
erminiilor bizantine de pictură nu dau un program iconografic tip pentru
naos, ci se mulţumesc să dea câteva indicaţii generale asupra ciclurilor de
teme care se pot ilustra pe pereţii naosului: „Iar pe pereţii cei drepţi:
praznicele împărăteşti, Sfintele Patimi, minunile sfântului mănăstirii (hramul
bisericii)”138.
în general, chipurile sfinţilor, scene din viaţa Mântuitorului, a Sfintei
I''odoare şi a altor sfinţi, ilustrarea sărbătorilor mari ale Ortodoxiei, iar uneori
şi ilustrări din teme liturgice sau de texte din imnografia biseri- (cască
alcătuiesc laolaltă decoraţia naosului. Se văd aici, deoparte, sfinţi de toate
categoriile, repartizaţi în diferitele locuri ale edificiului, într-o ierarhie
proporţionată cu importanţa fiecăruia.
Astfel, mai aproape de intrarea în naos, sunt plasaţi sfinţi călugări, asceţi
şi mari pustnici, eroi ai nevoinţelor desăvârşirii spirituale în trup
137
Vezi in urmă, la capitolul despre Programul iconografic.
-69 V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 304; + GHENADIE ENĂCEANU, /<
(litografia.... p. 227; cf. Pr. Ene BRANIŞTE, Programul iconografic, pp. 17-18.
121
(Antonie, Pahomie, Sava); mai departe, sfinţi martiri, eroii luptei pentru
apărarea şi susţinerea credinţei creştine, în altă parte, sfinţi diaconi şi
episcopi. La curba marilor arcuri care susţin cupola, sfinţi militari (Gheorghe,
Dimitrie, Teodor Stratilat ş.a.), formând un fel de gardă de onoare la
picioarele Pantocratorului, iar pe pandantivi Sfinţii Evanghelişti, care
formează (simbolizează) legătura dintre pământ şi cer. Vin apoi cele
douăsprezece sărbători împărăteşti, a căror ilustrare s-a impus devreme şi
care constituie un fel de friză a episoadelor celor mai importante din viaţa
Sfintei Fecioare şi a Mântuitorului. Trei dintre ele au fost subliniate cu mai
multă insistenţă: Naşterea, Răstignirea şi învierea.
Alte episoade evanghelice completează această decoraţie istorico-
dogmatică270.
Să analizăm pe rând şi mai îndeaproape pictura fiecărei părţi a naosului.
a) Pictura arcurilor mari. La unele biserici vechi din Moldova, turla de
deasupra naosului se sprijină pe două mari arcuri de boltă, dintre care unul la
răsărit, deasupra peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos, formând un
mare timpan, deasupra uşii de intrare în naos. Alte două arcuri mai mici, unul
la nord şi altul la sud, se află în toate bisericile.
în general, subiectele zugrăvite pe arcurile mari se leagă cu cele de pe
cupolă sau cu cele din altar. Ele reprezintă scene şi motive care se referă la
Sfânta Treime, la întrupare şi la Jertfa liturgică271. Din punct de vedere
iconografic, cele două arcuri mari constituie anexe ale cupolei şi ale
altarului272.
Astfel, la biserica din Bălineşti, pe arcul de răsărit, la mijloc, avem tema
numită Etimasia (tronul gol al Judecăţii din urmă), înconjurată de serafimi şi
îngeri şi încadrată de alte două tablouri, azi distruse. Pe arcul de vest, la
mijloc, avem chipul Sf. loan Botezătorul înaripat, înconjurat de îngeri şi
serafimi şi încadrat de alte două tablouri, care azi nu se mai
ro
Cf. Ch. DIEHL, Manuel dart byzantin, voi. II, 1926, p. 491; cf. I.D. ŞTEFÂNESCU, „Pictura
bisericească”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXIII (1945), 6, pp. 218-219.
ri
l.D. ŞTEFÂNESCU, „Biserica Sf. împăraţi din Ploieşti”, în: Glasul Bisericii, XV (1956), I
I, p. 625.
Cf. I.D. Ş TEFÂNESCU , [.’Evolution de la peinture religieuse eu Bucovine et en Moldavie
ilepiiis Ies origines jusqu' au XlX-e siecle. Nouveles recherches, Paris, 1929, p. 112.
122
LITURGICA GENERALĂ
• listing. La Popăuţi, pe ambele arcuri sunt zugrăvite medalioane cu chipuri

de profeţi. La Vatra Moldoviţei, arcul de est arată în medalion pe ( el Vechi
de zile şi patru scene din viaţa Mântuitorului: Schimbarea la I .iţă, Arătarea
către sfintele femei, Necredinţa lui Toma şi înălţarea la
• rr. Pe arcul de vest avem învierea lui Lazăr, două scene din viaţa Sfintei I
cei oare, iar la mijloc, în medalion, un arhanghel.
La Biserica „Sfântul Dimitrie” din Suceava (secolul al XVI-lea), pe •IIx
ul de răsărit vedem un medalion cu chipul lui Iisus Emanuel, purtat
• Ic ingeri zburând (ca în scena înălţării); pe cel de apus, chipul Sf. loan
botezătorul şi şase scene din viaţa sa.
La Voroneţ, arcul de Răsărit e ocupat cu chipul Mielului şi cu pro- Icţi,
în medalioane, iar cel de Apus, cu Sfânta Treime, proroci în picioare . 1 două
scene.
La Cetăţuia (secolul al XVII-lea), arcul de răsărit e decorat cu '.rene din
viaţa Sfintei Fecioare, iar arcul de apus, cu tablouri din viaţa Mântuitorului,
printre care: Intrarea în Ierusalim şi învierea.
La biserica din Hunedoara, pe arcul de nord vedem Naşterea şi botezul
Domnului, pe cel de sud, Intrarea în Ierusalim şi învierea, pe
• el de răsărit, Cel Vechi de zile, în mijlocul a patru tronuri.
La Biserica „Sfinţii împăraţi” din Ploieşti (zugrăvită în a doua jumătate
a secolului al XX-lea), arcul triumfal de deasupra catapetesmei e lormat
dintr-un arc mai îngust şi altul mai lat. Pe cel dintâi este zugrăvit M. loan
Botezătorul şi Sfânta Elisabeta, mama sa, încadraţi de două figuri m picioare,
apoi scena Bunei Vestiri, iar pe benzile verticale ale peretelui, pe care se
sprijină şi se termină arcurile, sunt medalioane cu figuri biblice: I zdra,
Aaron, David, Iona, Baruh, Iosua, încadraţi de diferite ornamente. Pe al
doilea arc figurează Tronul Etimasiei, simbolul Sfintei Treimi,
• u Evanghelia şi Crucea, înconjurat de îngeri în zbor şi serafimi, şi încadrat,
de fiecare parte, de câte doi proroci: de o parte (miazănoapte), \gheu şi
Avacum, de alta (miazăzi), Baruh şi Isaia273.
b) Pictura bolţilor naosului. La bisericile cu abside laterale la naos, pe
bolţile (semicupolele) absidelor se zugrăvesc câte două mari praznice
împărăteşti ale Mântuitorului: Naşterea Domnului (pe semicupola
I.D. STEFĂNESCU, „Biserica Sf. Împăraţi din Ploieşti”, p. 695.
123
absidei dinspre sud) şi învierea (pe cupola absidei dinspre nord). Pe restul
suprafeţei absidelor şi a pereţilor verticali ai naosului, în aceleaşi registre (pe
zona superioară), se zugrăvesc scene ilustrând momente principale din viaţa
Mântuitorului sau din activitatea şi din parabolele şi minunile Sale, astfel
încât, în jurul icoanei centrale a Naşterii din semicupola absidei sudice, să
fie grupate momente şi evenimente în legătură cu Naşterea, cu Buna Vestire
(Luca 1, 26-36), vizita Sfintei Fecioare la Sfânta Elisabeta (Luca 1, 39-56),
magii de la Răsărit, Fuga din Egipt, iar pe peretele nordic, se vor grupa
momente şi episoade în legătură cu Patimile şi învierea: Intrarea lui Iisus în
Ierusalim, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani, Prinderea
şi judecata lui lisus, Patimile, Purtarea Crucii, Răstignirea, Pogorârea de pe
cruce, Arătările după înviere, Duminica Tomii (loan 20, 24-29).
Această pictură a fost în trecut destul de diversă şi variată. Astfel, la
Biserica „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş, unde naosul are plan
cruciform, patru bolţi formează braţele crucii, fiind sprijinite pe patru pilaştri
octogonali. Bolta de sud a planului în cruce e decorată, în mijloc, cu două
medalioane cu chipuri de profeţi (secolul al XVIII-lea), iar de o parte şi de
alta, două compoziţii: la apus, Naşterea Domnului (1827), la răsărit, Botezul
Mântuitorului (1750). Pe bolta dinspre nord sunt, de asemenea, două chipuri
de profeţi (secolul al XIX-lea), iar pe laturi, pe partea dinspre apus, învierea
Domnului (1827), iar pe cealaltă, Duminica Tuturor Sfinţilor (1827).
Pe bolta dinspre apus (spre pronaos), la mijloc, vedem două chipuri de
profeţi, în medalioane (din secolul al XIX-lea), iar de o parte, învierea lui
Lazăr (frescă din secolul al XIX-lea) şi de cealaltă, Intrarea lui lisus în
Ierusalim (secolul al XIX-lea).
La Cozia, pe bolta de nord s-a zugrăvit învierea, pe cea de sud, Pogorârea
Sfântului Duh.
La Snagov, pe bolta de nord, e zugrăvită Naşterea Domnului, sub forma
închinării magilor, iar pe cea de siid, învierea.
La Biserica Domnească din Târgovişte, bolţile naosului sunt decorate cu
învăţăturile Mântuitorului. La bolniţa Coziei (secolul al XVI-lea) bolta de
sud înfăţişează Cina cea de Taină, iar bolta de nord, Pogorârea Sfântului Duh.
124
LLTURGICA GENERALĂ^
La Hurezi, pe bolta de nord figurează învierea, iar pe cea de sud, A doua

Venire a Domnului.
în bisericile moldoveneşti, bolţile braţelor transversale ale crucii •unt
ilustrate în general cu Răstignirea274 de o parte (la nord), iar la sud, Pogorârea
Sfântului Duh, sau, ca la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava, înălţarea
Domnului, mai rar învierea.
Astăzi, în general, cele două bolţi laterale ale naosului (semicu- I>olei
absidelor) înfăţişează cele două evenimente principale din viaţa
Mântuitorului, sărbătorite în cele două mari praznice împărăteşti ale i
alendarului ortodox: Naşterea şi învierea. Cea dintâi, fiind zugrăvită pe bolta
dinspre miazăzi, reprezintă Naşterea, iar pe bolta dinspre miazănoapte275,
învierea, aşa după cum precizează şi Regulamentul din 1912 •d Sfântului
Sinod (Articolul 14) şi precum găsim în unele din vechile noastre biserici (la
„Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş sau la Snagov).
c) Pictura pereţilor naosului. Trebuie să semnalăm de la început marea
deosebire care există între bisericile vechi, de o parte, şi cele noi, de alta, în
ceea ce priveşte felul de a se zugrăvi pereţii naosului şi ai pronaosului.
în vechile biserici din ţara noastră, din secolul al XIV-lea până în secolul
al XVII-lea şi parţial până la începutul secolului al XIX-lea, pic- lura
naosului era bogată, variată şi complicată: suprafaţa pereţilor era împărţită în
mai multe zone, registre sau secţiuni longitudinale (de la Hei, până chiar la
şase astfel de secţiuni, cum e cazul Bisericii Domneşti Mântui Nicolae din
Curtea de Argeş), fiecare cu pictura ei, formată fie din
:1
Tipul moldovean al Răstignirii e deosebit de cel muntean: Iisus expiră pe Cruce, mire cei
doi tâlhari; de o parte a Crucii, Maria se ţine dreaptă, cu mâinile exprimând un gest .le disperare,
cte cealaltă parte stă Sf. loan Evanghelistul. îngeri, plângând, zboară deasupra i meii. Uneori, în
spatele Sfântului loan apare Longin sutaşul, iar la spatele Sfintei Fecioare, ili.i femeie. în unele
cazuri, se adaugă şi alegoriile Bisericii şi Sinagogii sub chipul a două i. mei, precum şi soarele şi
luna. Uneori, Biserica adună intr-un vas sângele Celui Răstignit. Uieori, apare şi sutaşul,
împungând cu suliţa coasta lui Iisus.
Unele dintre redactările ermîniilor de pictură recomandă să fie pusă aici şi scena '•<
lumbarii la Faţă (V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p. 326), pe când în 1844,
ugravul postelnic Barbu Cosoveanu se angaja să picteze Biserica Obedeanu din Craiova,
l'irvâzând pentru bolta de miazăzi, din naos, Schimbarea la Faţă, iar pe cea de nord, învierea i
SroiCESCU, Liana DUMITRESCU, „Cum se zugrăveau bisericile...”, în: Mitropolia Olteniei, MX
(1967), 5-6, p. 423).
125
mici tablouri sau portrete de sfinţi despărţite între ele prin fâşii (benzi) de
culoare, fie din frize, adică teme complexe şi de mari dimensiuni, care ocupă
suprafaţa peretelui pe o mare lungime (vezi peretele de nord al Bisericii
„Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş), fără să fie împărţite în tablouri sau
icoane izolate, reprezentând momente din viaţa şi activitatea Mântuitorului
sau episoade din viaţa anumitor sfinţi. Aceste teme sunt inspirate dintr-o idee
centrală, coordonatoare, care face din întreaga friză o unitate bine închegată.
în vechile biserici, se zugrăveau absolut toate suprafeţele zidurilor;
niciun colţişor, oricât de ascuns şi de mic, nu rămânea nezugrăvit. Interiorul
acestor biserici ilustra, astfel, aproape întreaga viaţă a Mântuitorului,
minunile şi învăţăturile Lui, parabolele, Patimile, Răstignirea şi Moartea Lui
pe Cruce, apoi vieţile sfinţilor de diferite categorii (martiri, ierarhi, pustnici,
taumaturgi etc.), sărbătorile liturgice ale anului bisericesc, momente din viaţa
Bisericii (ca sinoadele ecumenice), iar uneori chiar idei dogmatice şi texte
(imne şi rugăciuni), din rându- iala Liturghiei sau a altor sfinte slujbe. Pereţii
unor astfel de biserici erau adevărate cărţi în care puteau să citească şi cei ce
nu ştiau carte - cum zice Sf. loan Damaschin. Erau ca nişte covoare ţesute în
cele mai impresionante şi variate culori şi motive, instruiau pe credincioşi şi,
totodată, încântau ochiul. Când intri într-o astfel de biserică de acest fel
(Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea de Argeş, Cozia, Hurezi,
bisericile din Bucovina sau chiar unele din Bucureşti, ca Biserica Doamnei,
Scaune, Stavropoleos, Sfinţi (Sibile) sau Mântuleasa, ochiul e izbit de această
pictură bogată, variată şi savantă, de mulţimea şi felurimea scenelor, a
chipurilor şi a tablourilor, executate, până în cele mai mici amănunte, cu o
pricepere, măiestrie, răbdare şi migală de miniaturişti.
Să luăm, ca exemplu, una dintre aceste biserici vechi: „Sfântul Nicolae”
- Domnesc din Curtea de Argeş (secolul al XIV-lea), şi să vedem cum se
înfăţişează pictura de pe pereţii naosului.
La această biserică, suprafaţa interioară a pereţilor e împărţită în 5-6
zone sau secţiuni suprapuse, fiecare cu pictura ei, ultima (cea de jos) fiind
ocupată cu draperii în cute.
Pe peretele de nord, partea de sus, care formează timpanul bolţii
respective, despărţit în două de fereastră, s-a zugrăvit în frescă, de o
126
LITURGICA CENTRALA
parte a ferestrei, Coborârea de pe Cruce, de cealaltă, Punerea în Mormânt a

Domnului (secolul al XIV-lea). în prima scenă, Iisus mort, aproape pol, foarte
slab, e întins pe catafalc, având la căpătâi pe Sfânta Fecioară, iar la picioare
pe Iosif Arimateianul; de cealaltă parte a catafalcului, aplecat asupra trupului
celui mort, Sf. loan Evanghelistul, având alături pe Maria Magdalena, care
ridică îndurerată braţele spre cer. Cât priveşte I'tinerea în Mormânt (în partea
din dreapta a ferestrei), aceasta e o scenă iară în iconografia bizantină276:
Trupul Domnului, înfăşurat în giulgiu, este purtat de Sfânta Fecioară, de Iosif
Arimateianul şi de Sfântul loan, spre mormântul ce se vede săpat în stânca
de alături.
Zona superioară a peretelui, sub timpan, ilustrează Minunea săturaţii
mulţimilor cu cinci pâini şi doi peşti. Cele trei momente principale ale acestei
minuni sunt reprezentate într-o friză continuă, cuprinsă între pereţii
cilindrului mare. în stânga, Iisus, având în faţă doi apostoli, bine- « uvântează
pâinile şi peştii. La mijloc, El frânge pâinile şi le dă apostolilor să le împartă;
în dreapta, tot El primeşte cele douăsprezece coşuri cu la Uimituri, rămase
după săturarea mulţimilor.
în zona următoare (a doua de sus în jos) se reprezintă episoade din istoria
Patimilor şi a învierii: Pecetluirea Mormântului lui Iisus, Îngerul vestind
sfintelor femei învierea şi Pilda celui care şi-a zidit palat (sau a bogatului
căruia i-a rodit ţarina).
Zona inferioară (în rând cu fereastra de jos) cuprinde chipuri de simţi
militari.
Pe peretele de sud, suprafaţa timpanului bolţii ilustrează întâmpinarea I
)<imnului (secolul al XIV-lea). Scena e împărţită în două, prin fereastră. In
stânga, se văd Iosif şi Maria în faţa templului din Ierusalim, pe braţul drept,
Sfântul Iosif ţine perechea de turturele aduse ca jertfă, conform I egii. în
dreapta ferestrei, Bătrânul Simeon ţine în braţe pe Pruncul Iisus şi slăveşte
pe Dumnezeu, grăind: „Acum slobozeste pe robul Tău, Stăpâne...” (Luca 2,
29).
Zona superioară (sub timpan) conţine o frescă reprezentând patru
momente din istoria Naşterii lui Iisus; începând de la apus spre răsărit:
Cf. Gr. IONESCU, Curtea de Argeş. Istoria oraşului prin monumentele lui, Bucureşti, i v
III, p. 60.
127
a) Călătoria Dreptului Iosif şi a Sfintei Fecioare spre Vitleem, pentru

recensământul poruncit de Quirinus;
b) înscrierea la recensământ în faţa lui Quirinus;
c) Irod iscodeşte pe cei trei magi despre locul unde S-a născut Pruncul
(scenă despărţită în două);
d) Irod consultă pe arhiereii şi cărturarii poporului asupra locului unde
trebuie să Se nască Iisus.
Cele două zone de la mijloc (a doua şi a treia, de sus în jos) reprezintă
momente din istoria Patimilor Domnului: Iisus cu Sfinţii Apostoli în Grădina
Ghetsimani, Rugăciunea cea peste fire, Vânzarea săvârşită de Iuda,
Prinderea lui Iisus, Batjocorirea Lui şi Drumul spre Golgota.
Pe peretele dinspre Apus, adică peretele despărţitor dintre naos şi
pronaos, sus pe timpanul bolţii, s-a zugrăvit Schimbarea la Faţă a Domnului
(secolul al XIV-lea). Restul suprafeţei peretelui este, ca şi ceilalţi pereţi,
împărţit în mai multe zone:
în zona de sus vedem Fuga în Egipt a părinţilor după trup ai Domnului
(secolul al XIV-lea), împărţită în trei episoade: Visul lui losif, Sfânta Familie
în drum spre Egipt şi Călătoria la Nazaret.
în zona următoare (de deasupra uşii), e zugrăvită scena Adormirea
Maicii Domnului, compoziţie remarcabilă prin marile ei dimensiuni, prin
coloritul variat şi armonios şi prin justa grupare a scenelor şi a
personajelor277.
Pe pereţii care unesc bolta cu cei doi pilaştri susţinători ai cupolei
centrale, în zona superioară vedem scena Uciderea pruncilor, în dreapta, iar
Tămăduirea unui îndrăcit, în stânga (secolul al XIX-lea); în zona mijlocie, în
dreapta, Nunta din Cana Galileii, în stânga, Tălmăcirea pildei neghinelor
(Matei 13, 37-42); în zona de jos, de o parte şi de alta, vedem portrete de
sfinţi ostaşi martiri. Mai jos, pe peretele unuia dintre stâlpi, e zugrăvit Sfântul
Dimitrie. Cele două firide sau bolţi mai mici, laterale, care întrerup peretele
de apus al naosului, de o parte şi de alta a uşii de intrare, sunt decorate, cea
din dreapta (sud), cu scene şi momente în legătura cu Patimile şi Răstignirea,
iar cea din stânga (nord), cu diferite
Vezi descrierea iconografică a scenei, mai departe la capitolul Reprezentarea Maicii

Domnului, p. 197.
128
T
LITURGICA GENERALĂ
minuni ale Mântuitorului (Vindecarea soacrei Iui Petru, Iisus mergând pe

valurile mării, Pescuirea minunată), cu parabole, cu trei chipuri de sfinţi
(Macabei, Pimen şi Domiţian).
Stâlpii susţinători ai bolţii naosului sunt şi ei zugrăviţi cu scene din
patimile sfinţilor martiri; pe stâlpul de sud-est vedem martiriul Sfântului I
laralambie, al Sfântului Pavel şi al Sfântului Toma; pe cel din nord-est sunt
zugrăvite (1750) patru scene din viaţa Sfintei Filofteia, şi anume: Milostenia
sfintei, Uciderea ei, înmormântarea şi Aducerea sfintelor sale moaşte de la
Târnovo la Argeş, de către Radu-Negru, cu episcopi şi cler numeros.
Un program iconografic asemănător cu cel al naosului Bisericii „Sfântul
Nicolae” din Curtea de Argeş au şi alte biserici mai vechi ilin ţara noastră.
Astfel, la biserica principală de la Cozia, minunile Mântuitorului ocupă zona
superioară a pereţilor naosului, formând unsprezece scene sau tablouri: patru
pe peretele de nord, patru pe cel de sud şi trei pe cel de apus. Iconografia
Patimilor ocupă a doua zonă, iar /«mele inferioare sunt umplute cu
medalioane de sfinţi. Dintre aceştia, simţii militari ocupă zona cea mai de
jos, şi anume: pe peretele de sud, Mântui Mina, Arhanghelul Mihail, Sfântul
Procopie şi Sfântul Gheorghe, iar pe cel de nord, Sf. Teodor Stratilat, Teodor
Tiron, Mercurie, Nichita, I ustaţiu-Plachida. în registrul inferior, pe peretele
de sud, aproape de Iamplă, vedem pe Sfântul Petru şi scena Deisis; în partea
opusă, dinspre nord, Sfânta Ana ţinând în braţele sale pe Sfânta Fecioară,
pruncă. \dormirea Sfintei Fecioare, ca de obicei, ocupă zona superioară a
pere- lelui dinspre apus.
Tot pe peretele dinspre apus, în registrul inferior se află friza ctito- i ilor
(Mircea şi Şerban Cantacuzino).
în biserica de la Snagov, registrul de sus ilustrează Patimile (ludecata lui
Pilat, Răstignirea), al doilea, câteva minuni (Nunta de la < luna, Vindecarea
orbului, Vindecarea paraliticului) şi Iisus la fântâna lui lacov. Registrul de
jos are pe peretele de nord scena Deisis şi chipu- i ile Sfinţilor Procopie,
Artemios, Mina, Constantin şi Elena, iar pe pere- lelc de sud, chipurile
Sfinţilor Nichita, lacov Persul, Teodor Stratilat,
1
iheorghe şi Dimitrie. Pe peretele de apus, Adormirea Maicii Domnului, m
centru, şi chipurile ctitorilor, în dreapta şi în stânga uşii (şapte figuri).
129
Cei patru stâlpi care susţin cupola sunt decoraţi cu chipuri de sfinţi, în
medalioane si cu ramuri.
>
Pereţii naosului bisericilor moldovene ilustrează, de asemenea, minunile
şi Patimile Mântuitorului şi cuprind şi medalioane cu chipuri de sfinţi martiri
(uneori şi episcopi, ca la Popăuţi).
Aşadar, în general, în bisericile de odinioară, partea de sus a suprafeţei
pereţilor naosului era zugrăvită cu minunile şi Patimile Mântuitorului, care
ocupau, de obicei, primele două registre de sus, fie că Patimile erau mai sus
şi minunile mai jos, fie invers.
Partea de jos a pereţilor era decorată cu portretele sfinţilor mai
însemnaţi, printre care locul de frunte (adică mai aproape de altar şi de
Pantocrator) îl ocupau Sfinţii Martiri ostaşi: Gheorghe, Dimitrie, Teodor
Tiron şi Teodor Stratilat, Mercurie, Iacov Persul. Erminia zugravilor
precizează şi locul sau ierarhia acestor sfinţi, indicându-se să zugrăvim pe
Sfântul Gheorghe de-a dreapta şi pe Sfântul Dimitrie de-a stânga, iar pe
ceilalţi în ordinea pe care ne-o arată ea278. După sfinţii militari, pe registrul
inferior al pereţilor naosului vin totdeauna Sfinţii doctori sau tămăduitorii
tară de arginţi: Cosma şi Damian, Chir şi loan, Pantelimon şi Ermolae.
Erminia ne dă o listă întreagă a numelor acestor sfinţi şi descrie felul
cum trebuie să-i zugrăvim, după vârsta şi felul muceniciei lor2"9.
Pe peretele din dreapta (sud), mai spre pronaos, se zugrăvesc întotdeauna
chipurile Sfinţilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena, având între ei
Sfânta Cruce a Răstignirii, pe care o ţin amândoi, după cum recomandă
Erminia zugravilor280.
Pe suprafaţa de răsărit a peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos (când
este), deasupra uşii, găsim totdeauna scena Adormirii Maicii Domnului, iar
mai jos, de o parte şi de alta a uşii, friza ctitorilor, care, atunci când
arhitectura bisericească s-a modificat, desfiinţându-se acest perete, a fost
strămutată pe suprafaţa interioară a peretelui de vest al pronaosului, aproape
de uşa de intrare în biserică.
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 226 ş.u., 334 ş.u.
' V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 231,334.
1
130
LITURGICA GENERALĂ
Scene din viaţa, patimile sau minunile sfântului ocrotitor (hram) • K upă
de obicei un loc, variabil ca întindere şi situare, pe pereţii naosului unor
biserici, aşa cum recomandă şi Erminia zugravilor*'.
De asemenea, se pot zugrăvi în naos scene din viaţa şi minunile sfântului
(sfinţilor) ale cărui (căror) sfinte moaşte se păstrează in biserica respectivă,
aşa cum şi recomandă Regulamentul din 1912 ■ii Sfântului Sinod (Articoul
15). întâlnim un asemenea exemplu în Biserica Domnească „Sfântul
Nicolae” din Curtea de Argeş, unde, pe unul dintre stâlpii susţinători ai
naosului, se află scene în legătură cu viaţa şi aducerea în ţară a moaştelor
Sfintei Filofteia, care au fost păşii ale în această biserică înainte de a fi aduse
la biserica lui Neagoe, din acel oraş.
Sunt rare cazurile când, pe suprafaţa de răsărit a peretelui despărţi- lor
dintre naos şi pronaos, s-a zugrăvit altceva decât Adormirea Maicii I
)<imnului. Astfel, la Suceviţa, găsim în acest loc o reprezentare a Sfintei
Treimi, în forma care apoi se va generaliza în multe dintre bisericile noastre:
Cel Vechi de zile şi Mântuitorul, îmbrăcaţi în veşminte străluci- loare, aşezaţi
pe un tron, în faţa Lor, pe un altar, Sfânta Cruce, iar deasu p r a, porumbelul,
simbol al Sfântului Duh, şi serafimi zburând. Tabloul e încadrat de Sf.
Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfânta Fecioară, Sf. loan botezătorul, Sf. Ap.
Petru şi Pavel, zugrăviţi la dreapta şi la stânga motivului central.
Buna tradiţie, bizantină sau ortodoxă, a picturii noastre bisericeşti •.c
păstrează la noi până spre sfârşitul secolului al XVIlI-lea şi începutul
secolului al XIX-lea. Până în această vreme, zugravii bisericeşti subordonau
munca şi opera lor unui principiu superior, şi anume ei făceau nu . 1 1 lâ pentru
artă, ci puneau arta lor în slujba teologiei şi a Bisericii. Ea nu icprezenta un
scop în sine, ci un mijloc, era un vehicul şi un mijloc de ilustrare a unor idei
dogmatice, un mijloc de învăţătură, menit să instruiască pe cei neştiutori de
carte în istoria şi morala creştină. Pictura bise- i ivească era o carte deschisă
pentru ochii celor care nu ştiau să citească, vi,i o adevărată „teologie
ilustrată”.
>sl
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 304-305; t GHENADIE I NACEANU,
La începutul secolului al XIX-lea şi câteva decenii mai târziu, pictorii
cugetau şi compuneau încă bisericeşte şi cu adevărat tact de artişti. Li ştiau
131
ori simţeau că, în arta religioasă, cugetarea este esenţialul şi se trudeau să

traducă textul în imagini cât mai limpezi, mai aproape de spiritul
credincioşilor, de modul lor de cugetare şi de ritmul cuvintelor citite la strană
sau cântate la Liturghie.
Unul dintre cele din urmă monumente ale picturii bizantine de bună
tradiţie la noi în ţară este marea Biserică „Sfântul Nicolae” de la Mănăstirea
Cernica, zugrăvită sub Stareţul Timotei, de Fotache Zugravul, prin anii 1814-
1815. Totodată, începe să se simtă influenţe străine în pictura unor biserici
zugrăvite cam în aceeaşi vreme (primele două decenii ale secolului al XIX-
lea), ca Biserica „Sfântul Mina” - Stejar din Bucureşti. Cu cât înaintăm, de la
sfârşitul secolului al XVIII-lea si mai ales de la începutul secolului al XIX-
lea spre zilele noastre, cu atât programul iconografic al naosului şi pictura
bisericilor noastre, în general, se simplifică şi se sărăceşte treptat din cauza
influenţei occidentale, care se resimte din ce în ce mai mult în domeniul
picturii religioase, în egală măsură ca şi în al celorlalte arte bisericeşti, ca
arhitectura (dominată de maeştri străini ca Schlatter, Le Comte de Nouy,
Romstorfer), sculptura, muzica (influenţată de polifonia corală rusească,
dezvoltată de compozitori precum Bortnianschi, Lvovschi Lamakin ş.a.)282.
în locul temelor şi al chipurilor numeroase şi variate de altădată, nu mai
avem decât câteva scene principale din viaţa Mântuitorului (Naşterea,
Schimbarea la Faţă, Răstignirea, învierea) şi câteva chipuri de sfinţi
reprezentativi. Locul frizelor de mare întindere şi bogate, executate cu
măiestrie şi migală, l-au luat câteva tablouri sau icoane izolate şi încadrate în
chenare, cu spaţii libere între ele, înfăţişând cel mai adesea un singur
personaj.
Chiar scenele cu caracter istoric (narativ) au fost simplificate, numărul
personajelor a fost redus la minimum posibil, cadrul arhitectonic sau
peisajele naturale lipsesc, elementul pitoresc şi local, care caracteriza unele
dintre vechile picturi, a dispărut cu totul, spaţiile goale (nezugră- viie) se
'înmulţesc şi se măresc treptat, fiind umplute cu motive simple de
l.l >. s: II AM seu. „Monumente de artă din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii, XV (1956), 1-2.
132
LITURGICA GENERALĂ
decoruri liniare, geometrice sau florale, ieftine şi adesea lipsite de gust.

Pictorii pierd treptat şi bagajul de cunoştinţe teologice pe care îl aveau
înaintaşii lor, precum şi gustul şi priceperea pentru pictura de amănunt, ile
migală şi răbdare. Stilul bizantin al vechilor picturi murale începe a fi
influenţat de tehnica şi gustul nou al picturii de şevalet, venit din Franţa, m
prima jumătate a secolului al XlX-lea.
La începutul secolului al XlX-lea, se pictează la noi în stil romantic >i
neoclasic, iar pe la mijlocul aceluiaşi secol începe să îşi facă apariţia în
bisericile noastre pictura realistă, în stil apusean139. Pictorii de prestigiu din
acea vreme (Gh. Tattarescu, Gh. Pompilian, Petre Alexandrescu), i u
discipolii lor, reproduc în bisericile construite sau numai pictate pe atunci
modelele apusene ale Renaşterii sau se conduc după Bibliile ilustrate din
Apus (în stilul lui Gustav Dore), pictând scene dramatice din istoria biblică
sau chipuri de sfinţi graşi, masivi şi robuşti, cu statură atletică şi muşchi de
gladiatori, cu aer lumesc, a căror înfăţişare nu are nimic în comun cu
spiritualitatea ortodoxă. Timp de patru sau cinci decenii stăpâneşte în Ţara
Românească „concepţia decorativă - venită din Apus -, după care, cuprinsul
unei biserici poate sau trebuie să fie tratat ca acela al unui salon, prin
spânzurarea pe pereţi, din loc în loc, m mijlocul unor spaţii goale, a unor
tablouri executate în genul picturii de şevalet”140. Biserici zugrăvite în acest
stil sunt în Bucureşti: Biserica Negustori, pictată de Tattarescu, Biserica
„Sfântul Spiridon” şi Zlătari, Biserica „Sfântul Ilie” - Rahova, zugrăvită în
întregime de Tattarescu la 1874; Biserica „Izvorul Tămăduirii”, a Mănăstirii
Ghighiu, toate în stil italian Guido Reni; biserica Mănăstirii Antim din
Bucureşti (repictată de Petre Alexandrescu, 1860-1863)141, Biserica „Sfântul
Gheorghe” - Vechi din Bucureşti (în forma de azi, din prima jumătate a
secolului al XIX- lea), Pantocratorul Bisericii „Sfântul Spiridon” - Nou din
Bucureşti, pictat de Gh. Pompilian, ş.a.
139
Cf. I.D. ŞTEFĂNESCU, „Monumente de artă din Bucureşti”, in: Glasul Bisericii, XV
11056), 1-2, p. 56.
283
I.D. ŞTEFĂNESCU, „Monumente de artă religioasă din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii,
W (1956), 5, p. 259; 6-7, p. 317.
141
V. BRĂTULESCU, „Mitropolitul Antim ctitor de locaşuri sfinte”, în: Biserica Ortodoxă
Română, LXXI V (1956), 8-9, p. 824.
133
Pictorii se depărtează din ce în ce mai mult de litera cărţilor sfinte, de

tradiţie şi de spiritul specific al artei noastre bisericeşti, de până atunci286.
în urma influenţei apusene puternice, apar în pictura naosului bisericilor
din secolele al XVIIl-lea şi al XlX-lea reprezentări (motive, subiecte şi scene,
amănunte) străine canonului tradiţional al picturii ortodoxe: Coronatio
Virginis, Hristos cu steagul în mână alături de mormânt, în scena învierii,
Dumnezeu Tatăl înfăţişat sub chipul unui bătrân ş.a.28’
Programul iconografic al naosului bisericilor zugrăvite în acest fel este
extrem de simplu şi de sumar: pe peretele de nord, se zugrăveşte învierea
Domnului, iar pe cel de sud, Naşterea; în zona de mijloc, pe peretele de nord,
deasupra stranei stângi, Maica Domnului ca împărăteasă şezând pe tron şi
străjuită de doi arhangheli, iar în partea opusă, de pe peretele de sud, deasupra
stranei drepte, Mântuitorul, înveşmântat ca Arhiereu, stând pe tron, având în
dreapta pe Sf. loan Botezătorul, adică tema iconografică pe care am numit-o
Deisis28S (la unele biserici însă, în locul acesta se zugrăveşte Răstignirea sau
Coborârea de pe Cruce). în zona inferioară, pe peretele de sud, se zugrăvesc
sfinţii militari ca Sfinţii Dimitrie sau Gheorghe şi Sfinţii împăraţi Constantin
şi Elena, având între ei Sfânta Cruce, iar pe peretele de nord, alţi sfinţi, dintre
cei mai veneraţi în popor, ca Sfântul Nicolae sau Sfânta Parascheva. Pe
amvon, dacă există, se zugrăvesc Sfinţii Evanghelişti cu simbolurile lor, iar
pe peretele de lângă amvon, deasupra lui, Sf. loan Gură de Aur.
în bisericile unde se află moaştele unui sfânt sau unde un sfânt oarecare
este cu deosebire venerat de popor, se zugrăvesc scene din viaţa şi minunile
sfântului respectiv. La acestea se reduce programul iconografic al naosului
bisericilor mai noi, chiar după indicaţiile din Regulamentul pentru zugrăvirea
bisericilor, din 1912 al Sfântului Sinod (Articolele 13- 16)289. Unele dintre
bisericile monumentale zidite şi zugrăvite în a
I.D. ŞTKFÂNESCU, „Monumente de artă din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii, XV (1956),
1-2. I B A UNEA , „Cultura în cuprinsul Mitropolia Ungro-Vlahiei. B. Artele”, în: Biserica
(trloiloxă Romanii, I.XXVII (1959), 7-10, p. 883.
( a, de exemplu, la Biserica Mântuleasa din Bucureşti.
Iu Biserica Ortodoxă Română, XXX (1912), pp. 703-709.
134
T
LITURGICA GENERALĂ
doua jumătate a secolului al XX-lea stau sub influenţa curentului de revenire

la vechea artă bizantină, rezultat al cercetărilor şi studiilor asupra acestei arte,
întreprinse la noi de istorici, artişti şi oameni ai Bisericii, ca N. Iorga,
Patriarhul Nicodim, I.D. Ştefanescu, pictorul Verona şi lîelizarie, care au
înfiinţat Şcoala de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române şi au determinat
la noi (ca şi în Apus) curentul de recunoaştere a valorilor eterne ale artei
bizantine. Au început astfel să fie zugrăvite din nou picturi bisericeşti după
modelul vechi, autentic, cu respectarea mai mult sau mai puţin scrupuloasă -
a programului (tipicului) iconografic tradiţional, prescris în erminiile
zugravilor bizantini.
Aşa sunt, de exemplu, Biserica „Sfinţii împăraţi” din Ploieşti, zugrăvită
de Pictor Pană290, Biserica Ghencea din Bucureşti, zugrăvită de pictor Gh.
Popescu şi Niculina Dona, sau Biserica „Sfânta Vineri” din Bucureşti,
zugrăvită de un colectiv de pictori format din Gh. Popescu, Ştefan
Constantineseu, Eugen Profeta şi Nicolae Stoica291.
3. Pictura din încăperea mormintelor sau camera sepulcrală (tombală)

(la bisericile din Moldova)
Iconografia încăperii mormintelor92. Unele biserici moldoveneşti de l.i

sfârşitul secolului al XV-lea (începând cu biserica mare a Mănăstirii Neamţ,
1497, şi continuând cu Dobrovăţ), ca şi majoritatea bisericilor din secolele
XVI-XVII au între naos şi pronaos o încăpere deosebită, rezervată pentru
mormintele ctitorilor şi familiilor lor, precum şi ale donatorilor sau
restauratorilor, numită gropniţă, camera sepulcrală sau încăperea
mormintelor (Dobrovăţ, 1503-1504, Neamţ, Suceviţa, Vatra Moldoviţei,
Solea, dinainte de modificarea ei, ş.a.)293.
-’M Descrierea picturii, de I.D. ŞTEFANESCU, in: Glasul Bisericii, XV (1956), 11, I >| • 652-
659.
21,1
I.D. Ş TEFANESCU , „Monumente de artă, religioasă din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii,
\\ I (1957), 3, pp. 171-176.
-"'2 I.D. ŞTEFÂNESCU, „L’fivolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie..
pp. 152-134; cf. Bibliografia principală.
G. BALŞ, Bisericile lui Ştefan cel Mare, p. 120; Gr. IONESCU, Istoria arhitecturii
romă- ' I f } t i . Bucureşti, 1937, pp. 292-293.
135
Programul iconografic al acestei părţi din bisericile moldoveneşti

variază de la biserică la biserică, mai ales pentru că erminiile zugravilor nu
cuprind nicio indicaţie despre felul cum trebuie pictate. La Dobrovăţ
(zugrăvită în epoca lui Petru Rareş), bolta şi partea superioară a pereţilor
ilustrează Mineiul, în mici tablouri (continuând pe cele din pronaos).
Deasupra uşii dinspre răsărit este zugrăvită tema Deisis, iar în josul pereţilor
sunt chipuri de sfinţi martiri, printre care ierarhi şi mari pustnici (Pafnutie,
Benedict, Macarie ş.a.).
La Humor, pe boltă apar scene din viaţa Sfintei Fecioare (ca Fuga în
Egipt), iar pe pereţi, scene din Vechiul Testament şi Deisis, chipuri de sfinţi
şi cele două chipuri ale ctitorilor (logofătul Toader Bubuiug, cu soţia lui
Anastasia), mâna lui Dumnezeu ţinând cinci suflete, înfăţişate sub chipul
unor prunci înfăşaţi (referire la Judecata din urmă).
La Vatra Moldoviţei se ilustrează o parte din anotimpurile anului
(primăvara şi vara), medalioane cu chipuri de sfinţi şi sfinte, Adormirea
Sfintei Fecioare, Deisis, Sfânta Fecioară ca orantă, cu Pruncul în braţe şi Iisus
Emanuel.
La Neamţ (pictura de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul
secolului al XVI-lea, deseori refăcută mai târziu) pe boltă şi pereţi sunt
zugrăvite scene din viaţa Mântuitorului, minuni, scene din Patimile
Domnului şi chipuri de ierarhi (se repetă subiecte din naos), iar în cupolă,
Hristos ca Mare Preot, înconjurat de îngeri, şi Deisis (deasupra nişei tombale
din peretele nordic, cu mormântul voievodului Ştefan, fiul lui Alexandru cel
Bun, t 1447)29'1.
La Suceviţa, pe boltă apare Sfânta Fecioară ca orantă (mijlocitoare),
încadrată de simbolurile Sfinţilor Evanghelişti. Pe pereţi sunt scene din
Sfânta Scriptură (îndeosebi istoria lui Moise şi exodul sau ieşirea evreilor din
Egipt), chipuri de proroci, apostoli şi diferiţi sfinţi (printre care şi Sfinţii
Ioachim şi Ana şi Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil).
Observăm că Deisis (scena caracteristică pentru ideea mijlocirii în
favoarea sufletelor celor adormiţi) nu lipseşte aproape din nicio biserică în
camera sepulcrală, dar e zugrăvită în locuri diferite ale acestei camere.
I.D. ŞTKFĂNESCU, „Monastere de Neamţu. Eglise de l’Ascension”, în voi. Prinos IPS

Arhiepiscop fi Mitropolit Nicodim Patriarhul României, la sărbătorirea a optzeci de ani de vâr-
shi, Bikiiivşli, 1946, pp. 248-249, 261.
136
LITURGICA GENERALĂ
4. Pictura din pronaos (tinda bisericii)
Din punct de vedere arhitectonic, pronaosul (nartexul sau nartica) are în

general formă dreptunghiulară, fiind de obicei mai lung şi mai încăpător
decât naosul sau sânul bisericii. Deasupra, are mai totdeauna
0 boltă, cu sau fără turlă. La bisericile moldoveneşti bolta se sprijină pe un
rând sau două de pandantivi, iar uneori pe arcuri transversale en- l>lcin-
centre, care se decorează şi ele. Partea de sus a pereţilor formează patru mari
timpane.
Unele biserici au în pronaos două bolţi (biserica Sfântului Neagoe
basarab la Curtea de Argeş, Biserica „Sfânta Parascheva” din Roman,
biserica Mănăstirii Neamţ şi „Sfântul Gheorghe” din Suceava). La biseri-
1 ile mai vechi, îndeosebi în Moldova, pronaosul e despărţit de naos prin zid
cu uşă. Zugravii aveau astfel de pictat încă o suprafaţă importantă.
La bisericile de tip mai nou (îndeosebi în Muntenia), peretele despărţitor
dintre naos şi pronaos a fost înlocuit cu stâlpi sau a fost suprimat cu totul,
ştergându-se astfel distincţia dintre naos (biserica propriu- /isă) şi pronaos,
care era atât de riguroasă şi de importantă în disciplina Biserici primare.
Zidurile dinspre nord şi sud au ferestre de mărimi variabile, ale căror
firide (canaturi) sunt şi ele zugrăvite în bisericile vechi (mai rar în cele noi).
Programul iconografic clasic al pronaosului bisericilor ortodoxe e
descris în Ertninia zugravilor295 în chipul următor:
Dacă sunt două bolţi, pe cea dintâi se zugrăveşte scena Toată sufla- iru
(Psalmul 148): un cer, în mijlocul căruia tronează Hristos, înconjurat de
îngeri şi rotocoale de sfinţi de toate categoriile; la unele biserici se adaugă,
într-un rotocol de la periferia cerului acestei scene, chipuri de .mimale
domestice şi sălbatice, de toate felurile (păsări, fiare târâtoare), pomi, copaci,
munţi şi dealuri, soarele şi luna, ilustrându-se astfel participarea sau
colaborarea lumii, a naturii şi a întregii firi create la proslăvirea lui
Dumnezeu, alături de oameni şi sfinţi’96. Aici apare uneori şi
-,5 în ambele redactări (V. GRECU, Cârti de pictură bisericească bizantină; t GHENADIE l
NACEANU, Iconografia...), pronaosul poartă numele de tindă.
Vezi tipul iconografic al Hvalitelor („Toată suflarea să laude pre Domnul...”) descris in
V. GRECU, Căr(i de pictură bisericească bizantină, pp. 192-193; t GHENADIE ENĂCEANU, h
onografia..., pp. 153-134.
Zodiacul (Roata lumii sau crugul lunilor şi al anotimpurilor anului), ca la

Hlincea, în Moldova297.
în a doua boltă se desenează alt cer, în care se ilustrează Axionul liturgic,
al Liturghiei Sfântului Vasile {De Tine se bucură...).
în mijloc tronează Sfânta Fecioară ca orantă, cu mâinile întinse a rugă
şi ocrotire, având uneori la pieptul ei un medalion cu Pruncul. E înconjurată
de îngeri, care o susţin, şi de rotocoale de proroci mesianici. în pandantivii
fiecărei turle sau la unghiurile bolţilor se zugrăvesc chipuri de imnografi,
melozi, şezând şi scriind (ca evangheliştii de la baza turlei Pantocratorului).
Erminia prescrie să zugrăvim la o boltă pe Sf. loan Damaschin, Cosma (de
Maiuma), Anatolie şi Ciprian (Studitul), la cealaltă, pe Mitrofan, Iosif
(Graptul), Teofan şi Andrei Criteanul. La fiecare dintre ei se scriu pe cartea
sau ruloul respectiv „ziceri” (fragmente), cântările sau imnele lor
caracteristice (la Sf. loan Damaschin, Pre Cel mai înainte de veci născut din
Tatăl..., adică una dintre dogmati- cile celor 8 glasuri de la Vecernia
duminicilor298).
Dacă e o singură boltă, pe ea se zugrăveşte de obicei chipul Sfintei
Fecioare orantă, cu sau tară medalionul Pruncului pe pieptul ei. în bisericile
mai vechi găsim însă aici pe Iisus-Emanuel (la „Sfântul Nicolae” din Curtea
de Argeş), pe Cel Vechi de zile (la Snagov) sau Sfânta Treime sub forma
Filoxeniei lui Avraam (în unele biserici moldoveneşti). Pe registrul superior
al cilindrului turlei, sunt reprezentaţi sfinţi melozi sau proroci, iar pe cel
interior, scene din viaţa Maicii Domnului (Naşterea Maicii Domnului,
Intrarea în Biserică, Buna Vestire şi Naşterea Domnului).
Mai jos, pe abside, pe pereţii drepţi, împărţiţi şi ei în mai multe zone sau
registre longitudinale, ca şi în naos, se zugrăvesc în zona superioară sinoadele
ecumenice sau cele şapte soboare a toată lumea299, iar 142
m registrele de mai jos se ilustrează Sinaxanrf (Mineele), adică scene
142
" Vezi tipicul iconografic descris în erminii, la V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească
bizantină, pp. 292-295; t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., p. 220 ş.u.
29s
Vezi numele, inscripţiile şi tipurile iconografice ale melozilor şi imnografilor, in V.
GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 345-346.
299
Vezi tipul iconografic descris în V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină,
pp. 241-375; t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., pp. 89-90. Erminia recomandă să zugră
vim Soboarele pe peretele de Apus. Vezi „L’iconographie de sept conciles oecumeniques”, in:
Echos d'Orient, XXV (1926), pp. 144-176.
138
LITURGICA GENERALĂ
principale din viaţa şi pătimirea sfinţilor mucenici din calendar, pictate în

compartimente (tablouri) mai mari sau mai mici. Ilustrarea Mineielor începe
de obicei cu luna septembrie, pe peretele de răsărit al pronaosului, din stânga
uşii de intrare în naos. Fiecare tablou zugrăveşte un moment sau un
eveniment caracteristic al sfântului respectiv; II inscripţie sumară indică ziua
şi luna în care sfântul a mucenicit şi e sărbătorit300.
în bisericile mai vechi, ilustrarea Sinaxarului se rezumă la viaţa,
minunile şi pătimirea sfântului ocrotitor al bisericii (viaţa Sfântului Nicolae,
la Biserica Domnească din Curtea de Argeş).
Restul zonelor e ocupat cu ilustrarea Acatistului Sfintei Fecioare (cele
24 icoase ale Născătoarei de Dumnezeu301), ca, de exemplu, la Snagov,
Floreasca, Mamul, Făgăraş, la bisericile din Bucovina. Acatistul Sfintei
Fecioare îl putem găsi ilustrat şi afară, pe suprafaţa zidului dinspre
miazăzi302. La răsărit, deasupra uşii de intrare în naos: grupul Deisis în care
Hristos ţine Evanghelia deschisă, pe care scrie: „I u sunt uşa; prin Mine de
va intra cineva, se va mântui” (loan 10, *L)'°3. Spre stranele din dreapta
(sud), se zugrăveşte uneori panoul iconografic Rădăcina lui lesei (care la
bisericile bucovinene se găseşte pe suprafaţa exterioară a zidului de miazăzi)
şi scene din Scriptura Veche (Păcatul primilor oameni, Izgonirea lor din Rai
ş.a.); pe peretele de apus (spre nord) se găsesc pilde (parabole), precum Scara
cea mântuitoare de suflete (a Sf. loan Scărarul, pe care, de asemenea, la
bisericile bucovinene o vom găsi pe zidul dinspre nord), iar mai jos sfinţii
imnografi şi melozi, cuvioşi, călugări şi mari sihastri. între aceştia, erminia
iccomandă să punem pe Sf. Antonie cel Nou, în dreapta, pe Sfântul
.. Vezi indicaţiile erminiilor cu privire la zugrăvirea Sinaxarului, în V. GRECU, Cărţi de

/•u litră bisericească bizantină, p. 264 ş.u.; ef. I.D. ŞTEFĂNESCU, „Monastere de Neamţu. Eglise
de l'Ascension”, p. 183.
"" Tipul iconografic descris de V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, p M l;
t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., pp. 167-171. Date şi amănule vezi şi la I.D. II IÂNESCU,
L’illustration des Liturgies..., pp. 177-179.
Vezi la capitolul despre pictura suprafeţei exterioare a zidurilor bisericii, p. 147 ş.u.
" Vezi şi alte inscripţii indicate in V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp
165-366 („Când îl faci la uşă pe Hristos...”).
139
Eftimie, în stânga, iar pe ceilalţi, după rânduială, purtând fiecare rulouri cu

inscripţii301.
Tabloul votiv al ctitorului bisericii, prosternându-se în faţa
Mântuitorului sau oferindu-I ca dar biserica zidită de el şi uneori chiar chipuri
de donatori (ca la Biserica Mamul, în Oltenia), ocupă de obicei registrul
inferior al peretelui de apus al pronaosului, de o parte şi de alta a uşii de
intrare, la bisericile lipsite de peretele despărţitor dintre naos şi pronaos (pe
când la bisericile mai vechi, acest tablou se zugrăveşte pe suprafaţa dinspre
răsărit a peretelui despărţitor, dintre naos şi pronaos).
Programul iconografic al pronaosului, descris până aici şi recomandat
de erminiile zugravilor, îl găsim aplicat fidel mai ales în bisericile din epoca
Sfântului Constantin Brâncoveanu, ca, de exemplu, grupul bisericesc de la
Hurezi sau biserica fostei mănăstiri de la Baia de Aramă, zidită în 1699305.
în general, acest program îşi propunea să ilustreze dogma întrupării şi
poate fi considerat ca o continuare sau întregire a celui din naos, aşa cum
pronaosul nu mai reprezintă acum, din punct de vedere arhitectonic, decât o
simplă prelungire a naosului, spre deosebire de trecutul îndepărtat al vieţii
creştine (secolele IV-VIII), când el constituia o parte a edificiului bisericesc,
net distinctă de naos, atât ca arhitectură, cât şi ca funcţie sau întrebuinţare,
fiind încăperea catehumenilor şi a penitenţilor. Se poate observa astfel un
paralelism între iconografia turlei din naos şi cea a turlei sau a bolţii din
pronaos. Pe bolta de deasupra pronaosului tronează, în general, aşa cum am
văzut, chipul Sfintei Fecioare orantă, după cum chipul lui Hristos-
Pantocrator tronează în turla cea mare de deasupra naosului. Dedesubtul
Pantocratorului, în naos, figurează profeţii, apostolii şi evangheliştii, organe
ale revelaţiei divine, care au prorocit pe Mântuitorul, I-au propovăduit şi
răspândit învăţătura Sa şi I-au fixat-o pentru eternitate în Sfânta Scriptură.
Sub Sfânta Fecioară, în pronaos, figurează pe pandantivi (prin analogie cu
evangheliştii) sfinţii melozi şi imnografi, adică poeţii şi compozitorii
bisericeşti, care, în
"" V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 300, 339 ş.u.; t GHENADIE
KNĂCKANU, Iconografia..., p. 225.
Radu CREŢEANU, „Biserica din Baia de Aramă”, in: Mitropolia Olteniei, VII (1955), 10 12,
pp. 578-579.
140
LITURGICA GENERALĂ
i alitatea lor de organele cele mai autorizate ale Sfintei Tradiţii, au fixat şi au
exprimat sentimentele şi evlavia ortodoxă în legătură cu întruparea
Mântuitorului şi cu rolul Sfintei Fecioare în istoria mântuirii noastre, prin
cântările lor, consacrate în rânduiala sfintelor slujbe. în practică insă, nu toate
bisericile româneşti se conformează acestui program tip, propus de redactorii
erminiilor, ci există diferenţe de la o biserică la alta. \slfel, pronaosul
bisericilor din Muntenia are o iconografie destul de bine precizată. Acolo
unde în pronaos se află un baptisiteriu, pe pereţii baptisteriului se pictează
icoana Botezului în Iordan şi cuvintele: „Acesta <ste Fiul Meu...” (Matei 3,
17) şi scene, care prefigurează Botezul (Moi se dilat în râu, Trecerea Mării
Roşii şi înecarea egiptenilor ş.a.).
La Biserica „Sfântul Nicolae” - Domnesc din Curtea de Argeş, pe boltă,
c zugrăvit lisus-Emanuel, iar pe pereţi apar sinoadele ecumenice., scene din
viaţa Sfintei Fecioare şi viaţa Sfântului Nicolae (patronul bisericii), istorisită
în amănunţime. Viaţa şi minunile Sfântului Nicolae sunt înfăţişate aici mir-
o friză continuă, cuprinzând 13 scene care se întind pe întreg registrul inferior
al pereţilor, de apus şi de răsărit, din naos. Friza începe pe peretele de răsărit
al pronaosului, din dreapta uşii de intrare în naos, şi continuă pe lot registrul
corespunzător de pe peretele de apus, terminându-se tot pe peretele de răsărit,
în stânga uşii de intrare în naos. Ea se compune din scene reprezentând
următoarele momente din viaţa Sfântului:
1. Naşterea Sfântului.
2. Sfântul Nicolae, copil, e dat la şcoală.
3. Hirotonia sa ca episcop.
4-9. Sfântul salvează de la moarte pe cei trei voievozi, închişi pe nedrept.
10. Sfântul dăruieşte trei pungi cu aur, menite să salveze de la pierzanie
morală pe cele trei fete.
11. Rugăciunea înaintea icoanei Sfântului (probabil, tânărul din < alauc,
salvat din robia arabilor prin rugăciunile către Sfânt).
12. Sfântul taie copacul în care dracii îşi făcuseră culcuş. Probabil,
.iluzie la distrugerea vechiului cult păgân al „arborilor sfinţi”.
13. Salvarea de la înec a corăbierilor ameninţaţi de furtună pe mare.
Pe timpanul de deasupra uşii care se deschide în naos e zugrăvit
labloul votiv al ctitorului bisericii, Radu I Basarab (1377-1383); stă în
141
genunchi în chip de donator, cu mâinile întinse spre Mântuitorul, care sade

pe tron, încadrat în dreapta de Sfânta Fecioară, în stânga de Sfântul Nicolae,
patronul bisericii. Tabloul e încadrat de chipuri de sfinţi mucenici şi proroci.
Pe timpanul de pe peretele opus (dinspre apus), deasupra uşii de intrare,
s-a zugrăvit Intrarea Maicii Domnului în Biserică, scenă care are o vădită
legătură cu semnificaţia simbolică şi liturgică a pronaosului, în faţa unui altar
acoperit cu un baldachin, Marele Preot, îmbrăcat în odăjdii strălucitoare,
plecat şi cu mâinile întinse, primeşte la Templu pe Sfânta Fecioară, care vine
însoţită de un grup de femei cu lumânări în mâini. în dreapta, pe planul întâi,
sunt reprezentaţi părinţii Sfintei Fecioare, Sfinţii Ioachim şi Ana, cu nimburi
de aureolă. Tabloul e încadrat, ca şi cel votiv, de două chipuri de mucenici.
Pe registrul de sus al peretelui dinspre apus, sus, în dreapta uşii de
intrare, e zugrăvită logodna Sfintei Fecioare, iar pe restul acestui registru, de
pe ambii pereţi, sunt reprezentate cele şapte sinoade ecumenice, dintre care
numai trei sunt păstrate mai bine306.
în biserica principală de la Cozia, pe bolta pronaosului e reprezentat
Sinaxarul (Mineiele), în tablouri mici, însoţite de inscripţii amănunţite.
Ultimele două registre sunt ocupate, pe peretele de răsărit, cu scene din viaţa
Sfintei Fecioare, iar pe cei de apus, sud şi nord, cu reprezentarea celor şapte
sinoade ecumenice. Decoraţia e completată cu jertfa lui Avraam şi viziunea
Sf. Petru al Alexandriei, sfinţi arhangheli de ambele părţi ale uşii de răsărit,
precum şi sfinţi pustnici.
La Snagov, pe boltă e zugrăvit Cel Vechi de zile, purtând globul
pământesc, iar pereţii ilustrează Mineiul şi Acatistul Sfintei Fecioare.
La Hurezi, în vârful turlei, vedem pe Sfânta Fecioară ca mijlocitoare
(E7uaK£\(/ic;)> iar pe pereţii turlei (tamburului) e repetat programul ico-
nografic al turlei din naos. Pe boltă figurează scene din Sinaxar, Scara lui
lacov şi Viaţa Sf. Proroc Ilie; pe pereţi se continuă ilustrarea Sinaxarului
(Mineielor), completată cu chipuri de sfinţi militari, melozi şi imnografi,
precum şi patruzeci şi trei de portrete de domni.
(ir. IONESCU, Curtea de Argeş. Istoria oraşului prin monumentele lui, pp. 40-46, sche-
mele 1,2.
La Mamul, pe boltă e înfăţişată Sfânta Fecioară purtând pe Iisus l’runc
şi înconjurată de îngeri şi serafimi; pe pandantivi figurează melozi; pe pereţi,
142
LITURGICA GENERALĂ
în zona de sus, e ilustrat Acatistul Sfintei Fecioare, iar în cea de ios sunt
chipuri de sfinţi şi donatori.
Acelaşi program iconografic găsim zugrăvit şi la alte biserici din secolul
al XVIl-lea: la biserica din Făgăraş, ridicată de Sf. Constantin Brâncoveanu,
Biserica Floreasca din Bucureşti. La biserica Mănăstirii „Dintr-un Lemn”
găsim pe pereţi şi unele dintre minunile Mântuitorului.
Bisericile moldoveneşti se pot împărţi în două grupe, în ceea ce priveşte
felul de a zugrăvi bolta pronaosului. Unele o prezintă acolo pe sfânta
Fecioară-rugătoare (mijlocitoare), purtând pe Pruncul Iisus şi înconjurat de
îngeri (la Bălineşti, Probota, Popăuţi, Humor, Moldoviţa, Sfântul Dumitru
din Suceava, Voroneţ, Neamţ, Cetăţuia. Uneori o fâşie circulară, cu chipuri
de sfinţi proroci, încadrează chipul Sfintei Fecioare.
Alte biserici reprezintă pe boltă pe Cel Vechi de zile, înconjurat de îngeri
şi tronuri, sau Filoxenia, de asemenea încadrată de îngeri (la Suceviţa,
Hlincea şi Golia), iar uneori pe Iisus-Emanuel.
La bisericile al căror pronaos are două cupole (Suceviţa, „Sfântul
(.heorghe” din Suceava), pe una se zugrăveşte Sfânta Fecioară, iar pe
cealaltă Botezul sau Sfânta Treime sub forma Filoxeniei lui Avraam. Pe
pandantivi ■•e zugrăvesc chipuri de ierarhi, melozi şi imnografi (Sf. loan
Damaschin, ( osma Melodul, Iosif Imnograful, Teofan la Humor, Sf. loan
Damaschin, loan Cucuzel, Eftimie şi Macarie la „Sfântul Gheorghe” din
Suceava).
Pe arcurile transversale ale bolţilor se zugrăvesc chipurile de sfinţi in
medalioane, uneori proroci (ca la Cetăţuia) sau stilizări de plante. IV zona de
sus a pereţilor (inclusiv timpanele) de deasupra uşilor, se zugrăvesc
sinoadele ecumenice, Acatistul Sfintei Fecioare (la Părhăuţi), uneori Deisis
(la Hlincea). Pe zona de jos a pereţilor se zugrăvesc de obi- ( ei sfinţii din
Mineie (Sinaxarul), în ordinea anului bisericesc (începând ( II luna
septembrie) şi, în limita spaţiului rămas liber, scene din viaţa şi minunile
unor sfinţi preferaţi ai evlaviei ortodoxe: Sfântul Nicolae (la Bălineşti şi
Popăuţi) sau Sfântul Gheorghe ori sfântul care este ocroti- mi ui bisericii
respective, precum şi chipuri de călugări şi mari pustnici.
La Pătrăuţi pe peretele de apus figurează un cortegiu de sfinţi militari.
143
La bisericile care au un exonartex mai mare şi închis (tindă sau pridvor),

ca la bisericile moldovene din Rădăuţi, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din
Suceava (a lui Bogdan), la Suceviţa, Voroneţ, Arbore şi Solea, o mare parte
din temele care alcătuiesc iconografia pronaosului au fost scoase din pronaos
şi trecute în exonarthex. La bisericile fără exonartex, iconografia pronaosului
cuprinde un decor care la bisericile cu exonartex e distribuit în două încăperi
deosebite: pronaos şi exonarthex (pridvor sau tindă).
Ca şi in naos, programul iconografic al pronaosului a evoluat spre
simplificare, cu cât ne apropiem de zilele noastre. în bisericile mai vechi
(zugrăvite până pe la începutul secolului al XIX-lea), mai ales în cele din
Moldova, ilustrarea Mineiului (Sinaxarului) ocupa cel puţin o jumătate sau
măcar o treime din suprafaţa pereţilor; figurile sfinţilor şi scenele de
mucenicie erau în general mici, numeroase şi de o execuţie foarte îngrijită în
amănunt. începând chiar de pe la sfârşitul secolului al XVI-lea (în unele
dintre bisericile moldoveneşti), aceste figuri şi tablouri cresc treptat în
proporţii, ca şi spaţiul gol dintre ele, micşorându-se ca număr in aceeaşi
măsură şi reducându-se la câteva portrete de sfinţi şi mucenici care poartă în
mâini sau sunt însoţiţi de instrumentele (emblemele) muceniciei lor: suliţa cu
care au fost străpunşi, sabia cu care li s-a tăiat capul, roata pe care au fost
traşi, floarea muceniciei şi a biruinţei ş.a.307
BIBLIOGRAFIE
Andreescu, Ştefan, „Identificarea portretelor din naosul bisericii de la

Stăneşti”, în: Mitropolia Olteniei, XX (1968), 1-2, pp. 77-80;
Balş, G., „Bisericile lui Ştefan cel Mare”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, vol. 16, Bucureşti, 1925;
Cocora, Gabriel Pr„ „Date noi despre anii de formaţie ai pictorului
Gheorghe Tattarescu”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXXIII (1965), 5-
6, pp. 593-599;
Creţeanu, R., „Cei ce au ctitorit cu munca, zugrăviţi în bisericile de pe
Valea Motrului”, în: Monumente şi muzee, I (1958);
< T. I.D. Ş TEFĂNESCU , „Monumentele de artă...”, p. 184.
144
LITURGICA GENERALĂ
Dumitrescu, Carmen-Laura, „O reconsiderare a picturii biseri- * ii din

Stăneşti-Vâlcea”, în voi. Pagini de veche artă românească, 1972, pp. 153-
256 (scurtă recenzie în: Biserica Ortodoxă Română, XC (1972), 11 -12, p.
1293); sunt prezentate portrete ale rudelor ctitorilor (al lui Stroe Ihizescu şi
al soţiei sale, Sima Stolnicescu, Tudor logofătul din Drăgoeşti ucis de Radu
Paisie în 1536 - şi soţia sa Dumitra); în pronaos, cele 24 ile scene ale Imnului
Acatist;
Georgescu, I.L., lalomiţeanu, Roman (Stanciu) PS, „Zugravul Nicolae
Polcovnicul la Mănăstirile Cernica şi Pasărea”, în: Biserica Ortodoxă
Română, XCI (1973), 11-13, pp. 1290-1294 (cu 2 pagini planşe iiaşate). Nu
a lucrat decât icoanele mari la catapeteasma de la Bisericile
< cinica şi Pasărea. Pictura pronaosului Bisericii „Sfântul Nicolae” -
< ci nica, este a lui Fotache zugravul;
Istoria artelor plastice în România, voi. I, George Oprescu (ed.), Id.
Meridiane, Bucureşti, 1968, pp. 162-166, 189-193, 262-276, 348- l‘H, 421-
422; voi. II, 1970, pp. 58-80, 134-143, 168-169, 191-193;
Lazarev, Victor, Istoria picturii bizantine, 3 voi., trad. Florin ( liiriţescu,
Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980;
Lăzărescu, Emil, „O icoană puţin cunoscută din secolul al XVI- Ica şi
problema pronaosului bisericii Mănăstirii Argeşului”, în: Studii şi
< crcetări de Istoria Artei, 9, 1962, pp. 107-137;
Meteş, Ştefan, „Zugravii bisericilor române”, în Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvia, voi. VII, 1926-1928, ' luj,
pp. 1-168; şi extras: Zugravii bisericilor române, Cluj, 1929, 168 p„ I I
ilustraţii;
Musicescu, Ana M., „Consideraţii asupra picturii din altarul şi nao- MII
Voroneţului”, în voi. Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare,
pp. 363-414;
Romanie-Eglises peintes de Moldavie - Col. UNESCO, de Part mondial,
pref. A. Grabar, introd. George Opresco, New York, 1962 (cu 32 de planşe
în culori);
Stoide, C.A., „Ştiri despre câţiva zugravi moldoveni din secolele d
XVII-lea şi al XVIII-lea”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXV
11959), 7-8, pp. 421-431;
145
Streza, Liviu Pr., „Chipuri ctitoriceşti în pictura bisericilor româneşti din

Transilvania”, în: Mitropolia Ardealului, XIX (1974), 7-9, pp. 414-425;
Ştefanescu, Dumitru Pr., devolution de la peinture religieuse en
Boucovine et en Moldavie depuis Ies origines jusqudu X I X e siecle, 2 voi.,
Paris, 1928 (text şi album);
Ştefanescu, Dumitru Pr., devolution de la peinture... - Nouvelles
recherches, 2 voi., Paris, 1929 (text şi album);
Ştefanescu, Dumitru Pr., dillustration des Liturgies dans l’art de
Byzance et d'Orient, Bruxelles, 1936, 193 p., cu 72 de planşe;
Vătăşanu, Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române, voi. I,
Bucureşti, 1959.
CAPITOLUL XVII
PICTURA SUPRAFEŢEI EXTERIOARE

A ZIDURILOR BISERICII. ICOANELE PRAZNICALE,
CELE ALE SFINŢILOR MAI IMPORTANŢI
ŞI CELE ALE SFINŢILOR ROMÂNI
1. Pictura din exonartex (nartica exterioară sau

pridvorul bisericii)
Exonartexul sau pridvorul, numit şi slonul bisericii308 corespunde

lostului atrium al bisericilor de odinioară309 şi este partea din faţă a mirării
de apus a bisericilor ortodoxe.
Acest adaos apare mai întâi sub forma unei încăperi închise la ultimele
biserici ale Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt (Putna şi Dobrovăţ), apoi,
în vremea lui Petru Rareş (secolul al XVI-lea), la început sub forma pi
idvorului deschis cu arcade largi sprijinite pe stâlpi (la Probota, Humor,
Muldoviţa), iar cu timpul s-a ajuns la exonartexul închis, având două uşi
146
Literale de intrare: una dinspre nord, alta dinspre sud („Sfântul Gheorghe”
«lin Suceava, Mănăstirea Slatina a lui Lăpuşneanu, Suceviţa, Dragomirna)
..m numai una (de obicei, pe latura de miazăzi, ca la Solea - Suceava). La
unele biserici, exonartexul are şi bolţi de o structură arhitectonică compli- <
al.i, sprijinite pe arcuri încrucişate (de influenţă gotică).
' Cuvântul slon provine din sârbescul slom (cf. Aurel C ANDREA , Gh. A DAMESCU , l'nţionar
enciclopedic ilustrat, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2010). t G HE N ADIE E NĂCEAN U 1 h onografia...,
Bucureşti, 1891, p. 32, notă) crede că slon reprezintă o metateză din soln, care l' i iv,i de la sol
(soare) şi ar însemna partea bisericii expusă la soare.
... Regulamentul Sf. Sinod din 1912 pentru zugrăvirea bisericilor (Articolul 26) întrebu-
it.ţ.M/ă chiar acest termen.
147
în secolul al XVII-lea, această încăpere introductivă a bisericii dispare

sau se reduce la dimensiunile unui portic modest, în faţa uşii de intrare.
Pictura din exonartexul deschis nu se făcea decât pe peretele lui de
răsărit, adică unde era intrarea în pronaos; această pictură era în legătură cu
pictura de pe suprafaţa exterioară a pereţilor bisericii. Când exonartexul s-a
închis, pictura lui s-a extins şi pe suprafeţele pereţilor de apus, nord şi sud510.
La bisericile cele mai vechi din Muntenia, exonartexul lipseşte cu totul;
pridvorul apare mai întâi la biserici din secolul al XVI-lea (Ostrov, Snagov,
Bolniţa Coziei), acoperit deasupra, dar deschis în laturi sau pe jumătate zidit,
sprijinit pe stâlpi uniţi prin arcade; la bisericile de stil brâncovenesc (Colţea,
Hurezi) capătă forme mai precise, păstrându-se aşa şi la bisericile din secolele
al XVIII-lea şi al XIX-lea, la bisericile rurale, iar la cele de oraş se reduc la o
cameră mică, mai scundă decât restul edificiului şi destul de stângaci legată
de el, slujind ca adăpost uşii de intrare în biserică1".
Iconografia exonartexului cuprinde elemente care, la bisericile lipsite de
exonartex, figurează în pronaos.
La bisericile care au turle sau bolţi deasupra exonartexului (ca la
Suceviţa) sus, pe calota turlei, se zugrăveşte chipul Maicii Domnului31-’ sau
al lui Iisus-Emanuel313 ori al lui Dumnezeu „Cel Vechi de zile” din
Cf. I.D. ŞTEFĂNESCU, La peinture religieuse eu Bucovine et en Moldavie, depuis Ies

origines jusqu’ă XIX siecle. Nouvelles recherches. fit ude iconographique, Paris, 1929, p.
184.
311
Cazurile când mai găsim exonartex (pridvor) închis la bisericile mai noi, din secolul al
XIX-lea, sunt extrem de rare (ca la biserica din satul Şătrari, comuna Uda de Sus, Argeş, zidită la
1806 şi zugrăvită la 1807 (V. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori şi ctitori pe Vedea şi
Cotmeana-Argeş”, în: Glasul Bisericii, XXI (1962), 5-6, p. 515). Apare, in schimb, pridvorul
deschis, devenit regulă comună la bisericile din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
i;
Chipul Maicii Domnului e înconjurat uneori de chipul melozilor care au alcătuil muie in
cinstea ei (ca la Suceviţa, unde e înfăţişată şi cu Pruncul în braţe). La Hurezi, unde Mini trei bolţi,
pe una e înfăţişată Maica Domnului ca împărăteasă a îngerilor, înconjurată de profeţii mesianici.
La Cozia, unde exonartexul adăugat pe vremea Sfântului Voievod * i mstantin Brâncoveanu are
două bolţi, pe una dintre ele s-a ilustrat imnul De tine se bucură... (Axionul i iturghiei Sfântului
Vasile), iar pe cealaltă, Judecata din urmă continuată pe peretele de răsărit.
1
Sun chipul Pantocratorului (ca la Neamţ).
148
LITURGICA GENERALĂ
viziunea Prorocului Daniel (7, 9-10), înconjuraţi de îngeri (la Probota) şi

proroci, iar pe pereţii verticali se zugrăvesc scene şi figuri din isto- i ia sfântă
a Vechiului Testament, chipuri de sfinţi martiri, călugări şi «uvioşi, sinoade
ecumenice, Acatistul Sfintei Fecioare, scara din visul patriarhului Iacov
(Facerea 28,10 ş.u.) sau Scara Sf. loan Scărarul (Scara Paradisului), vămile
văzduhului, Drumul sufletului spre cer ş.a.314
Pe peretele de răsărit al exonartexului (la intrarea în pronaos), ocupă un
loc de seamă în toate bisericile scena celei de a doua Veniri a I >omnului
nostru Iisus Hristos sau a judecăţii din urmă, care este tema principală şi
caracteristică a iconografiei exonartexului.
Panoul iconografic al Judecăţii din urmă încadrează ambele părţi .ile uşii
de intrare a bisericii, ca un grav avertisment menit să amintească tuturor
celor ce se apropie de sfântul locaş sfârşitul omului şi al lumii şi i ele ce ne
aşteaptă după moarte315.
Tipul iconografic al Judecăţii din urmă e inspirat în general din textele
eshatologice ale Sfintei Scripturi: prorocia lui Daniel (7, 9-10), pasatele
despre învierea generală şi a doua venire a Domnului din Epistolele i uire
Tesaloniceni ale Sf. Ap. Pavel (1 Tesaloniceni 4,13-17; 2 Tesaloniceni I, 7-
10), viziunile din cartea Apocalipsei (6, 12 ş.u.), dar mai ales
,M
La unele biserici (la Bolniţa Coziei, la Hurezi) se adaugă chipuri de domnitori, prin- ipi,
ctitori sau rude ale ctitorilor. La Hurezi şi la Biserica Negustori din Bucureşti, secolul il XVII-
lea, a fost ilustrat şi Psalmul 148 („Toată suflarea să laude pe Domnul...”), precum şi noadele
ecumenice (care figurează la alte biserici în pronaos), scene din Apocalipsă (care in
• < olul al XVlII-lea s-au zugrăvit şi la Biserica Creţulescu din Bucureşti, pe interiorul zidului
■ Ir apus al exonartexului).
”5 în Biserica Mântuitorului din Constantinopol (Kahrie-Gemi) cu fresce din secolul il XlII-
lea, Judecata din urmă e înfăţişată în naos, pe cupola de deasupra podiumului din lata altarului
(Glasul Bisericii, XXXIII (1974), 4-5, p. 461). în bisericile bucovinene, tabloul ludecăţii din
urmă nu e zugrăvit totdeauna pe peretele de apus, ci pe suprafaţa exterioară a peretelui dinspre
care e intrarea in curtea bisericii respective, pentru ca el să atragă atenţia privitorilor îndată ce
intră in curtea bisericii, fiind prima scenă ce li se înfăţişează ochilor. X -t Ici, la Voroneţ, acest
tablou ocupă toată suprafaţa exterioară a peretelui de apus al bisericii, in partea căruia se face
intrarea in curte; la Suceviţa (unde intrarea în curte e spre nord), scena ludecăţii e pictată pe
peretele de nord, iar la biserica din Arbore (începutul secolului al XVI- li a) ea se află pe peretele
de miazăzi, adică in partea unde era odinioară intrarea în curtea la .ei icii (ca la Raşca). în unele
dintre bisericile ardelene vechi (secolele XIII-XVI), Judecata .Im urmă, raiul şi iadul sunt pictate
pe peretele de nord sau pe cel de sud, în interior (I.D.
• I I I Â N E S C U , „Din viaţa neamului nostru. Mărturii sfinţite”, în voi. Omagiu IPS Dr. Bălan,
Mitropolitul Ardealului, la douăzeci de ani de arhipăstorire, Sibiu, 1940, p. 743 ş.u.).
149
descrierea Judecăţii din urmă, făcută de Mântuitorul însuşi (Matei 25, 31-
46); în bisericile din Muntenia, el urmează în general tradiţia bisericilor de la
Athos şi a monumentelor bulgare din secolul al XVI-lea, iar cele din
bisericile moldoveneşti se apropie de Constantinopol şi de tradiţia balcanică.
Exemplul clasic în bisericile muntene îl găsim la Cozia (secolul al XVII-lea),
iar în Moldova la Voroneţ, Humor şi Moldoviţa (secolul al XVI-lea)316.
în registrul cel mai de sus al compoziţiei, este reprezentat Dumnezeu
„Cel Vechi de zile”, între doi îngeri zburând (uneori 12, ca la Suceviţa) care
înfăşoară cerurile ca pe un cort în formă de rulou, cu semnele zodiacului
(Voroneţ). Deasupra, în partea de sus a tabloului şi la mijloc, figurează317
grupul Deisis, înconjurat de Sfinţii Apostoli, aşezaţi pe scaune: şase de o
parte, şase de alta (cf. Matei 19, 28; Luca 22, 30); dedesubt e înfăţişat tronul
gol al Judecăţii318 pe care se vede uneori Evanghelia, aşezată ca pe un altar,
sau instrumentele Patimii, inclusiv Crucea. în faţa tronului îngenunchează
uneori Adam şi Eva. Deasupra Tronului Etimasiei pluteşte porumbelul,
simbolul Sfântului Duh (ca la Moldoviţa), sau Chipul Celui Vechi de zile, în
medalion (la biserici din Moldova). îngeri, înarmaţi cu lănci, formează garda,
stând înapoia Tronului Judecăţii. în centrul tabloului figurează Hristos,
înconjurat de tripla lumină necreată a Taborului (Moldoviţa) sau de nimbul
obişnuit (Voroneţ), iar alteori El e înfăţişat venind pe norii cerului (cf. Matei
24, 30). Rotocoale de nori din care se ridică chipuri de profeţi, martiri,
episcopi, apar în partea stângă a tabloului (în bisericile din Muntenia);
dedesubt e raiul, închis ca o cetate medievală cu ziduri flancate de turnuri.
înăuntrul raiului (cetăţii) se văd:
Prima reprezentare a Judecăţii din urmă e cea de la Probota (1532), care a avut ca model
pe aceea de la Trapeza Lavrei din Athos, pictată în 1512. După părerea unor cunoscă tori, cel mai
complex şi mai impresionant panou al Judecăţii din urmă din ţara noastră este cel de la Voroneţ
(1546), unde ocupă întreaga suprafaţă exterioară a peretelui dinspre apus, inclusiv cele două
contraforturi laterale. Tabloul se distinge prin calităţi deosebite, de inspi raţie, de armonie, de
mişcare şi de colorit (E. C OSTE A , „Din arhiva Mănăstirii Voroneţ”, în: Patru conferinfe ţinute in
cadrul Universităţii libere a societăţii pentru cultură, Cernăuţi, 1943. pp. 25-26). Este totodată
şi cea mai bine păstrată.
11
Cf. Apocalipsa 6, 14: „Iar cerul s-a desfăcut ca o hârtie făcută sul...”
Cf. Psalmul 2,7-8: „Iar Domnul rămâne în veac, gătit-a scaunul Său de judecată, căi i
El va judeca lumea cu dreptate, El judecă popoarele fără strâmbătate”. Sau Psalmul 102, IU ..I
'mumii in cer a gătit Scaunul Său (Tronul Său) şi împărăţia Lui pe toţi stăpâneşte”.
150
LITURGICA GENERALĂ
Manta Fecioară între doi îngeri, în atitudine de adorare, tâlharul cel bun
răstignit pe crucea din dreapta Mântuitorului (cf. Luca 23, 43), patriarhi din
Vechiul Testament, cele cinci fecioare înţelepte, iar pe dinafară, se văd
plângând cele cinci fecioare neînţelepte (cf. Matei 25, 1-12).
în partea dreaptă a tabloului sunt reproduse alegorii: ale templului din
Ierusalim, ale pământului şi mării, apoi Moise cu un grup de evrei, mâna lui
Dumnezeu care ţine balanţa cu care cântăreşte faptele oamenilor; un
minuscul personaj gol, înfăţişând sufletul celui judecat, apare mire talerele
balanţei, supravegheat de îngeri şi demoni care asistă la i .întărire.
Tot în dreapta, în partea superioară a tabloului, în dreapta Mântuitorului,
sunt cetele drepţilor (cei aleşi şi binecuvântaţi); în stânga I ui, sunt cei
osândiţi pentru păcatele lor (cf. Matei 25, 31-36).
De sub tronul Judecăţii sau de sub picioarele Mântuitorului, ludecătorul
cel Drept, porneşte un fluviu de foc, în care se chinuie cei osândiţi şi îngerii
cei răi, care cad înghiţiţi de gura căscată a iadului, mlâţişat în chipul unui
balaur înfricoşător319.
Grupele de personaje reprezentate aici apar uneori mărite şi se pot
distinge: evreii conduşi de Moise, eretici, armeni, etiopieni, monofiziţi,
ncstorieni, latinii (catolicii); la Voroneţ apare şi o ceată de turci şi tătari
îmbrăcaţi în costume bizantine (cum purtau şi boierii noştri), având pe i ap
turbane şi un fel de căciuli albe (un turc are chiar o pălărie), iar ' ăpetenia
tătarilor, o căciulă cu margini de blană320. Toţi aceştia privesc .pre Hristos;
ei nu sunt chiar în iad, ci li se pregăteşte un loc special, în apropierea iadului.
în cadrul panoului iconografic al Judecăţii se disting motive realiste,
având colorit local: la Voroneţ e zugrăvită o scenă ce arată clipa ieşirii
"9 în bisericile rurale din regiunea de deal a judeţului Argeş, ca la Biserica filială \dormirea”,
din satul Şătrari, comuna Uda de Sus (zidită la 1806, zugrăvită la 1807), iadul e prezentat sub o
formă simplificată, pictată pe zidul din dreapta intrării în interiorul prid- ■<ţiului, astfel: o
flacără mare in care se pârjolesc păcătoşii închipuiţi în diferitele ipostaze i im.intene în care au
furat, au minţit, au înşelat: morarul, cârciumarul, croitorul, băcanul, leucii desfrânaţi, femeia
care a făcut vrăji, care a ascultat pe la ferestre, care a dormit în timpul slujbei din biserică,
bogatul nemilostiv ş.a. (V. B RĂTULESCU , „Meşteri zugravi, con- •ii m lori şi ctitori pe Vedea şi
Cotmeana-Argeş”, în: Glasul Bisericii, XXI (1962), 5-6, p. 518).
Cf. V. B RĂTULESCU , Frescele de la Voroneţ, Bucureşti, 1938, p. 13, figura de la p. 10.
151
sufletului; moartea unui drept, supravegheat de un înger care îi primeşte

sufletul. La picioarele muribundului se vede chipul lui David care cântă din
harfă (cf. 1 Regi 16, 23), spre a uşura ieşirea sufletului. David poartă coroană
şi tiară de proroc şi împărat; în jurul capului are nimb, dar, prin îmbrăcăminte,
seamănă cu un lăutar din ţinuturile noastre, arămiu la faţă şi cu harfa ca o
cobză lăutărească. în colţul de sud al panoului, dincolo de vâlvătaia de foc a
iadului, se vede şi îngerul care va suna din trâmbiţă la vremea de apoi (1
Tesaloniceni 4, 16) şi care, după erminie, va fi Arhanghelul Mihail. Trâmbiţa
îngerului e asemenea unui tulnic ciobănesc. La sunetul trâmbiţei, morţii ies
din morminte, iar cei care au fost înghiţiţi de fiare sunt reprezentaţi ieşind din
pântecele fiarelor.
Scara mântuitoare de suflet şi suitoare la ceruri, cum o numeşte
erminia, adică Scara Sf loan Scărarul (Scara spirituală a desăvârşirii) şi tema
Vămilor văzduhului sunt strâns legate de tema Judecăţii din urmă, decorând
fie exonartexul, fie suprafeţele vecine ale zidurilor exterioare laterale (ca la
Biserica „Sfântul Ilie” din Suceava şi la Râşca, unde apare pe zidul de sud,
sau la Suceviţa, pe cel de nord). Scara e înfăţişată astfel: în cer se vede Hristos
învăluit într-un nimb; o scară pleacă de la pământ (uneori se vede jos o
mănăstire) şi se sprijină de poarta deschisă a cerului. Fiecare treaptă a scării
denumeşte un păcat de care să te lepezi sau o virtute pe care trebuie s-o
însuşeşti, spre a putea înainta pe urcuşul desăvârşirii (ca la Suceviţa).
Oamenii (de obicei, călugări), ajutaţi de îngeri care zboară lângă ei, urcă greu
treptele scării; cei care ajung până sus sunt primiţi în cer, cu bucurie, de
Hristos, Care ţine braţele întinse (la Hurezi). Cei păcătoşi cad de pe treptele
scării direct în iadul care-i înghite cu lăcomie în gura enormă, ce stă mereu
deschisă. Tabloul Scării e încadrat uneori de Sf. loan Scărarul (cu un rulou în
mână) şi de Alegoria morţii cu coasa în mână321.
Tema Vămilor văzduhului de inspiraţie folclorică nu apare decât în
bisericile moldoveneşti (Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ) şi e legată cu
tema Judecăţii din urmă. Tabloul arată un turn cu scară interioară şi 20 de
balcoane, închipuind vămile la care îngeri şi diavoli fac de strajă.
Vezi şi tipul iconografic descris în erminie de V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească hi

animă, p. 291; t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., p. 219.
Sufletele urcă spre cer trecând prin fiecare vamă unde îngerii şi diavolii le
152
r
LITURGICA GENERALĂ
judecă faptele, care apar scrise pe nişte rulouri, pe care le poartă cu sine
fiecare143. Pe timpanul uşii de intrare (deasupra) a bisericii, în pronaos, sau
pe frontispiciul bisericilor mai noi se pictează icoana hramului144. Tot acolo
se pune de obicei pisania sau inscripţia în care se arată loate datele legate de
biserica respectivă145.
2. Pictura întregii suprafeţe exterioare a pereţilor (sud,

răsărit, nord)
Pictura exterioară (pe suprafaţa de afară a pereţilor bisericii) se face de

obicei într-unul sau două şiruri de mici panouri sau medalioane rotunde care
înconjoară partea superioară a zidului, imediat sub streaşină bisericii sau sub
cornişă, pentru ca pictura să fie protejată împotriva acţiunii distrugătoare a
razelor solare, a ploilor şi zăpezilor. în aceste panouri se zugrăvesc chipuri
de filosofi sau înţelepţi antici, sibile, profe- lese păgâne ori chipuri şi
personaje din Vechiul Testament (Noe, Natavi, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif
şi fraţii săi, chipurile unor judecători ca (ihedeon, Samson, Samuel, lesei,
David, Solomon, Ezdra, Neemia, fraţii iVlacabei ş.a.) ori scene din Vechiul
Testament care n-au fost pictate în pronaos sau pridvor (Crearea lumii,
Crearea primilor oameni, Adam şi Eva în paradis, Alungarea lor din Rai,
Blestemul, jertfa lui Cain şi Abel, Noe, Potopul, Moise, Ieşirea din Egipt,
Trecerea prin Marea Roşie
143
P. H ENRY , Folklore et iconographie religioase. Contribution â l’etude de la peinture
moldave, Bucureşti, 1928 (extras din Melanges. Bibliotheque de l’lnstitut Franţa is des Flautes l
îndes en Roumanie, Bucureşti, 1927, pp. 63-97).
144
Aşa cum prevede şi Regulamentul din 1912 al Sfântului Sinod (Articolul 17). în unele
biserici moldovene (Humor, Moldoviţa, „Sfântul Gheorghe” din Suceava, Solea), in locul uestei
icoane avem pe Fecioara Glicofilusa (Dulce-iubitoare), iar la bisericile muntene din legiunea de
deal (ca la Argeş), zidite şi zugrăvite in trecut, icoana hramului (de obicei pe l.iţada exterioară de
apus, a pridvorului, sus deasupra uşii) e încadrată de obicei de doi sfinţi militari, Gheorghe şi
Dimitrie, înfăţişaţi călări, omorând balaurul (principiul râului).
145
La multe dintre bisericile moldovene (bucovinene) cu pridvor închis, în care intrarea .r
face prin latura de miazăzi a pridvorului, pisania se aşază acolo, deasupra sau in dreapta uşii de
intrare în pridvor pe suprafaţa exterioară a peretelui de miazăzi (ca la Voroneţ, Arbore ,i
Suceviţa).
153
şi pustia Sinaiului, Aşezarea în Canaan, Cucerirea Ierihonului, isprăvile lui

Samson, Zidirea Templului ş.a.). Acolo unde rămâne loc, pe peretele de apus,
în partea de sus se zugrăvesc în asemenea medalioane şi chipuri de sfinţi, spre
a fi văzute de credincioşi325.
Zugrăvirea întregii suprafeţe exterioare a zidurilor e o caracteristică a
bisericilor din Bucovina, zugrăvite în secolul al XVI-lea, începând din
vremea lui Petru Rareş. Până la acea epocă, podoaba din afară a zidurilor
bisericii consta în firidele scobite în paramentul zidurilor, în jocul de culori
rezultat din alternanţa rândurilor de cărămidă şi piatră (la „Sfântul Nicolae”
- Domnesc din Curtea de Argeş), în folosirea cărămizilor alternând cu
discurile de smalţ colorate (la Cozia şi la bisericile Domnitorului Ştefan cel
Mare şi Sfânt) ori brâul median continuu, care împarte suprafaţa exterioară
în două registre, realizat din piatră ori şiruri de cărămizi (ca la bisericile din
Muntenia, din secolul al XVI-lea înainte).
Dar bisericile bucovinene zugrăvite în secolul al XV-lea (Humor,
Voroneţ, Arbore, Moldoviţa, „Sfântul Gheorghe” din Suceava, Probota,
Râşca, Suceviţa)326 au suprafaţa dinafară a zidurilor zugrăvită de sus până jos
tot atât de bogat, complet şi îngrijit, ca şi pictura dinăuntru327.
Această pictură exterioară, care dă bisericilor bucovinene din secolul al
XVI-lea înfăţişarea unor adevărate bijuterii de artă, constituie o
125
Pr. Ene B RA NIŞTE , Programul iconografic al bisericilor ortodoxe. îndrumător pentru
zugravii de biserici, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
526
Voroneţ, zidită in 1488 de Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, cu exonartex şi pictură
exterioară realizate în 1534-1535; Humor, zidită de logofăt Toader Bubuiog, în 1530, zugrăvită
de Toma din Suceava, boier la curtea lui Petru Rareş; Arbore, zidită de portarul Sucevei, Luca
Arbore, in 1502, şi zugrăvită de Dragoş Coman; Moldoviţa zidită de Petru Rareş, în 1532, şi
pictată în 1537 (Clisiarniţa Episcopului Efrem); „Sfântul Gheorghe” din Suceava zidită de
Bogdan III şi Ştefaniţă, în 1514-1522, şi zugrăvită in 1534; Probota, construită şi zugrăvită în
1532, sub îngrijirea Mitropolitului Grigore Roşea, atunci egumen al mănăstirii; Râşca, construită
de Petru Rareş, zugrăvită sub Lăpuşneanu (1554) de pictorul grec Stomatello Kotronas; Suceviţa,
zidită de Episcopul Gheorghe Movilă de Rădăuţi, in 1584, şi de Ieremia Movilă, şi pictată în
1595-1596, de meşterii Sofronie şi loan.
,r
Au fost pictate în exterior şi Biserica „Sfântul Gheorghe” din Hârlău (1530, prima in
ordine cronologică) - picturi distruse din pricina unei restaurări necorespunzătoare de la începutul
secolului al XX-lea; sunt păstrate doar câteva fotografii - şi Biserica „Adormirea" din Baia, după
1532, ctitoria lui Petru Rareş (se mai păstrează resturi de pictură pe peretele de sud).
mândrie a artei iconografice româneşti şi, totodată, un punct de interes şi de
154
LITURGICA GENERALĂ
atracţie pentru cercetătorii români şi străini ai artei bizantine, care şi-au

exprimat admiraţia şi preţuirea pentru frumuseţea şi valoarea lor artistică,
unică în întreaga lume ortodoxă328.
Pictura exterioară a bisericilor bucovinene se poate împărţi în două
porţiuni: una, cuprinzând suprafaţa pereţilor celor trei abside dinspre răsărit
(absida altarului şi cele două sânuri laterale ale naosului), deci toată suprafaţa
dinspre răsărit şi jumătate dinspre nord şi sud, până în dreptul pronaosului,
iar a doua, restul suprafeţei, adică pereţii de nord şi sud ai pronaosului şi
exonartexului şi pereţii dinspre apus.
A. Prima porţiune dinspre răsărit (zidurile celor trei abside) ilustrează o
temă iconografică complexă, numită cin (adică rânduială), reprezentând
Biserica triumfătoare (biruitoare) din ceruri, cu îngerii, cu diferitele categorii
de sfinţi, aşezaţi într-o ordine ierarhică şi având m mijloc pe Hristos-
Mântuitorul şi pe Maica Domnului (Humor, Vatra Moldoviţei, Voroneţ,
Arbore, Suceviţa).
Suprafaţa pereţilor absidali e împărţită, ca şi în interior, în zone sau
registre orizontale (la Suceviţa sunt şapte registre), având fiecare o serie de
chipuri de sfinţi sau de îngeri, împărţiţi în două grupe, prin linia ver- ncală
din dreptul ferestrei de răsărit a altarului, către care se orientează ambele
grupe, în centrul fiecărei zone (registru) fiind totdeauna Hristos sau Sfânta
Fecioară, înfăţişaţi sub o formă sau alta.
La Suceviţa şi la Moldoviţa: primul registru începând de sus în jos,
cuprinde serafimii şi heruvimii cu câte 6 aripi, iar în mijloc, deasupra ferestrei
de răsărit a altarului, este reprezentat Cel Vechi de zile,
Î2 S
I.D. Ş TEFĂN ESCU , La peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie, depuis Ies ori-
yjnes jusqu’au XlX-e siecle, Paris, 1928, p. 149 ş.u.; Orest T AFRAI . I , „Frescele bisericilor din
bucovina”, în voi. îndrumări culturale, Bucureşti, s.a., pp. 9-11; A. G RABAR , „Les faţades pein-
tr'. des eglises moldaves”, în voi. Melanges N. lorga, Paris, 1933, pp. 365-382; P. H ENRY , Les
eglises de la Moldavie du Nord, des origines ă la fin du XVJ-e siecle, Paris, 1930; P. H ENRY ,
Kemarques sur les traits generaux de l’iconographie moldave du XVl-e siecle” (Comunicare la
al 3-lea Congres de Studii Bizantine), recenzie în: Compte-Rendu (1931), pp. 239-260); P. I li
NRY , „De 1’originalite des peintures bucovinniennes dans (application des principes byzan- i ins ',
in: Byzantion, I (1924), pp. 202-303; P. H ENRY , „ LArbre de Jesse dans les eglises de Bukovine”,
în: Melanges, 1928, pp. 1-32; J. S TRZYGO WSKI , „Comori de artă în Bucovina”, în: Buletinul
Comisiei Monumentelor Istorice, VI (1913), 23, pp. 128-131; V. D RĂGUŢ , Arbore..., l'Hi9, p. 13;
Mihail A LPATOV , Istoria artei, voi. I, 1961, p. 374
155
Preot Prof, Univ. Dr. Ene BRANIŞTE
în medalion, încadrat de dublul nimb pătrat şi susţinut de doi îngeri în zbor (cf.
Isaia 6, 1-5).
Al doilea registru cuprinde îngeri purtând lănci şi monograma lui
Hristos, având în mijloc pe Iisus-Emanuel între doi arhangheli.
Al treilea registru are în centru: icoana întrupării Domnului (Sfânta
Fecioară cu Iisus în braţe) spre care se îndreaptă din ambele laturi câte un
înger şi chipuri de profeţi. Fecioara e încadrată de doi îngeri în atitudine de
adorare.
Pe al patrulea registru sunt pictaţi Sfinţii Apostoli şi ucenici (apostolii
la mijloc, iar în laturi cei 70 de ucenici), purtând în mâini rulouri închise, vin
apoi Sfinţii Evanghelişti, purtând cărţi, şi ierarhi, purtând potire (în alte
biserici, ierarhii formează un registru aparte, mai jos sub proroci), în centrul
şirului se află Pruncul în potir, acoperit peste steluţă cu un pocrovăţ şi aşezat
sub un miel alb pe fond de draperie roşie (la Voroneţ, Pruncul e încadrat de
doi îngeri diaconi, iar la Suceviţa e pictată icoana Deisis).
Rândul următor (în jos) cuprinde figuri de sfinţi martiri, ţinând în mâini
crucea cu două braţe, transversale.
Ultimul registru (de jos) cuprinde chipuri de sfinţi pustnici, ţinând în
mâini rulouri desfăşurate, cu sau fără inscripţii; în centrul registrului se află
chipul Sf. Arhanghel Mihail (la Humor), deoarece călugăria e chipul vieţii
îngereşti pe pământ (alteori, în locul Arhanghelului Mihail e chipul Sf. loan
Botezătorul ca înger înaripat, purtând pe umeri o piele de fiară, ca unul care
a dus cea mai aspră viaţă dintre pustnici şi asceţi).
Deosebirile, în felul cum e realizată această temă (Cinul, care reprezintă
Biserica triumfătoare) la diferitele biserici, sunt foarte mici şi ele se referă
mai ales la figurile centrale din mijlocul fiecărui registru. Figurile centrale
sunt aşezate de sus până jos pe acelaşi ax vertical, pe linia ferestrei dinspre
răsărit a altarului. După ordinea aşezării, registrele superioare cuprind
ierarhia cerească a celor mai apropiaţi de tronul lui Dumnezeu, iar registrele
inferioare, treptele celor mai apropiaţi de Biserica pământească (luptătoare).
B. Zidul dinspre sud, din dreptul pronaosului şi al camerei sepul- crale,
e decorat în cele mai multe biserici bucovinene cu două teme de mare
întindere:
a) Acatistul Sfintei Fecioare şi
b) Arborele lui lesei, adică arborele genealogic al părinţilor după trup ai
156
LITURGICA GENERALĂ
Domnului, spiţa neamului începând de la lesei, tatăl lui David.

a) Acatistul e împărţit în 24 scene sau tablouri (după numărul icoanelor
şi condacelor din care e alcătuit acest imn liturgic) despărţite prin linii de
culori, dispuse în zone orizontale. între aceste tablouri figurează uneori şi
scene istorice, ca, de exemplu, Asediul Constantinopolului de t âtre perşi,
avari şi turci, zugrăvit în partea de jos a panoului146.
Acatistul Maicii Domnului constituie una dintre temele iconogra- lice
principale ale bisericilor cu pictură exterioară, din Moldova. Pictura
Acatistului s-a păstrat până azi în stare bună la Mănăstirile Moldoviţa, I
lumor şi Suceviţa. La Mănăstirea Arbore e mai deteriorată, iar la I’robota şi
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava, din nefericire, pic- Iura e mai
ştearsă. Ilustrarea Acatistului pe peretele de nord la Voroneţ . 1 dus aproape
la dispariţia picturii.
La Moldoviţa147, unde s-a păstrat cel mai bine, se pot urmări cu mai bune
rezultate pentru cercetări cele 24 de tablouri ale Acatistului. Scenele sunt
aşezate câte şapte, pe două planuri orizontale, deasupra celor două ferestre
ale pronaosului, după care urmează tema Arborelui lui lesei. Pe peretele
pronaosului, până la prima fereastră, tot pe două planuri sunt i uprinse câte
patru scene, iar între ferestre sunt suprapuse ultimele două scene care
completează numărul de 24. Pe primul plan de sus, primele patru scene
ilustrează momente din Buna Vestire, în care apar personaje
146
Uneori, pictorii fac confuzie intre asedierea Constantinopolului de către perşi sau avari
in secolul al Vll-lea şi asedierea de către turci în secolul al XV-lea (1453). Numai la biserica din
Arbore s-au reprezentat clar evenimentele istorice din secolul al Vll-lea, la care
i referă originea Acatistului (V. GRECU, „Line Belagerung Constantinopols”, în: Byzantion, 1, l>
273 ş.u.; O. T AFRALI , „Asediul Constantinopolului în frescele bisericilor din Bucovina”, in:
îndrumări culturale - Arta, Istorie, Chestiuni sociale, Bucureşti, p. 11 ş.u.).
147
O. T AFRALI , Iconografia Imnului Acatist, Bucureşti, 1915 (Extras din Buletinul i
omisiei Monumentelor Istorice, voi. VII (1914), fasc. 26); P. H ENRY , „Quelques notes sur l.i
ieprezentation de l’Hymme Akatiste dans la peinture murale exterieure de Bukovine” H I
Melanges de l'lnstitute Franţais des Hautes Etudes en Roumanie, 1928, pp. 33-49; cf. l.D. •
1 1 1 ÂNESCU , „La peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie”, în voi. Nouvelles
recherches..., I>l*. 156-158; l.D. Ş TEFĂNESCU , L’IIlustration des Liturgies dans l’art de
Byzance et de l'Orient, l'mxelles, 1936, pp. 177-179. Vezi t I RINEU C RĂCIUNAŞ , „Acatistul
Maicii Domnului in pic- tiu.i bisericească din Moldova”, în: Mitropolia Moldovei, XLVIII
(1972), 5-6, pp. 297-340.
157
în atitudini diferite: Arhanghelul Gavriil, vestitorul, şi Sfânta Fecioară, care

se supune voii Domnului. Imaginile sunt foarte sugestive şi pline de culoare
şi expresivitate. Urmează tabloul al V-lea, reprezentând întâlnirea dintre
Fecioara Maria şi Elisabeta, al VI-lea tablou prezintă confruntarea dintre
Iosif şi Fecioara nevinovată, iar în scena a VlI-a avem icoana Naşterii
Domnului cu elemente de detaliu: cerul luminos sus şi trei îngeri, închipuind
cetele de heruvimi şi serafimi, care au primit cu cântări pe Fiul cel întrupat,
intonând imnul: Slavă întru cei de sus... (Luca 2, 14); mai jos, lângă
Născătoarea de Dumnezeu, se văd cei trei magi care se închină şi aduc daruri
(cf. Matei 2, 1-12); în partea cealaltă se văd două femei, Salomeea şi Zelonia,
care, după Evangheliile apocrife, ar fi fost aduse de Dreptul Iosif să ajute
Fecioarei Maria, conform practicii vieţii reale; femeile pregătesc baia
Pruncului, deşi, Dumnezeu fiind, Fecioara L-a născut tară dureri şi puritatea
Naşterii Lui nu se potriveşte cu scena îmbăierii331.
Se mai văd în scenă păstori (cf. Luca 2, 1 -20) şi Dreptul Iosif. Scena
Naşterii e inspirată nu numai din textele evanghelice, ci şi din cântările
bisericeşti şi mai ales din Condacul Naşterii: „Fecioara astăzi pe Cel mai
presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce, îngerii cu
păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc...”. Această scenă
cuprinde, prin detaliile ei, elemente care se vor ilustra în următoarele scene
din registrul al doilea. Scenele a V111 - a şi a IX-a arată venirea magilor
călăuziţi de lumina care s-a arătat, aducând daruri şi închi- nându-se; scena a
X-a: plecarea magilor, călăuziţi de înger (cf. Matei 2, 12). Fundalul e un
peisaj de munte. Scenele urmează potrivit indicaţiilor textelor scripturistice
şi cântărilor bisericeşti. Scena a Xl-a prezintă Fuga în Egipt, scena a Xll-a,
întâmpinarea Domnului. Următoarele scene scot în relief locul Sfintei
Fecioare în adoraţia credincioşilor; în scenele a XIII-a şi a XlV-a e
înconjurată de personaje de diferite vârste cu figuri aureolate, în atitudine de
adorare spre Sfânta Fecioară. Tabloul al XV-lea arată Sfânta Treime:
Dumnezeu Tatăl - Cel Vechi de zile - în chip de bătrân, cu barba albă, cu
haina albă, simbol al veşniciei; Mântuitorul, tânăr, frumos; fiecare au în
mâini suluri de pergament şi stau aşezaţi,
" l.uis R EAU , Iconographie de l'art chretien, voi. II, Paris, 1957, pp. 220-224.
•ivând la mijloc Sfânta Cruce cu şapte braţe, peste care pluteşte Sfântul I )uh,
158
LITURGICA GENERALĂ
în chip de porumbel. Figurile geometrice care împodobesc fundalul tabloului

sugerează perfecţiunea divină. Tabloul e plin de căldură şi intimă comuniune
între personaje, încărcat de simboluri, privind mântuirea omenirii prin jertfa
şi dragoste.
Scena a XVI-a arată pe Iisus-Emanuel, în chipul copilului din
medalionul din mijloc, sus, adorat de îngerii care se află în partea de tos a
scenei (Condacul 9 al Acatistului Bunei Vestiri: „Toată firea îngerească s-a
minunat de lucrul întrupării Tale...”332). Scena a XVII-a arată pe Maica
Domnului între ritori (melozii, cântăreţii uimiţi de minunea naşterii sfinte şi
tainice).
Scena a XVIII-a închipuie pe Iisus, îndreptându-Se spre locul
Răstignirii.
Scena a XlX-a arată pe Maica Domnului ca ocrotitoare a fecioarelor.
Scena a XX-a ni-L prezintă pe Hristos, Mare Arhiereu; scena a XXI-a redă
*. Iiipul Maicii Domnului Luminătoarea; scena a XXIl-a arată Pogorârea la
i.id (Condacul /). Scena a XXIII-a ilustrează Icosul 12 care preamăreşte pe
Maica Domnului; e ilustrat prin închinarea la icoana Maicii Domnului. Se
văd în scenă grupuri mari de personaje diverse: clerici, în veşminte de slujbă,
se închină icoanei care apare pictată pe un prapur ridicat în sus peste
înălţimea zidurilor unei cetăţi, de un personaj cu chip împărătesc, purtând pe
cap coroană sau mitră. Poate fi asociată această scenă cu restabilirea cultului
icoanelor (de la Sinodul al VITlea Ecumenic).
Scena a XXIV-a (Condacul 13: „Prealăudată Maică Fecioară...”333)
reprezintă pe Maica Domnului ca mijlocitoare şi Biserică vie. Pe planul
iconografic din registrul cuprins între cele două ferestre ale pronaosului,
icoana e aşezată în partea de jos, încheind întregul ansamblu al Acatistului
zugrăvit, fiind şi cea mai frumoasă dintre toate.
Ansamblul iconografic al Acatistului Maicii Domnului este o realizare
de mare frumuseţe artistică şi mare bogăţie de conţinut, ilustrând
Cf. Acatistier, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Itumâne,
m
Cf. Condacul 13 al Acatistului Bunei Vestiri şi al Acatistului Maicii Domnului, in \<
iiiistier, pp. 76, 101.
159
cu mare forţă sugestivă conţinutul condacelor şi icoaselor din care este

compus acest înălţător imn închinat Sfintei Fecioare. Ilustrarea lui în pictură
constituie un adevărat tezaur al iconografiei Bisericii Ortodoxe.
Uneori, decoraţia peretelui e completată cu ilustrarea parabolei Fiului
risipitor şi a temei Rugului arzând (Ieşirea 3, 1-7), preînchipuire a întrupării
Domnului: Fecioara, având Pruncul în braţe, e pictată într- un medalion
aşezat în mijlocul flăcărilor sau pe înălţimea unei coline334.
b) Arborele sau Rădăcina lui lesei reprezintă spiţa neamului lui Iisus şi
constituie, alături de Biserica triumfătoare, tema principală şi caracteristică
a picturii exterioare a bisericilor bucovinene.
Această temă, care ocupă o mare suprafaţă exterioară a zidului dinspre
miazăzi, apare la Humor, pe peretele dinspre nord, iar la unele biserici din
secolul al XVII-lea, a căror suprafaţă exterioară nu se mai pictează, ea trece
pe suprafaţa interioară a pereţilor pronaosului sau chiar în naos335.
Cea mai mare, mai completă, mai clară şi mai bine păstrată frescă a
Arborelui lui lesei s-a păstrat la Voroneţ, unde ocupă aproape toată suprafaţa
peretelui sudic şi este zugrăvită pe fond verde.
într-una dintre cântările Bisericii (catavasiile Crăciunului, peasna a 4-a),
lesei e înfăţişat ca rădăcina sau tulpina unei viţe de vie, din care a odrăslit, ca
o mlădiţă tânără, Hristos-Mântuitorul, prin Sfânta Fecioară: „Toiag (adică
ramură, vlăstar) din rădăcina lui lesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din
Fecioară ai odrăslit”336. Inspirându-se din această cântare, zugravii au
ilustrat-o cu ajutorul motivului viţei de vie, motiv foarte răspândit în Asia:
din pieptul lui lesei, înfăţişat de obicei în josul panoului, dormind culcat pe
spate, răsare tulpina unei viţe; din aceasta se desfac două sau trei ramuri
principale, care pornesc fiecare în câte două direcţii, încolăcindu-se în formă
de medalioane cu frunziş sărac, iar din loc în loc, terminându-se în corole de
flori. în medalioanele formate din ramurile încolăcite ale viţei, se pictează
chipuri care înfăţişează pe câţiva
534
1.D. ŞTEPĂNESCU, L’illustration des Liturgies..., p. 132 şi urm.
La Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Profa, comuna Aluniş (Argeş), zidită
şi zugrăvită la 1820, ea apare pe tâmplă, intr-un registru (friză) de deasupra şirului icoanelor
impărâteşti, fiind flancată spre nord şi sud de medalioane cu instrumentele patimilor lui Iisus
(scara, vasul cu oţet, buretele, trestia, suliţa); cf. V. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi...”, p. 532.
Vezi Mineiul pe decembrie.
160
T
LI TU R GI CA GE NE RAL Ă
dintre principalii ascendenţi după trup ai Mântuitorului, enumeraţi in spiţa

neamului lui Iisus de la începutul Evangheliei după Matei (1, 1-17) şi de la
Luca (3, 23 ş.u.)> precum şi pe prorocii care au prezis întruparea şi Naşterea
Domnului din Sfânta Fecioară. Strămoşii sunt reprezentaţi de obicei,
conform erminiei, ca împăraţi sau regi, iar prorocii, în picioare sail bust sau
în potire (colivii) de flori şi ţinând în mâini rulouri uriaşe pe care scriu
cuvintele prorociei lor privitoare la Mântuitorul.
în medalioanele din mijlocul panoului se pictează scene biblice, i are
reprezintă împlinirea prorociilor respective. Medalioanele sunt suprapuse,
formând o fâşie verticală care desparte panoul în două mmătăţi egale şi
simetrice. între aceste scene figurează Scara lui lacov (I ticerea 28, 12) -
scară pe care iconografia creştină o interpretează ca omagiu sau preînchipuire
a Fecioarei, prin care s-a făcut legătura cerului cu pământul -, scena cu cei
trei tineri în cuptorul de foc din Babilon (Daniel 3) - altă imagine sau
preînchipuire a Celui mai presus de fire3"
, Naşterea Domnului, întâmpinarea sau primirea Lui în braţe de către
Bătrânul Simeon s.a.
»
întregul panou al Arborelui lui lesei, atât de uriaş şi de complicat, a cărui
idee centrală şi unitate o constituie Persoana Mântuitorului, este încadrat, fie
în partea de jos (ca la Suceviţa), fie în laturi (ca la Voroneţ), de un şir de
filosofi şi sibile sau profetesem, a căror prezenţă aici se explică prin faptul că
şi ei au aşteptat, au presimţit şi au prevestit venirea unui izbăvitor al lumii.
Figurează în tablou marii filosofi ai antichităţii clasice: Socrate, Platon, Solon
atenianul, Apollonios, Aristotel ş.a., apoi istorici clini şi iudei: Tucidide,
Plutarh şi Tilo, „împăraţi” ai Egiptului ca Tulis ■..ui Vulsis (?). Apar şi figuri
mitologice: Apollo, Flermes, sau personaje biblice, care n-au legătură cu
filosofia: vrăjitorul Balaam sau Valaam (Numerii 22, 5 şi urm.), Ozia, regele
iudeu ş.a.
"7 Vezi Catavasiile (Canonul) Crăciunului, Irmosul Cântării a VIII-a: „Cuptorul cel răco-
i ii .i închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit,
ITrăim nici focul Dumnezeirii n-a ars pântecele Fecioarei în care a intrat...”, în Catavasier, tipărit
cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Komâne, Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, P 270.
1,8
Ştefan BÂRSĂNESCU, „Filozofii de la Suceviţa”, in: Magazin istoric, 1 (nov. 1967), 8, pp
9-13.
161
între sibile numite, în general, „împărătese” figurează Sibila Persica

(persană), cea libiană, cea delfică (Pitia de la Delfi), Himeria, Cumeia (Pitia
de la Cumae), Tiburtina (Pitia romană). Ele reprezintă aproape toate
neamurile păgâne cunoscute din antichitatea precreştină. Diferitele redactări
ale erminiilor enumeră când pe unii, când pe alţii dintre aceşti filosofi şi
sibile, descriind tipul lor iconografic şi inscripţiile ce trebuie trecute pe
rulouri148. Tema sibilelor şi filosofilor se leagă de prorociile mesianice şi de
arborele lui lesei.
Sibilele sunt profetese păgâne, iar filosofii, nişte proroci ai lumii păgâne
care nu au beneficiat de o descoperire dumnezeiască directă, ca prorocii
neamului ales, dar, ajutaţi de lumina raţiunii, au prorocit în felul lor lumii
păgâne, venirea Mântuitorului şi Naşterea Lui din Fecioară.
Izvorul temei, după părerea unor specialişti, e legat de literatura
populară de la sfârşitul Evului Mediu, inspirată din lecturi şi interpretări,
adesea forţate, ale operelor filosofilor şi istoricilor antici.
Filosofii şi sibilele sunt singurii reprezentanţi ai lumii păgâne, dinaintea
erei creştine, care s-au bucurat de cinstea de a fi reprezentaţi în pictura
bizantină, de a figura pe suprafaţa exterioară a zidurilor bisericii, alături de
persoane sfinte din Vechiul Testament, ca unii care n-au făcut parte din
Biserică, dar au dorit-o, au prevestit-o (deşi în chip nebulos), având un
oarecare rol în pregătirea psihologică şi intelectuală a lumii, pentru venirea
şi primirea lui Mesia. Chipurile reprezentanţilor iluştri ai filosofiei păgâne
demonstrează totodată zădărnicia înţelepciunii omeneşti de a realiza
mântuirea neamului omenesc, ea fiind astfel „ruşinată” de simplitatea sau
„nebunia” Evangheliei creştine, despre care vorbea Sf. Ap. Pavel: „Lumea n-
a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu” (I Corinteni 1, 21)149.
148
La Hermes: „S-au făcut din pământeni, pogorând pe mare apă”, la Tucidide: „Unul este
Dumnezeu lumină înţelegătoare şi Acestuia ii este cântarea de slavă”. La Sibila de la Delfi scrie:
„Având în sine pe Duhul Sfânt, această prorocie au scris despre Preacurata Fecioară: O, omule,
cunoaşte pe Domnul tău!”. Una dintre redactările Ermjniei ne dă şi legenda care stă la baza temei
iconografice a filosofilor şi sibilelor: şapte filosofi elini (Apollo, Solon, Tucidide, Platon, Plutarh,
Aristotel şi Chilon) s-au strâns într-o casă din Atena, la un symposion (convorbire) cu privire la
venirea lui Mesia şi pe care fiecare o proroceşte în alt chip; V. GRECU, Cărţi de pictură biseri
ceaşcă bizantină, pp. 360-362; t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., pp. 76-77 şi urm.
11
T. PAMFILE, „Sibile şi filozofi în literatura şi iconografia românească”, în: Ion Creangă.
Bârlad, 1916, pp. 130-165; V. GRECU, „Darstellungen altheidnischer Denkerund Schriftsteller
162
LITURGICA GENERALĂ
Cele mai frumoase chipuri de filosofi şi sibile din pictura bisericească a

întregului Răsărit ortodox sunt cele de la Voroneţ şi Moldoviţa (mai bine
păstrate la Moldoviţa).
Chipurile filosofilor păgâni apar şi în unele monumente din Athos şi
unele biserici din Bulgaria, dar nu pe suprafaţa exterioară a zidurilor, c i în
trapezele mănăstirilor.
Prin influenţa artei moldoveneşti, chipuri de filosofi şi sibile se întâlnesc
şi pe pereţii exteriori ai unor biserici zugrăvite pe la sfârşitul secolului al
XVIIl-lea în Muntenia, Oltenia şi Ardeal. Aici însă ei apar singuri, fără
marele panou al Arborelui lui lesei, în care sunt încadraţi m bisericile
moldovene. în bisericile muntene, Arborele lui lesei e redat singur, pe
tâmplele de lemn din secolul al XVIII-lea, în rândul profeţilor.
în spaţiul rămas liber pe suprafaţa sudică a peretelui unora dintre
bisericile bucovinene (dacă rămâne), se zugrăvesc şi alte scene istorice s.m
portrete de sfinţi şi ierarhi locali. La Voroneţ, pe suprafaţa exterioară dinspre
miazăzi a peretelui tindei (în stânga uşii de intrare) sunt reprezentate
chipurile Sf. Daniil Sihastrul şi al Mitropolitului Grigorie Roşea .il Moldovei
(căruia se datorează pictura pronaosului şi cea exterioară a bisericii),
amândoi înmormântaţi la Voroneţ. Mai spre stânga, sus, patimile Sf. loan cel
Nou de la Suceava şi aducerea moaştelor lui la Suceava ile la Cetatea Albă.
c) Suprafaţa exterioară a zidului de nord, la bisericile bucovinene, .ne o
pictură variabilă de la biserică la biserică.
Astfel, la Voroneţ, în partea de sus (aproape de streaşină), sunt picule
scene din cartea Facerii: Facerea lumii şi a omului, Păcatul primilor
oameni, Izgonirea lor din Rai ş.a. După tabloul izgonirii, figurează i
diavolul, silind pe Adam să iscălească zapisul, pe care îl va desfiinţa
Mântuitorul; e o scenă de un relief neobişnuit341.
La Vatra Moldoviţei, aceste scene figurează însă pe peretele din- .pre
apus, iar pe cel de nord, figurează scene din viaţa Sfintei Fecioare,
m 11cu Kirchenmalerei des Morgenlandes”, în: Bulletin de la Section historique de l’Academie

Itoumaine, voi. XI; V. GRECU, „Filozofi păgâni şi sibile in vechea noastră pictură bisericească”,
MI Artă şi tehnică grafică (Bucureşti), X (1940); V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească hi
nntină, Cernăuţi, 1936.
iu
V. BRĂTULESCU, Frescele de la Voroneţ, p. 12.
163
inspirate din Evangheliile apocrife (Pseudo-Matei şi Protoevanghelia lui

Iacov). Dedesubtul lor, vedem scene din propovăduirea Sfinţilor Apostoli şi
Viaţa Sfântului Antonie.
La Humor, zidul de nord e ilustrat cu Arborele lui lesei, portretele a şapte
filosofi şi 12 scene din vieţile sfinţilor în registrul inferior.
La Suceviţa apar, ca şi la Voroneţ, scene din cartea Facerii; în registrul
inferior, Viaţa Sfântului Pahomie, iar restul spaţiului liber e ilustrat cu Scara
Sf. loan Scărarul, intr-un tablou mare.
d) Dintre bisericile amintite aici, au peretele de Apus zugrăvit numai
bisericile de la Arbore şi Voroneţ, a căror faţadă apuseană, protejată de cei
doi pinteni exteriori ai pereţilor laterali, care o încadrează, oferă o suprafaţă
potrivită pentru pictură.
e) La unele biserici moldoveneşti (Probota, Bistriţa, Moldoviţa,
Suceviţa şi Voroneţ), chiar suprafaţa exterioară a zidurilor turlei celei mari e
zugrăvită. în partea superioară a cilindrului se pot distinge medalioane cu
chipuri de îngeri, în bust, purtând suliţe şi monograma lui Hristos; dedesubt,
în mici firide, apar heruvimi şi serafimi. Pe registrul al treilea, de sus în jos,
sunt zugrăviţi Sfinţii Apostoli purtând Evanghelia, iar mai jos, în registrul de
la baza turlei, sunt profeţii cu rulouri, ale căror inscripţii sunt şterse. La răsărit
de axa longitudinală a bisericii, printre îngeri, figurează Cel Vechi de zile,
iar sub chipul Lui e icoana nefăcută de mână a Domnului. La sud, în axa
absidelor laterale, apare un Miel alb, purtând Crucea într-un romb roşu
înconjurat de un nimb albastru. La apus e pictat capul Sf. loan Botezătorul,
aşezat pe un vas de aur.
în general, s-a reprodus şi pe suprafaţa exterioară a turlei aproximativ
aceeaşi rânduială iconografică de pe suprafaţa interioară a tamburului turlei,
cu deosebirea că chipul Pantocratorului e înlocuit cu Chipul lui Dumnezeu
Celui Vechi de zile şi Chipul cel netăcut de mână al lui Hristos.
Privită în ansamblul ei, pictura exterioară a bisericilor bucovinene

impresionează nu numai prin mulţimea şi bogăţia, varietatea şi ingeniozitatea
temelor, a scenelor, ci şi prin răbdarea şi minuţiozitatea cu care au fost
executate cele mai mici detalii, precum şi prin farmecul minunat
164
LITURGICA GENERALĂ
al coloritului, care caută să imite cadrul natural, în care ele sunt plasate,
bondul zugrăvelii lor exterioare este, de obicei, verdele (la Arbore) sau
albastrul (la Voroneţ) şi uneori amândouă aceste culori, a pajiştilor din iur şi
a cerului de deasupra: verdele pentru registrele de jos şi albastrul pentru
registrele de sus (la Arbore).
Atunci când suprafaţa exterioară a zidurilor nu se va mai zugrăvi
(secolul al XVII-lea), o mare parte din portretele, scenele şi tablourile picturii
exterioare a bisericilor din secolul al XVI-lea vor fi plasate în interior, pe
pereţii exonartexului sau chiar în pronaos.
în secolul al XVII-lea, decoraţia exterioară a pereţilor bisericilor
moldovene se reduce la câteva icoane izolate, plasate în nişe (firide) mari, în
diferite locuri. Ornamentaţia picturală e înlocuită cu cea sculp- turală, cu
brâie încolăcite, arcade şi firide oarbe (ca la Dragomirna şi Secu).
Deşi de o mare valoare artistică şi documentară, frumoasa pictură
exterioară a bisericilor bucovinene, din secolul al XVI-lea, nu mai prezintă
azi decât un interes istoric şi arheologic. Bisericile pictate în acest lei sunt
ctitorii ale unor domni sau mari feudali (boieri, dregători, membri ai înaltului
cler), care dispuneau de resurse materiale suficiente penii u a plăti şi costul
construirii lor, dar şi munca migăloasă şi minuţioasă .1 echipelor de zugravi,
conduşi de meşteri inspiraţi precum Coman (la Arbore) sau Toma din
Suceava (la Humor). Pictura lor face parte din tezaurul frumuseţilor de artă
ale unui trecut apus, care trezeşte însă totdeauna interesul, admiraţia şi
nostalgia iubitorilor de artă, dar care nu mai poate fi nici înviat, nici reprodus
sau imitat de făuritorii frumuseţilor de artă din zilele noastre, cărora le
lipseşte atât credinţa adâncă şi priceperea artistică, cât şi răbdarea şi
posibilităţile materiale de care dispuneau înaintaşii lor şi ctitorii ziditori, de
acum câteva veacuri.
f) Dintre bisericile româneşti din celelalte părţi ale ţării, se mai i imoaşte
una singură care a avut întreaga suprafaţă exterioară a zidurilor zugrăvită: e
vorba de biserica veche din Lipova (Banat, pe malul stâng •ii Mureşului, nu
departe de Arad), la care s-au descoperit de curând, pe zidul de nord, resturi
de frescă exterioară din secolele al XVII-lea si al WHI-lea, de o bună calitate
artistică, dar de o manieră cu totul deosebii,i de a bisericilor mai vechi din
nordul Moldovei.
165
Nu este exclus ca şi unele dintre vechile biserici parohiale şi mănăstireşti

ardelene, dispărute sub tunurile generalului austriac Adolf Nikolaus von
Bukow (1774), să fi avut asemenea fresce de pictură exterioară.
g) Bisericile din Ţara Românească şi din Ardeal se pare că n-au fost
zugrăvite pe dinafară înainte de sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul
secolului al XVIII-lea. După părerea unora34-, moda picturii exterioare a
bisericilor ar fi adus-o în Muntenia zugravul Pârvu Muta, al familiei
Cantacuzinilor, care, după o ucenicie la zugravii călugări din Mănăstirea
Negru-Vodă din Câmpulung, ar fi plecat să se desăvârşească în arta zugrăvirii
în Bucovina, unde ar fi stat şase ani. Prima încercare de pictură exterioară,
după revenirea în Muntenia, ar fi la Biserica Colţea din Bucureşti, ctitoria
spătarului Mihail Cantacuzino, unde se mai văd încă urme din ea. Aşa se face
că, de la începutul secolului al XVIII-lea, au fost împodobite pe dinafară cu
motive decorative, vegetale şi florale (ca biserica din Fundenii Doamnei,
lângă Bucureşti) ori imitând ornamentaţia costumului popular din regiunea
respectivă, ca la pridvorul bisericii din Doiceşti. Resturi ale decoraţiei
policrome se mai văd şi la Biserica Stavropoleos (din Bucureşti). Apoi apar
medalioanele de sfinţi din partea de sud a faţadei unor biserici din Bucureşti
ca Biserica numită „Cu Sfinţi” sau „a Silfidelor” (1722)34\ Stavropoleos,
Batişte (1763), „Sfântul Ştefan” (1768), Mântuleasa (1739), unde se mai
păstrează pictura faţadei principale. La astfel de biserici, pictura exterioară a
zidurilor (atunci când există) se explică prin influenţa venită de la bisericile
moldovene din secolul al XVI-lea şi se reduce la câteva chipuri de sibile şi
filosofi antici (Biserica „Cu sfinţi” din Bucureşti) sau chipuri de sfinţi proroci
şi alte personaje biblice din Vechiul Testament, încadrate în medalioane mici
(dacă aceste chipuri sunt reprezentate bust) sau plasate în firide mai mari,
dreptunghiulare, făcute pe partea de sus a pereţilor, sub cornişă (sub streşinile
acoperişului), ca să fie apărate de ploaie şi zăpadă. De cele mai multe ori, ele
sunt opera unor meşteri locali modeşti, prezentând un deosebit interes pentru
arta populară.
H2
V. BRÂTULESCU, „Chipuri de zugravi, constructori şi ctitori pe Vedea şi Cotmeana -
Argeş", in: Glasul Bisericii, XXI (1962), 5-6, p. 556 ş.u.
Numită şi „Biserica lui Popa Fierea”, refăcută de Mitropolitul Daniil în 1728.
Ceva mai mult s-a zugrăvit pe suprafaţa exterioară a unor biserici din
166
LITURGICA GENERALĂ
afara Capitalei, biserici construite ori zugrăvite în secolele al XVIII-lea şi al

XIX-lea. Astfel este Biserica „Sfântul Gheorghe” şi Biserica Subeşti, din
Câmpulung-Muscel. Tot acolo e şi biserica Schitului Mărculeşti, care a avut
pictură exterioară150 151- De asemenea, biserica Schitului Aninoasa din satul
Valea cu apă, din judeţul Gorj (lângă Târgu-Jiu), zidită de căpitanul Stamatie
Răguleanul şi soţia sa, Maria, în 1709, are, pe sub streaşină, pictate
numeroase chipuri de filosofi şi patriarhi. începând de pe zidul de miazăzi,
avem pe: Esop, Euripide, filosoafa Uethline (?), Udisior (sic!), Andelfica
filosoafa, Hrăşipa, Soma (filosoafe), Iosuv, Veniamin, Sait, Gad, filosoafa
Sinodfonda (sic!), Platon, Archirie, Trighia filosoafa, Socrate, Aristotel,
Irimia şi încă un număr de alţi 19, printre care şi Procrati (probabil
Hipocrate). Filosofii au pe cap coroane împărăteşti şi costume bogate, iar
filosoafele sunt îmbrăcate în frumoase costume ale epocii în care a fost
pictată biserica, cu căciuli pe cap sau cu pieptănături minunate’45.
Catedrala oraşului Târgu-Jiu, ctitoria breslei negustorilor de acolo, din
secolul al XVIII-lea, are zugrăvite pe zidul exterior, chipuri de personalităţi
ale culturii antice, ca: Diogene, Plutarh, Hipocrate, Aristotel, Pitagora.
La biserica (mai nouă) din Câineni (în nordul judeţului Argeş) zugrăvită
la 1807, suprafaţa exterioară a zidurilor e împodobită cu două rânduri de
picturi, despărţite prin brâul median al zidului. Picturile reprezintă 18 chipuri
de filosofi, sibile, patriarhi şi proroci. Deasupra ferestrei de la altar e scena
Bunei Vestiri; sunt şi sfinte muceniţe (Filofteia, Haritina, Minodora, Tecla şi
Eftimia).
între filosofii pictaţi aici sunt nume care nu au nimic comun cu filosofia,
ci constituie, probabil, reminiscenţe din lectura cărţilor populare care circulau
pe atunci (Alecsandria, Vieţile Sfinţilor, Varlaam şi Ioasafi Arghir şi Anadan,
Visul şi Epistolia Maicii Domnului ş.a.). Unele sunt nume de sfinţi pe care le
găsim în Sinaxar (Afroditimie şi Etos),
150
H. T EODORU , „Biserica Schitului Mărculeşti-Flămânda” (1765), în: Buletinul Comisiei
Monumentelor istorice, X X X V (1942), fasc. 113-114, p. 179, figura 1.
151
Pr. I. POPESCU CILIENI, „Schituri oltene necunoscute”, in: Mitropolia Olteniei, XVII
(1965), 1-3, p. 124.
167
iar altele reprezintă nume schimonosite ale unor personaje biblice (Evind şi
Daftan - Aviud sau Eliud, unul dintre strămoşii după trup ai Mântuitorului, şi
Datan, pomenit în cartea Numerii 16, 1 ş.u.)346.
Alte biserici cu pictură exterioară: Olari, Berevoieşti şi „Sfinţii îngeri”
din Curtea de Argeş.
La bisericile din Ardeal, pictura exterioară a fost transplantată de pictorii
Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, care au pictat la ctitoriile sale de
la Sâmbăta şi Făgăraş.
La biserica din Avrig (secolul al XVIII-lea), vedem la exterior, în nişte
firide nu foarte adânci, în partea de sud, pictaţi pe: Sfântul Sava, Intrarea
Domnului în Ierusalim (Floriile) şi învierea lui Lazăr347. Pictura exterioară se
vede şi la bisericile din Săcăuş, Cristian, Tărlungeni şi Cernat din părţile
Braşovului. La biserica din Sibiel (Ardeal), pe peretele de nord, zugravul Stan
a zugrăvit, la 1765, o frescă murală, reprezentând întruparea348. La biserica
Foleşti-Genuneni (Vâlcea), zugrăvită în 1809, după modele mai vechi,
suprafaţa exterioară a zidurilor e împărţită în două registre, printr-o fâşie de
ornamente, pictată în două tonuri (culori). în zona superioară vedem, spre
sud, 16 portrete de filosofi şi sibile, între care se disting Platon, Diogene,
Sibila frigiană, cea persiană şi cea libiană. Spre răsărit, vedem pe Iacov,
Moise şi Solomon, precum şi Buna Vestire; spre nord, sunt pictate cele 12
triburi ale lui Israel, înfăţişate fiecare prin câte un personaj, stând în picioare,
dintre care se disting clar David, Avraam, Isaac, Iacov, losif, Neftali şi Levi.
Zona de jos e decorată cu motive foarte simple, de origine ţărănească. Spre
apus, s-a zugrăvit Sfânta Treime, doi îngeri, Sfinţii trei Ierarhi şi Sfânta
Parascheva, încadrată de două scene mari, înfăţişând pe Sfântul Dimitrie şi
pe Sfântul Gheorghe străpungând balaurul349.
pr p). IONESCU, Schituri şi biserici de sat, Bucureşti, 1931, pp. 70-71.

l.D. ŞTEFÂNESCU, Contribution â letude des peintures murales valaques, Paris, 1928,
p. 66.
Pr. Zosim OANCEA, „Biserica monument istoric şi colecţia de icoane pe sticlă din Sibiel”,
MK
in: Mitropolia Ardealului, XVII (1972), 5-6, p. 11.

l.D. ŞTEFÂNESCU, Contribution d letude..., p. 66; cf. V. BRĂTULESCU, „Biserici din
Vâlcea", in: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXX (1937), 92, pp. 26-64.
Chipuri de sibile şi filosofi antici se întâlnesc şi la alte biserici muntene
şi ardelene şi în nordul Olteniei, datând din secolele al XVIl-lea, al XVIII-lea
168
LI TU R GI CA GE NE RAL A
şi al XlX-lea, cu pictură exterioară, ca: bisericile din Zăvideni, Mihăieşti,

Chicioara (Vâlcea), paraclisul episcopal din Râmnicu Vâlcea, zugrăvit de
Grigorie la 1753, în timpul Episcopului Grigorie, precum şi: biserica din
Păuşeşti (Vâlcea), biserica din Titeşti (Plaiul Loviştei-Argeş), biserica din
Bogdăneşti şi cea din Sâmbureşti (Episcopia Râmnicului), biserica Filip şi
Biserica „Sfântul Nicolae” - Tabaci din Vălenii de Munte (Prahova),
Pietroşiţa şi Brăneşti (la nord de Târgovişte), biserica din Teliu (Ţara Bârsei),
din Răşinari (lângă Sibiu), Ocna Sibiului ş.a.
De obicei, la bisericile muntene mai noi, din secolul al XlX-lea, pe lângă
sibile şi filosofi, apar în pictura exterioară şi chipuri de proroci şi de apostoli.
Astfel, la Biserica cu hramurile „Cuvioasa Parascheva”, „Sf. loan
Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae”, din Parohia Râjleţu-Govora, din comuna
Râjleţu-Vieroş (Argeş), zidită în 1824 şi zugrăvită în 1828, găsim, începând
din colţul sud-vestic al pridvorului: Sibila Văghemie (?), Filostin-Filosoful
Filo iudeul, Sevila (Sibila) Mariamin (?), Iustin Filosoful şi Prorocii: Moise,
Aron, David, Solomon, Zaharia, Isaia, Ghedeon, Daniel, Ioil, Ezechia,
Avacum şi Ilie. între Zaharia şi Isaia e intercalat Sf. Arhanghel Uriil. în axul
altarului (la mijlocul registrului), Maica Domnului Platitera sau Cuvioasa
Parascheva (hramul bisericii). Urmează apoi, spre nord, Apostolii: Toma,
Filip, Tadeu, Andrei, Vartolomeu, Simeon, Marcu, Matei, Luca, loan, Pavel
şi Petru. între Marcu şi Matei se intercalează Sf. Arhanghel Rafail. Urmează
încă un grup de sibile şi filosofi pe zidul de nord, corespunzând celor de pe
zidul de sud: Esop filosoful, Sibila Frighila (Frigia), Anadam filosolul, Sibila
Ana350.
La Biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Cuvioasa
Parascheva” din cătunul Fata, comuna Izvorul (Argeş), zidită la 1846, sibilele
şi filosofii apar pe suprafaţa de nord şi cea de sud a pridvorului, astfel:
Democrate (Democrit) filosoful, Aristotel, Sevila (filosoafa) (pe
-,5° V. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori (de biserici) şi ctitori pe Vedea şi <
otmeana”, în: Glasul Bisericii, XXI (1962), 5-6, p. 513; Cf. Vasile DRĂGUŢ, „Picturi murale
exterioare în Transilvania medievală”, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1965, pp. 75-102.
169
latura de sud); Biaglum (filosof?), Sparta, Apolin, Cartagena (filosofi) (pe

latura de nord). Registrul continuă apoi spre absida altarului cu chipuri de
proroci (pe latura de sud) şi de apostoli (pe latura de nord), unindu-se în
dreptul absidei altarului, unde e Maica Domnului între doi arhangheli şi două
ghivece cu flori.
De obicei, chipurile de sfinţi, de personaje biblice din Vechiul
Testament, de filosofi şi de sibile, care apar sub cornişa bisericilor muntene
din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, sunt zugrăvite în medalioane situate
în firide rotunde, scobite pe suprafaţa pereţilor de nord şi de sud, ori în
panouri dreptunghiulare mărginite de coloane drepte, legate în partea
superioară prin arcuri simple, iar în cea de jos, prin bare orizontale, realizate
în grosimea tencuielii, sau chiar prin cărămizi rotunjite şi tencuite sau
colorate. Registrul întreg al acestor icoane este încadrat, în partea superioară
şi în cea inferioară, de şiruri de diferite ornamente geometrice (linii drepte,
unghiulare, zigzaguri, cercuri şi semicercuri) şi florale (vegetale) colorate.
Faţada principală (de vest) a acestor biserici se prezintă, de regulă, cu un
decor iconografic mai bogat, în care motivul principal e hramul bisericii
respective, care cuprinde uneori două, trei sau chiar patru personaje (scene)
încadrate în general de sfinţi călări (Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dimitrie).
Sunt reprezentaţi călărind şi ctitorii unor biserici (biserica din Vioreşti,
Slătioara-Vâlcea şi Negreşti Gorj).
Pe suprafaţa exterioară a zidurilor laterale, dinspre nord şi sud, ale
pridvorului, apar scene cu caracter didactic (ca cea a spovedaniei), altele cu
caracter bucolic (scene de vânătoare, cerbi, licornul şi ursul, Samson şi leul,
ursari jucând ursul) şi scene din istoria biblică (înălţarea Domnului, Ridicarea
la cer a Prorocului Ilie în căruţa de foc ş.a.)351. Pe peretele pridvorului din
jurul uşii de intrare, apar scene pictate cu raiul şi iadul, iar pe bolta
pridvorului e pictată imaginea Judecăţii de apoi, scene din cartea Apocalipsei
sau mucenicia unor sfinţi.
Uneori, scene mai rare, inspirate din literatura populară, apar la câteva
monumente din nordul judeţului Argeş, ca aceea a Dialogului dintre moarte
şi fiul de împărat, sau cea intitulată Lumea aceasta, de la
1
Y HKÂTUI.ESCU, „Meşteri zugravi, constructori...”, p. 507.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din comuna Uda de sus, zidită la
170
LITURGICA GENERALĂ
1820, zugrăvită în interior la 1826, iar pe dinafară, la 1848. Cea dintâi (pe
faţada de vest a pridvorului) înfăţişează moartea spunând fiului de împărat
(cuvintele îi ies din gură): „Mlăd (în loc de mlădiţă) împărătesc, cât eşti de
frumos, toţi te desfâtează pe tine, vin dejoacă şi cu mine!”. Iar fiul de-mpărat
îi răspunde (cuvintele lui sunt adresate îndreptându-se spre moarte): „Of,
moarte înfocată, cât eşti de urâtă, n-aş fi voit mai bine să-mi vii tu la mine!”.
A doua scenă (pe latura de sud a pridvorului aceleaşi biserici) înfăţişează
un om dormind sub plapumă, iar din gură îi iese o floare de garoafa, din care
se desfac 12 lujere de flori de diferite culori, care simbolizează cele 12 luni
ale anului în curgerea lor necontenită, până la sfârşind vieţii omului. Motivul
florii de garoafă îl întâlnim pentru prima dată in pictura Bisericii „Sfântul
Nicolae” - Domnesc din Curtea de Argeş (secolul al XIV-lea), iar sub forma
unui buchet (snop) de flori reapare şi în miniaturile din manuscrisele
mitropolitului Anastasie Crimea, de la Dragomirna (începutul secolului al
XVII-lea). între zugravii care au lucrat aici, ale căror nume sunt scrise în
proscomidiar, cel dintâi e un oarecare Angliei Diaconul, dar se pare că
zugrăvirea exterioară e execu- fată de un oarecare Dumitru Zugravul, la
1848352.
Alte scene mai deosebite din pictura exterioară a bisericii, din aceeaşi
regiune: Despărţirea sufletului de trup, la Biserica cu hramurile „Sfântul
Nicolae”, „Cuvioasa Parascheva” şi „Sfinţii Arhangheli” din comuna
Păduroiu-Vale, judeţul Argeş (1737); pe suprafaţa zidului de nord al
pronaosului, un trup omenesc încadrat de doi îngeri (unul la cap, altul la
picioare) care se roagă pentru el; deasupra, în nori, Dumnezeu- l'atăl, cu
braţele întinse spre sufletul mortului. Tot aici e zugrăvită scena l'ilda
spovedaniei353. Deasupra sunt cinci medalioane cu sfinţi. Pe zidul ile sud al
pronaosului e zugrăvit Sfântul Ilie, în scena Răpirea la cer
V. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori...”, pp. 520-521.

153
Preotul stă în jeţ (scaunul de spovedanie, îmbrăcat în odăjdii, penitentul îngenun- • beat
la picioarele lui). La biserica din Găinuşa de Sus, din Argeş (1801), în spatele penitentului apare
şi un înger care îl asistă, iar la biserica din Albota (Argeş), apare diavolul care îndeamnă pe om
să nu spună totul la spovedanie (V'. BRĂTULESCU, „Meşteri zugravi, eonii netori...”, pp. 545-546).
171
(trăsură de epocă, secolul al XIX-lea, cai albi cu aripi roşii, Sfântul Ilie întors
spre spatele trăsurii, aruncă cojocul pe care Elisei, ucenicul său, îl primeşte
stând în genunchi). în registrul de tiride pătrate de sub cornişă, apar numai
chipuri de sfinţi mucenici având la mijloc (la altar) pe Maica Domnului354.
Privită în general, pictura exterioară a bisericilor muntene şi oltene -
acolo unde este - nu cuprinde, ca în Moldova, întreaga suprafaţă a zidurilor.
Ea se face parţial pe registrele superioare ale unor elemente arhitecturale de
sub streaşină sau deasupra brâului (ca o funie răsucită, uneori ocniţe
romboidale în relief sau numai pictate) care încon joară pe mijloc pereţii
exteriori. Pictura cuprinde uneori tot registrul superior din jurul bisericii.
Tematica iconografică este variată, iar motive florale decorează arcele şi
stâlpii pridvorului.
3. Icoanele praznicale, cele ale sfinţilor mai importanţi şi

cele ale sfinţilor români
a) Icoanele praznicale pot fi şi fixe, şi mobile. Ele se pot zugrăvi pe

catapeteasmă sau la intrarea în biserică deasupra, pe peretele dinspre apus, ca
icoane de hram, precum şi pe catapeteasmă, în dreapta şi în stânga icoanelor
împărăteşti. în continuarea lor se zugrăvesc sfinţii mai apropiaţi de viaţa
credincioşilor, ca Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe, Sf. loan Botezătorul,
Sfântul Dimitrie, Sf. Antonie cel Mare ş.a.
Icoanele praznicale mobile se aşază pe un tetrapod în biserică lângă
tetrapodul cu icoana învierii, în ziua hramului sau a praznicului respectiv.
b) în bisericile unde se află moaştele vreunui sfânt ori în regiunile unde
un sfânt este venerat în mod special de către credincioşi, icoana sfântului se
va zugrăvi în pictura de pe pereţii naosului unde se vor ilustra scene din viaţa
şi minunile sfântului respectiv. Biserici cu moaşte de sfinţi se află la noi în
ţară atât în Moldova, cât şi în Muntenia şi Oltenia. In bisericile din Moldova
se vor zugrăvi scene din viaţa şi minunile
‘ 1 V'. BHÂTULESCU, „Meşteri zugravi, constructori...”, p. 534.

Cuvioasei Parascheva, ale cărei sfinte moaşte se află în catedrala mitro-
politană din Iaşi, precum şi din viaţa Sf. loan cel Nou de la Suceava, ale cărui
172
LITURGICA GENERALĂ
sfinte moaşte se păstrează în Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Sf.

loan cel Nou din Suceava.
în bisericile din Oltenia se vor zugrăvi scene din viaţa Sfântului Nicodim
de la Tismana şi a Sf. Grigorie Decapolitul ale cărui sfinte moaşte se
păstrează în fosta Mănăstire Bistriţa din judeţul Vâlcea; în bisericile din
părţile Argeşului se vor picta scene din viaţa Sfintei Filofteia, ale cărei sfinte
moaşte se păstrează în paraclisul Mănăstirii lui Neagoe din Curtea de Argeş;
în bisericile din jurul Bucureştiului se vor picta scene în legătură cu viaţa şi
minunile Sf. Dimitrie cel Nou (Basarabov), ale cărui sfinte moaşte se
păstrează în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. La fel se va proceda pentru
sfinţii care sunt hramuri sau patroni de biserici.
De aceeaşi atenţie trebuie să se bucure din partea zugravilor de biserici
şi sfinţii români canonizaţi începând cu octombrie 1955, prin hotărârile
Sfântului Sinod. Chipurile lor vor fi înfăţişate în toate bisericile mai ales din
regiunile în care sfinţii respectivi au trăit şi au activat, unde li se păstrează
sfintele moaşte ori unde sunt cu deosebire veneraţi. Sf. loan Valahul sau
Românul şi Sf. Calinic Cernicanul, în bisericile din Muntenia şi Oltenia, Sf.
Iosif cel Nou, în bisericile din Banat, Sf. Iorest şi Sava Brancovici, Visarion
Sarai, Sofronie de la Cioara şi Oprea, în bisericile din Ardeal335. 152
152
în 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod a canonizat următorii sfinţi români: Sf. Cuvios loan
de la Prislop, Sf. Ierarh Antim Ivireanul, Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori Preoţii Moise Măcinic
din Sibiel şi loan din Galeş, Sf. Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, Sf. Cuvios Daniil Sihastrul,
Sf.
< uvios Gherman din Dobrogea, Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sf. Ierarh
Ghelasie de la Râmeţ, Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi, Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel
Mare şi Sfânt, Sf.
< uvios loan de la Neamţ (Hozevitul), Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sf. Martiri Constantin
Vodă Iti uncoveanu cu cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache.
Canonizările au «ontinuat şi după 1992, fiind trecuţi în rândul sfinţilor: Sf. Ierarh Grigorie
Dascălul, mitropolitul Moldovei, Sf. Ierarh Teodosie de la Brazi, mitropolitul Moldovei, Sf.
Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului, Sf. Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării
Româneşti, Sf. Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, Sf. Ierarh Dosoftei, mitropolitul
Moldovei, Sf. Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sf. Cuvios Antipa de la Calapodeşti,
Sf. loan Casian, Sf. Vasile de la Poiana Mat ului, Sf. Ierarh Simeon Ştefan, mitropolitul
Ardealului, Sf. Cuvios Irodion de la Lainici, Sf.
< uvios Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, Sf. Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, Sf.
Cuvios I tionisie Exiguul, Sf. Cuvios Onufrie de la Vorona, Sf. Chiriac de la Tazlău, Sf. Cuvios
Iosif şi i lut iac de la Bisericani, Sf. Cuvios Paisie de la Neamţ, Sf. Cuvios Antonie de la Iezerul
Vâlcii, Sf,
173
Locul icoanelor acestor sfinţi în ansamblul picturii murale a naosului va

fi determinat de calitatea lor în viaţă ori de alte criterii. Sf. Calinic Cernicanul
şi Iosif cel Nou de la Partoş, precum şi Mitropoliţii Iorest şi Sava vor putea
fi pictaţi chiar în altar printre ierarhii din registrul de jos, deoarece au fost
arhierei (episcopi şi mitropoliţi); chipurile Sfinţilor Visarion Sarai şi Sofronie
de la Cioara, care au fost ieromonahi (preoţi-călugări), se vor picta în naos,
printre sfinţii zugrăviţi în registrul inferior, mai aproape de pronaos, unde pot
fi văzuţi şi veneraţi de credincioşii de ambele sexe. Sf. loan Valahul
(Românul) şi Oprea Nicolae (Miclăuş), care au fost simpli mireni, vor fi
zugrăviţi în naos, mai înspre apus sau în pronaos, în costumul de epocă.
Frumoase reprezentări iconografice ale unora dintre aceşti sfinţi se află în
bisericuţa Schitului Vovidenia, de lângă Mănăstirea Neamţ şi în multe alte
biserici din ţară.
Dacă spaţiul de pictat din biserică este insuficient, chipurile acestora se
vor zugrăvi pe icoane separate (mobile sau portative), care vor fi fixate pe
iconostase (pupitre) speciale, în locuri accesibile în biserică, unde să poată fi
văzute şi venerate de credincioşi.
BIBLIOGRAFIE
Bobulescu, C, „Zugravii Pârvu Mutu, Constantinos Grecul (1682- 1735)

şi Nifon Udrescu...”, în: Arhiva română, V (1940), pp. 103-156;
Brătulescu, V., „Pictura Suceviţei şi datarea ei”, în: Mitropolia Moldovei
şi Sucevei, XL (1964), 5-6;
Brătulescu, V., „Portretul logofătului loan Movilă Ioanichie în tabloul
votiv de la Suceviţa”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XLII (1966), 1-2;
C(hihaia), Pavel, „Câteva date în legătură cu portretele votive din
Biserica lui Neagoe din Curtea de Argeş”, în: Mitropolia Olteniei, XIV
(1962), 7-9, pp. 449-472;
< UVION (iheorghe de la Cernica şi Căldăruşani, Sf. Voievod Neagoe Basarab, Sf. Martiri
Năsâudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din
Telciu.
174
LITURGICA GENERALĂ
Crăciunaş, Irineu, „Bisericile cu pictură exterioară în Moldova”, în:

Mitropolia Moldovei şi Sucevei, I (1969), 7-9, pp. 406-442; II (1970), 3-6,
pp. 150-170; III (1970), 9-10, pp. 480-520;
Drăguţ, V., „Picturi murale exterioare în Transilvania medievală”, în:
Studii şi Cercetări de Istoria Artei (Seria Artă Plastică), voi. XII (1965), 1,
pp. 75-101 (text + 9 ilustraţii), (recenzie în: Mitropolia Olteniei, XV1111
(1966), 1-2, p. 174, şi în: Studii Teologice, XVIII (1966), 3-4, p. 244);
Efremov, Al., „Primul peisaj de concepţie occidentală în pictura de
icoane din Ţara Românească (4 icoane vechi din secolul al XVII-lea, în
muzeul Mănăstirii Hurezi”), în: Monumente istorice şi de artă, 1, 1974, pp.
69-74 (vezi în: Biserica Ortodoxă Română, XCII (1974), 9-10, p. 27 ş.u.);
Feier, Virgil, „Noi identificări de lucrări religioase ale pictorului
bănăţean Nicolae Popescu”, în: Mitropolia Banatului, XXIX (1979), 10-12,
pp. 730-736;
Grabar, A., „L’origine des faţades peintes des eglises moldaves", în:
Melanges offerts a M. Nicolas Iorga, Paris, 1933, pp. 365-382;
Henry, P, „De l’originalite des peintures bucoviniennes dans
l'application desprincipes byzantins”, în: Byzantion, I (1924), pp. 291 -303;
Henry, R, „L’arbre de Jesse dans Ies peintures de Bucovine", în:
Melanges de ITnstitut Francais de Hautes Etudes en Roumanie, 1928, pp.
33-49;
Henry, R, Les eglises de la Moldavie du nord des origines ă la fin du
XVI-e siecle (text şi album), Paris, 1930;
Istoria artelor plastice în România, voi. 1, G. Oprescu (coord.), Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1968, pp. 162-166, 189-193, 262-276, 348-391, ■121-
422, voi. 2, 1970, pp. 59-80, 134-143, 168-169, 191-193;
Lazarev, Victor, Istoria picturii bizantine, trad. Florin Chiriţescu, pref.
Vasile Drăguţ, 3 voi., Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980;
Luţia, O., „Legenda Sf. loan cel Nou de la Suceava în frescurile de la
Voroneţ”, în: Codrul Cosminului, I (1924), pp. 279-354;
Meteş, Ştefan, „Zugravii bisericilor române”, în: Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvania, voi. VII, 1926-1928, <
luj, pp. 1-168; şi extras: Zugravii bisericilor române, Cluj, 1929, 168 p., I I
ilustraţii; 1926-1928, pp. 1-168;
Moisescu, Cristian, „Decoraţia exterioară zugrăvită pe tencuială a

monumentelor din Ţara Românească - secolele XIV-XV1I”, în: Monumente
istorice şi de artă, 1, 1974, pp. 54-58 (recenzie în: Biserica Ortodoxă
Română, XCII (1974), 9-10, p. 26;
Pascu, Caius, Stancu Raicu Pr., „însemnări despre un zugrav bănăţean
din secolul XVIII”, în: Mitropolia Banatului, XVII (1967), 10-12, p. 732;
Pillat, Cornelia, „Pictura din pridvorul Kretzulescu din Bucureşti”, în:
Studii şi Cercetări de Istoria Artei, IV (1957), 3-4, pp. 135-163;
Roumanie - Eglises peintes de Moldavie. Col. U.N.E.S.C.O., de l’art
mondial, pref. Andree Grabar, introd. George Opresco, New York, 1962, (cu
32 de planşe în culori);
Sinigalia, Tereza, „Picturile exterioare de la monumentele din nordul
Moldovei în atenţia specialiştilor UNESCO", în: Buletinul Monumentelor
Istorice, 1970, 1, pp. 77-78;
Stoide, C.A., „Ştiri despre câţiva zugravi moldoveni din secolele XVII-
XVIU”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXV (1959), 7-8, pp. 421-431;
Ştelanescu, I.D., Le monastere de Neamţu. L’Eglise de lAscension. Les
peintures murales, Bucureşti, 1946;
Tafrali, O., „Le siege de Constantinopole dans les fresques des eglises
de Bukovina”, în Melanges offerts a M. Gustave Schlucuberger, voi. II, Paris,
1924, pp. 456-461;
Ulea, Sorin, „Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare
moldovene” (partea I), în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1, 1963, pp.
57-93;
Bucureşti, 1959;
Voinescu, Teodora, „Un fenomen puţin cercetat: sibilele în pictura
exterioară din Ţara Românească”, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei,
1970, 2.
176
CAPITOLUL XVIII
TIPURI ICONOGRAFICE.
REPREZENTĂRI ALE MÂNTUITORULUI,
ALE SFINTEI TREIMI ŞI ALE SFINŢILOR ÎNGERI
Tipurile iconografice, adică reprezentările în pictură ale persoanelor şi

faptelor semnificative, cuprinse în istoria sfântă a Bisericii, sunt expresia şi
rezultatul unei evoluţii a artei picturale bisericeşti, începând din epoca
paleocreştină, până spre sfârşitul secolul al XVI-lea, socotit răstimpul de
formare a iconografiei creştine.
Dacă, la început, temele picturii creştine erau ilustrate prin simboluri
(crucea, în primul rând) şi transcrieri de texte sfinte (ca psalmii), treptat, după
secolul al IV-lea îndeosebi, tematica se îmbogăţeşte, datorită atât cercetării
şi comentării cărţilor sfinte, cât şi înregistrării realităţilor istorice ale vieţii
Bisericii mereu îmbogăţită cu personaje şi fapte memorabile. Ca urmare, se
impune formarea unor programe iconografice pentru selectarea şi rânduirea
acestor teme, programe care vor deveni normative pentru crearea şi
menţinerea unui spirit unitar în iconografia creştină, a Răsăritului m special.
Chiar dacă spiritul naţional şi-a impregnat amprenta în bisericile Răsăritului,
totuşi, în mare, acest spirit şi-a păstrat unitatea.
Tipurile iconografice se bazează pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
începând cu reprezentarea Mântuitorului, în iconografia creştină totul are o
bază şi o motivaţie atât dogmatică, cât şi istorică.
a) Reprezentarea Mântuitorului în iconografie s-a făcut, de-a lungul
timpului, nu numai sub formă de simboluri, ci şi sub forma portretului, .1
reprezentării directe.
Simbolurile au fost un mijloc de reprezentare folosit de creştini, mai ales
în primele veacuri, în epoca persecuţiilor împotriva Bisericii.
177
Creştinii se recunoşteau între ei prin simbolul folosit pentru reprezentarea

Mântuitorului: desenul unui peşte, al unui miel, al viţei de vie şi chiar al
păsării Phoenix, simbol al renaşterii la păgâni, devenit pentru creştini
simbolul învierii Domnului356. Simbolul mielului şi al viţei de vie se bazează
pe texte din Sfânta Scriptură. Mielul, ca element de jertfă, este numit de Sf.
loan Botezătorul când îl arată pe Mântuitorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridică păcatul lumii” (loan 1,29). Iisus învăţătorul, referindu-Se la
propovăduirea învăţăturii Lui, Se compară alegoric cu butucul viţei: „Eu sunt
viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce
roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (loan 15, 5). Aceste
reprezentări simbolice, zugrăvite de primii creştini pe pereţii catacombelor,
sunt completate de Alegoria bunului păstor, despre care vorbesc Vechiul şi
Noul Testament, şi care era o prefigurare a Mântuitorului: „Eu sunt Păstorul
cel Bun [...] şi sufletul îmi pun pentru oi” (loan 10, 14-15). Sub acest chip se
crede că e reprezentat Iisus, încă din secolul I, în Catacomba Domitillei de la
Roma. E înfăţişat sub chipul unui tânăr, fără barbă, cu părul lăsat pe umeri,
fie înconjurat de oi, fie purtând pe umeri o oaie357.
în afară de reprezentările alegorice, Iisus mai apare în frescele
Catacombelor Pretextat si Calist, datină din secolul al II-lea si în
>*>
reprezentări directe, în diferite scene evanghelice: în Convorbirea cu
Samarineanca are chipul unui bărbat matur, cu barbă; în alte scene e înfăţişat
tot ca tânăr, fără barbă; reprezentările se înmulţesc în veacurile următoare
când arătarea directă, portretul, se va generaliza. De altfel, Sinodul Trulan de
la 692, prin Canonul 82, prevede chiar interdicţia de
' Cf. Constituţiile Apostolice, V, 7, in voi. Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună

5Î|
cu Aşezămintele şi Canoanele apostolice, voi. 2, trad. Pr. 1. Mihălcescu, Pr. M. Pâslaru, Pr.
G.N. Niţu, Chişinău, 1928, p. 122; cf. trad. Diac. loan I. Ică jr, în Canonul Ortodoxiei, voi I:
Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 674.
Imagine întâlnită şi în păgânism, unde zeul Hermes (Mercur), socotit ca ocrotitor al
turmelor, era închipuit ca un păstor purtând pe umeri o oaie. Creştinismul dă însă acestei scene
bucolice păgâne un înţeles nou cu conţinut dogmatic. Iisus este Răscumpărătorul care înalţă pe
om, tăcându-1 părtaş la slava cea dumnezeiască. O altă imagine păgână care trece în creştinism,
transfigurată, este cea a lui Orfeu, care, cântând din liră, îmblânzeşte fiarele naturii. Închipuit rar
ca un cântăreţ cu liră, Iisus apare simbolic ca îmblânzitor al omenirii prin < m ântui învăţăturii
Sale divine.
178
a mai picta pe Iisus sub formă de simbol. în locul mielului s-a hotărât pictarea
feţei, a chipului real, uman, al Mântuitorului, „pentru ca prin aceasta să
privim mărirea smeririi lui Dumnezeu-Cuvântul şi să hm călăuziţi spre
aducerea aminte de vieţuirea lui în timp, de Patimile şi de Moartea Lui”.
Canonul făcea această precizare, pornind de la icoanele în care era
reprezentat Sf. loan Botezătorul cu chip de om, arătând cu un deget spre
Hristos reprezentat simbolic in chip de miel. Se stabileşte necesitatea
concordanţei dintre canon şi Sfânta Scriptură, adică intre realismul istoric şi
cel simbolic, precum şi interzicerea unor reprezentări profane care ar mai h
amintit de vechile ceremonii păgâne.
în iconografia creştină apar două reprezentări ale Mântuitorului, despre
care tradiţia spune că datează chiar din vremea Sa. Sunt icoanele „nefăcute
de mână”: Năframa Sfintei Veronica'™ şi Icoana regelui Avgar al Edesei'™.
în multe biserici, acolo unde spaţiul permite, se aşază pe
,5S
Despre această icoană, tradiţia spune că s-a făcut în timp ce Iisus mergea spre Golgota şi
o femeie evlavioasă, Veronica, i-a dat o năframă să-şi şteargă sudoarea de pe faţă. Ştergarul
împăturit in patru a imprimat chipul Mântuitorului. în Biserica „Sfântul Petru” din Roma se
păstrează o năframă, despre care se spune că este de la Veronica şi preoţii o arată credincioşilor
în Săptămâna Patimilor (cf. EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericească, VII, 18, in coli. Părinţi
şi Scriitori Bisericeşti, voi. 13, trad. Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, pp. 287-288).
359
Stihira a treia de la Laude, glas patru, din slujba Utreniei: „Lui Avgar a trimis slovele
iele închipuite de Dumnezeu, celui care a cerut mântuire şi sănătatea cea întru asemănarea i
lupului tău dumnezeiesc”, precum şi stihira de la Slava..., glas VIII, de la Vecernia zilei de 10
august: „închipuind icoana preacuratei feţei Tale, ai trimis-o credinciosului Avgar cel ce dorea să
Te vadă pe Tine, cel nevăzut de heruvimi, după dumnezeire”, amintesc de „icoana cea nefăcută
de mână a Mântuitorului”, pe care tradiţia o atribuie Mântuitorului însuşi; EUSEBIU DE CEZAREEA,
Istoria bisericească, I, 13, 1-9, în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 13, pp. 59-62,
consemnează o corespondenţă intre Avgar şi Mântuitorul. Acesta, la rugămintea lui Avgar, grav
bolnav, i-a trimis chipul Său imprimat pe o năframă. Se spune că, primind-o, legele Avgar s-a
făcut sănătos şi a aşezat-o ca pe o sfântă emblemă la porţile cetăţii Edesa, punând astfel capăt
închinării la idoli şi contribuind la răspândirea creştinismului. Un urmaş .d lui Avgar
reintroducând păgânismul a vrut sâ distrugă icoana. Dar episcopul Edesei o ascunde, zidind-o
într-o firidă unde a ars permanent o candelă. Legenda a fost consemnată I I I cartea învăţătura lui
Addar, scrisă în secolul al V-lea de către episcopul Edesei; Evagrie i secolul al Vl-lea), in lucrarea
sa Istoria bisericească, relatează despre soarta acestei icoane. în mul 544-545, Edesa fiind
asediată de Chosroe, împăratul perşilor, icoana s-a arătat in vis lui I ulaliu, episcopul de atunci al
Edesei. Acesta a desfăcut firida din zid, in faţa căreia continua I ardă candela, şi a găsit icoana
cea netăcută de mână. Icoana de pe năframă se imprimase pe cărămida peste care fusese aşezată
năframa. Icoana a făcut imediat o minune, alungând pe
179
Preot Prof Univ. Dr. Ene BRANIŞTE
catapeteasmă, în registrul de jos al icoanelor (praznicelor împărăteşti şi al

icoanelor împărăteşti), intr-un mic spaţiu în mijlocul şirului (sub icoana
centrală) icoana cea nefăcută de mână a Domnului (sudariul sau mahrama
[năframa] Sfintei Veronica) ori icoana de pe cărămida regelui Avgar al
Edesei. Aceste icoane nefacute de mână le mai găsim şi pe suprafaţa arcurilor
mari care susţin turla între pandantivi. La mijlocul pandantivilor, spre răsărit,
e chipul de pe năframa Sfintei Veronica (sudariul), iar în partea de apus e
chipul nefăcut de mână de pe cărămida regelui Avgar al Edesei.
Trăsăturile chipului lui Iisus Hristos le aflăm dintr-o scrisoare apocrifă -
Scrisoare despre chipul lui Iisus Hristos -, trimisă de Publius Lentulus,
proconsulul Romei, către Senatul Romei (găsită între manuscrisele din
Vatican):
„Aici în Iudeea se află un bărbat plin de mari virtuţi, care Se numeşte

pe Sine Iisus Hristos. Cei care îi urmează Lui îl cinstesc ca pe Fiul lui
Dumnezeu Cel tară de moarte. [...] El înviază morţii, tămăduieşte toate
bolile numai prin al Său cuvânt şi prin punerea mâinilor asupra lor.
(Bărbatul acesta) este înalt la trup (cu statura dreaptă, braţele
asediatorii Edesei. Aşa au apărut două icoane de la Avgar, nefăcute de mână: cea de pe pânză şi
icoana de pe cărămidă. Sfinţenia icoanei a fost recunoscută şi de arabi, care au cotropit oraşul in
630, dar n-au împiedicat cinstirea ei. In secolul al VIII-lea, icoana era cunoscută şi cinstită in tot
Răsăritul. Sinodul al Vll-lea Ecumenic şi Sf. loan Damaschin se referă la ea consemând legenda.
în secolul al X-lea, icoana a fost adusă din Edesa la Constantinopol, sub împăratul Constantin
Porfirogenetui, şi a fost aşezată în Biserica Maicii Domnului (numită Fares), considerată pavăză
a Imperiului Bizantin; s-a alcătuit în cinstea ei o slujbă şi s-a instituit ca sărbătoare a aducerii la
Constantinopol ziua de 16 august (consemnată in Calendarul ortodox). Icoana întipărită pe
cărămidă a fost adusă şi ea la Constantinopol din oraşul Icrapole din Siria, unde se afla în secolul
al X-lea (963-969) în timpul lui Nichifor Focas. După devastarea Constantinopolului de către
cruciaţi (1204), s-a pierdut definitiv urma celor două icoane. Nici reproducerile ulterioare nu s-
au mai păstrat, dar icoanele au rămas în Tradiţia ortodoxă (FI'SKISIU DE CEZAREEA, Istoria
bisericească, 1,13,10, în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 13, p. 61; cf. Nikeforos
KALLISTOS, Ecclesiastica Historia^ voi. II, c. 7, Paris, 1860; t GHENADIE I V A I I ANI'.
Iconografia..., Bucureşti, 1891, p. 230; Ierom. Miron (Elie) CRISTEA, Iconografia..., Sibiu,
1905, pp. 75-77, L. USPENSKY, „Primele icoane ale Mântuitorului şi Maicii Domnului”, in:
liirnalnl Patriarhiei Moscovei ()KypHan MOCKOBCKOU nampuapxuu), 1958, 2, pp. 41-52; I
USPENSKY, „învăţătură despre caracterul şi conţinutul icoanei”, în: Jurnalul Patriarhiei \lo<, ovei
OKypuan MOCKOBCKOU nampuapxuu), 1958, 11, pp. 38-42, şi trad. rom. în: Glasul Bisericii.
XX (1961), 11-12, pp. 38-42.
frumoase cu mâini lungi) şi cu faţa bine proporţionată. Părul îl are
180
pogorându-se neted (şi fără luciu) până la urechi şi se sfârşeşte în plete

creţe (până la umeri şi de la umeri în jos); de la frunte (prin mijlocul
capului) părul este despărţit în două (cu cărare), după obiceiul naza-
rinenilor, iar faţa părului (culoarea) este astfel încât cu greu se poate
descrie (dacă are culoarea vinului sau este în floarea unei alune timpurii).
Fruntea Lui este lungăreaţă şi netedă, ochii îi sunt (căprui şi foarte) vioi;
obrajii (fără nicio meteahnă) sunt plini de rumeneală (foarte plăcută);
nasul şi gura (sunt făcute) cu bune măsuri (şi fără cusur). Barba, având
faţa (culoarea) ca părul capului (este destul de) deasă şi despărţită (în
două), iar lungimea îi este de un deget. Fizionomia Lui este nobilă şi
delicată. Chipul Lui are blândeţe şi oarecare seriozitate (încât de la prima
vedere atrage dragostea şi respectul)”153.
în cele trei părţi ale bisericii ortodoxe, pronaos, naos şi altar, domină
reprezentările iconografice ale Mântuitorului în cadrul activităţii atributelor
Sale: în altar, în scena Dumnezeieştii Liturghii împărtăşind pe Sfinţii
Apostoli, e reprezentat ca Mare Preot sau Arhiereu-, în naos, în cupola cea
mare a Bisericii, e Pantocratorul-Atotţiitorul, împărat şi Stăpân al lumii; în
pronaos şi exonartex este înfăţişat Emanuel înconjurat de îngeri şi profeţi,
anunţând activitatea lui de Profet sau învăţător. La a doua venire având toate
atributele, inclusiv acela de Mare Judecător, Iisus e reprezentat în scena
Judecăţii din urmă în toată strălucirea slavei Sale.
în pictura altarului, în scena împărtăşirea Sfinţilor Apostoli (Cina de
faină sau Liturghia arhierească) înveşmântat ca arhiereu, Mântuitorul, in
faţa Sfintei Mese (cu faţa spre privitorul scenei) este reprezentat sluti nd şi
dând Sfinţilor Săi Apostoli, de o parte, Sfântul Trup, iar de alta, Sfântul
Sânge. (Mântuitorul poate fi reprezentat în această scenă de două ori: o dată
orientat spre grupul de Apostoli din dreapta Sa, a doua oară
orientat spre grupul Apostolior din stânga Sa). Grupul din stânga, care are în
153
XANTOPOULOS NIKEFOROS KALUSTOS (1256-1335), Ecclesiastics Historia, Paris, I ('30,
voi. I, c. 1, cap. 40; cf. Codex apocriphus Novi Testamenti, FABRICIUS (ed.), Hamburg, I '03.
Cf. t GHENADIE ENĂCEANU, Iconografia..., p. 231; N.I. ŞTEEĂNESCU, „Chipul lui I Iristos”, în:
Studii Teologice, XII (1960), 1-2, pp. 29-39; cf. L. USPENSKY, „Primele icoane ale
•Mântuitorului şi Maicii Domnului”, pp. 44-52; DIONISIE DE FURNA, Erminia Picturii bizantine,
Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 147.
181
frunte pe Sfântul Petru, primeşte Sfântul Trup; grupul din dreapta, având în
frunte pe Sfântul loan, primeşte Sfântul Sânge. Această scenă a împărtăşirii
Sfinţilor Apostoli apare zugrăvită în altar şi în bisericile cele mai mici,
deoarece ea ilustrează momentul împărtăşirii clericilor de către arhiereu, la
Liturghia arhierească, adică un ritual liturgic care se săvârşeşte numai în altar.
Acolo unde spaţiul permite, se poate picta în altar, sub registrul care
reprezintă Cortul Mărturiei (de sub medalionul central cu Maica Domnului)
şi deasupra registrului ce reprezintă şirul episcopilor, scena Dumnezeieştii
Liturghii sau a Liturghiei îngereşti; dacă în altar spaţiul e mic, scena aceasta
se pictează pe pereţii turlei celei mari (cu Pantocratorul) de deasupra
naosului. Mântuitorul e înfăţişat în centrul compoziţiei slujind ca Mare
Arhiereu (înconjurat în dreapta şi în stânga de îngeri-preoţi şi diaconi), în
atitudine de mişcare şi purtând către altarul (Sfânta Masă) din centrul
tabloului ori discul şi potirul cu Sfintele Daruri (ca la Vohodul mare al
Liturghiei arhiereşti), ori Sfântul Epitaf, simbolizând trupul mort al
Domnului (ca la procesiunea înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf, la
Prohodul din Vinerea Sfintelor Patimi).
Reprezentarea lui Iisus-împărat, în icoana Pantocratorului din absida
turlei mari de deasupra naosului, îl înfăţişează încadrat într- un medalion
rotund, înconjurat de un curcubeu; este zugrăvit bust, cu figura clasică
(prelungă), părul lung, având cărare la mijlocul creştetului, ochii mari,
sprâncene drepte, nas prelung, gura acoperită în partea superioară de mustaţa
ce se uneşte cu barba rotundă, scurtă, ce-i încadrează faţa. Veşmântul Său,
după moda antică, e o cămaşă fără guler, strânsă în jurul gâtului, cu multe
creţuri, cu mânecă strâmtă; peste cămaşă are o mantie largă. Faţa e severă, cu
privirea scrutătoare şi gravă, în jurul capului, se disting aureola cu cruce şi
iniţialele Mântuitorului. Binecuvântează cu mâna dreaptă, în mâna stângă
ţine Sfânta Evanghelie deschisă pe care sunt înscrise iniţialele simbolice: alfa
şi omega (prima şi ultima literă a alfabetului grec, simbolizând eternitatea şi
atotputernicia lui Dumnezeu, cf. Apocalipsa 1, 8).
Ca împărat atotţiitor şi iubitor de oameni (flavTOKpcmop Kai
<l>iÂdv0pu>7Toc;) este reprezentat şi pe icoana împărătească din registrul de
jos al catapetesmei. Aici apare singur, ca împărat ori Arhiereu, şezând pe
tron, ori ca Proroc şi învăţător, cu Evanghelia deschisă şi binecuvântând. Pe
icoană se poate scrie începutul unei rugăciuni care se rosteşte de obicei în
182
faţa ei: „Preacuratului Tău chip ne închinăm...” Hristos ca împărat (Christ de

majeste) e reprezentat şi în tema iconografică numită Deisis (Aeiţoic; -
rugăciune de mijlocire, implorare). Iisus e aşezat pe tron, ţine Evanghelia
închisă şi binecuvântează (ca la „Sfântul Nicolae” - Domnesc din Curtea de
Argeş). El e încadrat în dreapta de Sfânta Fecioară, iar în stânga de Sf. loan
Botezătorul, amândoi stând în picioare, rugându-se şi mijlocind către
Mântuitorul, pentru oameni. Tema Deisis are o semnificaţie liturgică
evidentă361, fiind inspirată din ritualul Proscomidiei, în care cele dintâi
miride (părticele) de pâine, după scoaterea Sfântului Agneţ, sunt aduse în
cinstea Sfintei Fecioare şi a Sf. loan Botezătorul, ca cei mai buni şi mai
puternici mijlocitori ai noştri pe lângă Mântuitorul; ei ocupă cele dintâi locuri
în ierarhia cerească, îndată după Mântuitorul şi înaintea Sfinţilor îngeri.
în bisericile moldovene, tema Deisis se zugrăveşte de obicei pe peretele
de apus al naosului în legătură cu friza ctitorilor; în cele muntene, ea se află
de regulă pe peretele de nord al naosului, între sfinţii militari (Cozia, Snagov,
Hurezi ş.a.) şi cum recomandă şi Regulamentul din 1912 al Sfântului Sinod
(Articolul 13).
în bisericile ruseşti, scena Deisis ocupă un loc principal în iconografia
catapetesmei, fiind tema ei centrală în rândul (registrul) de icoane de
deasupra icoanelor împărăteşti. Ea simbolizează atunci rugăciunea Bisericii
pentru lume, Sf. loan Botezătorul reprezentând Biserica Legii Vechi, iar
Maica Domnului pe cea a Legii Noi362, deci unirea în Hristos .1 Vechiului şi
a Noului Testament, plinirea bucuriei ultimului profet, Sf. loan
înaintemergătorul, „prietenul Mirelui” (loan 3, 29), şi ivirea pe pământ a
miresei lui Hristos, Biserica, personificată aici prin Maica I >omnului363.
,S!
I.D. ŞTEFĂNESCU, L’fcvolution de In peinture religieuse en Bucovine et eu Moldavie. \ouvelles
recherches, Paris, 1929, p. 126.
562
Cf. L. USPENSKY, „Le probleme de l’iconostase”, în: Contacts (Paris), 1964, 2, trad, mm.
în: Mitropolia Banatului, XV (1965), 1-3, pp. 109-110.
,63
L. USPENSKY, Le probleme de l’iconostase..., p. 113.
Iisus-Emanuel, care înseamnă „cu noi este Dumnezeu”, este reprezentat
în pictura din interiorul bisericii la baza turlei celei mari, ca una dintre cele
patru înfăţişări ale chipului Mântuitorului; Iisus-Emanuel e pictat pe latura
de nord, plutind pe norii cerului, ţinând un sul pe care scrie: „Duhul
Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc...” (Isaia 61,
183
1; cf. Luca 4, 18).

Numirea Emanuel se găseşte la Isaia 7, 14: „Se va chema numele lui
Emanuel”, şi la Matei 1, 28, îngerul vestind în vis pe Iosif: „Se va pune
numele lui Emanuel”364.
Iisus-Emanuel este des reprezentat în pictura bizantină, sub chip de
copil, fie stând pe tron, fie în picioare, înconjurat de îngeri care îl slăvesc.
în pictura exterioară de la Moldoviţa, în cadrul ansamblului pictural
Acatistul Maicii Domnului este reprezentat stând pe tron, în cer; o aureolă îi
înconjoară chipul de copil; binecuvântează întinzându-Şi mâinile (îngerii îl
slăvesc; cf. Condacul 9 al Acatistului Bunei Vestiri: „Toată firea îngerească
s-a minunat de lucrul întrupării Tale.. .”365, potrivit şi textului din Epistola
către Efeseni 3, 9-12: „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută...”).
în pictura exterioară (de la Suceviţa şi Vatra Moldoviţei) apare pictat în
medalion, pe zidul de răsărit, deasupra ferestrei la altar, încadrat de doi
arhangheli, tot copil. Iisus e reprezentat ca „îngerul de mare sfat” (peyctXric;
(3ou\iţc; AyyeAoc;) (Isaia 9, 5). în această reprezentare e însoţit de cuvintele:
„De la Dumnezeu am purces şi vin de la El”. E reprezentat în chip de copil,
dar cu aripi (spre deosebire de Iisus-Emanuel, tot copil, dar fără aripi) în
nimb cruciform.
Din pictura simbolică a catacombelor s-a păstrat reprezentarea
Mântuitorului sub chipul unui miel de jertfă sau prunc, aşezat pe sfântul disc
şi străjuit de îngeri diaconi sau serafimi care îl umbresc cu ripide, aşa cum
fac diaconii la Liturghia arhierească după ce Cinstitele Daruri sunt aduse de
la proscomidiar pe Sfânta Masă (după Vohodul cel Mare sau Intrarea cu
Cinstitele Daruri). Reprezentarea simbolică a
3M Vezi Mineiulpe decembrie la Crăciun şi Mineiulpe martie la Buna Vestire.

Cf. Acatistier, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Mântuitorului în chipul unui miel apare în pictura exterioară pe absida de
răsărit a altarului (Vatra Moldoviţei şi Suceviţa) în marele ansamblu Cinul.
în centrul celui de al patrulea registru de sus în jos, unde sunt înfăţişaţi Sfinţii
Apostoli, cei patru Evanghelişti şi ierarhi purtând potire; ca subiect principal
e Pruncul în Potir acoperit peste steluţa pusă deasupra, cu un pocrovăţ şi
pictat deasupra unui miel alb, care se vede pe fondul roşu al draperiei,
184
încadrat de doi îngeri.

Iisus ca Judecător este reprezentat în scena Deisis şi în scena Judecăţii
din urmă. Este reprezentat în medalion înconjurat de lumina necreată a
Taborului (Suceviţa, Moldoviţa) sau de nimbul obişnuit (la Voroneţ); alteori
e înfăţişat venind pe norii cerului (Râşca) (cf. Matei 24, 30).
în ansamblul general iconografic al bisericii şi îndeosebi al tâmplei, Iisus
Hristos este reprezentat ca Mântuitor, Dumnezeu al iubirii de oameni
(cpiXavOpconoc;) şi Dumnezeu întrupat în diversele Sale ipostaze: ca Prunc
în ieslea Vitleemului, pe icoana Naşterii din şirul praznicelor împărăteşti, ca
Om pătimitor (pe Crucea Răstignirii din vârful Catapetesmei) şi Biruitor al
morţii (în icoana învierii).
Naşterea Domnului o găsim în iconografia bisericilor sub două forme:
Naşterea propriu-zisă şi închinarea magilor.
Naşterea însăşi se prezintă în două redactări. Cea dintâi apare pe
monumentele dinaintea anului 1580. Fondul tabloului e format de munţi;
Sfânta Fecioară şi ieslea ocupă centrul. Sfântul Iosif, şezând sau in picioare,
se află în josul scenei, în stânga; păstorii stau de vorbă. în dreapta, o slujnică
pregăteşte baia şi ţine Pruncul.
A doua redactare a Naşterii apare după 1580. Peisajul e foarte lărgit şi
s-au amestecat momente diferite (Naşterea, Vestirea păstorilor şi închinarea
magilor) într-una şi aceeaşi scenă.
închinarea magilor e reprezentată la Moldoviţa şi alte biserici din
secolul al XVI-lea în trei scene: în prima, se văd venind magii pe cai albi; în
a doua, magii, în genunchi, oferă darurile aduse lui Iisus, pe care mama Lui,
stând culcată, îl ţine în braţe; în a treia, îngerul şi magii se despart, pentru a
lua drumuri diferite154.
154
1.D. ŞTEFĂNESCU, [.’Evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie...,
I>. 190.
185
Preot Prof. Univ. Dr. Hne B RANIŞTI -:
în ceea ce priveşte reprezentarea Patimilor Domnului, se disting două

sisteme sau modalităţi367:
Primul e urmat de sârbi şi de ruşi în secolul al XIV-lea. El reprezintă
vechea tradiţie a slavilor, de origine capadociană şi orientală şi se caracte-
rizează prin analiza amănunţită a suferinţelor omeneşti ale Mântuitorului,
care sunt înfăţişate în frize mari, începând de la scena împărtăşirii Sfinţilor
Apostoli, din absida altarului, şi terminând tot lângă ea.
Al doilea sistem aparţine Muntelui Athos. Aici se observă rezerva vechii
tradiţii elenistice şi bizantine care pune accentul pe ascetic şi hieratic, mai
mult decât pe omenesc.
Învierea Domnului (Anastasis) se pictează în bisericile moldovene şi
bucovinene, de obicei, sub forma Pogorârii Mântuitorului la Iad (Les
limbes), pe peretele (absida) de nord al naosului (mai rar în altar, ca la
Bălineşti, Popăuţi şi Moldoviţa) (cf. 1 Petru 3, 19; 4, 6).
Mântuitorul, îmbrăcat după moda antică (clasică) şi înconjurat de
0 aureolă de formă ovală, care împrăştie raze, Se pogoară la iad, ţinând
uneori un rulou închis, în mâna stângă, sau o cruce mare, cu două braţe
transversale la capătul de sus. El întinde mâna dreaptă lui Adam. Din două
morminte, cu pietrele de deasupra date la o parte, ies Adam şi Eva, care stau
în genunchi, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Mântuitorului. La
picioarele Mântuitorului, se văd porţile sfărâmate ale iadului sau iadul însuşi,
închipuit alegoric, ca un om călcat în picioare. Pe fundal apar munţi. în spatele
lui Adam şi al Evei se văd uneori două grupuri de personaje diferite, din
Vechiul Testament, printre care apar şi capete încoronate368.
în toate reprezentările iconografice ale Mântuitorului, potrivit tradiţiei
picturii bizantine, se vede demnitatea Sa divină, transfigurarea
naturii sale umane si reliefarea Dumnezeirii. Trăsăturile Sale umane
>
păstrează liniile surprinse în portretul lui Lentulus, pe care l-a avut ca model
Dionisie de Furna şi l-a consemnat din versiunea lăsată de Sf. Gherman al
Constantinopolului:
" ’ G. MILLET, Recherches sur l'icanographie de l'Evangile, aux XiV-XV-XV/siecles, Paris,

1 960, pp. 42-44.
*’* I.D. ŞTEFĂNESCU, Involution de la peinture religieuse eu Bucovine et eu Moldavie..., pp,
1% 197.
186
LI TURGICA GENERALĂ
„Trupul lui Dumnezeu-Omul e înalt de trei coţi, încovoiat puţin şi cu

obiceiul purtărilor blânde, chipul are sprâncene frumoase, îmbinate la
mijloc, ochi frumoşi, nas frumos, cu pielea de culoarea grâului, părul
cârlionţat şi mai degrabă bălai; iar barba îi este neagră şi degetele preacu-
ratelor Lui mâini sunt potrivit de lungi. Purtările îi sunt alese şi drepte, ca
firea celei ce L-a născut întru omenitate desăvârşită şi plină de viaţă”369.
b) Reprezentarea Sfintei Treimi. Sfânta Treime apare în iconografia

bisericească sub două forme: 1) Cea dintâi e Filoxenia370 (iubirea de străini
sau ospeţia) lui Avraam, inspirată din arătarea lui Dumnezeu sub chipul celor
trei bărbaţi la stejarul din Mamvri (Facerea 18, 1 ş.u.). Trei îngeri stau aşezaţi
în jurul unei mese, zugrăviţi pe un fond de arhitectură. în unele reprezentări,
Avraam şi Sara stau la dreapta îngerului din mijloc care ţine în stânga, ca şi
ceilalţi, bagheta de aur a îngerilor. Pe masă se văd pâini şi fructe, iar uneori
şi amfore. Dedesubtul scenei centrale, în primul plan, se mai poate vedea un
bărbat care junghie taurul cu care Avraam a pregătit masa divinilor oaspeţi
(în nartexul bisericii de la Suceviţa, secolul al XVI-lea)371.
Filoxenia poate fi pictată şi în altar, când rămâne spaţiu liber la una dintre
extremităţile de nord sau de sud ale registrului care cuprinde Cortul
Mărturiei. Această temă din Vechiul Testament o găsim ilustrată în pictura
rusă în strălucita icoană a Sf. Andrei Rubliov (secolul al XV-lea), considerată
model iconografic, „icoana icoanelor”372.
Icoana reprezintă sub chipul a trei îngeri pe Cei Trei Oaspeţi veniţi la
Avraam (Facerea 18, 1-15). Ei formează „Sfatul cel veşnic”, aşa cum
569
DIONISIE DE FURNA, Carte de pictură, V.I. STOICHIŢĂ (ed.), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1079,
p. 258.
370
Cf. t NICODIM MUNTEANU, I.D. ŞTEFÂNESCU, Biblia ilustrată, Neamţ, 1936, planşa XIX.
371
Cf. + NICODIM MUNTEANU, l.D. ŞTEFÂNESCU, Biblia ilustrată, planşa XIX.
372
Sf. Andrei Rubliov (canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă in iunie 1988, cu date de
prăznuire la 29 ianuarie şi 4 iulie) a pictat in 1425 icoana Sfintei Treimi inspirată din arătarea Ini
Avraam la stejarul din Mamvri. Călugăr trăitor profund al învăţăturii creştine, Rubliov a ■ lat
icoanei duhul viu al unui adevăr adânc meditat, în asemenea măsură încât această icoană a lost
declarată model iconografic de reprezentare a Sfintei Treimi pe care nimeni n-a putut ■> o
egaleze. Icoana se află azi la Galeriile Tretiakov din Moscova.
187
Preot Prof. Univ. Dr. P.ne BRANIŞTI-:
stau aşezaţi în jurul unei mese pe care se află un potir cu struguri. Cei trei au
aripile adunate, capetele înclinate, ca in adâncă şi îndelungă meditaţie.
Corpurile foarte alungite şi zvelte, înveşmântate în clasica ţinută - cămaşă
strânsă lângă gât cu falduri şi mâneci bogate şi un fel de togă, aruncată pe-un
umăr, căzând bogat în falduri pe trup, până jos şi acoperind numai un braţ.
Mâinile lungi, fine, sprijinite de masă, arată parcă pământul. în mâna stângă
au bagheta lungă şi subţire cu care sunt zugrăviţi îngerii. Din chipurile lor
transpare o linişte ca o răsfrângere din liniştea veşnicei odihne. Capetele
înclinate sunt înconjurate de aureole. Aripile şi aureolele acoperă spaţiul
parcă pentru a centra figurile, lăsând abia văzute pe fundal, departe, o
construcţie, transpunere sub formă de palat a colibei lui Avraam şi stejarul
din Mamvri, şi el înclinat ca de o suflare de vânt. Chipurile Sarrei şi al lui
Avraam sunt abia schiţate undeva departe la poalele clădirii, atenţia pictorului
con- centrându-se asupra planului principal al icoanei: prezenţa Celor Trei
Oaspeţi. Coloritul icoanei - amestec de roşu purpuriu, albastru dens, violet,
roz pal, argintiu şi auriul nimburilor - şi toată lumina care pare că izvorăşte
din fundal şi din întreaga icoană, totul degajă o stare de bucurie a harului373.
A doua reprezentare a Sfintei Treimi înfăţişează pe Cel Vechi de zile,
Dumnezeu-Tatăl, din viziunea lui Daniel (7, 9), sub chipul unui bătrân cu
părul şi barba albe, aşezat pe o bancă alături de Mântuitorul, Care are chipul
unui bărbat tânăr, şi având între ei, înălţându-se în mijloc, Crucea, peste care
pluteşte Sfântul Duh sub formă de porumbel. Din gestul de ridicare a mâinii
drepte pe care-1 fac amândoi, Tatăl şi Fiul, Ei par prinşi într-o convorbire.
Astfel sunt înfăţişaţi în prima icoană din ansamblul Acatistul Maicii
Domnului de pe zidul de sud, cu pictură exterioară, de la Moldoviţa. Pe partea
de sus a ovalului, care serveşte de fundal Crucii şi Sfântului Duh, se vede un
chenar lat de culoare închisă pe care se proiectează chipuri de serafimi.
Această scenă e reprezentată foarte asemănător la Mănăstirea Dragomirna
(secolul al XVII-lea).
Despre simbolismul reprezentării icoanei Sfântului Rubliov se preocupă teologul rus

Paul F.VDOKIMOV, în Ortodoxia, trad. PS IRINEU POPA, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, capitolul III.
188
Acest mod de reprezentare a fost pus în legătură cu influenţele occidentale;

îl găsim însă şi pe icoane ruseşti din secolul al XVI-lea,7L
Se observă însă că în bisericile mai noi s-a generalizat reprezentarea
Sfintei Treimi astfel: Dumnezeu-Tatăl aşezat pe norii cerului sub chipul Celui
Vechi de zile, bătrân, cu plete şi barbă albă ţinând sceptrul în mână, are în
dreapta Sa pe Fiul Său, având chipul unui bărbat matur; El binecuvântează
cu mâna dreaptă, iar cu mâna stângă ţine Sfânta Evanghelie; deasupra lor
pluteşte sub chip de porumbel Duhul Sfânt, iar intre ei se află globul
pământesc.
c) Reprezentarea Sfinţilor îngeri. Şi în reprezentarea iconografică a
îngerilor, principala sursă de inspiraţie o constituie textele biblice şi cele
patristice, în care ni se vorbeşte despre îngeri, arătându-se îndeosebi formele
sub care ei s-au înfăţişat oamenilor. Aflăm astfel din Vechiul Testament că,
după căderea lui Adam în păcat, Dumnezeu l-a scos din Grădina Edenului „şi
a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul
vieţii” (Facerea 3, 24). Chipuri de heruvimi trebuiau să împodobească
ţesătura cortului sfânt, după porunca Domnului către Moise: „Cortul să-l faci
din zece covoare [...] în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi” (Ieşirea 26,
1). Pe capacul chivotului Legii: „Să faci doi heruvimi de aur” (Ieşirea 25,
18). Isaia, în viziunea sa, vorbeşte de serafimi: „Serafimii stăteau înaintea
Lui” (Isaia 6, 2). în cartea lui Iosua Navi e vorba de căpetenia îngerilor, care
apar ca adevărate armate: „Eu căpetenia oştirii Domnului...” (Iosua 5, 14).
îngerii sunt emisarii, purtătorii veştilor divine şi slujitorii Domnului către
oameni. Astfel întâlnim şi în Vechiul, şi în Noul Testament: „îngerii nu sunt
oare toţi duhuri slujitoare, trimişi să slujească...” (Evrei 1, 14) „lată îngerii,
venind la El, îi slujeau” (Matei 4, 11).
Cel care face o ierarhizare a îngerilor, împărţindu-i în ordine îngereşti,
este Sf. Ap. Pavel. Mai târziu, Sf. Dionisie Areopagitul desăvârşeşte această
împărţire, stabilind nouă cete îngereşti pe care le împarte în trei i lase. Din
prima clasă fac parte: tronurile, heruvimii şi serafimii (îngerii 155
sfetnici, cei mai apropiaţi de Dumnezeu). Tronurile sau Scaunele sunt
155
1.D. ŞTEFĂNESCU, Revolution de la peinture religieuse..., p. 202; Cf. I. BARNEA, „O temă
ile iconografic occidentală în pictura bisericilor moldoveneşti”, in: Biserica Ortodoxă Română, I
X I I I (1945).
189
Preot Prof. Univ. Dr. Erie BRANIŞTE
reprezentate ca nişte roţi de foc înconjurate de aripi. Aripile sunt astfel

aşezate încât să ia forma unui tron împărătesc pe care se sprijină picioarele
Pantocratorului. Heruvimii sunt reprezentaţi în iconografie sub chipul unor
capete de copii încadrate de două aripi, presărate cu mulţi ochi (lat. ocellate).
Pe cap poartă diademe. Serafimii au aceleaşi capete ca şi heruvimii, dar
poartă trei perechi de aripi. Cu două aripi îşi acoperă faţa, cu două îşi acoperă
corpul şi cu două zboară. în mâini poartă l ipide cu cuvintele „Sfânt, Sfânt,
Sfânt!” (ca în viziunea lui Isaia375, dacă sunt pictaţi în tema Sfintei Liturghii)
sau spadă (în teme istorice). în picturile athonite au trupul întreg. în viziunea
lui Iezechiel, serafimii apar cu patru feţe şi, pentru fiecare, câte patru aripi;
feţele sunt: una de om, alta de leu, alta de bou şi alta de vultur. Aceste
reprezentări sunt numite tetramorfon. Interpretarea ce i se dă este că acest
trup cu 4 capete ar simboliza în iconografie atributele celor patru
Evanghelişti: Matei-omul, Marcu-leul, Luca având ca simbol un cap de bou,
iar loan un vultur, aşa cum îi vedem zugrăviţi la baza cupolei Pantocratorului.
Serafimii cu câte şase aripi sunt reprezentaţi încadrând pe Cel Vechi de zile
(susţinut de doi îngeri în zbor, pe primul registru al absidei exterioare de
răsărit, în ansamblul Cinul, la Moldoviţa şi Suceviţa).
în a doua categorie a îngerilor intră: Domniile (KupioTtţTec;), Puterile
(AuvdpeiO şi Stăpâniile sau îngeri stăpânitori (eôuaiai). Au chipuri de
tineri, ca heruvimii şi serafimii, reprezentaţi în întregime (nu numai bust),
îmbrăcaţi cu stihare lungi, încinşi cu orare aurite, ţinând în mâna dreaptă toiag
de aur, iar în mâna stângă, peceţi rotunde cu monograma lui Iisus: IC XC.
Uneori, în loc de sigiliu, sunt zugrăviţi cu un scut sau cu globul pământesc
cu monograma IC XC (Iisus Hristos). Aşa apar în unele biserici din Ardeal.
în grupa (triada) a treia sunt îngerii executori (cei mai apropiaţi de
oameni): începătoriile (Principatele, Apxai), Arhanghelii (Arhistrategii sau
Căpeteniile, dpxdyYEXoi), reprezentaţi ca tineri oşteni, îmbrăcaţi în
m
Isaia 6, 1-3: „Am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt [...]. Serafimii stăteau înaintea
Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau fetele, cu două picioarele, iar cu două
zburau şi strigau [...]: «Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot»”.
190
LITURGICA GENERALĂ
armură (platoşe) şi cu sabie, ori cu suliţe şi scuturi în mâini, şi îngerii, care

apar mai frecvent în textele Sfintei Scripturi. în Vechiul Testament, apar ca
tineri lipsiţi de aripi, dar, în iconografia creştină, ca trimişi ai lui Dumnezeu
şi vestitori, ei sunt întotdeauna înfăţişaţi purtând aripi, în toate ipostazele.
îngerii sunt reprezentaţi tineri, îmbrăcaţi în stihare diaconeşti, lungi, albe şi
subţiri, purtând în mâini sabie, ripide rotunde ori octogonale, cu monogramul
lui Iisus, ori stâlpări (ramuri) de finic sau floare de crin (ca în reprezentarea
Bunei Vestiri). Hristos însuşi (din prorocia lui Isaia)37b este numit „înger de
mare sfat” şi astfel apar zugrăviţi în iconografia bizantină şi orientală (în
exonartex sau în bolta absidei principale) 156 157 atât lisus, cât şi Sf. loan
Botezătorul. în scenele în care apar în preajma lui Hristos şi a Celui Vechi de
zile, îngerii sunt zugrăviţi ca tineri îmbrăcaţi în veşminte albe lungi acoperind
tot corpul, cu mâneci lungi, largi. Aşa apar în scena Sfintei Liturghii sau în
icoana Adormirii Maicii Domnului. în icoana Pantocratorului apar toate
cetele îngereşti, îmbrăcămintea lor e solemnă, au tunici brodate, împodobite,
sunt încinşi cu brâu lat, cu un capăt aruncat pe umăr, iar celălalt ţinut pe braţul
drept, in mâini poartă un disc cu monograma lui Hristos. Pe frunte şi peste
pâr poartă diademă. îngerii diaconi de pe uşile diaconeşti sunt înveşmântaţi
ca diaconii sau arhidiaconii, purtând orar, iar în mâini chivote, ripide sau
cădelniţe, în funcţie de momentul slujbei la care participă, îngerii sunt
reprezentaţi în cer, ilustrând Biserica triumfătoare împreună cu diferite
categorii de sfinţi, având în mijloc pe Hristos-Mântuitorul şi Maica
Domnului, în ansamblul Cinul, pe absida exterioară dinspre răsărit a altarului
(la Humor, Moldoviţa, Voroneţ, Suceviţa, Arbore).
îngerii ca slujitori-preoţi şi diaconi la Dumnezeiasca Liturghie sunt
reprezentaţi în pictura altarului sau pe interiorul turlei celei mari
(Pantocratorul) în scena Dumnezeieştii Liturghii şi în scena împărtăşirii
Sfinţilor Apostoli (Cina cea de Taină sau Liturghia arhierească). îngerii sunt
înfăţişaţi stând în jurul Mântuitorului, purtând ripide ori umbrind Sfintele
Daruri.
îngerii sunt zugrăviţi în scena Scara Sf loan Scărarul zburând în jurul
Isaia 9, 5: „Şi se cheamă numele lui «înger de mare sfat»”.

156
157
I.D. ŞTEFĂNESCU, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Ed.
Meridiane, 1973, p. 192.
191
sufletelor celor ce păşesc pe treptele scării şi-i ajută pe cei drepţi să urce. în
icoana Vămile văzduhului apar ca judecători ai sufletelor care trec prin cele
24 de vămi, până să ajungă la cer; la fel, în scena Judecata din urmă
(Voroneţ), unde arată clipa ieşirii sufletului din corp şi primirea lui de către
înger. în aceeaşi scenă, îngerii încadrează pe Dumnezeu Cel Vechi de zile (în
pictura exterioară, la Voroneţ, îl încadrează doi îngeri în zbor; la Suceviţa,
Dumnezeu apare încadrat de 12 îngeri).
Tot în registrul Judecăţii sunt reprezentaţi îngeri înarmaţi cu lănci,
formând gardă înapoia tronului Judecăţii.
îngeri înarmaţi cu suliţe, împreună cu monograma lui Hristos, sunt
reprezentaţi şi în pictura exterioară a turlei. în firide apar serafimi şi heruvimi
(la Probota, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ).
Arhangheli şi îngeri cunoscuţi din istoria biblică sau din tradiţie şi
pomeniţi în Sinaxarele ortodoxe îi vedem zugrăviţi pe icoanele praznicale,
singuri sau în împlinirea unor misiuni pe lângă Mântuitorul, Maica Domnului
ori sfinţi. Arhanghelul Gavriil e zugrăvit pe icoana praznicală de la 8
noiembrie, alături de Arhanghelul Mihail (fiecare cu însemnele lor: Gavriil e
cu toiagul cu cruce şi cu floarea de crin, în veşmânt lung alb, iar Mihail cu
sabie, scut şi veşmânt de ostaş roman). Cu floarea de crin apare Gavriil pe
icoana Bunei Vestiri şi în pictura uşilor împărăteşti, ca vestitor al Naşterii
Domnului şi în Acatistul Sfintei Fecioare (pe pictura exterioară) la
Mănăstirea Moldoviţa. Pe uşile diaconeşti, spre sud, este zugrăvit
Arhanghelul Mihail ca păzitor al Raiului.
în Biserica Ortodoxă sunt cinstiţi încă cinci arhangheli, fiecare fiind
reprezentat cu caracteristica misiunii sale: Darahaiil sau Malthiil, e mij-
locitor şi arhanghel al iertării. El poartă trandafiri pe braţele întinse înainte,
în semn de implorare; Rafail, arhanghelul vestitor al morţii şi cel care
întăreşte şi vindecă bolile şi suferinţele, e înfăţişat ducând un copil de mână.
Arhanghelul Rafail e reprezentat în nartexul bisericii cimitirului din Stăneşti
(Vâlcea) astfel: Rafail ridică spada împotriva lui David, care se căieşte.
Regele e în ţinută oficială cu coroană regală. Scena e inspirată din Psalmul
33, care se repetă la slujba Litiei. Uriil, cel ce lumi nează şi înţelepţeşte pe
oameni, numit şi „Rsaza focului dumnezeiesc”, e reprezentat purtând în mâna
dreaptă sabie, iar în stânga pară de foc.
Sudiil sau Iegudil (Iofiil), ţine o coroană; Selafiil sau Salatiil (Zeadkiil) cel
192
care se roagă lui Dumnezeu pentru oameni, e zugrăvit ţinând in dreapta

cădelniţa, iar în stânga, o lumânare aprinsă. (Cei şapte arhangheli pomeniţi
în Sinaxarele ortodoxe sunt reprezentaţi în iconografia ortodoxă în scena
Soborul Arhanghelilor, sărbătoriţi la 26 martie, când e menţionat Soborul
Arhanghelului Gavriil; Sinaxarul din Minei menţionează la 11 ianuarie şi
Soborul celor 10.000 de îngeri)378.
In modul de reprezentare a îngerilor, în pictura bisericească, o sursă de
inspiraţie pentru pictori o alcătuiesc şi textele liturgice. Astfel, in Liturghia
Sfântului Vasile, în timpul cântării „Cu vrednicie...”, preotul rosteşte
rugăciunea de taină în care găsim enumerate toate cetele îngereşti:
„Că pe Tine Te laudă îngerii, arhanghelii, scaunele, domniile, ince-

pătoriile, stăpânirile, puterile şi heruvimii cei cu ochi mulţi; Ţie îţi stau
împrejur serafimii cei cu câte şase aripi, care cu două îşi acoperă feţele,
cu două picioarele, iar cu două zburând, strigă unul către altul cu neîn-
cetate graiuri, cu laude fără tăcere”379.
Chipurile îngerilor au trăsături umane, dar în iconografie sunt

intotdeauna înfăţişaţi astfel încât trăsăturile lor să depăşească umanul, să
emane spiritualitate, puritate, şi pe faţa lor să se reflecte idealul frumuseţii
fizice şi spirituale, desăvârşirea morală, proprie stării lor.
Sfinţii îngeri apar mai rar reprezentaţi singuri în pictura icoanelor
portative. Dar, după cum am văzut, în pictura murală din biserici, Sfinţii
îngeri sunt frecvent zugrăviţi, fie singuri, fie înconjurând tronul I himnezeirii
sau însoţind pe Mântuitorul şi pe Maica Domnului. Astfel, doi îngeri apar,
mai totdeauna, încadrând chipul Maicii Domnului din bolta absidei altarului,
grupuri mari de îngeri apar ca preoţi şi diaconi în
Pr. Ene B RANIŞTE , Programul iconografic al bisericilor ortodoxe, Bucureşti, 1975, l>
' 8 Cf.
24; Ierom. Miron (Elie) C RISTEA , Iconografia..., Sibiu, 1905, pp. 92-99; I.D. Ş TEFĂNESCU ,
Monografia..., pp. 192-193.
r9
Liturghierul, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p 248.
193
marea frescă a Dumnezeieştii Liturghii (Liturghia cerească) din absida

altarului sau la baza turlei mari de deasupra naosului. Ghirlande de îngeri de
toate categoriile (tronuri, heruvimii, serafimii etc.) înconjoară în cercuri
concentrice chipul Pantocratorului din cupola acestei turle. Uşile laterale ale
altarului închipuie uşile cerului străjuite de chipurile celor doi arhangheli:
Mihail şi Gavriil. Tot chipuri de arhangheli cu sabia de foc în mână străjuiesc
uşa de intrare în biserică (în pronaos ori în naos). în marea frescă a judecăţii
din urmă, zugrăvită de obicei pe faţada de apus a vechilor biserici (sau
deasupra uşii de intrare în pronaos), îngerii anunţă sfârşitul lumii cu trâmbiţe,
despart pe cei buni de cei răi, străjuiesc tronul judecăţii. în pictura exterioară
a bisericilor moldoveneşti, din secolul al XVI-lea, ei sunt nelipsiţi din
registrele superioare ale marii fresce numită Cin (ordine, rânduială), care
împodobeşte absida altarului. Ei apar, de asemenea, în toate scenele din
istoria biblică în care se remarcă prezenţa lor (Buna Vestire, Naşterea
Domnului, învierea, înălţarea la cer). în unele biserici, la capetele arcului cel
mare, din partea de apus a naosului, sunt pictaţi doi „arhangheli păzitori”,
unul la miazăzi şi unul la miazănoapte, care păzesc intrarea în naos. în mâini
au spadă cu inscripţie (la Mihail: „Sunt ostaşul lui Dumnezeu şi înarmat cu
spadă”); rostul spadei se explică astfel: în Biserica primară, în naos era
mormântul martirului peste care se înălţase sfântul locaş. La origine, acolo
era şi Sfânta Masă, aşezată pe mormântul martirului căruia îi era închinată
biserica respectivă şi locul unde se săvârşea Liturghia; sabia îngerului îl
păzea de cei necredincioşi (nebotezaţi) şi-i apăra pe cei credincioşi.
BIBLIOGRAFIE
Bărăcilă, Al., „Câteva icoane cu mucenici şi arhangheli ostaşi călăreţi”,

în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXIII (1940), pp. 89-93;
Busuioceanu, AL, „Icoanele vechi româneşti”, în: Ramuri, XXIII
(1929), 1, pp. 3-6;
Efremov, Alexandru, „Trei icoane maramureşene expuse în străină t a t
e”, în: Revista muzeelor, III (1966), 2, pp. 172-174 (trei icoane din
secolul al XVIII-lea, de la biserica de lemn din Hărniceşti IV, Sighet: Buna
Vestire, înălţarea, Intrarea in Ierusalim);
194
Iorga, N., Balş, G., Histoire de l’art roumain ancien, Paris, 1922;
Istoria artelor plastice în România, G. Oprescu (coord.), voi. I, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1968, pp. 162-166, 189-193, 262-276, 348-391, 421-
422; voi. II, 1970, pp. 59-80, 134-143, 168-169, 191-193;
Lazarev, Victor, Istoria picturii bizantine, trad. Florin Chiriţescu, pref.
V. Drăguţ, voi. I-III, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980;
Meteş, Ştefan, „Zugravii bisericilor române”, în Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvia, voi. VII, 1926-1928, Cluj,
pp. 1-168; şi extras: Zugravii bisericilor române, Cluj, 1929, 168 p., 44
ilustraţii;
Petrescu, Paul, „Pomul vieţii, în arta populară din România”, in: Studii
şi Cercetări de Istoria Artei, 1961, 1, pp. 41-82 (recenzie în: Mitropolia
Olteniei, XIV (1962), 7-9, pp. 553-557);
Roumanie-Eglises peintes de Moldavie. Col. U.N.E.S.C.O., de Part
mondial, pref. Andree Grabar, introd. George Opresco, New York, 1962, (cu
32 de planşe în culori);
Radu, Mihai, „Reprezentarea Sfintei Treimi în pictura bisericilor
româneşti”, în: Studii Teologice, XXIX (1977), 1-2, p. 134 ş.u.;
Stoide, C.A., „Ştiri despre câţiva zugravi moldoveni din secolele XVII-
XVIII”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXV (1959), 7-8, pp. 421-431;
Bucureşti, 1959;
Veţelev, Alexandru, Conţinutul teologic al icoanei „Sf Treime, a
Preacuviosului Andrei Rubliov”, trad. I.V. Paraschiv, în: Ortodoxia, XXV
(1973), 3, pp. 441-470;
Voinescu, Teodora, „Zugravul Pârvu Mutu şi şcoala sa”, în: Studii şi (
crcetări de Istoria Artei, II, (1955), 3-4, pp. 133-157;
Voinescu, Teodora, „Un maestru al portretului: Pârvu Mutu”, în: \rta
plastică, XIII (1966), 12, pp. 3-9;
Voinescu, Teodora, Pârvu Mutu, Zugrav, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1968.
195
CAPITOLUL XIX
REPREZENTAREA MAICII DOMNULUI ŞI A SFINŢILOR

ÎN PICTURA BISERICEASCĂ.
SCENE ISTORICE ŞI PORTRETE DE CTITORI ŞI IERARHI
ÎN PICTURA NOASTRĂ BISERICEASCĂ
1. Primele reprezentări ale Maicii Domnului
Tradiţia atribuie Sf. Ev. Luca primele reprezentări iconografice ale

Sfintei Fecioare. Originalele acestora nu s-au păstrat, dar se crede că ele au
servit ca prototipuri pentru iconografia de mai târziu.
Ceea ce s-a putut cunoaşte au fost frescele din catacombele din
împrejurimile Romei 158 . Cele mai vechi şi cele mai numeroase fresce
reprezentând pe Sfânta Fecioară s-au descoperit în Cimitirul (Catacomba)
Priscilla, care, pentru aceasta, a şi fost numit Cimitirul sau Catacomba
Măriei.159
Una dintre aceste fresce, datând din prima jumătate a secolului al il-lea160,
reprezintă pe Maica Domnului alăptându-şi Pruncul. Lângă ea, în picioare
stând, e un proroc care arată o stea161. Tot aici mai sunt două reprezentări ale
Sfintei Maria: Buna Vestire şi închinarea magilor. In prima scenă, Maria stă
pe scaun, iar lângă ea, în picioare, e Sfântul
Arhanghel sub chipul unui tânăr fără aripi. în a doua, e aşezată pe un tron,
580
H. LECLERCQ, La vie chretienne primitive, Paris, 1928, p. 79.
?S1
J.B. T ERRIEN , La Mere de Dieu et la Mere des homines, voi. II, Paris, 1927, pp. 422-423.
160
După unii, chiar din secolul I (L. U SPENSKI , „Primele icoane ale Mântuitorului şi iii- Maicii
Domnului”, în: Jurnalul Patriarhiei Moscovei (/Kypuan MOCKOSCKOU riampuapxuu), rr>8, 2, pp.
44-52.
183
Imagine reprodusă în Dictionnaire de la Bible, Fulcran V IGOUROUX (ed.), voi. I, lig. 102.
197
ţinând Pruncul pe genunchi, iar magii îi oferă daruri. Scena subliniază

vrednicia ei ca Maică a lui Dumnezeu. Această scenă era des reprezentată (încă
din secolele 11 -1V) şi constituia o sărbătoare specială, cum s-a păstrat în
Biserica Apuseană. Magii au fost consideraţi primii reprezentanţi ai Bisericii
proveniţi dintre păgâni384. Reprezentarea închinării magilor se vede în secolul
al VI-lea în mozaicul Bisericii „Sfântul Vitalie” din Ravena, cusută pe mantia
împărătesei Teodora, în scena în care ea şi împăratul Justinian aduc daruri la
Hristos, repetând într-un fel slujirea adusă de craii de la Răsărit. Deseori Sfânta
Fecioară era reprezentată singură ca Orantă (la Coemeterium Maius de pe
Via Nomentana). Pe numeroase vase liturgice, găsite în catacombe, erau
reprezentaţi, alături de Sfânta Fecioară, şi Sf. Ap. Petru şi Pavel, sau mama ei,
Sfânta Ana, ceea ce sublinia însemnătatea Maicii Domnului ca înainte-
stătătoare în faţa lui Dumnezeu.
Din secolul al IV-lea, unii scriitori creştini, întemeindu-se pe tradiţia
veche, păstrată până la ei, au încercat să formuleze descrieri literare ale
chipului trupesc şi sufletesc al Maicii Domnului. Una dintre acestea, transmisă
până la noi385, este a Sfântului Epifanie (secolul al IV-lea):
„în toate era plină de demnitate şi serioasă, vorbea puţin şi numai

când trebuia; bucuroasă la ascultare şi binevoitoare; cinstea pe toţi şi se
pleca in faţa tuturora. De statură mijlocie, deşi unii zic ar fi (fost) de trei
coţi. (Faţa o avea nici rotundă, nici ascuţită, dar mai prelungă); chipul (îi
era) de culoarea grâului, cu părul (ascuns) gălbui; cu ochii (vioi şi curaţi)
având (în ei) nuanţe gălbui (tocmai de culoarea olivelor) cu sprâncenele
(arcuite) lungi (şi puţin negre); nasul (ceva cam lung), cu nările mijlocii,
iar buzele trandafirii; cu mâinile prelungi şi
JS3
L. U SPE NSKI , „Primele icoane ale Mântuitorului şi Maicii Domnului”, în: Jurnalul
Patriarhiei Moscovei C/Kypnan MOCKOOCKOU riampuapxuli), 1958, 2, p. 52.
3S5
Scrierile Sf. Epifanie al Salaminei şi ale lui Proclu al Constantinopolului (secolele IV-V)
sunt transmise de X ANTHOPOULOS N IKE FOROS K A LUSTOS (secolele XIII-XIV), F.cclesiastica Historia,
Paris 1630, voi. 1, cartea a 2-a, 23; cf. Ierom. Miron (Elie) C RI STEA , Iconografia, Sibiu, 1905, p.
182; cf. D IONISIE DE F URNA , Carte de pictură, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979, p. 258. Vezi şi D IONI SIE
DE F URNA , Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 147-148.
degetele asemenea. Şi în fine, toată fiinţa ei era simplă, fără de mândrie

sau vreo împodobire omenească, ci smerită, neprefăcută şi fără de prihană,
cu îmbrăcăminte cuviincioasă, iubind veşminte numai cu un fel de
198
vopseală, (după cum) omoforul care se află în biserica ei (ce este în

Chalkopatri) o mărturiseşte. (Şi afară de acestea [...] mai presus de toate,
era în dânsa multă frumuseţe divină)”.
a) Tipuri de icoane. Tipurile de icoane atribuite Sf. Ev. Luca, pe care le-
ar fi pictat după Cincizecime, se crede că sunt:
1. Maica Domnului Hodighitria sau Călăuzitoarea (de la odqyoc; -
călăuză, îndrumător) în care e reprezentată cu Pruncul în braţe, amândoi stând
cu faţa spre cel care priveşte.
2. A doua reprezentare e tipul Glykofilusa (yXuKocpiÂouaa - duioasă,
dulce-iubitoare). Pruncul e strâns lipit cu faţa lângă obrazul Maicii Domnului,
pe care o îmbrăţişează. Chipul mamei e îndurerat, prevestind suferinţele
viitoare ale Fiului.
3. în unele icoane, Maica Domnului e înfăţişată fără Prunc, singură, in
chip de orantă. Apare în scena Deisis rugându-se Mântuitorului pentru
omenire.
Icoanele atribuite Sf. Ev. Luca (aproximativ zece în Rusia şi alte 21 la
Athos şi în Occident)162 nu sunt decât tipuri transmise după originalele lui. Din
tipul Glykofilusa nu se cunosc decât exemplare datând din secolul al X-lea163.
Tipul Hodighitria (călăuzitoarea) s-a păstrat în reprezentări provenind din
secolul al VI-lea38S.
162
L. USPENESKI, „Primele icoane...”, p. 50.
587
Cum este icoana din Tokale Kline (963-969), după afirmaţia lui V. LAZAREV, în: Istoria
picturii bizantine, voi. I, Moscova, 1947, p. 125, apud L. USPENSKI, „Primele icoane...”, pp. 44-52.
•1S!i în miniatura din Evanghelia siriacăalui Rabula, cf. N. C ONDAKOV , „Iconografia Maicii
Domnului”, voi. 1, pp. 191-192; L. U SPENSKI , „Primele icoane...”, pp. 44-52. Mărturia istorică i ea
mai veche despre icoanele pictate de Sf. Ev. Luca datează din secolul al VI-Iea şi e atribuită
i'.ioricului bizantin Teodor (t 530), fost citeţ la Catedrala „Sfânta Sofia” din Constantinopol.
I I consemnează că în anul 450 a fost trimisă din Ierusalim la Constantinopol o icoană a Maicii I
>omnului zugrăvită de Sf. Ev. Luca. în secolul al Vlll-lea, Sf. Andrei Criteanul şi Gherman al
('onstantinopolului (715-730) vorbesc de icoana Hodighitria (Călăuzitoarea), atribuită Sf.
I v Luca. Icoana se afla atunci la Roma. Zugrăvită in timpul vieţii Maicii Domnului, icoana a lost
trimisă acelui Teofil de care vorbeşte Luca la începutul Evangheliei sale (1,3) şi al Faptelor
199
în afară de icoanele atribuite Sf. Ev. Luca, tradiţia vorbeşte de un chip

nefăcut de mână al Maicii Domnului.
Sf. Ap. Petru şi Pavel, făcând multe convertiri în oraşul Lida
(Diosopolis), de lângă Ierusalim, au rugat pe Sfânta Fecioară să vină la
sfinţirea bisericii. Ea le-a promis, trimiţându-i înapoi la Lida. Aici au găsit pe
un perete389 (sau o coloană) zugrăvit chipul Maicii Domnului. în secolul al
VlII-lea, Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului, călătorind la Lida,
a făcut o copie după icoana cea nefăcută de mână, pe care în timpul prigoanei
iconoclaste a trimis-o la Roma. După încetarea iconoclasmului, icoana a fost
adusă la Constantinopol. De aceea, s-a mai numit şi „romană”. Se numeşte
icoana Maicii Domnului din Lida. Se sărbătoreşte la 26 iunie.
Textele liturgice confirmă tradiţia că Sf. Ev. Luca este primul care a pictat
icoanele Maicii Domnului. Astfel este slujba Utreniei, din ziua de 26 august,
când se prâznuieşte icoana Maicii Domnului din oraşul Vladimir
(Vladimirskaia), care aparţine tipului Glykofilusa {Duioşie). în prima peasnă
a canonului se consemnează numele Evanghelistului Luca: „Zugrăvind prea
cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al
Evangheliei lui Hristos, a înfăţişat pe Ziditorul a toate pe braţele tale”. Tot din
textul liturgic aflăm despre „icoana cea nefăcutâ de mână”, din care o copie se
află în Rusia, în oraşul Kazan. Praznicul icoanei numită Kazanskaia se
sărbătoreşte la 22 octombrie. în slujba zilei se arată pe scurt originea ei:
„Dumnezeieştii Apostoli cu mare glas binevestind cuvântul Evangheliei

lui Hristos au zidit o dumnezeiască biserică în numele
Apostolilor. Icoana, binecuvântată de însăşi Fecioara Maria, care a acceptat zugrăvirea ei, se crede
că a fost trimisă la Antiohia, de unde, după moartea lui Teofil a fost adusă la Ierusalim şi de aici la
Constantinopol, unde a fost aşezată în Biserica Vlaherne. Se crede că Teodor Citeţul vorbeşte
despre această icoană. Tot despre ea este probabil vorba in Epistola despre apărarea icoanelor a
Sf. loan Damaschin şi adresată de el împăratului Constantin Kopronim (741-745). După tradiţie,
se crede că din secolul al IV-lea icoana lui Teofil a fost adusă la Roma şi păstrată intr-o casă
particulară, iar de acolo icoana „cea socotită a fi zugrăvită de Sf. Ev. Luca” (queni dicunt a S. Lucas
factam) sau o copie a ei e dusă intr-o biserică de unde, cu mare pompă, Papa (îrigorie I cel Mare,
în 590, o duce în Biserica „Sfântul Petru” (Prot. V. D EBOLSKI , Zilele de cult ale Bisericii Ortodoxe,
Sankt Petersburg, 1901, voi. 1, p. 185 ş.u.; cf. Leonid U SPENSKI , Teologia icoanei. Hd. Anastasia,
Bucureşti, 1994, pp. 34-36).
V. D EBOLSKI , Zilele de cult..., p. 362.
tău preasfânt, Născătoare de Dumnezeu, şi au venit la tine, Stăpână,
200
rugându-te să vii la sfinţirea ei. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, le-ai spus:
mergeţi in pace şi eu voi fi cu voi acolo; iar ei mergând, au aflat acolo pe
stâlpul Bisericii tale, stăpână, asemănarea chipului, zugrăvită prin puterea
dumnezeiască şi văzându-1 s-au închinat ţie şi au preaslăvit pe Dumnezeu”
(Sedealna cântării a treia a Canonului)164.
în afară de tipurile Hodighitria şi Glykofilusa, care sunt cele mai

cunoscute şi cele mai răspândite, atât prin icoanele murale, cât şi prin icoanele
mobile, un alt tip iconografic este al Maicii Domnului alăp- tându-şi Pruncul,
numit Galactotrofusa (hrănitoarea cu lapte), aşa cum am văzut-o reprezentată
în frescele din Catacomba Priscillei (secolul al II-lea); un exemplar vechi al
acestui tip s-a aflat într-o frescă din Saqqara (Egipt) datând din secolul al VI-
lea165. în secolul al VI-lea, icoanele mariale deveniseră foarte răspândite. Şi
în Apus se aflau în acest timp câteva reprezentări ale Sfintei Marii: Fecioara
Orantă (rugătoare) din Cimitirul „Sfânta Agnes” din Roma şi din Biserica
„Santa Maria” - Maggiore sau de pe porţile Basilicii „Sfânta Sabina”
(Portatissa, porta, Guptbpa - poarta de la intrare). O astfel de icoană se află
la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped sau Iviron, vestită mai ales prin
legenda de care se leagă166.
în chip de orantă apare în iconografia ortodoxă Maica Domnului
Platytera (rugătoarea) din cântările Penticostarului:
„Arătându-te mai cuprinzătoare, mai mărită decât cerurile 167

(nXcixuT£pa Ttov oupavtov). Fecioară curată ai încăput trupeşte pe
Dumnezeu cel necuprins şi L-ai născut spre mulţumirea tuturor celor
ce te laudă pe tine cu credinţă neîndoită” (din slujba Duminicii Orbului,
39,1
L. USPENSKI, „Primele icoane...”,, pag. 50.
165
O asemenea icoană se crede că a fost adusă de Sfântul Sava din Ierusalim la Mănăstirea
I lilandar, întemeiată de el (Ierom. Miron (Elie) C RISTEA , Iconografia..., Sibiu, 1905, p. 186).
166
Se spune că, turcii ocupând Athosul, un soldat a împuşcat icoana Maicii Domnului care
.(• alia aşezată deasupra porţii Mănăstirii Vatoped. Din umărul Fecioarei a curs sânge, iar peste ■
âleva zile soldatul s-a spânzurat de creanga unui copacdin preajma mănăstirii. Maria Portatissa i
ste şi hramul capelei Mănăstirii Marea Lavră de la Athos (Miron (Elie) C RISTEA , Iconografia, p 185).
w Vechile ediţii traduc de obicei: „mai desfătată decât cerurile” (cf. Penticostal•, 1953, V
213).
201
cântarea a IX-a, Stihira de la Şi acum...).
Este reprezentată bust, cu mâinile ridicate din îndoitura cotului, cu

palmele desfăcute înălţate spre cer. Are chipul îndurerat, cu privirea gravă,
concentrată în rugăciune. MaforionuF94 (vălul) care-i acoperă capul cade în
falduri peste frunte, peste umeri şi trecând pe sub braţele îndoite îi acoperă
trupul. Pe frunte şi pe umeri strălucesc stele, care-i împodobesc veşmântul,
subliniind demnitatea şi măreţia chipului. Rezemat de pieptul Fecioarei, drept
privind în faţă, ca şi ea, stă Mântuitorul copil, Iisus-Emanuel, având şi El
braţele întinse şi puţin înălţate, binecuvântând. Are acelaşi chip grav,
concentrat. De o parte şi de alta a capului, în josul aureolei, sunt scrise
iniţialele: IC XC şi la Maica Domnului: MP 0Y (prescurtare de la MfjTiţp
0EOU - Maica Domnului). Italienii îi spun Madona. Aşa apare pe bolta
pronaosului la Vatra Moldoviţei. Şi la fel, ca rugătoare, cu Hristos în
medalion pe piept, o vedem la Humor. Ea e încadrată de îngeri, arhangheli,
proroci, ierarhi, sfinţi. Prorocii fac un cerc şi par a dansa. La extremităţi apar
melozii cu suluri în mână pe care sunt scrise imne închinate Maicii Domnului.
La Suceviţa şi la alte monumente din Moldova, din secolul al XVII- lea,
apare frecvent pictată ca rugătoare, cu Hristos în medalion, pe piept. E
înconjurată de îngeri şi serafimi. Pe pandanţii calotei sunt reprezentaţi Sfinţii
Melozi Cosma din Maiuma, Mitrofan, Teofan, loan Damaschin şi alţii. La
Hurezi apare tot în nartex aceeaşi reprezentare a Măriei Platytera pe calota
turlei. E încadrată de trei arhangheli ţinând monogramul lui Hristos şi
cuvintele De tine se bucură (cuvinte din Axionul Liturghiei Sf. Vasile cel
Mare). Şirul de îngeri, sfinţi, cuvioşi, drepţi, care o încadrează, se îndreaptă
spre poarta cetăţii unde se află biserica.
Maria rugătoare (oranta) şi mijlocitoare apare în tema Deisis, în
Pantocrator şi pe catapeteasmă. Apare şi în scena Judecata din urmă în
interiorul raiului, reprezentat ca o adevărată cetate cu turnuri.
m
Majorion este numele unui veşmânt sirian asemănător cu toga, o fâşie trapezoidalâ ile stofa
sau mătase care se pune peste togă (cămaşă). Femeile îşi învăluie cu el capul şi umerii până la
glezne. Vezi 1. D. Ş TEFĂNESCU , Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale roind ncşti,
Reprezentată la tel, mimai bust, apare într-o scenă din Acatistul Maicii
Domnului. în icoanele mobile apare reprezentată mai mult bust, ţinându- şi
202
pruncul pe braţul stâng. Inscripţia MP 0Y < Mptpp 0£ou - Maică a lui

Dumnezeu) apare totdeauna pe acest tip de icoane.
Cel mai răspândit tip de icoană a Sfintei Marii este acela de Maică a lui
Dumnezeu cu Pruncul în braţe. Ea pune un braţ pe umărul Copilului Care
binecuvântează cu dreapta. Aşa apare pe bolta altarului şi pe catapeteasmă.
Reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul în braţe îşi are originea în secolul
al V-lea, în timpul discuţiilor mariologice provocate de erezia lui Nestorie şi
cea a lui Eutihie. Ca Maică a lui Dumnezeu, cu Pruncul în braţe, e pictată şi
bust, şi stând pe tron. Pe bolta altarului apare in întregime, stând pe un tron,
încadrată de îngeri, ţinăndu-şi Pruncul aşezat pe genunchi şi cu braţul sprijinit
pe umărul Lui (cum se vede la I (umor) sau cu ambele mâini (aşa cum apare
la Biserica Domnească de la Argeş); mai simplă e icoana de pe catapeteasmă,
unde apare bust şi cu Pruncul în braţe. Rareori se văd în jur îngeri. Una dintre
cele mai vechi tipuri de pe iconostas, Precista cea cu trei mâini (riavayia
xpi}(£pouaa), se află la Athos, atribuită Sf. loan Damaschin. Se crede că e un
prototip rămas după o icoană pictată de Sf. Ev. Luca395. Tot la Athos, se află
o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în absida altarului, numită
Eleusa-milostiva (tj’EXcouoa TicXayovtţTtjaa), care a plutit peste mare. Iisus
în braţele Fecioarei binecuvântează. Icoana e ocrotitoarea marinarilor (vezi
Mineiul pe august)™.
Pe bolta altarului este zugrăvită şi ca împărăteasă a cerurilor purtând pe
cap coroană, şezând pe tron şi înconjurată de îngeri (aşa cum se vede la
Biserica „Sfânta Ecaterina” şi la Domniţa Bălaşa, din Bucureşti). 168 169
395
După o legendă, se spune că după ce Sf. loan Damaschin a ţinut cuvântările pentru
apărarea icoanelor, iconoclaştii i-au tăiat mâna dreaptă. (După altă legendă se spune că sirienii i-
au tăiat-o fiindcă făcea prozelitism în Siria). Ducându-se la Ierusalim cu mâna tăiată, ar
169 pus-o pe icoana Maicii Domnului. Aici s-a rugat şi Fecioara a stârnit un vânt care a făcut i i
crească la loc mâna. De atunci, această icoană s-a pictat cu trei mâini şi a fost adusă de l.i Ierusalim
în Serbia, apoi la Athos, la Mănăstirea Hilandar (unde trăiesc călugări sârbi). Au işczat icoana pe
iconostas, dar se spune că n-a vrut să stea decât deasupra tronului arhieresc. In capela din Lavra e
zugrăvit Sf. Ev. Luca pictând icoana Triherusa („Cea cu trei mâini”) I lerom. Miron (Elie) C RIST EA ,
Iconografia..., pp. 183-184). m în general, sunt luate din izvoare apocrife.
203
Preot Prof. Uiiiv. Dr. Ene BRANIŞTE
Şi pe catapeteasmă apare astfel, dar numai bust. într-o mână ţine un sceptru.
în jur sunt îngeri (ca la „Sfânta Ecaterina”). E reprezentată uneori pe absida
altarului şi cu chipul descris de cartea Apocalipsei 12, 1: „înveşmântată cu
soarele, luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună de douăsprezece
stele”.
în unele biserici cu pictură din secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea, mai
ales în Transilvania, este reprezentată o temă specifică Apusului: tema
încoronării Măriei, care s-a extins şi în Ţara Românească, din secolul al XlX-
lea. Sfânta Fecioară e încoronată de Sfânta Treime (reprezentată de
Dumnezeu-Tatăl, bătrân, cu barba albă, „Cel vechi de zile”, de Mântuitorul şi,
între ei, aflându-Se Sfântul Duh, simbolizat printr-un porumbel alb).
încoronarea Măriei de Sfânta Treime e zugrăvită şi pe bolta pronaosului la
Biserica „Sfânta Ecaterina”, unde scena arată pe Dumnezeu-Tatăl sprijinindu-
Se cu mâna stângă de globul pământesc, ţine cu dreapta o coroană
împărătească, Hristos cu crucea în mâna dreaptă sprijină cu mâna stângă
coroana; sub coroană stă îngenuncheată Maica Domnului. Deasupra, pe fond
albastru, e Sfântul Duh, sub chipul porumbelului.
în alte reprezentări, Maica Domnului este încoronată de Hristos însuşi,
de Fiul ei. Această reprezentare apare şi în Moldova încă din secolul al XVI-
lea în ansamblurile picturii exterioare. (La Suceviţa e zugrăvită tot în pronaos,
mai precis în nartex).
Reprezentarea Maicii Domnului în iconografie ilustrează şi momente din
viaţa ei, începând cu Zămislirea Sfintei Fecioare - Sfânta Ana se roagă
aflându-se în grădina casei; un înger o binecuvântează; Sfântul Ioachim apare
sus pe un munte, unde se roagă şi un înger îl binecuvântează şi pe el.
Naşterea Maicii Domnului - scena arată pe Sfânta Ana culcată pe pat;
fete tinere aduc mâncare, altele spală pruncul; altele, în continuarea scenei îl
leagănă.
Maica Domnului binecuvântată de preoţi - scena arată pe Ioachim ţinând
în braţe pe Maica Domnului copil; în spatele lor e Sfânta Ana stând la o masă;
sunt trei preoţi care binecuvântează copilul.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - scena reprezintă un templu in
pragul uşii căruia stă Prorocul Zaharia, înveşmântat ca arhiereu, cu mâinile
întinse; Maica Domnului, copilă de trei ani, urcă treptele spre el, cu o lumânare
in mână şi cu o mână întinsă; în spate se văd Ioachim şi Ana şi mulţime de
204
fecioare cu lumânări aprinse; pe un alt plan, deasupra templului, e un alt

acoperiş sub care stă Fecioara, luând pâinea sfinţită pe care i-o întinde
Arhanghelul Gavriil.
Iosif luând pe Maria - scena arată un templu în care se vede Prorocul
Zaharia binecuvântând pe Iosif şi Maria. Iosif o ţine de mână.
Adormirea Maicii Domnului ocupă un loc important mai ales în bisericile
muntene, unde foarte multe au adoptat-o ca hram. Scena apare pictată în
interiorul bisericii deasupra uşilor de intrare (spre apus la Biserica „Sfânta
Ecaterina” din Bucureşti). Modul de reprezentare este luat în general din
izvoare apocrife. Pictura icoanei de la Biserica Domnească „Sfântul Nicolae”
din Curtea de Argeş, precum şi de la alte monumente vechi din ţara noastră ne
redă următoarea succesiune de scene:
în centrul compoziţiei se află trupul Sfintei Fecioare, întins pe un catafalc;
în stânga e încadrat de grupul Sfinţilor Apostoli şi uneori şi ile episcopi
(Dionisie Areopagitul, Ierotei, Timotei şi Iacov, fratele Domnului) îmbrăcaţi
în odăjdii, iar în dreapta, de un grup de îngeri. In faţa acestora, al
unsprecezecea Apostol, încovoiat la picioarele Sfintei Fecioare, întinde braţele
spre Sf. Arhanghel Mihail, în timp ce al doisprezecelea Apostol, de cealaltă
p>arte a catafalcului privind îndurerat chipul neînsufleţit, face gestul
prosternării (uneori, Sfântul Petru lădeşte). Motivul central al scenei e pus în
evidenţă de o mare aureolă albăstruie; în dreptul catafalcului, este reprezentat
Mântuitorul având privirea îndurerată şi ţinând pe braţul drept sufletul Maicii
Sale, închipuit ca o făptură femeiască minusculă.
în spatele grupului de apostoli şi îngeri, desenate în perspective > urioase,
dar pline de pitoresc, apar diferite edificii. în ferestrele şi prid- voarele
(porticele) lor apar femei plângând şi bărbaţi, care iau parte deopotrivă la
funeraliile Maicii Domnului.
Deasupra, pe un plan superior, se arată înălţarea Sfintei Fecioare la ■ er:
în mijloc, într-o mare aureolă, Sfânta Fecioară stă pe tron, încadrată de doi
îngeri, care parcă o susţin; deasupra capului Sfintei Fecioare, într- i i I I cerc de
lumină, porţile cerului sunt deschise, gata să o primească; pe tot întinsul
spaţiului din jurul scenei centrale se văd cei 12 Sfinţi Apostoli venind spre
Ghetsimani, şase dintr-o parte, şase din cealaltă parte a scenei centrale, purtaţi
fiecare pe câte un rotocol de nor şi escortaţi de câte un înger. în icoana din
Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, spre deosebire de alte reprezentări
205
T
din alte biserici, se mai află încă patru scene secundare care încadrează, două
câte două, scena principală a funeraliilor. în dreapta, în colţul de jos, pe un
fond de peisaj, apare Sfânta Fecioară rugându-se, iar deasupra, Sf. Arhanghel
Gavriil vesteşte Sfintei Fecioare mutarea ei în viaţa cealaltă170.
în unele biserici, mai ales moldoveneşti, în partea inferioară a scenei
centrale se vede un înger tăind mâna lui Iehonias (unii zic Athonis), evreul
care, după tradiţie, a cutezat să se atingă de sicriul Sfintei Fecioare, încercând
să-l răstoarne. Cea mai impresionantă realizare a scenei iconografice a
Adormirii Maicii Domnului se află la biserica sârbă din Sopociani, zugrăvită
de Evtihie, în 1265. Aici, scena Adormirii Maicii Domnului ocupă o suprafaţă
de 60 mp. O altă pictură, deosebit de frumoasă cu această temă se poate vedea
încă la Biserica Săraca din Banat, între resturile de pictură din secolul al XVI-
lea (probabil, puţin retuşată la 1730)171.
Sursa de inspiraţie a acestei teme este predica (poemul „omiletic”) al
Arhiepiscopului loan al Ierusalimului, din Cazanie, de la 15 august. Tipul
actual al icoanei Adormirii Maicii Domnului s-a fixat în cursul secolelor XIV-
XVII şi a rămas aproape invariabil172. Altă reprezentare a Maicii Domnului
ne-o arată după înălţarea ei la cer, în Rai, şezând şi Hristos cu ea, ca un prunc,
şi în jurul ei stă scris: „De tine se bucură”; şi îngerii din jur ţin scrisul altei
cântări: „Bucură-te, slava îngerilor, bucură-te, acoperământul oamenilor”. Sub
nori, se află toate cetele sfinţilor care îi slăvesc.
Textele liturgice au constituit şi ele pentru iconografi un izvor de
reprezentări ale Maicii Domnului. Astfel este ansamblul de 24 de scene ale
Acatistului Maicii Domnului. Ansamblul ilustrează în 24 de scene cele 24 de
condace şi icoase ale cunoscutului imn cu acelaşi titlu, compus, după tradiţie,
de Sf. Roman Melodul, la care se adaugă prologul Patriarhului Serghie, şi
închinat Maicii Domnului. Acatistul se pictează de obicei în pronaos, dar îl
aflăm şi în pictura exterioară la bisericile moldovene zugrăvite în secolul al
597
Gr. I ONESCU , Curtea de Argeş, Istoria oraşului din monumentele lui, Bucureşti, 1940, pp.
47-49.
ws
Vezi o slabă fotografie în negru în lucrarea Pr. l.B. M UREŞAN , Mănăstirile bănăţene,
Timişoara, 1976, p. 99 (în localitatea Fata, comuna Izvorul-Argeş, cu hramul Adormirea Maicii
Domnului, e reprezentată in această scenă între doi ingeri-arhangheli şi cu elemente ţărăneşti, intre
două ghivece de flori).
Ludmila W RATISLAW -M I TROVICZ , V. O KUNEV , „La Dormition de la Sainte-Vierge dans la
peinture medievale orthodoxe”, în: Byzantinoshnnca, III, (1931), 1, pp. 134-174.
206
XVI-lea (Moldoviţa, unde se păstrează cel mai bine, Suceviţa, Voroneţ,

Humor şi Vatra Moldoviţei). Scene ale Acatistului alternează cu reprezentări
ale Sfintei Fecioare începând cu Buna Vestire, până la Adormirea şi înălţarea
ei la cer, precum şi cu scene din viaţa şi activitatea Mântuitorului. în ansamblul
picturii murale din bisericile ortodoxe, chipul Maicii Domnului este cel mai
des reprezentat, după cel al Mântuitorului: pe absida altarului, pe
catapeteasmă, în Pantocrator, pe bolta din pronaos şi în toate scenele biblice
unde ea este implicată (Naşterea Domnului, Ducerea la templu, Răstignirea,
învierea Domnului ş.a.).
Chipul Maicii Domnului constituie, de asemenea, subiectul principal al
picturii marii majorităţi a icoanelor mobile (portative). Nicio altă icoană
ortodoxă nu este atât de prezentă, de iubită şi de venerată ca icoana Maicii
Domnului, în diferitele ei variante400.
în concluzie, icoanele Maicii Domnului pot fi împărţite în trei grupe:
1) Icoane axate pe evenimente evanghelice care reclamă prezenţa ci:
icoana Bunei Vestiri, a Naşterii Domnului, a Răstignirii, a învierii. La acestea
se adaugă icoana Vizitării Elisabetei, a Minunii de la Cana (ialileii, a Adormirii
Maicii Domnului.
2) în grupa a doua se află icoanele care reprezintă pe Maica Domnului în
atitudine de orantă, singură sau având zugrăvit în medalion, pe piept, pe Iisus-
Emanuel.
3) în a treia grupă de icoane e înfăţişată ca Maică a lui Dumnezeu, ţinând
în braţe Pruncul. Icoanele din această grupă sunt cele mai răspândite.
Caracteristică a icoanelor Maicii Domnului e hristocentrismul, orientarea către
Hristos.
w
" O ilustrare literară a importanţei icoanalor mariale, in viaţa religioasă a credincioşilor "i
lodocşi, vezi la Victor P OPESCU , Icoana Maicii Domnului, Bucureşti, 1940.
207
Preot Prof. Univ. Dr Ene BRANIŞTE
2. Reprezentarea sfinţilor
Din cetele sfinţilor fac parte multiple categorii, în care se cuprind:

persoane din istoria biblică a Vechiului Testament (Drepţii, Patriarhii şi
Prorocii); persoane sfinte din istoria biblică a Noului Testament şi din istoria
Bisericii primare (Apostolii şi Evangheliştii, cei 70 de ucenici ai Domnului,
sfintele femei) şi cu numeroşii sfinţi din istoria Bisericii care au trecut în cultul
creştin: mucenici şi muceniţe, mărturisitori şi mărturisitoare, cuviosi si
cuvioase, ierarhi, binecredinciosi si binecredincioase. Toate cetele de sfinţi
împreună cu cetele îngereşti sunt reprezentaţi laolaltă în ansamblurile de
pictură din: turla Pantocratorului, turlele din pronaos, scenele Acatistul Maicii
Domnului, Judecata din urmă şi Cinul (care se află pictat numai la bisericile
moldovene cu pictură exterioară din secolul al XVI-lea). Totodată, sunt şi
reprezentări iconografice inspirate din lumea filosofilor antici care au vorbit
despre venirea unui Mântuitor şi care se zugrăvesc pe suprafaţa exterioară:
înţelepţii păgâni şi sibilele (profetese păgâne)-101.
A. Persoanele din Istoria Vechiului Testament au împreună pomenirea
generală la slujba şi sinaxarul din Duminica Sfinţilor Strămoşi sau Duminica
dinaintea Naşterii Domnului, în Mineiul lunii decembrie (iar câţiva sunt
pomeniţi şi în alte zile, prevăzute pentru fiecare).
Şirul reprezentărilor din Vechiul Testament, bazat pe textele din Facerea
2, 7-3, 24, începe cu Creaţia lumii şi cu Strămoşul Adam. Reprezentările, ca o
adevărată lecţie de morală, par să îşi propună să înveţe pe credincioşii privitori
că pedeapsa urmează păcatului şi că de la faţa lui Dumnezeu nimeni nu se
poate ascunde. De aceea, zugrăvirea primilor oameni se face pe spaţii cât mai
apropiate de intrarea în biserică, în pridvor sau în pronaos. Pictura îl prezintă
pe Adam mai întâi singur şi apoi cu Eva. Adam singur stă gol înaintea lui
Dumnezeu, el nu are încă conştiinţa goliciunii şi nu se ruşinează, e pur;
„Părintele Cel fără de-nceput”, scăldat în lumină, îl ţine de mână şi îl
binecuvân tează; în jurul lui este un cadru edenic: natura cu reliefuri de
înălţimi,
"" Această clasificare a fost preluată din Pr. Ene B RA NIŞTE , Programul iconografii. Bucureşti,
1975, pp. 24-51.
pomi, flori, diferite vieţuitoare, cărora Aclam trebuie să le dea nume (Facerea
208
2, 19-20).
în altă reprezentare, Adam şi Eva calcă porunca, fiind ispitiţi de şarpele
care şopteşte la urechea Evei, stând înfăşurat pe pomul oprit, „un pom mare ca
un smochin în rod”'*02.
Urmează, în alte scene: Pedepsirea lor de Dumnezeu, Alungarea din Eden
de către heruvimul cu şase aripi, Straja de foc de la poarta Raiului, Plângerile
lui Adam şi ale Evei: „Raiul încuiat şi înaintea uşii sabia cea de foc” (Facerea
3, 24), iar mai departe, în preajma lui, „Adam şi Eva, pe jumătate goi, îşi smulg
perii din cap, tânguindu-se”, după cum este descrisă scena în erminii. Alte
scene din istoria Vechiului Testament, care se pictează tot în pronaos, in
pridvor şi pe pereţii exteriori (ca la bisericile moldoveneşti din secolul al XVI-
lea), înfăţişează pe Cain şi Abel, Noe şi potopul, Moise şi Izbăvirea evreilor
din robia Egiptului, Trecerea Mării Roşii, Aşezarea în Canaan ş.a. Unele scene
şi figuri reprezentate în pictura bisericii, inspirate din Vechiul Testament, sunt
simboluri (tipuri, preînchipuiri) ale Jertfei Mântuitorului pe cruce: scena
Jertfei lui Cain şi Abel (Facerea 4, 3); Jertfa lui Melchisedec, regele Salemului
(Melchisedec oferă lui Avraam pâine şi vin ca dar de recunoştinţă; el e
reprezentat ca preot, înveşmântat în haină lungă, „era preotul Celui Preaînalt”
şi „ţinând în mâini o tipsie cu trei pâini şi o cană cu vin. Avraam îi stă înainte
înarmat şi Lot e împreună cu dânsul” - Facerea 14,17-20)403; scena l 'iloxenia
lui Avraam404: la stejarul din Mamvri, Avraam oferă pâine şi vin Oaspeţilor
divini; scena Jertfa lui Avraam, în care acesta este gata să-l înjunghie pe fiul
său Isaac, fiindcă aşa i-a poruncit Domnul, Care-1 va opri însă, spre a-i da
mielul ca jertfa adevărată; Isaac îşi duce în spate sarcina de lemne pentru
arderea jertfei (este o prefigurare a lui Hristos (Are-Şi va duce singur Crucea
pe Golgota); zugrăvirea scenei celor trei 173 174 tineri in cuptorul din Bnbilon
(Daniel 3, 31-33). Semnificaţia mesianică a ideii de jertfa, din aceste scene,
este subliniată şi de faptul că ele se pot zugrăvi (când spaţiul permite) în altar,
173
V. G RECU , Cărţi de pictură bisericească bizantină, 1936, p. 106; D IONISIE DE F URNA , I arte
de pictură, Bucureşti, 1979, p. 923; cf. Erminia picturii bizantine, S ĂNDULESCU - V ERNA (cel.),
Timişoara, 1979, p. 90 ş.u.; t G H ENADI E E N ĂCEANU , Iconografia..., Bucureşti, 1981. p. 91 ş.u.
174
Erminia picturii bizantine, S ĂND ULESCU -V ERN A (ed.), p. 95.
"H Scena intitulată Filoxenia lui Avraam (ospeţia, dragostea de străini) ca simbol al simtei
Treimi a fost pictată într-o celebră icoană, „icoana icoanelor” (cum a fost numită), zugrăvită de
către Sf. Andrei Rubliov (vezi în urmă, la capitolul Reprezentarea Sfintei Treimi).
209
Preot Prof. Univ. Dr. Ene B R A N I Ş T I
pe bolta şi pereţii proscomidiarului, unde preotul săvârşeşte ritualul

Proscomidiei.
O altă reprezentare simbolică este cea a genealogiei lui Iisus din
cuprinzătorul panou Arborele lui lesei, care ne înfăţişează pe Drepţii şi
Strămoşii după trup ai Mântuitorului.
Tema e reprezentată în iconografia apuseană încă din secolul al XI-lea405,
când apare într-o miniatură pe un Evangheliar din Praga unde se vede lângă
lesei şi Isaia Prorocul, din textul căruia a fost inspirată: „O mlâdiţă va ieşi din
tulpina lui lesei şi un lăstar din rădăcinile lui va da” (Isaia 11, 1; 7, 4; 9, 5).
Spaţiul rezervat acestui complex panou, numit Arborele lui lesei, este în
pronaos, pe peretele de apus, sus deasupra uşii de intrare, sau în pictura
exterioară (cum e la bisericile din nordul Moldovei din secolul al XVI-lea:
Humor, Vatra Moldoviţei, „Sf. loan cel Nou” de la Suceava, Voroneţ) este
zugrăvit pe suprafaţa zidului de miazăzi, în dreptul naosului. Scena înfăţişează
pe lesei, tatăl lui David, culcat, dormind. Din pieptul lui răsare tulpina unei
viţe, din care se desfac trei ramuri principale, pornind fiecare în direcţii
deosebite şi încolăcindu-se din loc în loc în rotocoale (medalioane) cu frunziş
sărac sau în corole de flori, în care sunt zugrăvite chipurile miniaturale ale
câtorva dintre principalii strămoşi după trup ai Domnului, enumeraţi în Cartea
neamului lui Iisus de la Matei 1, 1-17 şi Luca 3, 23 ş.u., şi ale unora dintre
prorocii care au prezis întruparea şi Naşterea Domnului din Fecioară.
Din istoria Vechiului Testament sunt reprezentaţi în scene ce pre-
închipuiesc întruparea Domnului: Moise şi Patriarhul Iacov, părintele celor
douăsprezece seminţii ale lui Israel; acesta apare cu scara din visul său (Scara
lui Iacov), pe care îngerii urcă şi coboară (Facerea 28,12 ş.u.); Moise apare cu
„rugul cel ce ardea şi nu se mistuia”, văzut de el pe Muntele I lorcb; Samuel,
judecătorul, este reprezentat cu cornul untdelemnului şi
' I'.. M Â L K , l.’art religieu.x du Xll-esiecle eu France, Paris, -’1924, pp. 170-172. Din secolui
al XII lea, e confirmată reprezentarea acestei teme într-o biserică din Betleem, de unde tema a pali
uns la Atlios şi e consemnată de erminiile athonite. La noi, în secolul al XVI-lea, e ilus H ala m
pictura exterioară în mari panouri la: Voroneţ, Humor, Vatra Moldoviţei.
210
0 cădelniţă în mână; Dreptul Iov apare purtând coroană şi ţinând în mână un

sul pe care scrie: „Fie numele Domnului binecuvântat!”. Aceste scene se
zugrăvesc tot în pronaos sau la exterior.
Figuri de drepţi şi patriarhi din Vechiul Testament care, ca şi Avraam,
Melchisedec, lacov, iMoise, n-au fost proroci decât indirect, făcând profeţii
ocazionale, sunt: Aaron, David, Solomon, Ghedeon, Baruh. Toţi aceştia apar
în diferite scene şi se zugrăvesc în orice parte a bisericii. Fi pot fi zugrăviţi în
turla Pantocratorului, în locul unora dintre profeţi. Astfel, Aaron şi Moise pot
fi zugrăviţi în altar în scena Cortul mărturiei, slujind împreună cu Mântuitorul.
La bisericile mari, în care este spaţiu, Aaron şi Moise sunt zugrăviţi şi la
schevofilachion (diaconicon): Moise ţine în mâini Tablele Legii, Aaron ţine
toiagul odrăslit şi cutia cu mană (cf. Numerii 17). Ei sunt înfăţişaţi în pictura
altarului ca arhierei. Solomon şi David apar (în unele biserici) în pictura bolţii,
în absida cen- trală a altarului, încadrându-o pe Maica Domnului împreună cu
cei doi arhangheli, când lângă ei nu sunt zugrăvite chipurile părinţilor Sfintei
Fecioare, loachim şi Ana. Ei poartă în mâini rulouri cu inscripţi profetice
mariale sau mesianice175 176. Sunt înveşmântaţi în haine împărăteşti. David se
zugrăveşte şi în pronaos, sus, pe plafonul din cafas, în ansamblul Toată
suflarea'07. E înveşmântat ca împărat şi cu coroană împărătească pe cap. în
mână ţine harfa, cu inscripţii din psalmi: „Cânta-voi
1 Himnezeului meu cât voi trăi” ş.a. (cf. Psalmul 103, 34).
Prorocii (pomeniţi în slujba şi sinaxarul Duminicii Sfinţilor Strămoşi
dinaintea Naşterii Domnului) se împart în două grupe: grupa Prorocilor mari
şi cea a Prorocilor mici.
Prorocii mari sunt patru: Isaia (9 mai), Ieremia (1 mai), lezechiel (21
iulie) şi Daniel (17 decembrie).
Prorocii mici sunt doisprezece: Amos (15 iunie), Avacum (Flabacuc) (2
decembrie), Avdie (Obadia) (19 noiembrie), Agheu (16 decembrie),
Ioil (19 octombrie), Iona (21 septembrie), Maleahi (3 ianuarie), Osea (17
175
Pr. Ene BRANIŞTE, Programul iconografic..., pp. 25-29, cf. Psalmul 44, 11: „Stătut a
împărăteasa de-a dreapta Ta, in haină aurită îmbrăcată şi prea înfrumuseţată”.
176
Care ilustrează Axionul Liturghiei Sf. Vasile cel Mare: De line se bucură ceea ce eşti
plină de har toată făptura. Aici, la bisericile Iară turle, la pronaos se pictează pe tavan cerul şi, în
medalionul central, Sfânta Fecioară orantă având pe piept in mic medalion pe Pruncul Iisus. E
iiKonjurată de medalioane cu ingeri şi proroci. Pe marginea cercului stau cuvintele din Axion.
211
Preot Prof. Univ. Dr. F.ne BRANIŞTE
octombrie), Miheia (14 august), Naum (1 decembrie), Sofonie (3 decembrie),

Zaharia (8 februarie). Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în rândul sfinţilor. Ei erau
numiţi în ebr. navi-neviim - purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu. Prorocii
reprezintă perioada de pregătire a Bisericii novotestamentare.
între prorocii sfinţi mai sunt socotiţi: Elisei (14 iunie), Sf. Ilie Tesviteanul
(20 iulie), Sf. loan Botezătorul (7 ianuarie, 23 septembrie, 24 iunie, 29 august)
şi Zaharia, tatăl Sf. loan Botezătorul, preot la templul din Ierusalim (5
septembrie). Prorocii sunt reprezentaţi, după indicaţiile Sfintei Scripturi,
însoţiţi de unele simboluri, care amintesc fapte din viaţa şi activitatea lor.
Sfântul Ilie apare cu sabia şi cu fiul văduvei din Sarepta Sidonului înviat de el
(3 Regi 17, 22) sau cu carul cu foc în care a fost înălţat la cer (4 Regi 2, 11-
13). Elisei are ca simbol vulturul cu două capete, Zaharia ţine un sfeşnic cu 7
lumini şi zice: „Eu sfeşnic cu şapte lumini te-am văzut pe Tine”; Sf. loan
Botezătorul, înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, e
înfăţişat acoperit cu veşmânt din păr de cămilă şi încins cu un brâu de piele
(Matei 3, 1-5), desculţ şi cu capul descoperit şi purtând în mână o cruce înaltă,
predicând şi botezând poporul, iar pe un rulou, cuvintele: „Eu unul vă botez
cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine [...] vă va boteza cu Duh Sfânt
şi cu foc” (Matei 3, 11).
în unele reprezentări apare o tipsie cu capul său tăiat (sinaxarul din
Mineiul lunii august, ziua 29).
Sf. loan Botezătorul e reprezentat şi în chip de înger. Aşa e zugrăvit pe
suprafaţa de jos (intradosul) arcurilor mari, care susţin turla din naos (a
Pantocratorului) cu înscrisul: „Iată Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul
Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta” (Matei 11, 10)40!t. Se zugrăveşte şi
ca icoană a hramului, jos pe tâmplă în stânga icoanei împărăteşti a
Mântuitorului; de asemenea, în icoana Botezului Mântuitorului şi in icoana
Deisis (Trimorfion), rugându-se ca mijlocitor al oamenilor către Mântuitorul
împreună cu Maica Domnului.
"w Di. Manii 1, 2: „Precum este scris în prorocie (la Maleahi) şi Isaia: Iată, Eu trimil îngerul
Meu. înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta”.
Reprezentarea Prorocilor Vechiului Testament ocupă totdeauna registrul
cel mai de sus de icoane de pe tâmpla bisericii, având la mijloc icoana Maicii
Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Sunt aşezaţi câte şase, în cele două părţi
212
ale icoanei centrale. Prorocii sunt înfăţişaţi întregi, stând în picioare sau numai
bust (mai adesea), orientaţi spre icoana centrală. Ei au în mâini rulouri cu
versete din profeţiile lor mesianice sau simboluri. Tot aşa apar şi în pictura de
pe tamburul turlei cele mari din naos (a Pantocratorului). Ei sunt pictaţi pe
registrul imediat următor cetelor de îngeri sau chiar sub chipul central al
Pantocratorului (când spaţiul e mai mic şi nu se pictează cetele îngereşti). Ei
sunt înfăţişaţi în picioare, în atitudine de mişcare (din profil) ori în atitudine
statică (din faţă). Poartă în mâini rulouri cu inscripţii de versete din profeţiile
lor mesianice177 sau instrumentele misiunii şi pătimirii lor: Isaia, cu cleştele cu
care heruvimul i-a pus pe buze cărbunele de foc, semn al misiunii lui profetice
(Isaia 6, 6-7) ori cu fierăstrăul, cu care a fost tăiat (cf. Evrei 12, 37); Iezechiel,
cu porţile cu două turnuri ale Templului din viziunea sa (Iezechiel 21:
dărâmarea Templului, şi Iezechiel 40: rezidirea Templului); Amos, ca un
păstor cu toiag (Amos 1, 1) şi cu oile pe care le păstorea înainte de chemarea
lui la misiunea profetică; Maleahi, cu îngerul din viziunea sa (Maleahi 3, 1, cf.
Marcu 1, 2).
Prorocii se vor zugrăvi în număr de 12 sau numai 8 sau 6 (după spaţiul
rezervat). Ei se zugrăvesc în aceeaşi ordine şi pe plafonul bisericilor fără turle.
Prorocii se zugrăvesc şi în turlele din pronaos (unde e icoana Maicii Domnului
cu înscrisul: „De demult prorocii...”). Pe bolta turlei de nord, unde e Sfânta
Fecioară orantă, se ilustrează Axionul Liturghiei Sf. Vasile cel Mare: „De tine
se bucură toată făptura...”. în scena Maicii Domnului, înconjurată de toate
cetele de sfinţi, prorocii se zugrăvesc pe registrul de sus cu simbolurile prin
care ea a fost prevestită.
în bisericile din nordul Moldovei din secolul al XVI-lea, cu pictură
exterioară (la Voroneţ, Suceviţa ş.a.), ei sunt zugrăviţi în registrul de sus din
panoul de pe absida de răsărit a altarului, numit Cinul (din slav. HMH ordine,
rănduială), care reprezintă Biserica cerească (triumfătoare)178.
177
Pr. Ene BRANIŞTE, Programul iconografic al Bisericilor Ortodoxe, pp. 25-29; anexa 9.
178
Vezi in urmă la pictura exterioară, p. 147 ş.u.
213
în bisericile muntene şi ardelene cu pictură exterioară, ei ocupă parte din

firidele cu icoane, care se înşiruie sub cornişă, alături de sibilele şi filosofii
păgâni. Prorocii sunt înfăţişaţi în veşminte antice, cu tunică lungă şi togă'111.
Ei sunt reprezentaţi cu capul descoperit, fiecare cu atributele şi simbolurile
misiunii lor112.
B. Din istoria biblică a Noului Testament sunt reprezentaţi în iconografia
Bisericii în rândul sfinţilor: Sfinţii Evanghelişti, Sfinţii Apostoli, sfinţii
diaconi, sfinţii 70 de ucenici şi sfintele femei.
a) Cei patru Sfinţi Evanghelişti - Matei, Marcu, Luca şi loan - dintre care
doi au fost şi apostoli (Matei şi loan), se zugrăvesc aparte, pentru marele merit
de a fi scris şi transmis cuvintele şi faptele Mântuitorului.
Ei se zugrăvesc întotdeauna pe pandantivii (unghiurile sferice) de la baza
turlei celei mari (Pantocratorul), care fac legătura dintre turla pe care este
reprezentată lumea cerească şi pereţii naosului care reprezintă Biserica
pământească. Chipurile lor sunt reprezentate în atitudinea de scriitori ai
Evangheliilor respective, care stau în faţa lor, sub formă de cărţi deschise,
aşezate pe câte un pupitru şi înscriind primele cuvinte, cu care începe fiecare.
în spatele sau deasupra fiecărui Sfânt Evanghelist e zugrăvit simbolul
respectiv: lângă Sfântul Matei, un om sau înger - deoarece Evanghelia lui
începe cu spiţa neamului lui Iisus după natura Sa omenească, ca descendent
din neamul lui David -, lângă Sfântul Marcu, un leu - deoarece Evanghelia sa
începe cu propovădui- rea Sf. loan Botezătorul, care răcneşte „ca un leu în
pustie” (Marcu 1,3) -, lângă Sfântul Luca, un bou sau un viţel - deoarece
Evanghelia sa vorbeşte despre Naşterea lui Iisus într-un staul: „Şi L-a culcat
în iesle” (Luca 2, 7); cf. Isaia 1, 3: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea
domnului său”179 180 181 -, iar lângă Sfântul loan, un vultur - care simbolizează
înălţimea de cugetare la care s-a ridicat mintea inspirată de Sfântul Duh a Sf.
179
Tunica sau hi tonul e o cămaşă lungă până la glezne, căzând pe corp în falduri bogate şi
strânsă in jurul gâtului şi la mijloc cu o curea. Pe deasupra e toga sau imation, un fel de şal lung
dreptunghiular din stofa sau bumbac, aruncat pe un umăr şi înfăşurat într-un anume fel in jurul
corpului şi braţelor, căzând până jos deasupra tunicii.
Aşa cum sunt prezentaţi în erminiile zugravilor, pentru îndrumarea pictorilor de
biserici.
]
DIONISIE DE FURNA, Carte de pictură, trad. Smaranda şi Şerban Stati, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1979, p. 128: „Maica Domnului (...] aşezându-L pe Pruncul Iisus înfăşat, in iesele 1... I
şt îndărătul ieslei un bou şi-un cal ce-L privesc pe Hristos”. Scena e o ilustrare a relatării
214
loan Teologul, Evanghelistul iubirii şi al Logosului divin. Uneori, Sfântul loan

e înfăţişat dictând ucenicului său Procor, care scrie Evanghelia. Simbolurile
celor patru Evanghelişti corespund viziunii Sfântul loan, din Apocalipsa 4, 6-
7.
Cei patru Evanghelişti sunt reprezentaţi şi pe icoana Bunei Vestiri, de pe
uşile împărăteşti. Sunt pictaţi în medalioane în cele patru colţuri ale icoanei.
b) Sfinţii Apostoli {Matei 10, \-4; Marcu 3, \6-\9\Luca6,13-16-,Fapte
1,13) sunt, în ordinea chemării lor la apostolat, în număr de doisprezece:
Andrei „cel dintâi chemat”, fratele lui Simon Petru (30 noiembrie)414; Filip din
Betsaida Galileei (14 noiembrie); Iacov al lui Alfeu sau cel mic, fratele lui
Matei (9 octombrie); Iacov al lui Zevedeu sau cel Mare, fratele lui loan (30
aprilie); loan Evanghelistul sau Teologul, fiul lui Zevedeu (26 septembrie);
Iuda Iscarioteanul, vânzătorul, care va fi înlocuit de Matiaţ luda Tadeul (Levi
sau Lebeul), fratele lui Iacov, autorul epistolei soborniceşti care îi poartă
numele (21 august); Matei vameşul, evanghelist (16 noiembrie); Matia care a
înlocuit pe Iuda Iscarioteanul, după înălţarea Domnului (trecut şi între cei 70
de ucenici), Simon Petru (Chefa) fiul lui lona şi fratele lui Andrei (29 iunie),
Simon Zelotul sau Canaaneul (din Cana Galileei) (10 mai), Toma, zis
Geamănul (Didim) (6 octombrie), Vartolomeu (Natanael, 11 iunie); Pavel, fost
Saul, cel din urmă chemat (29 iunie) nu e socotit printre cei 12 (dar se numea
Apostol)41".
Sfinţii Apostoli au fost reprezentaţi în iconografie chiar de la începuturile
vieţii creştine. Imagini, pe baza textelor evanghelice, îi arată ca pe nişte miei
(„Vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor” - Luca 10, 3) sau ca pe nişte
porumbei („Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca
SI. Ev. Luca a vedeniei lui Isaia. Se cuprinde şi in Evangheliile apocrife (Protoemnghelia lui Iacov
18). Capul de viţel ca simbol al Sf. Ev. Luca ar rezulta şi din faptul că Evanghelistul descrie preoţia
Mântuitorului ca temelie a legii celei noi, spre deosebire de preoţia lui Aaron care aducea, pe lângă
rugăciune, şi jertfe sângeroase de animale (viţei).
414
Sf. Ap. Andrei predică în Sciţia Mică, aducând creştinismul pe pământul Dobrogei de .i/i
(Pr. Ene BRANIŞTE, „Martiri şi Sfinţi pe pământul Dobrogei de azi”, in voi. De Ia Dunăre la mare,
Galaţi, 1977, pp. 34-56).
41
- Sfinţii Apostoli sunt sărbătoriţi laolaltă in ziua de 30 iunie, când Biserica serbează Soborul
Sfinţilor Apostoli.
porumbeii” - Matei 10,16). Ca oameni, ei sunt înfăţişaţi fie tineri (Luca, lacov,
Vartolomeu, Toma şi Filip), fie oameni în vârstă, cum apar ceilalţi, cu părul
215
Preot Prof. Univ. Dr. Ene B R A N I Ş T E
capului alb sau cărunt şi barba la fel. Ei apar îmbrăcaţi după ţinuta
vestimentară a vremii în orient: o tunică (hiton) (un fel de cămaşă lungă cu
mâneci şi încinsă cu o cingătoare) şi o togă (imation, o fâşie dreptunghiulară
de stofa sau bumbac) aruncată peste un umăr, înfăşurată pe trup astfel încât să-
l acopere până la glezne. Veşmântul are culoare unitară: verde, cafeniu, roşcat.
Capul descoperit, picioarele desculţe (cf. Matei 10, 7-10); apar în iconografia
apuseană cu sandale; imagine care s-a extins şi în iconografia orientală.
Locul pe care îl ocupă în spaţiul bisericii cei doisprezece apostoli este,
precum am văzut, al doilea registru de sus, sub şirul prorocilor, pe
catapeteasmă şi în turla Pantocratorului din naos.
Pe catapeteasmă sunt înfăţişaţi în picioare, orientaţi spre icoana din
mijlocul şirului de doisprezece (şase de-o parte, şase de alta), care poate fi
icoana Mântuitorului sau grupul Deisis.
Pe turla Pantocratorului se zugrăvesc în funcţie de spaţiu: pot fi zugrăviţi
toţi cei doisprezece Apostoli sau numai opt sau şase. Şi aici sunt prezentaţi în
picioare, ţinând în mâini rulouri ori cărţi cu inscripţii din cuvintele
propovăduirii lor, simbol al misiunii lor de învăţători, precum şi semnele,
simbolurile vredniciei lor apostolice şi ale muceniciei lor. Astfel, Sfântul Petru
are două (sau trei) chei, „cheile împărăţiei Cerurilor” făgăduite lui de
Mântuitorul (cf. Matei 16 19). Petru mai apare în pictura naosului în scene ca:
întemniţarea lui la Ierusalim (cf. Faptele Apostolilor 12, 4-11) sau Martiriul
prin răstignire pe o cruce cu capul în jos; lângă el apare şi cocoşul, amintind
de lepădarea de Hristos din preajma Patimilor Domnului (cf. Luca 22, 56-62).
Sf. Ap. Andrei este reprezentat cu o cruce în formă de X deoarece,
conform tradiţiei, a fost răstignit pe o astfel de cruce (crux decussata). Sf. Ap.
Filip este reprezentat cu o cruce mică, fiindcă şi el a murit răstignit, iar Sfântul
loan, cu potirul în care, după tradiţie, ar fi strâns sângele scurs din rănile
Mântuitorului răstignit pe cruce. Sf. Ap. Iacov (al lui Alfeu) cel tânăr are o
carte (ce îl arată ca autor al unei epistole, ci. Faptele Apostolilor 12, 1-2) şi o
măciucă (simbol al felului morţii sale, întrucât se crede că a fost lovit cu
măciuca, înainte de a fi aruncat de pe aripa templului). Sf. Ap. Matei are ca
simbol o lance (cu care a fost omorât). Sf. Ap. Simon este reprezentat cu un
fierăstrău (cu care a fost tăiat în două).
De obicei, în pictura murală în biserică, Sfinţii Apostoli apar toţi la un
loc, împreună cu Mântuitorul, sus pe pereţii absidei altarului, în scena
216
împărtăşirii lor de către Mântuitorul182 , pe catapeteasma bisericii în rândul

mijlociu de icoane183, pe pereţii turlei celei mari de deasupra naosului, sub
şirul prorocilor, în icoana înălţării Mântuitorului la cer, în cea a Pogorârii
Sfântului Duh, cea a Adormirii Maicii Domnului, ca şi în cadrul scenelor
ansamblului Cinul, Judecata din urmă ş.a.
Mai rar se văd reprezentaţi doi câte doi sau câte unul singur.
Sf. Ap. Pavel nu a fost printre cei doisprezece Apostoli, dar pentru
contribuţia sa excepţională la propovăduirea creştinismului este reprezentat în
multe locuri în iconografie, fie singur, fie împreună cu Sfântul Petru (la
bisericile care îi au ca hram), fie alături de ceilalţi Apostoli, ori în scenele
istorice care înfăţişează viaţa şi activitatea lui bogată. E reprezentat ca un
bărbat matur, cu barba lungă, cu sabie în mâna dreaptă, fiindcă a murit
decapitat, iar în mâna stângă ţine o carte, reprezentând volumul epistolelor
sale184.
c) Sfinţii Diaconi. Cei şapte Sfinţi Diaconi şi Martiri din epoca apostolică
(cf. Faptele Apostolilor 6) sunt: Ştefan, primul diacon şi martir (27
decembrie), Filip din Cezareea Palestinei (11 octombrie), Prohor, devenit
episcop al Nicomidiei (28 iulie), Nicanor (28 iulie, 28 decembrie), l'imon (28
iulie), Parmena (28 iulie), Nicolae. Aceşti sfinţi diaconi se /ugrăvesc pe
registrul pereţilor din josul bolţilor din altar, la capătul dinspre nord şi sud al
şirului de ierarhi, spre proscomidiar şi diaconicon, şi uneori, pe uşile
diaconeşti (de obicei Sfântul Ştefan şi Sfântul I aurenţiu).
Sfântul Ştefan apare şi în pictura naosului (în scena care arată uciderea
lui cu pietre (Faptele Apostolilor 7, 54-60).
Diaconii apar înveşmântaţi cu stihare şi orare şi purtând în mâini
cădelniţe ori discuri de aur acoperite cu văluri (sau pocroveţe) brodate.
Numărul diaconilor zugrăviţi variază după spaţiul disponibil.
H6 Vezi în urmă reprezentarea Mântuitorului, p. 177 ş.u.

183
Vezi în urmă iconografia tâmplei, p. 93 ş.u.
4IS
Sf. Ap. Petru şi Pavel (29 iunie) au fost martirizaţi la Roma in vremea lui Nero (67). 11
.isâturile lor fizice sunt consemnate de NICHIFOR CALIST, Istoria bisericească, voi. I, cartea a 11
a, 27, în PG 85, col. 189-192. Acesta remarcă puterea harului pe care cei doi Apostoli o exer- i ii.iu
asupra celor din jur, pe care îi aduceau la credinţa în Hristos; cf. Constituţiile Apostolice, V I I I ,
33, în Diac. loan 1. IcĂ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. I: Canonul apostolic al primelor secole, ■
ihiu, 2008, pp. 761-762; L. DUCHESNE, Origines du culte chretien, 1920, pp. 284-294.
217
în afară de aceştia, se mai pomenesc în Sinaxar numele a încă 37 de

diaconi şi arhidiaconi. Aproape toţi au sfârşit prin moarte muceni- cească. Sunt
reprezentaţi în pictura bisericii în spaţiile rezervate Sfinţilor
Mucenici si Martiri.
>
Cei 70 (72) de ucenici ai Domnului şi sfinţii „apostoli” în sensul larg al
cuvântului, au fost ucenici şi colaboratori ai Sfinţilor Apostoli. Despre ei
relatează Luca 10, 1-24 şi slujba zilei din Mineiul pe ianuarie, ziua 4, când au
pomenire comună sau sobor, precum şi datele menţionate la fiecare în parte,
când sunt pomeniţi individual sau în grupuri mai mici, tot cu calificativul de
„apostoli”.
Cei 70 de ucenici se zugrăvesc în mici medalioane pe unghiurile turlei
din naos, sub chipurile de pe pandantivi ale evangheliştilor. Medalioanele sunt
încadrate de coarde de viţă care pornesc de la cele două picturi de pe suprafaţa
arcurilor ce susţin turla; aceste picturi pot reprezenta pe Iisus-Emanuel, pe
îngerul de mare sfat ori în locul uneia din ele poate fi Etimasia (tronul gol al
Judecăţii din urmă, pe care, în locul Mântuitorului Judecător, stau
instrumentele Patimilor Sale: lancea cu care a fost împuns, cuiele, buretele
ş.a.).
Cei 70 de ucenici sunt reprezentaţi şi în pictura exterioară, pe absida de
răsărit a altarului, în registrul al patrulea de sus în jos (la Vatra Moldoviţei,
Suceviţa ş.a.), în ansamblul pictural Cinul.
d) Sfintele femei, amintite de istoria biblică a Noului Testament, au văzut
pe Domnul şi multe au trăit în preajma Lui. în primul rând e Maria, Sfânta
Fecioară (Maica Domnului), apoi Maria şi Marta, surorile lui Lazăr din
Betania (18 martie, 4 iunie), Maria Magdalena, mironosiţa (22 iulie şi în
Duminica a treia după Paşte), Elisabeta, mama Sf. loan Botezătorul (24
aprilie), Fotini (Luminătoarea), femeia samarineancă de la fântâna lui Iacov
(loan) (26 februarie), Salomeea mironosiţa, mama Sf. Ap. loan şi Iacov (3
august) ş.a.
218
r
3. Persoane sfinte din istoria Bisericii
Numeroşii sfinţi din istoria Bisericii care au intrat în cultul creştin sunt
Sfinţii Martiri, Sfinţii Cuvioşi şi Mărturisitori, din rândul cărora, după rolul pe
care l-au avut în dezvoltarea Bisericii, fac parte sfinţi ierarhi, sfinţi imnografi
şi melozi, sfinţi taumaturgi (doctori, tămăduitori), sfinţi militari, dintre care
cei mai mulţi au sfârşit prin moarte marţi rică.
în iconografia Bisericii mai sunt reprezentaţi şi drepţii binecredin- cioşi,
care, chiar dacă n-au suferit moarte martirică, au fost sanctificaţi de Biserică
pentru marile servicii pe care ei le-au adus, mulţi dintre ei fiind mari
personalităţi ale istoriei419.
Biserica a permanentizat pomenirea şi amintirea sfinţilor nu numai in
zilele închinate lor individual sau în soboare, aşa cum arată sinaxarele, dar şi
în iconografie. Numărul martirilor fiind foarte mare, Biserica a hotărât
reprezentarea lor în iconografie în soboare. în aceste soboare ale sfinţilor se
reliefează un exponent în care se exprimă toţi. Erminiile menţionează de obicei
printre exponenţi în aceste soboare pe Sfântul Gheorghe, pentru Sfinţii Martiri,
pe Sfânta Ecaterina, pentru Sfintele Martire, şi pe Sf Constantin cel Mare,
înălţând Sfânta Cruce, în numele împăraţilor şi principilor drept credincioşi.
Iconografia îi înfăţişează pe sfinţi încununaţi de aureola sfinţeniei (un
cerc luminos sau jumătate de cerc în jurul capului, simbol al slavei cu care au
fost încununaţi) şi însoţiţi de anumite semne simbolice, caracteristice
activităţii lor sau felului morţii martirice (o sabie, pentru cei ucişi prin
decapitare, o roată pentru cei ucişi prin zdrobirea lor pe roată, lănci, suliţe sau
fiare sălbatice, lângă cei sfâşiaţi în circuri de lei, 185 186 tigri). Erminiile
zugravilor arată într-un capitol special simbolurile cu care sunt zugrăviţi sfinţii
din întreg anul bisericesc.
419
Sinaxarele ortodoxe îi pomenesc in ziua morţii lor. în rândul acestora amintim pe: împă-
■ aiul Constantin şi maica sa Elena (care dau libertate creştinismului prin Edictul din 313); împă-
iaţii bizantini Teodosie cel Mare (secolul al IV-lea) şi Leon cel Mare (secolul ai V-lea), Justinian
186 365) care prin Codul său de legi fundamentează legislaţia bisericească şi ajută la dezvoltarea
ei; impărătesele bizantine: Evdocbia, soţia împăratului Teodosie, Teodora (secolul al IX-lea) şi
Irina i secolul al IX-lea) care sprijină Biserica; marii cneji ai ruşilor, Vladimir (t 1015) care-i
creştinează, Alexandru Newski (secolul al XlII-lea), care au contribuit la consolidarea şi apărarea
Bisericii, binecredincioase ca Nona (t 374, 5 august) mama Sf. Grigorie Teologul şi Gorgona, sora
lui (23 lebruarie) ş.a. Pr. Ene BRANIŞTE, Programul iconografic..., anexa 21, p. 50.
219
După specificul activităţii şi rolul pe care l-au avut în ansamblul general

al vieţii bisericeşti, sfinţii se zugrăvesc în spaţii special rezervate în pictura
murală a bisericii.
a) Sfinţii Ierarhi se zugrăvesc în altar, dar sunt reprezentaţi şi în marile
ansambluri picturale din turla mare a naosului sau din pronaos, unde apar şi în
scenele ce redau sinoadele ecumenice, precum şi în pictura exterioară, în
panoul Cinul de pe absida de răsărit a altarului (la bisericile moldovene din
secolul al XVI-lea). Ei sunt reprezentaţi aici într-un şir, pe registrul al treilea
de sus, purtând potire, îndreptându-se spre scena centrală în care e zugrăvit
Pruncul în potir, deasupra mielului de jertfă.
în altar, Sfinţii Ierarhi sunt zugrăviţi pe registrul de jos al absidei de
răsărit. Ei apar înveşmântaţi ca arhierei, în sacos (polistavrion)420 şi omofor.
Chipurile lor sunt de obicei zugrăvite în profil, ei fiind îndreptaţi cu privirea
spre centrul tabloului unde se află Hristos slujind Liturghia arhierească.
Numărul ierarhilor zugrăviţi pe acest registru e în funcţie de spaţiul bisericii.
Ierarhii care nu pot lipsi sunt în primul rând cei trei sfinţi autori ai Liturghiilor
ortodoxe: Sf. loan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de obicei
în dreapta Sfintei Mese, în partea de nord), Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul
Cezareei Capadociei (în stânga Sfintei Mese, spre sud), şi Sf. Grigorie cel
Mare (Dialogul), episcopul Romei.
Pe lângă aceştia, se pot adăuga, cât permite spaţiul, şi Sfântul Iacov,
fratele Domnului şi primul episcop al Ierusalimului, Sf. Chirii al Ierusalimului,
Sf. Grigorie de Nazianz421 sau Teologul (Bogoslovul), arhiepiscopul
Constantinopolului, Sfinţii Atanasie şi Chirii patriarhi ai Alexandriei, Sfântul
Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Sfântul 187 188
Gherman, patriarhul Constantinopolului422. Printre ierarhii reprezentaţi în
pictura din altar pot fi şi ierarhi români: Sf. Calinic Cernicanul, episcop al
Râmnicului (t 1868, pomenit la 11 aprilie), Ilie lorest, mitropolitul
Transilvaniei (secolul al XVIII-lea, pomenit la 24 aprilie), Sava Brancovici,
mitropolitul Transilvaniei (pomenit la 24 aprilie), şi ierarhi care au primit
•'20 Polistavrion sau felon sau sacos din stofa brodată sau ţesută în model de multe cruci
188
Este considerat, de unii, drept autor al Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Totuşi,
majoritatea liturgiştilor atribuie această Liturghie de fapt Sf. Grigorie cel Mare (Dialogul), epi scop
al Romei, secolul al VlI-lea (Pr. Ene BRANIŞTE, „Sfinţii Trei Ierarhi în cultul creştin”, în: liiscrica
Ortodoxă Română, LXXVI (1958), 1-2, p. 178 ş.u.).
220
I
mucenicia pe pământul românesc: Efrem, episcop de Tomis (mucenic pomenit

la 7 martie), loan, episcopul Goţiei (cuvios, pomenit la 26 iunie).
Ierarhii ţin în mâini Sfânta Evanghelie sau câte un rulou cu fragmente din
anumite rugăciuni liturgice (la cei trei autori de Liturghii se pun texte din
rugăciunile Liturghiei respective, care pot fi luate din Liturghiei'). Toţi ierarhii
se zugrăvesc cu capul descoperit şi înconjurat de obişnuitul nimb luminos,
numai Sfântul Chirii, în calitate de patriarh al Alexandriei, este înfăţişat
purtând pe cap o mitră simplă (ca un fes catolic), cu cruce albă în dreptul
frunţii. Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile, Grigorie şi loan) apar de obicei pictaţi
împreună (unul lângă altul, aşa cum se văd în Biserica „Santa Maria” - Antiqua
din Roma - pictură din secolele VI-VII - unde se află cea mai veche
reprezentare a lor, în pictura bisericească). în icoanele de hram apar tot
împreună (la Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi sau la Biserica Colţea din
Bucureşti), împreună apar şi pe uşile diaconeşti (ca la Biserica „Sfânta
Ecaterina” din Bucureşti, unde Sfinţii Trei Ierarhi sunt zugrăviţi pe uşa de sud,
iar pe uşa din nord apar alţi trei sfinţi ierarhi: Spiridon, Nicolae, Atanasie).
Sfântul Vasile şi alţi sfinţi sunt reprezentaţi în unele biserici chiar pe uşile
împărăteşti în scena Bunei Vestiri, în locul celor patru Evanghelişti, aşezaţi la
colţurile icoanei. în legătură cu trăsăturile chipurilor sfinţilor ierarhi, erminiile
dau unele relatări generale privind vârsta (tânăr, bătrân) şi ca figură (slab,
prelung, nasul coroiat, drept, barba rotundă bogată, căruntă, albă)123.
b) Erminiile încadrează într-o grupă aparte pe Sfinţii Militari, foşti ostaşi
ai armatei romane, martirizaţi pentru credinţa lor. Din rândurile acestora sunt
menţionaţi şi mucenici pe pământul ţării noastre: Sfinţii Dasie (20 noiembrie),
Marcian şi Nicandru (8 iunie), Emilian (18 iulie), Pasicrat şi Valentin (24
aprilie), Iuliu Veteranul (27 mai). Toţi au fost martirizaţi în secolul al IV-lea,
la Durostorum (în Sciţia Minor, vechea provincie romană - Dobrogea de
azi)189'.
Ca sfinţi militari sunt înfăţişaţi în iconografie şi Sfinţii Dimitrie,
Mercurie, Teodor Tiron, Nestor, Teodor Stratilat.
Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dimitrie sunt de obicei reprezentaţi
împreună în pictura de pe peretele de miazăzi, în naos, în registrul de deasupra
189
Sfântul a fost martirizat la Bolgrad (Cetatea Albă, la gurile Nistrului), de unde
Alexandru cel Bun i-a adus moaştele la Suceava.
221
stranelor. Ei poartă veşmântul militar roman. Sunt înfăţişaţi tineri, cu statură

puternică. Sfinţii Gheorghe, Dumitru şi Mercurie sunt reprezentaţi şi călări în
unele picturi de pe faţada de apus a bisericilor. Mai adesea apar astfel în pictura
din exonartex (pridvor), aşa cum se văd la Humor, Moldoviţa, Voroneţ.
c) Ansambluri de scene cu vieţi de sfinţi; sfinţi locali. în multe biserici
sunt pictate ansambluri de scene din viaţa sfinţilor care se bucură de
popularitate şi cinstire deosebită în regiunea respectivă (Sfântul Gheorghe,
Sfântul Nicolae, Sfântul Pahomie, Sf. loan cel Nou de la Suceava, Sfânta
Parascheva - în Moldova). Asemenea ansambluri se văd la bisericile cu pictură
exterioară din secolul al XVI-lea. în pronaos se pictează ansambluri de scene
din viaţa sfântului protector al bisericii (hramul), mai ales din viaţa Sfinţilor
Gheorghe, Nicolae şi Dimitrie425.
La bisericile din Moldova (Humor, Arbore, Voroneţ), vieţile de sfinţi
ocupă un loc de mare cinste. La Humor, viaţa Sfântului Nicolae (care este aici
foarte venerat) este reprezentată chiar pe latura principală a faţadei de sud, pe
peretele exterior. Viaţa Sfântului Gheorghe e reprezentată aici pe jumătatea
faţadei exterioare de nord, iar părţile
4:4
Pr. Ene BRANIŞTE, „Martiri şi sfinţi pe pământul Dobrogei de azi”, in voi. De la Dunăre
la mare, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1977, pp. 34-56; Pr. Mircea
PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, 1980, p. 132 ş.u.
42j
V. GRECU, Cărţi de pictură bisericească bizantină, pp. 252-258; DIONISIE DE FURNA,
Carte de pictură, pp. 214-222; Erminia picturii bizantine, SĂNDULESCU- VERNA (ed.), pp. 224-
232.
222
adăpostite ale contraforţilor sunt împodobite cu figuri de sfinţi. La Arbore, pe

faţada exterioară de vest, sunt reprezentate, de asemenea, numeroase
ansambluri cu vieţile Sfinţilor Dimitrie, Gheorghe, Nichita Romanul şi Sfânta
Parascheva. Pe faţada sudică a pridvorului, la Voroneţ, sunt zugrăviţi: Sfântul
Gheorghe, Sf. loan cel Nou de la Suceava şi Sfântul Nicolae. O pictură foarte
bine păstrată este la Mirăuţi (în Suceava), unde Sfântul Gheorghe e pictat ca
ostaş, deasupra uşii de intrare, în picioare, iar în peisaj se proiectează tot chipul
Sfântului Gheorghe, omorând balaurul. în biserica Mănăstirii „Sf. loan cel
Nou” de la Suceava se află în pictura exterioară scene din viaţa şi mucenicia
Sf. loan cel Nou, asemănătoare cu scenele de la Voroneţ, unde se află 17 scene
inspirate din viaţa acestui sfânt, devenit patron al Moldovei alături de Sfântul
Gheorghe426. La Moldoviţa, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare pe un cal
alb, cu sabia îndreptată împotriva balaurului. în spate, se vede un castel cu
multe etaje, unde curtenii împăratului, în haine somptuoase, privesc lupta; e
pictată în frescă, pe faţada de sud, primul registru, pe pilastrul pridvorului din
stânga intrării în biserică. La Arbore e pictat într-un şir de fresce, cu scene din
viaţa lui, pe peretele de apus al bisericii. Sfântul Gheorghe e socotit ocrotitorul
luptătorilor Moldovei.
Sfântul Nicolae e reprezentat la Suceviţa ca ocrotitor al corăbierilor. Intr-
o scenă, pe peretele de sud al pronaosului, în colţul sud-vestic, pe primul
registru de sus în jos, el este arătat salvând o corabie din volbura valurilor.
Chipul sfântului se înalţă deasupra corăbiei şi corăbierilor şi, ridicând mâna
dreaptă, porunceşte valurilor să se liniştească. E o scenă dinamică, plină de
mişcare. O scenă pictată în partea de vest a uşii de intrare, pe peretele sudic
exterior, la Voroneţ, prezintă martiriul Sf. loan cel Nou. La uciderea Sfântului
asistă însuşi sultanul înconjurat de nobili turci. Pictorul vrea să atragă atenţia
credincioşilor asupra primejdiei turceşti. Sfântul e schingiuit de turci, întins pe
jos, înlănţuit şi ucis pentru credinţa lui creştină427. 190 42
Dintre sfinţii locali, de mare veneraţie se bucură în Moldova şi Sfânta
Parascheva'128, ale cărei moaşte se află la Iaşi, la catedrala mitropolitană.
Şi în Muntenia şi Oltenia sunt sfinţi locali, cărora li se acordă o cinstire
deosebită. în Oltenia îi avem pe Sf. Nicodim de la Tismana şi pe Sf. Grigorie
Decapolitul (cu moaşte la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea).
426
1 IRINEU CRĂCIUNAŞ, „Biserici cu pictură exterioară din Moldova (III)”, in: Mitropolia
\lohlovei şi Sucevei, XLVI (1970), 9-10, pp. 480-510.
223
în paraclisul Mănăstirii din Curtea de Argeş, zidite la porunca Sf.

Voievod Neagoe Basarab, se află moaştele Sfintei Filofteia, iar la Catedrala
Patriarhală din Bucureşti se află moaştele Sf. Dimitrie cel Nou (Basarabov).
Aceşti Sfinţi pot fi zugrăviţi în naos şi cu scene reprezentative din viaţa,
patimile şi minunile lor.
în Transilvania sunt sfinţi locali, ierarhi şi simpli ieromonahi, credincioşi
mireni, care au fost însă gata să moară pentru apărarea credinţei creştine
ortodoxe. Aşa sunt şi ieromonahii Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara, care
se pot zugrăvi în naos în registrul de jos mai aproape de pronaos, spre a putea
fi văzuţi şi veneraţi de credincioşi. Sf. loan Valahul (Românul) şi Oprea
Nicolae (Miclăuş), fiindcă au fost simpli mireni, vor fi zugrăviţi spre partea de
vest a naosului sau în pronaos, în costume de epocă (ţărăneşti). Dacă spaţiul
de zugrăvit din biserică este insuficient se vor picta pe icoane mobile, care se
vor aşeza în locuri accesibile în biserică, unde să poată fi văzuţi şi veneraţi.
d) Sfinţii care au predicat pe pământul ţării noastre, mari misionari
creştini, se zugrăvesc pe amvon (în bisericile care au amvon), ca Sf. Niceta de
Remesiana, apostolul daco-romanilor din părţile Dunării în secolul IV-V.
Marii ierarhi şi predicatori creştini, Sf. loan Gură de Aur, Sf. Grigorie
Teologul, Sf. Ambrozie al Mediolanumului, Sf. Gherman al
Constantinopolului, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. loan Damaschin ş.a.,
care sunt zugrăviţi în altar, pot fi reprezentaţi şi în pictura amvonului.
Sfinţii care se bucură de o popularitate mai mare în regiunea respec tivă
se pot picta şi pe catapeteasmă în partea uşii laterale diaconeşti de nord, ca Sf.
loan Botezătorul, Sfântul Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sf. loan cel
,|2S
Moaştele Sfintei au fost aduse de la Constantinopol in ţară de domnul Vasile Lupu, pentru
ctitoria sa „Trei Ierarhi” din Iaşi. Din secolul al XIX-lea, ele au fost transferate în nou.i catedrală
mitropolitană, unde se află şi azi. Pomenirea Sfintei Parascheva se face la 14 octombrie
Nou de la Suceava (în nordul Moldovei) şi Sfânta Parascheva, Sf. Iosif cel
Nou de la Partoş (în părţile Banatului).
e) Sfinţii care sunt hramuri sau patroni de biserici se pot zugrăvi, de
asemenea, pe catapeteasmă. Astfel, la Biserica „Sfânta Ecaterina” din
Bucureşti, icoana Sfintei Ecaterina, patroana (hramul) bisericii e pictată la sud
de icoana împărătească a Mântuitorului, iar la nord de icoana împărătească a
Maicii Domnului e zugrăvit Sf. loan Botezătorul purtând aripi, dar cu
224
veşmântul său din păr de cămilă, ţinând în mâna stângă o cruce, iar în dreapta
un rulou cu inscripţia: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei
4, 17). Sfânta Ecaterina e înveşmântată ca diacon iţă cu coroană pe cap; în
mâna stângă ţine o ramură verde de finic, iar în mâna dreaptă ţine o cruce.
Sfinţii se pictează pe registrul de jos al pereţilor naosului. Sfinţii Militari
Dimitrie, Gheorghe, Mercurie, Nestor ocupă mai ales partea dinspre răsărit a
pereţilor naosului.
f) Alături de Sfinţii Militari sunt Sfinţii Doctori „fără de arginţi”, ca
Sfinţii Cosma şi Damian, Chir şi loan, Pantelimon, Ermolae, Sfânta Muceniţă
Sofia, doctoriţa (22 mai), Sfântul Teodosie, noul doctor (7 august), Evprepie,
fratele Sfinţilor Cosma şi Damian (17 octombrie) ş.a. intre sfinţii zugrăviţi în
această zonă se aşază, de obicei, în partea dinspre altar (fie pe peretele de nord,
fie pe cel de sud) şi Sfinţii împăraţi Constantin şi maica sa Elena (21 mai),
având între ei Crucea Răstignirii, pe care o susţin amândoi.
g) Sfinţii Melozi sau Imnografi se pictează in turla din pronaos chiar dacă
e numai una. în acest caz vor fi zugrăviţi numai patru: Sf. Roman Melodul, Sf.
loan Damaschin, Sf. Cosma de Maiuma şi Sf. Iosif Graptul (imnograful sau
scriitorul de cântări).
Sfinţii Imnografi care au compus firmele din rânduiala slujbelor ortodoxe
sunt înfăţişaţi stând jos şi scriind (ca şi Evangheliştii de pe pandantivii de la
baza turlei Pantocratorului). La fiecare dintre ei, se scriu pe rulouri purtate în
mâini ori pe cartea din faţă fragmente din cântările lor cele mai caracteristice;
la Sf. loan Damaschin scrie: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu...” (începutul Axionului Liturghiei Sf. loan Gură de
Aur) sau: „Pe cel mai dinainte de veci din Tatăl născut...” (una dintre cântările
din Octoih)-, la Sf. Roman Melodul: „Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de
fiinţă naşte...” (Condacul
225
Crăciunului); la Sf. Cosma de Maiuma: „Hristos Se naşte, slăviţi-L...”

(Canonul Crăciunului); la Sf. Iosif Graptul (Imnograful): „Bucură-te Fecioară,
Mireasă dumnezeiască, îndreptarea lui Adam şi omorârea iadului...” (din
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, de la Utrenia sâmbetei din săptămâna a
cincea a Postului Mare, în Triod).
h) Sfinţii din Sinaxarul (Mineiele) din toate lunile anului bisericesc se
zugrăvesc în pronaos, pe pereţii verticali împărţiţi în registre. în bisericile mari
cu posibilităţi materiale se zugrăvesc sfinţii din toate zilele anului bisericesc,
chiar cu scene din viaţa şi pătimirea lor, în panouri mai mici sau mai mari.
Dacă nu se poate zugrăvi întreg Sinaxarul (ca în unele dintre vechile biserici
româneşti din secolele XIV-XVIII), se aleg sfinţii mai cunoscuţi sau veneraţi
în partea locului. O inscripţie la sfinţii din fiecare zi arată numele, calitatea
(proroc, apostol, ierarh, mucenic, mărturisitor, cuvios, cuvioasă), luna şi ziua
muceniciei şi a serbării. Dacă spaţiul îngăduie, se va acorda mai mult loc
sfântului ocrotitor al bisericii, din viaţa căruia se vor picta mai multe scene şi
minuni (dacă nu s-au ilustrat în naos).
Sfinţii din Sinaxar, toţi sau separat, precum şi chipuri de cuvioşi,
cuvioase, călugări, a căror viaţă poate sluji ca model pentru credincioşi, se
zugrăvesc pe pereţii de nord şi sud ai pronaosului. Ei ţin în mâini rulouri cu
inscripţii şi învăţăminte din viaţa lor, mucenicii şi muceniţele au pe cap
coroana de martir şi simbolurile morţii lor muceniceşti: Sf. Arhidiacon Ştefan
se zugrăveşte şi în pronaos (la unele biserici însă, şi în altar, pe catapeteasmă)
cu simbolul morţii (grămada de pietre cu care a tost ucis), Sf. lacov cel Mare,
cu măciuca (cu care i s-a zdrobit capul), Sf. Arhidiacon Laurenţiu, cu grătarul
înroşit în foc (pe care a fost ars), Sfântul Sebastian, cu arcul şi săgeţile (cu care
a fost străpuns), Sfânta Ecaterina, cu roata (pe care i-a fost frânt trupul), Sf.
Ierarhi Ignatie al Antiohiei şi Policarp al Smirnei, lângă fiarele care i-au sfâşiat
în circuri ş.a. Sfinţii de toate categoriile, pustnici, cuvioşi, cuvioase, pot fi
zugrăviţi şi pe pereţii pridvoarelor închise (exonartex) afară, înainte de a intra
în pronaos. La bisericile cu pictură exterioară (din Moldova), sfinţii sunt
zugrăviţi în mari panouri, cu multe scene din viaţa lor, şi pe pereţii exteriori ai
bisericii.
Chipurile sfinţilor zugrăvite pe pereţii bisericii şi pe icoanele mobile pe
iconostas prezintă asemănări, dar şi deosebiri.
Deosebirile survin din serviciile deosebite aduse Bisericii; asemănările
226
y
LITURGICA GENERALĂ
constau în unitatea de credinţă în acelaşi Duh, Care i-a animat şi i-a sprijinit
în viaţa şi activitatea lor.
Scene istorice. Pe faţadele unora dintre bisericile noastre cu pictură
exterioară, se văd pe lângă ansambluri cu vieţi de sfinţi şi ansambluri cu
caracter istoric, reprezentând teme laice sau religioase. Astfel, în biserica din
Popăuţi (1481) pe peretele de vest al pronaosului, deasupra uşii de intrare, e
zugrăvit, pe toată suprafaţa, un vast ansamblu în care e reprezentat Sf. împărat
Constantin cel Mare, înveşmântat ca împărat roman, purtând pe cap coroană
împărătească, mergând călare în fruntea unei procesiuni de sfinţi militari
conduşi de Sfinţii Gheorghe şi Dimitrie. Scena e cunoscută sub denumirea de
Cavalcada de la Pătrăuţim. Arhanghelul Mihail conduce întregul convoi,
deschizând simbolic drumul, şi, întinzând mâna, arată împăratului o cruce
albă, apărută pe cer. Avem aici transpunerea iconografică a evenimentului
istoric (relatat de Eusebiu de Cezareea în lucrarea Vita Constantini), privitor
la apariţia crucii Mântuitorului, însoţit de cuvintele „TOUTCO vira” („învinge
prin aceasta”). Sensul simbolic şi naţional al acestei scene este că în lupta cu
puterea turcească, Ştefan trebuie să învingă pe duşmanii Crucii, ca odinioară
marele Constantin. Ca patron al bisericii din Pătrăuţi, Sfântul Constantin apare
aici în tabloul votiv, prezentând lui
I Iristos pe Sfântul Domnitor Ştefan şi familia sa, care îi închină biserica.
O scenă istorică de largă desfăşurare în pictura exterioară a bisericilor
moldoveneşti o constituie Asediul Constantinopolului. Scena v legată la
origine de Acatistul Maicii Domnului, care, în ansamblul picturii exterioare de
la Moldoviţa (unde pictura se păstrează cel mai bine), apare în registrul
superior pe peretele de sud. în registrul inferior, i hiar sub pictura Acatistului,
e zugrăvită scena care reprezintă Asediul (âmstantinopolului. Fecioarei,
ocrotitoarea creştinilor, i s-a închinat (prin secolele V-VI) acest Acatist ca imn
de laudă şi de mulţumire pen-
II ii ajutorul ei dat oamenilor în vremuri de nenorociri. Prin rugăciunea
Acatistului, credincioşii creştini au înfrânt în anul 626 pe duşmanii (perşi sau
avari) care au asediat Constantinopolul410.
,w
Istoria artelor plastice, voi. I, G. OPRESCU (coord.), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p.
297. V. GRECU, „Eine Belagerung Konstantinopels”, în: Byzantion, I (1924), p. 273 ş.u.; *1 TAFRALI,
„Asediul Constantinopolului in frescele bisericilor din Bucovina”, in: îndrumări ullurale-artă,
istorie, chestiuni sociale, Bucureşti, p. 11 ş.u.
Pictorii fac uneori confuzie între asedierea Constantinopolului de către
227
perşi (sau avari), din secolul al VII-lea, şi asedierea lui de către turci din 1453.
Din inscripţia de la Biserica Arbore, unde este, de asemenea, reprezentată
scena Asediului, reiese că aici este vorba despre asediul din 626. La celelalte
Biserici unde e reprezentată scena Asediului (Moldoviţa, Humor, „Sfântul
Gheorghe” - Suceava, Probota - lipseşte la Voroneţ), se menţionează doar
„Ţarigrad” şi se reproduc elemente care lipsesc în pictura de la Arbore, cum
este armata de artilerie, pe lângă arcuri şi săgeţi, ceea ce duce la concluzia că
este vorba despre Asediul Constantinopolului din 1453431.
Prin amploarea şi originalitatea sa, scena Asediului Constantinopolului
trezeşte atenţia şi curiozitatea credincioşilor.
în prim plan se vede marea furtunoasă de jur împrejurul unei cetăţi
puternic fortificate, asediate pe apă şi pe uscat de flota duşmană. Pe zidurile
cetăţii se văd ostaşii creştini luptând îndârjiţi pentru apărarea ei. în interiorul
cetăţii se vede o procesiune în care mulţimea imploră ajutorul Maicii
Domnului, pentru salvarea cetăţii. Caracteristice sunt costumele turceşti ale
asediatorilor şi armele (suliţe, săgeţi, artilerie) pe care le folosesc luptătorii de
ambele părţi. Semnificaţia scenei este dobândirea ajutorului, pentru izbânda
creştinilor, prin intermediul icoanei Sfintei Fecioare, care şi odinioară (secolul
al VII-lea) i-a ajutat pe creştini împotriva cotropitorilor perşi432.
4,1
După unii, este vorba despre asedierea Constantinopolului de perşi din anul 626 şi de
salvarea oraşului prin ajutorul Sfintei Fecioare (Paul HENRY, Les eglises de la Moldavie du nord,
des origines a la fin du XVI-eme siecle. Arhitecture et peinture, Paris, 1930, p. 320; cf. A. GRABAR,
„Un graffite sur la faţade dune eglise du Bukovine”, în: Revue des etudes slaves, Paris, XXIII
(1947); după alţii, majoritatea, e vorba de asediul din 1453 (Pr. Nicolae ŞERBĂNESCU, „împresurarea
Ţarigradului şi zugrăvirea bisericilor noastre”, în: Ortodoxia, V (1953), 3, pp. 457-462; Ivan
PERESVETOV, „Jalba cea mare”, în Călători străini despre ţările române, voi. I, Bucureşti, 1969, p.
453).
14
•’ Se presupune că, in pictarea scenelor, zugravii s-au inspirat dintr-o istorioară care cir
cula in Ţările Române şi în Balcani, unde popoarele au avut cel mai mult de suferit din partea
turcilor. Istorisirea intitulată Pentru luarea preaslăvitei cetăţi a Ţarigradului redă amănunte
foarte asemănătoare cu imaginile cuprinse in scena Asediului, zugrăvită la Moldoviţa (unde pictura
s-a păstrat cel mai bine). Zugrăvirea acestei scene a fost tăcută cu un tâlc moral-reli gios, determinat
de situaţia politico-istorică a Moldovei din secolul al XVI-Iea, când primejdia turcească era o
realitate permanentă. Vezi Sorin ULEA, „Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare
moldoveneşti”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, 1, 1963, p. 72, care afirmă că cetatea
asediată este Constantinopolul, dar ar putea fi şi Suceava, sau chiar Moldova,
228
Pictura unor scene istorice se întâlneşte la Mănăstirea Hurezi. Pe peretele

de răsărit în pronaos, deasupra uşii de intrare în naos, e reprezentat un ciclu de
compoziţii, având în centru chipul Sf. Constantin cel Mare în lupta cu
Maxenţiu şi cinstirea Sfintei Cruci, fapt ce vădeşte interesul pictorilor şi
preocuparea lor de a face pictură istorică191 192.
Atât în pictura exterioară a bisericilor din Moldova, cât şi în pictura
bisericilor din Ţara Românească din secolul al XVIII-lea, apar din ce în ce mai
numeroase elemente cu caracter laic, narativ şi pitoresc (lăutari şi hore, aspecte
din viaţa şi munca oamenilor din partea locului ş.a.), uneori în cadrul scenelor
religioase mai complexe, alteori constituind panouri (tablouri) independente,
care vădesc tendinţa din ce în ce mai accentuată a pictorilor de a se elibera de
canoanele impuse de erminiile zugravilor şi de a transpune în opera lor şi ceva
din viaţa reală a contemporanilor. Aceste elemente cu caracter naţional sau
local tind să îmbogăţească cu teme noi vechea pictură bizantină, teme ancorate
în epoca respectivă a realizării noii picturi.
4. Portrete de ctitori si ierarhi

>
a) Portrete de ctitori. Scenele istorice şi portretele de ctitori193 ocupă un

loc important în pictura noastră bisericească şi ele merită să reţină atenţia, atât
pentru valoarea lor documentară, cât şi pentru cea artistică.
Reprezentarea portretelor ctitorilor era un fapt obişnuit nu numai în Bizanţ şi
in faţa primejdiei otomane. Cf. Petru COMĂRNESCU, îndreptar artistic al monumentelor din \’ordul
Moldovei, Suceava, 1962, pp. 258-360.
433
Istoria Artelor Plastice, voi. II, G. O PRESCU (coord.), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970,
lig. 54-56.
192
Ctitor (gr. KTtTu'p, nume de agent creat pe baza radicalului verbului ( ) - a con-
KTI U
\lnii, a intemeia) este cel care a zidit, a pictat sau restaurat din temelii o biserică, un edificiu.
Biserica acordă ctitorului dreptul de a fi pomenit la diferite slujbe in biserica ctitorită (zidită) de el
(Novela 123 din Codul lui Iustinian) şi de a se zugrăvi chipul lui şi al membrilor familiei ■..lie, in
interiorul bisericii, in semn de dragoste şi recunoştinţă pentru el. Biserica Ortodoxă Română prin
hotărârea Sfântului Sinod din 28 februarie 1950 ( î n : Biserica Ortodoxă Română, I XVIII (1950),
3-6, p. 298) stabileşte: „Numai portretele ctitorilor şi al ierarhului sub pâsto- Htea căruia s-a sfinţit
biserica vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor”. Tot atunci s-a precizat că se poate numi
ctitor numai acea persoană care a zidit şi a înzestrat cu toate cele necesare o biserică sau î n
înţelegere cu încă două-trei persoane. Ceilalţi care vor fi făcut o donaţie, fie în natură sau î n bani,
nu pot fi socotiţi ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaş.
229
în toate ţările de cultură bizantină, ci şi în Apus. Din epoca paleocreştină sunt

vrednice de reţinut vestitele frize ctitoriceşti din Biserica „Sfântul Vitalie” din
Ravena (secolul al VI-lea), zugrăvite în altar pe peretele hemiciclului sau
absidei de răsărit; sunt lucrate în mozaic două suite de admirabile portrete
reprezentându-i pe împăratul Justinian, pe împărăteasa Teodora şi pe
demnitarii Curţii lor.
în Moldova şi Ţara Românească, uzul reprezentării ctitorilor şi
donatorilor în pictura monumentelor religioase (biserici şi mănăstiri, broderii
şi ţesături de uz religios, obiecte de cult din metal, cărţi de slujbă şi miniaturi
etc.) constituie o moştenire slavo-bizantină, căreia mai târziu i s-a adăugat şi
influenţa apuseană (aceasta, mai ales la bisericile româneşti din Ardeal şi din
Moldova).
în pictura murală din biserici, chipurile ctitorilor sunt zugrăvite de regulă
pe suprafaţa interioară a peretelui de vest al pronaosului, la dreapta şi la stânga
intrării în naos; mai rar le găsim şi pe pereţii de sud şi de nord ai pronaosului
(ca la Hurezi şi la Snagov) sau pe suprafaţa de răsărit a peretelui despărţitor
dintre naos şi pronaos (Voroneţ). De obicei, ctitorul principal este înfăţişat
ţinând în mâini sau susţinând imaginea miniaturală a monumentului ctitorit
(chivotul), pe care îl oferă Mântuitorului sau sfântului ocrotitor al bisericii
respective; de aceea, fresca ctitorilor mai poartă şi denumirea de tablou votiv,
adică tabloul închinării, al donaţiei ori al oferirii bisericii respective către
ocrotitorul ei ceresc.
în spatele ctitorului principal este reprezentată familia lui într-o ordine
descrescândă perfectă: fiii (feciorii) într-o parte, fiicele de alta, după vârstă.
Importanţa reprezentării portretelor de ctitori şi a diferitelor personaje
laice, ca şi a scenelor cu caracter istoric a început să preocupe pe specialişti,
mai ales începând din secolul al XX-lea. Nicolae Iorga a scos la iveală primele
albume cu reproduceri ale unor astfel de portrete, din monumentele artei
noastre religioase, cu mâinile împreunate pentru rugăciune. Tablourile votive
constituie documente autentice şi izvoare de primă importanţă pentru datarea
zidirii şi a picturii monumente lor, pentru reconstituirea înfăţişării fizice a
ctitorilor respectivi şi pentru studiul costumelor de epocă cu care aceştia sunt
înveşmântaţi, costume redate uneori cu multă autenticitate. Tablourile votive
reflectă în acelaşi timp şi viziunea proprie a artiştilor vremii, care, nemaifiind
strâmto- raţi de canoanele sau regulile cărţilor de pictură, vedeau şi redau
230
¥
LITURGICA GENERALĂ
chipul omenesc în felul lor original. Frizele ctitorilor prezintă un mare interes,
nu numai din punct de vedere iconografic, ci şi istoric şi arheologic, mai ales
când ele sunt originale.
Valoarea acestor tablouri portretistice, istorice şi ctitoriceşti constă şi în
mijloacele tehnice pe care le foloseau artiştii pentru a le transpune în frescele
de pe pereţii bisericilor, în broderiile ţesăturilor liturgice ori în miniaturile cu
colorit atât de fermecător de pe hârtia sau pergamentul manuscriselor cărţilor
de slujbă.
Cel mai vechi portret de ctitor român care ni s-a păstrat este cel de la
Biserica Strei (Transilvania, secolul al XlII-lea). Portretul este zugrăvit în
partea de sud-vest a absidei naosului: poartă costum de cavaler cruciat, peste
cămaşa de zale având o tunică roşie, scurtă, cu mâneci, brodate cu cruci pe
piept; figura este tânără, cu faţa ovală, frunte înaltă, nasul proeminent. Din
inscripţia slavonă se descifrează numele de Ambrozie1'5. Portretele de ctitori,
descoperite în Transilvania, aparţinând artei Evului Mediu românesc (la
biserica din Ribiţa, la Biserica „Sângeorz” din Strei, la biserica din Criscior),
poartă influenţa apuseană în elementele de costumaţie ale cavalerilor feudali,
dar şi influenţe locale. Pe lângă tunica de tip apusean, poartă pieptănătura
ţăranilor din Munţii Apuseni (plete lungi, părul retezat pe frunte; femeile
poartă maramă, iar costumele au detalii ce amintesc de portul local).
Importanţa istorică a acestor portrete de ctitori, care oferă îngenuncheaţi
ctitoria lor, constă în faptul că ele atestă existenţa unei aristocraţii feudale
româneşti (juzi, jupâni sau voievozi: jupân Bâlea la Ribiţa, Vladislav şi
Micăluş la Criscior ş.a.), care stăpânea în părţile Haţegului şi Zarandului şi
reprezenta existenţa unor tradiţii culturale româneşti, din Transilvania acelor
vremi136.
în bisericile din Moldova şi Ţara Românească, cel mai bine s-au păstrat
portretele de ctitori la ctitoriile din secolul al XVI-lea. 194
Din secolul al XIV-lea, la Curtea de Argeş, la Biserica Domnească
„Sfântul Nicolae” sunt două reprezentări de ctitori: unul îngenunchiat în
icoana Deisis (în locul Sf. loan Botezătorul), care ar putea fi ctitorul- ziditor al
194
Scurtă istorie a artelor plastice in Republica Populară Română, voi. I, Bucureşti, 1957,
lij>. 28; p. 29; cf. I.D. ŞTEFÂNESCU, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti,
Bucureşti,
1973, p. 162.
456
Scurtă istorie a artelor plastice..., pp. 29-32.
231
bisericii Nicolae-Alexandru Basarab (1352-1364); celălalt portret, din naosul

aceleaşi biserici, ţinând în mână o biserică, împreună cu doamna sa, ar putea
să îl reprezinte pe Vladislav Vlaicu (1364-1377), ctitorul picturii bisericii.
La Mănăstirea Bistriţa-Vâlcea, în pictura interioară a paraclisului (1513-
1514) se află portretul ctitorului, boierul Barbu Craiovescu, şi al soţiei sale,
Negoslava. Pictura e de mare valoare artistică. La vestita biserică a Mănăstirii
Argeşului, ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab (1512-1521), zugră-
vită de pictorul Dobromir, sub Radu de la Afumaţi (1526-1529), tabloul votiv
îi reprezintă pe Neagoe Basarab, pe Doamna Despina şi pe copiii lor'137.
Mircea cel Bătrân e reprezentat, în pictura de la Bolniţa Coziei (secolul
al XVI-lea), în costum de cavaler occidental, probabil după modelul
portretului său din biserica mare a Coziei (secolul al XIV-lea). La Bolniţa
Bistriţei (Oltenia), chipul ctitorului, boierul călugărit Barbu Craiovescu,
bătrân, cu plete albe şi cu privirea plină de expresivitate, constituie unul dintre
cele mai artistice portrete de ctitori, realizate de zugravi munteni din secolul
al XVI-lea. La Snagov, ctitoria Sf. Neagoe Basarab, se află o dublă friză a
ctitorilor (una în pronaos şi una pe suprafaţa peretelui despărţitor dintre naos
şi pronaos), reprezentând pe Doamna Chiajna şi pe feciorii ei Alexandru,
Mircea şi Petru, care au zugrăvit biserica. Astfel de
tablouri duble de ctitori se află si în alte biserici oltene si muntene din
»>
secolul al XVI-lea: Bucovăţ (Coşuna) lângă Craiova, Stăneşti (Vâlcea),

biserica fostei Mănăstiri Căluiu (Romanaţi) de la sfârşitul secolului al XVI-
lea, unde se vede portretul lui Mihai Viteazul138, cel a lui Petru 195 196 197
)r
O altă scenă din aceeaşi biserică o prezintă pe Doamna Despina în haine îndoliate, purtând pe
braţe pe fiul său Teodosie, mort, încredinţându-1 Maicii Domnului. Tot Doamna
Despina, îndoliată, îngenuncheată, împreună cu fiicele ei, Ruxandra şi Stana, se văd în altă scenă
in faţa Sfinţilor Simeon şi Sava.
"s După tradiţia bizantină, icoanele împărăteşti erau binecuvântate de biserică. Aşa se explică
reprezentarea lui Mihai Viteazul în portretul de ctitor de la Mănăstirea Căluiu, unde e zugrăvit şi
un inger care îi pune o coroană pe cap. Textul (din Apocalipsa 2,10) explică scena prin cuvintele:
„Fii credincios până la moarte şi ţi-oi da cununa vieţii”. Cf. I.D. ŞTEFĂNESCI , li onoprafia artei
bizantine..., p. 65.
232
Cercel ş.a. Portretele bogat înveşmântate ale ctitorilor reflectă, pe lângă detalii
social-politice, şi realitatea unor conţinuturi culturale neîntrerupte, a unei
permanente legături între trecut şi prezent.
în pictura moldovenească din epoca anterioară Domnitorului Ştefan cel
Mare şi Sfânt nu e exclus să fi existat portrete de ctitori, dintre care au ajuns
însă puţine până la noi: portretul donatorului Alexandru cel Bun şi al Doamnei
sale Marina brodată pe epitrahilul aflat la Mănăstirea Staraia Ladoga (din
Rusia) şi portretul boierului Teodor Vitolo din biserica de la Lujeri. Realizate
cu mare rafinament artistic, ele dovedesc priceperea şi arta portretului
pictorilor din epoca lui Alexandru cel Bun. Prin redarea costumelor, ne-au
transmis şi cel mai vechi tip de vestimentaţie cunoscut la noi şi menţinut în
pictură până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, atestând prin aceasta
valoarea documentară a acestor picturi198 (ctitorul Teodor Vitolo e reprezentat
călare, lucru neobişnuit în arta bisericească).
în pictura murală din numeroasele biserici zidite de Sfântul Ştefan, se
păstrează multe variante ale chipului său (ca cele din Pătrăuţi, „Sfântul 11 ie”
din Suceava şi Voroneţ, construite între 1487-1488)199.
Un tablou votiv al Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt în pictura
exterioară se poate vedea şi la turnul clopotniţă zidit de el la Mănăstirea
Bistriţa (judeţul Neamţ), în anul 1497200. Pe latura exterioară de sud a turnului
clopotniţă este reprezentat Sfântul Ştefan oferind în dar Mântuitorului turnul
(zidit pe trei nivele şi având la mijloc un paradis), prin mijlocirea Sf. loan cel
Nou, patronul paraclisului. Sf. Ştefan cel Mare este urmat de Petru Rareş. în
partea stângă se pot vedea Maria, soţia Sf. Ştefan cel Mare, şi Elena, soţia lui
Petru Rareş. Pictura e bine păstrată.
Din secolul al XVI-lea, a rămas portretul ctitoricesc al lui Petru Rareş şi
al soţiei sale, Doamna Elena, la Humor, Probota şi la Vatra Moldoviţei, iar la
198
1. VOINESCU, „Portretele lui Ştefan cel Mare in arta epocii sale”, în voi. Cultura moldo-
venească in timpul lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1964, p. 464.
410
1. VOINESCU, „Portretele lui Ştefan cel Mare...”, p. 469 ş.u.
200
După cum se menţionează în restul de pisanie rămasă. Turnul e zidit pe trei nivele, •iv.md
la nivelul de mijloc un paraclis. în 1969, s-au tăcut lucrări de restaurare la turnul de mirare in incinta
Mănăstirii Bistriţa (care datează din secolul al XV-lea, epoca lui Alexandru ■ i i Bun). înlăturându-
se stratul de tencuială, s-a dat la iveală o frumoasă frescă cu pictură de ' alitate bună, cu un colorit
viu, ce reprezintă scena Adormirii Maicii Domnului. Cu prilejul ni estei restaurări s-a găsit şi
tabloul votiv al Sf. Ştefan cel Mare.
233
Suceviţa se găsesc portretul lui Ieremia Movilă şi al Doamnei Elisabeta.

Alături de portretele domnitorilor ctitori, pictura murală a bisericilor
moldoveneşti din secolele XV-XVI păstrează portrete de boieri şi mitropoliţi,
ctitori de biserici. Astfel, de un interes deosebit sunt portretele familiei
hatmanului Şendrea din biserica de la Dolheşti, ale cărei fresce constituie cel
mai vechi monument de pictură murală din arta moldovenească; pe friza
ctitorilor sunt reprezentaţi ctitorii bisericii: Şendrea, portarul cetăţii Suceava,
cu soţia sa şi copiii săi în şir, îndrep- tându-se unul după altul spre Hristos,
stând între Maica Domnului şi Sfântul Nicolae442. De mare valoare
documentară şi artistică este portretul logofătului Tăutu din biserica de la
Bălineşti, zugrăvit de Ieromonahul Gavriil, care a realizat un portret de o mare
expresivitate şi autenticitate a fizionomiei.
Portretul lui Luca Arbore cu familia sa, din biserica de la Arbore143,
prezintă din punct de vedere artistic o valoare deosebită.
b) Portretele de ierarhi. Ierarhi ctitori şi ierarhi eparhioţi apar în pictura
bisericii pe peretele de apus al pronaosului. Ierarhii ctitori sunt zugrăviţi în
dreapta uşii de intrare, în friza ctitorilor, închinându-şi ofranda (ctitoria), sub
forma unui chivot, Mântuitorului sau Maicii Domnului. Ierarhii eparhioţi, care
nu sunt ctitori, sunt pictaţi în stânga uşii de intrare înveşmântaţi ca arhierei (în
mantie şi camilafcă sau în sacos şi mitră); ei confirmă astfel că au fost de acord
cu zidirea şi pic tarea bisericii respective. Aceste portrete ale episcopilor
eparhioţi (care au păstorit în vremea zidirii respectivului monument) apar în
pictura bisericilor numai din secolele XVI-XVII, dar sunt reprezentaţi mai rar;
abia din secolul al XVIII-lea încep să fie reprezentaţi mai frecvent.
Printre ierarhii ctitori reprezentaţi în această dublă calitate în pic tura
bisericii sunt: Mitropolitul Ştefan în Oltenia, la Rămeşti, Mitropoliln
Istoria artelor plastice..., voi. 1, G. OPRESCU (coord.), Ed. Meridiane, Bucureşti, 196K,
p. 297.
Scurtă istorie a artelor plastice..., fig. 160; cf. I.D. Ş FEFÂNESCU , Iconografia artei
bizon tine , p. 164.
Grigore Roşea şi Gheorghe Movilă în Moldova. Zugrăvirea Mitropolitului
Grigore Roşea, lângă uşa de intrare la bisericile de la Probota şi Voroneţ,
constituie o mărturie a contribuţiei lui la realizarea picturii acestor biserici (la
Voroneţ adaugă pridvorul, pe care apoi îl pictează în interior, rânduind tot el
şi zugrăvirea exteriorului bisericii în întregime). La stăruinţa lui, au fost pictate
234
LITURGICA GENERALĂ
şi alte biserici în vremea lui Petru Rareş.

La Suceviţa este zugrăvit printre ctitori Mitropolitul Gheorghe Movilă,
fratele voievodului Ieremia Movilă, şi monahul Ioanichie, tatăl lor,
reprezentaţi într-o concepţie originală, pictorul realizând o imagine similară
cu cea a Sfintei Treimi: între ei, la mijloc, se înalţă Sfânta Cruce dintr-un disc,
pe care se află Pruncul lisus. Această imagine imprimă compoziţiei un vădit
caracter dogmatic euharistie.
Tabloul votiv se prezintă în Moldova cu caracteristici proprii faţă de cel
din Ţara Românească. O caracteristică este modul în care ctitorul oferă ctitoria
sa. în Moldova, scena prezintă pe ctitor fie îngenuncheat, lie în picioare,
venind cu chivotul ctitoriei sale în faţa Mântuitorului, Care stă aşezat pe un
tron, iar între El şi ctitor se află fie Maica Domnului, lie un sfânt, prin
intermediul cărora Hristos primeşte darul ctitorului. De obicei, cel ce
mijloceşte este patronul sau sfântul ocrotitor al bisericii. Acesta îl conduce pe
ctitor. Ctitorul e urmat de membrii familiei, care se roagă. Figurile şi
costumele sunt redate cu amănunte de expresie, linie şi culoare. Detaliile
costumelor arată calitatea ţesăturilor şi provenienţa lor. Pe lângă catifele,
brocarturi şi mătăsuri străine, cu broderii de perle şi pietre scumpe, se văd şi
elemente de artă locală (ţesături şi broderii ţărăneşti). Moda pălăriilor cu boruri
mari, aşezate peste văluri de mătase fine şi veşmintele scumpe, pictate în
tablourile votive, reflectă rafinamentul şi luxul specifice boierimii timpului.
Aceste detalii sunt cuprinse şi în redarea portretelor votive din secolul al XVII-
lea. Vasile I upu e reprezentat în mărime naturală, în pictura Bisericii „Trei
Ierarhi”, închinând biserica sfinţilor ocrotitori. El are înfăţişarea unui bărbat
cu statură potrivită, cu faţa şi privirea severe, nas coroiat, frunte înaltă,
sprâncene dese şi groase, barba şi mustaţa negre, pe cap purtând cuşmă i ti
surguciu, ca şi Mihai Viteazul. Doamna Tudosca, prima soţie, fiul lor loan şi
fiica Ruxandra, reprezentaţi alături de domn, sunt pictaţi cu ■u oeaşi grijă
pentru detaliile de expresie şi vestimentaţie.
în Ţara Românească, contemporanul său, Matei Basarab, este reprezentat
în tabloul votiv al ctitoriei sale, Arnota, cu o înfăţişare plină de prestanţă,
închinând ctitoria sa, pe care o sprijină cu mâna, el deoparte şi Doamna Elina
de cealaltă parte. în ctitoriile brâncoveneşti, tabloul votiv îi reprezintă pe Sf.
Constantin-Vodă Brâncoveanu cu familia sa, la biserica principală a
Mănăstirii Hurezi. Aici, în pronaos, friza ctitorilor subliniază ideea unei
235
dinastii domnitoare înfăţişând un mare număr de voievozi din Ţara

Românească, al căror descendent este considerat Sf. Constantin Brâncoveanu;
ca realizare artistică, accentul cade pe chipul plin de prestanţă al ctitorului,
fiind subliniată totodată şi expresia plină de inocenţă a figurilor copiilor.
Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, începe o fază nouă în evoluţia artei
portretelor ctitoriceşti de la noi. înmulţindu-se bisericile parohiale, ctitorite la
oraşe de breslele micilor negustori şi meseriaşi, iar la sate, de răzeşi şi mici
proprietari de pământ, chipurile acestora sunt zugrăvite, conform tradiţiei, pe
suprafaţa interioară a peretelui de la intrarea bisericii, însoţite uneori de
chipurile mitropoliţilor sau ale episcopilor locului din epoca zidirii bisericilor
respective4'11. Cu deosebire, în bisericile din Oltenia sunt numeroase chipurile
de ctitori şi donatori ţărani, care au contribuit la zidirea, renovarea şi
zugrăvirea bisericilor de la sate; ele sunt zugrăvite de meşteri populari, într-o
manieră naivă, dar cu mult pitoresc şi farmec, şi au o mare valoare
documentară pentru istoria locală şi pentru evoluţia costumului popular. La
unele biserici din Muntenia şi Oltenia, portretele cititorilor apar în pictura
exterioară. Ei sunt zugrăviţi împreună cu familiile lor, purtând îmbrăcăminte
de epocă. Sunt reprezentaţi uneori şi călări (la bisericile din Vioreşti, Slătioare-
Vâlcea, Călugărească, Negreşti-Gorj)"5. 201
5. Pictura icoanelor mobile
în pictura icoanelor mobile (portative), sfinţii joacă de asemenea un rol

important. Ei sunt zugrăviţi din adâncă vechime pe numeroase icoane folosite
atât în cultul public din biserici - cum sunt icoanele sfinţilor principali care se
aşază pe tetrapodul din naos, la sărbătorile lor (icoane praznicale sau
praznicare), la praznicul zilei, spre a fi venerate de credincioşi -, cât şi în cultul
particular, unde icoanele unor sfinţi cinstiţi mai mult în popor sunt nelipsite
din casele credincioşilor (Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie,
201
La Biserica „Sfânta Ecaterina” din Bucureşti pe peretele de apus al ctitorilor, în pronaos,
sunt zugrăviţi Patriarhul Ecumenic Constantios, îmbrăcat în mantie arhierească, cu cârja în mână,
pe cap cu camilafcă neagră, şi Arhiereul Grigorie Agatomichios, care era stare ţtil Mănăstirii
„Sfânta Ecaterina” (de la jumătatea secolului al XIX-lea). Acesta zidise biserica din temelii între
1850-1852 şi era socotit ctitor al ei. Tabloul votiv al lui Grigorie (ctitor şi ierarh, episcop titular de
Agatonichia) în partea dreaptă a uşii e justificat prin aceasta, iar a Patriarhului Constantios se
justifică prin faptul că el era ierarhul de care stareţul grec se afla dependenţă.
“ Andrei PĂNOIU, Pictura votivă din nordul Olteniei, Bucureşti, 1968.
236
LITURGICA GENERALĂ
Sfântul Stelian, ocrotitorul pruncilor, Sf. Proroc Ilie, Sfânta Parascheva, Sfânta
Filofteia ş.a.).
Multe dintre vechile icoane ale sfinţilor, care au fost scoase din uzul
cultului şi care prezintă valoare arheologică, istorică şi artistică, sunt adunate
astăzi şi păstrate cu grijă în muzeele mănăstireşti şi eparhiale, precum şi în
colecţiile publice de artă universală şi naţională, unde sunt admirate şi studiate
cu interes ca opere remarcabile ale pietăţii creştine şi ale artei religioase din
diverse epoci şi regiuni.
BIBLIOGRAFIE
Andreescu, Ştefan, „Un pictor necunoscut din veacul al XVI-lea: Andrei

Zugravu”, în: Mitropolia Olteniei, XXIII (1971), 3-4, pp. 256-257;
Apostol, Mihai, „Grigorescu inedit - pictura bisericii Adormirea Maicii
Domnului din Mărginenii de Jos, comuna Filipeştii de Târg”, în: Monumente
Istorice şi de Artă, 1, 1974 (la Cronici-Recenzii-Informaţii;
„Baldachin (portativ, uranisc, oranist) pictat pe pânză de Mişu Pop, 1874,
în tezaurul bisericii Sf. Nicolae-Şchei din Braşov, descris şi fotografiat”, în:
Mitropolia Ardealului, XVI (1971), 7-9, p. 489;
Barnea, I., „Un manuscris byzantin illustre du Xl-e siecle”, în: Revue des
Etudes sud-est europeennes, I (1963), 3-4, pp. 319-330 (recenzie în:
Mitropolia Olteniei, XVII (1965), 11-12, p. 1016);
Berechet, A., „Un manuscris de zugrăveală al mitropolitului Antim”, m:
Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice, II, 1928;
Brătulescu, Victor, Biserici de câmp, Bucureşti, 1940;
237
Preot Prof. Univ. Dr. Ene B RANIŞTI -:
Brătulescu, Victor, „Meşteri zugravi, constructori şi ctitori ţărani de pe
Valea Cârcinorului, raionul Găeşti”, în: Glasul Bisericii, XX (1961), 11-12, p.
1038;
Brătulescu, Victor, „Zugravul cântăreţ Gheorghe-Gherontie”, în:
Mitropolia Olteniei, XIV (1962), 1-2;
Brătulescu, Victor, „Zugravi de biserici în secolele al XVIII-lea şi al
XIX-lea”, în: Glasul Bisericii, XVIII (1959), 3-4, pp. 269-281;
Brătulescu, Victor, „Inscripţii şi însemnări documentare, zugravi şi
meşteri argintari la biserici din Bucureşti”, în: Glasul Bisericii, XXI (1962),
3-4, pp. 342-371;
Chase, Christopher, „A note on the theological origins of the iconography
of the Dead Christ”, în: The Greek Orthodox Theological Review, XXIV
(1979), pp. 58-64;
Chihaia, Pavel, „Câteva date în legătură cu portretele votive din biserica
lui Neagoe din Curtea de Argeş”, în: Mitropolia Olteniei, XIV (1962), 7-9, pp.
449-472;
Cocora, Gabriel Pr., „Date noi despre anii de formaţie ai pictorului
Gheorghe Tattarescu”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXXIII (1965), 5-6,
pp. 593-599;
Cocora, Gabriel Pr., „Şcoala de zugravi de la Buzău”, în: Biserica
Ortodoxă Română, LXXXII (1964), 3-4, pp. 336-371;
Constantinescu, Paula, „Inscripţii, date, ştiri referitoare la câteva picturi
din secolul al XIX-lea”, în: Studii Muzeale, 1974, 7;
Cornea, Andrei, „Primitivii” picturii româneşti moderne, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1980;
Drăguţ, Vasile, „Picturile murale de la Mediaş, o importantă recuperare
pentru istoria artei transilvănene”, în: Monumente Istorice şi de artă (Revista
Muzeelor şi Monumentelor), 1976, 2, pp. 11-22;
Feier, Virgil, „Noi identificări de lucrări religioase ale pictorului
bănăţean Nicolae Popescu”, în: Mitropolia Banatului, XXIX (1979), 10-12,
pp. 730-736;
Efremov, Al., „Primul peisaj de concepţie occidentală în pictura de
icoane din Ţara Românească” (4 icoane vechi din secolul al XVII-lea, în
Muzeul Mănăstirii Hurezi), în: Monumente Istorice şi de Artă, 1, 1974, pp. 69-
74 (în: Biserica Ortodoxă Română, XCII (1974), 9-10, p. XXVII);
238
LITURGICA GENERALĂ
Harisiadis, Mara, „Les miniatures du Tretraevangile moldave de la

Bibliotheque du Serail â Istanbul”, în: Romanoslavica, XII (1965), pp. 249-
251 + 8 reprod. (recenzie în: Mitropolia Olteniei, XIX (1967), 1-2, p. 159);
Georgescu, I.L., Ialomiţeanu, Roman PS, „Zugravul Nicolae Polcovnicii
la mănăstirile Cernica şi Pasărea”, în: Biserica Ortodoxă Română, XCI (1973),
11-13, pp. 1290-1294 + 2 p. planşe (Nicolae Polcovnicu nu a lucrat decât
icoanele mari la catapeteasma de la bisericile Mănăstirilor Cernica şi Pasărea.
Pictura pronaosului Bisericii „Sfântul Nicolae” - Cernica aparţine lui Fotache
zugravul);
Georgescu, I.L., Ialomiţeanu, Roman PS, „Aspecte şi tendinţe în evoluţia
picturii bisericii la români”, în: Biserica Ortodoxă Română, XCV (1977), 9-
12, pp. 998-1012;
Iorga, Nicolae, „Meşteşugul de pictură şi sculptură în trecutul românesc”,
în Istoria Românilor în chipuri şi icoane, voi. III, Bucureşti, 1906, pp. 3-70;
Irimia, Bogdana, „Erminia tradiţională românească în picturile murale de
la Mira Cantemireştilor”, în: Biserica Ortodoxă Română, XCV (1977), 1-3,
pp. 177-184;
Irimie, Cornel, Focşa, Marcela, Icoane pe sticlă, 1968;
Işa, Iuliu Al., „Biserica Sfântul Nicolae şi Muzeul din Şcheii Braşovului”,
în: Mitropolia Ardealului, XXII (1977), 31 p. + 51 planşe;
Kogălniceanu, Mihail, „Colecţiune de modeluri de pictură religioasă de
dascălul Radu Zugravul”, în: Revista pentru arheologie, filologie d istorie,
1883;
Lăzărescu, V., Muntean, Vasile Pr., „Pictorii loan Zarcu şi Virgil
Simonescu în Colecţia de artă bisericească a Protopopiatului Lugoj”, în:
Mitropolia Banatului, XXIX (1979), 10-12, pp. 721-729;
Necula, Marcela, „Icoanele pe sticlă - tezaur al creaţiei populare
lomâneşti”, în îndrumător bisericesc pe anul 1982, Ed. Arhiepiscopiei
Sibiului, pp. 156-160;
Nicolescu, Corina, „Miniatura şi ornamentul cărţii manuscrise din ţările
române, secolele al XIV-lea - al XVIII-lea” (în catalogul lunilor iulie -
septembrie, 1964, al Muzeului Naţional de Artă al României), iccenzie în:
Mitropolia Olteniei, XVII (1965), 1-2, p. 121;
Paleolog, V.G., „început despre artistul caligraf şi miniaturist
Eclesiarhul”, în: Ramuri (Craiova), martie 1966, 3, p. 20 (şi extras, 14 p.);
239
Preot Prof. Univ. Dr, Ene BRANIŞTE
Pascu, Caius, Raicu, Stanciu Pr., „însemnări despre un zugrav bănăţean

din secolul al XVIII-lea”, în: Mitropolia Banatului, XVII (1967), 10-12, p.
732;
Pop, Partenie Pr., „Trei icoane ale lui Liton Zugravul (a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea)” (icoane in Colecţia Arhiepiscopiei Sibiului), în:
Mitropolia Ardealului, 1978, 4-6, pp. 334-336;
Pop, Partenie Pr., „Icoana Maicii Domnului de laTelna”, în: Mitropolia
Ardealului, XIX (1974), 1-3, pp. 81-83 (Icoana Maicii Domnului cu Pruncul
în braţe, provenită de la Biserica „Sfinţii Arhangheli” din satul Telna, judeţul
Alba, probabil icoană împărătească din secolul al XVII- lea, azi în Colecţia de
artă a Arhiepiscopiei Sibiului);
Popa, Corina, „Constantin şi loan, autorii ansamblului de pictură de la
Biserica Doamnei”, în: Monumente istorice şi de artă, XLV (1976), 2, pp. 44-
46;
Popescu, Ion Apostol, „Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula”, Bucureşti,
1969 (recenzie în: Mitropolia Olteniei, 1970, 1-2, pp. 142-144);
Porumb, Marius, Icoane din Maramureş. Ikonen aus der Maramureş
(text în rom. şi germ.), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975, 46 p. + 50 ilustrate
(scurtă recenzie în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, LIV (1978), 5-8, pp. 584-
585);
Porumb, Marius, „Vechi icoane româneşti din Transilvania (secolele
XV-XVI)” în: Monumente de istorie şi de artă, 1977, 1, pp. 51-60: Tripticul
Deisis de la Muzeul Brukenthal-Sibiu - secolul al XVI-lea (nr. 17-18, cum a
fost prezentată) -, Icoana Sf loan Botezătorul, din Budeşti-Josani
(Maramureş); Icoana Sfântului Gheorghe din Lupşa (Alba) (toate trei de
acelaşi autor); Două icoane din Biserica „Sfântul Nicolae” din Hunedoara,
atribuite lui Gavriil Ieromonahul (Bălineşti); Două icoane din biserica de lemn
din Urişiu de Jos (Mureş), din 1539, zugrăvite de un meşter moldovean; Două
icoane din secolul al XVI-lea (1564) şi alta de la Petru Cercel, la Biserica
„Sfântul Nicolae” - Şchei din Braşov (şcoala italo-cretană); Două triptice din
Agârbiciu (1555), Bica (1563);
Porumb, Marius, Icoane din Maramureş, Cluj-Napoca, 1975;
Rice, D.T., The appreciation of Byzantine art, Oxford University Press,
New York, 1972, 216 p. + ilustraţii;
Rice, D.T., Byzantinische Malerei. Die latzte Phase, trad, din engl. E.
240
LITURGICA GENERALĂ
Schindel, Ariel Verlag, Frankfurt, 1972, p. 223;

Strempel, G., „Un cronograf ilustrat atribuit Mitropolitului Antim
Ivireanul”, în: Romanoslavica (Bucureşti), XIII (1966), pp. 309-355 + 17
planşe;
Strempel, Gabriel, „Miniaturi şi ornamente în manuscrise greceşti ale
Bibliotecii Academiei Române”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1971,3,
pp. 32-47;
Voinea, Semo Şerban, „Pe urmele unor vechi icoane”, în: Monumente
istorice şi de artă, 1977, 1, pp. 78-81 (icoane înalte şi înguste, părţi ale unor
catapetesme dispărute, din secolele XV-XVII, patru publicate de N. Iorga în:
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1939, pp. I -3, a cincea, în
Muzeul Naţional de Artă al României);
Voinescu, Teodora, „Şcoala de pictură de la Hurezi”, în: Omagiu lui
George Oprescu, Ed. Academiei, 1961, pp. 573-587 (rezumat în: Mitropolia
Olteniei, XIV (1962), 7-9, pp. 559-564);
Zidaru, Gh., „Descoperirea prin restaurare a unei icoane bizantine de la
Mănăstirea Agapia (icoana Maicii Domnului Hodighitria)”, în: Buletinul
Monumentelor Istorice, 1973, 1, pp. 57-63.
241
CAPITOLUL XX
PROBLEME PRIVIND PICTAREA, RESTAURAREA

ŞI RENOVAREA PICTURII BISERICILOR MONUMENTE.
PROBLEME DE PATRIMONIU
Pictura este arta religioasă cea mai bine reprezentată în Ţările Române
după arhitectură, datorită importanţei sale de răspândire a ideilor religioase,
fiind o carte de învăţătură în imagini pentru cei neînvăţaţi. Este o pictură
narativă cu un program iconografic îmbogăţit continuu, pornind de la
ilustrarea Evangheliilor, a istoriei biblice, continuând cu ilustrarea Sinaxarului
(calendarul bisericesc), a firmelor liturgice, a dogmelor religioase, a riturilor,
a diferitelor evenimente din istoria Bisericii ş.a.
Tehnica picturii din secolele XIV-XV în tempera se realizează în Ţara
Românească prin folosirea culorilor de natură minerală (oxizi minerali din
pământuri colorate), în amestec cu ulei animal.
în stilul picturii se constată două direcţii: una constantinopolitană, cu
caracter monumental, legată de arhitectura monumentului şi adap- lată ei4-16,
şi alta macedoneană, răspândită în Balcani (Serbia, Bulgaria), care este o
pictură de iconari şi care, ca sistem decorativ, se caracterizează prin picturi de
dimensiuni mici, cu multe tablouri şi icoane alăturate sau dispuse în frize, în
scopul de a ilustra cât mai multe detalii.
Cel mai vechi ansamblu de pictură din Ţara Românească, datând din anii
1360-1370, se păstrează la Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din Curtea
de Argeş. Combinaţia de stiluri arată că aici au lucrat două echipe de meşteri
zugravi: unii greci, probabil de la Constantinopol, alţii din şcoala sârbească
(inferiori). Şcoala grecească dă reprezentărilor 202
202
Reprezentată de Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeş.
243
picturale un caracter monumental, creează figuri şi atitudini de ţinută

clasică, cu mişcări vioaie, gesturi elocvente, siluete înalte, cadre de arhitectură
bizantină, culori puţine, dar bine armonizate (absida altarului şi parte din
naos), echilibru în proporţii şi grandoare în înfăţişare, elemente realiste (ca
portretul ctitorului îngenuncheat, în costum de cavaler de modă apuseană,
deasupra uşii de intrare în naos).
Iconarii sârbi, reprezentanţi ai Şcolii macedonene, realizează tablouri mai
puţin reuşite din punct de vedere artistic. La Biserica „Sfântul Nicolae” -
Domnesc se păstrează, din secolul al XIV-lea (când a fost zugrăvită), pictura
din cupola naosului (parte din profeţi) şi absida altarului (Maica Domnului şi
cei doi arhangheli, sfinţi, împărtăşirea Apostolilor, Cortul Mărturiei, câteva
figuri de sfinţi arhierei), parte din pictura naosului şi cea din pronaos (scene
din viaţa Sfântului Nicolae, a Sfintei Fecioare, Deisis cu chipul ctitorului).
Iconostasul şi celelalte suprafeţe ale picturii sunt repictate de Radu sin Mihai
(Dascălul) în 1750 şi zugravul Pantelimon (1827)447.
Pictura acestei biserici prezintă un interes artistic documentar şi va servi
ca model pentru programul iconografic al bisericilor din secolele următoare.
Alt ansamblu din secolul al XIV-lea îl găsim la Cozia. Din vechea pictură
nu s-au mai păstrat decât fragmente în pronaos, restul fiind refăcut de meşterii
Sfântului Brâncoveanu, care au respectat însă programul iconografic original,
repictând culoare peste culoare. S-a păstrat tabloul votiv, în care Domnitorul
Mircea cel Bătrân e reprezentat în postură de cavaler apusean. Tabloul e
zugrăvit în naos pe ultima zonă, în stânga intrării. Mircea şi fiul său Mihail
sunt înfăţişaţi în faţa Maicii Domnului, care stă pe tron ţinând Pruncul pe
genunchi şi căreia îi închină biserica. 203
Tot clin secolul al XlV-lea datează şi programul iconografic al picturilor
203
' La restaurarea din 1911-1924, pictorii I. Mihail, Norocea şi Gh. Teodorescu au tăcut
unele completări. împărţită in şase registre (zone) orizontale, pictura acestei biserici se
conformează regu Iilor tradiţiei iconografice bizantine consemnată mai târziu in erminiile
zugravilor. Ea cuprinde in pronaos scena din viaţa Sfântului Nicolae (Hramul Bisericii), ilustrarea
sinoadelor ecumenice şi a sinaxarului din întreg anul bisericesc, în naos cuprinde scene din viaţa
şi minunile Mântuitorului, ilustrarea parabolelor evanghelice şi a marilor praznice ortodoxe; în
turla de deasupra naosului > zugrăvii chipul lui Hristos-Pantocrator, îngerii, profeţii, apostolii şi
evangheliştii, iar în altar, cin pul Maicii Domnului, împărtăşirea Apostolilor, Chivotul Legii Vechi
(Cortul Mărturiei), Liturghia cerească, ştiuţii ierarhi şi diaconi. Numai din pictura tâmplei nu se
mai păstrează nimic.
244
de la Snagov, refăcute pe la mijlocul secolului al XVl-lea (de ucenici din

şcoala lui Dobromir Zugravul), unele repictate în secolele
xvm-xix.
în Moldova nu avem ansambluri păstrate, până la Sf. Ştefan cel Mare
(1457), dar ni s-au păstrat nume de zugravi, bine plătiţi de domnitorii ctitori
de monumente, ca Nichita şi Dobre, care zugrăviseră biserica din Rădăuţi. Ei
primeau de la Alexandru cel Bun două sate, pentru zugrăvirea bisericii din
Târgul Romanului, unde fusese îngropată mama voievodului, Anastasia (soţia
lui Roman Voievod), iar Ştefan Zugravul (probabil meşterul de la Bistriţa şi
Moldoviţa) e cinstit chiar cu rang de boierie de către acelaşi domn'204. Unui
Ştefan Zugravul, poate acelaşi, i se atribuie şi fragmentele de pictură de la
biserica din Densuş205.
în Transilvania din secolul al XlV-lea se observă mari afinităţi în pictura
bisericilor cu pictura din Ţara Românească şi Balcani, aşa cum o dovedesc
fragmentele de pictură de la „Sfânta Maria” - Orlea şi Ostrovul Mare şi de la
Mănăstirea Râmeţ (judeţul Alba) unde, în urma lucrărilor de restaurare a
vechii biserici, s-a descoperit un al doilea strat de pictură, datând din secolul
al XlV-lea, după cum confirmă o inscripţie din 1377206, aflată alături de chipul
Sfântului Ierarh Grigorie, reprezentat în veşminte arhiereşti din ţesătură
împodobită cu cruci, având pe cap mitra arhierească, iar în mâna stângă ţinând
204
Un fragment de pictură exterioară, atribuită epocii lui Alexandru cel Bun, s-a descoperit
mai recent pe latura vestică a turnului clopotniţă a Bisericii (romano-catolice) „Sfânta Fecioară”
din Baia (judeţul Suceava). Pictura reprezintă pe Sfântul Hristofor, pe umăr ducând pe Pruncul
Iisus. O asemenea scenă ocupă un loc important in pictura murală din transilvania, fiind identificată
încă la şase biserici vechi de diferite rituri. Sfântul Hristofor se allă şi pe absida exterioară de la
Arbore (secolul al XVI-lea), fapt ce a făcut pe specialişti să i oncluzioneze că, la apariţia picturilor
murale exterioare din Moldova, unele sugestii au putut veni din Transilvania (Monumente de
istorie şi de artă, 1, 1975, pp. 59-60).
205
Densuş este una dintre cele mai vechi biserici româneşti din ţară. Valoroasele fragmente
de pictură murală, datând din 1443, sunt opera unei echipe de meşteri, in frunte cu Ştefan, unul
dintre primii zugravi români cunoscuţi (V. DRĂGUŢ, Dicţionar enciclopedic de aitii medievală
românească, 1976).
206
Inscripţia aflată pe arcada de trecere dintre naos şi pronaos are următorul text: „Am •i i is
eu, preapâcătosul rob al lui Dumnezeu Mihail, adică zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea
arhiepiscopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 6885 (1377), luna iunie”. Mănăstirea
Râmeţ este, prin urmare, cu un secol mai veche decât se credea, pe baza unei iile inscripţii, care i-
a făcut pe Nicolae Iorga, Ştefan Meteş şi alţii să afirme că Mănăstirea lUmeţ îşi avea începuturile
în secolul al XV-lea. Vechea inscripţie cunoscută de Iorga, aflată
245
Preol Prof. Univ. Dr. Ene BRANIŞTE
Evanghelia, cu dreapta binecuvântând.

în Muntenia secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, ansamblurile picturale au
dispărut în întregime (Dealu, Curtea Veche ş.a.). Singurul care s-a păstrat este
la biserica cimitirului din Stăneşti (Vâlcea), ctitorie a logofătului Giura şi a
soţiei sale Vilaia, după cum arată tabloul votiv şi modelul bisericii pe care cei
doi o ţin în mâini, precum şi textul pisaniei din septembrie 1536'51. Ei sunt
zugrăviţi în pronaosul bisericii pe peretele nordic, în capătul lui dinspre vest,
cu copiii lor. Alături de acest pe primul strat de pictură, menţiona: „Dintâi a fost zugrăvită
(stan)tă biserica în zilele lui Matiaş crai, vâleato 6895 (1487)”. După părerea cercetătorilor mai noi
(Vasile Drăguţ şi Liana Tugearu ş.a.), faptul că inscripţia din 1377 se afla pe al doilea strat de
pictură întăreşte convingerea că biserica a fost zidită cu mult înainte şi că în secolul al XIV-lea, in
Transilvania, exista o organizare bisericească superioară, cu un ierarh propriu în fruntea ei cu titlul
de arhiepiscop şi o cultură autohtonă. în Mănăstirea Rânteţ şi în împrejurimi se păstrează tradiţia
cinstirii moaştelor unui Sf. Cuvios Ghelasie.
Istoria artei medievale româneşti înscrie pictura lui Mihail de la Rânteţ printre primele
ansambluri murale, iar pe meşterul Mihail il socoteşte ca al treilea zugrav cunoscut după Teofil de
la Bisericile „Sângeorgiu” şi Grozie, de la Strei.
Mănăstirea a fost ajutată de-a lungul timpului de domnii români Radu-Vodă cel Mare şi
Mihai Viteazul, cel care a restaurat-o şi a pictat-o, trimiţând aici pe meşterii săi: Petru Armeanul,
Mina şi Nicolae din Creta. Dintre cele şapte straturi de pictură (descoperite în urma restaurării
bisericii dintre 1924-1931 de către arhitectul Wagner) al patrulea strat datează din vremea lui Mihai
Viteazul. Primul strat de pictură datează de la începutul secolului al XIV-lea şi este prezentat in
altar, la Proscomidiar, de scena Punerea in mormânt, iar în naos, de o scenă de martiriu (pe peretele
estic, în registrul inferior). Din al doilea strat de pictură se păstrează fragmente de o remarcabilă
ţinută artistică în pronaos. Punctul de pornire iconografică este arcada de trecere din pronaos şi
naos pe care se află inscripţia de la 1377. Deasupra arcadei e pictată scena Deisis, având în centru
pe lisus Hristos învăţător, încadrat de şase personaje: trei de-o parte, trei de alta. Lângă El se află
Maica Domnului şi Sf. loan Botezătorul cu mâinile întinse in rugăciune, urmează doi arhangheli şi
doi sfinţi militari. în urma lucrărilor de resta urare, începând din 1924 (când biserica intră in atenţia
Comisiei Monumentelor Istorice de la Cluj), s-au descoperit şi s-au cercetat cele şapte straturi de
pictură, cu rezultate interesante în 1988, biserica a fost înălţată din pământ cu doi metri, spre a fi
adusă la suprafaţa solului Mănăstirea Rârneţ, a cărei istorie e legată strâns de viaţa şi lupta
poporului român, a însem nat, tle-a lungul timpului, un adevărat centru de rezistenţă ortodoxă şi
naţională, păstrând permanent legătura cu românii de peste munţi (vezi amănunte despre
Mănăstirea Râmeţ in Monografia pliant editată de Episcopia Alba Iuliei, Sibiu, 1988).
I.D. T RAIANE SCU , „Schitul Stăneşti (Vâlcea)”, în: Buletinul Comisiei Monumentalul
Istorice, IV (1911), pp. 13-14.
246
LITURGICA GENERALA
tablou, în acelaşi colţ, dar pe peretele vestic, e zugrăvit un alt grup de două
persoane şi inscripţia: „Eu robul Tău, Stăpâne Hristoase, milu- ieşte-mă pe
mine, Mogoş, fost ban, şi pe fiul meu Mogoş, fost spătar”. Aceştia sunt bunicul
şi tatăl jupânesei Vilaia. în colţul de sud-est, în pronaos, unde se află şi
mormântul lui Stroe Buzescu, se văd şi portretele lui Stroe Buzescu şi Sima
Stolniceasa (aceste portrete datând din secolul al XVII-lea).
în naos sunt, de asemenea, două portrete datând din aceeaşi epocă cu cele
ale lui Giura şi Vilaia. Ele sunt pictate pe peretele vestic în stânga (peretele
dintre naos şi pronaos) şi îi reprezintă pe Tudor logofătul din Drăgăneşti ucis
de Radu Paisie, şi pe soţia sa Dumitra. Logofătul era rudă cu Giura şi pictarea
lui în naos consemna tragicul său sfârşit şi protestul tăcut al lui Giura care, la
rândul său, va participa la o revoltă împotriva Domnului Radu207 208 209.
Pictura e refăcută în 1537 (probabil culoare peste culoare a uneia mai
vechi din secolul al XV-lea). Se remarcă fineţea şi căldura coloritului;
nuanţele de liliachiu (fondul), vişiniu şi albastru intens, precum şi siluetele
elegant drapate în costume din stofe scumpe dau portretelor eleganţă şi
libertate în mişcări.
Fragmente din pictura originală de la biserica din Târgşor şi biserica
Sfântului Neagoe de la Curtea de Argeş se păstrează la Muzeul Mănăstirii de
la Argeş şi la Secţia de Artă Feudală a Muzeului Naţional de Artă455. Sunt
panouri izolate cu chipuri de sfinţi militari, precum Sfântul Dimitrie, Sfântul
Procopie ş.a., Sfântul Nicolae, Sfânta Elisabeta cu pruncul (Sf. loan
Botezătorul), Sfânta Ana, chipul cneazului Ştefan Duşan, Sf. loan Botezătorul
înaripat ş.a., ce se remarcă prin grandoarea şi eleganţa siluetelor şi prin
expresivitatea figurilor. Tabloul votiv I I reprezintă pe Sf. Domnitor Neagoe
207
Dan P L E ŞA , „Contribuţii la istoricul mănăstirii Stăneşti (Vâlcea) şi al ctitorilor ei”, MI:
Mitropolia Olteniei, XVII (1965), 5-6, pp. 407-409; cf. Răzvan A N ’ DRE E SCU , „Identificarea
portretului din naosul bisericii din Stăneşti (Vâlcea)”, în: Mitropolia Olteniei, XX (1968), 1-2, pp.
79-80.
208
Frescele originale au fost scoase in 1688 de restauratorul Lecomte de Notiy şi
înlocu-
He cu pictura în ulei a pictorului francez Jean Jules Antoine, pictură rece, lipsită de simţirea şi .
.ildura picturii originale, realizată de Dobromir, în spiritul tradiţional românesc.
1)54
Tabloul votiv il reprezintă pe Sf. Domnitor Neagoe cu Doamna Despina, soţia sa. şi cei
şase copii (trei fete şi trei băieţi). Fiica Sfântului Neagoe, Ruxandra, apare încă o data alături de
soţul ei, Radu de la Afumaţi, în calitate de ctitori, deoarece ei au realizat pictura bisericii pe care
Sfântul Neagoe (t 1521) o încredinţase deja lui Dobromir.
247
Basarab şi pe Doamna Despina, ţinând între ei biserica pe care o închină direct

Maicii Domnului, care e zugrăvită sus în medalioane ca orantă, cu Hristos.
Portretele ctitorilor sunt mai convenţionale, cu figuri rigide, hieratice, lipsite
de expresie, purtând coroana pe cap. îmbrăcămintea prezintă preţioase detalii
de costumaţie, de mare interes documentar. Se văd influenţe ale artei şi
portului popular local. Doamna şi fetele poartă ii şi fote cu dungi variat
colorate (ca la Argeş), haina Sfântului Neagoe e ornată pe piept cu două
chenare, al căror motiv îl vedem şi în chenarele ferestrelor şi reluate şi în alte
ornamente ale arhitecturii454.
La Cozia, în pictura bolniţei (1542-1543), s-au păstrat doar părţi reduse
din ansamblul original (doar friza ctitorilor, tabloul votiv al spătarului Stroe
Ispravnicul şi al familiei sale). Aceeaşi situaţie se constată la Bucovăţul Vechi,
Mofleni, Cepturoaia, Călnicul (ctitoria Buzeştilor), Snagov, restaurat în 1540,
parţial repictat grosolan la începutul secolului al XIX-lea. Au fost complet
repictate (adesea neîndemânatic), în secolele XVII-XIX, ansamblurile de la
biserica din Brădeşti-Bătrâni, bolniţa Bistriţei oltene, Schitul Surpatele,
Mănăstirea Dintr-un lemn, Biserica Domnească din Târgovişte, Dobruşa, care
mai păstrează doar programul iconografic original. Se continuă aceleaşi
tendinţe (direcţii) pe care le-am consemnat pentru secolul al XIV-lea:
a) Direcţia idealistă şi simbolistă, cu caracter monumental, cu preferinţe
pentru temele liturgice şi ilustrarea dogmelor, prin compoziţii delimitate prin
benzi late, roşii, prin preocupare pentru desenul siluetelor şi drapeurilor
savante, prin arhitecturi complicate, care alcătuiesc fondul, prin colorit cu
tonuri puternice (biserici mitropolitane şi domneşti), este evidentă.
b) La bisericile de oraşe şi mănăstiri se remarcă preferinţa pentru
ilustrarea episoadelor din istoria Vechiului şi Noului Testament, viaţa lui Iisus
şi a Sfintei Fecioare, scene cu intenţie narativă (Acatistul Maicii Domnului şi
al Sfântului Nicolae), înmulţirea detaliilor, costume bogate, tendinţe de a se
apropia de viaţă (la scena Naşterii lui Iisus se pot vedea ciobani cu sarică şi
căciulă, femei care fac focul sub pirostrii pregătind baia copilului, atitudini
fireşti, menite să exprime sentimente reale, de bucurie, durere, duioşie, teamă).
Cultivarea tablourilor de ctitori, interesul deosebit pentru portret, frizele de
mare valoare documentar-istorică (portretele ctitorilor de la Stăneşti, Bucovăţ,
Cepturoaia, Cozia, Snagov, portretele fraţilor Buzeşti de la Căluiu), coloritul
armonios, figurile cu atitudini apropiate de viaţă - sunt trăsături caracteristice.
248
LITURGICA GENERALĂ
Icoane de la Neagoe, aduse cu tendinţa de a face portrete: icoana Sfinţilor

Simeon şi Sava (cu familia lui Neagoe îngenunchiaţi la picioarele lor), icoana
Sfântului Nicolae, icoana Coborârii de pe Cruce (cu chipul Doamnei Miliţa în
stânga, ţinând pe braţe pe fiul său, Teodosie, mort), în care se remarcă expresia
de durere a ambelor mame, relevă tendinţa de realism în portret. Sf. Voievod
Neagoe Basarab a adus de la Constantinopol Icoana îngenunchiată a
Pantocratorului făcătoare de minuni (despre care legenda spune că, la intrarea
în „Sfânta Sofia”, după cucerirea oraşului, un turc a împuns icoana cu suliţa).
Un pictor renumit în secolul al XVI-lea a fost Dobromir Zugravul, cel
care a pictat ansamblul original din biserica Sfântului Neagoe de la Argeş şi
pe cel de la Tismana (redescoperit de curând şi decapat de pictorul Gh. Rusu).
Pictura în Moldova din secolele XV-XVI a putut fi cercetată mulţumită
unor fragmente păstrate din pictura originală a bisericilor Sfântului Ştefan:
Dolheştii Mari, în pronaos (sfârşitul secolului al XV-lea), „Sfântul Nicolae”
din Dorohoi, în naos (1495), „Sfântul Nicolae” din Popăuţi, în pronaos (1496),
Voroneţ, în naos şi altar (sfârşitul secolului al XV-lea). Restul picturii s-a
stricat prin repictări, restaurări, proastă conservare, surparea zidurilor
despărţitoare dintre naos şi pronaos (care a dus la distrugerea portretelor
ctitorilor), lărgirea ferestrelor şi alte modifi- i ari ale arhitecturii iniţiale.
Pictura păstrată se remarcă prin caracterul de monumentalitate, linia elegantă
în conturarea siluetelor, personaje malte, în picioare, compoziţii simple
(Popăuţi, „Sfântul Nicolae” din I torohoi).
Picturi din secolul al XVI-lea au fost păstrate, în fragmente din pictura
originală, la paraclisul Mănăstirii Bistriţa (primele decenii ale secolului al
XVI-lea), la biserica Episcopiei din Roman (1550), la
249
biserica lui Petru Rareş din Baia şi la „Sfântul Dimitrie” din Suceava.
Ansambluri complete s-au păstrat la biserica din Bălineşti (1499), la „Sfântul
Gheorghe” din Hârlău (repictat la începutul secolului XVI-lea), la biserica
Mănăstirii Dobrovăţ (începutul secolului al XVI-lea) la biserica Mănăstirii
Probota (1531), Humor (1530-1535), Vatra Moldoviţei (1536), Arbore
(repictată în prima jumătate a secolului al XVI-lea), „Sfântul Gheorghe” din
Suceava (pictată în interior în prima jumătate a secolului al XVI-lea, la
exterior în 1580), la Biserica „Sfântul Ilie” din Suceava (exteriorul hind pictat
în 1540), Voroneţul (pridvorul, construit şi pictat în 1547, împreună cu
exteriorul), Suceviţa (1595).
Această pictură se remarcă prin calităţi de rezistenţă şi armonie de
culoare. Tehnica picturii: fresca (la Popăuţi şi Arbore) - o tehnică locală,
înrudită cu tempera: trei straturi suprapuse de tencuială, din var, nisip, fire de
in şi cânepă, câlţi. Uneori se făcea zugrăveală provizorie, precedând pictura
propriu-zisă şi imitând cărămida aparentă (urme la Bălineşti, Vatra
Moldoviţei, „Sfântul Ilie”, Neamţ, Piatra, Cotnari).
Culorile folosite sunt de origine vegetală (extrase din plante) şi minerale
(cu care şi ţăranii îşi vopseau lâna). Coloranţii erau pisaţi şi frecaţi în here de
bou, cu negru de fum sau cărbune de tei, pentru împiedicarea acţiunii
distrugătoare a varului asupra culorilor; acestea se dizolvau în apă amestecată
cu clei sau gălbenuş de ou. Gama cromatică era redusă, aurul, rar folosit
(nimburile erau zugrăvite cu galben). Ştiinţa savantă a aranjării culorilor, a
contrastului dintre culorile complementare, folosirea jocurilor de umbre şi
lumini sunt calităţi folosite de zugravii timpului în arta lor. Materiile colorante
se depuneau pe lespezi de piatră găurite ca nişte găvane (la Arbore se păstrează
două lespezi de piatră din epocă, una cu şase găuri cu funcţie de recipiente
hemisferice, alta cu nouă, pentru depunerea materiilor colorante).
Nume de zugravi cunoscuţi (autohtoni şi străini) sunt: Ieromonahul
Gavriil (Bălineşti), Gheorghe din Tricala şi Stomatello din Crotona (la Râşca),
în prima jumătate a secolului al XVI-lea, Toma Logofătul din Suceava (la
Humor), Coman din Dragoş (a pictat la Arbore şi, probabil, la Voroneţ).
Scene şi teme mai deosebite din programul iconografic proprii bise
ricilor moldovene sunt: Aflarea Sfintei Cruci şi Cavalcada cavalerilor
(un grup de îngeri călări pe cai albi, în frunte cu Sf. împărat Constantin cel
Mare, mergând împotriva lui Maxenţiu - scenă menită să impulsioneze
250
I
LITURGICA GENERALĂ
eroismul şi încrederea în biruinţa creştinilor împotriva turcilor). Ambele scene

sunt zugrăvite în biserica de la Pătrăuţi.
O temă mai răspândită e Transportarea sfintelor moaşte de sfinţi loiali
(ca Sf. loan cel Nou de la Suceava) pe care o găsim la paraclisul Mănăstirii
Bistriţa în naos, la Voroneţ, Roman, „Sfântul Gheorghe” din Suceava,
Suceviţa. Scena redă forme din arhitectura timpului şi costume de epocă;
scena Răstignirii, pictată în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava (e o
remarcabilă operă de artă a unui artist anonim); Asediul Constantinopolului
de perşi şi avari (626) e reprezentată mai des (Arbore, Humor, Vatra
Moldoviţei, „Sfântul Gheorghe” din Suceava), alte scene sunt Scara
desăvârşirii (a Sf. loan Scărarul) la Suceviţa şi o scenă inspirată din folclor:
Vămile văzduhului.
Portretele votive sunt deosebite de cele din Ţara Românească. Cititorii
sunt prezentaţi îngenunchiaţi ori în picioare, în registrele inferioare,
prezentând lui Hristos sau Maicii Domnului efigia monumentului, prin
mijlocirea sfântului ocrotitor al bisericii respective (acesta se află pe un
registru superior)'155. Se vede preocuparea de a reda cât mai fidel chipul
personal al ctitorilor şi costumaţia de epocă. Costumele sunt confecţionate din
materiale din import (brocarturi şi mătăsuri orientale sau italieneşti, catifele şi
postavuri bogat brodate şi împodobite cu pietre scumpe). Cunoaştem din scenă
elemente specifice modei de la Curţile domneşti şi boiereşti (pălăria femeilor,
cu boruri mari, întoarse, pusă peste văluri fine de mătase care cad uşor peste
umeri - la Humor şi Arbore).
Reprezentativ şi de mare valoare documentară este portretul Sfântului
Ştefan cel Mare de la Voroneţ. Tabloul votiv apare pe peretele din interiorul
naosului, în partea de sud-vest, datând din 1488. Pe un lond albastru închis, ca
un cer presărat de stele, îl vedem pe Sfântul Ştefan inchinând biserica
Domnului Iisus Hristos, prin intermediul Sfântului < iheorghe, patronul
Voroneţului; împreună cu Sfântul Domnitor se află 210
Doamna Maria, a treia lui soţie, şi fiul lor Bogdan. Acest tablou votiv este
deosebit de important, pentru că a păstrat portretul Voievodului, făcut de un
pictor contemporan.
210
în Ţara Românească, ctitorul e reprezentat închinând personal biserica lui Hristos •ui
Maicii Domnului (aşa cum se vede la Cozia, la Curtea de Argeş ş.a.).
251
T
La Voroneţ, la ctitoria Sfântului Ştefan, Mitropolitul Grigore Roşea a

adăugat, în 1547, pridvorul şi pictura exterioară. De aceea, apare aici în
calitate de ctitor, zugrăvit pe peretele de sud-vest la uşa de intrare211, lângă Sf.
Daniil Sihastrul212. Deasupra e o pisanie slavonă care arată data construirii
pridvorului şi realizarea picturii (26 mai - 16 septembrie 1547, în timpul
domniei lui Iliaş-Vodă).
La Moldoviţa, în dreapta intrării în naos, pe peretele de vest- sud, e
tabloul votiv în care apare Petru Rareş cu Doamna Elena şi cei doi copii,
închinând biserica Mântuitorului, prin intermediul Maicii Domnului. Chivotul
bisericii e în mâinile lui Petru Rareş; mai sus se vede Maica Domnului care
primeşte darul de la Petru Rareş, spre a-1 înmâna Fiului său.
La ctitoria lui Petru Rareş, Biserica „Adormirea” din Baia, care a fost
pictată exterior, se mai păstrează doar resturi pe peretele de sud.
De la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Hârlău, prima pictată în ordine
cronologică, a cărei pictură a fost distrusă cu ocazia unei restaurări
necorespunzătoare la începutul secolului al XX-lea, s-au păstrat doar câteva
fotografii.
Portretele Movileştilor de la Suceviţa, prezentate în tabloul votiv, au
aceleaşi caracteristici ca la Voroneţ. Domnul Ieremia închină lui Iisus Hristos
(Care stă aşezat pe tron) biserica, dar prin intermediul Sfintei Fecioare Maria.
în spatele Domnitorului se înşiră familia sa foarte numeroasă: doamna şi cei 8
copii (3 băieţi şi 5 fete), toţi înveşmântaţi somptuos şi purtând coroane pe cap.
211
Mitropolitul e înveşmântat ca arhiereu: pe ţesătura veşmântului se văd desene cu cruci în
cerc; pe cap poartă mitră, în mâna dreaptă, o cârjă arhierească, iar in stânga, o foaie de pergament
cu inscripţie slavonă. Tot aşa apare la Probota, unde a fost stareţ 2 i de ani.
Sf. Daniil Sihastrul, pustnicul, este cel care l-a îmbărbătat pe Sfântul Ştefan in bătălia de
la Războieni şi l-a îndemnat să construiască o biserică pe locul unde se rugii pustnicul într-o mică
bisericuţă de lemn. Aşa a zidit Sfântul Ştefan Mănăstirea Voroneţ (spune legenda consemnată de
I. Neculce în volumul O sania de cuvinte), in apropierea căreia se vede şi azi peştera din munte,
unde a vieţuit Sf. Daniil Sihastrul.
252
Boierii ctitori apar în tablouri votive după acelaşi ritual: Şendrea la

Dolheşti, Tăutu la Bălineşti, Luca Arbore la Arbore.
Elemente locale şi realiste inspirate din mediul autohton şi viaţa socială
a epocii sunt introduse, ca şi în iconografia munteană, şi în iconografia
moldoveană de către meşterii români. Aceasta va constitui o caracteristică a
noii picturi, cu registre multe şi scene de detaliu. Se văd unelte, mobilier,
costume, mod de viaţă şi de lucru (hârleţi şi lopeţi ca cele folosite de ţăranii
moldoveni); în scena Judecata din urmă de pe peretele vestic de la Voroneţ,
în ultimul registru, e reprezentat un om îmbrăcat în port ţărănesc, cămaşă albă
încinsă cu brâu, aşezat într-un sicriu deschis. Lângă el este îngerul morţii care
îi ia sufletul (înfăţişat ca un omuleţ). în preajma lor descoperim pe Regele
David, care cântă, dar nu din harfă sau liră, ci din cobză (instrument muzical
moldovenesc). Se vede şi alt înger al morţii care străpunge cu suliţa un om
păcătos, iar diavolul îi ia sufletul. Pe fundal se vede cerul închis şi câteva
stânci misterioase. Tot la Voroneţ, pe peretele de nord, în pictura exterioară, e
înfăţişat Adam îmbrăcat ca un ţăran în cămaşă naţională moldovenească; el
ară pământul cu plug de lemn, potrivit practicilor ţărăneşti din secolul al XV-
lea. Boii se văd aici, iar pe fundal se profilează relieful Moldovei, completând
astfel coloritul local al scenei.
Icoanele moldoveneşti păstrate din secolele XV-XVI sunt puţine: la
Humor e icoana Arhanghelului Mihail; restul se găsesc în colecţiile muzeale:
la Putna, Râşca, Agapia.
Miniaturi din secolele XV-XVI: Evanghelia greco-slavonă de la Neamţ
a lui Gavriil Uric(ovici), 1429; Evangheliarul de la Humor, de caligraful
Nicodim, cu portretul Sfântului Ştefan cel Mare (azi la Mănăstirea
Dragomirna) (Sfântul Ştefan, cu coroana pe cap şi hlamidă domnească,
îngenunchiat la iconostas în faţa icoanei Maicii Domnului, oleră Evanghelia);
Evangheliarul de la Putna, de Palade monahul (în biblioteca mănăstirii);
Evangheliarul slavon copiat de Ieromonahul Filip,
1302, la Putna; Evangheliarul slavon copiat de Spiridon monahul (azi la
Moscova); Evangheliarul de la Neamţ, de Teodor Mirişescu, 1493 (azi la
Miinchen).
în Transilvania se păstrează doar puţine ansambluri sau fragmente ile
pictură în bisericile din secolul al XVII-lea. Fragmente de fresce exterioare s-
au descoperit în secolul al XX-lea la biserica de la Lipova (Banat), iar la
253
biserica Mănăstirii Hodoş-Bodrog, de lângă Arad, se păstrează, încă în bună

stare, un ansamblu pictural de o reală valoare artistică, realizat probabil în
secolul al XVII-lea. Monumente cu picturi murale, din secolul al XVIII-lea,
mai însemnate, sunt: „Sfântul Nicolae” din Făgăraş, biserica din Ocna
Sibiului, paraclisul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului şi
bisericile de la Sâmbăta de Sus, Tălmăcel (judeţul Sibiu), Ighiel (Alba), Avrig
şi Răşinari (la care se păstrează şi pictura exterioară). Din secolul al XVII-lea,
începe să se dezvolte pictura naivă a icoanelor pe sticlă, executată de meşteri
ţărani. S-au format centre ale acestei picturi la Şcheii Braşovului, Făgăraş,
Sibiu, Sebeş.
Pentru perioada cuprinsă între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în
Moldova, avem păstrate puţine ansambluri originale de pictură. La Mănăstirea
Dragomirna (1609) au rămas fragmente în naos şi altar.
Scene noi, ca cea a Cortului Mărturiei (care se pot vedea la Suceviţa şi
Dragomirna), vădesc influenţe din Ţara Românească; atenţia acordată vieţii
Sfântului Pahomie şi Pocrovul de pe registrul de sud (altar) de la Suceviţa
indică influenţe ruseşti.
Ansamblurile restaurate (Secu, Hlincea, Cetăţuia) sunt lipsite de valoare.
Icoane datând din perioada 1620-1650, păstrate la Muzeul Mănăstirii
Agapia şi la biserica din Văleni-Neamţ, reprezintă curentul tradiţional în
pictura moldoveană; altele, de la „Trei Ierarhi” şi de la Biserica „Sfinţii
Teodori” din Iaşi, reprezintă influenţe ruseşti.
Din pictura de la „Sf. Trei Ierarhi”, ctitoria lui Vasile Lupu, nu s-a păstrat
din nefericire mai nimic, doar câteva fragmente care se află în muzeul
Mitropoliei Moldovei. Ca şi biserica Mănăstirii Curtea de Argeş a Sfântului
Neagoe, şi Biserica „Trei Ierarhi” a fost restaurată de Lecomte de Noiiy, care
a înlocuit vechea pictură cu o pictură nouă în ulei, iar vechile fresce, fiind
înlăturate, s-au pierdut.
în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, se remarcă o nouă orien tare în
iconografia Ţărilor Române, privind atât tehnica de lucru, cât şi tematica ei.
Acest suflu nou îl aduc cu ei pictorii ruşi din Şcoala mos covită, veniţi la noi
în epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Locul
culorii galbene, folosită în secolele anterioare în redarea aureolelor de sfinţi şi
a elementelor de podoabă, este înlocuit acum cu aurul (biserica postelnicului
Constantin Cantacuzino de la Filipeştii de Târg). Pictura bisericească
254
LITURGICA GENERALĂ
manifestă preferinţă pentru stilul narativ şi pentru detaliu.

Ansamblurile de pictură originală, rămase parţial din vremea lui Matei
Basarab şi chiar cele repetate în epoca Sf. Constantin Brâncoveanu, confirmă
această preferinţă.
La Arnota, ctitoria lui Matei Basarab, tabloul votiv este păstrat din
pictura originală.
De o parte şi de alta a uşii de intrare în naos, Domnul şi Doamna ţin
deasupra ei biserica pe care o închină solemn Sfintei Fecioare. Pe fundal, e
reprezentat un cer presărat cu stele pictate cu praf de aur. Coroanele de pe cap,
prin linia lor simplă, marchează eleganţa costumelor drepte, căzând tară cute
până jos, din blană şi stofe scumpe. Chipurile sunt şi ele grave, exprimând cu
realism solemnitatea actului de închinare.
Sunt zugrăvite cu migală, sunt subliniate amănuntele care dau
expresivitate şi veridicitate, reflectând manierele caracteristice picturii
apusene. Grecii şi ruşii, influenţaţi de Apus, le transmit şi în Ţările Române.
Elementele autohtone însă continuă să fie prezente, ele absorb şi dau noilor
tendinţe un caracter naţional.
Ansamblul pictural de la biserica (noua ctitorie din 1655 a postelnicului
Neagoe Ştefan Semianul) din Secuieni-Dâmboviţa, pictată în 1667, ilustrează
noile tendinţe. E pictată de zugravii Mihail Monahul şi Ionache Zugravul, cu
faimă în epocă. Alţii, vestiţi în vremea Cantacuzinilor, sunt pictori de curte (a
doua jumătate a secolului al XVII-lea). Cel mai căutat este Pârvu Mutu, format
la şcoala de pictură de la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, apoi instruit
de un picior din nordul Moldovei; va face să pătrundă în pictură influenţe din
textele apocrife, hagiografice şi din folclor. El este autorul unui mare număr
de ansambluri de la Mărgineni, Filipeştii de Pădure, Călineşti, Posada (lângă
Comarnic), Biserica Mănăstirii din Aninoasa, „Sfântul
< iheorghe” - Nou din Bucureşti (pictură dispărută), Fundenii Doamnei,
< olţea (ctitoriile lui Mihai Cantacuzino).
Pârvu Mutu accentuează curentul nou cu trăsături naţionale (elemente
locale: lăutari şi hore; la Colţea, Aninoasa-Muscel). Pârvu Mutu
a pictat şi icoane, dintre care unele sunt în muzee: Icoana Filoxenia (în colecţia
muzeului Mănăstirii Sinaia, Icoana Adormirea Maicii Domnului la Muzeul de
Artă al României).
Constantin Zugravul (grec împământenit) îşi face şi el faimă în epocă.
255
Are un simţ deosebit al armonizării culorilor, redă mişcarea, fără rigiditate, cu

eleganţă, a atitudinilor, conturează figuri expresive, proiectează scenele pe
fonduri arhitecturale de stil clasic (aşa cum realizează la Biserica Doamnei din
Bucureşti), în scena îngerului din Buna Vestire ş.a.
Este evidentă acum în pictură tendinţa de înlocuire a stilului monumental
cu cel al icoanelor şi miniaturilor, al registrelor cu număr mare de icoane şi
tablouri458.
Portretele ctitorilor sunt tratate mai realist, se desfăşoară în frize mari pe
pereţii pronaosului, se extind şi în pridvor, ca la Cozia, unde în pridvor apar
chipurile meşterilor (ale celor care au lucrat: Vucaşin, Caragea pietrarul,
Istrate lemnarul şi Manea zidarul, Pesena Sevin- pietrarul, desenator de la
Mănăstirea Brâncoveni din Făgăraş). Se pot vedea şi chipurile altor meşteri,
precum cele ale ispravnicilor care au supravegheat lucrarea (Badea, Apostol
şi Cernica Ştirbei).
Se remarcă în spaţiile libere o bogăţie ornamentală, cu motive florale,
precum şi impresia de unicitate a ansamblurilor şi folosirea aurului (mai ales
la icoane). Armonia caldă de culori constituie caracteristica noii forme de
realizare în iconografia epocii.
în epoca Sfântului Brâncoveanu, pictorii lucrează în echipe mai mari,
bine organizate. Dintre ansamblurile pictate în epocă şi bine păs trate sunt cele
de la Hurezi, biserica mare (ansamblul cel mai complet şi bine păstrat).
Echipa lui Constantin Zugravul era formată din pictorii români loan,
Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim.
Paraclisul Doamnei de la Hurezi (1696-1697) a fost pictat de zugravii
Preda şi Marin. Tot Preda ajutat de Nicolae şi Efrem au pictat Bolniţa dr la
Hurezi, iar Ierodiaconul Iosif şi Ion au pictat Schitul „Sfinţii Apostoli' de la
Hurezi. S-au repictat în timpul Sf. Constantin-Vodă Brâncoveanu şi
Mănăstirile Surpatele, Polovraci, Cozia.
ISS
Kostas PAPAIOANNOU, La peinture bizantine et russe, Lausanne, 1965, pp. 79-80.
Complexul Mănăstirii Hurezi, realizat între 1694 şi 1704, este unul dintre
monumentele cele mai importante din întreaga istorie a picturii medievale
româneşti, reprezentativ pentru stilul brâncovenesc. Pictura bisericii mari de
la Hurezi, precum şi a paracliselor din jurul ei, construite şi zugrăvite în
aceeaşi epocă, alcătuieşte cel mai important şi mai complet ansamblu pentru
256
LITURGICA GENERALĂ
cunoaşterea drumului celui nou pe care se îndrepta pictura bisericească la

români. Meşterii şcolii de zugravi de la Hurezi erau iconari pricepuţi. De
aceea, opera lor se remarcă prin originalitatea adaptării canoanelor erminiilor
de zugravi şi a programului iconografic tradiţional, prin măiestria utilizării
spaţiului de pictat, prin ştiinţa distribuirii personajelor şi a amănuntelor de
decor arhitectonic in cadrul scenelor mai complexe, ca şi prin bogăţia
detaliilor şi armonia caldă a culorilor. Remarcabile sunt îndeosebi marile
fresce ctitoriceşti cu chipurile membrilor familiei Sf. Constantin Brâncoveanu,
în pronaosul bisericii mari.
în pictura de la Hurezi se împletesc elemente tradiţionale cu influenţa
picturii athonite, cultivată de meşteri locali. Simţul artistic şi puterea creatoare
a acestora reflectă o viziune artistică originală, specific românească, păstrată
nealterată până către sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Direcţia nouă care începe să se manifeste în pictură, slăbind influenţa
.ilhonită, e ilustrată prin scenele pline de viaţă, prin numărul tot mai mare tie
personaje şi prin atenta observare a naturii, a detaliilor. Prin conţinutul pe care
îl dă scenei judecata din urmă, prin felul cum reuşeşte să ilustreze unii psalmi,
iconografia din această epocă creează şi combină motive şi leme care
îmbogăţesc programul iconografic al bisericilor româneşti. Nivelul superior la
care ajunsese acum arta zugrăvitului la noi se poate vedea în pictura
Mănăstirilor Govora, Dintr-un lemn, Surpatele ş.a., care ilustrează cel mai
bine acest specific de înalt nivel artistic.
Tradiţia stilului brâncovenesc se continuă şi în pictura monumentelor
care aparţin acestui stil, construite şi zugrăvite după moar- lea inartirică a Sf.
Constantin-Vodă Brâncoveanu, în pictura Bisericilor M.ivropoleos (1729),
Creţulescu (1722), Paraclisul Palatului Patriarhal 11721-1722), Schitul
Maicilor (1726) ş.a.
După epoca de înflorire a picturii brâncoveneşti (sfârşitul secolului al
XVII-lea şi primele decenii ale secolului al XVIII-lea), urmează o
257
etapă nouă de la jumătatea secolului al XVIII-lea, când în multe centre ia

naştere şi se dezvoltă o artă cu caracter popular.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea datează o serie de biserici
care pot fi considerate ultima realizare de valoare a artei româneşti, atât în
arhitectură, cât şi în pictură. Cele mai multe dintre ele sunt în Bucureşti,
bisericile parohiale: Batiste, Mântuleasa, „Sfântul Elefterie”, „Sfântul
Stelian”, Biserica „Cu Sfinţi”, Biserica Scaune, care păstrează încă ansambluri
de fresce originale, cu reale calităţi artistice, deşi unele dintre ele au fost mult
deteriorate. Dintre bisericile din alte localităţi, aparţinând aceleiaşi epoci şi
categorii, amintim Bisericile Olari, „Sfinţii îngeri” şi Flămânda din Curtea de
Argeş, cele din Câineni de la fostul Schit Berislăveşti (Argeş), Genuneni
(Vâlcea), în a căror pictură se fac din ce în ce mai simţite mâna, inspiraţia
artistică şi caracterele meşterilor populari, ieşiţi din rândurile ţărănimii. Din
secolul al XVIII-lea, în Craiova, Piteşti, Ploieşti, se formează şcoli de zugravi
locali recrutaţi din mediul ţărănesc şi călugăresc. Zugrăvitul devine un
meşteşug care se transmite din tată în fiu, formându-se familii de zugravi.
Către sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea
constatăm, ca şi în arhitectura bisericească, o evidentă şi treptată deca denţă a
stilului naţional în pictura religioasă, sub influenţa crescândă a artei
occidentale. Ultima realizare de seamă a artei bizantine de nuanţa românească
în pictura noastră este ansamblul monumental al vastei Biserici „Sfântul
Nicolae” de la Mănăstirea Cernica, de lângă Bucureşti1"'.
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, lucrează pictori for maţi în
şcolile artistice ale Apusului, ca: G. Tattarescu, N. Stoenescu,
C. Lecca, M. Popp, Epaminonda Bucevski ş.a., care decorează cu tablo uri de
tip şevalet biserici nou construite sau restaurate, ca: Mănăstirea Antim,
„Sfântul Spiridon” - Nou, Negustori, „Sfântul Ilie” - Rahova şi „Sfânta
Ecaterina” din Bucureşti, „Sfântul Gheorghe” din Piteşti, biserica Mănăstirii
Bistriţa din Oltenia.
în acelaşi stil sunt realizate frumoasele tablouri ale tânărului zugrav
Nicolae Grigorescu (marele pictor de mai târziu) de la Bisericile Agapia,
r
'‘‘ Biserica a fost zugrăvită in anii 1814-1815, sub Stareţul Timotei, de către Fota. In Zugravul
(azi restaurată).
Neamţ şi Zamfira (judeţul Prahova). Remarcabile prin fineţea şi gingăşia
258
LITURGICA GENERALĂ
figurilor şi a coloritului lor, ele se apropie mai mult de stilul marilor maeştri
ai Renaşterii apusene decât de stilul bizantin.
Ceea ce este mai păgubitor pentru tezaurul artistic al vechii noastre arte
este faptul că, la multe dintre bisericile monumente istorice de artă reparate
sau restaurate în această epocă, picturile vechi de reală valoare artistică au fost
înlăturate sau acoperite cu picturi noi, de stil apusean, care nu se armonizează
cu arhitectura monumentelor respective.
Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,
s-a format un curent nou de preţuire şi salvare a vechilor noastre monumente
de artă şi de revenire la făgaşul tradiţional al picturii bisericeşti de stil bizantin
românesc. Acest curent, susţinut de arheologi, istorici, bizantinologi români,
ca: Al. Odobescu, O. Tafrali, N. Iorga, I.D. Ştefănescu, V. Brătulescu, a fost
patronat apoi de fosta Comisie a Monumentelor Istorice, reprezentată de
pictori ca: fraţii Belizarie, I. Mihail, Gh. Teodorescu, Costin Petrescu, V.
Damian ş.a., care au realizat ansambluri noi sau restaurări de monumente în
genul tradiţional al vechii picturi româneşti de stil bizantin. în acest spirit s-a
creat în 1940, pe timpul Patriarhului Nicodim, Şcoala Superioară de Artă
Bisericească de pe lângă Arhiepiscopia Bucureştilor, reorganizată sub
păstorirea Patriarhului lustinian, sub denumirea de Comisia de Pictură
Bisericească, pentru pregătirea teoretică şi practică a zugravilor şi pictorilor
bisericeşti. Sub îndrumarea şi în spiritul ei au lucrat pictori de renume, ca: Gh.
Popescu, Şt. < âmstantinescu, Olga Greceanu, Iosif Keber, I. Stoica, Iosif
Vasu ş.a., care au realizat unele bune ansambluri de pictură în stil neobizantin,
la biserici «< instruite sau pictate în decursul secolului al XX-lea, în diversele
părţi ale ţării (catedrala Episcopiei din Constanţa, paraclisul Mănăstirii Curtea
• le Argeş, al Episcopiei Aradului, Bisericile „Sfânta Vineri” din Bucureşti,
..Sfinţii împăraţi” din Ploieşti, catedrala mare de la Târgu Mureş ş.a.).
Restaurarea picturilor monumentelor istorice şi de artă se face sub
îndrumarea Şcolii de Pictură Bisericească, ţinându-se seama de prin-
• ipiile înscrise în Carta internaţională asupra conservării şi restaurării
monumentelor, adoptată la Veneţia în 1964; în special, se ţine seama de ului
sau documentul normativ, cu caracter obligatoriu şi cu aplicare inUrnaţională,
privitor la restaurarea şi conservarea picturii murale, intitulat Principiile
ICOMOS pentru protejarea şi conservarea/restaurarea picturilor murale46°,
considerându-se că „restaurarea este o operaţie ce trebuie să aibă îndeobşte un
259
caracter excepţional”.
Activitatea de restaurare desfăşurată în ţara noastră are în vedere şi
picturile murale. în acest scop, s-a organizat un atelier de restaurare a picturilor
murale, care funcţionează în direcţia colaborării cu Centrul Internaţional de
Restaurare UNESCO, cu sediul la Roma.
Primele rezultate din activitatea acestui atelier au fost lucrările efectuate
la Humor, Geoagiu de Sus, Bistriţa, Strei, Densuş, cu rezultate bune.
Necesitatea acestei acţiuni s-a impus avându-se în vedere starea gravă în care
se aflau foarte multe picturi murale din ţara noastră, prin desprinderi ale
stratului de frescă de pe zid la Humor, Moldoviţa, Bălineşti ş.a. Avându-se în
vedere gravitatea acestor situaţii, a fost organizată de urgenţă o campanie
pentru depistarea monumentelor „bolnave” şi pentru întocmirea fişelor „de
sănătate” care să permită o judicioasă programare a intervenţiilor şi, în acelaşi
timp, împreună cu Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu a fost iniţiată
pregătirea viitorilor restauratori. Operele monumentale ale poporului nostru
reprezintă o mărturie a istoriei poporului nostru, un document al geniului
creator autohton, document pe care procesul de restaurare trebuie să-l păstreze
nealterat în toată bogăţia sa, spre a-1 transmite generaţiilor care vin213.
Pentru păstrarea tezaurului de artă bisericească, s-au creat, prin grija
Patriarhiei Române, Colecţiile muzeale ale fiecărei mitropolii şi eparhii. Avem
astăzi asemenea colecţii la: Antim, Cernica, Sinaia, Căldăruşani (în cadrul
Arhiepiscopiei Bucureştilor), la: Neamţ, Secu, Suceviţa, Putna, Moldoviţa,
Dragomirna (în Mitropolia Moldovei), la: Hurezi, Tismana (colecţie unică de
frescă), Cozia (Mitropolia Olteniei), la Timişoara (Mitropolia Banatului), la
„Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, la Arad (Mitropolia Ardealului)214.
BIBLIOGRAFIE
Andreescu, Şt., „Identificarea portretelor din naosul bisericii de la

Stăneşti”, în: Mitropolia Olteniei, XX (1968), pp. 77-80;
Balş, G., „Bisericile lui Ştefan cel Mare”, în: Buletinul Comisiunii
I(
'" Documentul a fost ratificat la a 14-a Adunare generală a ICOMOS, desfăşurată la
Victoria Falls, in Zimbabwe (octombrie 2003), fiind inclus în legislaţia ulterioară din domenii 161
Pr. Nicolae D. N ECULA , „Ce noutate aduce legislaţia de ultimă oră cu privire la restan rarea picturii
bisericeşti”, în Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, voi. IV, Ed. Cuvântul Vieţii. Bucureşti,
2010, pp. 75-80.
I6
’ B ĂD ĂUŢĂ -B ĂL AŞA , „Valori muzeale şi cărturăreşti”, în: Mitropolia Olteniei, XXII (1970), pp.
451-468; cf. I. I ONESCU , „Grija pentru monumentele istorice şi de artă religioasa
260
LITURGICA GENERALĂ
Monumentelor Istorice, voi. XVI, 1925;

Balş, G., „Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI- lea”,
în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, voi. XXI, 1928;
Balş, G., Bisericile şi mănăstirile moldoveneşti din veacurile al XVII- lea
şi al XVIII-lea, Bucureşti, 1933;
Baltazar, A., „Frescurile de la Hurezi”, în: Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, II (1909), pp. 73-74 (biserica domnească), pp. 123-
132 (biserica mare, paraclisul); III (1910), pp. 14-16 (bolniţa şi trapeza);
Barnea, I., Un miniaturist român din secolul al XVIII-lea: popa Fior,
Bucureşti, 1949 (extras din: Biserica Ortodoxă Română, LXVI (1948), 1, pp.
205-213);
Bărcăcilă, Al., „Câteva icoane cu mucenici şi arhangheli ostaşi călăreţi”,
în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXIII (1940), pp. 88-93;
Berza, Mihai, „Manuscrise şi miniaturi moldoveneşti”, în: Arta plastică,
1966, 10, pp. 16-21;
Berza, Mihai, „Ultimul manuscris miniatură din epoca lui Ştefan cel
Mare”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, II (1955), 3-4, pp. 109-131;
Berza, M., „Trei tetraevanghele ale lui Teodor Mărişescu în Muzeul
istoric de la Moscova”, în voi. Cultura moldoveană în timpul lui Ştefan cel
Mare, Bucureşti, 1964, pp. 589-639;
Bobulescu, C., „Zugravii Pârvu Mutu, Constantinos Grecul (1682- 1735)
şi Nifon Udrescu”, în: Arhiva română, V (1940), 103-156;
Bogdan, I., „Evangheliile de la Humor şi Voroneţ (din 1473 şi 1550)”, în
Anuarul Academiei Române, Mem. ist., seria a Il-a, voi. 29, 1906/1907, pp.
645-656;
IM Mitropolia Olteniei, XXII (1970), pp. 439-450; I. M UREŞAN , Colecţia de artă religioasă veche
.1 \rhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, 1973.
Branişte, M. Pr., „Icoane vechi în biserica Meculeşti din Piteşti” (biserică
construită în 1752, icoana împărătească a Mântuitorului din 1591, de la o
biserică mai veche, şi icoana hramului „Sfinţii Arhangheli” din 1692;
fotografiile amândurora şi scurtă descriere), în: Mitropolia Olteniei, XXVI
(1974), 5-6, pp. 476-477;
Brătulescu, V, Frescele de la biserica episcopală din Argeş, Bucureşti,
1942;
261
Brătulescu, V, Miniaturi şi manuscrise din Muzeul de artă religioasă,

Bucureşti 1939, 168 p. + 72 planşe;
Brătulescu, V, „Elemente profane în pictura religioasă”, în: Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, XXVII (1934), 44-67; XXVIII (1935), pp.
127-135;
Brătulescu, V, „Zugravul Constantinos”, în: Mitropolia Olteniei, XIII
(1961), 10-12, pp. 688-698;
Brătulescu, V, „Dascălii de zugravi loan şi Mincu de la Râmnic şi
Argeş”, în: Mitropolia Olteniei, XV (1963), 11-12, pp. 859-871;
Brătulescu, V, „Pictura Suceviţei şi datarea ei”, în: Mitropolia
Moldovei şi Sucevei, XL (1964), 5-6;
Brătulescu, V, „Portretul logofătului loan Movilă Ioanichie în tabloul
votiv de la Suceviţa”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XLVI (1966), 1-2;
Brezianu, B., „Rudimente de învăţământ artistic la «zugravii de subţire»
din Moldova şi Ţara Românească”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, XII
(1962), 1, pp. 79-105;
Busuioceanu, Al., „Icoanele vechi româneşti” în: Ramuri, XXIII (1929),
pp. 3-6;
Chihaia, Pavel, „Două vechi autoportrete din Ţara Românească”, în:
Studii şi Cercetări în Istoria Artei, X (1963), 1, pp. 211-222;
Chihaia, Pavel, „Aspecte ale porţelanurilor din Ţara Românească în
secolul al XVI-lea”, în: Glasul Bisericii, XXXVIII (1979), 1-2, pp. 123-130:
Cincheză-Buculeţ, Ecaterina, „Ansamblul de pictură de la Lesnic - o
pagină din istoria românilor transilvăneni din veacul al XV-lea”, în: Studii şi
Cercetări în Istoria Artei, voi. I, 1974, pp. 45-58 (rezumat în: Glasul Bisericii,
XXXIII (1974), 5-6, p. 600);
Crăciunaş, Irineu PS, „Bisericile cu pictură exterioară din Moldova”, în:
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, I (1969), 7-9, pp. 406-442; II (1970), 3-6, pp.
150-170; III (1970), 9-10, pp. 480-520;
Creţeanu, R., „Cei ce au ctitorit cu munca, zugrăviţi în bisericile de pe
Valea Motrului”, în: Monumente şi Muzee, I (1958);
Cristache-Panait, Ioana, „Un zugrav din Ţara Românească în
Transilvania în prima jumătate a secolului al XVIII-lea”, în: Studii şi Cercetări
de Istoria Artei - Seria Artă Plastică, XVI (1969), 2, pp. 325-327; este vorba
262
LITURGICA GENERALĂ
despre Ştefan Zugravul din Ocnele Mari, care în 1737 face contract cu
episcopul loan Inochentie Klein de la Blaj, pentru zugrăvirea catapetesmei şi
a două sfeşnice pentru biserica Sfinţii Arhangheli Cristache-Panait, Ioana,
„Un zugrav din Ţara Românească in Transilvania în prima jumătate a
secolului al XVIII-lea”, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei - Seria Artă
Plastică, XVI (1969), 2, pp. 325- 327; este vorba despre Ştefan Zugravul din
Ocnele Mari, care în 1737 face contract cu episcopul loan Inochentie Klein de
la Blaj, pentru zugrăvirea catapetesmei şi a două sfeşnice pentru Biserica
„Sfinţii Arhangheli” din Blaj (una din catapetesmele cele mai frumoase de stil
brâncovenesc); în anexă se dă şi textul contractului;
Dobjanschi, Ana, Simion, V, Arta în epoca lui Vasile Lupa, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1979, pp. 53-64;
Drăguţ, Vasile, Pictura românească în imagini, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1976;
Drăguţ, Vasile, Pictura murală din Transilvania (secolele XIV-XV), Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1970;
Drăguţ, Vasile, „Date noi cu privire la picturile murale medievale din
Transilvania”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, Seria Arte Plastice, XIX
(1972), 1, pp. 116-122;
Drăguţ, Vasile, „Restaurarea monumentelor istorice în pespectiva a trei
decenii de activitate”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, XXI (1974), l,pp.
11-29;
Drăguţ, V, „Datarea picturilor murale ctitoriceşti din biserica din
Cepturoaia”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, IX (1962), 1, pp. 189-192;
Drăguţ, Vasile, „Iconografia picturilor murale gotice din Transilvania.
Consideraţii generale şi repertoriu pe teme”, în voi. Pagini de veche artă
românească, Bucureşti, 1972, pp. 7-84;
Drăguţ, Vasile, „Despre picturile murale ale bisericii fortificate din
Homorod”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, voi. I, 1964;
Drăguţ, Vasile, „Consideraţii asupra iconografiei picturilor murale
gotice din Transilvania”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1970, 3;
Drăguţ, Vasile, „Polipticul din Bruin”, în: Buletinul Monumentelor
Istorice, XL (1970), 1, p. 62;
Drăguţ, Vasile, „Picturi murale exterioare în Transilvania medievală”,
263
în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, Seria Artă Plastică, XII (1965), 1, pp.
75-101 (text, 9 ilustraţii, recenzie în: Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), 1-2,
p. 174; cf. Studii Teologice, XVIII (1966), 3-4, p. 244);
Drăguţ, Vasile, „Pictura murală din Ţara Românească şi Moldova şi
raporturile sale cu pictura Europei de sud-est în cursul secolului al XVI-lea”,
în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1970, 4;
Drăguţ, Vasile, „Picturile murale din biserica evanghelică din
Mălâncrav”, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, Seria Arta Plastică, XIV
(1967), 1, 79-93 (mică recenzie în: Mitropolia Olteniei, XIX (1967), 5-6, pp.
494-495); cf. Glasul Bisericii, XXVI (1967), 9-10, 1022;
Drăguţ, Vasile, „Din nou despre picturile bisericii din Strei”, în:
Buletinul Monumentelor Istorice, 1972, pp. 19-26 (rezumat în: Biserica
Ortodoxă Română, XCI (1973), 9-10, p. 1130);
Drăguţ, Vasile, „Picturile bisericii din Sântă Mărie Orlea - cel mai vechi
ansamblu mural din ţara noastră”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1971,
3, pp. 61-74;
Drăguţ, Vasile, „Un portret necunoscut al lui Mihai Viteazul, însemnări
privind biserica din Ocna Sibiului”, în: Buletinul
Monumentelor Istorice, 1972, 4, pp. 60-62 (vezi rezumat în: Biserica
Ortodoxă Română, XCI (1973), 3-5, p. 485);
Duiliu, Marcu, Rusu, G., „Descoperirea frescei din secolul al XVI lea
de la Mănăstirea Tismana”, în: Monumente şi Muzee, voi. I, 1958, Bucureşti,
pp. 41-55;
Dumitrescu, Carmen Laura, Pictura murală din Ţara Româneasm in
veacul al XVI-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978;
Dumitrescu, Carmen-Laura, „O reconsiderare a picturii bisericii din
Stăneşti-Vâlcea”, în: Pagini de veche artă românească, Bucureşti, 1972, pp.
153-256 (scurtă recenzie în: Biserica Ortodoxă Română, XC (1972), 11-12,
p. 1293). Portrete ale rudelor ctitorilor: al lui Stroe Buzescu şi soţiei sale Sima
Stolnicescu, Tudor logofătul din Drăgoeşti - ucis de Radu Paisie în 1536 - şi
soţia sa Dumitra; în pronaos, cele 24 scene ale Imnului Acatist;
Dumitrescu, Florentina, „ôrnamentation dans la peinture murale de
lepoque du prince Constantin Brâncoveanu”, în: Revue roumaine d’Historie
de Sud-Est Europeenes, 1965, 2, pp. 73-81;
Efremov, Alexandru, „Pictura interioară din paraclisul Mănăstirii Bistriţa
264
LITURGICA GENERALĂ
Vâlcea” în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1972, 3, pp. 67-78 (scurtă

recenzie în: Biserica Ortodoxă Română, XC (1972), 11-12, p. 1291. Datat:
1513-1514. De mare valoare artistică, se leagă de cel al Coziei, din secolul al
XIV-lea; portret de ctitor: Barbu Craiovescu şi soţia lui, Negoslava). Alte
ansambluri de pictură din secolul al XVI-lea: Argeş, Stăneşti (1537), Bolniţa
Coziei (1542-1543);
Efremov, Alexandru, „Probleme ale cristalizării stilului în pictura de
icoane în secolul al XVI-lea, şi o «nouă» icoană din epoca lui Neagoe
Basarab”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1971, 3, pp. 87-94;
Efremov, Alexandru, „Icoane de la mijlocul secolului al XVII-lea din
biserica Stelea-Târgovişte”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1973, 1, pp.
53-56 (rezumat în: Biserica Ortodoxă Română, XCI (1973), 1 5, pp. 488-489
- un studiu amănunţit al tripticului Deisis din registrul apostolilor de pe
tâmplă);
Efremov, Alexandru, „Portrete de donatori în pictura de icoane din |âra
Românească”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, XL (1971), 1, pp, 41-48;
Efremov, Alexandru, „Trei icoane maramureşene expuse în străinătate”,
în: Revista Muzeelor, III (1966), 2, pp. 172-174 (trei icoane din secolul al
XVIII-lea, de la biserica de lemn din Hărniceşti IV, Sighet: Buna Vestire,
înălţarea, Intrarea în Ierusalim);
Golescu, Maria, „Danses et danseurs dans la peinture des eglises
lomnaines”, în: Revue roumaine d’Historie de Sud-Est Europeenes, 1946, p
135;
265
Grabar, A., „Lorigine des faţades peintes des eglises moldaves”, în voi.
Melanges offerts a M. Nicolas larga, Paris, 1933, pp. 365-382;
Grecu, V., Influenţe sârbeşti în vechea iconografie bisericească a
Moldovei, Cernăuţi, 1935 (extras din: Codrul Cosminului, IX, 1935);
Henry, R, „De la originalite des peintures bucoviniennes dans
l’application des principes byzantines”, în: Byzantion, I (1924), pp. 291-303;
Henry, R, „L’arbre de Jesse dans Ies peintures de Bucovine”, în voi.
Melanges de V Institut F ran şa is de Hautes Etudes en Roumanie, 1928, pp.
33-49;
Henry, R, Les eglises de la Moldavie du nord des origines â la fin du
XVI-e siecle (text şi album), Paris, 1930;
Ionescu, Ştefan, Panait, I., Constantin Vodă Brăncoveanu, Bucureşti,
1969;
Iorga, N„ G. Balş, Histoire de lărt roumain ancien, Paris, 1922;
Iorga, N., „Portretele lui C. Brăncoveanu şi ale familiei sale”, în:
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, voi. VIII;
Iorga, N„ „Icoanele de la Muzeul Sinaia”, în: Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, XXIV (1931), p. 188;
Iorgulescu, B., „Din istoria picturii în Ţara Românească”, în: Literatura,
arta românească, voi. V, Bucureşti, 1906, pp. 221-227;
Istoria artelor plastice în România, G. Oprescu (coord.), voi. I, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1968, pp. 162-166, 189-193, 262-276, 348-391, 421-
422; voi. II, 1970, pp. 59-80, 134-143, 168-169, 191-193;
Lapedatu, Al., „Icoanele lui Barnovschi Vodă de la Moscova şi zugravii
Trei-Erarhilor din Iaşi”, în: Buletinul Comisiunii Monumenteloi Istorice, V
(1912), pp. 110-114;
Lapedatu, Al., „Portretele murale de la Hurezi” în: Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, I (1908), pp. 156-160;
Lazarev, Victor, Istoria picturii bizantine, trad. Florin Chiriţescu, voi. I-
III, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980;
Lăzărescu, Emil, „Câteva date cu privire la ilustraţia manuscrise lor
româneşti în secolul al XVIII-lea. Ruperea de tradiţie”, în: Studii şt Cercetări
în Istoria Artei, 1956, 3, pp. 3-4, 73-86;
Lăzărescu, E., Miresa, I.R., „Manuscrisele”, în voi. Studii asupra
tezaurului restituit de URSS, Bucureşti, 1958, pp. 211-232;
266
LITURGICA GENERALĂ
Lăzărescu, E., „O icoană puţin cunoscută din secolul al XVI-lea şi

problema pronaosului bisericii Mănăstirii Argeşului”, in: Studii şi Cercetări
în Istoria Artei, 1962, 9, pp. 107-137;
Lăzărescu, E., „Trei manuscrise moldoveneşti de la Muzeul de Artă al
R.P.R.” în voi. Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1964, pp. 541-588;
Luţia, O., „Legenda Sf. loan cel Nou de la Suceava în frescurile de la
Voroneţ”, în: Codrul Cosminului, I (1924), pp. 279-354;
Meteş, Şt., „Zugravii bisericilor române”, în Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvia, 1926-1928, pp. 11-68;
Meteş, Şt., Zugravii bisericilor române, Cluj, 1929, VII + 168 p., 44 exp.;
Mihail, L, „Pictura Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş”, în: buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, X-XVI (1917-1923), pp. 172-189;
Moisescu, Cristian, „Decoraţia exterioară zugrăvită pe tencuială a
monumentelor din Ţara Românească - secolele XIV-XVII”, în: Monumente
Istorice şi de Artă, 1, 1974, pp. 54-58 (rezumat în: Biserica Ortodoxă Română,
XCII (1974), 9-10, p. 26);
Musicescu, Ana M., „Consideraţii asupra picturii din altarul şi naos u l
Voroneţului”, în voi. Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1964, pp. 363-414;
Mihail, L, „Pictura bisericii din Săcuieni-Dâmboviţa”, în: Buletinul
('omisiunii Monumentelor Istorice, XIX (1926), pp. 152-166;
Musicescu, Ana M., „Probleme ale portretului în arta medievală
românească”, în: Arta plastică, X (1963), p. 12;
Musicescu, Ana M., „Introduction â une etude sur le portrait de londateur
dans le sud-est europeen. Essai de typologie”, în: Revue des etudes sud-est
Europeennes, VII (1969), 2, pp. 281-310;
Năstase, D., „Icoanele”, în voi. Studii asupra tezaurului..., pp. 173-210;
Năsturel, S., „Aux origines des relations roumains-athonites, L’icone de
Saint-Athanase”, în: Ades du VI-e Congres d’Etudes byzantines, voi. I, Paris,
1948, voi. II, Paris, 1951, pp. 307-314;
Nicolescu, Corina, Icoane vechi româneşti, Ed. Meridiane, Bucureşti,
l‘)73;
Niculescu, Remus, „Contribuţii la istoria începutului picturii româneşti”,
în: Studii şi Cercetări in Istoria Artei, I (1954), 1-2, pp. 81-96;
267
Ouspensky, Leonide, La Theologie de l’icâne dans l’Eglise orthodoxe,

Paris, 1980;
Pănoiu, Andrei, „Portretul votiv din secolul al XIX-lea şi evoluţia
realismului”, în: Arta plastică, XIII (1966), 13, pp. 4-15;
Pănoiu, Andrei, „Portretul votiv din secolul al XIX-lea în evoluţia
realismului”, în: Arta Plastică, XIII (1966), 10, pp. 4-16;
Pănoiu, A., „Un premergător al picturii moderne româneşti: Matei
Zugravul”, în: Revista Muzeelor, IV (1967), 1, pp. 70-73;
Pănoiu, A., Pictura votivă din nordul Olteniei (secolul al XIX-lea),
Bucureşti, 1968.
Petrescu, Dragoş, „Restaurarea picturii bisericii din Secuieni-
Dâmbovita”, în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XIX (1926), pp.
167-169;
Petrescu, Paul, „Pomul vieţii in arta populară din România”, în: Studii şi
Cercetări în Istoria Artei, 1961, 1, pp. 41-82 (recenzie în: Mitropolia Olteniei,
XIV (1962), 7-9, pp. 553-557);
Petrescu, Nicolae Pr., „Cinstirea sfintelor icoane”, în: Mitropolia
Olteniei, XXXIII (1981), 7-9, pp. 434-439;
Pillat, Cornelia, Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1980;
Pillat, Cornelia, „Ansamblurile de pictură de la Mănăstirea Plătăreşti şi
biserica din Dobreni”, în: Buletinul Monumentelor Istorice, 1971, 3, pp. 95-
110;
Pillat, Cornelia, „Pictura din pridvorul Kretzulescu din Bucureşti", în:
Studii şi Cercetări în Istoria Artei, IV (1957), 3-4, pp. 135-163;
Podlacha, W., Die gdttliche Liturgie in der Wandmalerein do bukowinen
klosterkirchen, Diisseldorf, 1910 (extras din: Zeitschrift fiu Christliche
Kunst)-,
Popa, Corina, „Iconografia picturii murale brâncoveneşti din pani clisul
Mănăstirii Hurezi”, în: Glasul Bisericii, XXXVIII (1979), 12. pp. 130-135;
Popa, Radu, „Streisângeorgiu. Ein Zeugnis rumănische Geschichir des
11-14 Jahrhunderts im Seiden Transylvaniens”, în: Dacia, XX (1976), pp. 37-
61 (recenzie de Sebastian Şebu, în: Mitropolia Ardealului, XXIII (1978), 4-6,
pp. 385-391);
Popovici, I. Pr., „Un zugrav român necunoscut, din veacul al XVIII- lea
268
LITURGICA GENERALĂ
(1750-1838)”, în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXIII

(1940), fasc. 165, pp. 39-48;
Puşcaşu, Voicu, „Decoraţia exterioară a bisericii Mănăstirii Strehaia”, in:
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1970, p. 3 ş.u.;
Radu, Mihai, „Reprezentarea Sfintei Treimi în pictura bisericilor
româneşti”, în: Studii Teologice, XXIX (1977), 1-2, pp. 134 ş.u.;
Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel
Mare, Bucureşti, 1958;
Roumanie-Eglises peintes de Moldavie, col. UNESCO, de l’art mondial,
pref. Andree Grabar, introd. George Opresco, New-Yorrk, 1962 (cu 12 planşe
în culori);
Săndulescu-Verna, C., „Zugravul Grigorie, începătorul curentului realist
în pictura românească”, în: Biserica Ortodoxă Română, XCI (1937), 7-10, pp.
487-491;
Scurtă istorie a artelor plastice, in Republica Populară Română, 2 voi.,
Ed. Academiei, Bucureşti, 1957, 1958;
Stoide, C.A., „Ştiri despre câţiva zugravi moldoveni din secolul al XVII-
lea şi al XVIII-lea”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXV (1959), 7-8,
pp. 421-431;
Streza, Pr. Liviu, „Chipuri ctitoriceşti în pictura bisericilor româneşti din
Transilvania”, în: Mitropolia Ardealului, XIX (1974), 7-9, pp. 414-425;
Şerban, V., „Constantin Brâncoveanu”, în voi. Oameni de seamă,
Bucureşti, 1969;
Şerbănescu, Nicolae, „Constantin Brâncoveanu, ctitor de cultură româ-
nească”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXXII (1964), 8-10, pp. 876-900;
Ştefanescu, I.D., Arta veche a Maramureşului, Bucureşti, 1968;
Ştefânescu, I.D., Monastere de Neamţ - L’Eglise de lAscension - Les
l'cintures murales, Bucureşti, 1946;
Ştefanescu, I.D., Levolution de la peinture religieuse en Bucovine et cu
Moldavie depuis les origines jusquau XlX-e siecle, Paris, 1928, 2 voi. (lext şi
album);
Ştefanescu, I.D., devolution de la peinture en Bucovine et en Moldavie
depuis Ies origines jusquau XlX-e siecle. Nouvelles recherches, Paris, 1929, 2
voi. (text şi album);
Ştefanescu, I.D., La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie
269
depuis Ies origines jusquau XlX-e siecle, 2 voi., Paris, 1930, 1932;
Ştefanescu, I.D., Contribution a letude des peintures murales valaques,
Paris, 1928, 91 p. + 10 planşe;
Ştefanescu, I.D., L'illustration des liturgies dans Hart de Byzance et
l’Orient, Bruxelles, 1936, 193 p. + 72 planşe;
Ştefanescu, I.D., Les portraits des donateurs de leglise de Stăneşti en
Valachie, Paris, 1931 (extras din Monuments et Memoires, publicat de
l’Academie des Inscriptions et Belles-Lettres, voi. 31);
Ştefanescu, I.D., „Leglise Doamnei (de la Princesse) â Bucarest”, în:
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXVI (1934), pp. 7-35;
Ştefanescu, I.D., „Le monastere de Raşca. Le tresor de Văleni”, în:
Byzantion, X (1935), pp. 553-590;
Ştefanescu, I.D., „Averea de artă religioasă a Moldovei: Tezaurul de la
Putna: Icoanele”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXIII (1957), 8-9, pp.
591-601;
Tafrali, O., „Le siege de Constantinople dans les fresques des eglises de
Bukovina”, în: Melanges offerts ă M. Gustave Schlumberger, voi. II, Paris,
1924, pp. 456-461;
Teodorescu, C., „Biserica Buda-Bârseşti din Comuna Bercioi-Argeş.
Note asupra picturii”, în: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXII
(1928), pp. 72-177;
Trăgănescu, Ion D., „Schitul Stăneşti (Vâlcea)”, în: Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, VII (1911), pp. 13-23;
Turdeanu, E., „Miniatura bulgară şi începuturile miniaturii roma neşti”,
în: Buletinul Institutului Român din Sofia, voi. I, Bucureşti, 1942;
Turdeanu, E., „Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare”, în
Cercetări Literare, V (1943);
Ulea, Sorin, „Autorii ansamblului de pictură de la Dragomirna”, în Studii
şi Cercetări în Istoria Artei, VIII (1961), 1, pp. 221-222;
Ulea, S., „Gavriil ieromonahul, autorul frescelor de la Bălineşli in voi.
Cultura română în timpul lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1961. pp. 419-461;
270
LITURGICA GENERALĂ
Ulea, S., „Portretul funerar al lui Ion - un fiu necunoscut al lui Petru Rareş
- şi datarea ansamblului de pictură de la Probota”, în: Studii şi Cercetări iu
Istoria Artei, 1959, 1, pp. 61-70;
Ulea, S., „Datarea ansamblului de pictură de la Dobrovăţ”, în: Studii şi
Cercetări în Istoria Artei, 1962, 2, pp. 483-485;
Ulea, S., „Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare
moldoveneşti (partea întâi)”, în: Studii şi Cercetări in Istoria Artei, 1963, I,
pp. 57-93;
Ulea, S., „Datarea ansamblului de pictură de la Raşca”, în: Studii şi
('.ercetări în Istoria Artei, 1963, 2, pp. 433-437;
Ulea, S., „Datarea ansamblului de pictură de la Sf. Nicolae-Dorohoi”, m:
Studii şi Cercetări în Istoria Artei, 1964, 1, pp. 69-79;
Ulea, S., „Gavriil Uric, primul arhitect român cunoscut”, în: Studii şi
Cercetări în Istoria Artei, Seria Artă Plastică, 1964, 2, pp. 235-263;
Ulea, S., „Datarea ansamblului de pictură de la Sf. Gheorghe- Suceava”,
în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, Seria Artă Plastică, 1966, 1, pp. 207-
231;
Ulea, Sorin, „Datarea ansamblului de pictură de la Sf. Nicolae- Dorohoi”,
în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, Seria Artă Plastică, XI (1964) 1, pp. 69-
79 (rezumat în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XL (1964), 9-10, pp. 532-33);
Tigu, Viorel, „Consideraţii asupra respectării Tradiţiei în arta bise-
ricească”, în: Mitropolia Banatului, XXII (1973), 10-12, pp. 675-678;
Vătăşanu, Virgil, Istoria Artei feudale în Ţările Române, voi. I, bucureşti,
1959;
Veţelev, Alexandru Pr., „Conţinutul teologic al icoanei Sfânta lieime, a
Preacuviosului Andrei Rubliov”, în: Ortodoxia, XXV (1973), L pp. 441-470;
Voinescu, V, „Meşterii locali în pictura feudală din regiunea < raiova”,
în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, I (1954), 1-2, pp. 217-218;
Voinescu, Teodora, „Modele tradiţionale şi observaţii din realitate ui
pictura muntenească a veacului al XVIII-lea: caietul de modele al lui K.idu
Zugravul”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, Seria Arta Plastică, XIV
(1967), 1, pp. 57-70 (mică recenzie în: Mitropolia Olteniei, XIX 11467), 5-6,
pp. 492-493; Glasul Bisericii, XXVI (1967), 9-10, p. 1010);
Voinescu, Teodora, „Elemente locale realiste în pictura religioasă din

regiunea Craiova”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, I (1954), 1-2, pp.
61-76;
Voinescu, Teodora, „Zugravul Pârvu Mutu şi şcoala sa”, în: Studii şi
Cercetări în Istoria Artei, II (1955), 3-4, pp. 133-157;
Voinescu, Teodora, „Contribuţii la studiul manuscriselor ilustrate din
Mănăstirile Suceviţa şi Dragomirna”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei,
III (1956), 1-2, pp. 89-114;
Voinescu, Teodora, „Şcoala de pictură de la Hurezi”, în voi. Omagiu lui
G. Oprescu, Bucureşti, 1965, pp. 573-587;
Voinescu, Teodora, „Zugravi din veacul al XVIII-lea la biserica Sf.
împăraţi din Târgovişte”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, VIII (1961),
2, pp. 473-474;
Voinescu, Teodora, „Un maestru al portretului: Pârvu Mutu”, în voi. Arta
Plastică, XIII (1966), 12, pp. 3-9;
Voinescu, Teodora, „Modele tradiţionale şi observaţii din realitate în
pictura munteană a veacului al XVIII-lea. Caietul de modele al lui Radu
Zugravul”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, Seria Artă Plastică, XIV
(1967), 1, pp. 57-69;
Voinescu, Teodora, „Un fenomen puţin cercetat: Sibilele în pictura
exterioară din Ţara Românească”, în: Studii şi Cercetări în Istoria Artei, 1970,
2;
Voinescu, Teodora, Pârvu Mutu, Zugrav, Ed. Meridiane, Bucureşti.
1968.
272
PARTEA A SASEA
OBIECTELE LITURGICE
(Materia sau simbolurile naturale în serviciul cultului)
CAPITOLUL I
OBIECTELE DE CULT
(VASELE ŞI ODOARELE LITURGICE)
1. Noţiuni generale despre vasele şi odoarele liturgice
Prin vase şi odoare liturgice înţelegem acele vase şi obiecte de cult

necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturghii (discul, potirul, copia, steluţa,
linguriţa şi acoperămintele), precum şi cele care se folosesc la alte diferite
servicii divine, fiind sfinţite şi păstrate în biserică în acest scop (sfântul chivot,
cădelniţa, sfântul epitaf, litierul, miruitorul, candelele, steagurile bisericeşti
ş.a.).
Astfel de vase liturgice şi obiecte de cult s-au întrebuinţat la săvârşirea
serviciului divin încă din primele veacuri creştine, ele fiind la început con-
lecţionate din materiale şi forme simple, potrivite scopului pentru care se
loloseau. înflorirea şi dezvoltarea cultului după pacea Bisericii a adus cu sme
şi sporirea numărului obiectelor liturgice şi, totodată, confecţionarea lor din
materiale preţioase şi în forme din ce în ce mai artistice, promovând
dezvoltarea unor arte ca pictura, caligrafia şi miniatura, sculptura, arta
prelucrării metalelor (argintăria şi orfevrăria), ţesăturile şi broderiile.
La început, aceste obiecte au fost introduse în uzul cultului pentru
satisfacerea unor nevoi practice, iar mai târziu ele au primit, treptat, şi unele
semnificaţii simbolice adecvate. Toate se sfinţesc, prin Ierurgii speciale,
înainte de a fi folosite în cultul divin215 216. Pentru depozitarea
1
Aceste slujbe sunt cuprinse in cartea Slujba sfinţirii bisericii, unele dintre ele fiind intro- • lusc
şi în ultimele ediţii ale Molitfelnicului românesc (Ed. Institutului Biblic şi de Misiune
216 tilodoxă, Bucureşti, 2000 şi 2013).
275
şi păstrarea lor, în bisericile construite începând din secolul al IV-lea

exista o încăpere separată servind acestui scop, numită schevojila- chion (de
la gr. CTKEUOC; - vas şi (puXctTTto - a păzi, a păstra), iar uneori şi diaconicon
(întrucât grija pentru păstrarea în bună stare a vaselor sfinte revenea
diaconilor) sau vestmântar (deoarece tot aici se păstrau, de obicei, şi
veşmintele preoţeşti). La bisericile mai mari (catedrale chiriarhale, mănăstiri,
paraclise de Curţi domneşti) s-a înfiinţat şi o funcţie bisericească, încredinţată
unui slujitor bisericesc cu denumirea de schevofilax (numit uneori şi
KeipiţXidpxnc, adică mai mare peste odoarcle sfinte), care avea grija păstrării
vaselor liturgice; era o funcţie importantă, schevofilaxul Catedralei Patriarhale
din Constantinopol fiind numărat între demnitarii eclesiastici de frunte (cei din
pentada întâi), urmând în rang îndată după marele iconom şi după marele
sachelar.
Este interzisă atingerea şi mânuirea sfintelor vase de către persoane
nesfinţite (Canonul 21 Laodiceea), precum şi sustragerea lor din biserici sau
folosirea lor în alte scopuri decât cele liturgice (Canonul 73 apostolic).
Vom vorbi în continuare despre principalele vase liturgice şi obiecte de
cult, împârţindu-le în două categorii, după materialele din care suni făcute:
cele din metal şi cele din pânză (stofa).
2. Sfintele vase şi obiectele liturgice din metal
a) Sfântul disc (6 SIOKOC;, patena) este un vas de metal argintat sau

aurit, in forma unei farfurii plate (mai rar are forma unui taler octogo nai),
susţinut, de regulă, pe un picior scund (în unele părţi se întrebu inţează şi
discul tară picior, ca patena din ritul romano-catolic). Pe el se pun Sfântul
Agneţ şi miridele care se scot din prescurile folosite la Proscomidie pentru
sfinţirea lor la Sfânta Liturghie, precum şi Agneţul dinainte sfinţit, folosit la
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
(. Z UISMA N , Die Synoden unii die Episkopal Ămter in der morgenlăndischen Kircln , Virna.
IK67.
întrebuinţarea discului în serviciul liturgic datează încă din perioada
apostolică, el înlocuind blidul sau talgerul (Tpu(3\iov) pe care erau aşezate
276
LITURGICA GENERALĂ
mâncărurile de la masa Cinei celei de Taină (cf. Marcu 14, 20). în Biserica de
Apus discul s-ar fi introdus, după unii, abia de către Episcopul Zefirin al
Romei (t 218)\ dar de fapt întrebuinţarea lui e mult mai veche, chiar dacă n-a
avut de la început forma de azi. Unele dintre Liturghiile orientale (ca cea
siriană şi cea coptă) cuprind formule de binecuvântare a discului şi a potirului,
care sunt destul de vechi, ceea ce constituie o dovadă în sprijinul vechimii
uzului liturgic al acestor vase sfinte.
La început, discul se confecţiona din materiale simple, ca şi vasele din
uzul casnic: lut (argilă), lemn, sticlă, piatră sau metale ieftine (alamă, cositor,
aramă). După încetarea prigoanelor, încep să fie întrebuinţate materiale mai
scumpe: argintul, aurul, marmura, porţelanul ş.a., iar pentru împodobirea
discului încep să fie folosite pietre scumpe, icoane şi inscripţii. Astfel, Sfântul
împărat Teodosie cel Mare a dăruit Catedralei Patriarhale din Constantinopol
un mare disc, pe care era gravată Cina cea de Taină cu cei 12 Apostoli 217. Un
disc de alabastru, din cele păstrate m tezaurul Bisericii „Sfântul Marcu” din
Veneţia, e împodobit cu chipul Mântuitorului în email şi inscripţia:
„ACX(3ET£, (payere, TOUTO EOTI TO ocopa fiou” („Luaţi, mâncaţi, acesta este
trupul Meu” - Matei 26,26)218. în general, vechile discuri erau de dimensiuni
mult mai mari decât cele de azi.
Discul stă de regulă la proscomidiar, ca şi sfântul potir. La Vohodul mare
(ieşirea cu Cinstitele Daruri) de la Sfânta Liturghie, el este purtat cu tot
conţinutul lui (Sfântul Agneţ şi miridele) la Sfânta Masă, unde este aşezat pe
Sfântul Antimis. După sfinţirea Darurilor şi împărtăşirea (lericilor şi a
credincioşilor cu ele, discul este dus, împreună cu potirul, l.i proscomidiar,
unde stă de obicei.
Discuri mai mici, fără picior, sub forma unor farfurioare plate tic metal
(aurit ori argintat) se întrebuinţează în unele biserici pentru 11 ansportarea de
la proscomidiar la Sfânta Masă a miridelor scoase după
Vohodul mare, iar la sărbătorile Sfintei Cruci pe un astfel de disc se aşază
Sfânta Cruce, la sfârşitul Utreniei, spre a fi scoasă în mijlocul bisericii, spre
cinstirea ei.
1
„Patene”, în Dictioimaire des antiquites chretiennes, Hachette, Paris, 1877.
J. M ARTIGNY ,
1
SF. I OAN DAMASCHIN, Epistola către împăratul Teofil, 28, in PG 95, col. 381.
' Konstantinos K ALLINIKOS , Sfântul locaş şi cele ce se săvârşesc în el (in lb. greacă), Atena,
l*W>9, p. 182.
277
Tâlcuitorii cultului dau sfântului disc semnificaţii simbolice diferite,

după momentele liturgice la care fac referire. Astfel, la Proscomidie, el
simbolizează ieslea în care S-a născut Mântuitorul219, iar după Vohodul mare
simbolizează locul unde a fost aşezat sau patul pe care a fost pus trupul
Mântuitorului după pogorârea Lui de pe Crucea Răstignirii 220 . După unii
tâlcuitori, discul simbolizează, prin rotunjimea lui, bolta cerului, purtând pe
Hristos, Soarele nostru cel duhovnicesc221.
b) Sfântul potir (noTf]piov, KCIXU^, calix - cupă, pahar) este un vas în
forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, de diverse dimensiuni, în care se
toarnă vinul şi apa folosite la Proscomidie şi sfinţite apoi şi prefăcute în
Sfântul Sânge pentru împărtăşirea clericilor şi credincioşilor.
Potirul reprezintă paharul cu vin folosit de Mântuitorul la Cina cea de
Taină, când El a instituit Sfânta Euharistie, Jertfa Legii celei Noi, pahar al
cărui conţinut, binecuvântat şi sfinţit de Hristos, l-a dat ucenicilor Săi, zicând:
„Beţi dintru acesta toţi...” (Matei 26, 27; cf. Marca 14, 23; Luca 22, 20). El ne
aduce aminte şi de vasul în care, conform unei tradiţii, Sf. loan Evanghelistul
ar fi strâns sângele scurs din coasta Mântuitorului cea străpunsă cu suliţa şi
din rănile cuielor şi ale cununii de spini; iar în unele momente din ritualul
liturgic, el simbolizează şi mormântul Mântuitorului222.
Potirul a fost nelipsit de la „frângerea pâinii”, adică de la ritu aiul Sfintei
Liturghii, încă de la întemeierea Bisericii. Sf. Apostol Pavel, vorbind despre
Euharistia din primele comunităţi creştine, spune: „Paharul binecuvântării
(TO TtoTqpiov Tiţc; euXoyiac;), pe care îl binecuvântăm, nu este, oare,
împărtăşirea cu sângele lui Hristos?” (i Corinteni 10, 16; cf. 1 Corinteni 10,
21). Precum se observă din aceste texte pauline, ca şi din alte lucrări patristice
de mai târziu, 7iOTr)ptov se referea mai degrabă la conţinutul potirului, adică
la vinul euharistie sau la Sfântul Sânge, iar pentru vasul conţinător se
219
SF. SOFRONIE AL IERUSALIMULUI, Tâlcuire liturgică, 5, in PG 87, col. 3989; cf. trad,
rom Pr. N. Petrescu, in: Mitropolia Olteniei, XVI (1964), 5-6, p. 360.
220
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli
care) mistică, in PG 98, col. 400.
221
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 85, in PG 155, col. 2(> i şi
in voi. Tractat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, trad, t CHESARII \ I
RÂMNICULUI, Toma TEODORESCU (ed.), Bucureşti, 1866, p. 93.
222
care) mistică, în PG 98, col. 398, 400.
278
LITURGICA GENERALĂ
întrebuinţau şi alţi termeni, obişnuiţi în vocabularul din uzul zilnic pentru

noţiunea de pahar: KUTTEXXOV223, Kparpp224, OKuepoc; (scyphus), KCIXUI; ş.a.;
ultimul termen a dat în limba latină calix, care a rămas termen consacrat pentru
potirul liturgic în latina bisericească, transmiţându-se, în diverse forme, în lim-
bile tuturor popoarelor de creştinism roman (fr. calice, sp. caliz, engl. chalice,
germ. Kelch, Opferkelch), pe când termenul grecesc (rroTiţp sau aoTi)piov),
folosit de Sfinţii Evanghelişti spre a indica potirul folosit de Mântuitorul la
Cină, s-a impus cu exclusivitate în terminologia liturgică a tuturor popoarelor
ortodoxe (gr. TTOxf]ptov sau <5icxK07Toxf|piov, rom. potir, slavă nonip, coptă
poterion).
Având în vedere sfinţenia coţinutului său după prefacerea Darurilor, prin
care potirul însuşi devine sfânt şi venerabil, Sfinţii Părinţi şi Scriitorii
bisericeşti au însoţit totdeauna termenul de potir cu atributele cele mai
cinstitoare: sfânt (dyiov), tainic (puoxtKov), duhovnicesc (TtvcupcrriKov),
împărătesc ((3aaiXiKov), mântuitor (acuirţpiov) ş.a.
în vechime, când numărul credincioşilor care se împărtăşeau la fiecare
Liturghie era foarte mare, se întrebuinţau pentru aceasta mai multe potire,
dintre care în unele se turna vinul adus de credincioşi ca ofrandă pentru Sfânta
Euharistie (amulae, calices, offertorii), în altul se punea vinul necesar pentru
sfinţire (calix minor, calix sanctus), fiind mânuit numai de preoţi, iar altele
erau folosite pentru împărtăşirea credincioşilor (xpaipp, scyphus, calix maior,
ministerialis sau communicalis), liind mânuite, de obicei, de către diaconi şi
având toarte. Exista şi un potir special pentru împărtăşirea neofiţilor (calix
baptismalis). După ce numărul comunicanţilor s-a micşorat treptat, în Răsărit
s-a consacrat
223
Constituţiile Apostolice, VIII, 12, în Diac. loan I. IcĂ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. I: i
imonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 751; cf. Monumenta Eucharistica
a I iturgica Vetustissima, Johannes Q UASTEN (ed.), Bonnae, 1935-1937, p. 212).
224
în Liturghia Sfântului Iacov (cf. Eastern Liturgies, Frank Edward BRIGHTMAN (ed.), 1
Mord, 1896, pp. 62, 64).
279
cu exclusivitate întrebuinţarea unui singur potir la Liturghie, pentru a se

sublinia, prin împărtăşirea dintr-un singur pahar, unitatea Sângelui Sfânt şi
comuniunea spirituală a celor ce se împărtăşeau. Dar pahare mai mici, de
forma potirului, se întrebuinţează încă şi azi, la unele biserici, ca „potire de
serviciu”, pentru împărtăşirea copiilor, a bolnavilor ori a celor bătrâni şi
neputincioşi, care nu pot fi împărtăşiţi în biserică; un astfel de pahar („paharul
comun de obşte”, TO KOIVOV Txoxpptov) se întrebuinţează şi la slujba
Cununiei, pentru împărtăşirea simbolică a mirilor, care ne aduce aminte de
împărtăşirea reală, de odinioară, a mirilor225.
în vechime, existau şi potire cu întrebuinţări neliturgice; mai ales în
Apus, potire de mari dimensiuni erau folosite la ornamentarea bisericilor, fiind
suspendate cu lanţuri pe pereţi sau pe bolţile marilor catedrale.
La început, potirele întrebuinţate în serviciul liturgic nu se deosebeau
prin nimic de paharele obişnuite în uzul zilnic pentru băut; de aceea, ele aveau
forme şi dimensiuni foarte variate. Forma cea mai comună şi tipică era aceea
a unui pahar sau a unei cupe care imită, de obicei, caliciul florilor, având ca
suport un picior mai lung ori mai scurt, legat de cupă printr-un nod mijlociu.
Cupa era de obicei rotundă, fie emisferică, fie cilindrică sau aproape sferică,
mai rar pătrată sau octogonală. Când cupa era mai mare, putea avea două sau
mai multe picioare, pentru susţinere. Au existat însă, în primele secole, şi
potire fără picior, ca nişte simple pahare226. Se întrebuinţau, mai ales în Apus,
şi potire cu toarte sau mănuşi (calices ansati)' 227 sau chiar cu clopoţei
(tintinnabula), pentru a se atrage atenţia credincioşilor când vasul este mişcat
din locul său, conform ritualului liturgic 228 . în general, şi evoluţia formei
potirului a urmat evoluţia universală a artei bisericeşti, creând tipuri sau stiluri
diverse, ca în toate ramurile de artă. Putem deosebi, astfel, un tip clasic de
potir, predominant până prin secolul al VI-lea, altul bizantin, predominant în
Vezi detalii la subcapitolul Explicarea rânduielii Nunţii, din capitolul Cununia, din voi.
Liturgica specială.
226
Un astfel de potir de argint, din secolul al V-lea, se află in Muzeul Vaticanului din Roma
(cf. H. L ECLERCQ , „Calice”, în Dictionnaire d’Archeologie chretienne et de Liturgie, II, 2 (1910),
col. 1632, fig. 1905).
Astfel de potire se pot vedea şi în tezaurul bizantin de la Biserica „Sfântul Marcu” din
Veneţia.
228
Un astfel de potir, de pe la 1500, se păstrează în catedrala din Braga, în Spania (). B UAUN ,
„Kelch”, în Lexikon fur Ideologie und Kirche, voi. V, Freiburg im Breisgau, 1930 1938, col. 919).
280
LITURGICA GENERALĂ
Răsărit după secolul al VI-lea, altele romane, gotice, baroce sau moderne.
Materialele din care se făceau potirele erau şi ele foarte variate. Se
întrebuinţau, în Apus, potire de lemn; după unii, înşişi Sfinţii Apostoli şi
urmaşii lor imediaţi s-ar fi servit de astfel de potire229 230 231. Canonul 18 al
unui sinod apusean ţinut la Tribur, în anul 895, transmite, în legătură cu
aceasta, o celebră sentinţă, atribuită aici Sfântului Bonifaciu, episcop de
Mogunt sau Maienţa (t 755): „Odinioară, preoţi de aur slujeau cu potire de
lemn, acum, dimpotrivă, preoţi de lemn slujesc în potire de aur”1’. Sinoade
apusene şi papi (Leon IV ş.a.) au interzis, în secolul al X-lea, uzul potirelor de
lemn, însă exemplare din ele se mai păstrează prin
unele muzee bisericestils.
>
Mai rare au fost potirele scobite în piatră simplă sau în marmură, de care
se pomeneşte în Viaţa Sf Teodor Arhimandritul232, precum şi cele din corn ori
fildeş, cele din pământ (argilă sau ceramică) sau din anumite pietre preţioase;
tezaurul Bisericii „Sfântul Marcu” din Veneţia posedă o bogată colecţie de
potire bizantine din secolele X-XI, făcute din onix, agată, jasp, alabastru,
cristal de rocă, bazalt ori alte pietre de acest fel. Mai frecvente au fost potirele
din sticlă (cleştar), întrebuinţate din adâncă vechime; astfel, într-una dintre
epistolele sale, Fericitul leronim laudă pe Exuperios, episcopul din Tolosa,
fiindcă, după ce vân- duse vasele de aur ale bisericii pentru a ajuta pe săraci,
se servea de un potir de sticlă233.
Dată fiind perisabilitatea şi fragilitatea unor astfel de materiale, au fost
preferate, chiar de la început, potirele confecţionate din diverse metale, pentru
229
H ONORIUS , Gemma animae, I, 89: „Apostoli et eorum succesores in ligneis calicibus
missas celebraverunt” (apud I. B ONNA , Rerum liturgicarum libri duo, Paris, 1672, p. 255).
230
Apud J.D. M ANSI , Conciliorum amplissima collectio, 18, col. 142. Teologii ortodocşi
atribuie însă această sentinţă unor Părinţi răsăriteni, ca Sf. Atanasie cel Mare (B. C IREŞEANU ,
Tezaurul Iu urgie..., voi. II, p. 440), iar alţii o atribuie lui Savonarola (K. K AI . LINIKOS , Sfântul
locaş..., p. 178).
231
Un astfel de potir, probabil din secolul al V-lea, se păstrează in Catedrala „Sfântul Mihail”
din Pavia în Italia (cf. H. L ECLERCQ , „Calice”, în Dictionnaire d'Archeologie chretiennc rl de
Liturgic, II, 2 (1910), col. 1637-1638), iar în muzeul Mănăstirii „Sfânta Troiţă” de lângă Moscova
se păstrează potirul de lemn cu care slujea la Liturghie Sfântul Serghie de Radonej in secolul al
XIV-lea (cf. K. K ALUNIKOS , Sfântul locaş..., pp. 178-179).
232
L AURENTIUS S URIUS , Vieţile Sfinţilor (Vitae Sanctorum), 22 Aprilis (apud I. B ONNA ,
Urnim liturgicarum..., p. 255).
:0
F ERICITUL I ERONIM , Epistola 125 (către Rusticus), in PL 21, col. 1085.
281
Preot Prof. Univ. Dr. Hne BRANIŞTE
durabilitatea lor. Dintre materialele comune s-au folosit pentru făurirea

potirelor, cu precădere în Apus, arama, cositorul şi bronzul. Din pricina
pericolului de oxidare a acestor materiale, ele au fost interzise formal, prin
hotărâri ale unor sinoade apusene, începând cu secolul al IX-lea, fiind
înlocuite prin metale preţioase (aur şi argint), care au fost folosite, sporadic,
în acest scop, încă din primele secole creştine. Astfel, inventarul bisericii din
Cirta (Constantine) în Africa, din anul 301, menţionează, între obiectele
predate persecutorilor păgâni de către Episcopul Paul, două potire de aur şi
şase de argint 234 . Canonul 73 apostolic pomeneşte şi el de vase din aur şi
argint. Unii împăraţi şi papi au făcut bisericilor ctitorite de ei numeroase şi
bogate danii de vase din aur şi argint, între care şi potire. în secolul al IV-lea,
Sf. loan Gură de Aur vorbeşte de mai multe ori despre vase de aur (xpuoâ
aKeuiţ) şi osândeşte pe bogaţii care spoliau pe orfani şi văduve, ca să aducă
dar la biserică „un potir de aur şi împodobit cu pietre scumpe” (7ioTi)piov
xpuoouv
Kai XiBoKoXXriTov)235.
Odată cu formarea şi dezvoltarea artei creştine în general (secolul al IV-
lea ş.u.), se constată şi preocuparea de a împodobi şi ornamenta cupele
potirelor cu un decor sculptural sau iconografic din ce în ce mai bogat şi mai
complicat. încă din secolele II-I1I, Tertulian pomeneşte de potire pe a căror
cupă de sticlă se picta chipul Păstorului celui Bun2-'. Mai târziu, se gravau pe
cupele potirelor de metal chipul omenesc al Mântuitorului, chipurile Sfinţilor
Apostoli, precum şi scene inspirate de funcţia liturgică a potirului: Cina cea
de Taină, împărtăşirea Apostolilor de către Mântuitorul însuşi, simboluri şi
preînchipuiri euharistice din Vechiul Testament sau diverse episoade din viaţa
şi activitatea
Mântuitorului, chipuri de sfinţi ori de îngeri ş.a. Printre acestea se cizelau
motive ornamentale diverse, vegetale (frunze de acant şi coarde de viţă),
;i
H. LECLERCQ, „Calice”, în Dictiotmaire d’Archeologie chretienne et de Liturgie, II,
(1910), col. 1602.
SF. IO A N GURĂ D E AUR, Omilia 50 (alias 51) la Evanghelia după Matei, în PG 58, ml 508,
şi în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 23, traci. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblii şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 583.
TERTULIAN, Despre pudoare (De pudicitia), cap. 7 şi 10, in PL 2, col. 1052: „Pasloi
i]uem in calice depingis”.
282
LITURGICA GENERALĂ
geometrice (cadre de arhitectură), păsări şi animale simbolice, iar unele potire

erau împodobite cu perle şi pietre scumpe sau cu cizeluri de email, filigrane
ş.a. Uneori sunt gravate şi inscripţii în legătură cu funcţia liturgică a potirului:
„Beţi dintru acesta toţi...”, „Hicest calixNovi Testamenti...” ş.a. Se gravau şi
numele meşterilor făurari, al donatorilor ori al bisericilor cărora se făcea
donaţia.
Multe dintre vechile potire care reprezentau opere de mare valoare
artistică, istorică şi arheologică au fost răpite, distruse sau pierdute în timpul
persecuţiilor, al năvălirilor barbare sau al incendiilor; au fost chiar topite de
creştinii înşişi pentru răscumpărarea captivilor de la barbari sau pentru
ajutorarea săracilor, cum a făcut Sfântul Diacon şi Mucenic Laurenţiu
(Lavrentie, t 258), din porunca Papei Sixt24, sau Episcopul Acaciu de Amida,
care a răscumpărat astfel şapte mii de captivi25. S-au păstrat, totuşi, câteva
exemplare, dintre care cele mai vechi provin din epoca persecuţiilor şi au fost
găsite în catacombe (azi, în Muzeul Vaticanului din Roma). Un exemplar
celebru e potirul din Antiohia: un potir de argint cizelat, din secolele IV-V,
găsit în 1910 intr- un puţ astupat, lângă Antiohia (azi se află într-o colecţie
particulară din New York). Potire din secolul al VI-lea şi următoarele se
păstrează in unele colecţii particulare şi în muzee publice din Apus, dintre care
cel mai bogat e Muzeul Vaticanului din Roma şi tezaurul bizantin de la
Biserica „Sfântul Marcu” din Veneţia. Tezaurul Patriarhiei Ecumenice din
Constantinopol, Muzeul Bizantin din Atena, Muzeul Arheologic din Cairo şi
unele mănăstiri din Athos păstrează, de asemenea, numeroase exemplare de
potire vechi.
La noi, cele mai vechi potire păstrate în mănăstiri (cele mai multe adunate
azi în Muzeul de Artă Feudală din Bucureşti) provin din secolele XVI-XVII,
fiind in majoritatea lor opere ale meşterilor saşi din Transilvania ori din
atelierele nemţeşti de la Augsburg. 236 237
24
SF. AMBROZIE AL MEDIOLANUMULUI, Despre îndatoririle clerului (De oficiis ministro-
IUIII), II, 8; PRUDENTIUS, Peristephanon, Imnul II, v. 65 ş.u.
2375 SOCRATE SCOLASTICUL, Istoria bisericească, VII, 21, în PG 67, col. 731, şi în trad.
rom. .Ir I IOSIF GHEORGHIAN, Bucureşti, 1899, p. 331.
283
c) Steaua sau steluţa (ctaxf)p, âaxEpiaKoc;, aaxpov, stella, stellula) sau

zveazda (vechea denumire, de origine slavă, din cărţile noastre de slujbă) este
un obiect format din două arcuri sau semicercuri hemisferice (mai rar cu trei
laturi), unite la mijloc printr-un cui (şurub) surmontat de o mică cruce sau stea,
în aşa fel încât steluţa să se poată închide şi deschide după voie. Ea se
întrebuinţează la Proscomidie, după scoaterea Sfântului Agneţ şi a miridelor,
când este aşezată pe sfântul disc, formând deasupra lui un fel de mică boltă,
pentru ca acoperământul discului să nu se atingă de Sfântul Agneţ sau de
miride. După ce sfântul disc este transportat la Sfânta Masă în timpul
Vohodului mare, steluţa rămâne pe sfântul disc până la ecfonisul „Cântarea de
biruinţă...”, când preotul (sau diaconul, dacă este) face cu ea semnul Sfintei
Cruci, atingând-o de cele patru laturi ale discului, după care o pune de o parte.
După împărtăşire, ea este aşezată din nou, închisă, pe sfântul disc, fiind apoi
dusă, odată cu acesta, la proscomidiar, unde se păstrează alături de celelalte
vase sfinte.
După unii liturgişti, steaua ar fi fost introdusă în cult de către Sf. loan
Gură de Aur238. Se pare însă că originea ei nu este atât de veche, deoarece un
astfel de obiect n-a devenit necesar decât după ce s-a format un ritual al
scoaterii Agneţului din prosfore (secolele VII-VIII) şi mai ales după ce s-a
introdus practica scoaterii miridelor la Proscomidie (secolele X-XI)239. Steluţa
nu este pomenită nici în cele mai vechi Evhologhii manuscrise care ni s-au
păstrat, nici în tâlcuirea liturgică a Sfântului Gherman, patriarhul
Constantinopolului (secolul al VIII-lea); prima menţiune documentară despre
folosirea ei o avem abia de prin secolul al XII-lea, în Tâlcuirea liturgică
atribuită Sf. Sofronie al Ierusalimului, unde se vorbeşte despre rostul ei240.
La Proscomidie, steaua simbolizează acea stea minunată, care a con dus
pe magii din Răsărit la locul naşterii Mântuitorului, ceea ce indică şi
formula biblică rostită de preot când aşază steaua peste disc: „Şi venind steaua,
-6 J. GOAR, EvxoXdytov sive Rituale Graecorum, Graz, 1960, p. 105, n. 50; Codex
liturgicas Tcclesiae universae in epitome redactus, voi. IV, H. D ANIE L (ed.), p. 380.
Vezi şi capitolul despre Istoria Liturghiei ortodoxe, în voi. Liturgica Specială.
' S E . S OFRONIE AL I E RUSAL IMUL UI , Tâlcuirea liturgică, în PG 87, col. 3985, şi in trail rom. Nicolae
Petrescu, in: Mitropolia Olteniei, XVI (1964), 5-6, p. 360: „Steluţa, întocmai ca >i cele patru
vietăţi, acoperă pe Cărbunele cel ceresc; steluţa, deasupra discului, face ca Cinstii* l<
I biruri (rouc papyopixac) să nu se atingă de acoperământul discului”.
284
LITURGICA GENERALĂ
a stat deasupra unde era Pruncul” (Matei 2, 9)29; după Vohodul mare, ea
simbolizează pecetea pusă pe Mormântul Domnului30.
d) Copia241 242 (ayta Xoyx'L lat. lancea, gladiolus - suliţă, lance) este un
cuţit de metal, în formă de suliţă sau lance, cu care, la Proscomidie, se scot din
prescuri Agneţul şi miridele, se împunge Agneţul şi apoi se junghie, tăindu-
se în patru părţi32. Tăişul copiei are forma unui triunghi, iar mânerul (care
poate fi de metal sau de lemn) are la capăt o cruce.
Nu se poate fixa cu precizie timpul în care a început să se întrebuinţeze
copia în ritul bizantin. La Cina cea de Taină, Mântuitorul a luat pâinea şi a
frânt-o; de aceea, la început, ritualul euharistie se şi numea frângerea pâinii (f|
KÂaau; TOU aptou, fractio panis, cf. Faptele Apostolilor 2, 42, 46). Acest uz a
rămas neschimbat în Bisericile Vechi Orientale (necalcedoniene), dar
dezvoltarea ritualului Proscomidiei în ritul bizantin a adus după sine
necesitatea întrebuinţării copiei în cult, mai ales de când s-a introdus obiceiul
de a se scoate Sfântul Agneţ din prima prescură întrebuinţată la Proscomidie
(secolele VI-VII). Mai târziu, introducerea uzului de a se scoate miride
(părticele) în cinstea sfinţilor şi pentru pomenirea credincioşilor vii şi morţi a
făcut şi mai necesară întrebuinţarea copiei. Cea dintâi menţiune despre
întrebuinţarea copiei o găsim în tâlcuirea liturgică a Sf. (îherman al
Constantinopolului (secolul al VUI-lea) care arată şi simbolismul acestui
obiect: „în loc de suliţa cu care a fost împuns Hristos pe Cruce este şi copia
-9 S F . S IME ON AL T E SAL ONICUL UI , Despre Sfânta Liturghie, 85, în PG 155, col. 264, şi m voi.
Tractat asupra tuturor dogmelor.p. 93: „Obiectul care se numeşte asterisc (steluţă, veazdă) arată
şi stelele, şi pe însăşi cea de la Naşterea lui Hristos”. In multe Evhologhii- manuscrise din secolele
XV-XYIII (ca, de exemplu, Cod. Paris, 323, in voi. Eastern Liturgies, I rank Edward B RIGHT MAN
(ed.), p. 545, şi altele din Biblioteca Naţională din Atena, în P.N. I RHMBE L AS , Cele trei liturghii după
manuscrisele din Atena, Atena, 1935, p. 238) apare formula „Cu cuvântul Domnului, cerurile s-au
întărit” (Psalmul 32, 6), pe care o adaugă după lormula întrebuinţată azi şi S F . N ICOL AF . C ABASIL A ,
Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, cap.
242 in PG 150, col. 389, şi în voi. Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, trad. Pr. E. Branişte, Ed.
Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989, pp. 41-42); aceasta arată că, la origine, steluţa simboliza întreg
cerul cu stelele în general (K. K AL L INIKOS , Sfântul locaş..., p. 186).
30
Vezi şi capitolul despre Explicarea Liturghiei, in Liturgica
specială. n De la gr. K07tic;-i8oc; - cuţit, instrument de tăiat (KOTTTCO -
a tăia).
■'2 Vezi şi Rânduiala Proscomidiei, în Liturgica specială.
285
(Xoyxn)”243- Mai târziu, aminteşte despre ea şi Sf. Teodor Studitul244, apoi

Episcopul Teodor al Andidelor245 şi Sf. Sofronie al Ierusalimului, care arată
că scoaterea Agneţului cu copia din prescură închipuie Naşterea cu trup a
Domnului din Sfânta Fecioară 246 . în secolele al XIV-lea şi al XV-lea mai
amintesc despre copie Sf. Nicolae Cabasila 247 şi Sf. Simeon al
Tesalonicului248 249, atribuindu-i acelaşi simbolism ca şi Sfântul Gherman şi
Sf. Teodor Studitul: ea închipuie lancea sau suliţa cu care a fost împuns
Mântuitorul pe Cruce (loan 19, 34), ceea ce explică şi forma ei.
întrebuinţarea copiei a rămas limitată la ritul liturgic bizantin.
e) Linguriţa (Xa(3ic;, KoxXaiptov, cochlear)19 este o linguriţă de aur sau
de argint, având la capătul mânerului o cruciuliţă, care se întrebuinţează la
împărtăşirea credincioşilor, dându-li-se, cu ajutorul ei, atât Sfântul Trup, cât
şi Sfântul Sânge, amestecate mai dinainte în Sfântul Potir.
în acelaşi scop, se întrebuinţează linguriţa şi în riturile liturgice ale unora
dintre Bisericile Orientale necalcedoniene: la copţi (ortodocşi şi uniţi)250, la
etiopieni şi la sirienii occidentali (iacobiţi) 251 . Unii liturgişti mai vechi au
dedus că uzul linguriţei în ritul euharistie bizantin ar fi anterior Sinodului al
IV-lea Ecumenic (Calcedon, 451), crezându-se că Bisericile necalcedoniene
menţionate l-ar fi avut înainte de despărţirea lor de Constantinopol şi că el,
potrivit unei informaţii transmise
” SR GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli

care) mistică, în PG 98, col. 397.
244
Tratatul întâi împotriva iconomahilor, in PG 99, col. 489 B: „iepaxiKijv X6YXHV ”•
npodewpia KcpaXtxubSijc, 9, în PG 140, col. 427, şi in trad. rom. de Pr. N. Petrescu, in:
Biserica Ortodoxă Română, LXXXIX (1971), 3-4, p. 305.
246
SF. SOFRONIE AL IERUSALIMULUI, Tâlcuirea liturgică, 10, in PG 87, col. 3989, şi în trad,
rom. de Pr. N. Petrescu, in: Mitropolia Olteniei, XVI (1964), 5-6, p. 364.
3
Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, 8, pp. 37-38.
248
Despre Sfânta Liturghie, 84, în PG 155, col. 264, şi în voi. Tractat asupra tuturor dog
inelar..., p. 93.
249
Atât termenul grecesc, cât şi cel latinesc cochlear, înseamnă cleşte, indicând semnifica
(ia simbolică a acestui obiect (vezi mai departe, în text).
La aceştia, preotul împărtăşeşte pe credincioşi cu Sfântul Sânge, luând cu linguriţa din
potir.
" La aceştia din urmă, linguriţa e folosită numai pentru împărtăşirea clericilor ( S
SALAVILLE, Les liturgies orientates. La Messe (voi. II), Paris, 1942, pp. 63-65).
286
LITURGICA GENERALĂ
de istoricul Nichifor Calist din secolul al XlV-lea252, ar fi fost introdus

de Sf. loan Gură de Aur253 254.
Dar originea uzului liturgic al linguriţei nu poate fi atât de veche. Faptul
că ea se află şi în întrebuinţarea unora dintre riturile liturgice orientale se poate
explica prin influenţele mai târzii exercitate de ritul liturgic bizantin asupra
riturilor orientale respective. în schimb, alte Biserici necalcedoniene mai
conservatoare (cea armeană, cea nestori- ană şi cea maronită) nu cunosc acest
uz. în toate Bisericile locale din secolele VI-VII, uzul linguriţei este
necunoscut; împărtăşirea laicilor se făcea pe atunci cum se face până azi
împărtăşirea clericilor: în unele părţi li se dădea de către preot Sfântul Trup în
palma dreaptă, încrucişată peste palma stângă, apoi sorbeau Sfântul Sânge
direct din Sfântul Potir, oferit de către diacon". în alte părţi, Sfântul Trup se
dădea credincioşilor în palmă, fiind deja îmbibat cu Sfântul Sânge, încât
Sfântul Potir nu mai era oferit laicilor, aşa cum se procedează încă la
armeni255. Chiar Sf. loan Gură de Aur, în omiliile sale, ne lasă să înţelegem că
şi pe timpul său era în vigoare acelaşi mod de împărtăşire a laicilor, dându-li-
se Sfântul Trup în palmă256. Spre sfârşitul secolului al VII-lea, Sinodul Trulan
(Quinisext, 692), prin Canonul 101, caută să menţină vechiul uz, osândind pe
cei ce, „în loc de mână, pregătesc oarecare vase de aur
sau din altă materie, pentru primirea dumnezeiescului Dar”17. Chiar în secolul
al VIII-lea, Sf. loan Damaschin recomandă ca, „încrucişând palmele, să
252
Istoria bisericească, XIII, 7.
253
Liturgiarum Orientaliurn Collectio, voi. I, Eusebe R E NAUDOT (ed.), Frankfurt,21847, I'.
262; cf. J. G OAR , EC'xoXdyiov sive..., p. 130, n. 179.
254
Vezi rânduiala Liturghiei clementine din Constituţiile Apostolice, VIII, 13, in Monumenta
Eucharistica et Liturgica Vetustissima, pp. 230-231: „Episcopul să dea Sfânta Câine, zicând:
«Trupul lui Hristos», şi cel ce primeşte să zică: «Amin»; iar diaconul să ţină potirul şi, dându-1, să
zică: «Sângele lui Hristos»”, cf trad. rom. Diac. loan I. Ică jr, în Canonul Ortodoxiei, voi. I, p. 754;
cf. S F . C HIRIE AL I E RUSAL IMUL UI , Cateheza V mistagogică, 21-22, ui Monumenta Eucharistica et
Liturgica Vetustissima, pp. 108-110, şi în voi. Cateheze, trad. iom. de Pr. D. Fecioru, Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 366); S F . V ASIL E
CE L M ARE , Epistola 93 (Către nobila Chesaria), în PG 32, v ol. 485, şi în coli. Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti (Serie nouă), voi. 3, trad. Pr. T. Bodogae, Ed. Itasilca a Patriarhiei Române, Bucureşti,
2010, p. 176. Aşa se procedează încă şi azi la împăr- i.işirea credincioşilor în ritul liturgic al
nestorienilor (S. S AL AVIL L E , Les liturgies Orientates. La Messe (voi. II), pp. 63-64).
43
Cf. Liturgiarum Orientaliurn Collectio, voi. I, p. 262.
256
SF. Io A X GURĂ D F . AUR, Cateheza a Il-a către candidaţii la Botez, 2, în PG 49, col. 233.
287
primim Trupul Celui Răstignit” 257 . Tot pe atunci, Sf. Gherman al

Constantinopolului vorbeşte şi el despre Â.ct(3ic; 258 259 '\ dar termenul nu
indică instrumentul numit astăzi linguriţă, ci cleştele format de degetele mâinii
preotului care ţinea Trupul lui Hristos, „Cărbunele dumnezeiesc”, oferindu-
1 credincioşilor spre curăţirea păcatelor lor.
în secolul al IX-lea, Canonul 10 al Sinodului local de la Constantinopol
din 861 (numit şi Sinodul I-II) enumeră şi linguriţa între vasele sfinte din altar,
a căror întrebuinţare neliturgică o osândeşte260’, dar textul respectiv e socotit
de editorii contemporani ai Pidalionului grecesc ca fiind interpolat51. Unii
liturgişti contemporani presupun că uzul nou al împărtăşirii laicilor cu
linguriţa trebuie să se fi introdus, măcar pe alocuri, încă din secolul al VII-lea,
deoarece Sf. Sofronie al Ierusalimului (t 638) spune, în Viaţa Sfintei Maria
Egipteanca (IV, 34), că Avva Zosima a luat, într-un potir mic, Preacuratul
Trup şi Sânge al Domnului, amestecate, pentru împărtăşirea Sfintei Maria261.
După unii, acest uz s-ar fi introdus mai întâi în părţile Siriei, prin secolul al
VII-lea 262 , după alţii în Egipt, şi s-ar fi generalizat în toată creştinătatea
ortodoxă începând din secolul al X-lea263. El este justificat de faptul că, de
multe ori, prin împărtăşirea laicilor în acelaşi mod ca şi al clericilor, se
întâmpla ca, din neglijenţa clericilor slujitori sau a credincioşilor care se
împărtăşeau, să cadă pe jos farâmituri din Sfântul Trup sau picături din Sfântul
r
Nicodim MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoţite de comentarii, trad. U. Kovincici,
N. Popovici, voi. I, partea a II-a, p. 487; cf. Arhid. loan N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe.
Note şi comentarii, Sibiu, '2005, p. 177.
SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica (Expunerea credinţei ortodoxe), IV, 13, în PG 94, col.
1149, şi în voi. Dogmatica, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, pp. 197-204).
19
259
Nicodim MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, voi. II, partea I, p. 317, cf. Arhid. loan
N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 343.
260
K. KALLINIKOS, Sfântul locaş..., p. 592, n. 26.
261
SF. SOFRONIE AL IERUSALIMULUI, Viaţa Sfintei Maria Egipteanca, în PG 87, col. 3721, şi
în trad. rom. Pr. D. Fecioru, din Triod, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinţi' Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxa, Bucureşti,
2010, p. 753, col. 1 (textul nu ni se pare insă concludent pentru uzul linguriţei).
" S. SALAVILLE, Liturgies Orientates. Notions generates. Elements principaux, p. 138; S
SAI.AVII.LE, Liturgies Orientates. La Messe (voi. II), p. 62.
K. KALLINIKOS, Sfântul locaş..., p. 190.
288
LITURGICA GENERALĂ
Sânge; sau, ceea ce era şi mai grav, unii dintre credincioşi păstrau Sfântul Trup
care li se dădea în palmă, ori o parte din el, pentru a-1 folosi în afară, în scopuri
nepioase sau pentru a-1 da celor nevrednici de Sfintele Taine. Dar astfel de
neajunsuri sunt evitate punându-se în linguriţă atât Sfântul Trup, cât şi Sfântul
Sânge, care sunt consumate îndată de către cei care se împărtăşesc.
Prima menţiune sigură despre întrebuinţarea linguriţei în ritul euharistie
o aflăm în tâlcuirea liturgică a lui Pseudo-Sofronie (secolele XII-XIII), care
arată şi simbolismul acestui obiect: ea închipuie mai întâi cleştele cu care
serafimul din viziunea Prorocului Isaia (6, 6-7) a luat cărbunele de foc, pe care,
din porunca Domnului, l-a pus în gura Prorocului, ca semn al curăţirii lui de
păcate şi al misiunii lui profetice; dar, pentru că acel cărbune ceresc închipuie
pe Hristos cel euharistie264, linguriţa - cu care se dă credincioşilor Sfântul Trup
şi Sfântul Sânge - inchipuie şi pe Maica Domnului, care a purtat în pântecele
ei Pâinea cea cerească265. Aceeaşi semnificaţie simbolică a linguriţei o găsim,
mai târziu, şi la Sf. Simeon al Tesalonicului, în secolul al XV-lea266.
în Bisericile Uniţilor de rit bizantin se observă şi astăzi tendinţa de a
reveni la vechiul uz al împărtăşirii laicilor fără linguriţă: preotul pune în 267 268
269
mâna celor care se împărtăşesc câte o bucată din Sfântul Trup, înmuiată în
264
Cf. S. SALAVILLE, Liturgies Orientates. Notions generates..., p. 138; S. SALAVII.M ,
Liturgies Orientates. La Messe (voi. II), p. 62.
59
L. ANAUD, „Â propos de la cuiller liturgique chez Ies Grecs”, în: Echos d’Orient,
XI\
” Vezi Rugăciunea a doua (atribuită Sf. loan Gură de Aur) din Rânduiala împărtăşirii, in
Liturghier, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 351:
268 să-mi fie cărbunele Preasfântului Tău Trup şi al Scumpului Tău Sânge spre sfinţire şi spre
luminare...”.
56
SF. SOFRONIE AL IERUSALIMULUI, Tălcuire liturgică, 5, in PG 87, col. 3985; şi in ir.id.
rom. Pr. N. Petrescu, în: Mitropolia Olteniei, XVI (1964), 5-6, p. 360. Cfi Canonul din Rânduiala
împărtăşirii, ultima stihiră a Cântării a opta, în Liturghierul citat, p. 340: „Cu ade- ' arat, Maica
lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt pâinea cea dumnezeiască a vieţii, păzind nevătămat
pântecele tău cel nevinovat”.
Despre Sfânta Liturghie, 99, în PG 155, col. 300-301, şi în voi. Tractat asupra tuturor
dogmelor..., p. 107: „Arhiereul dă cu lingura celor ce vin să se împărtăşească, făcând aceasta după
> edenia lui Isaia prorocul”. Simeon explică mai departe pentru ce slujitorii bisericeşti inferiori şi
Ini ii se împărtăşesc altfel decât clericii, arătând că aceasta se face pentru a se indica şi în acest
irl deosebirea dintre clerici şi laici, respectându-se rânduiala. Acelaşi simbolism se atribuie lin
269 11 iţei şi de către editorii apuseni mai vechi ai textelor liturgice răsăritene: J. GOAR,
Ei>xpXoytov •n-r.... p. 130, n. 179; E. RENAUDAT, Liturgiarum Orientalium Collection7ol. I, p.
289
Sfântul Sânge din potir5 * * 270 . Semnalăm şi obiceiul mai nou, din unele
Biserici Ortodoxe autocefale, de a se întrebuinţa mai multe linguriţe, sterilizate
succesiv, la împărtăşirea credincioşilor, din pricina refuzului unora de a se
împărtăşi cu linguriţa comună, obicei care a dat naştere, atât în Biserica din
Elada, cât şi în cea românească, la unele controverse şi discuţii aprinse271.
f) Chivotul (6 KI|3COT6C;, TO Ki(3umov) sau artoforiul (TO dpxocpoptov),
numit uneori şi pixidă (f) nuîq, TO Ttuîov) sau tabernacol, este o cutie de
metal preţios, care are forma unei bisericuţe (de obicei, o copie miniaturală a
bisericii respective) şi stă totdeauna pe Sfânta Masă, păstrându-se în ea Sfânta
împărtăşanie pentru bolnavi, precum şi Sfântul Agneţ pentru Liturghia
Darurilor mai înainte sfinţite, de la sfinţirea până la folosirea lui.
Sub diverse forme, un astfel de vas pentru păstrarea Sfintei Euharistii a
fost folosit din adâncă vechime. în secolul al IlI-lea, Sf. Ciprian al Cartaginei
vorbeşte despre o „arca, in qua Domini sacra- mentum fuit (chivot, în care au
fost Sfintele Taine)”272. După încetarea persecuţiilor, se întrebuinţează în acest
scop, de preferinţă, cutiuţe în formă de porumbel, suspendate de bolta
baldachinului de deasupra Sfintei Mese şi numite chiar porumbei
(Tteptaxepcu)273. Astfel, unul dintre biografii pos tumi ai Sf. Vasile cel Mare
spune despre acesta că, împărţind Sfântul Trup în trei părţi, a pus una dintre
ele în chivotul de aur (ev xr) XPuo!Î TtepicrTepâ) de deasupra sfântului
altar274. De asemenea, clerul din Antiohia învinuia pe Episcopul Sever (secolul
al Vl-lea), între altele, că şi-ar fi însuşit, mai multe chivote (neptaxepdc;) de
aur şi argint de deasupra Sfintei Mese275.
195.
(1911), 89, pp. 209-211; cf. M. URZICĂ, Necinstirea Sfintei împărtăşanii. Abateri, vinovăţii fi
necredinţă, Bucureşti, 1930.
272
SF. CIPRIAN AL CARTAGINEI, Despre cei căzuţi (De lapsis), 26, în PL 4, col. 501.
273
Vezi la subcapitolul împărţirea interiorului, din capitolul Părţile principale ale nun
biserici ortodoxe, din Liturgica generală, voi. 1 (p. 587).
6;!
PSEUDO-AMFILOHIE, Viaţa Sfântului Vasile, 6, in PG 29, col. 302.
l i
'- Sacrosancta Concilia ad Regiam editionem exacta, voi. V, LABBENS, COSSARIIM (ed.s),
p. 159, apud K. KALLINIKOS, Sfântul locaş..., p. 191.
290
LITURGICA GENERALĂ
Chivotul ne aduce aminte de vasul (nâstrapa de aur) cu mană, care se

păstra în Chivotul sau Sicriul Legii din Templul Vechiului Testament (cf.
Evrei 9,4)64.
Multe dintre vechile chivote, păstrate în muzeele publice şi în cele
mănăstireşti, constituie opere de artă prin măiestria cizelurii şi fineţea
chipurilor şi a scenelor reprezentate pe feţele lor.
g) Cădelniţa sau căţuia (Kirr(iov), tămâierul sau tămâietoarea
(0upiaxf|piov, thymiaterium, fumigatorium, thuribulum, incensorium) este un
mic recipient de metal, legat de lănţişoare, care se unesc sus într-un mâner (de
obicei, cu două belciuge, prin care se bagă degetul mare şi cel arătător sau
arătătorul şi mijlociul mâinii drepte, cu care se mânuieşte cădelniţa), fiind
folosită la cădirile sau tămâierile prevăzute de Tipic în rânduielile sfintelor
slujbe.
întrebuinţarea cădelniţei în serviciul liturgic este tot atât de veche ca şi
folosirea tămâiei şi a cădirilor, pe care cultul creştin le-a moştenit din cultul
Vechiului Testament65. Despre tămâietoare (vase cu tămâie pentru cădit)
amintesc, în secolul al IV-lea, pelerina Egeria (Aetheria)66, Sf. Efrem Şirul67,
Sfântul Ambrozie6*, Constituţiile Apostolice69 ş.a. Cele dintâi cădelniţe
folosite de creştini erau însă simple căţui din pământ
w
t NICHIFOR THEOTOKIS, Epistola către Elefterie Mihailu, apud K. KALLINIKOS, Sfanţul
locaş..., p. 192; cf. Pr. C. MOISIU, „Să stăm bine, să stăm cu frică...". Povăţuitor liturgic pentru
preoţi şi popor, Bucureşti, 1941, pp. 17-18; Protos. Juvenal STEFANELU, Liturgica Bisericii i
trlodoxe. Bucureşti, 1886, p. 37.
65
A se vedea mai pe larg la capitolul despre Materiile întrebuinţate in cult, p. 275 ş.u.
66
EGERIA, Pelerinaj la locuri sfinte (Peregrinatio ad loca sanda), XXIV, 10, în ETHERIE,
lournal de voyage, Helene PETRE (ed.), Cerf, Paris, 1971, p. 196: „Iată se aduc şi cădelniţe
(thymiataria) înăuntrul grotei învierii, încât întreaga basilica a învierii se umple de miresme”; • f
trad. rom. C. Frişan, în EGERIA, Pelerinaj în locuri sfinte, ediţie bilingvă, Ed. Galaxia i ititenberg,
Târgu-Lăpuş, 2009.
67
Opere, Oxford, 1709, p. 370, apud K. K AL L INIKOS , Sfântul locaş..., p. 148.
68
Tălcuire la Evanghelia după Luca, I, 28, în PL 15, col. 1625.
1,9
Constituţiile Apostolice, II, 26: Fecioarele, care alcătuiau o categorie distinctă şi impor- '
uită în sânul comunităţilor bisericeşti din secolele III-IV, sunt comparate aici cu cădelniţele
lOnptcmipux); cf. trad. rom. Diac. loan I. Ică jr, în Canonul Ortodoxiei, voi. I, pp. 627-628; i
Pidascalia et Constitutiones Apostolorum, voi. II, Franz Xavier von FUNK (ed.), Paderborn, l '8)5
(reeditat la Torino, 1962), p. 105; Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu Aşezămintcle o (
anoaneleapostolice, voi. II, trad. Pr. I. Mihălcescu, Pr. M. Pâslaru, Pr. G.N. Niţu, Chişinău, l'L'K,
p. 49.
291
(argilă, ceramică) sau din metal, cu sau tară mâner, aşa cum se folosesc până
azi la ţară de către unii preoţi de enorie la serviciile funebre oficiate în afara
bisericii (în case, la morminte etc.) sau cum sunt căţuile cu mânere scurte,
folosite în unele mănăstiri de maici la anumite cădiri sau procesiuni. După
pacea Bisericii, ele au continuat să-şi păstreze vechea formă, dar se
confecţionau din materiale mai de preţ.
Astfel, după o cronică anonimă, împăratul Justinian ar fi dăruit Bisericii
„Sfânta Sofia” din Bizanţ, zidită de el, nu mai puţin de 30 de cădelniţe făcute
în întregime din aur şi împodobite cu pietre scumpe276. Spre sfârşitul secolului
al VI-lea, împăratul Chosroes II al perşilor a dăruit Bisericii „Sfântul Serghie”
din Ierusalim, între altele, o cădelniţă (BupiaTi'ţpiov) de aur"277, iar la Biserica
Vlachernelor din Constantinopol, împăraţii înşişi luau cu propriile mâini şi
puneau tămâie în cădelniţe (numite Kcurvicnriipia) 278 -. Forma de astăzi a
cădelniţei ar data, după unii liturgişti, din secolul al XII-lea279 280.
După Sf. Gherman al Constantinopolului (secolul al VlII-lea), cădelniţa
simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar
fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt71. După o altă
interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căuşul căţuii
cădelniţei reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat în
el Cărbunele cel dumnezeiesc, Hristos, precum şi colim- vitra Sfântului Botez,
care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh281. Totodată,
cădelniţa aminteşte şi de altarul tămâierii din Cortul Mărturiei şi apoi din
Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa neîntreruptă de tămâie (Ieşirea
30,1-8; cf. Evrei 9,4).
Atunci când sunt lucrate artistic, pe feţele căţuii cădelniţelor se gra vează
figuri de plante şi de animale, simbolizând prin aceasta că natura întreagă
înalţă lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, împreună cu oamenii.
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ
276
PG 122, col. 1308.
EVAGRIE, Istoria bisericească, VI, 21, în PG 86, 2, col. 2876 C.
277
CONSTANTIN PORFIROGENETUL, Descrierea rânduielii împărăteşti, II, 12, în PG 112. col.

1025.
P. LEBEDEV, Liturgica sau explicarea serviciului divin, trad, şi prelucrare de I.N. Filip.
Bucureşti, 1899, p. 205; B. CIREŞEANU, Tezaurul liturgic..., p. 449.
71
SE. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (exph
” S. GERMANO, II commentario liturgico, Nilo BORGIA (ed.), Grottaferrata, 1912, p. 26
292
r
LITURGICA GENERALĂ
Despre cădelniţă (lucrări auxiliare)
Leclercq, H„ „Encensoir”, în Dictionnaire d’Archeologie chretienne et

de Lit urgie, V, 1 (1922), col. 21-33;
Schneider, C, „Studien zum Ursprung liturgischer Einzelheiten ostlicher
Liturgien. ©uptcipaia (Tămierile)”, în: Kvpioq, III (1938), pp. 149-190,
293,311.
h) Ripida (xo ptniStov, diminutiv de la pirric; - pană, lat. flabellum) este

o apărătoare în formă de evantai rotund, cu mâner, făcută din metal (de obicei
argint), cu care diaconii, mai ales la Liturghia arhierească, apără Cinstitele
Daruri ca să nu cadă ceva necurat peste ele, în timpul sfinţirii. Obiectul acesta
datează din cele mai vechi timpuri şi se întrebuinţa mai ales în Orient şi în
ţările calde, nu numai în biserici, ci şi în uzul civil, din pricina căldurilor mari
şi a muştelor şi a insectelor de tot felul; de altfel, evantaiul este folosit şi azi,
pe scară mare, la orientali.
Vorbind despre evantaiele întrebuinţate în uzul zilnic, Fericitul leronim
le numeşte muscaria (apărători împotriva muştelor)282 283. Despre l ipidele din
uzul liturgic se vorbeşte în Liturghia Sfântului Iacov, în Liturghia numită
„clementină” din Constituţiile Apostolice (VIII, 12) ", la Teodor de
Mopsuestia 284 285 286 , la Sf. Chirii de Schitopolis (secolul al VII-lea)k>, in
Cronica Pascală80, la loan Moshos287, în tâlcuirea liturgică a lui Teodor de
282
FERICITUL IERONIM, Epistola 20 aii (către Marcella), apud Badea Ci REŞEANU,
Tezaurul liturgic al sfintei noastre Biserici Autocefale Române , voi. 2, Bucureşti, 1911, p.
447.
Monumenta Eucharistica et Liturgica Vetustissima, p. 212, şi in Scrierile Părinţilor
Apostolici, voi. II, p. 235: „Iar doi diaconi, de amândouă părţile altarului, să ţină ripide de pieliţă
subţire sau de pene de păun sau de pânză de in, şi să alunge încet micile fiinţe zburătoare, i a să nu
cadă în potir”, cf. trad. Diac. loan I. Ică jr, în Canonul Ortodoxiei, voi. I, p. 746, ş.u.
284
Omiliile catehetice, XV, 26,27, în THEODORE DE MOPSUESTE, Les homelies
catechetiques, had. R. Tonneau, R. Devreesse, Cittâ del Vaticano, 1949, pp. 205-209.
285
Viaţa Sfântului Eftimie, în PG 114, col. 661 C: „Când Sfântul Eftimie slujea Liturghia,
l.i dreapta sa diaconul Dometianus agita ripida (puaiiKij puric;)”.
286
în PG 92, col. 1001, aflăm că, după împărtăşire, ripidele se puneau la schevofilachion,
udată cu sfintele vase.
287
Aetpcov, 196, în PG 87, col. 308, şi în IOAN MOSHU, Limonariu sau Livada
duhovnicească, had. Pr. T. Bodogae, Pr. D. Feciorii, Ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din
Alba Iulia, 1991,
293
Andida288, în cea a lui Pseudo-Sofronie al Ierusalimului289, la Sf. Simeon al

Tesalonicului 290 . în Catedrala Patriarhală din Constantinopol, când slujea
patriarhul, marele iconom apăra Sfintele Daruri cu ripida, stând de-a dreapta
Sfintei Mese, îmbrăcat în veşminte diaconeşti, lucru pe care îl făceau împăraţii
înşişi291.
Ripide mai mari, cu mânere lungi, se folosesc şi azi la procesiunile
vohoadelor din slujbele arhiereşti, fiind purtate de diaconi ori de ipodia- coni.
O l ipidă (sau un acoperământ) se dă şi diaconului, la hirotonia lui, ca semn al
oficiului său liturgic.
în Biserica veche, lipidele se făceau din pene de păun, din diferite piei
lucrate cu multă fineţe (ca pergamentul) sau chiar din pânză de in sau mătase292
293
; cele de azi se fac din metal (argint simplu sau aurit).
Ripidele, făcute în formă de aripi, simbolizează pe heruvimii şi serafimii
care stau în chip nevăzut în jurul Tronului slavei dumnezeieşti şi în jurul
Sfintei Mese, ocrotind Sfintele Daruri. Ele amintesc atât pe cei doi heruvimi
de aur, care străjuiau Chivotul Legii din Sfânta Sfintelor, în Templul lui
Solomon (2 Parnlipomena 3, 10-13), cât şi pe heruvimii cei cu ochi mulţi şi
pe serafimii cei cu câte şase aripi, din viziunea Prorocului Isaia (6, 1-2) şi a
Sfântului loan în Apocalipsă (4, 6-8)8 . De aceea, ripidele au de obicei câte
pp. 192-193: Nişte copii se jucau pe câmp de-a liturghia, imitând pe clerici; in timp ce unul facea
proscomidia, ceilalţi, imitând pe diaconi, agitau împrejur mănunchiuri de smicele.
288
Comentariu liturgic, cap. 18, 23 şi 24, in PG 140, col. 441, 448, şi în trad. rom. Pr. N.
Petrescu, in: Biserica Ortodoxă Română, l.XXXIX (1971), 3-4, pp. 310, 311,313: Ripidele suni
purtate in procesiunea cu Cinstitele Daruri la Vohodul mare şi simbolizează Puterile cereşti.
82
Tălcuire liturgică, 5, 21, în PG 87, col. 4001 A, şi în trad. rom. Pr. N. Petrescu, în:
Mitropolia Olteniei, XVI (1964), 5-6, p. 372: în capitolul 5 ripida e numită 6 r)0|ioc; in capitolul
21 ripidele sunt purtate înainte, în locul heruvimilor şi al serafimilor, împreună cu sceptrele şi
săbiile, ca simboluri împărăteşti (la Vohodul mare).
84
Despre sfintele hirotonii, cap. 174, 175, în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor.... pp.
136-137.
289
CONSTANTIN PORFIROGENETUL, Descrierea rânduielii 'împărăteşti, II, 12, în PG 112,
col. 1021.
8,1
Constituţiile Apostolice, VIII, 12, în Diac. loan 1. lcâ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. 1, p. 746
ş.u.; cf. Iov, Cuvântarea a IX-a, apud SF. FOTIE AL CONSTANTINOPOLULUI, Miriobiblion, 222, in
PG 103, col. 769 C; SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi
contemplaţie
(explicare) mistică, în PG 98, col. 432 D.
293
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 174, în PG 155, col. 381
A, şi in voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 136; SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre
Taina Sfântului Mir, în PG 155, col. 241.
294
r
LITURGICA GENERALĂ
şase aripi şi se numesc EârrTepiyov.
295
LITURGICA GENERALA
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ DESPRE RIPIDE

(Lucrări auxiliare necitate în note)
Braun, J., „Făclier”, în Lexikonfilr Theologie und Kirche, III (1931), pp.
936-937;
Diez, E., Klauser, Th., Pannold, W., „Făcher”, în Reallexikon fiir Antike
und Christentum, VII (1969), pp. 217-235;
Leclercq, H., „Flabellum”, în Dictionnaire dArcheologie chretienne et de
Liturgie, V, 2 (1923), col. 1610-1625;
Lesage, R., Objets et habits liturgiques, Paris, 1958 (trad, germană:
Liturgische Gewănder und Gerdte, Aschaffenburg,21962);
Pallas, D.I., „MeAitripa XstToupyiKd dpxatoXoyiKd. T6
sKKXriaiaaxiKov E^carrepiYOv” în: EnsTrjpic, 'Eratpelaq, XXIV (1954),
pp. 184-193;
Theodoru, E., „'E^currepiYOv”, în Enciclopedie religioasă şi morală (în
Ib. greacă), V (1964), pp. 715-716.
i) Tot din categoria obiectelor liturgice din metal face parte şi cutia de
metal în care se păstrează vasul (sticluţa) cu Sfântul Mir (patera chris- malis),
numită în unele părţi mirniţăS8. Uneori, această cutie are două despărţituri,
într-una păstrându-se vasul cu Sfântul Mir necesar la Taina Mirungerii, iar în
cealaltă vasul (sticluţa) cu untdelemn sfinţit, necesar pentru botez şi pentru
diferite ungeri rituale. Pentru cinstea pe care trebuie să o dăm Sfântului Mir,
vasul în care se păstrează el se cuvine să stea totdeauna pe Sfânta Masă, ca şi
chivotul.
j) în unele biserici (catedrale, mănăstiri, biserici mai mari) găsim şi
litierul, un fel de tavă rotundă din metal, cu patru cupe sau adâncituri, în care
se pun pâinile (artosele), grâul, vinul şi untdelemnul la slujba Litiei89.
k) Vasul pentru „căldură”, adică apa caldă binecuvântată, care se toarnă
în Sfântul Potir înainte de împărtăşire, numit şi tiplotă, are forma unei mici
căni ori a unui ibricel din metal. 294 295
l) Tava (talgerul) pentru anafura, numită anaforniţă, pe care se pune
*s Protos. J. STEFANELLI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 45; P. PROCOPOVJCIU, Ritualistica,

I- 121.
295
Vezi subcapitolul Rănduiala Litiei, din capitolul Litia, din voi. Liturgica Specială.
296
LITURGICA GENERALĂ
anafura (pâinea binecuvântată) care se împarte credincioşilor la sfârşitul

Liturghiei, poate fi din lemn sau din metal. Unele dintre vechile anaforniţe din
metal, folosite în bisericile româneşti, ca cele din timpul Sf. Constantin-Vodă
Brâncoveanu, reprezintă opere de valoare ale artei prelucrării metalelor la
noi9".
m) Specifice mănăstirilor şi catedralelor chiriarhale de odinioară erau
odoarele bisericeşti numite panaghiare, obiecte din metal preţios (mai ales din
argint), folosite pentru păstrarea şi ridicarea Panaghiei296 297.
Ele aveau forma unor farfurii rotunde şi adânci, formate din două tasuri
concave, prinse în balamale, cu scobitura înăuntru şi cu podoabe artistic
executate pe toate feţele tasurilor. Unele dintre acestea sunt opere valoroase
ale artei metalelor la noi, prin mulţimea şi fineţea portretelor şi scenelor
miniaturale incizate pe feţele lor, cum este, de exemplu, panaghiarul de la
Mănăstirea Snagov din anul 1491 (azi, în Muzeul Naţional de Artă)298 299.
Panaghiarele de azi, acolo unde se mai folosesc, sunt mult mai simple,
având forma unui taler sau a unui disc.
n) între odoarele bisericeşti din metal, am mai putea adăuga şi cutiuţele
(chivotele mai mici) pentru păstrarea părticelelor din moaştele de sfinţi sau
relicvarele (lat. reliquia - rămăşiţe trupeşti, moaşte)9i, făcute de regulă, din
metale preţioase (argint simplu sau aurit) şi în diferite forme (uneori, ca nişte
bisericuţe). Cele mai vechi exemplare păstrate la noi reprezintă realizări
strălucite ale artei prelucrării metalelor300.
296
Dinu C. GIURF.SCU, „Vizitând Muzeul de Artă al R.P.R. - Anaforniţe brâncoveneşti". în:
Glasul Bisericii, XVIII (1959), 5-6, pp. 454-476.
297
Părticică de pâine sfinţită sau colac închinat Preasfintei (Flavayia) Născătoare şi folosită
în mănăstiri sau chiar în parohiile din unele părţi ale Bisericii noastre (mai ales în Moldova), la
serviciile pentru pomenirile morţilor; cf. t GHENADIE ENĂCEANU, „Panaghia", in: Biserica Ortodoxă
Română, IV-V (1886-1887), pp. 857-879.
298
Pr. N. ŞF.RBĂNESCU, „Panaghiarul de la Snagov. Câteva lămuriri asupra Panaghiarului şi
rostul său liturgic”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXX (1962), 5-6, pp. 543-576.
w
Termenul relicvariu (relicviar) este înregistrat pentru prima dată în Dicţionarul
Enciclopedic Român, Ed. Academiei, 1966, p. 89, cu toate că el este întrebuinţat mai de mult iu
limba română; cf. V. DRĂGUŢ, Dicţionarul enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşi
i, 1976, p. 255; F. MARCU, C. MANECA, Dicţionar de neologisme, Bucureşti, '1978, p. 923.
91
Dinu C. GIURESCU, „O cutie de argint dăruită Tismanei în 1670-1671 pentru păstrarea degetului
Sfântului Nicodim" (azi, în Muzeul Naţional de Artă al României), în: Mitropolia
297
o) Miruitorul, numit cu un termen din slava veche şi pomăzuitor301 302

(de la noMa3aTb - a unge), este un mic obiect de metal, în formă de pană
subţire şi lung de câţiva centimetri, terminat la unul dintre capete cu o mică
cruce, folosit la miruirea credincioşilor de către preot la sfârşitul Liturghiei
sau la alte slujbe (Litie, Priveghere, Acatiste). El se păstrează, de obicei, agăţat
la iconostasul-tetrapod. Acelaşi miruitor (sau altul special), poate fi folosit la
ungerile din slujba Sfântului Botez.
p) Cununile sau cununiile sunt obiecte de metal, în formă de cununi
împărăteşti (diademe), cu care se încununează capetele mirilor la slujba
Cununiei. Ele sunt de origine mai nouă, înlocuind cununile de lauri, merişor
sau de fiori, care se puneau odinioară pe capetele mirilor303.
r) Aghiasmatarul este vasul special din metal, de diverse forme, în care
se păstrează, în unele biserici, apa sfinţită (aghiasma) de la Bobotează, care va
fi folosită în cursul anului la diverse slujbe sau care se dă, la cererea
credincioşilor, să guste din ea. El se păstrează, de regulă, în sfântul altar, mai
rar în naos. în scrierile vechi se mai numeşte şi creştelniţă304.
s) Căldăruşa pentru aghiasmă este o căldare mică de aramă ori de argint,
cu toarte sau mâner, în care se pune apa sfinţită cu care preotul „botează”
(stropeşte) casele credincioşilor, la Bobotează. Asemenea vase, de diverse
forme şi mărimi, se folosesc, în general, la sfinţirea apei mari de la Bobotează.
După unii, ele simbolizează apa Iordanului, sfinţită prin Botezul
Mântuitorului305.
3. Obiecte din stofă (pânză)
a) Sfântul Antimisşi ilitonul. Cel mai important dintre obiectele liturgice

confecţionate din pânză este Sfântul Antimis: o bucată de pânză de in ori de
Olteniei, XIII (1961), 5-6, pp. 331-345; Pr. M. MĂNUCĂ, „O cutie ca moaşte din secolul al XVII-
lea” (azi, în Muzeul de Istorie al Moldovei, din Iaşi), în: Biserica Ortodoxă Română, XXXI (1963),
7-8, pp. 792-802.
302
Pr. Grigore MUSCELEANU, Monumentele străbunilor din România, Bucureşti, 1873, p. 46.
303
Vezi mai pe larg în subcapitolul Rănduiala Cununiei, din capitolul Cununia (Slujba
Nunţii), din voi. Liturgica Specială.
* Pr. G. MUSCELEANU, Monumentele străbunilor din România, p. 46.
,,s
Pr. V. AGA, Simbolica biblică şi creştină, Timişoara, 1935, pp. 8, 49.
298
LITURGICA GENERALĂ
mătase, în formă de pătrat, cu laturile de 50-60 cm, având pe ea imprimată

scena pregătirii pentru înmormântarea trupului Domnului şi conţinând
părticele din moaşte de sfinţi. Termenul antimis vine de la cuvintele greceşti
avii (în loc de) şi ppvaiov (lat. mensa - masă). Potrivit acestei însemnări,
antimisul este un înlocuitor mobil (portabil) al Sfintei Mese, care în vechime
se mai numea şi jertfelnic, trapeză (masă de jertfa) sau altar, dat fiind că pe el
se pun şi se sfinţesc Cinstitele Daruri, se săvârşeşte Sfânta Jertfă la Liturghie.
Originea îndepărtată a antimisului trebuie căutată în epoca prigoanelor
păgâne împotriva creştinilor. în acea vreme (secolele I-III), creştinii erau
adesea surprinşi de către prigonitori în timpul oficierii Sfintei Liturghii, fiind
siliţi să fugă şi să se ascundă de privirile acestora. Pentru a feri Sfintele Daruri
de profanare şi pentru a continua slujba liturgică întreruptă în astfel de cazuri,
ei foloseau o bucată de pânză, în care înfaşurau la nevoie Sfintele Daruri, şi pe
care, la momentul potrivit, le aşezau, pentru a continua slujba, pe o altă masă
(pe un altar portativ). Şi întrucât, în timpul prigoanelor, Sfânta Liturghie se
săvârşea cel mai adesea pe mormintele martirilor, care serveau ca masă sau
altar de jertfă, s-a luat obiceiul de a se pune în acele pânze păr ticele din sfintele
moaşte de martiri, ele slujind astfel de altar mobil (porta tiv); fiind mai uşor
de transportat, erau preferate în locul altarelor mobile din lemn, piatră sau
metal, pe care, în primele veacuri, se oficia Liturghia, neexistând biserici
propriu-zise cu altare (Sfinte Mese) fixe, ca azi. Astfel de altare mobile erau
folosite chiar după pacea Bisericii, de către împăraţi şi ostaşi în deplasare pe
câmpurile de luptă, ca şi de către sihastrii care se retrăgeau în locuri pustii,
unde nu existau biserici cu altare fixe".
Ca idee şi funcţie, antimisele de astăzi înlocuiesc acele vechi altare
mobile (portative), din lemn, piatră sau metal (altaria portatilia), care au
dispărut din uzul ritului liturgic ortodox, dar se păstrează încă şi azi, sub
diverse forme şi denumiri, în Bisericile Orientale (necalcedoniene), ca şi în
ritul roman (unde antimisul are forma unei plăci de piatră, învelila într-o pânză
numită corpora/)100. Dar sub forma şi dimensiunea lor de 306 astăzi, antimisele
apar ceva mai târziu, şi anume prin secolele VII-VIII, folosirea şi răspândirea
306
1. BARNEA, Vecinul altar creştin (în lb. greacă), Atena, 1940, p. 114.
IW)
De altfel, avem mărturii că şi in ritul bizantin, între secolele al VllI-lea M .4 XîV-lea, încă
supravieţuiau altarele mobile (antimisele) sub forma unor plăci din lemn (cf. K. KALLINIKOS, Sfântul
locaş..., p. 175).
299
lor fiind favorizată mai ales în epoca iconoclasmului (secolele VIII-IX), când
ortodocşii, izgoniţi din bisericile comune de către iconoclaşti, erau nevoiţi să
oficieze Liturghia în alte locaşuri sau sub cerul liber, slujindu-se pentru aceasta
de antimise307.
în forma sa de azi, antimisul este în acelaşi timp o dedublare a vechiului
iliton (de la eiXuto - a înveli), adică a acelei pânze sau bucăţi de stofă care se
aşternea peste vechile altare creştine, fie ele fixe sau mobile, iar la nevoie se
acopereau cu ea Sfintele Daruri ori se înveleau când trebuiau transportate în
alt loc. Ilitonul s-a păstrat până azi, el stând totdeauna pe Sfânta Masă şi
servind ca învelitoare a Sfântului Antimis, de care se deosebeşte doar prin
faptul că el nu conţine sfinte moaşte'308.
După înfrângerea definitivă a iconoclasmului, antimisele erau folosite la
început numai în bisericile încă nesfinţite sau în paraclisele particulare, unde
trebuia să se săvârşească Sfânta Liturghie 309 . Fiind sfinţite numai de către
episcop, ele erau folosite şi pentru sfinţirea bisericilor la care nu se putea
deplasa episcopul însuşi; în aceste cazuri, episcopul dădea un antimis sfinţit
de el delegaţilor săi preoţi împuterniciţi să Iacă sfinţirea, antimis care se punea
pe Sfânta Masă a bisericii respective, rămânând proprietatea ei. Cu vremea
(probabil în secolul al XVII-lea), intrebuinţarea antimisului s-a extins şi la
bisericile cu altare sfinţite şi înzestrate cu sfinte moaşte. El stă acum pe orice
Sfântă Masă din bisericile ortodoxe, atât ca semn al binecuvântării
episcopului şi al autorităţii lui canonice asupra bisericilor şi slujitorilor
respectivi, cât şi pentru a fi lolosit la caz de nevoie, pentru săvârşirea
Liturghiei afară din biserică310.
De aceea, antimisele sunt sfinţite şi semnate de episcopul locului, indi- cându-
307
SF. T EODOR S TUDIT UL , Epistola 40 către Naucraţiu, întrebarea 4, în PG 99, col. 1056.
308
Cf. Diac. N.M. TUŢĂ, Sfântul Antimis - Studiu istoric, liturgic şi simbolic. Bucureşti,
i‘>13, pp. 29-38; Pr. Nicolae D. NECULA, „Sfântul Antimis - semn al autorităţii episcopale”, iu
Anuar, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1996, pp. 147-150; Pr. Nicolae D. NECULA, i r este
antimisul şi care sunt rostul şi semnificaţia lui?”, în voi. Tradiţie şi înnoire în slujirea Iuurgică,
voi. II, Galaţi, 2001, pp. 199-203.
309
Cf. NIL KERAMEUS (patriarh ecumenic în secolul al XIV-lea), Despre antimise, apud Manuel
GHEDEON, Kavovixai Siarafeic, voi. 2, pp. 57-58); HRISANT AL IERUSALIMULUI, I pistola către Moise
al Belgradului (1728), trad. rom. in: Biserica Ortodoxă Română, IX-X 111(91-1892), pp. 682-683.
1114
Şi azi, la unele mănăstiri la ale căror hramuri se adună mai mulţi credincioşi decât ar
l'iilca încăpea în biserică, se ia Sfântul Antimis de pe Sfânta Masă şi se pune pe o masă afară ■ Im
biserică, slujindu-se astfel Liturghia, pe care o pot urmări toţi cei prezenţi.
300
LITURGICA GENERALĂ
se, pe fiecare, parohia sau biserica la care a fost dat pentru slujire, cu hramul
respectiv şi data. Slujba sfinţirii antimiselor, tipărită de obicei în cartea de
slujbă Sfinţirea bisericii, se face prin ungerea cu Sfântul Mir, după aceeaşi
rânduială ca şi sfinţirea Sfintei Mese, fie în legătură cu slujba sfinţirii bisericii,
fie independent de ea.
Antimisul stă totdeauna pe Sfânta Masă, întocmit şi învelit în iliton, iar
deasupra lui se aşază Sfânta Evanghelie. Se desface la ectenia pentru
catehumeni din cursul Liturghiei, pentru a se pune pe el Cinstitele Daruri, după
transportarea lor de la proscomidiar Ia Sfânta Masă (la Vohodul mare). După
sfinţirea Darurilor şi împărtăşirea cu ele, se întocmeşte din nou, în timpul
ecteniei „Drepţi! Primind dumnezeieştile..., aşezându-se peste el Sfânta
Evanghelie, aşa cum stă tot timpul311. Sfântul Antimis se întrebuinţează şi la
sfărâmarea şi uscarea Sfântului Agneţ din care se face Sfânta împărtăşanie
pentru bolnavi, în marţea Săptămânii Luminate, punându-se pe el discul cu
Sfântul Agneţ sfărâmat şi vasul cu cărbuni pentru uscarea lui312.
Antimisul simbolizează mormântul Mântuitorului, precum şi giulgiul în
care a fost înfăşurat trupul Domnului la punerea Lui în mormânt313, iar ilitonul,
în care el stă învelit de obicei, reprezintă fie tot giulgiul314, fie numai mahrama
sau sudariul pus atunci peste chipul Domnului. Pe lângă punerea în mormânt,
care este scena principală a iconografiei antimisului, mai figurează pe
antimise: Crucea Răstignirii, cununa de spini, ciocanul şi cuiele, suliţa,
buretele cu oţet şi fiere, cocoşul care a cântat de trei ori, precum şi alte semne
care ne aduc aminte de
Patimile Mântuitorului. La cele patru colţuri sunt întotdeauna chipurile celor
patru Sfinţi Evanghelişti cu simbolurile lor, iar pe margini se scriu cuvintele
311
A se vedea subcapitolul Rituri finale, din capitolul Râiuiuiala Liturghiei credincioşilor,
din voi. Liturgica Specială.
312yezj maj pe |arg povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului, tipărit cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblii şi de
Misiune Ortodoxă, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, pp. 514-517.
10
" Cf. SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfânta biserică şi sfinţirea ei, cap. 127, p. 119;
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Răspuns către un arhiereu, 22, in voi. Tractat asuprii tuturor
dogmelor..., p. 317), zice că antimisul simbolizează mahrama pusă pe capul lui Hristos
SF, GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (exph care)
mistică, în PG 98, col. 400 C, 417 D (textul este luat din SF. ISIDOR DE PELUSA, Epistolii I2.L in PG
78, col. 263 D - 264 A).
301
Troparului Iosif cel cu bun chip.

Cele mai vechi antimise de pânză păstrate până azi provin din secolul al
XII-lea (un antimis rusesc, din anul 1148), iar la noi din veacul al XVII-lea315.
Despre antimis şi iliton (lucrări auxiliare)
Amanieu, A., „Antimense”, în Dictionnaire de Droit canonique, voi. I,

R. Naz (coord.), Paris, 1935, pp. 586-589;
Cocora, G. Pr„ „Antimisul mitropolitului Antim Ivireanul”, în:
Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), 9-10, pp. 835-837;
Cotoşman, Gh., „Antimisele Mitropoliei Banatului”, în: Mitropolia
Banatului, XV (1965), 10-12, pp. 718-740;
Eisenhofer, L„ „Antimension”, în Lexikon fur Theologie und Kirche, 1
(1930), col. 488;
Ferrari, Giuseppe, „Eileton e Antiminsion presso i Bizantini”, în:
Bollettino della Badia greca di Grottaferrata, X (1956), pp. 105-111;
Gaspar, Iustin, „Un antimis din 1732 al mitropolitului Rafail al Kievului
la Schitul Lacuri”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, LIV (1978), 5-8, pp.
571-573;
Goşev, L, Antimisul - Studiu liturgic şi de arheologie bisericească (în Ib.
bulgară), Sofia, 1925;
Izzo, Januarius M. (OFM), The Antimension in the Liturgical and
Canonical Tradition of the Byzantine and Latin Churches. An Inter- Ritual,
Inter-Confession Study, Roma, 1975;
Ivan, L, Diac., „Sfântul Antimis, Importanţa unor antimise de la
Mănăstirile Neamţ şi Secu”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XLIV (1968),
5-6, pp. 269-297;
Nikolschi, Const., Despre antimisele Bisericii Ortodoxe Ruse (în lb.
rusă), Sankt Petersburg, 1872;
315
Cf. Diac. N.M. TUŢÂ, Sf. Antimis..., p. 53 ş.u.
302
Petrides, S., „L’antimension”, în: Echos d’Orient, III (1900), pp. 193-
202;
Petrides, „Antimension”, în Dictionnciire de Ideologie Catholique, I
(1923), col. 1389-1391;
Petrides, „Antimensium”, în Dictionnciire dArcheologie chretienne et de
Liturgie, I, 2 (1924), col. 2319-2326;
Popovici, G. Pr., „Originea şi întrebuinţarea antimiselor în Biserica
Ortodoxă”, în voi. Studii religios-morale şi liturgice, Chişinău, 1934, pp. 377-
384;
Raes, A., „Antimension, tablit, tabot”, în: Proche-Orient Chretien
(Ierusalim), I (1951), pp. 59-70;
Trembelas, P, „AvTipijvmov”, în Enciclopedia greacă, voi. IV, Atena,
1928, p. 881.
b) Acoperămintele (KaXuppaxa) sau pocroveţele sunt văluri mici,

pătrate, confecţionate, de obicei, din aceleaşi materiale ca şi veşmintele
preoţeşti; ele servesc la acoperirea discului şi a potirului.
în cultul ortodox sunt trei acoperăminte: unul pentru disc, altul pentru
potir şi al treilea, mai mare, numit aer, cu care se acoperă ambele vase sfinte
(discul şi potirul). Numele de aer îl purta şi bucata de pânză cu care se învelea
Sfânta Evanghelie (secolele X-XIII) când se ieşea la vohodul de la sfârşitul
slujbei din Vinerea Patimilor. Locul acestui aer l-a luat mai târziu Sfântul
Epitaf10.
Originea acoperămintelor trebuie căutată în şervetele simple, de care se
serveau creştinii în primele veacuri la acoperirea Darurilor, spre a le feri de
profanare prin atingerea din partea laicilor sau prin căde rea insectelor.
Canonul 73 apostolic osândeşte pe cei care îşi însuşeau obiecte sfinte sau
pânză (60ovr|v) din biserici. Deşi întrebuinţate încă de la început, vechile
pânze sau şervete n-au căpătat forma de azi a aco perămintelor decât mai
târziu, şi anume după ce s-a inaugurat între buinţarea pâinii euharistice sub
forma actuală de Agneţ (începând cu secolul al VlII-lea) 316 317 . Pe fiecare
acoperământ se coase sau se brodează cel puţin semnul Sfintei Cruci, iar unele
316
Vezi subcapitolul Epitaful, de mai jos.
317
Vezi şi subcapitolul Dezvoltarea ritualului Proscomidiei după secolul al VI-lea, din
capitolul Istoria Liturghiei Ortodoxe, din voi. Liturgica Specială.
303
dintre vechile acoperăminte mari (aere), care se mai păstrează în muzeele

mănăstireşti sau de stat, constituie opere importante ale artei ţesăturilor şi
broderiilor la noi"2.
c) Epitaful (emtcupiov, de la erti - pe şi tcvpoq - mormânt), numit şi

Sfântul Aer sau Plasceniţa (de la termenul vechi slav), este o pânză de in sau
de mătase, de catifea sau de muşama, pe care se află imprimată, brodată sau
zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Se întrebuinţează o singură dată pe
an, la slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, când este scos în procesiune din
sfântul altar şi aşezat în mijlocul bisericii, pe o masă sau pe un analog, şi la
slujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor (Utrenia Sâmbetei celei Mari),
când este purtat în procesiune in jurul bisericii şi apoi aşezat pe Sfânta Masă,
unde rămâne până la înălţarea Domnului, când este ridicat şi pus la locul unde
se păstrează tot anul.
Epitaful închipuie trupul mort al Domnului, amintind de înmormântarea
acestuia, iar ridicarea lui de pe Sfânta Masă în miercurea din ajunul înălţării
simbolizează înălţarea la cer a Mântuitorului.
Originea şi folosirea epitafului este strâns legată de evoluţia cântării
Prohodului din slujba Deniei de Vineri noaptea în săptămâna Sfintelor Patimi
(Utrenia Sâmbetei celei Mari), care, în forma sa actuală, datează din secolul al
XIV-lea. El s-a dezvoltat din aerul sau acoperământul cel mare, folosit pentru
învelirea Sfintei Evanghelii, cu care la început (secolele X-XIII) se făcea
vohodul de la sfârşitul acestei slujbe. Acest vohod s-a dezvoltat cu timpul şi a
luat un caracter mai dramatic, fiind prelungit prin ieşirea afară din biserică şi
ocolirea ei, care închipuia procesiunea funebră pentru purtarea trupului
Domnului de la Golgota la locul mormântului, iar aerul de la început a luat,
treptat, dimensiuni din ce în ce mai mari, 318 319 până la mărimea actuală (1,50-
2 m lungime), înlocuind Sfânta Evanghelie şi reprezentând trupul mort al
m
I.D. Ş TEFĂ NESCU , Autels, tissus et binderies liturgiques, Bucureşti, 1944; I.D.
319 ÂNESCU ,„Voiles d’iconostase, teintures du ciboire, aer, aers ou voiles des processions”, în
■\nulecta, Neamţ, 1943; V. V ATĂŞANU , Parte bizantine in Romania. I ricami liturgici (Broderiile
liiuijţice), Roma, 1945; Corina N ICOLESCU , „Broderiile din Ţara Românească în secolele XIV- ■
VIII” în voi. Studii asupra tezaurului restituit de URSS, Bucureşti, 1958; Corina N ICOLESCU ,
Broderiile din Moldova. Aere şi epitafe”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XL1X (1973), 1-2,
cp ('2-80; Ana Maria M USICESCU , Muzeul Mănăstirii Putna, Bucureşti, 1967.
304
LITURGICA GENERALĂ
Domnului, prohodit de mironosiţe şi purtat spre mormânt320. Aşa se şi explică

asemănarea de numire şi de iconografie dintre aer (acoperământul sfintelor
vase) şi epitaf.
Cele mai vechi epitafe liturgice care se păstrează până azi provin din
secolul al XIV-lea, dintre care trei sunt de origine românească (epitafele Sf.
Nicodim de la Tismana şi de la Cozia din 1396 şi al lui Mircea cel Bătrân de
la Cozia). Iconografia epitafului este identică cu cea de pe antimise321, scena
principală din această iconografie, punerea în mormânt a trupului Domnului,
fiind brodată cu fir de mătase sau de aur pe fond de stofe de preţ (mătase,
catifea, brocart etc.). Epitafele cele mai vechi reprezintă opere de mare valoare
ale artei ţesăturii şi broderiei la români322.
în timpul mai nou se întrebuinţează, pe la unele biserici, şi un epitaf cu
icoana Adormirii Maicii Domnului, utilizat la Privegherea din ajunul
praznicului Adormirii Maicii Domnului, în acelaşi mod în care se foloseşte
epitaful propriu-zis (al Mântuitorului) la slujba Prohodului din noaptea Vinerii
Patimilor323.
Drăghiceanu, V, „Un epitaf al mitropolitului Ştefan din anul 1652 ", în:
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXII (1929), pp. 29-33;
Giurescu, D.C., „Contribuţii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi", în:
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXVI (1960), 3-4, pp. 215-238;
Năsturel, P.S., „VEpitaphios Constantinopolitain du monastere roumain
de Secou (1608)”, în XapioTi'jptov eic; Avaorăotov ’OpXăvSov, voi. IV,
Atena, 1967-1968, pp. 129-140;
320
Pr. M. A POSTOL , „Epitaful liturgic şi întrebuinţarea lui în cultul ortodox”, în: Glasul
Bisericii, XX (1961), 1-2, p. 112 ş.u. Sunt şi epitafe cu două scene iconografice: coborârea de pe
Cruce şi jelirea Mântuitorului (Bprjvoc;); cf. Oct. M ĂRCULESCU , „Epitaful de la Mănăstirea Negru
Vodă din Câmpulung-Muscel”, în: Biserica Ortodoxă Română, XCI (1973), 3-5, p. 433 ş.u
321
Vezi în urmă, pp. 300, 301.
322
Vezi lucrările citate la nota 112; cf. Em. T URDEAN U , „La broderie religieuse eu Roumanie.
I. Les epitaphioi moldaves aux XV-e et XVI-e siecles”, în: Cercetări literare, voi IV, Bucureşti,
1940, pp. 164-214; Ana Maria M USICESCU , Broderia medievală româneau a. Bucureşti, 1969.
323
Pr. Ilie R OŞOGA , Prohodul Maicii Domnului, Târgu-fiu, 1937.
305
Nicolaescu, C., „Broderiile din Moldova. I. Aere şi epitafe (fişe de

catalog)”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XLIX (1973), 9-10, pp. 656-
671;
Trenkle, E., Liturgische Gerăte und Gewănder der Ostkirche, Miinchen,
1962.
4. Obiecte de cult din alte materii
După materialul din care este făcut, o categorie aparte o alcătuieşte

buretele (6 onoyyoc, şi f| onoyyiă, spongia, penicillum, penicillus, purifi-
catorium), care se păstrează în antimisul împăturit pe Sfânta Masă şi se
foloseşte în timpul Sfintei Liturghii, îndată după desfacerea Sfântului Antimis,
pentru strângerea firimiturilor rămase eventual pe antimis (la cererea „Să-i
unească pe dânşii...”, din ectenia pentru catehumeni) şi apoi la strângerea şi
punerea în Sfântul Potir a părţilor din Sfântul Trup şi a miridelor de pe Sfântul
Disc, după împărtăşirea preotului şi a credincioşilor. Se foloseşte şi la
împărtăşirea sfinţiţilor slujitori ori de câte ori mânuiesc părţi din Sfântul
Agneţ, pentru a-şi şterge degetele şi palmele de firimiturile din Sfântul Trup
rămase pe ele.
Un alt burete se foloseşte pentru ştergerea şi uscarea potirului la pros-
comidiar, după consumarea rămăşiţei Sfintelor Daruri, la sfârşitul Sfintei I
iturghii. Acesta se păstrează totdeauna la proscomidiar (unii îl ţin în potir).
Cea dintâi menţiune despre întrebuinţarea buretelui o avem la Sf. loan
Gură de Aur"7. Buretele se întrebuinţează şi în riturile liturgice ale Bisericilor
Orientale necalcedoniene, ceea ce poate constitui o dovadă despre folosirea
acestui obiect înainte de separarea Bisericilor Orientale.
Buretele ne aduce aminte de buretele îmbibat cu oţet şi fiere, care a fost
întins Mântuitorului pe Cruce, pentru potolirea setei (cf. Matei 27,48). 324
324
Comentariu la Epistola către Efeseni, Omilia a IIl-a, în PG 62: „Nu vezi pe slujitorii
noştri (ijpETepoue oitcexcu;) spălând Masa cu buretele (xfj CFTTOYYK?) şi curăţitul (sfântul)
locaş?”.
306
CAPITOLUL II
VESMINTELE LITURGICE
>
1. Folosul şi importanţa lor în cult
Prin veşminte liturgice înţelegem îmbrăcămintea specială pe care o

întrebuinţează slujitorii altarelor în timpul săvârşirii sfintelor slujbe ale
cultului divin public ortodox.
Este îndeobşte recunoscută importanţa îmbrăcămintei, în general, ca
mijloc prin care se exteriorizează în mare măsură personalitatea omului,
posibilităţile, gusturile şi adesea chiar dispoziţia lui sufletească. Biserica s-a
îngrijit, încă din vechime, ca slujitorii ei sfinţiţi să se înfăţişeze înaintea lui
Dumnezeu în veşminte deosebite de cele obişnuite. I )e altfel, pentru a arăta
situaţia lor deosebită în cadrul societăţii, clericii sunt îndatoraţi să poarte, chiar
în viaţa de toate zilele, costumul clerical, deosebit de cel al laicilor atât prin
formă sau croială, cât şi prin culoare325.
Cu atât mai mult se impune această obligaţie în timpul oficierii serviciilor
divine, când clericii se prezintă în faţa lui Dumnezeu pentru a l aduce, din
partea lor şi a credincioşilor, cuvenita închinare, laudă şi mulţumire, ori pentru
a obţine de la El cele de trebuinţă pentru viaţa religioasă a Bisericii. Prin
forma, culoarea şi calitatea materialului lor, deosebite de cele ale hainelor din
uzul zilnic, sfintele odăjdii produc o impresie puternică asupra credincioşilor;
ele inspiră acestora respect faţă de purtătorii lor şi creează o atmosferă de
sărbătoare, proprie săvârşirii serviciului divin. în plus, veşmintele liturgice
325
Cf. Canonul 27 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, Canonul 16 al Sinodului al VlI-lea I
uimenic, în Arhid. loan N. F LOCA , Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, '005,
pp. 132, 193) şi Articolul 31 al Regulamentului de procedură al instanţelor disciplinare ■ Im
Biserica Ortodoxă Română.
307
contribuie la sporirea frumuseţii spirituale a cultului religios şi prin bogatele

lor semnificaţii simbolice, pe care le vom expune în cele ce urmează.
2. Originea şi vechimea lor
Cu privire la originea şi vechimea veşmintelor liturgice în Biserică,

există mai multe păreri. Unii (mai ales liturgiştii răsăriteni) cred că ele îşi au
originea în epoca apostolică, fiind o continuare a veşmintelor din cultul
Vechiului Testament, pe care le purtau arhiereii, preoţii şi leviţii în serviciul
Cortului Mărturiei şi apoi al Templului, potrivit rânduirilor prescrise de
Dumnezeu prin Moise (Ieşirea 28, 1-43; 39, 1-31; cf. Leviticul 8, 7-9, 30).
Această părere conţine o mare parte de adevăr, căci, cu toate că veş-
mintele sfinte ale Vechiului Testament nu au trecut în cultul creştin cu formele
şi denumirile lor de atunci, totuşi, Biserica s-a inspirat, într-o oarecare măsură,
din cultul Legii Vechi, când a rânduit veşminte speci ale în cultul Noului
Testament.
O altă părere, susţinută mai ales de liturgiştii şi istoricii apuseni, caută
originea veşmintelor liturgice din Biserica veche în îmbrăcămin tea civilă a
lumii greco-romane, în cadrul căreia a apărut şi s-a întins creştinismul. Potrivit
acestei păreri, cei dintâi clerici creştini săvârşeau diferitele acte de cult cu
haine obişnuite, din viaţa de toate zilele; abia mai târziu s-a luat obiceiul de a
se îmbrăca pentru serviciul liturgic veş minte speciale de culoare albă, care se
deosebeau de cele din uzul zilnic. Această părere privitoare la originea
veşmintelor liturgice conţine şi ca o parte de adevăr, mai ales când este vorba
de forma unora dintre veş mintele liturgice de azi.
Unii liturgişti socotesc că cea mai veche dovadă despre existenţa unor
veşminte liturgice s-ar afla în Epistola a Il-a către Timotei a Sf. Ap. Pavel (4,
13), unde este vorba despre felomd (TOV cpaiXoviţv) uitat de Sfântul Pavel la
Troada, dar, după cei mai autorizaţi interpreţi ai Sfintei Scripturi, felonul
acesta nu era un veşmânt liturgic, ci era o haina exterioară (un fel de
pelerină)326, care făcea parte din îmbrăcămintea obişnuită pe atunci în uzul
326
Cf. La Sainte Bible, voi. Ill, trad. Augustin Bea, f. Capellades (OP), Ed. Planete, Paris,
l%5, p. 362, unde termenul TOV <pctA6vr|v e tradus cu mantaua {le manteau).
308
LITURGICA GENERALĂ
zilnic327.
Cele dintâi documente sigure despre întrebuinţarea unor veşminte
speciale pentru cult provin din secolul al IlI-lea. în picturile din catacombe (ca
în Catacomba Priscillei) se găsesc înfăţişate chipuri de creştini rugându-se
(orantes, oranţi), care aveau pe cap şi pe umeri un fel de acoperământ ca un
ştergar lat şi lung, folosit numai în timpul rugăciunii; din acesta ar fi derivat,
după unii, orarul de mai târziu, folosit de diaconi.
în veacul al IV-lea, mărturiile despre folosirea unor veşminte pentru cult
devin mai numeroase, dovedind că erau deja în uz veşmintele liturgice
principale, întrebuinţate şi azi. Astfel, în cuvântarea ţinută de el la sfinţirea
bisericii din Tir, Episcopul Eusebiu al Cezareei zice că preoţii cărora se adresa
erau îmbrăcaţi în tunică, împodobiţi cu coroană şi cu haină sacerdotală328.
Spre sfârşitul aceluiaşi veac, Fericitul Ieronim vorbeşte clar despre
întrebuinţarea unor veşminte speciale pentru săvârşirea cultului:
„Dumnezeiasca religie are o anumită îmbrăcăminte în timpul slujirii şi alta în
uzul şi viaţa obişnuită. (...) De unde învăţăm că nu trebuie să intrăm în Sfânta
Sfintelor cu haine de toate zilele şi murdărite din pricina întrebuinţării în viaţa
obişnuită, ci trebuie să săvârşim Tainele Domnului cu conştiinţa curată şi cu
veşminte curate” 329 în cuvântarea rostită la hirotonia sa ca episcop, Sf.
Grigorie Teologul se adresează arhiereului slujitor, zicând: „Acum mă ungi,
Părinte Sfinte, mă îmbraci în haină lungă şi pui pe capul meu cunună”330.
Istoricul Sozomen ne spune că vrăjmaşii Sf. loan Gură de Aur, după ce
acesta fusese depus din scaun, au intrat în noaptea de Paşti în bise- i ică şi au
maltratat pe preoţi şi pe diaconi, deşi aceştia erau îmbrăcaţi
110
A se vedea, mai departe, la felon sau sfită.
328
E USEBIU DE C EZAREEA , Istoria bisericească, X, 4, în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti,
voi. 13, trad. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
329
FERICITUL IERONIM, Comentariu la Prorocia lui lezechiel, 44, in PL 25, col. 457; cf. 11
iticiTUL IERONIM, Dialog contra pelagienilor, 1,17.
330
SF. G RIGORIE T EOLOGUL , Cuvântarea a V-a, 4, în PG 35, col. 668.
309
î
în veşminte sacerdotale331. Sf. loan Gură de Aur cerea ca la moarte să fie

îmbrăcat în veşminte sacerdotale albe, iar hainele lui de toate zilele să fie
dăruite săracilor332. Fer. Teodoret al Cirului spune că Sf. împărat Constantin
cel Mare a cumpărat veşminte scumpe pentru biserica zidită de el la Ierusalim
şi a impus Episcopului Macarie să le poarte la sărbătoarea Botezului
Domnului333 334.
în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Canoanele 22 şi 23 ale
Sinodului local din Laodiceea (în Asia Mică) vorbesc despre orarul purtat de
diaconi la serviciul divin12’.
Pe temeiul unor astfel de mărturii pozitive, putem conchide că, în
primele secole, preoţii creştini oficiau sfintele slujbe numai în hainele lor
obişnuite, dar acestea erau curate, erau haine de sărbătoare, în general de
culoare albă. De la o vreme, acestea se foloseau numai pentru actele de cult,
dar ele păstrează, de obicei, forma şi culoarea hai nelor din uzul zilnic,
menţinând-o, de preferinţă, chiar după ce forma sau croiala acestora se
schimbă. Ele se distingeau de hainele purtate curent în viaţa de toate zilele
prin aceea că au început de timpuriu să fie ornate cu semnul Sfintei Cruci. La
veşmintele acestea s-au adăugat cu timpul şi altele, de care s-a simţit nevoie,
mai ales începând cu secolul al IV-lea, când veşmintele liturgice devin din ce
în ce mai necesare, mai numeroase şi mai luxoase, pentru a atrage, prin
splendoarea cultului, pe cei încă neconvertiţi la creştinism. începând de
atunci, s-au fixat, treptat, veşminte liturgice anumite pentru fiecare treaptă a
clerului.
331
S OZOMEN , Istoria bisericeacă, VIII, 21, trad, t I OSIF G HEORGHIAN , Bucureşti, 180 p.
314.
332
S F . I OAN G URĂ DE A UR , Omilia 82 (alias S3) la Matei, în coli. Părinţi şi Scriiton
Bisericeşti, voi. 23, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Biserii II Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1994; S F . I OAN G URĂ DE A UR , Omilia la pilda fiului risipitor, III PC 59, col.
520.
333
F ER . T EODORET DE C IR , Istoria bisericească, 11,27, in coli. Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti. voi. 17, trad. Pr. V. Sibiescu, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Români, Bucureşti, 1995, p. 120.
334
Nicodim M ILAŞ , Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoţite de comentarii, voi. II, pai tea
310
I. trad. U. Kovincici, N. Popovici, Arad, 1930-1936, pp. 98-99, cf. Arhid. loan N. F LOI \
< auoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 244.
LITURGICA GENERALĂ
3. Culoarea veşmintelor liturgice
în ceea ce priveşte culoarea veşmintelor, la început (cel puţin până in

secolele V-VI) ea era albă pentru toate veşmintele, simbolizând puritatea şi
sfinţenia slujitorilor şi totodată cinstea cu care erau învestiţi, precum şi
bucuria resimţită de ei pentru aceasta. Abia după secolul al VI-lea s-au
adoptat şi alte culori: cea roşie, folosită pentru sărbătorile sfinţilor martiri,
simbolizând sângele vărsat de Mântuitorul şi de sfinţii Săi pentru credinţă, şi
cea neagră pentru zilele de post şi pentru slujbele funebre, simbolizând
pocăinţa şi întristarea335.
La apuseni s-au adăugat şi alte culori: cea verde, simbolizând speranţa
în mântuire şi în dobândirea fericirii veşnice, cea violetă ş.a., a căror
întrebuinţare este strict reglementată prin dispoziţiile din Codex luris
Canonici.
După cele trei trepte ale clerului, veşmintele se împart in: diaco- neşti,
preoţeşti şi arhiereşti. Ne vom ocupa mai departe de fiecare dintre ele,
începând cu cele diaconeşti.
4. Vesmintele diaconeşti
>>
în timpul slujirii, diaconii poartă trei veşminte: stiharul, orarul şi

mânecuţele.
a) Stiharul (oToixdpiov sau cmxdpiov, talaris, alba, dalmatica) este un
veşmânt lung, cu mâneci largi, ca o cămaşă de noapte, care acoperă corpul de
la grumaz până la picioare. Denumirea provine de la dungile sau şirurile de
purpură (broderie), numite stihuri (crrixoi, clavi), cu care era împodobit.
O haină exterioară lungă, ca o tunică sau ipingea, purtau şi greco-
335
Cf. SF. S IMEON AL T ESALONICULUI , Despre Sfânta Liturghie, cap. 83, în voi. Tractat
asupra tuturor dogmelor..., trad, t C HESARIE AI . R ÂMNICULUI , Toma T EODORESCU (ed.),
Bucureşti, 1866, p. 92; t D IMITRIE C HOMATENUL (arhiepiscop al Bulgariei în secolul al XII- Ica),
Răspuns către Constantin Cabasila, mitropolit de Dyrrachium, în Zvvraypa TWV Oeiwv M U icpwv
Kavovtov (Colecţia dumnezeieştilor şi sfintelor canoane - Sintagma Ateniană), voi. V, ti.A. R ALLI ,
M. P OTLI (eds), Atena, 1859,p. 430); G HEORGHIOS C ODINOS C OUROPALATES , Despre oficiile
Marii Biserici, Imm. B EKKER (ed.), în coli. Corpus Scriptorum Historiae IW. antinae, voi. 14,
Bonn, 1863, p. 44.
311
romanii, Sfinţii Apostoli şi primii creştini, ea fiind numită, în general, XţTtbv

sau ipcmov, adică tunică sau manta (cf. Matei 10, 10; Marcu 6, 9; Luca 22,
36; Faptele Apostolilor 12, 8). Până în secolul al IV-lea, această haină era
purtată şi de femei şi de clerici, iar după aceea încetează de a mai fi purtată în
viaţa de toate zilele şi devine un veşmânt exclusiv liturgic. Stiharul liturgic
este privit ca o continuare a tunicii lungi până la glezne, numită în Septuaginta
XITCOV no6f]pr|c;, iar în Vulgata, tunica Unea sau talaris, pe care o purtau
preoţii Legii Vechi (Ieşirea 39, 27; cf. Leviticul 8, 13). La început se făcea,
ca şi în Vechiul Testament, din stofa de lână de culoare deschisă, mai ales
albă, pentru a simboliza curăţia creştinilor; de aceea, la latini, acest veşmânt
se numea tunica alba sau, simplu, alba, denumire rămasă până azi în uz (fr.
aube). Cu timpul s-au întrebuinţat şi alte culori.
în secolul al IV-lea, stiharul era deja generalizat în uz ca veşmânt liturgic,
sub diverse numiri, precum vedem dintr-un text al Sf. loan Gură de Aur, care
spune că cinstea preoţilor şi a diaconilor slujitori stă în dreptul lor de a
administra Sfânta împărtăşanie, iar nu în „tunica albă, strălucitoare”
(XITCOVIOKOV), cu care sunt îmbrăcaţi129. Toţi slujitorii bisericeşti purtau în
timpul slujirii această haină albă, exterioară; de aceea, stiharul a ajuns un
veşmânt comun tuturor treptelor (atât inferioare, cât şi superioare) ale
clerului. Astăzi însă, sti harul diaconesc se deosebeşte de celelalte prin culoare
şi prin forma mânecilor, el rămânând la diaconi veşmântul exterior, pe când
la pre oţi şi arhierei a devenit veşmânt interior, fiind acoperit de alte veşminte,
intrate mai târziu în uz (felonul sau sfita la preoţi, sacosul şi mantia la
arhierei).
Diaconul îmbracă stiharul şi orarul la toate serviciile divine la care ia
parte, iar la Sfânta Liturghie îmbracă şi mânecuţele. El cere mai întâi
binecuvântare pentru toate veşmintele, de la preot sau arhiereu, apoi sărută
stiharul (pe locul din spate, unde are cruce), în semn de respect, .şi il îmbracă,
rostind formula: „Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul,
SF. I OAN GURĂ DE AUR, Omilia 83 la Matei, in PG 58, col. 745, şi în coli. Părinli ,M
Scriitori Bisericeşti, voi. 23, p. 936.
că m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi cu haina veseliei m-a împodobit;
ca unui mire mi-a pus cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă”
(cf. Isaia 61, 10).
312
LITURGICA GENERALĂ
Stiharul diaconesc se confecţionează din stofă mai ales de culoare albă

(aceeaşi stofa din care se confecţionează felonul preoţesc), simbolizând
curăţenia spirituală a persoanelor sfinţite care îmbracă acest veşmânt, potrivit
vedeniilor descrise de Sf. loan Evanghelistul în Apocalipsa 1, 13; 4, 4; 6, 11,
unde sunt înfăţişaţi Dumnezeu-Tatăl în slava cerească, înconjurat de cei 24 de
Bătrâni şi de Sfinţii Martiri, îmbrăcaţi în haine albe şi lungi până la picioare.
Şi întrucât diaconii în oficiul lor liturgic închipuie pe Sfinţii îngeri130, stiharul
simbolizează strălucirea şi curăţenia spirituală a îngerilor, care adesea s-au
arătat oamenilor în veşminte albe, strălucitoare, cum a fost îngerul care s-a
arătat femeilor mironosiţe la înviere131.
La preoţi, „stiharul, care este alb, închipuie strălucirea Dumnezeirii şi
viaţa vrednică de admiraţie a preotului”132. La arhierei, stiharul simbolizează
„curăţia şi luminarea lui Iisus şi strălucirea şi curăţia îngerilor”133. Râurile
care împodobeau odinioară materia stiharului purtat de ei mai simbolizează
darul bogăţiei învăţăturii, cu care trebuie să fie înzestrat arhiereul, după
cuvântul Mântuitorului; „Cel ce crede întru Mine, râuri de apă vie vor curge
din pântecele lui” (loan 7, 38)13'. Stiharul cu râuri albe şi roşii simbolizează
sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului pentru mântuirea lumii135.
în Biserica veche, chiar şi membrii clerului inferior (citeţii, psalţii şi
ipodiaconii) purtau în biserică un stihar mai scurt, pe care îl primeau la
13,1
Vezi la capitolul despre Slujitorii bisericeşti, din Liturgicii generală, voi. 1 (p. 149 ş.u.).
151
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Explicare despre sfânta biserică, cap. 33, in voi. Tractat
asupra tuturor dogmelor..., p. 255.
132
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli- ■
are) mistică, in PG 98, col. 393 C.
133
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 81, p. 91.
134
Cf. SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, p. 90.
135
TEODOR BALSAMON, în PG 138, col. 1021; SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre
Sfânta Liturghie, cap. 79, p. 90; cf. Pravila Mare sau „Îndreptarea Legii", glava 52, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1962, p. 103): „Stiharul carele iaste alb închipuiaşte strălucirea dum-
mzăieştii lumini, iar râurile care le are iaste sângele şi apa carele curseră de in dumnezeiasca i
oastă a Domnului”.
hirotesie şi care se dă şi astăzi celor ce se hirotesesc citeţi şi apoi ipodia- coni,
înainte de hirotonia întru diacon136.
b) Orarul (tbpdptov sau opctptov, orariurn, sudarium, strophium, lin-
teolum, stola) este o piesă vestimentară specifică treptei diaconeşti. El are
astăzi forma unei fâşii înguste de stofa, lată de 0,15 m, lungă de 3,5 - 4 in,
313
făcută din bumbac, mătase sau din in şi brodată cu fire argintii sau aurii, care
formează cruci, frunze sau spice de grâu (se face din acelaşi material ca şi
stiharul diaconesc). El se pune pe umărul stâng, aşa încât un capăt al lui atârnă
peste spate până jos la picioare, iar cu capătul celălalt se trece peste piept, pe
subsuoara dreaptă şi se aduce, pe la spate, tot pe umărul stâng. Diaconul
prinde orarul de capătul liber, cu trei degete de la mâna dreaptă şi îl ridică în
dreptul frunţii în timpul rostirii ecteniilor sau al diferitelor formule liturgice,
invitând pe credincioşi la rugăciune ori la ascultarea cu atenţie a celor ce se
citesc sau se cântă în biserică. Când îl îmbracă, diaconul sărută crucea de pe
el şi zice: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”, adică imnul serafimilor din
viziunea lui Isaia (6, 3), care, odinioară, mai ales la greci, era brodat pe
orare137.
Care este originea cuvântului orar şi a orarului însuşi? Sunt, în această
privinţă, mai multe păreri. Astfel, după unii, termenul de orar vine de la
verbul latinesc oro, orare {a se ruga), pentru că orarul ar fi fost la început o
pânză subţire, albă, îngustă şi lungă, pe care o purtau pe mână diaconii pentru
a da semnalul la rugăciune. Aceasta ar fi reprezen tat, de altfel, acea bucată de
pânză pe care mai marele sinagogii o ridica, la anumite timpuri, dintr-un loc
înălţat, atunci când se citea Legea, pen tru ca poporul să zică: „Amin!” Cu
acelaşi scop s-ar fi introdus şi orarul în Biserica creştină: el era un semn cu
care se arăta participanţilor la sfintele slujbe, ca şi sfinţiţilor slujitori, urmarea
sau rânduiala diferitelor lucrări sfinte, a rugăciunilor, a lecturilor ori a
cântărilor; ridicând orarul 336 337 în sus, diaconii indicau astfel şi ora sau
timpul când credincioşii trebuiau să se roage, de unde ar veni şi termenul de
orar338.
După alţii, cuvântul orar ar veni de la os, oris, care înseamnă gură,
deoarece orarul ar fi fost la început un şerveţel cu care se ştergeau la gură
156
A se vedea rânduiala hirotesiei de citeţ şi de ipodiacon, în Arhieraticon, tipărit cu
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lid
Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012.
337
' Această formulă la îmbrăcarea orarului a fost adăugată numai la ultimele ediţii ale
l.iturghienilui românesc, începând cu cea de la Bucureşti, 1956. Pentru justificarea ei, ve/i Pr. P.ne
BRANIŞTE, „Observaţiuni şi propuneri pentru o nouă ediţie a Liturghierului roma nesc", in:
Biserica Ortodoxă Română, LX11I-LXIV (1945-1946), pp. 44-45.
338
P. ARCUDIUS, I. BONA, Rerunî liturgicarum libri duo, voi, 1,1,24, Ed. Regia, Torino,
1753.
314
LITURGICA GENERALĂ
credincioşii care se împărtăşeau cu Sfintele Taine 339 340 341 . în sfârşit, unii
canonişti ortodocşi, ca Teodor Balsamon şi Matei Vlastaris, derivă denumirea
orarului de la verbul grecesc opdco (a vedea, a observa), fiindcă cei care
poartă orarul trebuie să fie cu toată luarea aminte la săvârşirea Sfintelor Taine
şi la cele ce se întâmplă în sfântul locaş130.
Cel mai vechi document în care se vorbeşte despre orar îl constituie
Canoanele 22 şi 23 ale Sinodului local din Laodiceea în Asia Mică (secolul
al IV-lea), care interzic ipodiaconilor, anagnoştilor (citeţilor) şi psalţilor
purtarea orarului în timpul serviciului divin, socotindu-1 un veşmânt
distinctiv şi exclusiv al diaconilor1". într-o omilie la Parabola Fiului risipitor,
atribuită Sf. loan Gură de Aur342, orarul este numit 60ovr| {pânză, şervet)-,
era purtat de diaconi pe umărul stâng, fluturând ca nişte aripi îngereşti. Sub
aceeaşi denumire este pomenit orarul ca veşmânt diaconal într-o scrisoare a
lui Isidor Pelusiotul (t 435) 343 , textul respectiv fiind apoi copiat şi în
comentariul liturgic atribuit Sf. Gherman al Constantinopolului, după care
orarul simbolizează umilinţa lui Hristos, pe care a arătat-o când a spălat
picioarele ucenicilor344.
Despre forma şi simbolismul orarului vorbeşte şi Sf. Simeon al
Tesalonicului (t 1429), care spune că „orarul arată firea cei nevăzută a
îngerilor şi, atârnând pe umeri, simbolizează aripile lor; pe el e scris intreit
sfânta cântare a îngerilor («Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot...»)”.
339
Vezi tâlcuirea la Canonul 23 Laodiceea, în Pidalion, Neamţ, 1844, f. 292 r.
130
Eiivmypa m>v deitov K < XÎ tepwv xavovwv (Colecţia dumnezeieştilor şi sfintelor
canoane Sintagma Ateniană), voi. III, p. 191; voi. VI, p. 252.
341
Nicodim MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, voi. II, partea I, pp. 98-99, cf. Arhid. loan
N. FLOCA, Canoanele Bisericii Ortodoxe..., p. 244. Dreptul ipodiaconilor de a purta şi ei orarul,
încrucişat, cum fac şi azi, li s-a recunoscut mai târziu.
14:
SF. IOAN GURĂ DE AUR, Omilia la pilda Fiului Risipitor, în PG 59, col. 627-636.
343
Epistole, I, 136, în PG 78, col. 272 C.
344
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli- i
are) mistică, PG 98, col. 396 B.
315
Preot Prof. Univ. Dr. Hne B R A N I Ş T E
Acelaşi adaugă că diaconul încinge cruciş orarul, înainte de împărtăşire,

imitând prin aceasta pe serafimi, care îşi acoperă ochii în semn de umilinţă,
necutezând să privească slava Domnului14*.
c) Mănecuţele (empavuaa sau empciviKa, supermanicalia, manipuli,
brachialia), numite şi rucaviţe (de la termenul slav pyKa - mână), sunt piese
vestimentare comune celor trei trepte ierarhice, care se pun peste marginea
mânecilor stiharului, pentru a le strânge, ca să nu stânjenească mişcările
mâinilor.
Originea lor nu este prea clară. Mânecuţele nu au un corespondent în
veşmintele slujitorilor din Vechiul Testament. Unii cred că ele îşi au originea
în mănuşile împăraţilor, pe care aceştia le îmbrăcau în chip special pentru a
primi Sfânta împărtăşanie în mână; această provenienţă este însă puţin
probabilă.
Alţii sunt de părere că mânecuţele s-ar fi format din manipulum, adică
dintr-un şervet obişnuit sau o batistă mai mare, purtată în vechime de laici
pentru a-şi şterge sudoarea de pe faţă345 346.
După o altă părere, mai apropiată de adevăr, mânecuţele au luat naştere
din garniturile sau benzile de broderie care ornau în vechime mânecile
stiharului, îndeosebi la arhierei, şi pe care Sf. Gherman al Constantinopolului
le numeşte xct Xcopict xou axixapiou (/ora tunicae), zicând că acestea ar
simboliza legăturile cu care iudeii au legat mâi nile lui Iisus spre a-L duce la
judecată, în faţa lui Ana şi a lui Caiafa347. Pentru a fi mai uşor curăţate ori
pentru a fi ferite de deteriorare, marginile mânecilor stiharului au fost
desfăcute de stihar, formând o piesă deosebită, în formă de manşete, dând
naştere mânecuţelor de azi. Ele se confecţionează din materialul veşmintelor
exterioare (felon, sacos).
Mărturii despre existenţa şi folosirea mânecuţelor sub forma şi
denumirea de azi avem abia din secolul al XI-lea. Se pare că până in secolul
345
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 173-174, p. 136;
Explicare despre sfânta biserică, cap. 35-36, p. 256.
346
J. MARTIGNY, Dictionnaire des antiquites chretiennes, p. 783, n. 4; V. THALHOFEII,
lltindbuch der Katholischen Liturgik, Freiburg, 1869, pp. 872-873; B. CIREŞEANU, Tezaurul
liturgic al Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit, voi. II, Bucureşti, 1912, p. 423, n. 3.
SE. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (exph
cure) mistică, în PG 98, col. 393 C. Cf Joseph BRAUN, Die liturgische Gewandung..., Ed. Herein.
Freiburg, 1907, pp. 99-101.
316
LITURGICA GENERALĂ
al XII-lea purtarea lor era rezervată numai arhiereilor; purtarea lor de către
preoţi şi diaconi s-a introdus mai târziu şi s-a generalizat în secolele XV-
XVII118.
Diaconii folosesc mânecuţele numai la oficierea Sfintei Liturghii, iar
preoţii şi arhiereii şi la alte slujbe, la care trebuie îmbrăcate toate veşmintele.
La îmbrăcarea lor se sărută crucea de pe ele şi se rosteşte, la cea dreaptă,
formula: „Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă,
Doamne, a sfărâmat pe vrăjmaşi şi cu mulţimea slavei fale ai zdrobit pe cei
potrivnici” (cf. Ieşirea 15, 6-7)149; iar la cea stângă: „Mâinile Tale m-au făcut
şi m-au zidit; înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale” (Psalmul 118,
73).
Deoarece mâna este organul prin care se exercită forţa de lucru a omului,
mânecuţele simbolizează puterea lui Dumnezeu, Care dă tărie slujitorilor Săi,
precum indică formula pentru îmbrăcarea mânecuţei din dreapta. Unii
tâlcuitori ai cultului spun că mânecuţele amintesc de funiile cu care au fost
legate mâinile Mântuitorului după arestarea Sa în Grădina Ghetsimani, spre a
fi dus la judecată şi patimi150. Ambele semnificaţii simbolice ale mânecuţelor
se găsesc şi la Sf. Simeon al Tesalonicului: „Mânecuţele închipuie lucrarea
lui Dumnezeu cea atotfăcătoare [...] şi legăturile mâinilor Mântuitorului, cu
care, legat fiind, a fost dus la Pilaf’151.
5. Veşmintele preoţeşti
în timpul slujirii, preoţii poartă următoarele cinci veşminte: stiharul,

mânecuţele, epitrahilul, brâul sau cingătoarea şi felonul sau sfita. Sf. Simeon
al Tesalonicului zice:
ns pr petre VINTILESCU, Contribuţii la revizuirea Liturghierului român, Bucureşti, 1930, p.

73.
149
Redăm formulele aşa cum se găsesc in ediţiile Liturghierului românesc, începând cu i ea
din 1956 până în prezent.
150
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli- i
are) mistică, în PG 98, la nota 28; TEODOR BALSAMON, Răspunsul 34 către monahul Marcu, în
/’(>' 138, apud B. CIREŞEANU, Tezaurul liturgic..., voi. II, 423, n. 4.
151
SF SIMEON AL TESALONICULUI, Explicare despre sfânta biserică, cap. 42, p. 91; si.
SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 81, p. 256. Cf. Pravila Mare i
317
îndreptarea Legii), glava 52, p. 103.

„Preotul se îmbracă cu cinci veşminte, fiind şi el desăvârşit şi ca unul
care are dar lucrător de sfinţire, căci cinci sunt simţirile desăvârşite ale
trupului şi cinci sunt puterile sufletului, pe care şi preotul le sfinţeşte,
botezând şi sfinţind pe om”152.
Despre stihar şi mânecuţe am vorbit mai înainte, ele fiind comune tuturor
treptelor preoţiei.
a) Epitrahilul (emTpaxnXtov, de la ETU - peste şi xpdxr|Xoc; - grumaz,
sau Tiepi TpaxtiXiov - în jurul gâtului) sau, popular, patrafir, nu este altceva
decât orarul diaconesc trecut peste grumaz şi atârnând în jos, cu ambele laturi
apropiate. Sf. Simeon al Tesalonicului, vorbind despre hirotonia diaconului în
treapta de preot, spune că atunci, luând arhiereul capătul de la spate al
orarului, i-1 pune pe umărul drept, în jurul grumazului, ca pe un jug; orarul
devine astfel epitrahil, arătând semnul preoţiei depline, care se dă noului
hirotonit, prin care el poate sluji Sfintele Taine153. Picturile bisericeşti din
secolele XII-XVII înfăţişează chipuri de preoţi purtând epitrahilul ca un orar
pus peste umeri şi cu capetele aduse pe piept. Şi azi, în Biserica Ortodoxă,
sunt încă două feluri de epitrahile: o formă mai veche, ca un orar îndoit, şi alta
mai nouă, dintr- o singură bucată de stofa, având o deschizătură la partea
superioară, pentru a vârî capul prin ea, iar capătul inferior fiind de obicei ornat
cu franjuri154.
Epitrahilul se confecţionează din acelaşi material ca şi felonul preoţesc
sau ca sacosul arhieresc şi este ornat cu mai multe cruci, brodate ori cusute cu
galon (mai rar cu chipuri sfinte). Este veşmântul cel mai mult folosit de către
preot; la unele slujbe (Ierurgiile săvârşite afară din biserici) preotul îmbracă
numai epitrahilul, la altele (Ierurgii sau Taine la care se citeşte şi Evanghelie)
îmbracă epitrahilul şi felonul sau toate veşmintele (la 348 349
Sfânta Liturghie), dar fără epitrahil nu se poate săvârşi nicio slujbă religioasă.
152
SF. SIMEON AI. TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 83, p. 92.
349
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 180-181, pp. 138-139.
IM
în Apus, se pare că epitrahilul a fost introdus aproximativ prin veacul al Vl-lea, sul> forma
de orar, la început ca veşmânt diaconesc, dar a fost păstrat apoi şi de preoţi şi episcopi. sub
denumirea de stola, fr. etole (comună pentru epitrahil şi felon). Şi azi, preoţii romano i.ilolici
poartă orarul pe amândoi umerii, cu capetele lăsate in jos pe piept, iar în timpul Sfintei I ilurghii,
capetele se încrucişează pe piept.
318
LITURGICA GENERALĂ
Sf. Simeon al Tesalonicului zice cu privire la aceasta:
„Fără epitrahil nicio Taină să nu se săvârşească. Iar dacă se va

întâmpla să fie de trebuinţă a se face vreo Taină sau o molitfa (rugăciune),
Botez sau altceva din cele sfinte şi nu se va găsi epitrahil, atunci (preotul),
spre a nu rămâne lucrarea nefacută, blagoslovind să-şi pună brâul sau o
bucată de funie ori de pânză, ca un epitrahil, şi astfel să săvârşească Taina.
Iar după aceea, lucrul care a slujit ca epitrahil să fie păstrat într-un loc
deosebit sau să fie întrebuinţat la ceva sfânt. Numai cele ce sunt obişnuite
în mănăstiri, la Miezonoptică, la Ceasuri şi la Pavecerniţă, le pot zice
preoţii tară epitrahil”350.
Când îmbracă epitrahilul, atât preotul, cât şi arhiereul îl binecuvântează

mai întâi, îl sărută pe crucea de pe partea superioară şi apoi rostesc formula:
„Binecuvântat este Dumnezeu, Cel Ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca
mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe
marginea veşmintelor lui” (cf. Psalmul 132, 2-3).
Potrivit acestei formule, epitrahilul simbolizează puterea harului
dumnezeiesc, care se pogoară asupra preotului şi prin care el slujeşte cele
sfinte, şi totodată jugul cel bun al slujirii lui Hristos, luat de bunăvoie de către
preot şi episcop, la chemarea Mântuitorului (cf. Matei 11, 29). El aminteşte
totodată şi de Crucea Pătimirii, purtată de Hristos pe Drumul Calvarului351,
sau de funia cu care El a fost legat când a fost dus in faţa arhiereului, spre
judecată 352 . Franjurile cu care se termină capătul inferior al epitrahilului
simbolizează sufletele credincioşilor, a căror răspundere o poartă preotul353.
b) Brăul (t'i (ii> vi], zona, (tovdpiov, cingulum, baltheus) sau cingă-
toarea (arhaic, poiasul, provenit din slavă) este o piesă vestimentară de stofa,
350
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Răspuns Ia întrebarea unui arhiereu, 17, in voi. Tractat
asupra tuturor dogmelor..., pp. 315-316.
351
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 181, p. 139; Despre
sfânta biserică şi sfinţirea ei, cap. 39, p. 256.
352
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare)
mistică, în PG 98, col. 393 C-D. Aceeaşi interpretare, şi în Pravila Mare (îndreptarea legii), glava
52, p. 103. Sfântul Gherman adaugă faptul că „partea dreaptă a epitrahilului înseamnă trestia pe
care au dat-o în mâna lui Hristos, bătându-şi joc de El, iar partea stângă înseamnă purtarea Crucii
pe umerii Săi”.
353
S. SALAVILLE, Liturgies orientates. Notions generates..., Paris, 1942, p. 159.
319
lungă de 1/2 m şi lată de 6-8 cm, cu care arhiereul şi preotul se încing peste
stihar, strângându-1 în jurul mijlocului, spre a nu-i incomoda în lucrarea celor
sfinte.
Brăul era întrebuinţat la toate popoarele vechi, îndeosebi la orientali, care
purtau în general veşminte lungi şi largi. îl găsim şi printre veşmintele purtate
de preoţi şi arhierei în Vechiul Testament (cf. Ieşirea 28, 8, 39-40; 39, 5, 29).
Prorocul Isaia îi dă deja o interpretare simbolică: „Dreptatea (lui Mesia) va fi
ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru coapsele
Lui” (Isaia 11, 5), iar în viziunea Sf. loan Evanghelistul, descrisă în
Apocalipsa 1,13, „Fiul Omului era îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare
şi încins pe sub sân cu brâu de aur”.
Fericitul Ieronim aminteşte de cingătoarea purtată în viaţa de toate zilele,
numind-o baltheus354, iar un biograf apusean al Sf. Grigorie cel Mare spune
că cei evlavioşi cinsteau, ca pe nişte relicve venerabile, brâul (baltheus)
acestui Sfânt Părinte355.
în Biserica Romano-Catolică brâul este purtat şi de diaconi, pe când în
Biserica Ortodoxă a rămas rezervat numai preoţilor şi arhiereilor.
Preotul şi arhiereul îmbracă brâul la săvârşirea Sfintei Liturghii şi a
celorlalte slujbe la care trebuie îmbrăcate toate veşmintele. După ce îl bine
cuvântează, ei sărută crucea de la mijlocul brâului şi se încing cu el peste stihar
şi epitrahil, zicând: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel Ce mă încinge cu
putere şi a făcut fără prihană calea mea, Cel Ce întocmeşte picioarele mele ca
ale cerbului şi peste cele înalte mă pune” (cf. Psalmul 17,35-36).
Brâul este numărat între veşmintele arhiereşti în tâlcuirea litur gică a Sf.
Gherman al Constantinopolului, care spune că brâul sim bolizează măreţia cu
care Hristos, împărăţind, S-a încins cu o putere deosebită a Dumnezeirii356.
Sf. Simeon al Tesalonicului numără brâul
354
Epistola 128 (către Fabiola), apud Badea C IREŞEANU , Tezaurul liturgic al Sfintei Iiiserici
Ortodoxe de Răsărit, voi. II, p. 425.
I OAN D IACON UL , Viaţa Sf. Grigorie cel Mare, VI, 80.
"'I SF. G HERMAN AL C ONSTA NTI NOPO LULUI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (cxglt care)
mistică, PG 98, col. 393 D. Cf. Pravila Mare (îndreptarea Legii), gl. 52, p. 103.
320
LITURGICA GENERALĂ
între veşmintele preoţeşti şi arhiereşti, arătând totodată şi semnificaţia lui

simbolico-spirituală: „El închipuie puterea ce s-a dat arhiereului de la
Dumnezeu pe mijlocul său” şi totodată datoria slujirii, căci cel ce slujeşte se
încinge357; de aceea, brâul aminteşte şi de fota (ştergarul) cu care S-a încins
Mântuitorul în seara Cinei, când a spălat picioarele ucenicilor, arătând
smerenia Lui358.
c) Felonul (cpeXtbviov, (peXcbvrţi; sau cpcuXdmov, (paiXcbvpc;,
casula,paenula, planeta) sau sfita (termen vechi-slav), fr. chasuble, germ.
Kasel, este veşmântul de deasupra al preoţilor, care aminteşte de toga anticilor
şi de mantaua sau pelerina pe care o purtau Mântuitorul şi Apostolii şi care la
evrei era în uz general. Ea avea forma unei bucăţi de stofa lată, fără mâneci,
în patru colţuri, cu care se învelea corpul, fie punându-se peste umeri şi
legându-se cele două colţuri din faţă, fie se acoperea un umăr, legându-se
colţurile de sus peste celălalt umăr. Un astfel de felon purta Sf. Ap. Pavel,
care îl lăsase în Troa, la un oarecare Carp, şi îl roagă pe Timotei să i-1 aducă
(2 Timotei 4, 13). Dispărând cu vremea din îmbrăcămintea de toate zilele,
felonul a fost păstrat între veşmintele liturgice ale slujitorilor Bisericii.
Ca formă, felonul liturgic a adoptat pe aceea a penalei greco- romane,
care era un fel de manta sau pelerină dintr-o singură bucată de stofa, de formă
rotundă, fără mâneci, care acoperea tot corpul până jos, având la mijloc o
deschizătură, prin care se introducea capul. în Apus, veşmântul acesta, care
şi-a păstrat denumirea antică penala sau paenula (Ir. chasuble), a fost însă
scurtat, tăindu-i-se părţile laterale, pentru a nu stânjeni mişcările braţelor. Cel
din uzul liturgic ortodox (care şi-a păstrat denumirea grecească) a păstrat mai
fidel forma penulei antice, scurtând doar partea din faţă, pentru a lăsa mai
libere mâinile.
Nu avem date suficient de precise cu privire la folosirea felonului ca
veşmânt liturgic înainte de secolul al VlII-lea. Până în secolul al XV-lea,
lelonul a fost veşmântul de deasupra, comun atât preoţilor, cât şi arhiereilor
de toate gradele (episcopi, mitropoliţi, patriarhi). După mărturia Sf. Simeon
al Tesalonicului, felonul episcopilor era împodobit doar cu o cruce, pe când
357
SF. S IMEON AL T ESALON ICULUI , Despre Sfânta Liturghie, cap. 81, în PG 155, col. 260, i in
voi. Tractat asupra tutror dogmelor..., p. 91; cf. Pravila Mare, glava 52, p. 103.
358
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Explicare despre sfânta biserică, cap. 40, p. 256.
321
al mitropoliţilor şi patriarhilor se deosebea prin aceea că era împodobit cu

multe cruci, primind denumirea de polistavrion (noXuaTaupiov) 359 .
îmbrăcaţi cu un astfel de felon sunt zugrăviţi, în general, toţi episcopii în
pictura bisericească mai veche (ca la Biserica Domnească „Sfântul Nicolae”
din Curtea de Argeş).
La Marea Biserică din Constantinopol, în Evul Mediu, chiar diaconii
purtau felonul în funcţiile solemne, iar în secolul al X-lea psalţii de la „Sfânta
Sofia” purtau şi ei felon360.
în Bisericile Vechi Orientale (necalcedoniene) arhiereii poartă încă şi azi
tot felon, ca odinioară. Dar în Biserica Ortodoxă felonul a rămas un veşmânt
specific preoţilor, pe când la arhierei el a fost înlocuit cu sacosul (vezi mai
departe).
Culoarea felonului a fost la început, ca la toate veşmintele liturgice, cea
albă; mai târziu au început să se folosească, pentru confecţionarea lui, şi stofe
de alte culori. în timpul Postului Mare se poartă de obi cei felon de nuanţe
roşii, iar în săptămâna Sfintelor Patimi şi la sluj bele funebre, felon de culoare
neagră, exprimând pocăinţa, întristarea şi plângerea pentru Patimile
Domnului. Pe spatele felonului se brodea/a sau se aplică, de regulă, o cruce
înflorată sau în chenar, ori chiar o ico niţă în formă de medalion, reprezentând
chipuri sfinte (Mântuitorul, Maica Domnului, Sfântul Nicolae ş.a.).
Preotul îmbracă felonul peste stihar, epitrahil şi brâu, după ce il
binecuvântează şi îl sărută pe crucea din spate, zicând formula: „Preoţii Tăi,
Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi întru bucurie se vor
bucura” (Psalmul 131,9).
După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, felonul reprezintă purpura
stacojie cu care a fost îmbrăcat Hristos în timpul Pătimirilor, în semn de
batjocură, precum şi haina lungă a Botezului, purtată odinioară dr neofiţi361.
După alţii, culoarea albă a felonului simbolizează curăţenia şi sfinţenia
liturghisitorului şi strălucirea slavei şi a luminii dumnezeieşti, pe care o
359
SF. S IMEON AL T ESALONICUL UI , Explicare despre sfânta biserică, cap. 43, p. .!'■ Răspuns la
întrebarea unui arhiereu, 19, p. 316.
'" 4 G HEORGH IOS C OD INOS C OUROPAL ATES , De officiis Constantinopolitanis, IX, în PC \ • col. 81; A.
D IMITRI EVSKI , Descrierea manuscriselor liturgice, voi. 1: Tumxâ (Kiev), 1895, p. I M
S F . G HERMA N AL C ONSTANT INOPOL UL UI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (e\pb tare)
mistică, în PG 98, col. 393 D.
322
LITURGICA GENERALĂ
reflectă slujba preoţească. Neavând mâneci, el aminteşte şi de hlamida

purpurie, pe care chinuitorii lui Iisus I-au dat-o în batjocură, iar pentru că
acoperă tot corpul, el închipuie şi puterea cea atotcuprinzătoare şi
atotpurtătoare de grijă a lui Dumnezeu, cu care El îmbracă şi pe preoţi, ca
slujitori ai Săi362.
6. Veşmintele şi insignele arhiereşti
Veşmintele liturgice ale arhiereului se deosebesc de acelea ale preotului

şi ale diaconului prin mulţimea lor, prin calitatea superioară a materialelor din
care sunt făcute şi prin strălucirea diferitelor podoabe cu care sunt
înfrumuseţate, spre a arăta superioritatea şi strălucirea demnităţii arhiereşti. în
timpul slujirii, arhiereii îmbracă mai întâi cele patru veşminte: stiharul,
epitrahilul, brâul şi mânecuţele, dintre care, precum am văzut, două (stiharul
şi mânecuţele) sunt veşminte comune tuturor treptelor clerului, iar celelalte
două (epitrahilul şi brâul) sunt comune treptei preoţeşti şi celei arhiereşti. în
afară de acestea, ei mai lolosesc încă trei veşminte, care sunt specifice treptei
arhiereşti: omo- lorul, sacosul şi mantia. Astfel, arhiereul are şapte veşminte,
care, după Sf. Simeon al Tesalonicului, însemnă, pe de o parte, cele şapte
daruri .tic Sfântului Duh, iar pe de alta, umanitatea lui Hristos363. în plus, sunt
rezervate arhiereilor următoarele insigne, ornate sau semne distinctive: mitra,
epigonatul sau bederniţa, engolpionul, crucea pectorală, cârja, dichero-
tricherele şi vulturul sau potnoja (ultimul termen provine din limba slavă şi
înseamnă sub picioare).
A. Veşmintele specific arhiereşti

a) Sacosul (OCIKKOC; - sac; saccus, colobium, dalmatica) este un veşmânt
în formă de sac, ca şi stiharul, dar mai scurt şi cu mâneci mai scurte şi largi,
pe care arhiereii îl îmbracă peste stihar, după ce şi-au pus şi epitrahilul, brâul
şi mânecuţele; el a înlocuit vechiul felon, pe care odinioară îl purtau şi arhiereii
(vezi mai înainte, la felon).
362
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 81, p. 91; Despre sfintele
hnotonii, cap. 181, p. 138; Explicare despre sfânta biserică, cap. 43, p. 257.
363
SF. S IMEON AL T ESALON ICULU I , Despre Sfânta Liturghie, cap. 79, p. 90.
323
Originea acestui veşmânt este controversată. Apusenii caută originea

sacosului în dalmatica consulilor romani, purtată prin secolul al II-lea, la
Roma, atât de către bărbaţi, cât şi de femei. Răsăritenii socotesc că sacosul
este, la origine, vechea tunică a basileilor bizantini, pe care ei o îmbrăcau
numai la anumite solemnităţi publice şi pe care ei au dăruit-o în semn de
cinstire mai întâi patriarhilor din Constantinopol, iar mai târziu şi unor
arhiepiscopi mai însemnaţi. în Bisericile necalcedoniene nu există acest
veşmânt liturgic, ceea ce dovedeşte că el n-a intrat în uzul Bisericii Ortodoxe
decât după despărţirea acestor Biserici (secolul al V-lea). Primele mărturii
sigure despre întrebuinţarea liturgică a sacosului provin abia din secolul al
XII-lea. La început, numai patriarhul de la Constantinopol avea dreptul să
poarte sacos şi el îl purta, ca semn de mare cinste, doar la cele trei mari
praznice împărăteşti: Naşterea Domnului, Pastele şi Rusaliile364; mitropoliţii
purtau, pe vremea Sf. Simeon al Tesalonicului (secolele XIV-XV), felonul
polistavrion, iar arhiereii de rând numai omofor365. Dar începând din secolul
al XV-lea (probabil după 1453), şi mitropoliţii au obţinut dreptul de a purta
sacos366, iar de prin secolul al XVII-lea sacosul devine un veşmânt comun
tuturor arhiereilor.
Astăzi, sacosul este confecţionat din stofa de in, lână, mătase sau catifea,
iar culoarea lui poate fi albă, purpurie sau galbenă (mai rar alte culori). La
început, avea forma unui sac, prevăzut numai în partea de sus cu o
deschizătură, prin care se introducea capul. Cu vremea, a fost despărţit pe
laturi, cele două părţi fiind prinse prin nasturi în formă de clopoţei de aur, după
modelul veşmântului marelui preot din Vechiul Testament (Ieşirea 28, 33-34;
39, 25-26). Sacosul se îmbracă de către arhiereu numai la săvârşirea Sfintei
Liturghii, rostindu-se de către diacon o rugăciune asemănătoare cu cea pe care
l6<J
TEODOR BAESAMON, Răspunsul 28 la întrebarea Patriarhului Marcu al Alexandriei, in
PG 99; t DIMITRIE CHOMATENUL (arhiepiscop a! Bulgariei în secolul al XII-lea), Răspuns către
Episcopul Constantin Cabasila de Dyrmchium, în Evvmyua nov Oeiwv Kai lepi'ov taxvâvan*
(Colecţia dumnezeieştilor şi sfintelor canoane - Sintagma Ateniană), voi. V, p. 430.
1
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Explicare despre sfânta biserică, cap. 43, p. 257;
Răspuns la întrebarea unui arhiereu, 19, p. 316.
366
în Sbornicul tipărit de t G HEORGH E AL M OLDO VEI (ed.), la Iaşi, în 1723, se afirmă ca împăratul
bizantin loan VI Paleologul ar fi acordat lui Iosif Muşat, primul mitropolit al Moldovei, o mitră şi
cel dintâi sacos, în locul felonului folosit pe atunci de arhierei (apud Nicolae I ORGA . Istoria Bisericii
Româneşti, voi. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1908, p. 83)
324
LITURGICA GENERALĂ
preoţii o zic la îmbrăca- rea felonului: „Arhiereii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca
întru dreptate şi cuvioşii Tăi întru bucurie se vor bucura”.
Sacosul are aceeaşi semnificaţie simbolică pe care o are felonul, fiind la
arhierei semnul căinţei şi al smereniei, aducând aminte, ca şi felonul, de
hlamida mohorâtă cu care Mântuitorul a fost îmbrăcat în batjocură de către
ostaşi, pentru că Se numise pe Sine împărat al iudeilor367 368’369. închipuie şi
cămaşa lui Hristos, cea ţesută dintr-o bucată, pentru care s-au aruncat sorţi173.
Clopoţeii cu care se încheie cele două părţi ale sacosului simbolizează
cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie să iasă din gura episcopului; prin numărul
lor (câte şase de fiecare parte) ei reprezintă şi glasul celor 12 Apostoli la
propovăduirea Evangheliei.
b) Omoforul (topoipoptov, de la opoc; - umăr, (pepio - a purta; hume-
rale, pallium, amictus) este o piesă vestimentară specifică arhiereilor, purtată
de aceştia pe umeri, împrejurul gâtului. Este unul dintre cele mai vechi
veşminte arhiereşti, întrebuinţarea lui în cult fiind atestată incă de prin secolul
al IV-lea. îl găsim şi în celelalte rituri orientale, cu excepţia nestorienilor
chaldeeni (persani).
Cu privire la originea omoforului s-au emis două păreri mai importante.
Cei mai mulţi cred, pe bună dreptate, că omoforul arhieresc reprezintă
continuarea acelui veşmânt purtat de arhiereii Legii Vechi, in timpul slujirii la
Cortul Sfânt şi la Templu, şi numit efod sau umerar (Ieşirea, 28, 4, 6-7; 39, 2-
4) rL Alţii cred că omoforul ar fi o insignă dată ile împăraţii romani episcopilor
Romei în cursul secolului al V-lea, spre
17
- SF. S IMEON AL T ESALON ICULUI , Explicare despre sfânta biserică, cap. 43, p. 257; ci. Pravila
Mare, glava 52, p. 103.
175
Protos. Juvenal S TEFA NELLI , Liturgica Bisericii Ortodoxe, Bucureşti, 1886, p. 61.
171
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie
(explicare) mistică, în PG 98, col. 396 A; Pr. Vasile MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii
Ortodoxe, Teodor
368 ARNAVSCHI, t NECTARIE COTLARCIUC (Mitropolitul Bucovinei) (eds), Cernăuţi, 1929, p. 259;
< i. RÂŞCANU, Liturgica sau Serviciul divin al Bisericii Ortodoxe, Bucureşti, 1876, p. 22.
325
I
Preot Prof. Univ.Dr. Ene BRANIŞTE
a se deosebi de ceilalţi clerici, şi corespunzând azi cu veşmântul numit de

catolici pallium, care este o fâşie de stofa lungă şi îngustă, din lână albă, cu
şase cruci negre, aşezată pe umeri, ale cărei capete atârnă unul în faţă şi altul
în spate. La început, în Apus, acest veşmânt era rezervat numai papilor, care
îl dăruiau ca pe o distincţie şi altor episcopi, iar azi îl poartă papii, primaţii,
arhiepiscopii şi anumiţi episcopi privilegiaţi.
în Răsărit insă, omoforul a fost purtat de la început de către toţi arhiereii,
în general, fiind dăruit de împăraţi şi privit ca simbol al demnităţii episcopale
(„cel mai ales veşmânt”, cum zice Sf. Simeon al Tesalonicului175); de aceea,
când se lua omoforul unui episcop, aceasta însemna depunerea lui din
treaptă176. Totodată, el a păstrat mai bine forma lui originală, aceea de eşarfă
lungă, care se pune peste grumaz, lăsându-se amândouă capetele pe piept.
Până în secolul al XVII-lea culoarea omoforului era albă, iar de atunci înainte
are de obicei culoarea sacosului. Există un omofor mare (cel mai vechi) şi unul
mic (mai nou), mai lesnicios de îmbrăcat şi dezbrăcat. Şi unul, şi altul se
confecţionează din lână sau din mătase brodată cu fir de argint sau de aur, iar
la mijloc (în dreptul gâtului arhiereului) se brodează sau se aplică o iconiţă în
formă de medalion, cu chipul Mântuitorului. Omoforul mare se îmbracă şi se
foloseşte numai la începutul Liturghiei până la Apostol, când este dezbrăcat şi
înlocuit, pentru tot restul slujbei, cu omoforul mic.
La îmbrăcarea omoforului, diaconul rosteşte, în locul arhiereului,
rugăciunea: „Pe umeri ai luat, Hristoase, firea noastră cea rătăcită şi înălţându-
Te ai adus-o pe ea lui Dumnezeu-Tatăl”. Precum sugerează însăşi această
formulă, omoforul simbolizează „oaia cea pierdută”, pe care Mântuitorul a
luat-o pe umerii Săi ca s-o mântuiască (cf. Luca 15, 4-5)177 şi care nu este
altceva decât firea omenească, pe care El a luat-o prin întrupare şi a mântuit-
o; de aceea se şi face, de regulă, din lână1
SF. S IMEON AL T ESALON ICULUI , Explicare despre sfânta biserică, cap. 90. p. 266.
1:6
Viaţa Sfântului Ignatie, în PG 105, col. 520.
N ICHITA P A FLA GONUL ,
SF. I SIDOR P ELUSIOTU L , Epistole (cartea 1), Epistola 136, în PG 78, col. 272; Si G HERMAN AL
C ONSTANT INOPOLU LUI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare) mistiui in PG 98, col. 396 A.
'* SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 82, p. 91; Despre sfintele
hirotonii, cap. 208, p. 150; Explicare despre sfânta biserică, cap. 44, p. 257; cf. Pravila Mate. jţl.
52, p. 103.
El ne aduce aminte şi de veşmântul arhieresc al lui Aaron (efodul), pe care
arhiereii Legii Vechi îl purtau fixat pe umărul stâng cu şervete lungi (cf.
326
LITURGICA GENERALĂ
Ieşirea 28, 4; 39, l)170.

în legătură cu întrebuinţarea omoforului, Sf. Simeon al Tesalonicului
precizează că acest veşmânt se îmbracă la începutul Liturghiei, se dezbracă în
momentul aducerii Sfintei Jertfe, se pune din nou la înălţarea Sfântului Agneţ
(înainte de împărtăşire). Se îmbracă, de asemenea, la Hirotonie şi la alte Taine.
Principiul este că omoforul se pune atunci când arhiereul reprezintă pe Hristos
în timpul serviciului divin, iar când se socoteşte că arhiereul este numai slujitor
al Domnului, fiind Domnul însuşi de faţă (ca la citirea Evangheliei), atunci
omoforul se depune 370 371 (mai amănunţit cum se aplică această regulă, în
rânduiala Liturghiei arhiereşti, din Arhieraticon).
c) Mantia (pavSuov, pavduac;, cappa, pluviale) este un veşmânt lung şi
larg, fără mâneci, ca o pelerină bogată, de culoare purpurie, împodobită pe
laturi cu nişte benzi, numite fâşii sau râuri; se încheie la gât şi jos în faţă,
având la dreapta şi la stânga încheietorilor câte două tăbliţe brodate sau cusute
cu fir de aur (în total, patru tăbliţe).
Cu privire la originea mantiei sunt mai multe ipoteze. Unii cred că ea îşi
are originea în mantia militară persană, devenită un supraveşmânt de
ceremonie al împăraţilor bizantini, care, la rândul lor, l-au acordat patriarhilor,
ca un semn distinctiv faţă de ceilalţi arhierei. Sf. Simeon al Tesalonicului ne
relatează că pe vremea lui (începutul secolului al XV-lea), împăratul însuşi
trimitea celui ales patriarh mantia şi engolpionul, în semn de deosebită
cinstire 372 . Alţii cred că mantia arhierească işi trage originea din mantia
filosofilor, adoptată de primii creştini, ori din acea cappa magna purtată în
vechime de apuseni, a cărei denumire a rămas în mantia arhiereilor din
Biserica Romano-Catolică, numită cappa, fiindcă acoperă (cuprinde) tot
corpul, ori pluviale, fiindcă era îmbrăcată la procesiuni ca scut de vreme rea.
Această cappa a devenit in Biserica Apuseană un veşmânt liturgic începând
din secolul al XlI-lea, fiind din ce în ce mai împodobită şi extinzându-se la
clericii de toate treptele.
' S F . G HERMAN AL C ONSTA NTI NOPO LULUI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli- i are)
l7ţ
mistică, in PG 98, col. 396 A.

371
SF. S IMEON AL T ESALONICUL UI , Despre sfintele hirotonii, cap. 209, p. 150; Explicare ilcspre
sfânta biserică, cap. 70, 90, pp. 260, 266; cf. Sf. I SIDOR P ELUSIOT U L , Epistole, in PG 78, .(.1,272.
372
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 229, p. 157; cf Pr. V.
MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 280.
327
Dar părerea cea mai probabilă cu privire la originea mantiei arhiereşti este
că aceasta derivă din mantaua monahală de odinioară, pe care arhiereii au
adoptat-o, deoarece aceştia erau recrutaţi din rândurile călugărilor182. Până în
secolul al XV-lea, mantia era purtată de arhierei ca o haină de toate zilele, iar
după aceea a fost păstrată numai ca veş mânt liturgic (probabil, cel din urmă
veşmânt liturgic adoptat de către arhierei). în Biserica Rusească şi
arhimandriţii poartă mantie.
Mantia se îmbracă numai la slujbele pentru care arhiereul nu îmbracă
stiharul şi sacosul, ca la Vecernie şi Litie (Priveghere), la Sfin ţirea apei, la
Maslu, la închinarea la icoane dinainte de Liturghie, iu procesiuni. Nu se
rosteşte la îmbrăcarea ei nicio formulă, ceea ce arată caracterul ei extraliturgic
şi originea ei târzie.
Tâlcuitorii cultului, care pun mantia arhierească în legătură cu mantia de
odinioară a călugărilor, spun că ea închipuie îmbrăcămin tea îngerească183.
Având în vedere condiţiile fixate de Canonul 2 al Sinodului al VII-lea
Ecumenic pentru alegerea episcopilor, privitoare la ştiinţa lor, Sf. Simeon al
Tesalonicului spune că mantia înseamnă „darul lui Dumnezeu cel purtător de
grijă şi acoperitor, pentru că el cuprind»1 şi învăluie (pe cel înveşmântat), ca
şi acoperământul”; râurile simboli zează „învăţăturile felurite care izvorăsc
necontenit din cele două Legi. cea Veche şi cea Nouă”; cât priveşte cele patru
tăbliţe de materie colo rată ale mantiei, cele de sus simbolizează Tablele Legii
Vechi, iar cele »l< jos, unite printr-o legătură de aur, închipuie cele două
Testamente ale Sfintei Scripturi, unite prin Hristos, din care izvorăsc râuri de
apă vu (cf. loan 7, 38), adică învăţăturile care trebuie să izvorască necontcml
ls:
S F . G HERMAN AL C ONSTANT INOP OLULU I , Descriere a bisericii şi contemplaţie ţc\plt care)
mistică, in PG 98, col. 396 B; cf. J. G OAR , EvxoXoyiov sive Rituale Graecorum, Ven» (o 1713, p.
113.
S F . G HERMA N AL C ONSTANT INOPOL UL UI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (e\ph care)
mistică, in PG 98, col. 396 A.
din mintea şi gura arhiereului373. Clopoţeii de pe mantia arhiereilor ne aduc
aminte de clopoţeii de pe marginea mantiei arhiereilor din Legea Veche (cf.
Ieşirea 27, 28, 34; 39, 25-26). Cu alte cuvinte, „mantia simbolizează puterea
373
SF. S IMEON AL T ESALON ICULUI , Explicare despre sfânta biserică, cap. 38, p. 256.
328
LITURGICA GENERALĂ
şi plenitudinea chemării arhiereului”374.
B. Insignele (ornatele) arhiereşti

a) Mitra (pixpa, KiSapu;, Tictpa, infula, Xtopov, lorum - legătură, cen-
tură sau învelitoare pentru cap, turban, coroană, diademă) este acope-
rământul capului folosit de arhierei la serviciile divine, având de obicei lorma
coroanei sau diademei de odinioară a împăraţilor bizantini.
Cu privire la originea mitrei arhiereşti, părerea cea mai probabilă este că
ea înlocuieşte cununa sau chidaris-ul purtat de către arhiereii Legii Vechi în
serviciile religioase de la Cortul Mărturiei şi de la Templu (cf. Ieşirea
28,4,37,39; 39,28), ca semn al arhieriei375. O astfel de cunună (TTETCXXOV), sub
forma unei foiţe de aur pusă pe frunte, ar fi purtat în timpul rugăciunii Sf. Ap.
loan376 şi Sf. Ap. Iacov, fratele Domnului, primul episcop al Ierusalimului377.
Alţii afirmă că mitra bizantină îşi are originea în coroana împăraţilor bizantini,
a cărei formă o şi imită, iar mitra latină (care are formă conică sau piramidală)
derivă din tiara papală, care, la rândul ei, provine din camilafca (camelacum)
sau căciuliţa care se purta pe cap în Apus, în afara serviciilor divine.
După o veche tradiţie, consemnată la Teodor Balsamon, Nichifor (ialist
şi Sf. Simeon al Tesalonicului, înainte de despărţirea Bisericilor, purtau mitră
(Xcopov) la serviciile divine numai episcopul Romei şi patriarhul Alexandriei.
Cel dintâi ar fi primit-o Silvestru al Romei, ca o distincţie, de la Sf. împărat
Constantin cel Mare, iar Papa Celestin (secolul al V-lea) ar fi acordat-o şi
Patriarhului Chirii al Alexandriei, «are a prezidat Sinodul al III-lea Ecumenic
(431), fie ca un semn că
374
Pr. V. MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 260.
375
AL T ESALO NICULU I , Răspuns la întrebarea unui arhiereu, cap. 20, p. 317.
S F . S IMEON
376
în semn de rană, cf. E USEBIU DE C EZAREEA , Istoria bisericească, V, 24, in coli. Părinţi :t
Scriitori Bisericeşti, voi. 13, trad. Pr. T. Bodagae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 133.
377
După E PIFANIE , apud Pr. V. M ITRO FANOV ICI , Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 262, n. 2.
329
prezida în locul papei, fie pentru a-şi acoperi goliciunea capului, fiind el
pe atunci bătrân189. în Comentariul liturgic al Sfântului Gherman nu se
pomeneşte despre mitră, iar Sf. Simeon al Tesalonicului spune categoric că,
pe vremea lui (secolul al XV-lea), purtau mitră numai patriarhul Alexandriei
şi episcopul Romei, iar ceilalţi arhierei (inclusiv patriarhul de Constantinopol)
slujeau cu capetele descoperite, „pentru că ei au cap pe Hristos, iar la hirotonie
nu li s-a pus pe cap mitră, ci Evanghelie”190.
Aşadar, folosirea mitrei în serviciul liturgic s-a generalizat la toţi arhiereii
din Răsărit abia din secolul al XV-lea, mai întâi fiind preluată de către
patriarhii de Constantinopol, după căderea oraşului sub turci, ca un fel de
succesori ai împăraţilor bizantini dispăruţi. Se pare însă că dreptul de a purta
mitră a fost acordat mitropoliţilor moldoveni de către împăraţii bizantini înşişi
încă de la înfiinţarea Mitropoliei Moldovei19', iar în mănăstirea sârbească
Kruşedol se păstrează şi azi o frumoasă mitră arhierească de la Mitropolitul
Maxim al Belgradului (începutul secolului al XVl-lea), iar Mitropolitul
Teofan al Moldovei (1564-1572) e reprezentat, într-o frescă contemporană de
la Muntele Athos, purtând o mitră asemănătoare cu cele de azi192. Dar e
probabil că abia în secolul al XVIII-lea s-a generalizat purtarea mitrei la toţi
arhiereii (episcopii).
Picturile bisericeşti înfăţişează trei tipuri de mitră, care se întrebuinţează
şi azi în Bisericile Ortodoxe:
1) Mitra alexandrină (probabil, cea mai veche), având forma unei bonete
mici, albe, cu o cruciuliţă deasupra;
2) Mitra rusească, în formă de căciuliţă bogat împodobită cu pietre
scumpe şi cu iconiţe, având deasupra o cruciuliţă;
3) Mitra bizantină, în formă de coroană împărătească, rotundă şi înaltă,
având iconiţe de jur-împrejur şi o cruciuliţă deasupra, folosită în Biserica
Greciei, în Biserica Ortodoxă Română şi în Bisericile Ortodoxe din Balcani.
Arhiereul îşi pune mitra la săvârşirea Sfintei Liturghii, precum şi la alte
slujbe, rostind diaconul, în locul lui, rugăciunea: „Pus-a Domnul
,fW
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Răspuns la întrebarea unui arhiereu, cap. 20, p. 317.
T EODOR BALSAMON, Cugetări sau răspunsuri (Meditată sive responsa), în PG 138, col. 1048. m
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Răspuns la întrebarea unui arhiereu, cap. 21, p. 317 ‘',l Vezi, in
urmă, nota 171.
| ,;
N. IORGA, Byzance apres Byzance, Bucureşti, 1935, in planşe.
330
LITURGICA GENERALĂ
coroană de pietre scumpe pe capul tău, viaţă ai cerut de la Dânsul şi îţi va da

ţie lungime de zile în veacul veacului” (cf. Psalmul 20, 3-4). în timpul Sfintei
Liturghii, arhiereul îşi acoperă şi îşi descoperă capul de mai multe ori, în
diferite momente, precum se precizează în rânduiala Liturghiei arhiereşti din
Arhieraticon.
După Sf. Simeon al Tesalonicului, mitra simbolizează „cununa de spini a
Mântuitorului”, precum şi mahrama (sudanul) de pe capul Lui195. Ea este
totodată semnul demnităţii şi măririi împărăteşti a Mântuitorului, precum şi al
vredniciei primite de arhiereu de la Hristos, ca săvârşitor principal al celor
sfinte şi al Tainelor Lui194.
Mai înainte, în Biserica rusească şi în cea românească, mitra se dădea şi
anumitor preoţi şi arhimandriţi distinşi pentru merite deosebite (arhimandriţi
sau protopresbiteri mitrofori).
b) Epigonatul sau bederniţa (ETtiyovcmov sau uTioyovcmov, de la £TU
- pe sau UTTO - sub şi yovu - genunchi, lat. subgenuale, slavo-rus. u a 6 e f l e p H H K ) este
o bucată de stofa preţioasă, de formă romboidală, care se atârnă la coapsa
dreaptă, legându-se fie de brâu, fie de gât, cu o panglică trecută peste umărul
stâng.
Acest ornat arhieresc îşi are originea într-un şervet purtat odinioară de
către arhierei la brâu şi numit syxdptov (manuale)l9\ pe care aceştia il foloseau
pentru a-şi şterge mâinile la diferite spălări rituale (înainte de sfinţirea
Darurilor ori înainte de împărtăşire), precum şi la spălarea picioarelor în Joia
Marel%. Termenul grecesc de epigonat îl aflăm prima oară în secolul al XH-
lea, într-o scrisoare a lui Teodor Balsamon către Patriarhul Marcu al
Alexandriei197. 378
Epigonatul se întrebuinţează numai la slujirea Sfintei Liturghii,
378
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Răspuns la întrebarea unui arhiereu, 21, p. 317.
191
Pr. V. MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 262.
195
Termenul se găseşte în: SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi
contemplaţie (explicare) mistică, în PG 98, col. 395-396 B; t NICHIFOR I AL ( ONSTANTINOPOLULUI,
Scrisoare către Papa Leon III (829), în PG 102, col. 1067; SF. SOFRONIE A i IERUSALIMULUI,
Comentariu liturgic, în PG 87, col. 3988; t PETRU AL ANTIOHIEI, Scrisoarea către Mihail
Cerularie (1054), în PG 120, col. 799.
196
Sub forma aceasta de şervet, vechiul e-yxeipl0V s-a păstrat până azi în Biserica Komano-Catolică, dar numai
pentru papi, care îl poartă sub denumirea de subcingulum sau subcinctorium, pe când ceilalţi episcopi poartă,
îndoită pe mâna stângă, o fâşie lată, numită manipulam, considerată ca provenind din mappa sau mappula
profană, o batistă sau maramă purtată mai mult ca ornament decât ca obiect necesar.
197
în PG 138, col. 998.
331
îmbrăcându-se după mânecuţe şi rostindu-se de către diacon cuvintele:

„încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, Puternice...” (Psalmul 44, 4). Fiind mai
mult o insignă decât un veşmânt necesar, dreptul de a purta epigonatul se
acordă de către episcop şi preoţilor distinşi şi cu ranguri bisericeşti, ceea ce se
obişnuia din vechime (din secolul al XII-lea)19S.
Cei mai vechi tâlcuitori ai cultului ortodox leagă simbolismul
epigonatului de şervetul (eyxetptov) cu care s-a şters Pilat pe mâini după ce s-
a spălat, ca să arate că nu este vinovat de sângele lui Hristos (cf. Matei 27,
24)'". După alţii, epigonatul aminteşte fota sau ştergarul cu care Mântuitorul
S-a încins şi apoi a şters picioarele ucenicilor Săi, după ce le-a spălat300. Alţi
interpreţi, plecând de la formula pentru îmbrăcarea epigonatului, spun că
acesta „se pune la brâu ca o armă (sabie), închipuind Crucea şi având scrisă
pe ea învierea, ceea ce arată puterea asupra morţii sau biruinţa învierii lui
Hristos”301. Cu alte cuvinte, epigonatul înseamnă „sabia Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 17), cu care trebuie să fie înarmat
arhiereul, pentru a tăia sau pentru a respinge cu el învăţăturile greşite ale
ereticilor şi ale credincioşilor care nu ascultă de autoritatea Bisericii; de aceea,
epigonatul se leagă de brâu, cum îşi încing ostaşii sabia379.
c) Engolpionul (TO EYKOATUOV, de la EV - în, la şi KOATCOC; - sân, lat.
pectorale) sau panaghiul (TO rravdyiov, Preasfântul) este o insignă
arhierească, de forma unei iconiţe-medalion făcută din email, aur sau argint şi
înfăţişând pe Mântuitorul sau pe Maica Domnului (Llavayio - Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu), mai rar Sfânta Treime; ea se poartă atârnată pe
piept, fiind legată cu un lănţişor petrecut peste gât. Este un ornat cunoscut
numai în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin. 380 381 382 383 384
379
G. RĂŞCANU, Liturgica..., p. 23; Pr. V. MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe,
pp. 261-262.
380
Cf. SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 83, p. 92. După pre vederile
din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (Articolul 141), pot
purta bederniţă preoţii cu rangul de la iconom în sus.
381
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (exph
care) mistică, în PG 98, col. 396 B.
TEODOR BALSAMON, Cugetări sau răspunsuri, în PG 138, col. 1048.
-ol SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 203, p. 146; Explicau
despre sfânta biserică, cap. 41, p. 256.
-o: Pr. V. MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 258.
332
LITURGICA GENERALĂ
După cei mai mulţi liturgişti, engolpionul nu este altceva decât hoşe- nul
sau pectoralul arhiereilor din Legea Veche, în care se păstrau sorţile sfinte
Urim şi Tiimim (Ieşirea 28, 4, 15-30; cf. 49, 8), adică „arătarea şi adevărul”,
care preînchipuiau pe Hristos şi pe Maica Domnului20-’.
După alţii, originea engolpionului trebuie căutată în acele mici relicvarii,
cutiuţe în care se păstrau părticele din sfinte moaşte ori lucruri sfinte (relicve)
şi erau purtate la piept (atârnate de grumaz) de către stareţii de mănăstiri, apoi
şi de arhierei, încă de prin secolul al IV-lea203 385. Un astfel de relicvar (numit
engolpion) a trimis, în 811, Patriarhul constantinopolitan Nichifor
Mărturisitorul Papei Leon III; el avea forma unei cutiuţe de aur, cu ornamente
preţioase, care conţinea o bucată din lemnul Sfintei Cruci 386 . La început,
engolpionul avea forma fie de medalion, fie de cruce; Sf. Simeon al
Tesalonicului îl numeşte „cruciuliţă sau engolpion” (oxaupiov f|
eyKoXmov) 387 . Această dublă formă a engolpionului s-a păstrat până în
secolul al XVIII-lea, când a rămas în uz numai forma actuală de medalion
(iconiţă rotundă sau ovală).
Arhiereii poartă engolpionul atât la serviciul divin, cât şi în viaţa de toate
zilele. Când arhiereul slujeşte Sfânta Liturghie, engolpionul se pune peste
sacos, rostindu-se de către diacon cuvintele: „Inimă curată /idească întru tine
Dumnezeu şi duh drept înnoiască întru cele dinlăuntru ale tale” (cf. Psalmul
50, 11).
Patriarhul, spre a se deosebi de mitropoliţi şi de ceilalţi arhierei, poartă
două engolpioane.
Engolpionul simbolizează pecetea şi mărturisirea credinţei cea din
inimă388 ori „slava a toată lumea şi puterea Sfintei Cruci, prin care se biruieşte
diavolul”208. Când are pe el chipul Maicii Domnului, simbolizează puterea
mijlocitoare şi ocrotitoare a Preacuratei, căreia se încredinţează arhiereul.
d) Crucea pectorală (6 oxaupoc;, crux) este o insignă a demnităţii
2lM
Viaţa Sfântului Spiridon (12 decembrie), care purta la piept un văscior de lut cu untdelemn
sfinţit de la Crucea Domnului (apud Lascarov MOLDOVEANU, Vieţile Sfinţilor, voi. VII, Ed.
Artemis, Bucureşti, 1999, p. 159).
386
Jacques Paul M IGNE , Encyclopedic liturgique, în coll. Encyclopedic theologique i /
hclionnaire des sciences occultes), voi. 8, Paris, 1844, p. 447.
387
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 80, in PG 154, ■ ui. 257
A, şi în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 90.
388
333
arhiereşti, pe care arhiereii o poartă la piept.

Din cele mai vechi timpuri, creştinii purtau la gât o mică cruce (cum
poartă unii şi azi). Dar crucea pectorală a arhiereului are originea în engolpion,
care avea la început două forme: una de iconiţă-medalion şi alta de cruce. Din
momentul în care engolpionul nu a mai conţinui moaşte sfinte, devenind o
simplă podoabă, cele două forme de engol pion au devenit independente una
de alta, luând naştere două ornate deosebite, a căror purtare s-a restrâns numai
la membrii clerului.
în Biserica Ortodoxă Română, dreptul de a purta cruce în perma nenţă îl
are numai arhiereul, care o poate acorda, ca o distincţie, şi preoţilor cu rangul
onorific cel mai înalt (iconom-stavrofor). în Biserica Ortodoxa Rusă, Ţarul
Nicolae II a acordat, la 1897, tuturor preoţilor, dreptul de a purta în permanenţă
crucea pectorală, spre a se deosebi de diaconi.
Arhiereul poartă crucea pectorală nu numai la serviciul divin, ci şi în afara
lui. Când o pune în vederea slujirii, arhiereul ori diaconul în locul lui rosteşte
cuvintele din Sfânta Evanghelie: „Zis-a Domnul Oricine voieşte să vină după
Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Crucea pectorală simbolizează „Crucea lui Hristos, fiind semn al
biruinţei, al întăririi şi al povăţuirii, cu care suntem atraşi la Hristos, omo rând
poftele, izgonind pe vrăjmaşi şi fiind păziţi de pretutindeni”209. Ea aduce
aminte şi de cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât
numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6,14).
e) Cârja sau toiagul păstoresc (6 pd(36oc;, âucaviKiov, baculus paşi o
ralis) ori pateriţa (naxeppaaa, naT£pit(a, crossa) este un baston înali cât un
stat de om, din lemn ori (mai des) din metal, împodobit cu pla cuţe de aur,
fildeş sau argint; el se termină la capătul de sus cu doi şei pi afrontaţi peste
care se suprapune un glob, surmontat de o mică cruce. IV
Pravila Mare (Îndreptarea Legii), glava 52, p. 103.

mânerul toiagului se înfăşoară de obicei o maramă cusută cu fir, pentru
podoabă şi pentru a fi mai lesne de purtat.
La început, în Răsărit, cârja arhierească era simplă, din lemn, şi avea la
capătul de sus o cruce în formă de T. Forma împodobită de azi a cârjei
arhiereşti a fost influenţată de acel Sucavuciov, un baston înalt, purtat de
334
LITURGICA GENERALĂ
ofiţerii Curţii imperiale la ceremonii şi dobândit ca o distincţie de la împăraţii

bizantini. Până în secolul al XVlII-lea, cârja era purtată numai de patriarhi şi
mitropoliţi. Se spune că, în secolul al IX-lea, când Sf. Fotie cel Mare a fost
scos din scaunul patriarhal, i s-a luat din mână bastonul sau cârja, care era
semnul demnităţii sale arhipastorale389.
Arhiereii primesc cârja ori de câte ori intră în biserică şi slujesc, iar când
asistă numai la serviciul divin, ei rămân cu cârja pastorală obişnuită (mai
simplă), pe care o poartă şi în afară de biserică. La înmânarea cârjei, diaconul
rosteşte cuvintele din Psalmul 109, 2: „Toiagul puterii laie ţi-1 va trimite
Domnul din Sion...”.
La popoarele vechi, toiagul (sceptrul) din mâinile împăraţilor era simbolul
autorităţii şi al stăpânirii lor (cf. Facerea 49, 10; Psalmul 45, 6; Apocalipsa 2,
27). Prototipul cârjei arhiereşti este în Vechiul Testament toiagul lui Aaron,
care a odrăslit în chip minunat, peste noapte (Numerii 17, 8; cf. Evrei 9, 4). De
aceea, cârja simbolizează puterea de a păstori Biserica şi autoritatea pastorală
a arhiereului de a paşte turma cuvântătoare încredinţată lui, după modelul lui
Moise şi Aaron care purtau loiege, semne văzute ale autorităţii şi puterii lor de
a conduce pe poporul evreu (Ieşirea 7, 20; 8, 16-17). Cei doi şerpi de la capătul
de sus al cârjei simbolizează înţelepciunea pastorală a arhiereului (cf. Matei
10, 16), iar globuleţul cu cruce dintre capetele şerpilor simbolizează globul
pământesc şi ne arată că Hristos a sfărâmat prin Cruce capetele nevăzuţilor
balauri (diavolul a ispitit pe primii oameni luând chip de şarpe). I >e aceea,
cârja, în întregimea ei, simbolizează şi crucea lui Hristos390, în numele Căruia
păstoreşte arhiereul, iar după unii ea aminteşte şi de trestia cu care a fost pus
buretele de la Patimi (cf. Matei 27, 48) şi condeiul de trestie cu care Domnul
a scris mântuirea neamului omenesc391.
în unele mănăstiri greceşti, şi egumenii poartă cârjă, terminată cu un fel
de coarne cu extremităţile întoarse în jos, ca o ancoră.
f) Dicherul (diKijptov) şi tricherul (tptKijpiov) sunt două sfeşnice
întrebuinţate la slujbele arhiereşti, dintre care cel dintâi are două lumânări (die;
- două şi Kiţpoc; - lumini), iar al doilea, trei (tpic; - trei şi Kiţpoi; - lumini).
Ele îşi iau originea în sfeşnicul pe care îl purtau împăraţii bizantini spre a
389
J.P. M IGNE , Encyclopedic liliirgique, p. 144.
390
SIMEON AI. TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 80, p. 90.
SF.
391
Pravila Mare (îndreptarea Legii), gl. 52, p. 103,
335
binecuvânta poporul şi se întrebuinţează mai ales la Liturghia arhierească. Cu

ele arhiereul binecuvântează pe credincioşi în momentele indicate din cursul
slujbei, în rest fiind purtate de diaconi la vohoade213.
Dicherul simbolizează cele două firi din Persoana Mântuitorului, iar
tricherul simbolizează cele trei Persoane ale Sfintei Treimi214.
Odinioară, înaintea arhiereului se purta un sfeşnic cu o singură lumânare
(făclie), care era numit povo(3dp7Toi)\oc; (sfeşnic unic)2'5, spre deosebire de
6i(3dpTîouXoc;, sfeşnicul cu două braţe şi lumini, care se purta înaintea
împăraţilor şi a patriarhilor, simbolizând îndoita putere, lumească şi
bisericească, a împăraţilor.
g) Vulturul (6 cteroc;) sau potnoja (cuvânt de origine slavă, însem nând
sub picioare) este un mic covor rotund şi având pe el brodat chipul unui vultur
cu aripile întinse, zburând pe deasupra unei cetăţi cu trei râuri. El se pune în
altar sau în naos, la slujbele arhiereşti, pentru a sta pe el arhiereul. El are două
forme: una de dimensiuni mai mari şi alta mai mică. Vulturul mare se
întrebuinţează numai la hirotonia de arhiereu, iar cel mic, la celelalte slujbe
arhiereşti.
La cercarea sau examinarea (numită exetasis) dinainte de hiroto nia
arhiereului, se aşază între sfeşnicele mari vulturul mare, iar can didatul la
arhierie, când se cântă Sfinte Dumnezeule..., de la Liturghie, este adus pe
covorul întins mai înainte şi, stând pe coada vulturului, răspunde la prima
întrebare pe care i-o pune protosul arhiereilor slu jitori; înaintând apoi la
mijlocul vulturului răspunde la a doua între bare, iar când trebuie să răspundă
şi la a treia, înaintează şi stă pe
Despre întrebuinţarea lor, vezi mai pe larg în Arhieraticon.

J, i
11
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Explicare despre sfânta biserică, cap. 59, 61, p. 250 15 SF.
SIMEON AL TESALONICULUI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 80, pp. 90-91.
capul vulturului . Ceremonia simbolizează înaintarea în desăvârşirea
392
treptelor preoţeşti.
Vulturul mic (în exemplare mai multe) se întrebuinţează în tot cursul
392
în vremea Sf. Simeon al Tesalonicului (secolul al XV-lea), vulturul, râurile şi cetatea mi erau brodate pe
covorul de azi, care poartă numirea de vulturul mare, ci erau zugrăvite ..m desenate pe pardoseala bisericii (SF.
SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, tap. 200, p. 145).
336
LITURGICA GENERALĂ
Liturghiei, fiind pus în diferitele locuri din biserică unde se opreşte momentan
ori stă mai mult timp arhiereul (în faţa Sfintei Mese, pe solee, în mijlocul
bisericii etc.).
Vulturul simbolizează pietatea şi înţelepciunea arhiereului, iar cetatea
peste care zboară vulturul reprezintă episcopia (eparhia) condusă de arhiereu.
Mai înseamnă şi înălţimea şi sublimitatea demnităţii arhiereşti; precum
vulturul se înalţă în zbor mai sus decât toate zburătoarele, tot aşa şi arhiereul,
prin ştiinţa şi viaţa lui pilduitoare, trebuie să se ridice deasupra credincioşilor
săi, la înălţimea de la care trebuie să vadă, ca un vultur, tot ceea ce se petrece
jos, în cuprinsul eparhiei sale, spre a promova binele şi a înfrâna răul393".
7. Câteva îndrumări despre folosirea şi

păstrarea veşmintelor liturgice
înainte de a fi puse în folosinţa cultului, toate veşmintele liturgice noi se

sfinţesc de către preot sau episcop, după rânduiala prescrisă în cărţile de
slujbă394.
Orice veşmânt, înainte de îmbrăcare în vederea slujirii, se binecuvântează
şi se sărută de clericii respectivi în semn de respect (diaconii cer şi primesc
binecuvântarea de la episcop sau preot); apoi se îmbracă mstindu-se formulele
sacramentale prevăzute pentru fiecare veşmânt (la îmbrăcarea arhiereului,
formulele le rosteşte arhidiaconul, în locul arhiereului).
21
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfintele hirotonii, cap. 200, p. 145.
394
Această rânduială se afla mai înainte numai in cartea de slujbă Sfinţirea bisericii, bucureşti, 1915, pp.
139-140. Ulterior, a fost introdusă şi în Molitfelnic, începând cu ediţia •Im 1965.
337
Veşmintele trebuie păstrate cu grijă şi în bună stare, în biserică (în

veşmântar, acolo unde există, ori intr-un dulap anume făcut), fiind ferite de
praf şi murdărie. Este oprit sfinţiţilor slujitori să îmbrace veşminte murdare,
mototolite sau rupte, căci aceasta înseamnă lipsă de respect faţă de Dumnezeu,
Căruia slujim, dar produce totodată şi o impresie defavorabilă asupra
credincioşilor. „Pentru slujirea Dumnezeieştii Liturghii, preotul şi diaconul
sunt datori a fi curaţi, atât cu sufletul, cât şi cu trupul, şi precum trebuie să aibă
trupul curat, tot aşa şi veşmintele cele de pe ei se cuvine să le aibă curate şi
întregi; iar de vor fi pătate foarte şi rupte, şi va îndrăzni preotul a sluji în ele,
va greşi de moarte, deoarece înaintea lui Hristos-Dumnezeu, Cel Ce este cu
adevărat în Sfintele Sale Taine, se va arăta cu nebăgare de seamă. De aceea,
slujitorii celor sfinte datori sunt să stăruiască în tot chipul ca veşmintele cele
sfinţite, chiar de vor fi din material simplu, să fie cuviincioase şi curate”219.
Când se învechesc şi sunt prea uzate, încât nu mai pot fi folosite, dacă
veşmintele respective nu reprezintă o valoare materială, docu mentară sau
artistică, ele pot fi îngropate în loc ferit şi curat ori pot li arse şi cenuşa să fie
îngropată220.
La unele biserici de enorie, în mănăstirile mai mari şi la unele dintre
centrele episcopale, atât la noi, cât şi în alte părţi ale Ortodoxiei, s-au păstrat,
prin grija preoţilor şi a călugărilor, câteva veşminte ale clericilor noştri de
odinioară, mai ales veşminte arhiereşti, care au fost mai puţin folosite şi s-au
păstrat mai bine. Cele mai vechi provin din secolele XIV-XV, fiind, în marea
lor majoritate, danii ale voie vozilor sau boierilor ctitori de biserici şi mănăstiri.
Prin materialele preţioase din care sunt făcute, prin motivele ornamentale cu
care sunt ţesute ori brodate, prin chipurile ctitoriceşti şi inscripţiile de pe ele,
acestea constituie documente preţioase ale istoriei naţionale şi totodată opere
de inestimabilă valoare ale artei ţesăturii şi broderiei noastre din trecut, care
pot fi văzute şi admirate în muzeele mănâs lireşti (de la Cozia, Putna, Suceviţa,
Dragomirna, Secu, Neamţ ş.a.)
Povăţuirile din Liturghier, Ed. Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1974, p. 363.

Vezi tâlcuirea la Canoanele apostolice 72 şi 73, in Pidalion, Neamţ, 1844, f. 63.
sau cele de la centrele episcopale (ca cel de la Mănăstirea Antim, al Patriarhiei
Române), precum şi în galeriile Muzeului Naţional de
338
LITURGICA GENERALĂ
Artă Feudală din Bucureşti395.

>
BIBLIOGRAFIE
(Lucrări auxiliare fundamentale, pe lângă izvoarele deja citate în
cursul capitolului)
Bernardakis, R, „Les ornements liturgiques chez Ies Grecs”, în: Echos

d’Orient, V (1901-1902), pp. 129-139;
Bork, R, Geschichte cier liturgischen Gewănder des Mittelalters, 3 voi.,
Bonn, 1859-1871;
Bratiotis, R, Moraitis, D., Kourkoulas, K„ Theochari, M., „’Apcptct
(Odăjdiile)”, în Enciclopedia religioasă şi morală (în lb. greacă), II (1963), pp.
401-427;
Braun, J., Die liturgische Gewandung im Occident und Orient nach
Ursprung und Entwicklung, Verwendung und Symbolik, Freiburg, 1907 (tradus
în italiană la Turin, 1914; retipărit în 1964);
Braun,}., Eiandbuch der Paramentik, Freiburg, 1912;
Braun, J., Die liturgischen Paramente in Gegenwart und Vergangenheit,
I reiburg, 1924;
Braun, J., „Die liturgische Gewandung in den Riten des Ostens”, in:
Slimmen aus Maria Laach, LIX (1900), pp. 167-193;
Cope, G., „Colours liturgical” şi „Vestments”, in A Dictionary of I iturgy
and Worship, London, 21974, pp. 139-142, 365-383;
Gregorian, Pr. V, Veşmintele liturgice in Biserica Ortodoxă, Craiova,
1941;
Haulotte, E. (S.J.), Symbolique du vetement selon la Bible, Paris, 1961;
Kurtulas, K„ Veşmintele preoţeşti şi simbolismul lor in Biserica < h
todoxă greacă (în lb. greacă), Atena, 1960;
Leclercq, H., „Vetements liturgiques”, în: Dictionnaire d’Archeologie
ihretienne et de Liturgie, XV (1953), 2, col. 2989-3007;
Leclercq, H., „Ceinture”, „Chasuble”, „Dalmatique”, „Manipule”,
395
Pr. V. G REGORIA N , „Cele mai vechi veşminte româneşti”, în voi. Veşmintele liturgice ui
Hiserica Ortodoxă, Craiova, 1941, p. 173 ş.u.; Ana Maria M USICESCU , Broderia medievală
mmânească, Bucureşti, 1969.
339
„jMitre”, „Mouchoir”, „Orarium”, „Pallium”, în Dictiotmaire dArcheologie

chretienne et de Liturgie, II, 2 (1910), col. 2779-2794; III (1913), col. 1174-
1199; IV (1920), col. 111-119; X (1931), col. 1411-1416; XI (1933), col. 1554-
1557; XII (1935), col. 342-346; XII, 2 (1936), col. 2322-2324; XIII (1937), col.
931-940; XV, 2 (1953), col. 2989-3007;
Lubeck, K., „Die liturgische Gewandung der Griechen”, în: Theologie und
Glaube (Paderborn), IV (1912), pp. 793-805; V (1913), pp. 441-454;
iVIolien, A., „Ornements sacres”, în Dictiotmaire de Theologie
Catholique, XI, 2 (1932), col. 1590-1602;
Norris, Herbert, Church Vestments. Their Origin and Development, New
York, 1950;
Pallas, I., „Orarul diaconului. Contribuţii liturgice şi arheologice” (în lb.
greacă), în: Fraipeiac, fivfavnvwv EnovStbv, XXIV (1954), pp. 158-193;
Palinov, N., „Despre omofor, sacos şi mitră” (în lb. rusă), în: Lucrările
Academiei Teologice din Kiev, iulie-august 1912, pp. 375-424;
Tano, (Athanasios) Papas, Studien zur Geschichte der Messgewănder im
byzantinischen Ritus, Miinchen, 1965 (cu biblio grafie bogată, la zi);
Tano, (Athanasios) Papas, Bibliografia veşmintelor liturgice ale ritului
bizantin (în lb. greacă), Atena, 1974 (extras din rev. Tlteologia);
Tano, (Athanasios) Papas, „Liturgische Gewănder”, în Reallexikon zur
byzantinischen Kunst, Stuttgart;
Necula, Pr. Nicolae, „Odoarele bisericeşti - tezaur religios şi naţi onal”, în
voi. îndrumător pastoral, Ed. Arhiepiscopia Bucureştilor, Bucureşti, 1981, pp.
264-269.
Peterson, E., Pour une theologie du vetement, Lyon, 1943;
Rothemind, Krone, „Sakkos und Hypogonation als bischofli che
Ethnarchieinsignien”, în: Slavische Rundschau, I (1956-1957), pp. 174-182;
Sotiriu, G., „Orarul diaconului în Biserica de Răsărit” (în lb. greacă), în
Anuarul ştiinţific al Facultăţii de Teologie din Atena, 1926, pp. 405-490;
Sotiriu, G., „Veşmintele liturgice ale Bisericii Ortodoxe Greceşti' (în lb.
greacă) în: Theologia (Atena), XX (1949);
Stefanidis, B.( „Influenţa costumului împărătesc bizantin asupra
veşmintelor arhiereşti” (în lb. greacă), în: Theologia, XXI (1950), pp. 19-25;
Trenkle, Elisabeth, Liturgische Gerăte und Gewănder der Ostkirche,
Miinchen, 1962;
340
LITURGICA GENERALĂ
Witte, F„ Die liturgischen Gewănder und kirchlichen Stickereien, Berlin,

1926.
341
CAPITOLUL III
PRINCIPALELE MATERII FOLOSITE ÎN CULTUL

ORTODOX (PÂINEA, VINUL, APA, UNTDELEMNUL,
TĂMÂIA, LUMÂNAREA ŞI LUMINA, ÎN GENERAL)
ŞI SEMNIFICAŢIA LOR SIMBOLICĂ
Biserica creştină a folosit de-a lungul istoriei diferite mijloace materiale

cu caracter simbolic pentru a exprima cât mai concret adevărurile şi ideile
religioase abstracte. Simbolurile au fost întrebuinţate atât în literatura
religioasă, cât şi în predică şi în cult, mai ales la Sfânta Liturghie.
Ea a căutat să dea acestor simboluri folosite în formele de cult o tâl- cuire
(explicare) cât mai clară, corectă şi naturală, spre a putea face înţelese
adevărurile ei de către credincioşi şi spre a-i feri să cadă în false adorări.
Deoarece aceste mijloace materiale au valoare, în concepţia Bisericii
Ortodoxe, nu prin ele însele, ci numai în legătură cu Dumnezeu, cu Care nu
se pot confunda, ele sunt folosite în cult numai ca auxiliare sau ca mijloace
de exprimare a cinstirii lui Dumnezeu. De aceea, aceste obiecte (materii)
luate din natură şi folosite în cult se numesc simboluri naturale.
Principalele materii (simboluri naturale) folosite în cultul creştin ortodox
sunt: pâinea, vinul, apa, untdelemnul, tămâia, lumânarea şi lumina, în general.
a. Pâinea şi vinul sunt întrebuinţate în cult în primul rând ca materii iile
Sfintei Euharistii, instituite de Mântuitorul însuşi, Care le-a întrebuinţat la
Cina cea de Taină. Materia Jertfei liturgice este la ortodocşi pâinea dospită,
pentru că ea simbolizează mai desăvârşit Trupul Domnului m care se va
preface prin sfinţire222. Pâinea şi vinul se întrebuinţează şi la
S F . S IMEON A I. T ESALONICULU I ,Despre Sfânta Liturghie, cap. 86, în PG 155, col. 265, •I m voi. Tractat
asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, trad, t C HESARIE AI
alte Taine şi Ierurgii: la Cununie, la slujba Litiei, la Sfinţirea bisericii, la
343
slujbele funebre (înmormântare şi Parastase).

în cultul Vechiului Testament, pâinea făcea parte din materia de jertfă.
Dumnezeu a poruncit lui Moise: „Iar pe masă să pui pâinile punerii înainte,
care se vor afla pururea înaintea Mea” (Ieşirea 25, 30). Pâinile „punerii
înainte”, aduse la Templu, erau aşezate pe o masă, unde se aflau şi vasele
destinate curăţirilor (I Regi 5; cf. 2 Corinteni 13, 11). Ofranda de pâine era
expresia recunoştinţei omului faţă de bunătatea şi binefacerile lui Dumnezeu.
Melchisedec l-a întâmpinat pe Avraam cu pâine şi vin. Era o prefigurare a
Jertfei euharistice care avea să fie instituită în Noul Testament.
în cultul creştin, pâinea şi vinul simbolizează Trupul şi Sângele lui
Hristos, în care ele se prefac după sfinţirea Darurilor la Sfânta Liturghie.
Hristos a zis despre Sine: „Eu sunt pâinea vieţii” (loan 6, 48). Tot El a zis:
„Iar pâinea pe care Eu o voi da este trupul Meu” (loan 6, 51). Trupul Său L-
a dat ca jertfa pentru mântuirea oamenilor: „Iisus, luând pâine şi
binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este
Trupul Meu” (Matei 26, 26). Acest Trup îl primeşte creştinul la Sfânta
împărtăşanie şi îi dă sufletului hrana cea întăritoare în credinţă, aşa cum
pâinea zilnică dă trupului hrana susţinătoare a vieţii fizice.
Tot la Cina cea de Taină, Mântuitorul a consacrat vinul ca materie de
jertfă, când a zis: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 27-
28). Vinul ca materie de jertfa simbolizează Sângele Domnului, în care se
preface după sfinţirea Darurilor la Liturghie. Prin Sfânta împărtăşanie, el
umple sufletul de bucurie duhovnicească şi-l uneşte cu Dumnezeu.
Pâinea şi vinul mai pot simboliza şi ofranda propriei vieţi pe care ere
dinciosii o dăruiesc simbolic lui Dumnezeu sub forma elementelor care
»
o susţin223. Sub forma în care se dăruiesc, ele sunt rezultatul unui efort,
RÂMNICULU I , T. T EODORESCU (ed.), Bucureşti, 1885-1886, p. 93; cf. t I ACOV P UTNEAN OI Synopsis, Iaşi,
1751, p. 57.
;:1
SF. N ICOLAE C ABASI LA , Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi despre viaţa in Hristo\, trad. Pr.
E. Branişte, Pr. T. Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989, p. 32, cf. trad. Dim loan I. Ică
jr, în voi. SF. N ICOLAE C ABASILA , Explicări la Dumnezeiasca Liturghie, Ed. Deisi , al unui sacrificiu,
căci omul munceşte spre a le culege în stare naturală, simplă, iar prin muncă şi osteneală (consum
de energie) le transformă în starea în care le aduce la altar. Pâinea şi vinul capătă prin aceasta o
valoare deosebită ca materie de jertfa, căci înainte de a fi sfinţite la Liturghie ca daruri de jertfa,
ele sunt sfinţite şi prin sudoarea muncii.
Darurile de pâine şi vin, aduse de credincioşi la Proscomidie, sunt
344
LITURGICA GENERALA
expresia sau dovada văzută a participării sau colaborării lor materiale,

concrete şi reale, la Jertfă sfântă care se aduce prin preot, la Sfânta Liturghie396
397 398 399
.
b. Apa este o altă materie importantă folosită în cultul creştin. Apa
turnată în vinul de la Proscomidie este elementul natural care astâmpără setea
omului şi se foloseşte pentru curăţirea lui corporală, precum şi pentru atâtea
nevoi gospodăreşti. După o veche interpretare, ea îi simbolizează pe
credincioşii laici, iar amestecarea ei cu vinul înseamnă încorporarea acestora
în Hristos, pentru că Hristos, în Patimile Sale, ne-a purtat pe noi şi păcatele
noastre400. Apa capătă o înaltă semnificaţie în cult la Sfânta Liturghie când,
amestecată cu vin în Sfântul Potir, simbolizează apa care a curs odată cu
sângele din coasta lui Hristos şi care au devenit apoi cele două izvoare ale
vieţii harului: apa Botezului şi sângele Sfintei împărtăşanii401 402.
Sibiu, 2014; SF. G HERMAN AL C ON STANTINOPO I . UI . U I , Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare)

mistică, în PG 98, col. 397: „Pâinea şi potirul (6 aprot; KCU TO noTiţptov) sunt întocmai şi cu
adevărat după chipul celor de la Cina cea de Taină, când Hristos a luat pâine şi vin şi a zis: «Luaţi,
mâncaţi şi beţi din acesta, toţi; acesta este Trupul şi Sângele Meu» (ct. Matei 26, 26), arătând că
ne-a făcut părtaşi morţii şi învierii măririi Sale”.
”4 Vezi pe larg în voi. Liturgică specială, la capitolul despre Simbolismul Proscomidiei; cf.
S F . G HERMAN AL C ONSTANTI NOPOLUL UI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare) mistică, în PG
98, col. 397: „Prescura (îţ npoacpopd) din care se tăia Trupul Domnului şi care se numeşte pâine
(dpToc), binecuvântare (EUÂOYICI) şi ofrandă (ârtapxn) e tâlcuită ca simbol al Născătoarei de
Dumnezeu, din care Unul din Treime, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, S-a născut ca Dumnezeu
desăvârşit şi ca om desăvârşit”.
”5 S FÂ NTUL C IPRIAN , Epistola 63 (către Caecilius), 13, in PL 4, col. 395-396, şi în voi. S FÂNTUL
C IPRIAN , E PISCOPUL C ARTA GIN EI , Scrisori, trad. 1. Diaconescu, O. Pop, Ed. Sophia, bucureşti, 2011;
I SIDOR DE S EV ILLA , De ecclesiasticis officiis, 1, 18, 4, in PL 78, col. 755. După alţi scriitori
bisericeşti, amestecul vinului cu apa la Sfânta Euharistie înseamnă unirea Duhului cu omul,
împărtăşirea credincioşilor din nestricăciunea Stăpânului (C LEMENT A LEXA NDRIN UL , Pedagogul, II,
2, in coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 4, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului
biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, p. 241). Apa simplă repre-
zintă apa care a curs din coasta lui Hristos, prin căldura ei (6id xîţv 0eppoTr|Ta) ea arată căldura
Duhului Sfânt, iar prin limpezimea ei semnifică credinţa cea adevărată (S F . G HERMAN AL
C ONSTANT INOPOLU LUI Explicarea Liturghiei, în PG 98, col. 397 B).
încă din primele pagini ale Sfintei Scripturi, apa apare, rând pe rând, ca simbol al vieţii şi al morţii.
Ca simbol al vieţii: la creaţie, apa care fermentează pământul după secetă; Botezul
lui Iisus în Iordan (cf. Psalmul 77, 16; 1 CoritUeni 10, 1-6); ca simbol al morţii şi al distrugerii:
potopul. Marea Roşie pentru egiptenii care s-au înecat în apele ei urmărind pe evrei, inundaţii,
revărsări etc. (Facerea 6 şi 7; 1 Petru 3,18-22). Apa e şi simbol al curăţirii (Zaharia 13,1; 14,8-9)
402
SF. IOAN GURĂ DE AUR, Cateheza a IlI-a baptismală, 16-18, în voi. Cateheze baptismale,
trad. Pr. Marcel Hancheş, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2003, pp. 63-64; SF. SIMEON AL
345
Calitatea naturală a apei de a curăţa şi spăla a fost transferată în viaţa

religioasă, apa devenind simbol al purificării, al curăţiei spirituale. Prin
limpezimea şi efectul ei răcoritor, apa simbolizează şi acţiunea purificatoare
a harului divin.
în cultul Vechiului Testament, apa avea un rol important, fiind con-
siderată ca indispensabilă pentru spălarea necurăţiilor (Numerii 19, 20). Prin
potop, Dumnezeu a curăţat pământul de fărădelegile de care era spurcat
(Facerea 7). Prin trecerea Mării Roşii, s-a pus capăt robiei egiptene şi astfel
apa devine un simbol al izbăvirii (Ieşirea 14).
Din rânduiala slujbelor divine în Vechiul Testament, se vede că toţi care
serveau lui Dumnezeu aveau datoria de a împlini mai întâi ritualul spălării cu
apă. La porunca lui Dumnezeu, Moise a pus între cortul adunării şi jertfelnic
„o baie de aramă [...] pentru spălat” în care slujitorii lui Dumnezeu îşi spălau
„mâinile şi picioarele lor în apă înainte de aducerea jertfelor” (Ieşirea 30, 18-
21).
în cultul creştin din primele veacuri, se practica spălarea mâinilor intr-un
bazin din faţa bisericii (atrium), înainte de intrarea credincioşilor în sfântul
lăcaş. Obiceiul s-a păstrat până azi în bisericile catolice, unde se mai află un
mic bazin cu apă sfinţită, suspendat pe peretele de la intrare (în stânga), în
care credincioşii îşi umezesc degetele (simbol de purificare) pentru a-şi face
semnul crucii înainte de intrarea lor în biserică. Spălarea semnifică curăţia
spirituală. Până în secolul al VI-lea, exista practica spălării mâinilor şi înainte
de primirea Sfânta împărtăşanii,
TESAI.ONICUI.UI, Despre Sfânta Liturghie, cap. 8, p. 97, cf. SF. GHERMAN AI

CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare) mistică, în PG 98, col 397
B; „Vinul amestecat cu apa reprezintă sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului; precum
spune prorocul: «Pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi» (lsaia 33, 16)".
346
LITURGICA GENERALĂ
practică rămasă apoi în vigoare numai pentru preoţii care slujesc Sfânta
Liturghie şi se împărtăşesc. în toate Bisericile locale, clericii practică de
asemenea, din cele mai vechi timpuri şi în forme diverse, spălarea mâinilor,
atât la începutul Sfintei Liturghii, cât şi în diverse momente din cursul acestei
slujbe. în Bisericile Ortodoxe, preoţii şi diaconii slujitori îşi spală mâinile la
începutul Sfintei Liturghii, înainte de a începe Proscomidia, rostind
rugăciunea: „Spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele...” (Psalmul 25, 6-
12), precum şi înainte de împărtăşire (de obicei, în timpul cântării Axionului)
şi după împărtăşire (ori la sfârşitul Liturghiei, după „potrivirea Sfintelor”),
fără să spună nimic227. Arhiereul slujitor îşi spală mâinile înainte de Vohodul
cel mare, adică în momentul când avea loc aducerea Darurilor şi
binecuvântarea lor (Proscomidia) în vechea Liturghie creştină (până prin
secolele VI-VII).
Spălarea mâinilor clericilor slujitori, în diferitele momente ale Sfintei
Liturghii, simbolizează atât curăţia trupească, cât mai ales curăţia sufletească
pe care trebuie să o aibă preotul în slujirea celor sfinte, aşa cum arată şi
Psalmul 25, 6-12, rostit ca Rugăciune la spălarea mâinilor la începutul
Liturghiei228.
în Noul Testament, Mântuitorul a dat sfinţenie apei prin Botezul Său in
râul Iordan, prin mersul pe apă (pe lacul Tiberiadei) şi prin transformarea apei
în vin la Nunta din Cana. Simbolismul Botezului ca o naştere, din apă şi din
Duh, arată rolul apei în cultul Noului Testament: „De nu se va naşte cineva
din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu” (loan 3, 5).
La săvârşirea Tainei Botezului se face afundarea in apă pentru spălarea în
întregime a trupului (la ortodocşi) ca semn al curăţirii spirituale prin spălarea
păcatelor în apa sfinţită din cristelniţă.
în ritul ortodox al Botezului, şi preotul slujitor îşi spală mâinile după
afundarea pruncului, pentru săvârşirea în deplină curăţie a Tainei Ungerii cu
Sfântul Mir, pe care o va administra îndată neofitului229.
Liturghier, tipărit cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii

< 'rtodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, pp. 116, 180,
194.
228
Vezi pe larg in voi. Liturgica specială, la capitolul Explicarea Proscomidiei.
229
i Petru 3,20: „Iar această mântuire prin apă închipuie Botezul”. Cf. voi. Liturgica spe-
< udă, la capitolul Istoria şi explicarea Rânduielii Sfântului Botez şi a Mirungerii.
347
Apa sfinţită se întrebuinţează amestecată cu apă de trandafiri la spălarea

Sfintei Mese în cadrul ritualului sfinţirii bisericii. Ritualul spălării Sfintei
Mese simbolizează curăţirea şi sfinţirea prin Duhul Sfânt a altarului creştin de
jertfa.
Apa se mai întrebuinţează la lerurgiile numite Aghiasma mică şi
Aghiasma mare (de la Bobotează), când se sfinţeşte apa cu care se stropesc
casele credincioşilor, membrii familiilor şi bolnavii, precum şi apa pe care
credincioşii o iau acasă şi o beau în ziua de Bobotează sau la alte date şi
prilejuri230. Se sfinţeşte şi se întrebuinţează, de asemenea, apa sfinţită în multe
dintre lerurgiile pentru binecuvântarea şi sfinţirea caselor şi a fântânilor noi,
la sfinţirea veşmintelor liturgice, a vaselor de slujbă, a clopotelor şi a
steagurilor bisericeşti, la binecuvântarea turmelor şi a grădinilor, la sfeştania
care se face în vreme de secetă, la Tedeum etc.
c. Untdelemnul (EACUOV), lat. oleum, slav. Mac/io), îndeosebi cel din
măsline, a fost totdeauna preţuit nu numai ca un aliment indispensabil pentru
hrana omului, ci şi ca un balsam sau medicament pentru vindecarea rănilor şi
pentru îngrijirea sănătăţii corpului.
în cultul Vechiului Testament, untdelemnul era folosit ca materie de
jertfă şi era adus la altar (Leviticul 2, 15-16), fiind socotit ca unul dintre
darurile de preţ ale pământului şi ale muncii omului. El simbo liza pacea, voia
lui Dumnezeu şi binecuvântarea Lui asupra celor aleşi (cf. Facerea 8, 11; 3
Regi 19, 16; Psalmul 127, 1-5)231.
în cultul creştin, untdelemnul este folosit la diferite ungeri rituale: la
botez se unge corpul candidatului, în mod simbolic cu untdelemn sfin ţit,
înainte de a-1 afunda în apă232; la slujba Tainei Sfântului Maslu se face de
către preot ungerea, de şapte ori, a bolnavului cu untdelemn sfinţii, pentru
tămăduirea şi curăţirea lui de păcate. La sfârşitul unor slujbe
-3<l Vezi voi. Liturgica specială la capitolul Aghiasma sau sfinţirea apei.
Ritul ungerii aparţine tradiţiei Vechiului Testament, unde găsim descrisă ungerea, ca rege
a lui Saul de către Profetul Samuel (/ Regi 10, 1-2), a lui Aaron ca mare preot de cât o Moise
(Ieşirea 29, 7; cf. Leviticul 8, 12), a pietrei de la Betel de către Iacov (Facerea 28, 18).
212
Vezi Liturgica specială, la capitolul Istoria şi explicarea rânduielii Sfântului Bote: şi u
Mirungerii (Explicarea Botezului şi Ungerea prebaptismală). în întreaga tradiţie iudeo-ci r. tină
există o afinitate între ritul ungerii şi ideea de conservare care se realizează prin Duhul o ungere
spirituală. Renaşterea se face prin apă (botez) şi Duhul Sfânt (B. B OTTE , „Pcuplr chretien et
hierarchie dans la Tradition Apostolique de Saint Hippolyte” in voi. Lassembli i liturgique, Roma,
1977, p. 86).
348
LITURGICA GENERALĂ
(Sfânta Liturghie, Priveghere), se ung frunţile credincioşilor cu untdelemnul

folosit la Maslu ori sfinţit la Litie. în toate aceste împrejurări, când este folosit,
untdelemnul sfinţit şi ungerea cu el simbolizează harul lui Dumnezeu asupra
omului care crede în El. Untdelemnul îl ajută pe om, îl curăţeşte şi îl
tămăduieşte de răul trupesc şi sufletesc. Ungerea cu untdelemn sfinţit a
energumenilor şi catehumenilor în Biserica primară avea aceeaşi simbolistică
şi acelaşi scop.
La slujba Litiei se aduce la biserică şi se binecuvântează (alături de pâine
şi vin) şi untdelemn, ca ofrandă adusă de credincioşi din darurile pământului
şi ca un element de bază al hranei omului, daruri pentru înmulţirea cărora
preoţii se roagă la Litie-33.
în biserică, untdelemnul este folosit în candele pentru a lumina, sim-
bolizând atât lumina divină, cât şi înţelepciunea şi virtuţile cu care se câştigă
împărăţia cerurilor (precum vedem şi în Pilda celor zece fecioare - Matei 25,
1; cf. Apocalipsa 11, 4).
Untdelemnul este însă şi principalul element în compoziţia Sfântului Mir
care are o mare importanţă în cultul ortodox. Despre componenţa şi
prepararea mirului se vorbeşte şi în Vechiul Testament (Ieşirea 30, 23-33). La
prepararea Sfântului Mir se foloseşte untdelemn curat de măsline
(untdelemnul produs azi pe scară industrială, din alte plante floarea soarelui,
porumb ş.a. - şi folosit în părţile noastre şi în cult, are aceleaşi proprietăţi şi
aceleaşi semnificaţii simbolice ca şi untdelemnul de măsline). Untdelemnul
se amestecă, în proporţii stabilite, cu vin curat, cu balsam, cu anumite plante
aromate şi răşini, în total, treizeci şi şase la număr234.
Toate componentele se pisează şi se fierb în vase speciale aşezate în
mijlocul bisericii, după ce ierarhul a făcut sfinţirea apei şi a binecuvântat
materiile pe care le-a stropit cu aghiasmă. Focul la care se fierb se stinge lot
cu aghiasmă. Pregătirile de preparare a Sfântului Mir încep de joi,
m
Vezi voi. Liturgica specială la subcapitolul Rănduiala Litiei, din capitolul Litia.
2,4
Ele sunt esenţe ale unor arbuşti din Orient şi sunt enumerate in cartea Rănduiala la
prepararea, fierberea şi sfinţirea Mirului, Bucureşti, 1882 (o listă a materiilor şi a cantităţilor
necesare preparării Sfântului şi Marelui Mir, vezi în Arhieraticon, tipărit cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic ,i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993, pp. 192-193).
349
înainte de Florii, şi se încheie în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, când se

face sfinţirea de către soborul ierarhilor în frunte cu patriarhul ţării403.
După sfinţire, Sfântul Mir se împarte tuturor bisericilor din ţară pentru a
fi folosit la Taina Mirungerii.
Prin sfinţire, el devine nu un simplu simbol sau o imagine, ci un vehicul
purtător al energiilor Sfântului Duh pe care le conţine în chip real. Prin
mulţimea mirodeniilor din care este făcut, Sfântul şi Marele Mir arată tocmai
mulţimea şi felurimea darurilor şi a puterilor Sfântului Duh, care pun în
lucrare diferitele virtuţi creştine. Balsamul ca materie folosită la îmbălsămare,
prin proprietăţile sale, împiedică putrezirea corpurilor. Simbolic, Sfântul Mir
împiedică sufletele să intre în descompunerea păcatului. El închipuie şi pe
Hristos, despre Care Solomon a zis: „Mir vărsat este numele Tău” (Cântarea
Cântărilor 1, 2) 404 . Sfântul Mir este folosit şi la sfinţirea bisericilor şi a
antimiselor, ca izvor de sfinţire405.
d. Tămâia (Gupictpa, thus, libanum) este o răşină a arborelui numit
Boswellia serrata sau Floribunda papyrifera, care creşte în Africa şi în India.
Răşina provine din sucul ce curge din copac. Sucul se întăreşte la soare. Se
strânge de pe scoarţa copacului, se pisează şi, pentru a avea un miros şi mai
plăcut, această răşină se amestecă şi cu alte aromate406. Procedeul de preparare
este expus şi în Vechiul Testament (Ieşirea 30, 34-38).
în cultul Vechiului Testament, tămâia era nelipsită alături de toate jertfele
care se aduceau la altar lui Dumnezeu, atât cele nesângeroase, cât şi cele
sângeroase: „Preotul să ardă (pe jertfelnic) [...] o parte din grăunţe şi din
untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfa Domnului” (Leviticul 2, 16), şi:
„Să aducă Aaron viţelul de jertfa [...] să ia cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul
cel dinaintea Domnului, o cădelniţă plină cu aromate pisate pentru
tămâiere...” (Leviticul 16, 11-12).
403
Vezi toată rânduiala pentru pregătire şi sfinţire, în cartea Rânduiala la prepararea
fierberea şi sfinţirea Mirului, Bucureşti, 1882.
404
Mesia este „Unsul Domnului”, Care a primit ungere prin Duhul: „Duhul Domnului
peste Mine...” (Psalmul 61: cf. Luca 4, 18)
405
Vezi voi. Liturgica specială, la subcapitolul Mirungerea, din capitolul Botezul şi
Ungerea cu Sfântul Mir.
406
Pr. Vasile M ITROFANO VICI , Liturgica Bisericii Ortodoxe, T. T ARNAVSCHI , t N ECTA KI I C OTEA
RCIUC , Cernăuţi, 1929, p. 241; E. F EHRENBACH , „Encens”, în Dictionnaire d’Archeologir chretienne
et de Liturgie, V (1922), col. 2-21.
350
LITURGICA GENERALĂ
Tămâia se foloseşte în creştinism pe măsură ce se dezvoltă cultul creştin.

Pentru primele secole creştine avem mărturii despre folosirea tămâier39 şi în
vechile Liturghii ale Bisericii Orientale’40. încă din secolul al IV-lea,
Liturghia Sfântului Iacov se oficia în limbile siriană (la sate) şi greacă (la
oraşe), din care s-au păstrat câteva texte greceşti (manuscrise datând din
secolul X-XI). Preotul rosteşte o formulă doxologică şi pentru cădire. Apoi
cădeşte (tămâiază) Sfânta Masă. în timpul citirii Apostolului, diaconul
cădeşte, iar preotul zice în taină o rugăciune pentru cădire241.
La Sfânta Liturghie se foloseşte tămâia mai ales în acele momente din
cursul sfintei slujbe în care se face sfinţită prezenţa simbolică a Mântuitorului
şi care trebuie subliniat şi prin înmiresmarea bisericii. Astfel, după pregătirea
Darurilor la Proscomidie, preotul tămâiază Sfânta Masă. Fumul tămâiei este
ca o îmbălsămare a locului unde ele urmează a fi depuse. în timpul citirii
Apostolului, se cădeşte interiorul bisericii, începând de la altar până la uşa
bisericii. Fumul şi mireasma tămâiei creează o atmosferă specifică prielnică
pentru rugăciune şi meditaţie 407 408
religioasă. Credincioşii se pregătesc astfel să întâmpine Cinstitele Daruri, care
se scot la Vohodul mare spre a fi aşezate pe Sfânta Masă409'1’.
-v> SF. D ION ISIH A RE OPAGIT UL , Despre ierarhia bisericească, III, 3, in PG 3, col. 428, şi in SF.
D ION ISIE A REOPAGI TUL , Opere complete, trad. Pr. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996, p. 79;
cf. I UST IN M ARTIRUL ŞI F ILOSOFUL , in PG 6, col. 345; A TENAGORA , în PG 6, col. 452. în secolul al IV-
lea, pelerina Egeria, vorbind despre cădelniţe, menţionează mireasma lămâierii care umple
Biserica învierii de la Ierusalim; „Iată se aduc şi cădelniţe (thymiataria) inăuntrul Grotei învierii,
încât întreaga Biserică a învierii se umple de miresme” (E THER IE , lournal de voyage, H. P ETRE (ed.),
Paris, 1971, p. 196; cf. trad. C. Fri.şan, în E GERIA , Pelerinaj in locuri sfinte, Ed. Galaxia Gutenberg,
Târgu-Lăpuş, 2009).
wtl
The statutes of the apostoles (versiune a Constituţiilor Apostolice), G. H ORNER (ed.),
408 ondra, 1904, pp. 113, 274, prescrie întrebuinţarea tămâiei la hirotonia episcopului. Se tămâ-
i.iză mâna celui hirotonit. S FÂNT UL A MBROZIE , Tălcuirea la Evanghelia Luca, 1, 28, în PL 15, ioI.
1625, face prima menţiune în literatura apuseană. Printre darurile tăcute de Sf. Constantin ţ el Mare
diverselor biserici se află şi cădelniţa. Tămâierea (altarului, a darului sau a persoanei) nu e în uz
roman, căci în Ordo Romanus I nu este menţionată. E venită mai târziu prin con- Inetul cu ritul
galican. în ritul roman de azi se întrebuinţează la intrarea şi ieşirea episcopului, la procesiunea cu
Sfânta Evanghelie.
- 4 I H RISOSTOM P OPADOPOU LOS , Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Iacov fratele Domnului,
Atena, T959, lol976; La Liturgic de Saint Jaques, Ch. M ERCIER (ed.), Paris, 1946; ■ I. trad. Pr. Al.
I ONESCU , în: Glasul Bisericii, XXII (1963), 7-8, pp. 663-682.
EVAGRIE, Istoria bisericească, IV, 7, în PG 86, col. 2713, povesteşte că Zosima, un
călugăr tânăr (ajuns episcop de Antiohia), după un cutremur a tâmâiat locul pe care se găsea, ca
351
Tămâia, prin fumul şi mireasma ei, subliniază frumuseţea actelor de cult,

creează atmosfera de sfinţenie şi, astfel, ea se integrează în actul de slujire a
lui Dumnezeu ca un dar, ca o preţioasă ofrandă şi simbol al rugăciunii şi faptei
bune. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea
mâinilor mele, jertfa de seară” (Psalmul 140, 2) se cântă la slujba Vecerniei.
Tămâia e simbol al rugăciunii de cinstire a lui Dumnezeu, dar şi de implorare
a harului sfinţitor al Sfântului Duh: „Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase
Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care
primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul
Preasfântului Tău Duh", aşa cum se formulează în Liturghierul ortodox.
Nu numai la Sfânta Liturghie, dar la nicio slujbă religioasă tămâia nu
poate lipsi. Mireasma ei alungă duhul răului. Astfel, tămâierea de la începutul
slujbei Botezului simbolizează buna mireasmă şi sfinţenia Duhului Sfânt, care
topeşte şi alungă tot mirosul cel urât al păcatului, în slujbele din biserică şi în
toate slujbele religioase din afara bisericii, în casele credincioşilor şi la
cimitire în preajma mormintelor, slujirea, rugăciunea şi cântarea nu sunt
creştine dacă nu le înmiresmează fumul de tămâie. Tămâia este în cultul
ortodox strâns legată de credinţa în viaţa viitoare. Este o expresie a acestei
credinţe. Acest lucru îl demon strează cultul morţilor. La slujbele de
înmormântare, la pomeniri, paras tase, la toate pomenirile celor morţi, tămâia
este un element esenţial. Tămâierea mormintelor şi a ofrandelor pentru cei
morţi este un ritual străvechi pe care credincioşii români ortodocşi îl practică
cu adânca pioşenie şi participare sufletească.
e) Lumânarea şi lumina, in general. Lumina adusă ca prinos lui
Dumnezeu este arderea lumânării şi untdelemnului din candelă, aprinse de
credincioşi şi preot, ca parte constitutivă a cultului şi ca expresie a unei
necesităţi religioase subiective. Aprinzând o lumânare în biserica,
să îl îmblânzească pe Dumnezeu.
352
LITURGICA GENERALĂ
credinciosul se roagă lui Dumnezeu, îi mulţumeşte pentru marea Lui

bunătate şi ocrotire şi dă expresie credinţei lui în Dumnezeu. Ea devine un
mijloc de legătură între om şi Dumnezeu, legătură stabilită şi determinată de
libera voinţă a credinciosului. Lumina este rezultatul arderii unor materii
concrete, ceara, tămâia, untdelemnul. Această lumină produsă prin ardere este
şi expresia rugăciunii materiei amorfe, care este astfel integrată în cultul de
adorare a lui Dumnezeu.
în cultul Vechiului Testament, lumina era un prinos adus Domnului
Dumnezeu. Preotul Aaron ardea tămâie şi aprindea în fiecare seară candelele
în faţa Chivotului Legii Sfinte: „Când va aprinde Aaron seara candelele, iar
va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea
Domnului, din neam în neam” (Ieşirea 30, 8). însuşi Dumnezeu porunceşte să
ardă lumina pe altarul Său: „Să aducă untdelemn curat pentru luminat” ca „să
ardă sfeşnicul, în toată vremea. [...] Sfeşnicul îl va aprinde Aaron şi fiii lui de
seara până dimineaţa, înaintea Domnului” (Leviticul 24, 2-3).
La iudei, candela avea forma unui sfeşnic cu şapte braţe aşezate pe un tub
cilindric subţire, pentru untdelemn, cu orificii pentru fiecare braţ. Creştinii
proveniţi dintre iudei au adus cu ei deprinderea de a folosi lumânări şi candele
şi în cultul creştin.
în vremea persecuţiilor, spre a fi apăraţi, creştinii se strângeau la
rugăciuni şi slujbe în catacombe, pe care le luminau cu lumânări. După ce s-a
dat libertate Bisericii, începând din secolul al IV-lea, lumânările au continuat
a fi folosite, dar, de la rolul lor anterior de strictă necesi- late, ele încep să aibă
acum şi un caracter simbolic243, fiind folosite atât la Sfânta Liturghie, cât şi la
slujbele funebre, la sărbătorile sfinţilor, la instirea relicvelor sfinte ş.a.
Lumina este socotită acum ca simbol al bucuriei împărtăşirii din lumina
divină: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină”
(Psalmul 35, 9). Lumina este un atribut al Divinităţii şi totodată " condiţie a
vieţii. Mântuitorul este vestit de proroci ca o lumină care va i isipi întunericul
răului şi al necredinţei: „întunericul acoperă pământul
-'l3 FERICITUL IERONIM, împotriva lui Vigilautius (Adversus Vigilantium), 7, in PL 28, i ui.
361.
şi bezna, popoarele, iar peste tine răsare Domnul”, „Luminează-te, lumi-
nează-te, Ierusalime, că vine lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit”
353
(Isaia 9, 1-2; 60, 1-2). Mântuitorul însuşi Se numeşte pe Sine Lumină: „Eu,
Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în
întuneric” (loan 12, 46; cf. loan 8, 12; „Eu sunt Lumina lumii...”).
Lumânările sunt aşezate în sfeşnice. Acestea au unul sau mai multe braţe,
fiecare cu simbolismul lor. Sfeşnicul cu un braţ purtând o lumânare
(primikirion - npippiKijptov) simbolizează unitatea Sfintei Treimi; sfeşnicul
cu două braţe (dikirion - SiKiţptov) semnifică, prin cele două lumânări, cele
două naturi ale lui Hristos, iar sfeşnicul cu trei lumânări (trikirion -
TpiKîjpiov) e simbolul Sfintei Treimi. Cele cu şapte lumini închipuie cele
şapte daruri ale Duhului Sfânt, iar sfeşnicul cu douăsprezece lumânări
închipuie ceata celor doisprezece Sfinţi Apostoli. Acest sfeşnic are în mijloc
„o lumină mai înaltă” care închipuie lumina lui Iisus Hristos244. Piciorul
sfeşnicului este şi el un simbol. Unele au forma unei coloane, simbolizând
stâlpul de foc ce a condus pe evrei la fuga din Egipt, altele au forma rugului
celui nears în foc, în care Dumnezeu S-a arătat lui Moise. Sf. Simeon al
Tesalonicului, arătând semnificaţia luminilor din biserică, le compară cu
stelele, iar despre policandrul cel mare din mijlocul bisericii, în formă de cerc
cu lumini (xopoq - cerc), spune că închipuie „tăria cerului şi planetele”245.
Sfeşnicele cu o lumânare se aprind la Proscomidiar. Pe Sfânta Masă se aşază
două sau trei sfeşnice cu una sau mai multe lumânări care se aprind în timpul
sfintelor slujbe şi la Sfânta Liturghie. în dreptul icoanelor împărăteşti, pe
solee, stau de obicei sfeşnicele mari sau împărăteşti, în care ard una sau mai
multe lumânări în timpul Sfintei Liturghii. Atât în naos, cât şi în pronaos suni
puse la îndemâna credincioşilor sfeşnice, mai mari sau mai mici, în care
aceştia aprind lumânări. Făclii (lumânări mari) ori lumânări aprinse in sfeşnice
mai mici, portative, sunt purtate la vohoade, înaintea slujitori lor. Lumânările
se aprind la toate sfintele slujbe: la slujba Botezului 410'’, a Cununiei2'17, la
Aghiasmă, la slujbele funebre ş.a. în Săptămâna Luminată, sfinţiţii slujitori
poartă în mâini făclii aprinse în timpul sfintelor slujbe, ca simbol al bucuriei
învierii.
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Tâlcuire despre sfânta biserică, în PC 155, col. 69.
750, şi în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 345.
-11 SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Tâlcuire despre sfânta biserică, in PG 155, col. 64
750, şi în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 345.
:i
'' Lumânarea purtată de naş la Botez simbolizează lumina interioară a harului împ.u lâşit
prin Botez şi preînchipuie candela faptelor bune cu care noul botezat va preîntâmpina pe
354
LITURGICA GENERALA
în afară de lumânări, în biserici ard şi luminile discrete ale candelelor, în

care se pune şi se aprinde untdelemn. Candela are aceeaşi însemnătate ca şi
aceea a lumânărilor. Candele sunt aprinse în altar şi în interiorul bisericii.
Deasupra chivotului de pe Sfânta Masă, în care se păstrează Sfânta
împărtăşanie pentru cei bolnavi, arde necontenit, în cinstea ei, o lumină din
candela ce este suspendată, de obicei, de Crucea care străjuieşte în spatele
dinspre răsărit al Sfintei Mese. Candele mari, suspendate, ard deasupra uşilor
împărăteşti ale altarului, precum şi la icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă.
Candele şi lumini ard, de asemenea, deasupra tuturor icoanelor importante din
biserici şi din casele credincioşilor. Lumina candelei este nelipsită în cimitire
la căpătâiul morţilor. Lumina aceasta mai ales, ca şi mireasma tămâiei şi
lumina lumânărilor este o expresie a credinţei în viaţa viitoare şi a legăturii cu
cei morţi. Această credinţă o ilustrează poetul nostru George Coşbuc în
poemul folcloric Moartea lui Fulger. Eroului mort i se pune în mâinile strânse
pe piept o lumânare aprinsă, fiindcă, după datină, lumina ei îi va li călăuză în
întunericul din împărăţia lumii de dincolo:
„Cu făclioara pe-unde treci

Dai zare negrelor poteci în
noaptea negrului pustiu Pe-
un drum de veci.
[•••]
Credinţa-n zilele de-apoi E
singura tărie-n noi”248.
Mirele ceresc, precum fecioarele cele înţelepte din pilda evanghelică (SF. GRIGORIE TEOLOGUL, <
II vâri tarea 40, la Sfântul Botez, 24, in PG 36, col. 392).
-4 Făcliile aprinse pe care le ţin naşii la Cununie sunt simbol al curăţiei mirilor, al lumi nii
harului de sus şi al bucuriei nuntaşilor (S F . S IMEO N AL TESALONICULUI, Despre cinstita Nuntă, cap.
279, în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor...).
•48 G. COŞBUC, Poezii, voi. I, 1982, p. 95.
355
î
CAPITOLUL IV
CĂRŢILE LITURGICE,
ÎMPĂRŢIREA ŞI CONŢINUTUL LOR
în săvârşirea sfintelor slujbe, Biserica Ortodoxă urinează o anumită

rânduială, un tipic, care s-a fixat în scris în cărţi speciale numite cărţi
liturgice. Sistematizarea şi fixarea în scris a rânduielilor de cult şi textul sacru
al rugăciunilor fac să apară, încă din secolul al IV-lea, cele mai vechi cărţi de
slujbă, începând cu Tipicul (ale cărui origini se atribuie încă Sf. Hariton
Mărturisitorul din secolul al III-lea, continuat în secolul al V-lea de Sf. Sava
cel Sfinţit) şi cu Liturghierul-Molitfelnic de felul Evloghiului lui Serapion din
secolul al IV-lea, deşi rădăcinile lui sunt şi mai vechi, luându-se în
consideraţie diversele Rânduieli bisericeşti precum Constituţiile Apostolice,
care şi ele încearcă o reglementare a vieţii creştine şi în domeniul cultului.
Cărţile liturgice se vor înmulţi treptat cu colecţiile de noi imne intrate în
serviciul cultului (Tropologhion) sau de texte ale rugăciunilor fixate pentru
slujbele serviciului zilnic (Ceaslovul), apoi cu Octoihul, l'riodul şi
Penticostarul, a căror alcătuire se datorează în bună parte Sfinţilor loan
Damaschin, Teodor şi Iosif Studitul (secolele al VUI-lea şi al IX-lea), iar în
cele din urmă cu Antologhionul şi Mineiele codificate în forma actuală,
aproximativ între secolele al X-lea şi al XlI-lea2'9. 411
411
Pr. Ene BRANIŞTE, „Originea, instituirea şi dezvoltarea cultului creştin”, in: Studii
teologice, XV (1963), 3-4, pp. 132-140; cf. M. ARRANZ, „Les grandes etapes de la Liturgie bizan-
I ine”, în voi. Liturgie de l’Egliseparticuliere et Liturgie de l'Eglise universelle, Roma, 1976,
pp. 43-75, tinde se consideră că au fost trei perioade ale formării Tipicului bizantin şi ale cărţilor
liturgice ortodoxe: a) Prima etapă în care se formează ciclul zilnic (cele 7 Laude), se fixează cărţile
de bază .tie slujbei zilnice: Evhologhiul (în care 357se cuprind şi Liturghiile) şi Orologiul
(Ceaslovul); b) A
Un rol hotărâtor în fixarea tipicului cărţilor de slujbă bisericească

l- au avut mănăstirile şi în primul rând mănăstirile de la Muntele Athos.
Aici s-au găsit cele mai multe manuscrise liturgice ale cărţilor de slujbă
ortodoxă: Minele, Trioade, Penticostare, Liturghiere şi Molitfelnice, cărţi de
Psaltichie ş.a., scrise de copiştii care au trăit în mănăstirile respective sau
aduse din alte părţi şi păstrate aici.
învăţatul grec Spiros Lambros a întocmit un catalog al manuscriselor
athonite (au fost inventariate aproximativ 300 de Liturghiere greceşti), dintre
care cele mai multe aparţin Mănăstirilor „Sfântul Pantelimon”, Dionisiu şi
Iviron (unde s-a descoperit un manuscris din secolul al Xl-lea, scris pe
pergament şi considerat a fi cel mai vechi)250.
Multe dintre aceste manuscrise liturgice vor fi stat la baza primelor ediţii
tipărite ale cărţilor de slujbă ortodoxă. Savantul rus Alexei Dimitrievski a
tipărit doar câteva dintre cele mai importante manuscrise de Tipice şi
Evhologhii:51, iar profesorul de liturgică Panaghiotis Trembelas, de la
Facultatea de Teologie din Atena, a colaţionat într-o valoroasă lucrare cele
mai importante manuscrise athonite cu textul Liturghiei252.
Aceste manuscrise, precum şi altele, de Mineie, Trioade şi Penticostare
sunt de o importanţă considerabilă, atât pentru istoria cultului, cât şi a cărţilor
de slujbă ortodoxe, ele constituind cele dintâi şi cele mai importante izvoare
şi documente, indispensabile pentru opera de revizuire şi reeditare critică a
cărţilor ortodoxe de ritual253.
doua etapă, în care se formează ciclul pascal şi duminical (al sărbătorilor mobile, dependente de
data Paştilor), ne dă Octoihul, Triociul şi Penticostaruh c) A treia etapă, finală, este cea a
formării ciclului mineal (al sărbătorilor cu date fixe) sau sanctoral. Apar Mineiele cu bogata lor
imnogra fie şi abia acum apare Tipicul-carte, in forma în care îl avem azi.
-?n Pr. Ene BRANIŞTE, „Rolul Athosului în istoria cultului ortodox”, în: Ortodoxiei, \ (1953),
2, pp. 220-227.
251
Alexei DIMITRIEVSKI, Descrierea manuscriselor liturgice păstrate in bibliotecile
Răsăritului ortodox (in lb. rusă), voi. I (Tomna), Kiev,. 1895, voi. II (EiiyoXâyia), Kiev, 1901.
voi. III (Tomna), Petrograd, 1917.
P. TREMBELAS, Cele trei Liturghii după codicii din Atena (în lb. greacă), Atena, 1935.
253
P. CHRESTOS, voi. II, „To Ayiov'Opoc EV TUI TtapsXOovn KCU TU) napovn”, în: Adcovihij
noXiTcia (Tesalonic), 1963, pp. 13-97; Arhim. Avei (proegumen in Mănăstirea Pantelimon din
Athos), „Certain features of Divine woship on Holy Mount Athos”, în: Jurnalul Patriarhiei
Moscovei (/Kypuan Mocnoecnoii Tlampuapxuu), 1975,3, pp. 37-41.
După unificarea bisericească a celor două Principate Române, prin
358
LITURGICA GENERALĂ
înfiinţarea Sfântului Sinod în 1872, iar mai târziu prin unificarea Bisericii
Ortodoxe Române după Primul Război Mondial, când s-a înfiinţat Patriarhia,
în 1925, a început şi tipărirea cărţilor de cult intr-un centru unitar în Bucureşti,
la Tipografia Cărţilor Bisericeşti234. Treptat, tipărirea lor a ajuns la o
adevărată înflorire începând din deceniile cinci-şase ale secolului trecut, până
azi, răspunzând nevoilor Bisericii în desfăşurarea săvârşirii slujbelor
religioase, atât în cadrul cultului, în biserică, cât şi în afara ei. Avându-se în
vedere nevoia de uniformizare a rânduielii slujbelor bisericeşti şi a limbii
liturgice a Bisericii noastre, din iniţiativa Sfântul Sinod s-a început după 1948
o intensă activitate de diortosire a cărţilor noastre de slujbă şi de retipărire a
lor în ediţii noi, revizuite şi îmbunătăţite, activitate la care au contribuit buni
cunoscători de tipic şi ai limbii originale greceşti a cărţilor ortodoxe de
slujbă253.
Cărţile necesare săvârşirii serviciului divin se numesc cărţi liturgice sau
de ritual.
Pentru săvârşirea slujbei Sfintei Liturghii şi a slujbei celor 7 Laude,
preotul are în Sfântul Altar Evanghelia (care stă numai pe Sfânta Masă) şi
Liturghierul.
Pentru săvârşirea Sfintelor Taine şi Ierurgii, preotul foloseşte
Molitfelnicul sau Evhologhionul şi Aghiasmatarul. Pentru Ierurgii şi diferite
rugăciuni ocazionale foloseşte cartea numită Tedeum şi Ceaslovul
(Orologiul).
Cărţile care nu pot lipsi la strană sunt: Octoihul mic sau Catavasierul,
Octoihul mare (care cuprinde toată slujba celor opt glasuri şi un tipic la
sfârşit), Mineiele, Apostolul, Psaltirea, Triodul, Pcnticostarul, Ceaslovul
mare (sau bogat) şi Tipicul bisericesc.
După conţinutul lor, cărţile liturgice folosite în serviciul divin al Bisericii
Ortodoxe se împart în:
■51 înainte de unificare, aceste cărţi se tipăreau in diferite centre eparhiale sau mitropolitane
(Bucureşti, laşi, Mănăstirea Neamţ, Buzău, Râmnic, Sibiu, Braşov).
255
S-au numărat printre aceştia înalţi ierarhi şi profesori de teologie (Pr. Nicolae M.
I’opescu, Teodor M. Popescu, Pr. Petre Vintilescu, Pr. Dumitru Fecioru, Pr. Ene Branişte, Pr.
Nicolae D. Necula) şi clerici cărturari (Pr. O. Căciulă, Pr. I. Gagiu, I.V. Georgescu ş.a.).
359
a) Cărţi compuse din texte luate din Sfânta Scriptură (Evanghelia,

Apostolul, Psaltirea);
b) Cărţi compuse de Sfinţii Părinţi ai Bisericii sau de membri ai ei, cre-
dincioşi talentaţi, fiind cărţi ce cuprind rugăciuni, cântări şi imne liturgice
(Tipicul, Liturghierul, Molitfelnicul, Triodul, Penticostarul, Octoihul,
Mineiele, Ceaslovul, Octoihul mic, Aghiasmatarul, Arhieraticonul.
Evanghelia sau Evangheliarul (de la Euayy£Âl(to - a binevesti, lat.
Evanghelistarium) este cartea de slujbă care cuprinde pericopele (bucăţi de
lectură) din cele patru Evanghelii aşa cum se citesc la Sfânta Liturghie, în
toate duminicile şi sărbătorile de peste an, precum şi la diferite slujbe
bisericeşti.
)
în primele secole ale Bisericii nu erau încă fixate pericopele evanghelice,

iar citirea unor texte din Sfânta Scriptură rămânea la alegerea conducătorilor
fiecărei biserici. Abia în secolul al IV-lea se face împărţirea Evangheliilor în
capitole şi versete şi se precizează pericopele (7T£piK07nj - tăietură,
despărţitură, de la rtspiKOTtrco - a tăia, a despărţi; lat. lectiones - citiri,
lecţii) ce urmau a fi citite în biserică. Această împărţire se atribuie lui Evagrie
Ponticul (secolul al IV-lea) şi lui Eutalie, diacon din Alexandria, care au avut
ca model o împărţire asemănătoare a Vechiului Testament. Stabilirea
definitivă a pericopelor evanghelice s-a făcut abia prin secolul al IX-lea, când
şi sărbătorile sunt aproape fixate, datorită dezvoltării cultului sfinţilor,
începând din secolul al V-lea, mai ales după ce Sinoadele Ecumenice (cel din
Efes, 431, şi Calcedon, 451) pun bazele dogmei mariologice (stabilind
atributele de Pururea Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu ale Maicii
Domnului, căreia încep să i se închine Acatiste şi Paraclise).
îmbogăţirea cultului cu imne, cântări şi rugăciuni închinate sfinţilor
impunea prescurtarea pericopelor prea dezvoltate (aşa cum fuseseră stabilite
de Eutaliu şi Evagrie), spre a face loc noilor elemente. Se impunea deci
prescurtarea acestora şi adaptarea la noile condiţii ale cultului Bisericii, lucru
pe care marii creatori de cântări, Sfinţii loan Damaschin, Cosma de Maiuma,
Iosif şi Teodor Studitul, o vor face.
Pericopelor li s-au adăugat anumite formule de introducere pentru ca
Evangheliile să se poată încadra mai firesc în cult: „Zis-a Domnul...”, „în
vremea aceea...” „Şi Iisus a zis...”, „Şi le-a zis lor...”
Pericopele sunt grupate în Evangheliar după Evangheliile din care s-au
360
LITURGICA GENERALĂ
luat, la începutul fiecărei grupe de pericope fiind trecută şi viaţa Sfântului

Evanghelist care le-a scris. Ordinea lor în Evangheliar nu este aceeaşi ordine
ca în Noul Testament, unde se începe cu Matei, iar în Evangheliar se începe
cu loan. Pericopele sunt grupate în Evangheliar potrivit celor trei perioade ale
anului bisericesc: Penticostarul, Octoihul şi Triodul.
Evanghelia de la loan se citeşte din duminica învierii până la Rusalii,
adică în timpul Penticostarului (şapte săptămâni, cu Duminica Pogorârii
Sfântului Duh).
Citirea Evangheliei lui loan se intercalează în acest răstimp cu trei
pericope din celelalte Evanghelii care se citesc: o pericopă din Evanghelia
după Luca în ziua a treia de la înviere, marţi; o pericopă din Evanghelia după
Marcu, în ziua de înălţarea Domnului, şi o pericopă din Evanghelia după Luca,
în a treia duminică de la înviere, a Mironosiţelor. în perioada Octoihului, care
începe luni după Pogorârea Sfântul Duh şi ţine până la Duminica Vameşului
şi Fariseului (începutul Triodului), nu se mai citeşte din Evanghelia lui loan
decât în ciclul Evangheliilor învierii, în rest, se alternează lectura pericopelor
de la Matei, Marcu şi Luca. Citirea urmează astfel: 11 duminici de la Rusalii
până în Duminica dinaintea Sfintei Cruci (adică a 12-a) se citeşte din
Evanghelia după Matei. în duminica a 12-a se citeşte Evanghelia de la loan,
iar în duminica următoare, a Sfintei Cruci, se citeşte din Evanghelia după
Marcu; alte zece săptămâni următoare se citeşte din Evanghelia după Marcu,
de luni până vineri inclusiv, în fiecare săptămână, iar sâmbăta şi duminica se
citeşte Evanghelia după Luca; după această dată se alternează lectura
pericopelor evanghelice din Matei şi Luca până la începutul Triodului
(Duminica Vameşului şi a Fariseului), când primele două duminici se citeşte
din Evanghelia după Luca, după care urmează Duminica lăsatului sec de carne
şi Duminica lăsatului sec de brânză, două duminici în care se citeşte
Evanghelia de la Matei, in prima duminică a Postului Mare şi în Duminica
Floriilor se citeşte Evanghelia de la loan, iar în celelalte duminici (a 2-a, a 3-
a şi a 4-a) se citeşte din Evanghelia după Marcu. Urmează Săptămână
Patimilor, când se citeşte din toţi Evangheliştii, până sâmbătă la Vecernie.
în afară de Evangheliile acestea rânduite pentru cele trei perioade, mai
sunt 11 Evangheli (ale învierii) care se citesc duminică dimineaţa la Utrenie.
Ele sunt selectate de la toţi Evangheliştii şi au ca temă învierea şi vorbesc
despre arătările Domnului după înviere. Citirea lor începe în Duminica
361
Tuturor Sfinţilor (începutul Octoihului) şi se continuă în 11 duminici

consecutive, după care începe alt ciclu şi aşa se repetă tot anul după fiecare
perioadă de 11 săptămâni.
în perioada Octoihului mai sunt cinci duminici în care rânduiala slujbei
învierii se combină cu cântări speciale, închinate unor Sfinţi Părinţi ai
Bisericii şi Sfinţilor Strămoşi şi Părinţi după trup ai Domnului nostru Iisus
Hristos. Acestea sunt următoarele:
1) Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic
(Calcedon, 451) (duminica dintre 13 şi 19 iulie), care se pomenesc pe 16 iulie
dacă va cădea duminica, iar de nu, se pomenesc în duminica anterioară sau în
următoarea.
2) Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al Vll-lea Ecumenic (Niceea,
787) (duminica dintre 11 şi 17 octombrie), care se pomenesc la 11 octombrie
sau în duminica următoare (coincide totdeauna cu Duminica a XXI-a după
Rusalii).
3) Duminica Sfinţilor Strămoşi (Drepţii, Patriarhii şi Prorocii Legii
Vechi), care poate cădea între 11 şi 17 decembrie (penultima duminică înainte
de Naşterea Domnului).
4) Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului, care poate cădea
între 12 şi 24 decembrie, fiind ultima duminică dinaintea Naşterii Domnului.
5) Duminica de după Naşterea Domnului, care poate să cadă între 26 şi
30 decembrie; atunci se pomenesc Sfânta Fecioară, Iosif logodni cui,
împăratul David şi Sfântul Iacov, fratele Domnului.
în sâmbăta şi duminica dinainte de Botezul Domnului, ca şi in sâmbăta
şi duminica de după Botez, se vor citi, pe lângă Apostolul şi Evanghelia zilei,
şi Apostolul şi Evanghelia legate de Praznicul Botezului, după cum e prevăzut
în cărţile de slujbă specială (Apostolul, Evanghelia, cf. Calendarul de perete
din fiecare an).
1. Evanghelia. Spre deosebire de vechile ediţii ale Evangheliei, care
cuprind textul pericopelor evanghelice, în ediţiile tipărite începând cu cea din
1964 412 , pe lângă pericopele existente în ediţiile anterioare, s-au adăugat
412
Reprezintă a VlII-a ediţie a Sfântului Sinod şi s-a tacul pe baza textului Noului Testament
tradus de Pr. Gr. Pişculescu (Gala Galaction) din ediţia 1951, revăzută de Mitropolitul Tit
Simedrea şi Pr. Nic. M. Popescu.
362
LITURGICA GENERALĂ
Evangheliile care se citesc în zilele de pomenire a sfinţilor români, canonizaţi

în 1955 şi 1956 (Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sf. Mărturisitori
Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara şi Sf. Mucenic Oprea, Sfinţii ierarhi
Iorest şi Sava, Sf. Ierarh Calinic Cernicanul şi Sf. Mucenic loan Valahul) şi
după această dată, până azi. La sfârşitul cărţii s-a adăugat Evanghelistarul,
adică cele 35 tabele calendaristice arătând şirul Evangheliilor din fiecare an
după data schimbătoare a Sfintelor Paşti413.
Cele 35 de tabele calendaristice pascale ale acestui Evanghelistar sunt
puse de acord cu situaţia calendaristică actuală a Bisericii noastre, în care
Sfintele Paşti se serbează conform Pascaliei pe stil vechi, dar în rama
calendarului îndreptat sau a stilului nou, adică între 4 aprilie şi 8 mai (stil nou),
corespunzând datelor 22 martie - 25 aprilie din calendarul pe stil vechi, folosit
încă în Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei şi cea a Belgradului.
Evanghelistarul cuprinde şi lista datelor Sfintelor Paşti din anii 1961-21
414
18 .
2. Apostolul (6 ÂKOOTOXOC;, npaâTtooioXoc;, lat. Epistolarium) este
cartea de cult care, ca şi Evangheliarul, cuprinde texte scripturistice care se
citesc la slujbele bisericeşti. Este de asemenea împărţit în pericope care
cuprind: Faptele Apostolilor, epistolele pauline (14 la număr: către Romani,
1 şi 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, 1 şi 2 Tesaloniceni, 1
şi 2 Timotei, Tit, Filimon şi Evrei) şi şapte epistole soborniceşti (sau generale,
căci se adresează întregi creştinătăţi, nu unei persoane sau biserici anume:
Epistola Sfântului lacov, fratele Domnului, 1 şi 2 Petru-, 1, 2 şi 3 ale Sfântul
loan şi Epistola Sf. Ap. Iuda Tadeul).
Repartiţia, în desfăşurarea slujbelor liturgice, a pericopelor apostolice
urmează, ca şi Evanghelia, perioadele anului bisericesc. în timpul
Penticostarului se citeşte din Faptele Apostolilor, celelalte pericope din
Epistole se citesc de la Rusalii până la Paşti, repartizate pe restul întregului an
bisericesc. Apostolul a urmat drumul istoric al Evangheliarului, împărţirea în
pericope s-a făcut de aceiaşi Eutalie şi Evagrie, iar introducerea în cult s-a
făcut din vremea Sfinţilor Apostoli, amplificând cu lectura lor nucleul
Ultima ediţie diortosită a Evangheliei s-a tipărit la Ed. Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, Bucureşti, 2012.
414
Atât adaptarea tabelelor şi lămuririlor tipiconale din fruntea lor, cât şi lista datelor
Sfintelor Paşti din anii 1961-2118 adăugată aici au fost {acute de Pr. Ene Branişte.
363
euharistie al slujbelor primilor creştini, alături de cântări şi rugăciuni.

Apostolii înşişi, trimiţând epistolele, o făceau în scopul precis de a fi citite,
spre a sluji creştinilor drept călăuze ale dreptei învăţături.
La început, citirea Apostolului era încadrată de texte din psalmi, dar, cu
timpul, psalmii s-au redus şi n-a rămas decât prochimenul şi Aleluia rostit la
sfârşitul citirii.
Apostolul este printre primele cărţi care pătrund în cult în limba română,
alături de Psaltire, Evanghelie şi Liturghier, datorită traducerii lui Coresi
(Apostolul, 1563, Braşov). El continuă să fie tipărit şi după Coresi, la
răstimpuri rare la început (1680, 1704, limba slavă), dar în secolul al XVIII-
lea cunoaşte ediţii numeroase: 1747, 1756, 1764, 1784, 1791, 1794, 1802 şi
în secolul al XIX-lea. în secolul al XX-lea a fost tipărit, după înfiinţarea
Patriarhiei, în 1926, şi apoi abia după 1940.
Sub Patriarhul Justinian au apărut noi ediţii, în 1950, 1960, 1974415. La
sfârşitul ediţiei din 1974 se adaugă, faţă de celelalte ediţii de până atunci, la
Sinaxarul lunilor, pericopele de citit în zilele pomenirii sfinţi lor români
canonizaţi în 1955-1956 (15 septembrie, 21 octombrie, 11 şi 24 aprilie şi 12
mai).
3. Psaltirea (\|/ct\poc; - cântare, odă, \|/a\Tf]ptov, lat. Psalterium -
instrument muzical de acompaniament) este una dintre cărţile Vechiului
Testament care a intrat în cultul creştin pentru frumuseţea conţinutului ei,
alcătuit din 150 de psalmi, atribuiţi lui David şi altor autori. Psalmii au
constituit prima formă de cântare religioasă în cultul creştin. Lecturile
-,?9 De asemenea, sub Patriarhul Iustin, ca şi sub Preafericitul Patriarh Teoctist, au apărui
ediţii ale Apostolului şi Evangheliei, la intervale destul de mici (3-5 ani). Sub arhipăstorirea
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ultima ediţie a Evangheliei a apărut în 2012, iar cea a
Apostolului, in 2014.
364
LITURGICA GENERALĂ
biblice erau alternate cu cântarea psalmilor, considerent care explică şi

gruparea lor în cult pe capitole numite catisme (KciGiopcrra, de la Ka0i(u> - a
sta, a şedea, pentru că în timpul cât se cântau psalmii era îngăduit a sta, a se
aşeza, după citirea textului biblic). Catismele, în număr de 20, conţin o grupă
mai mare sau mai mică de psalmi, în funcţie de lungimea acestora. De
exemplu, catisma a X111 - a conţine 10 psalmi (Psalmii 91-100), pe când
catisma a XlV-a cuprinde doar patru (Psalmul 101- 104). Canonul 17 al
Sinodului din Laodiceea explică necesitatea acestei împărţiri, arătând că
psalmii nu trebuie cântaţi fără întrerupere, ci după fiecare psalm să se citească,
pentru a nu se obosi credincioşii cu cântarea neîntreruptă416.
Psalmii se cântă cu precădere la slujbele Vecerniei şi Utreniei. Rânduiala
cuprinde cântarea textelor psalmilor în slujba unei săptămâni, iar în Postul
Mare cântarea lor se repetă de două ori.
Psaltirea este una dintre cărţile de cult în care sunt cuprinse cele mai
frumoase imne de slăvire a lui Dumnezeu, ceea ce explică şi cea mai frecventă
folosire a ei în cadrul cultului divin public. Traducerea şi tipărirea Psaltirii în
limba română împreună cu Liturghierul în 1570 arată locul şi importanţa ei în
cult şi pentru satisfacerea pietăţii creştine. Frumuseţea ei a inspirat prima
realizare de poezie cultă în literatura română prin Psaltirea în versuri de la
1673, pe care Sfântul Dosoftei o face „dar limbii româneşti”.
în cadrul tipăriturilor bisericeşti în etapa actuală a Bisericii noastre,
Psaltirea s-a bucurat de editări şi reeditări multiple, având cele mai numeroase
ediţii liturgice, tocmai datorită circulaţiei sale în rândurile credincioşilor laici.
începând din 1936 şi până în 1948, a cunoscut 6 ediţii apărute, plus alte patru
ediţii între 1957 şi 1975.
începând cu ediţia din 1957, s-a tăcut o nouă revizuire a textului şi o
reactualizare a limbii. La baza ei a stat traducerea Bibliei din 1914 a Sfântului
Sinod, făcută după Septuaginta, care era folosită şi în cărţile de slujbă, în a
căror rânduială intră psalmii biblici. în afară de textul psalmilor cu indicaţiile
tipiconale, actualele ediţii ale Psaltirii cuprind la sfârşit Paraclisul (al doilea
al) Maicii Domnului (facerea lui Teodor Lascaris, deosebită de al doilea
Paraclis din Ceaslov şi Acatistier). La capitolul Pripeale sau Mărimuri (care
:60
Arhid. loan N. F LOCA , Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, '2005, p.
242.
365
se află la sfârşitul Psaltirii) din slujba sfinţilor şi a praznicelor cu polieleu au

fost adăugate pripeale sau mărimuri noi, cu stihurile respective, pentru
sărbătorile sfinţilor români canonizaţi în 1955-1956; au fost adăugate cele ale
Sf. Mucenic loan Valahul (12 mai), ca şi cele ale Sf. Mucenic Haralambie (10
februarie), care lipseau din ediţiile anterioare. S-au făcut adaosuri şi la
învăţătura despre rânduiala citirii Psaltirii26'.
4. Liturghierul este cartea de slujbă cea mai importantă în cult
(AeiToupYidpiov, Liturgiarum Liber, missale - la catolici). Liturghierul nu
poate lipsi din cărţile de cult, căci aici sunt cuprinse slujbele de bază ale celei
mai sfinte dintre slujbele Bisericii, Sfânta Liturghie, în jurul căreia gravitează
toate celelalte slujbe şi rânduieli din cultul Bisericii noastre.
Liturghierul cuprinde în prima parte rânduiala slujbelor premergătoare
Sfintei Liturghii: rânduiala Vecerniei, a Miezonopticii (după tipicul ce se
urmează în mănăstiri, cuprinzând Ceasul a IX-lea, Vecernia mică, Vecernia
mare şi rânduiala Utreniei; rânduiala Vecerniei cu Litie de sâmbătă seara;
rânduiala slujbei de dimineaţă, adică Miezonoptica şi Utrenia din zilele de
duminică şi de sărbători, şi rânduiala Utreniei din zilele de rând.
Slujba Sfintei Liturghii este însoţită de:
- Rânduiala Proscomidiei, precedată de rânduiala pregătirii sfinţiţilor
slujitori pentru începerea Proscomidiei, şi
- Rânduiala pregătirii lor pentru săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii.
Sunt redate apoi rânduielile celor trei Sfinte Liturghii care se săvâr
şese în Biserică, în etapele rânduite ale anului bisericesc: Liturghia Sf. loan
Gură de Aur, cu cea mai deasă întrebuinţare, Liturghia Sfântului Vasile şi
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. La începutul ultimelor două Sfinte
Liturghii se dau îndrumări despre timpul şi modul săvârşirii lor. Astfel, se
arată că Liturghia Sfântului Vasile se săvârşeşte numai de
361
La revizuirea Psaltirii (ediţiile 1971-1975) şi completarea ei cu slujbele menţionate, a
colaborat Pr. E. Branişte.
zece ori pe an, şi anume: în primele cinci duminici din Sfântul şi Marele Post,
în Sfânta şi Marea Joi, în Sâmbăta Mare, în ziua pomenirii Sf. Vasile cel Mare
(1 ianuarie), în Ajunul Naşterii Domnului şi în Ajunul Botezului Domnului
(dacă ajunul este sâmbăta, atunci această Liturghie se săvârşeşte duminică, iar
sâmbăta se săvârşeşte Liturghia Sf. loan Gură de Aur). Liturghia Darurilor
366
LITURGICA GENERALĂ
mai înainte sfinţite, după cum este hotărât prin Canonul 52 al Sinodului
Trulan, se slujeşte în toate zilele Postului Mare, al Sfintelor Paşti, afară de
sâmbătă, duminică şi ziua Bunei Vestiri. Se arată situaţiile când nu poate fi
săvârşită: în Joia Mare şi în Vinerea Mare, ultima fiind zi aliturgică. Se dau
îndrumări asupra rânduielii deosebite a acestei Sfinte Liturghii şi asupra
pregătirilor pentru săvârşirea ei, precum şi textul cu rânduiala săvârşirii
Liturghiei, aşa cum s-a dat şi la Liturghia Sfântului Vasile.
Urmează Rânduiala împărtăşirii.
Sunt redate apoi otpusturile la praznicele împărăteşti şi ale sfinţilor zilelor
de peste săptămână, ecfonise, stihuri, tropare şi condace care se cântă la
diferite sărbători.
Urmează un capitol special cu felurite rânduieli şi rugăciuni privitoare la:
binecuvântarea colivei, a cinstitei Cruci, a slujbei la Duminica Floriilor, a
pâinii pentru Sfintele Paşti, a diferitelor prinoase (ouă, poame, struguri din
care se gustă începând cu 6 august ş.a.), învăţătura pentru scoaterea Sfântului
Epitaf.
Sunt cuprinse în Liturghiei' şi rugăciuni pentru diferite cereri de trebuinţă
din viaţa omului: pentru cei bolnavi, pentru cei ce călătoresc, pentru cei din
închisori, pentru vrăjmaşii asupritori, pentru diferite calamităţi naturale
(foamete, secetă, epidemii ş.a.), pentru orice primejdie, rugăciuni de
mulţumire.
Un capitol prevede povăţuiri pentru sfinţiţii slujitori în legătură cu:
pregătirea pentru slujbă, atât privitor la persoana preotului, cât şi pregătirea
celor necesare săvârşirii Sfintei Euharistii; referiri la diferite situaţii ce pot
surveni fie în legătură cu sfânta slujbă, fie cu Sfintele Faine; rugăciuni pentru
pregătirea celor care urmează a primi Sfânta împărtăşanie ş.a.
La sfârşitul Liturghierului, sunt incluse Tipicul slu jbei Sfintei Liturghii
cu arhiereu şi Sinaxarul (pentru tot anul).
Importanţa pe care această carte de slujbă a prezentat-o pentru
desfăşurarea cultului Bisericii se vede şi din faptul că ea a apărut de la originile
cultului creştin ca o necesitate impusă chiar de grija dezvoltării şi răspândirii
corecte a cultului creştin, atât în mijlocul nucleelor dens constituite de creştini,
cât mai ales al neofiţilor, faţă de care se impunea o călăuzire corectă şi mai
ales pe baze bine limpezite şi sigure. Dovada acestei necesităţi o sprijină acele
„rudimente” de Liturghiei-, care se desprind din „capitolele liturgice” ale
367
diverselor Rânduieli bisericeşti, cum sunt Constituţiile Apostolice, care şi ele

încearcă reglementarea vieţii creştine în diverse domenii, inclusiv cel al
cultului262. O lucrare conturat liturgică, în care se continuă preocupările
Constituţiilor, poate fi considerată Evhologhiul lui Serapion, un fel de
Liturghier-Molitfelnic din secolul al IV-lea. Preocuparea scriitorilor creştini şi
a Părinţilor Bisericii pentru alcătuirea unor asemenea cărţi de slujbă a fost
continuă şi constantă, dovadă fiind numeroasele manuscrise descoperite în
secolul al XIX-lea la Muntele Athos, între care cele mai multe sunt
Liturghiere. Interesul Bisericii Române de a putea pune la îndemâna preoţilor
o asemenea carte se poate argumenta şi prin faptul că prima tipăritură - deci o
carte ce se putea răspândi mai uşor în cadrul Bisericii, fiindcă nu mai necesita
încetineala scrisului de mână - a fost Liturghierul lui Macarie din 1508. Deşi
în limba slavonă, el este important şi semnificativ nu numai ca primă tipăritură
la noi, dar mai ales ca primă carte de cult tipărită pentru cerinţele cultului. Şi
tot aşa putem vorbi şi de Liturghierul lui Coresi de la 1570, primul Liturghiei*
în limba română, prima carte de strictă necesitate pentru slujbă care se
tipăreşte în limba română.
Desigur, Liturghierul lui Coresi de la 1570 împlinea şi o altă necesitate
pur naţională, aceea de a da poporului român slujba religioasă pe limba lui, ca
toţi s-o înţeleagă, să se pătrundă astfel conştient de frumuseţea şi înţelepciunea
învăţăturii lui Hristos şi, înţelegând, să-nveţe şi să se îndrepteze. Liturghierul
lui Coresi de la 1570 venea şi să încununeze, într-un fel, lucrarea acestui
pionier pe drumul introducerii limbii române în cult a altor cărţi de slujbă -
dar nu de complexitatea Liturghierului
-’"J Pr. Ene B RANIŞTE , „Originea instituirea şi dezvoltarea cultului”, p. 137.

- pe care Coresi le tipărise în limba română (Tetraevanghelul de la 1561,
Apostolul de la 1563, Cazania de la 1564 şi 1581, Molitfelnicul din 1564 şi
Psaltirea din 1570, pe lângă cele slavo-române).
De-a lungul secolelor care au reflectat istoria tiparului românesc, se poate
deduce importanţa Liturghierului, ca cea mai solicitată carte de cult, pentru că
el a cunoscut cel mai mare număr de ediţii fie slavone, fie româneşti (începând
din secolul al XVIIl-lea mai ales, când limba română şi-a făcut definitiv loc în
cult).
Acelaşi lucru poate fi afirmat pentru Biserica Ortodoxă Română şi azi.
368
LITURGICA GENERALĂ
După ridicarea ei la rang de Patriarhat, Biserica noastră a intensificat acţiunea

de tipărire (iar, după 1950, şi de diortosire) a cărţilor de slujbă bisericească.
Liturghierul se remarcă drept cartea de slujbă cea mai des editată. Astfel, se
poate vedea că celor două ediţii din 1927 şi din 1937 s-au succedat, începând
cu anul 1950, ediţiile din 1950,1956,1967, 1974, 1980, 2000 şi 2012.
Fiecare ediţie a fost îmbunătăţită, mai ales ca limbă"63. Textele au fost
confruntate cu originalele greceşti spre a se înlătura mai ales greşelile de
traducere, existente în vechile ediţii, şi s-au limpezit astfel frazele, adaptându-
se o nouă formulare a învăţăturilor de tipic, şi s-au adăugat toate îndrumările
necesare mai ales pentru slujitorii începători, îndrumări privitoare la rânduiala
corectă, la ritualul sfintelor slujbe, care lipseau în ediţiile anterioare.
Faţă de ediţiile anterioare (din 1950 şi 1956), în următoarele ediţii s-au
mai adăugat unele completări şi lămuriri, iar începând cu ediţia din 1980, s-a
adăugat în plus un capitol din Arhieraticon intitulat Tipicul Sfintei Liturghii
cu arhiereu.
5. Molitfelnicul, cartea de slujbă numită şi Evhologhiul (EuxoAoytov, de
la - rugăciune şi Aoyoc; - cuvânt), cuprinde toate slujbele cerute de nevoile
vieţii spirituale ale creştinului, începând de la naşterea lui, până la moarte. în
Molitfelnic sunt slujbele Sfintelor Taine (Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir,
Mărturisirea, împărtăşania, Maslul, Nunta),
263
îngrijirea ediţiilor şi îmbunătăţirea lor prin diortosire aparţin mai întâi t Efrem bnăcescu,
apoi Pr. Petre Vintilescu (ediţiile 1967 şi 1974), Pr. Ene Branişte (ediţia 1980) şi IV. Nicolae
Necula (ediţia 2000).
ale Ierurgiilor (Sfeştania, Slujba înmormântării, a Parastaselor, a Sfinţirii
Crucii care se aşază pe mormânt), precum şi rugăciuni multiple legate de
diferite necesităţi sufleteşti cerute imperios de credincioşi când se află mai
ales în suferinţe şi boli: dezlegări de păcate, de blesteme, de învrăjbiri;
Molitfele Sf. Vasile cel Mare, „care se citesc pentru cei care pătimesc de la
diavol şi pentru toată neputinţa”; Molitfele Sf. loan Hrisostom; rugăciuni la
felurite neputinţe (rugăciuni pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată litia
şi neputinţa), rânduieli şi rugăciuni la felurite trebuinţe (la începerea temeliei
casei, rugăciuni pentru casa nouă, pentru sfinţirea fântânii, binecuvântare la
începerea semănatului, la arie, la sădirea şi culesul viei, la aducerea darurilor
de pârgă, la vreme de secetă, pentru ploaie, rugăciuni la ţarini, la vii, grădini,
369
când se întâmplă să fie stricate de sălbăticiuni, lăcuste, insecte etc., pentru

izbăvire de cutremur, de tunete, fulgere şi diverse calamităţi ale naturii,
epidemii, rugăciuni pentru cei care călătoresc, pentru corăbieri şi pescari;
pentru copii; pentru cei încercaţi de felurite boli etc.), rugăciuni la sfinţirea
obiectelor de cult (vase sfinte, veşminte, icoane, chivot), la punerea temeliei
bisericii (când s-a făcut vreo reparaţie înăuntru bisericii etc.), rânduieli şi
rugăciuni la posturi şi praznice împărăteşti (rugăciune la Naşterea Domnului
înainte de împărtăşirea credincioşilor, slujba Aghiasmei cele mari la Botezul
Domnului, la începutul Păresimilor, la binecuvântarea sălciei în Duminica
Floriilor, în Marea Joi etc.).
Molitfelnicul este o carte întocmită, ca şi Tipicul, în timp, începând din
secolul al IV-lea (de când datează unele rugăciuni şi Molitfele Sfântului Vasile
şi ale Sf. loan Hrisostom), până în secolul al IX-lea. La baza lui stau textele
manuscrise conţinând Liturghia Sfântului Iacov, a Sfântului Marcu, Liturghia
(sumară) din Constituţiile Apostolice şi Liturghiile celor trei mari Sfinţi Părinţi
ai Bisericii, Sf. Vasile cel Mare, Sf. loan Gură de Aur şi Sf. Grigorie cel Mare
(Dialogul).
Molitfelnicul cuprinde şi acatiste şi paraclise (al Domnului Iisu.s Hristos,
al Maicii Domnului, de mulţumire către Dumnezeu), precum şi Sinaxarul
peste tot anul. Acatistele n-au figurat în ediţia din 1950. Ele au fost adăugate
în ediţia din 1965-1966, împreună cu cele dou.i Paraclise de rugăciune ale
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ţoale
370
I
LITURGICA GENERALĂ
au fost reproduse în Molitfelnic din Ceaslov (ediţia 1945). De asemenea

apar acum în Molitfelnic (la sfârşitul cărţii) două rânduieli de slujbă:
Rânduiala binecuvântării şi sfinţirii Crucii ce se aşază la mormânt’6*1 şi
Rănduiala la înfierea unui copil16-\
Rugăciuni şi rânduieli de acest fel, care să corespundă nevoilor şi
condiţiilor nou ivite în viaţa religioasă a credincioşilor şi pe care preoţii nu le
găseau în cărţile de slujbă anterioare, au fost adesea cerute şi se cer şi altele
care vor trebui introduse în ediţiile viitoare ale Molitfelnicului (ca Slujbă la
nunta de argint, la nunta de aur, Slujbă la sfinţirea cimitirului nou ş.a., care
există în Molitfelnicele slave).
în ediţia din 1971 a Molitfelnicului s-au mai adăugat, la capitolul cu
Slujbele înmormântării, două rânduri de Evanghelii ce se citesc la Stâlpi, luate
din ediţia anterioară a Panihidei.
Pe lângă slujbele aflate azi în ultimile ediţii ale Molitfelnicului, erau
cuprinse în ediţiile mai vechi (1937, 1950) şi alte slujbe, care, conside- rindu-
se că nu sunt neapărat necesare preoţilor de enorie, s-au scos din Molitfelnic
şi au fosit publicate în extrase, pentru a fi folosite numai în situaţiile date.
Aceste extrase, care au apărut după 1950, sunt:
6. AghiasmataruP66, o carte de slujbă care cuprinde o parte din cele mai
importante slujbe bisericeşti.
7. Rănduiala primirii la Ortodoxie a celor de alte credinţe167, care
cuprinde: Rânduiala primirii la Ortodoxie a celor de credinţă mozaică,
luterană, calvină, a baptiştilor şi a altor neoprotestanţi, Rânduiala ungerii cu
Sfântul Mir a ereticilor care se întorc la dreapta credinţă, Rânduiala primirii
catolicilor şi Mărturisirea de credinţă dată în scris în biserică de către cei
întorşi de la schismă sau diferite eresuri. 417
417
Tradusă după Molitfelnicul sârbesc (Trebnic), Belgrad, 1956, pp. 408-412. Ea se află in
Parohielnicul de Belgrad, 1890. Cf. recenzia Pr. Ene B RANIŞTE „Ediţii noi ale unor cărţi de slujbă
in Bisericile ortodoxe vecine”, in: Ortodoxia, XI (1959), 4, p. 628.
-t>' Luată după o ediţie mult mai veche a Molitfelnicului tipărit la Chişinău, 1908.
266
S-a tipărit concomitent cu ediţiile noi ale Molitfelnicului (1950, 1966 ş.a.). Ultima ediţie
a Molitfelnicului diortosit este cea din 2013, apărută la Ed. Institutului Biblic şi de Misiune <
trtodoxă.
26
Apărută in 1966 (retipărită după ediţiile Molitfelnicului din 1937 şi 1950). De asemenea, a
apărut în Molitfelnicul din 2002, iar, în 2014, în extras, cu înalta binecuvântare a Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel.
371
8. Tot din Molitfelnic26* s-au extras şi Rânduielile călugăriei şi Slujba

înmormântării călugărilor. Cartea cuprinde: Rânduiala la facerea raso-
forului; Rânduiala pentru cel ce vrea să primească schima, adică starea
monahală, Rânduiala schimei celei mari, Slujba înmormântării călugărilor şi
o scurtă învăţătură despre cum să se înmormânteze arhiereii. Toate acestea
nefiind necesare preoţilor de enorii, ci numai vieţuitorilor din mănăstiri, au
fost scoase din Molitfelnic şi tipărite separat.
9. Tot din ediţiile anterioare ale Molitfelnicului s-a extras şi Panihida,
care s-a tipărit separat în 1967 (cu titlul: Panihidă cuprinzând slujbele
înmormântării, precum şi alte slujbe ce se săvârşesc de către preot pentru cei
răposaţi). Panihida apărută în 1948 se îmbogăţeşte în ediţia din 1967 prin
adăugarea Rânduielii înmormântării preoţilor şi diaconilor de mir (luată din
Molitfelnicul 1965-1966) şi Rânduiala înmormântării călugărilor (luată din
Rânduielile călugăriei, carte tipărită în 1951), Rânduiala binecuvântării şi
sfinţirii crucii care se aşază la mormânt (luată din Molitfelnicul din 1965-
1966), Rânduiala care se săvârşeşte pentru pomenirea morţilor la 3 zile, la 9
zile şi trei săptămâni de la ziua morţii, Ridicarea Panaghiei pentru cei
răposaţi269 şi 15 pericope evan ghelice, adăugate sub titlul general: Alte
Evanghelii care se pot citi ca adaos şi podoabă la stâlpi, precum şi în drum
spre locul de veci. Textele slujbelor din Panihidă sunt diortosite (sunt
îndreptate ca limbă şi stil), deoarece sunt luate din ediţii ale unor cărţi de slujbă
diortosite anterior (Molitfelnicul din 1965-1966 şi Evanghelia apărută în 1964,
din care s-au trecut in Panihidă cele 15 pericope evanghelice despre care am
vorbit).
10. O altă carte cu rădăcini în Molitfelnic este şi Tedeum, cu titlu extins:
Carte de Tedeum (Doxologii) la diferite prilejuri obşteşti, apărută îu 1950. Ea
cuprinde slujbele numite cu termenul general de origine latina Te-Deum
(însemnând „Pe Tine, Dumnezeule, [Te lăudăm]”) care repiv zintă o creaţie
proprie a Bisericii noastre, din a doua jumătate a secolului
:M
Ediţia 1937. Extrasul este tipărit în 1951 sub forma unei cărţi independente d< Molitfelnic
(cu 96 de pagini). Prima ediţie a acestei cărţi fusese tipărită în 1842 la Bucureşti, de Egumenul
Caiinic Cernăianu (viitor episcop al Râmnicului).
2M
Amândouă (Pomenirea morţilor... şi Ridicarea Panaghiei) au fost luate din cărtic i. .i
publicată de t Iacov Antonovici (episcop al Huşilor), Rânduiala ridicării Panaghiei, care ap.i ruse
mai de mult în numeroase ediţii.
372
LITURGICA GENERALĂ
al XIX-lea27l). Molitfelnicul din 1937 a inclus în cuprinsul lui unele slujbe de

genul Tedeumului (ca Rânduiala la începerea anului şcolar).
înrudită cu cartea Tedeum, având slujbe asemănătoare, este şi Rânduiala
Doxologiei de aşezare în scaunul patriarhal şi de instalare canonică a celui
de al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, tipărită ca filadă aparte în
1948.
în 1967 mai apare o filadă cu titlul: Doxologie - slujba la deschiderea
lucrărilor Conferinţelor Internaţionale Creştine. Este prima carte de slujbă de
acest fel tipărită la noi, ca una dintre manifestările cultice ale activităţii
ecumeniste a Bisericii noastre418 419.
11. Acatistierul este una dintre cărţile de mare utilitate atât pentru
preoţi, cât şi pentru credincioşi. Prima ediţie sinodală a unei astfel de cărţi,
tipărită ca o carte de slujbă a Bisericii, a apărut în 1971 şi cuprindea 29 de
acatiste, dintre care unele se găseau în ediţiile mai vechi ale Ceaslovului Mare
(ca cea de la Bucureşti din 1895 şi cea din 1970). în Acatistierul din 1971 se
află acatiste care nu mai fuseseră tipărite: Acatistul Sf. Ierarh Iosif cel Nou de
la Partoş şi cel al Sf. Calinic de la Cernica.
La sfârşit sunt adăugate cele două Paraclise ale Maicii Domnului, cele trei
Canoane de rugăciune (unul către îngerul păzitor, altul către Domnul nostru
Iisus Hristos şi altul către sfinţii îngeri şi către toţi sfinţii) şi Rânduiala Sfintei
împărtăşanii luată din Ceaslovul tipărit in 1970: :.
12. Ceaslovul (Orologiul - 'O. poA.6ytov - Orar iul) cuprinde rugăciuni
şi cântări pentru ore (ceasuri) fixe: ale serii (Vecernie, Pavecerniţă), ale
Miezonopticii, ale dimineţii (Ceasul întâi, al doilea, al treilea, al şaselea, al
nouălea). Psalmii ocupă cel mai mult loc în aceste rugăciuni, printre
418
Arhim. Ghenadie ENĂCEANU, în „Sbornic. Istoria Te-Deum-urilor in Biserica creştină şi
specialmente în cea română”, în: Biserica Ortodoxă Română. II (1884), 11, pp. 830-850; 12, pp.
942-960. Apărută de la inceput ca o carte separată în diferite ediţii (Neamţ, 1862, Buzău, I8(i9,
Bucureşti, 1879 ş.a.), Tedeumul fusese tipărit pentru ultima dată în 1940. Rânduiala tedeumului se
găseşte, împreună cu Slujba învierii, într-o ediţie apărută în 1998.
419
Alegerea şi orânduirea textelor in limbile română, engleză, germană, franceză s-a l.u ut
de Pr. Ene Branişte şi Pr. Dumitru Fecioru.
:72
Adunarea, revizuirea şi îndreptarea textelor acatistelor a fost făcută de Pr. I. Gagiu. I 'Iiima
ediţie a Acatistierului diortosit a fost tipărită la Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al bisericii
Ortodoxe Române, în 2006.
373
care unele sunt ale St. Vasile cel Mare. Ceaslovul conţine, de asemenea,
condacele de peste săptămână (Obedniţa), prochimenele săptămânii, troparele
şi condacele Triodului, ale învierii (pe cele opt glasuri) şi rându- iala
Panaghiei. Urmează un număr de Paraclise şi Acatiste ale Domnului nostru
Iisus Hristos ori ale Maicii Domnului-73, Acatistul Sfintei Cruci şi al Sfântului
Nicolae, precum şi al altor sfinţi, după cum urmează: Sf. Dimitrie Izvorâtorul
de mir şi Dimitrie Basarabov, Sfinţii Arhangheli, Sf. Mucenic Mina, Sf.
Cuvioasă Parascheva, Sfinta Filofteia, Sfântul Spiridon, Sf. loan Botezătorul,
Sf. Antonie cel Mare, Sfântul Gheorghe, Sf. loan cel Nou de la Suceava, Sf.
Ap. Petru şi Pavel, Sf. Proroc Ilie şi Sf. Mucenic Pantelimon274.
în Ceaslov găsim Rânduiala împărtăşirii pentru cei care se pregătesc să
primească Sfânta împărtăşanie şi apoi Rugăciunile de mul ţumire; urmează
Pravila celor care se pregătesc pentru slujirea Sfintei Liturghii şi Canonul de
pocăinţă către Domnul Iisus Hristos. în ultima parte se atlă Sinaxarul pe cele
12 luni. Ceaslovul mic este un rezumat al Ceaslovului mare.
Ceaslovul este cartea care se foloseşte cel mai mult la strană, dar este şi
cartea cea mai căutată de credincioşi. Pentru cei dinainte era o carte de
căpătâi. în literatura noastră, poetul Octavian Goga consem nează aceasta,
versurile lui rămânând ca un document al unor vechi şi frumoase tradiţii275.
12. Penticostarul este cartea de slujbă care cuprinde toate rându ielile
liturgice din perioada de la înviere până la Cincizecime. Slujba din perioada
Penticostarului se deosebeşte de a Triodului şi Octoihuhu
Paraclisul Maicii Domnului se cântă alternativ (o zi unul, o zi altul), în tot Postul Sfintei
Mării (al Adormirii Maicii Domnului) CHficpoXoyiov , Atena, 1960, p. 149).
Acatistele acestor sfinţi au fost adăugate din Ceaslovul cel Mare din 1895-1896, u\ ediţia
Ceaslovului din 1970, reprodusă exact in 1973. în ediţia din 1945, care a fost luată < ,i bază, nu
erau trecute acatistele acestor sfinţi, decât cel al Sfântului Nicolae şi cel al Sfinţiloi Arhangheli.
Ultima ediţie a Ceaslovului diortosit s-a tipărit la Ed. Institutului Biblic şi di Misiune Ortodoxă, în
2014.
r
’ Octavian G OGA , Poezii, 1963, p. 22 (poemul Bătrânii):
„Aşa vă treceţi bieţi bătrâni
Cu rugi la Preacurata Şi
plânge mama pe Ceaslov,
Şi-n barbă plânge tata”.
374
T
LITURGICA GENERALĂ
printr-o serie de caracteristici. Imnele şi cântările din Penticostal- sunt (spre

deosebire de cele ale Triodului) imne pline de bucuria învierii. Compunerea
lor se atribuie Sfinţilor Melozi Iosif Studitul, Cosma de Maiuma şi loan
Damaschin.
în săptămâna întâi a Penticostarului, numită şi Săptămâna Luminată,
preotul îsi îmbracă de la început toate veşmintele. Penticostarul cuprinde
rânduiala slujbelor din Săptămâna Luminată: a cântărilor, a glasurilor, a
binecuvântărilor, a Vohodului (cu Sfânta Evanghelie, cu cădelniţa), cum şi
când se citeşte Psaltirea, Sfânta Evanghelie, despre rânduiala ceasurilor
Sfintei Liturghii de la Duminica învierii până la înălţare. Cuprinde Rânduiala
pregătirii Sfântului Agneţ pentru împărtăşirea bolnavilor, Sfinţirea apei în
Vinerea Izvorului Tămăduirii, otpustul slujbelor din Săptămâna Luminată,
răspunsuri şi cântări în acest timp la Sfânta Liturghie, slujba sfinţilor de rând
din în această săptămână, stihuri şi stiluri care se cântă în duminicile
Penticostarului, Axionul Paştilor, antifoanele, troparul Hristos a înviat.
Ultimele ediţii ale Penticostarului276 prezintă multe îmbunătăţiri faţă de
vechile ediţii, deoarece au fost revizuite, după originalele greceşti, textele
cântărilor şi ale sinaxarelor. La rânduiala slujbelor s-au dat îndrumările de
tipic necesare şi cartea s-a pus de acord cu practica actuală din Biserica
Ortodoxă Română. îndrumările tipiconale privesc rânduiala slujbei din
noaptea învierii şi din toată Săptămâna Luminată2 :. Este vorba despre unele
amănunte de ritual care nu erau cuprinse în vechile cărţi ale Penticostarului şi
care s-au consemnat în ediţia din 1973, ca, de exemplu, ridicarea Sfântului
Epitaf de pe Sfânta Masă în ajunul înălţării Domnului.
S-a adăugat aici şi textul Evangheliei din Evanghelia după loan 20, 19-
25, tradus în 12 limbi conform obiceiului din Biserica noastră şi din Biserica
Greacă. Textul se găseşte tradus in limbile română, greacă, ebraică
(aramaică), latină, paleo-slavă, rusă, bulgară, arabă, franceză, germană,
ungară şi albaneză. Această pericopă evanghelică în 12 limbi 420
420
Ediţiile 1953, 1973, 1988 (ultima ediţie, în 2012).
2
Revizuirea imnelor „cântărilor”, împreună îndrumările tipiconale şi de ritual la ediţia din
375
1973 le-a tăcut Pr. Ene Branişte; ediţia din 1953 a apărut sub îngrijirea Mitropolitului Tit Simedrea
şi a Profesorului Teodor M. Popescu.
Preot Prof, l'niv. Dr. Ene B RANIŞTE
se citeşte la Vecernia din Duminica Paştilor278 („A doua înviere”) care se face
la ora 12, în Duminica Paştilor.
13. Triodul este cartea care cuprinde rânduiala serviciului divin din
perioada anului bisericesc numită „a Triodului”.
Perioada Triodului începe cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi se
termină cu Sâmbăta Mare. Cuprinde în total zece săptămâni, dintre care
primele trei sunt pregătitoare pentru Postul Sfintelor Paşti sau Postul Mare,
iar restul de şapte săptămâni sunt ale Postului. Se arată datele când poate
începe această perioadă, care este în funcţie de data Paştelui. Slujbele liturgice
ale duminicilor Triodului, ale praznicelor împărăteşti şi ale sfinţilor se găsesc
în cartea de slujbă a Triodului, combinate cu slujbele din Minei. La sărbătorile
care coincid se dau îndrumări tipiconale în capitolul de la sfârşitul cărţii
Triodului intitulat învăţătura de tipic a lui Marcu279.
în duminicile din perioada Triodului se cântă slujba din Octoih cu slujba
din Triod, iar pentru sfinţii din Minei care cad duminica se cântă această slujbă
numai dacă sfântul respectiv este şi hramul bisericii sau când este sfânt cu
polieleu.
Deosebirea între Triod, Octoih şi Minei rezultă din numărul de cântări al
canonului. în Octoih şi Minei, canoanele sunt de 9 cântări, dar în Triod
canoanele sunt de trei cântări (ode). De aici, cartea îşi ia şi numele de Triod
(TptcoSiov, xpeîc; - trei, codiţ - cântări, ode).
Se dau indicaţii asupra slujbelor sfinţilor care cad în zilele de peste
săptămână, asupra felului cum se cântă irmosul canonului sfântului din Minei,
când Triodul are canon alcătuit numai din trei cântări (tricanon), cum sunt
rânduite tricântările şi patrucântările, când şi cum se citesc cântările lui Moise,
din Psaltire, rânduiala cântărilor a 8-a şi a 9-a (în toate zilele), slujbele pentru
morţi, slujba Sfintei Liturghii a Darurilor
:7S
Această Evanghelie fusese scoasă din ultima ediţie a Penticostarului şi publicată in filadă
separată. în 1973 a fost reintrodusă in Penticostar.
279
Ediţia Triodului, Bucureşti, 1970, pp. 747-796. Revizuirea textelor şi confruntarea cu
cele greceşti s-au făcut de Profesorul Teodor M. Popescu, iar revizuirea şi adaptarea vechilor
Capete (capitole) ale lui Marcu la situaţia calendaristică actuală a Bisericii Ortodoxe Române şi
redactarea lor din acea ediţie a Triodului au fost făcute de Pr. Ene Branişte. în 1987 a apărui o
nouă ediţie, fidelă celei din 1970, iar în 2010 s-a tipării ultima ediţie, la Ed. Institutului Biblic şi
de Misiune Ortodoxă.
mai înainte sfinţite (care se săvârşeşte în fiecare săptămână a Postului Mare,
376
LITURGICA GENERALĂ
de luni până vineri, inclusiv, afară de Joia Mare, când se săvârşeşte Sfânta
Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, şi de vineri, care este zi aliturgică) şi cum
pregăteşte preotul Sfintele Agneţe; se arată care sunt zilele când nu se
săvârşeşte Sfânta Liturghie, cum se săvârşesc Utreniile în săptămâna a cincea
din Postul Mare, despre slujba Deniilor, când se scoate Sfântul Epitaf, despre
Liturghia Sfântului Vasile şi pregătirea Sfintei împărtăşanii pentru cei
bolnavi, despre citirea Canonului Sf. Andrei Criteanul şi despre citirea
învăţăturilor Sf. Teodor Studitul (principalii autori cărora li se atribuie
compunerea Triodului).
Se dau îndrumări de tipic asupra veşmintelor pe care trebuie să le
îmbrace preoţii în perioada Triodului (culoare neagră, mohorâtă pentru zilele
de rând sau culoare purpurie). Sâmbăta şi duminica se recomandă veşminte
luminoase. în seara Duminicii lăsatului sec de brânză se schimbă dvera,
acoperămintele Sfintei Mese, ale proscomidiarului, tetrapodului, analogului
şi se înlocuiesc cu altele de culoare închisă.
La sfârşitul cărţii de slujbă a Triodului este redată viaţa Sfintei Maria
Egipteanca, scrisă de Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Slujba în cinstea
acestei sfinte este cuprinsă în Triod la duminica a cincea din Post.
Ultimul capitol din Triod cuprinde îndrumările tipiconale ale lui Marcu,
episcopul Idruntului.
Slujba Triodului se sfârşeşte cu Vecernia din Sâmbăta Mare şi se
caracterizează, prin temă, ca o slujbă plină de dramatism, realizată de melodia
tânguioasă, ca o plângere de pocăinţă, care contrastează cu slujba
Penticostarului, slujbă a bucuriei, a biruinţei vieţii asupra păcatului şi a
morţii.
în ediţiile Triodului din 1953 (reprodusă după cea din 1946) şi elin 1970
s-au făcut, de asemenea, revizuiri după originalele greceşti şi ediţiile vechi
româneşti, păstrându-se frumuseţea limbii vechilor ediţii, fără să se pună însă
de acord cu practica actuală a slujbelor Postului Mare, din bisericile
româneşti, pentru unele amănunte care nu sunt prevăzute în rânduielile de
tipic din ediţiile de până acum ale Triodului (ca scoaterea Sfintei Cruci a
Răstignirii, din altar în naos,
377
Preot Prof. Univ. Dr. Enc B RANIŞTE
după Evanghelia a cincea, la Denia celor 12 Evanghelii din Săptămâna

Patimilor). S-a reformulat însă învăţătura de tipic a lui Marcu, cunoscută sub
denumirea Capetele lui Marcu, privitoare la rânduiala sfinţilor şi praznicelor
care cad in perioada Postului Mare. Tipicul lui Marcu a fost pus de acord cu
situaţia calendaristică actuală din Biserica noastră.
14. Octoihul cuprinde rânduiala slujbelor bisericeşti de seară şi
dimineaţă pe cele opt glasuri pentru toate duminicile şi zilele săptămânii din
perioada anului bisericesc numită a Octoihului. Spre deosebire de perioada
Triodului şi a Penticostarului, aceasta ocupă cea mai mare parte a slujbelor
din timpul anului bisericesc. Ea începe de la Duminica întâi după Rusalii şi
ţine până la Duminica Vameşului şi a Fariseului, când începe Triodul.
Octoihul (’OKTtorixoc;, COKTCO - opt, rjôc; - glasuri) (Optglăsarul) se
numeşte astfel, deoarece imnele din slujbele sale se cântă pe opt glasuri care
se succed săptămânal. Fiecare glas are cântările pentru slujbele dintr-o
săptămână (o săptămână, glasul I, a doua săptămână, glasul al
II- lea, şi aşa până la a opta săptămână cu al VlII-lea glas, după care
succesiunea se repetă). Cântările Octoihului se axează în fiecare zi pe o
rugăciune de invocare şi pomenire: luni pentru Sfinţii îngeri, marţi pentru
Sfinţii Proroci, miercuri şi vineri pentru Crucea Răstignirii lui Hristos, joi e
ziua Sfinţilor Apostoli, sâmbăta se pomenesc toţi sfinţii şi cei adormiţi din
neamul nostru (părinţi şi fraţi), iar duminica este ziua de bunăvestire a
învierii Domnului şi de mântuire a omenirii de păca tul strămoşesc. Slujba
Octoihului, ca şi a celorlalte cărţi bisericeşti, s-a format în timp şi se
datorează mai multor autori. Sfântului Efrem Şirul (secolul al IV-lea) îi sunt
atribuite imnele închinate Sfintei Fecioare; sti hirile şi troparele învierii din
Octoih de sâmbătă seara se atribuie lui Anatolie, patriarhul
Constantinopolului (secolul al V-lea), dar cântările şi imnele esenţiale,
cântările învierii care se cântă în fiecare duminică ziua învierii Domnului -
şi muzica pe cele opt glasuri sunt compuse de Sf. loan Damaschin (secolul
al VlII-lea) şi de alţi cântăreţi, printre care Mitrofan, episcopul Smirnei
(secolul al IX-lea), care a compus imnurile triadice sau canoane troicinice.
Octoilml cuprinde rânduiala celor şapte Laude sau slujbe ale serviciului
divin zilnic: Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica (Polunoşniţa), Utrenia
(unită cu Ceasul întâi), Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea, Ceasul al nouălea.
378
LITURGICA GENERALĂ
Cuprinde şi rânduiala Liturghiei.

Pentru frumuseţea şi varietatea cântărilor şi rugăciunilor din Octoih, care
corespund tuturor nevoilor sufleteşti şi slujbelor pentru care au fost rânduite,
Octoihul este considerat drept una dintre cărţile cele mai importante ale
slujbelor noastre bisericeşti.
Octoihul cunoaşte două versiuni: una extinsă (Octoilml mare) şi alta
prescurtată (Octoihul mic sau Catavasiend).
15. Catavasiend sau Octoihul mic este un extras din Octoihul mare, din
Minei şi Triod. Cuprinde numai imnele din rânduiala slujbelor de duminică:
rânduiala Vecerniei, a Utreniei şi a Sfintei Liturghii, cu cântările învierii din
duminici pe cele opt glasuri, podobiile celor opt glasuri, polieleul şi
mărimurile (pripealele), catavasiile praznicelor împărăteşti, svetilnele şi
stihirile evanghelice (voscresnele) din slujba Utreniei de duminică. Este o
carte pentru uzul cântăreţilor.
Prima ediţie a Octoihului în limba română a tipărit-o Sf. Antim Ivireanul
(1712). Fiindcă în aproape toate ediţiile tipărite de atunci s-au perpetuat o
serie de lipsuri şi greşeli de traducere a textelor greceşti, precum şi o limbă
învechită, s-a hotărât, în cadrul acţiunii de diortosire a cărţilor de cult,
începută după 1950, şi revizuirea şi diortosirea Octoihului şi a Catavasierului
(Octoihul mic). în prima ediţie din 1952, Octoihul apăruse ca o simplă
reproducere a unei ediţii anterioare (adică cu aceleaşi lipsuri menţionate mai
sus). Abia ediţia din 1975 care a urmat a fost revizuită şi diortosită după
originalele greceşti, făcându-se toate îndreptările necesare prin înlăturarea
greşelilor de traducere şi de limbă si a greşelilor în formularea îndrumărilor
de tipic care se perpetuau de la o ediţie la alta. Au fost completate rânduielile
unor slujbe şi au fost puse in rânduială unele cântări.
Astfel, Octoihul mare a fost completat cu o învăţătură de tipic despre
rânduiala slujbei duminicilor, reformulată după unele ediţii mai vechi ale
Octoihului (ca cea de la Râmnic, din 1811, şi cea de la Bucureşti, din 1859).
De asemenea, Octoihul mic (Catavasiend) a fost revizuit ca text şi îmbunătăţit
ca limbă şi completat cu rânduielile unor
slujbe care lipseau (Rănduiala Miezonopticii de duminică, Rânduiala
Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite) sau au fost adăugate stihuri şi stihiri
pentru sărbătorile sfinţilor români canonizaţi în 1955-1956. S-a dat o
formulare mai clară titlurilor diferitelor slujbe sau ale grupelor de cântări, s-
379
au îmbogăţit şi clarificat îndrumările de tipic (de exemplu, ordinea cântării

catavasiilor pe tot anul bisericesc). Ediţiei diortosite în 1959 s-au mai
adăugat mici îmbunătăţiri în ediţia care a apărut în 1970. La mărimurile
polieleului s-au adăugat noi stihuri şi stihiri la Sfinţii Mucenici Serghie, Vah,
Haralambie şi loan Valahul, care lipseau în ediţiile anterioare280.
16. Mineiele (Miţvaxa). Din a doua jumătate a secolulului al IV-lea,
începe să se dezvolte cultul sfinţilor prin cultul sfintelor moaşte. Acest cult se
manifestă prin ridicarea de biserici şi paraclise pe mormintele lor. Pelerinajele
la locurile sfinte din Palestina se înmulţesc şi se fac slujbe la mormintele
sfinţilor martiri cunoscuţi ca făcători de minuni sau cinstiţi cu un cult deosebit
(Sf. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol loan din Efes, Sfântul Dimitrie din
Tesalonic, Sfântul Mina din Egipt ş.a.). La şirul sfinţilor martiri din epoca
prigoanelor se adaugă, treptat, alte categorii de sfinţi (mărturisitori, pustnici
şi cuvioşi ierarhi ş.a.), ale căror nume se înscriu în calendarul (sinaxarul)
creştin şi în cinstea cărora se înalţă biserici cu hramul lor, se alcătuiesc
rânduieli de slujbă şi se compun imne. După ce Sinodul I Ecumenic fixează
şi uniformizează data serbării Paştelui, se înmulţesc sărbătorile fixate în
cinstea sfinţilor şi se insti- tuiesc noi sărbători ale Mântuitorului şi ale Sfintei
Fecioare (Crăciunul şi Bobotează, Buna Vestire, Adormirea Maicii
Domnului, Sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci ş.a.)281.
Cântările bisericeşti rânduite la praznice împărăteşti, la sărbătorile
sfinţilor celor mari şi la sfinţii de fiecare zi sunt adunate în douăsprezece cărţi,
intitulate Mineie, care corespund celor douăsprezece luni ale anului, fiecare
volum purtând numele lunii pentru care a
380
Diortosirea Octoihului şi Catavasierului a fost făcută de Pr. Ene Branişte. Ultima ediţie
diortosită a Octoihului mare s-a tipărit la Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, în 2003.
3,11
Pr. Ene BRANIŞTE, „Originea, instituirea şi dezvoltarea cultului”, in: Studii Teologice, XV
(1963), 3-4, p. 137.
fost scris. Astfel, avem Mineiul pe septembrie, Mineiul pe octombrie ş.a.m.d.
Aceste cărţi au luat fiinţă în secolul al VI11 -lea şi se datorează mai multor
autori de cântări, ca: Sf. Efrem Şirul, Sofronie al Ierusalimului, Teodor şi Iosif
Studitul, loan Damaschin şi Cosma (fratele său), autorii celor mai multe imne
şi cântări bisericeşti pentru sărbătorile de peste an.
Mineiul (Minologhiul, de la ppvoc; - lună) cuprinde slujba de la Vecernie
380
LITURGICA GENERALĂ
şi Utrenie pentru fiecare zi a anului bisericesc, începând cu 1 septembrie, până

la 31 august, precum şi rânduiala sărbătorilor de peste an şi a celor 7 Laude
din Ajunul Naşterii Domnului. în Minei se află, pe lângă tipicul slujbei, şi
viaţa sfântului ori istoricul sărbătorii sub denumirea de sinaxar (de la gr.
auvdyto - a aduna).
Mineiul se foloseşte tot anul, împreună cu Octoihul, Triodul şi
Penticostarul.
Mineiele au apărut în prima lor ediţie în limba română în 1846, prin grija
Egumenului Neonil, Stareţul Mănăstirii Neamţ.
Ediţia a doua a Mineielor s-a tipărit la începutul secolului al XX-lea la
Bucureşti, în 1908-1910. A treia ediţie a apărut în 1926-1929, la Mănăstirea
Cernica.
Ediţia a patra s-a reeditat în întregime pentru toate cele 12 luni abia în
1976 (după ce fragmentar începuseră să apară din 1954, cu Mineiul pe
ianuarie diortosit de Mitropolitul Tit Simedrea şi Pr. Olimp Căciulă; restul
apar în 1967, 1970, 1973, 1974). La cele mai multe dintre Mineiele ediţiei din
1976 a lucrat Pr. Ene Branişte, care a dat îndrumările tipiconale şi a introdus
slujba Sfântului Calinic, pe care a făcut-o împreună cu Mitropolitul Efrem
Enăcescu. De asemenea, au fost introduse în Minei slujbele Sfinţilor Sava şi
11 ie Iorest282.
S-a modificat data din calendar a Sfintei Ecaterina, care în vechile Mineie
era la 24 noiembrie, prăznuirea ei fiind mutată la 25 noiembrie, cum este în
Mineiul grecesc.
17. Arhieraticonul sau Liturghierul arhieresc cuprinde rânduiala
sfinţirii tuturor slujitorilor Bisericii: hirotesia citeţului (cântăreţului) 421
ipodiacon, hirotonia diaconului, a preotului şi a arhiereului, precum şi slujba
hirotesiei diferitelor grade preoţeşti (arhidiacon, sachelar, iconom,
protoiereu ş.a.) şi monahale (arhimandrit, egumen, eclesiarh). în unele
Liturghiere arhiereşti se află şi rânduiala sfinţirii antimiselor.
Primul Arhieraticon tipărit în limba română a apărut la Blaj în 1777,
tradus din limba greacă, iar abia în secolul al XlX-lea Sfântul Sinod a
încredinţat unei comisii traducerea, tot din limba greacă, a unui nou
421
Din anul 1984, s-a început tipărirea ediţiei a V-a a Mineielor, care s-a terminat in anul
1990. Din anul 2003 a început o nouă ediţie a Mineielor, diortosită la Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă.
381
Arhieraticon.
în 1926 a apărut o ediţie (a IlI-a) a Arhieraticonului cuprinzând rânduiala
tuturor hirotesiilor şi hirotoniilor. Următoarea ediţie apare târziu, în 1976, şi
cuprinde intr-o redactare nouă, într-o singură carte, diferite slujbe arhiereşti:
Rânduiala Liturghiei arhiereşti, Hirotoniile, Hirotesiile, Sfinţirea bisericii şi a
obiectelor de cult, Rânduiala sfinţirii Marelui Mir283.
18. Tipicul. Necesitatea uniformizării cultului prin păstrarea uni-
formităţii în tipic şi în modul de slujire, respectarea rânduielilor tradiţionale
ale serviciului divin din cărţile ortodoxe de slujbă, combaterea greşelilor, a
inovaţiilor şi abuzurilor în săvârşirea serviciilor divine, au intensificat
preocuparea Bisericii Ortodoxe Române pentru diortosirea noilor ediţii
uniforme ale cărţilor de cult, care să fie puse la îndemâna slujitorilor
bisericeşti.
Tipicul (T VTUKOV ) este cartea care cuprinde rânduiala sau îndrumările
după care se desfăşoară sfintele slujbe în cele trei perioade ale anului
bisericesc: perioada Octoihului, a Triodului şi a Penticostarului.
Compunerea Tipicului se atribuie Sfântului Sava (se şi numeşte Tipicul
Sfântului Sava), în secolul al V-lea. Acesta a preluat învăţăturile de la Cuvioşii
Eftimie şi Teoctist, pe cale orală, aşa cum le primiseră şi ei din Tradiţia
Bisericii prin alt învăţător al lor, Hariton Mărturisitorul (t 270). După Sfântul
Sava, Tipicul a mai fost adăugit cu slujbe şi îmbunătăţit. Cei care au contribuit
la aceasta au fost Sf. Sofronie al Ierusalimului, loan Damaschin, Teodor
Studitul, Cosma şi alţii. în
-*•' în anul 1993 s-a tipărit ediţia a V-a a Arhieraticonului, intr-o formă complet revi /uită de
o comisie sinodală, cuprinzând şi Rânduiala sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir. O nouă ediţie a
Arhieraticonului a văzut lumina tiparului în 2012, la Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.
secolul al IX-lea, Ieromonahul Marcu, egumenul Mănăstirii „Sfântul Sava”
(Ierusalim) şi viitor episcop de Idrunt, a adăugat câteva capitole cu lămuriri şi
rânduieli privitoare la zilele când se întâmplă să fie pomeniţi mai mulţi sfinţi
în aceeaşi zi, rânduieli cunoscute sub denumirea de Capetele lui Marcu.
în postfaţă la Tipicul din 1976, se arată că el s-a tipărit ca primă ediţie la
împlinirea a 50 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de
Patriarhie, scopul cărţii fiind acela de a fi „un îndreptar pentru desăvârşirea
acţiunii de uniformizare a săvârşirii sfintelor slujbe în toate ţinuturile locuite
de dreptcredincioşii ortodocşi români”.
382
LITURGICA GENERALĂ
Ultima ediţie a Tipicului românesc apăruse în 1925 (la tipografia

Mănăstirii Cernica) şi era o reeditare a Tipicului din 1851 (care fusese tradus
după un rezumat făcut la Constantinopol al Tipicului celui Mare al Sfântului
Sava, care se tipărise în Moldova în 1816). Fiind făcut pentru uzul în
mănăstiri, Tipicul din 1851, după care se tipăriseră succesiv mai multe ediţii
româneşti până în 1925, nu mai putea corespunde necesităţilor noilor condiţii,
mai ales a enoriilor de oraş, având în vedere că nici vechiul Tipic al Sfântului
Sava nu s-a ocupat de rânduielile de slujbă ale Sfintelor Taine şi Ierurgii atât
de necesare pentru slujitorii bisericeşti din parohii.
Aceste lipsuri căutaseră să le împlinească la noi, la sfârşitul secolului al
XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea, manualele neoficiale
(particulare) de Tipic, făcute de diferiţi clerici, buni slujitori şi cunoscători ai
problemelor de tipic, ca Episcopii Melchisedec Ştefănescu al Romanului,
Gherasim Safirin al Romanului ş.a., precum şi clericii
D. Lungulescu (Craiova), I. Procopovici (Oradea) ş.a., dar acestea erau
incomplete şi, în plus, cuprindeau practici şi obiceiuri regionale şi care dăunau
uniformităţii modului săvârşirii serviciilor divine, ceea ce cu limpul a dat
naştere la multe nedumeriri şi discuţii. Pentru a se curma toate acestea şi a se
da Bisericii Ortodoxe Române un Tipic uniform, Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române a întocmit o comisie care a lucrat între 1973 şi 1974,
redactând ediţia care s-a tipărit în 1976.
Tipicul cuprinde două părţi. Partea întâi prezintă rânduiala serviciului
divin al celor şapte Laude şi al Sfintei Liturghii în cele trei
383
Preot Prof. Unlv. Dr. Ene BRANIŞTE
perioade ale anului bisericesc: perioada Octoihului, a Triodului şi a

Penticostarului.
Se arată care sunt cărţile de slujbă care au prioritate în săvârşirea
serviciului divin în cele trei perioade: a Octoihului, a Triodului şi a
Penticostarului, cum se desfăşoară aceste slujbe, care este rânduiala Liturghiei
săvârşită de un singur preot sau de doi preoţi şi diacon sau de mai mulţi preoţi,
care este ordinea slujbei când cade duminica sărbătoarea unui sfânt cu
polieleu, cum se face slujba când în perioada Triodului se întâmplă să coincidă
unele sărbători ale sfinţilor cu date fixe, cu sărbători (zile) liturgice cu date
variabile, cum se combină slujba din Minei cu a zilei Triodului când
sărbătorile coincid; slujba din sâmbăta morţilor, slujbele de miercuri şi vineri
din Postul Mare, când se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite,
cum se desfăşoară slujbele din Săptămâna Sfintelor Patimi, Deniile ş.a. Se
arată care este rânduiala slujbelor din perioada Penticostarului, din Ziua
învierii şi până la Duminica Tuturor Sfinţilor.
în partea a doua sunt redate rânduielile de slujbă ale Sfintelor Taine şi ale
Ierurgiilor principale şi mai frecvente în activitatea sacramentală a slujitorilor
bisericeşti din enorii, rânduieli care nu se găseau în Tipicurile bisericeşti mai
vechi. Tot aici sunt redate şi câteva indicaţii sumare asupra unor practici mai
mărunte din domeniul cultului, ca: aprinderea luminilor în biserici, tragerea
clopotelor şi toaca, închiderea şi deschiderea uşilor împărăteşti şi a dverei,
rânduiala cădirilor (a tămâierilor) ş.a., precum şi practici rituale, generalizate,
dar despre care nu se dau indicaţii în cărţile de cult respective (ca: Scoaterea
Sfintei Cruci din altar în mijlocul bisericii la Denia celor 12 Evanghelii din
Săptămâna Sfintelor Patimi; ridicarea Sfântului Epitaf de pe Sfânta Masă, în
miercurea din Ajunul înălţării Domnului - de care se ocupă Penticostarub,
citirea Stâlpilor la morţi ş.a.).
Ediţia Tipicului bisericesc din 1976 introduce unele îndrumări care nu
sunt cuprinse în cărţile de slujbă respective, îndrumări privi toare la practici
mai de curând intrate în cult ori adaptări la situaţia şi condiţiile actuale de
viaţă ale enoriaşilor şi recomandate de autoritatea bisericească superioară
(ca: citirea pastoralelor chiriarhale la diferite
sărbători, datoria preotului de a predica sau de a catehiza cu prilejul oricărei
sfinte slujbe şi mai ales la Taine şi Ierurgii, citirea rugăciunilor din Rânduiala
384
LITURGICA GENERALĂ
împărtăşirii la împărtăşirea credincioşilor, indicaţii privitoare la cântarea în

comun a credincioşilor în biserici ş-a.)’8-1.
BIBLIOGRAFIE
Amsler, S., L’Ancien Testament dans l’Eglise, Nauchâtel, 1960;

Bălaşa, D. Pr., „Contribuţia cronicarului Dionisie Eclesiarhul la
îmbogăţirea Molitfelnicului românesc. Un manuscris eclesias- tic
necunoscut”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXXVI (1968), 1-2, pp. 209-
221;
Bratsiotis (MTcpaTaiumţc;), P.M., „LApocalipse de Saint Jean dans le
culte de l’Eglise grecque orthodoxe”, în: Revue d’Histoire et de Philosophie
religieuse, XLII (1962), pp. 116-121;
Burgard, Charles, La Bible dans la Liturgie, Casterman, Paris, 1958;
Cappuyns, N., „L’histoire des livres liturgiques grecs”, în: Studii
bizantine neoelenice (Roma), VI (1940), pp. 470-473;
Dinu, N (atalia), „învăţămintele Triodului”, în: Glasul Bisericii, XX
(1961), 11-12, pp. 1067-1072;
Evdokimov, Paul, „La Bible dans la pieţe orthodoxe”, în: Irenikon
1950,4;
Evdokimov, Paul, „La lecture de la Bible dans l’Eglise Orthodoxe”, in:
Foi et Vie, 1971, pp. 40-47 (recenzat în: Studii Teologice, XXIV (1972), 3-4,
pp. 275-276);
Fountoulis, I., O Xoyoc, TOV OEOU EV Tfj BE'KX Xarpeia, Tesalonic, 1965;
In afara lucrărilor menţionate în această prelegere, sub arhipăstorirea Patriarhului Iustin

(1977-1986), a Preafericitului Patriarh Teoctist (1986-2007) şi apoi sub arhipăstorirea
Preafericitului Patriarh Daniel, numărul tuturor cărţilor de cult tipărite a crescut considerabil, meat
cu greu acestea ar putea fi enumerate intr-un spaţiu limitat. Este îndeobşte cunoscut că ■iproape
în fiecare an au fost tipărite, in tiraje corespunzătoare nevoilor parohiilor noastre, < el puţin două-
trei cărţi de cult, unele dintre acestea aflându-se la peste zece ediţii, în ultima lumătate de veac
(n.red.).
Gregoire, R., „Les homeliaires liturgiques des Eglises d’Orient”, în:
Parole d’Orient, IV (1968), pp. 37-53;
Griin, S., Psalmengebet im Lichte des Neuen Testaments, Regensburg,
385
1958;
Guy, P.M., „La question du systeme de lectures de la liturgie byzan-
tine”, în: Miscellanea liturgica in honorem G. Lercaro, II, Roma, 1967, pp.
251-261;
Hannick, C., „Le texte de l’Oktoechos”, în voi. Dimanche, Chevetogne,
1972, pp. 37-60;
Harnack, Q., Bible Reading in the Early Church, Williams & Norgate,
London, 1912;
Korolevskij, C., „La codification de lolfice byzantin”, in: Orientalia
Christiana Periodica, XIX (1953), pp. 25-58;
KniazefF, A., „La lecture de l’Ancien et du Nouveau Testament dans le
rite byzantin”, în voi. Cassien-Botte. La priere des heures, in coll. Lex orandi,
vol. 35, Paris, 1963, pp. 201-252;
Kunze, G., „Die Lesungen”, în Liturgica, voi. II, Kasel, 1955, pp. 87-
180;
Munteanu, Zeno, „Citirea Sfintei Scripturi la cultul divin”, în: Anuarul
Academiei Teologice Ortodoxe Române din Caransebeş, 1939-1940;
Neaga, N., „Citirile din Vechiul Testament în cultul Bisericii”, în:
Mitropolia Banatului, XXI (1971), 4-6, pp. 225-231;
Necula, Nicolae Pr„ „Scurtă privire asupra literaturii religioase a
Bisericii Copte şi îndeosebi asupra cărţilor ei de cult”, în: Biserica Ortodoxă
Română, LXXXIX (1971), 5-6, pp. 644-659;
Negoiţă, Ath., LAncien Testament dans le culte de l’Eglise Orthodoxc,
Paris, 1967;
Negoiţă, Ath., Psaltirea in cultul divin, Bucureşti, 1940;
Orlov, M., „Triodul Postului”, în: Revista Patriarhiei Moscovei, 1971, 3,
pp. 73-77, 4, pp. 70-75;
Raes, A., „Livres liturgiques des Eglises orientales”, în Dictionnairc de
Droit Canonique, VI (1957), col. 606-610;
Raes, A., „Livres liturgiques grecs edites â Venise”, în: Studi e Teşii
(Cittâ del Vaticano), 233 (1964), pp. 209-222;
Rahlfs A., „Die alttestamentlichen Lektionen der griechischen Kiche”,
în: Mitteilungen der Septuaginta-Unternehmens, Heft 5, Berlin, 1915;
Rosea, A., „La Parole vivante de Dieu dans la Bible et dans la Liturgie”,
386
LITURGICA GENERALĂ
în, La Maison-Dieu, 82 (1965);

Tarchnoschvili, M., „Le grand lectionnaire de l'Eglise de Jerusalem (V-
VIII s.)”, I-II, 1059-1960, în: Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium
(Louvain), voi. 188, 189, 204, 205;
Todor, Nichifor Protos., „Despre geneza şi prezenţa Triodului în Biserica
noastră”, în: Mitropolia Ardealului, XV (1970), 2-3, pp. 280-294;
Zotu, Gheorghe, „Despre citirea Sfintelor Scripturi”, în: Biserica
Ortodoxă Română, I (1874), 3, pp. 196-207.
387
389
CAPITOLUL V
PRIMELE TRADUCERI ROMÂNEŞTI ALE CĂRŢILOR

DE SLUJBĂ ŞI ROLUL LOR
ÎN FORMAREA LIMBII ROMÂNE LITERARE
1. Textele manuscrise religioase rotacizante
Primele traduceri cunoscute ale cărţilor de slujbă în limba română sunt

socotite textele maramureşene, manuscrise transmise în copii, datând din
secolul al XVI-lea. Este posibil ca originalele lor să fi existat chiar din secolul
al XV-lea422. Aceste texte, intitulate după locul în care au fost descoperite sau
după numele donatorilor, sunt: Codicele Voroneţean, Psaltirea Scheiană,
Psaltirea Voroneţeană şi Psaltirea Hurmuzachi.
a) Codicele Voroneţean, descoperit de Grigore Creţu, în 1871, la
Mănăstirea Voroneţ, a fost publicat întâi în 1885, de Ion G. Sbiera 423 .
Manuscrisul, incomplet, cuprinde partea de la sfârşitul Noului Testament, şi
anume: Faptele Apostolilor, de la capitolul 18 până la sfârşit, şi 3 epistole
soborniceşti, a Sfântului Iacov şi cele două ale Sf. Ap. Petru.
b) Psaltirea Scheiană îşi are numele de la cărturarul Sturdza Scheianu,
care îl avea în biblioteca sa din Şchei, unde trecuse de la
Gheorghe Asachi, căruia îi aparţinuse. Sturdza Scheianu a donat manuscrisul
Academiei Române287.
Cuprinsul este format din Psalmii lui David şi câteva cântări puse în
Psaltire după textul Psalmilor: 8 cântări ale lui Moise în care se cuprind
Rugăciunea Anei, mama Prorocului Samuel, Cântarea lui Isaia Prorocul,
Rugăciunea lui Iona Prorocul, Cântarea Preasfintei de Dumnezeu Născătoare,
după care urmează Rugăciunea Prorocului Zaharia.
c) Psaltirea Voroneţeană, descoperită de Simion Florea Marian, în 1882,
422
Ştefan C IOBANU , „începuturile scrisului în limba românească”, în Analele Academiei
Române. Memoriile secţiunii literare, seria a 111-a, tomul X, mem. 3, Bucureşti, 1941, p. 57.
423
Textul descoperit de Grigore Creţu a fost studiat şi publicat de I.G. Sbiera, împreună cu
versiunea din Noul Testament a lui Simion Ştefan şi textul din Biblia lui Şerban Cantacuzino (din
1688); Vezi Codicele voroneţean, Cernăuţi, 1885. Manuscrisul a fost donat Academiei Române,
unde se păstrează şi azi (N. C ARTOJAN , Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, 1980, p. 86).
390
LITURGICA GENERALĂ
la Mănăstirea Voroneţ, a fost dăruită Academiei Române de Dimitrie Sturdza,

în a cărui bibliotecă intrase; manuscrisul este incomplet, dar cuprinde şi textul
slavon al Scripturii288.
d) Psaltirea Hurmuzachi este numită astfel după numele donatorului,
istoricul Eudoxiu Hurmuzachi. Ea are o deosebită importanţă faţă de celelalte
două deoarece: (1) este considerată nu o copie, ci însuşi manuscrisul original
al traducerii din slavoneşte şi (2) reprezintă un alt text, diferit de cele după care
s-a făcut traducerea din Psaltirea Scheiană şi cea Voroneţeană, deşi este
tradusă în aceeaşi regiune maramureşeană şi în aceeaşi epocă289.
Despre influenţele care au determinat traducerea în limba română a
primelor texte bisericeşti, unii cercetători29" susţin că ele au apărut
2ir
I. B IANU , Psaltirea Scheiană, tomul I, Bucureşti, 1881 (a numit-o scheiană, după numele
lui Sturdza Scheianu, care a donat Academiei colecţia de documente împreună cu toată biblioteca
sa, în 1804). Manuscrisul Psaltirii se atlă la Academie sub cota nr. 449; cf. N. C ARTOJAN , Istoria
literaturii române vechi, p. 86.
-ss înregistrat cu nr. 693 în Biblioteca Academiei Române, textul a fost studiat întâi de Ovid
Densuşianu, care l-a descris şi l-a colaţionat cu Psaltirea Scheiană (în Anuarul seminarului de
Istoria Limbii şi Literaturii Române pe anul 1898). în 1911, G. Giuglea publică tex tul românesc
cu literă chirilică în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, XI (1910), pp. 444-467, şi XII
(1911), pp. 194-209, 475-487. Textul bilingv a fost republicat de G. G ALUŞCĂ în:
Slavisclmimânisches Psalterbruchstiick, Halle, 1913; cf. N. C ARTOJAN , Istoria literaturii române
vechi, pp. 87, 91.
' I.A. C ANDREA , Psaltirea scheiană, comparată cu. celelalte Psaltiri din secolele al XVl-lea
2S J
şi al XVII-lea, traduse din slavoneşte..., Bucureşti, 1916. Comisia istorică a României, 1916, dă
informaţii despre Psaltirea Hurmuzachi (în voi. I, pp. 1-57); cf. Al. ROSETTI, Limba română in
secolul al XVl-lea, Bucureşti, 1932, p. 4.
2,0
N. I ORGA , Istoria literaturii româneşti, voi. I, Bucureşti, -1925, pp. 103-110; l.A. C ANDREA ,
Psaltirea scheiană, comparată cu celelalte Psaltiri..., Bucureşti, 1916; Sextil P UŞCARIU , Istoria
literaturii române, Epoca veche (voi. I), Sibiu, 1930, p. 64, ş.a.
datorită influenţei husite (curent religios din secolul al XV-lea, venit din
Boemia, care a propagat intens ideea traducerii Sfintei Scripturi in limba
naţională); alţii le atribuie influenţei luterane (secolul al XVI-lea), care
susţinea, ca şi husitismul, necesitatea traducerii Bibliei în limba poporului424,
iar alţii susţin că traducerile s-au făcut în scopul de a da instrucţia religioasă
necesară călugărilor români, spre a contracara influenţa catolică, atât în
2,1
Ovid D ENSUŞIANU , Histoire de hi lungite roumaine, voi. II, lase. I, Paris 1914, pp. 6-7; Al.
R OSETTI , Limba română in secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1932.
391
Moldova, cât şi în Transilvania425.

în ce priveşte timpul când s-au scris aceste texte, un indiciu l-au dat
cercetătorilor hârtia şi filigranele, adică mărcile de fabrică imprimate pe hârtie.
După acest criteriu s-a ajuns la concluzia că ele au fost copiate în secolul al
XVI-lea. Codicele Voroneţean arată filigranul cu ancoră, specific fabricilor
veneţiene, de la începutul secolului al XVI-lea; Psaltirea Scheiană are
imprimată în hârtie vulpea caracteristică hârtiei fabricate la Braşov, începând
cu jumătatea secolului al XVI-lea. Luând în considerare aceste filigrane, se
arată că hârtia pe care s-au scris aceste manuscrise s-a fabricat în secolul al
XVI-lea în oraşele Veneţia, Schweidmitz (Silezia) şi Braşov.
Alt indiciu pentru acelaşi secol este scriptio continua (scrierea cuvintelor
unul după altul fără spaţiu între ele), aspect arhaic al scrisului românesc.
Studiul limbii a stabilit graiul vorbit în secolul al XVI-lea în sud-estul
Ardealului, de unde era copistul, ceea ce arată circulaţia manuscriselor
originale deoarece primul strat de limbă, adică al originalelor, prezintă
particularităţi fonetice specifice graiului din nord-estul Transilvaniei din
secolele XV-XVI, aşa cum s-a dedus şi din unele scrisori maramureşene din
secolele XVI-XVIII, păstrate în arhivele cetăţii Bistriţa, prezentând aceleaşi
particularităţi fonetice ca şi textele religioase-manuscrise: fonetismul
rotacizant {-r- intervocalic în loc de hire - bine, tire - tine, rugăciure -
rugăciune ş.a.).
I. BIANU, „Introducerea limbii româneşti în Biserică. Discurs de recepţie la Academia

Română”, în Analele Academiei Române, voi. XXIV, Bucureşti, 1904; Milan ŞKSAN, „Introducerea
limbii române în biserică”, în: Mitropolia Ardealului, I (1956), 11-12, pp. 117-833.
392
Alături de rotacism, apar şi alte particularităţi dialectale specifice

Maramureşului, care se extindeau însă şi în ţinuturile învecinate: Bucovina şi
Moldova (gioc - joc, giude - jude ş.a.; -j- ca -gi- sau -dz- ca -2-: dziuă-ziuă,
Dumnedzeu-Dumnezeu ş.a.), folosirea în locul diftongului -oa- a vocalei lungi
-o- (nopte in loc de noapte, totă în loc de toată ş.a.).
Pe lângă aceste particularităţi dialectale care se mai păstrează şi azi in
Maramureş, exceptând rotacismul, se mai găsesc în textele rotacizante şi
unele particularităţi fonetice, morfologice şi lexicale care arată un stadiu al
limbii mai apropiat de prototipul latin decât cele evoluate de azi. De exemplu,
substantivele latine terminate în -us, -um (care azi se termină în consoană), în
Maramureş mai păstrează -u final: domnu, împărăţie, sau verbele care mai
păstrează forme vechi de perfect simplu: fecui, de la lat.feci (azi, făcui),
venremu de la lat. venimus (azi, venii) şi alte forme vechi pentru alte moduri şi
timpuri (ca forma de imperfect fără -m: auzia pentru auzeam).
Lexicul păstrează un număr foarte mare de cuvinte moştenite din
patrimoniul latin (agru < agrum - ogor, desidera < desiderare - a dori ş.a.).
Alte cuvinte, privind evoluţia sensului, păstrează înţelesul mai apropiat de
cuvântul latin decât de cel obişnuit: codru cu sens de munte, a săruta (de la
salutare) cu sens de a saluta, strat cu sens de aşternut ş.a.
Din limba slavă au rămas în textul român cuvinte netraduse, cuvinte
care atunci se foloseau în vorbire, dar care cu timpul au dispărut din limba
română sau traducătorii nu le-au înţeles. De asemenea, sunt cuvinte
maghiare, neînţelese pentru românii de peste munţi: adamă camătă, bântâtui
- a pedepsi, cadilă - tămâie. Se adaugă la acestea forme de compunere a
cuvintelor neobişnuite în limba română, precum şi torme ale genitivului
construit cu prepoziţia de (Casa de Domnul - Casa Domnului) şi altele’93.
Aceste caracteristici duc la concluzia că „prima fază a limbii noastre
literare a fost astfel o fază maramureşeană”426 427.
Deşi aceste texte rotacizante folosesc o limbă greoaie, cu particularităţi
arhaice şi dialectale, ele prezintă o deosebită importanţă pentru istoria limbii
şi a literaturii noastre, deoarece constituie punctul de plecare al limbii literare
29î
N. C ARTOJAN , Istoria literaturii române vechi, pp. 87-90.
427
N. C ARTOJAN , Istoria literaturii române vechi, p. 90; cf. Ion G HEŢI E , „Textele rotaci zante şi
originile scrisului literar românesc”, în: Studii şi cercetări istorice, literare şi folclorice, I, 1969.
393
r
LITURGICA GENERALĂ
române. Ele sunt pentru cercetătorii filologi izvoare preţioase de studiu asupra
formelor de limbă care dezvăluie tranziţia de la limba latină vulgară (vorbită)
la limba de azi. De asemenea, ele atestă existenţa în limba română a unor
cuvinte latine ieşite din circulaţie, care pot fi puse în paralel cu altele care încă
mai persistă în vreun colţ de ţinut românesc. Aspectul cel mai important pentru
Biserică este însă dovada de curaj pe care traducătorii acestor prime texte reli-
gioase au dat-o, înfruntând tradiţii şi prejudecăţi care nu admiteau în Biserica
Răsăritului Ortodox altă limbă decât cele consacrate: greaca şi slavona.
Textele rotacizante au circulat în toate ţinuturile transilvane din nord până în
sud, unde Coresi le-a cunoscut şi a pornit altă acţiune de curaj împotriva
prejudecăţilor religioase, aceea de tipărire a acestor texte.
2. Primele tipărituri religioase în limba română
Primele texte tipărite în limba română au ieşit din tipografia lui Filip
Moldoveanu, la Sibiu. Aici s-a tipărit (după Catehismul luteran din 1544)
Tetratevanghelul slavo-romăn (1551-1559)-95.
Contribuţia decisivă a Diaconului Coresi la dezvoltarea tiparului în
limba română. Textele cărţilor de slujbă în limba română, din a doua jumătate
a secolului al XVI-lea, au fost făcute în tipografia lui Hans Benkner (Johannes
Benknerus), judele Braşovului. în intenţia de a propaga luteranismul, acesta
tipăreşte în 1559 un Catehism în limba română (amestec din învăţăturile lui
Luther şi Melanchton) tradus, se crede, după un original unguresc, deşi în
prefaţă afirmă că s-a făcut după un original sârbesc428 429.
428
L. DEMENY, „O tipăritură slavo-romănă precoresiană”, in: Studii (revistă de istorie), XVIII
(1965), 5, pp. 1001-1038; Cf. Eva MÂRZA, Un fragment din Evangheliarul slavo-romăn de la Sibiu
(1551-1553). Studiu introductiv, Bucureşti, 1969.
29(1
I. BIANU, „Cărţile româneşti, tipărite de diaconul Coresi, la Braşov”, în Almanahul
Graficei Române, Craiova, 1930, pp. 31-42.
394
Cu cheltuiala şi stăruinţa lui Hans Benkner, începe la Braşov şirul

tipăriturilor româneşti, pe care Coresi se străduieşte să le pună în slujba
Bisericii Ortodoxe.
în 1561, el tipăreşte în limba română textul celor patru Evanghelii, cu
titlul: Tetraevanghelul românesc. Textul s-a tipărit de „diaconul Coresi ot
Târgovişte şi Tudor diacul”, aşa cum se menţionează la sfârşitul cărţii,
subliniindu-se şi scopul tipăririi ei: spre a fi de folos preoţilor şi credincioşilor
creştini ortodocşi români, ca „să-nţeleagă, să înveţe rumânii cine-s creştini”.
La traducerea Tetraevanghelului şi-au dat aportul şi preoţii români din Şcheii
Braşovului430.
în 1563, Coresi ajutat de diacul Tudor, tipăreşte Apostolul sau Praxiul,
care, după cum se arată în Predoslovie, este „întorsura de demult” a
manuscrisului voroneţean (Codicele Voroneţean), cu îndreptările de limbă
făcute de Coresi.
în 1570 urmează tipărirea în limba română a două cărţi: Psaltirea şi
Liturghierul. La baza Psaltirii stau traducerile maramureşene pe care Coresi
le-a avut la îndemână în copii manuscrise. Limba Psaltirii lui Coresi este
evident superioară faţă de formele greoaie şi termenii vechi regionali ai
textului rotacizant din Maramureş.
Liturghierul lui Coresi din 1570 nu cuprinde toate textele Liturghiilor
ortodoxe, ci numai textul Liturghiei Sf. loan Gură de Aur. Se crede că
traducerea Liturghierului s-a făcut de preoţii din Şcheii Braşovului (de la
Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei), care l-au ajutat pe Coresi şi la traducerea
altor cărţi în limba română. Liturghierul s-a tradus după alt manuscris slavon,
diferit de cel tipărit de Macarie în 150829S.
Liturghierul lui Coresi (format mic, 42 file) (un exemplar, în biblioteca
Arhiepiscopiei Sibiului), care s-a tipărit pentru nevoile bise ricilor româneşti
ortodoxe din Transilvania, este prima traducere a Liturghierului în limba
română.
Cărţile în limba română sunt primite cu rezervă atât de credincioşi, cât şi
de preoţi, temători ca ele să nu cuprindă erezii, ştiut fiind că numai cărticele
Al. MAREŞ, „Precizări privind traducerea Tetraevanghelului lui Coresi”, în: Studii >i
cercetări literare, XVII (1967), 5, pp. 651-667.
2vs
Al. MAREŞ, Liturghierul lui Coresi (text stabilit, studiu introductiv), Bucureşti, 196l>
395
eretice luterane şi calvine se tipăreau în româneşte, pentru propagandă’99, şi,

conform tradiţiei, cărţile dreptei credinţe ortodoxe nu puteau fi tipărite decât
în limba slavonă. Pentru a risipi neîncrederea, Coresi traduce şi tipăreşte în
1577 Psaltirea slavo-română, dându-le o dovadă că nu numai cărţi eretice, ci
şi cărţile dreptei credinţe ortodoxe pot fi tipărite în limba română, iar dovada
putea fi dată de textul slavon tipărit în paralel. Atât textul românesc din această
Psaltire, cât şi cel al Psaltirii din 1570 sunt reproduse după textele traduse în
Maramureş, cunoscute sub numele de Psaltirea Scheiană şi Psaltirea
Voroneţeană. Dificultăţile de limbă şi efortul lui Coresi de a le îndrepta
confirmă aceasta300.
în 1580 tipăreşte şi un Tetraevanghel slavo-român, care are pe
frontispiciu stema Ţării Româneşti, cartea fiind tipărită pentru Ţara
Românească la cererea Domnilor Ţării Româneşti Alexandru şi Mihnea, şi a
Mitropoliţilor Eftimie şi Serafim, cărora Coresi le mai tipărise câteva cărţi de
slujbă în limba slavonă.
încununarea activităţii lui Coresi o constituie Cazania sau Evanghelia cu
învăţătură în limba română, tipărită în 1581. Este o tâlcu- ire sau o explicare
a pericopelor evanghelice din duminicile şi sărbătorile de peste tot anul,
începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica a 32-a după
Rusalii. Lipsesc Cazaniile la Duminica Ortodoxiei şi încă cinci duminici.
-w O asemenea încercare se şi tăcuse prin tipărirea în limba română, in 1561, a cărţii Tâlcul
Evangheliilor, care avea la sfârşit şi un Molitfelnic, dar din care fuseseră înlăturate culmi sfinţilor,
Liturghia ortodoxă, slujbele pentru morţi şi Sfintele Taine din care se păstrează numai trei (Botezul,
Nunta şi împărtăşania). De altfel, era o traducere tăcută tot de pe un text unguresc (Vladimir
DRÂMBA, „O copie din secolul al XVIl-lea a Tâlcului Evangheliilor şi Molitfelnicului diaconului
Coresi”, în: Studii şi Cercetări Istorice Literare şi Filozofice, 1955, pp. 559-571).
In Postfaţa (epilogul) cărţii, Coresi afirmă că a tăcut traducerea după un original slavon,
mânat de dorinţa de a da românilor cuvântul lui Dumnezeu în limba lor: „Eu diacon Coresi, deacă
văzui că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi românii n-avăm [...].
Derept aceea, fraţii mei, preoţilor, scrisu-v-am aceste Psăltiri cu otveat, de-am scos den Psăltirea
sârbească, pre limba rumânească să fie înţelegătură”. Cei care au i omparat această Psaltire cu
Psaltirea Scheiană au ajuns la concluzia că Diaconul Coresi nu nu .i fost atât un traducător, cât mai
ales un filolog care s-a străduit să redea, într-o limbă română mai clară şi mai curată, textele
maramureşene. El a înlocuit cuvinte de origine străină sau vechi, cu altele de o mai largă circulaţie:
feleleat cu răspuns, fugea cu legătură, golovi cu a găti ş a.; cf. N. CARTOJAN, Istoria literaturii
române vechi, p. 105.
Textele Evangheliilor sunt cele tipărite în Tetraevanghelul din 1561.
Tâlcuirea textelor evanghelice s-au făcut de doi preoţi ortodocşi de la Biserica
396
LITURGICA GENERALĂ
„Sfântul Nicolae” - Şchei din Braşov, lane şi Mihai, buni cărturari şi

cunoscători ai limbii române. Dovadă stau claritatea, corectitudinea şi
frumuseţea limbii române în care au redat textele Omiliilor lui loan Calecas301,
traduse după textul slavon, în care fuseseră traduse din limba greacă302.
Activitatea de cărturar şi tipograf a lui Coresi este mult mai largă, dar în
cadrul temei noastre nu ne-am oprit decât la acele cărţi în limba română
necesare slujbelor divine.
Textele tipărite de Coresi s-au răspândit printre credincioşii ortodocşi de
pe întreg teritoriul Ţărilor Române, dovadă fiind exemplarele aflate în diferite
colţuri ale ţării: din Oltenia (Mănăstirea Bistriţa), până în Bucovina, din Ieud
(în Maramureş), până în Buzău, la Mănăstirea Ciolanu, unde s-a păstrat un
exemplar al Evangheliarului din 1561 şi până în Vălenii din Prahova, unde s-
a găsit un exemplar, bine păstrat, al Tetraevanghelului din 1561.
Venind din Târgovişte, unde lucrase ca tipograf, şi stabilindu-se la
Braşov, chemat de Hans Benkner, Coresi a cunoscut bine graiul românesc
vorbit în regiunea Târgovişte-Braşov, care era considerat cel mai evoluat în
ansamblul limbii române şi pe care Coresi 1-a folosit în traducerile şi
tipăriturile sale. Coresi n-a fost un simplu tipograf, ci şi un traducător
conştiincios, dovadă fiind efortul său de a reda limbii textelor maramureşene
o formă literară clară şi înţeleasă de toţi românii, scutii rându-le de
regionalismele şi neologismele cu care erau încărcate şi mai ales de fonetismul
lor greoi, rotacizant.
Coresi este considerat un pionier al limbii literare româneşti, căreia, prin
limba cărţilor sale, i-a pus primele temelii.
Patriarh al Constantinopolului la jumătatea secolului al XIV (1334-1347). Cercetatul i mai noi afirmă că
este o traducere după un text rus, Cazania lui Zableedov (1569); cf. Maria RĂDULESCU, Originalul slav al
Evangheliei cu Învăţătură al diaconului Coresi, Bucureşti, 1959, cf. A. HAUTTMAN, P. BINDER,
Geneza Cazaniei a Il-a (1581) şi legăturile diaconului Coresi cu tipografia latină din Braşov
(SLIET), Bucureşti, 1969.
302
Sextil PUŞCARIU, Alexie PROCOPOVICI, Diaconul Coresi. Carte cu învăţătură (1581). voi.
1 (textul), Bucureşti 1914; cf. Vasile GRECU, „Izvorul principal bizantin pentru Cartea i u învăţătură a diaconului
Coresi din 1581: Omiliile Patriarhului loan al XIV-lea Caleca 1131 1347”, în: Cercetări (Bucureşti), XXXV
(1939).
Coresi contribuie şi la îndreptarea ortografiei limbii române, prin faptul
că stabileşte şi introduce reguli de despărţire a cuvintelor, făcând scrisul mai
înţeles şi mai uşor de răspândit, nu numai prin cărţi, ci şi prin acte şi documente
atât de necesare, mai ales în cancelariile domneşti. Limba română va deveni,
397
după Coresi şi tocmai datorită tipăriturilor lui, cunoscută şi citită de cât mai
mulţi citeţi, viitori preoţi şi died de cancelarie, care vor începe treptat să
înlocuiască limba slavonă şi să redacteze în limba naţionala scrisorile şi actele
oficiale.
în afară de Psaltire, cărţile lui Coresi cuprind traduceri numai din Noul
Testament. Liturghierul tradus de Coresi cuprinde numai rându- iala
Proscomidiei şi Liturghia Sf. loan Gură de Aur.
Un alt text din Vechiul Testament este Palia de la Orăştie din 1582. Palia
(naXaia - veche) cuprinde primele două cărţi din Vechiul Testament: Facerea
şi Ieşirea (Geneza şi Exodul). Iniţiatorul acestei traduceri este episcopul calvin
Mihail Tordaş care urmăreşte intensificarea propagandei calvine printre
români. Tipărirea Paliei, începută încă din 1581 şi terminată în 1582, s-a făcut
de Şerban, fiul lui Coresi, ajutat de diacul Mărian. în Predoslovia cărţii,
episcopul Mihai Tordaş afirmă că traducerea (propusă pentru cele cinci cărţi
ale lui Moise, din care nu s-au tipărit decât două) s-a tăcut după textul ebraic,
grec şi sârbesc, de un grup de patru preoţi români calvini431, din dorinţa de a
se tipări cărţi şi în limba românească. Cercetările au arătat însă că traducerea
s-a făcut după un text unguresc al Vechiului Testament de pastorul protestant
Gaspar Heltai din Cluj432.
3. Secolele XVII-XVIII
Tipăriturile româneşti ale cărţilor bisericeşti se ridică pe un plan superior

atât ca număr, cât mai ales ca limbă, în secolele ce urmează,
431
Efrem Zakan, „dascăl de dăscălie”, Ştefan fierce, „propovăduitorul Evangheliei lui Hristos”, Moise
Pestişel, „propovăduitorul in oraşul Lugoşului” şi Achirie, protopopul I lunedoarei.
m
Iosif Popovict, „Palia de la Orăştie”, in Analele Academiei Române, 33, 1911 F, Memoriile
Secţiei Literare, 33 s. II, L. 33, 1910-1911.
398
după drumul deschis de Coresi în secolul al XVI-lea. Această activitate

se desfăşoară concomitent şi evolutiv în toate cele trei provincii româneşti,
remarcându-se ca intensitate, începând de la jumătatea veacului, epoca lui
Matei Basarab şi Vasile Lupu, şi evoluând la apogeu spre sfârşitul secolului al
XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în vremea lui Şerban Cantacuzino
şi a Sf. Constantin-Vodă Brâncoveanu.
în 1637 vine pe scaunul Mitropoliei Ţării Româneşti fostul episcop de
Râmnic, Teofil, căruia i-a revenit şi meritul de a fi considerat ctitor al culturii
româneşti, datorită intensei activităţi pe care o desfăşoară în domeniul tipăririi
cărţilor bisericeşti.
în tipografia de la Govora el tipăreşte Pravila de la 1640m, iar după ce
aduce aici ca egumen pe călugărul cărturar şi bun tipograf Silvestru, scoate tot
în 1640 un Ceaslov românesc™, căruia îi urmează în 1642 Cazania în limba
română, tălmăcită după Cazania care apăruse cu un an înainte la Kiev. O
predoslovie, făcută Cazaniei de cărturarul Udrişte Năsturel, arată că, alături de
Ieromonahul Silvestru, lucrase şi el la traducerea „izvodită de eromonahul
Silvestru” şi „premenită de pe limba rusească pe limba românească” de Udrişte
Năsturel, care, după cum spune, a venit şi el „la al unsprezecelea ceas la lucrul
Domnului”433 434 435. Cazania cuprinde tălmăcirea Evangheliilor la duminicile
de peste an, la sărbătorile împărăteşti şi ale sfinţilor.
Tipografia de la Govora se mută la Dealu, unde, în 1644, s-a tipărit
Evanghelia învăţătoare, care adaugă şi din Cazania Sfântului Varlaam (care
apăruse la Iaşi în 1643) partea finală, cuprinzând omilii pentru sărbătorile
împărăteşti şi ale sfinţilor mari.
în vremea Mitropolitului Teofil se tipăresc în limba slavonă: Liturghierul
slav (1646) şi Urmarea lui Hristos de Thomas de Kempis (Koln, 1380-1470),
tradusă din limba italiană în limba slavonă, de Udrişte Năsturel, şi în limba
433
Pravila de la Govora sau Pravila mică. S-a tipărit in două ediţii, una pentru Muntenia şi una pentru
Transilvania, menţionându-se pentru fiecare numele mitropolitului: Teofil, pen tru Ţara Românească, şi Ghenadie,
pentru Ardeal. Pravila era o compilaţie de legi civile şi bisericeşti, tăcută după izvoare slave şi bizantine. Ea implinea
şi in Biserică unele lipsuri, căci cuprindea şi îndrumări privitoare la preoţii duhovnici, în legătură cu epitimia (canonul
d< pocăinţă) la spovedanie.
434
Ştefan PAŞCA, „O tipăritură necunoscută din secolul al XVII-lea: Cel mai vechi Ceaslov românesc”, in:
Studii (Academia Română), XXXVI (1939). Ceaslovul aflat în muzeul de literatură din Cluj, azi la Sibiu in biblioteca
Arhiepiscopiei, este o tipăritură muntean,i necunoscută în secolul al XVII-lea.
N. CARTOIAN, Istoria literaturii române vechi, p. 173.
399
română: Carte de învăţături duhovniceşti, tradusă de Egumenul Melchisedec,

de la mănăstirea din Câmpulung (1642).
Sub urmaşul lui Teofil, în vremea Mitropolitului Ştefan, tipografia de la
Dealu s-a mutat la Târgovişte, unde se continuă tipărirea cărţilor de slujbă, mai
puţin în limba română, cât mai ales în limba slavonă şi în ediţii bilingve.
Tipărirea cărţilor slavo-române împăca tradiţia, dar şi necesitatea continuării
activităţii de naţionalizare a slujbelor bisericeşti şi de împotrivire la
propaganda calvină (tipărirea cărţilor de cult în limba română, potrivit
curentului calvin care făcea propagandă printre români, fiind socotită o erezie,
fapt care menţine cartea de slujbă încă în limba slavonă la noi). Totuşi, pentru
a veni în ajutorul preoţilor, dintre care mulţi nu mai cunoşteau limba slavonă,
s-au tipărit în limba română toate îndrumările tipiconale, chiar dacă
rugăciunile erau păstrate încă în limba slavonă. Aşa s-a tipărit printre altele, în
1650, Cartea ce se cheamă pogribania preoţilor mireni şi a diaconilor,
precum şi lucrarea Mistirio sau Sacrament (cuprinde primele două Taine:
Botezul şi Mirungerea). Tipicul şi învăţătura erau în limba română, iar
rugăciunile în limba slavonă, traduse de pe un Molitfelnic grecesc şi slavonesc,
cum arată în prefaţă el însuşi.
în 1652 se tipăreşte, tot cu tipicul în limba română, Târnosania sau Carte
de mare folos pentru sfinţirea bisericilor, având rugăciunile şi slujba în limba
slavonă. Un cod bisericesc şi civil se tipăreşte în 1652; intitulat Pravila de la
Târgovişte (îndreptarea Legii sau Pravila cea Mare), având şi o prefaţă scrisă
de Mitropolit. Cuprindea în mare parte Pravila lui Vasile Lupu, tipărită la Iaşi,
în 1646, cu titlul Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti.
Lupta curentului slavon, care caută să se menţină, a determinat încă
pentru un timp tipărirea cărţilor de slujbă în limba slavonă sau slavo-română.
în Moldova, în aceeaşi epocă, Sf. Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei,
tipăreşte la Iaşi, în tipografia de la „Trei Ierarhi” (dăruită de
Sf. Petru Movilă, mitropolitul Kievului): Cazania, Cele şapte Taine ale
Bisericii, Paraclisul Năsăctoarei de Dumnezeu şi, în afara cărţilor de slujbă,
Carte românească de învăţătură la pravile împărăteşti şi la alte giudeţe
(1646).
Cazania, cu titlul integral: Carte românească de învăţătură la
Dumenecele preste an şi la praznice împărăteşti şi la svânţi mari, s-a tipărit în
1643, la Iaşi. Cartea debutează cu un Cuvânt către cetitoriu, în care autorul
400
LITURGICA GENERALĂ
argumentează necesitatea tipăririi acestei cărţi prin faptul „că limba

românească n-are carte pre limba sa” şi că era de datoria sa ca ierarh să-şi
împlinească în acest fel faţă de Dumnezeu sarcina dată lui, „ca un datornic ce
sunt lui Dumnezeu cu talantul ce mi-au dat, să-mi poci plăti datoriile”.
împărţită în două, Cazania cuprinde, în partea întâi, 54 de predici la
duminici şi, în partea a doua, 21 de predici la sărbătorile împărăteşti şi ale
sfinţilor. Cazaniile la duminici au toate următorul plan de desfăşurare: textul
pericopei, un cuvânt de început şi unul de încheiere, cuprinzând una sau două
învăţături extrase din conţinutul Evangheliei respective.
Cazania Sfântului Varlaam nu este o operă originală, ci o sinteză, o
culegere de predici din diferite izvoare, „din multe scripturi (scrieri) tălmăcită
din limba slavonească”, spune el în Predoslovie. Izvoarele folosite au fost
probabil comune şi pentru Cazania lui Coresi (1581) şi a celei de la Govora
(1642)436.
Unul dintre izvoarele mai importante este considerat, de cercetătorii mai
noi , a fi cartea intitulată Comoara (Bt(3Aiov 6vopa(opevov ©rţoaupoc;),
437
aparţinând Sf. Damaschin Studitul438 şi cuprinzând 36 de
G. SCORPAN, „Locul Cazaniei lui Varlaam in vechea noastră literatură omiletică”, în: Cercetări
istorice (Iaşi), XIII-XVI (1940), pp. 545-596, XVII (1943), pp. 89-120.
Pândele OLTEANU, „Unul din izvoarele neogreceşti ale Cazaniei Mitropolitului Varlaam (1643):
Comoara lui Damaschin Studitul”, in: Romanoslavica, XVIII (1972), pp. 163-185; Pândele OLTEANU:
„Damaschin Studitul şi mitropolitul Varlaam al Moldovei", în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, LII (1976),
3-4, pp. 217-244.
J!u
Mare teolog grec din secolul al XVI-lea şi cărturar, călugărit la început în Mănăstirea Studion, de unde i
vine şi numele, fost exarh la Patriarhia din Constantinopol şi apoi episcop şi mitropolit în Epir (1577). Lucrarea sa
Comoara (tipărită la Veneţia, în 1558) cuprinde 36 de cuvântări la duminici şi sărbători. Tipărită in zeci de ediţii şi
transcrisă în sute de manuscrise, cartea s-a bucurat de o largă circulaţie şi popularitate, ajungând şi la noi în ţară.
401
LI T U R G IC A G EN ER AL Ă
cuvântări la duminici şi sărbători. Sfântul Varlaam a inclus în Cazania sa

20 dintre ele, pe care fie le-a prelucrat, fie doar le-a tradus şi le-a tipărit în
forma lor originală.
Desigur, Sfântul Varlaam a folosit şi alte izvoare, după cum afirmă chiar
el: „din multe scripturi tălmăcită”, şi cum, de altfel, se confirmă de cercetători.
în Transilvania circulau numeroase texte ale Cazaniilor in limba română,
dintre care unele identice cu ale lui, dar anterioare lor, de unde s-a dedus că,
înaintea Cazaniei Sfântului Varlaam, a existat o altă Cazanie românească,
probabil din secolul al XVI-lea439.
Chiar dacă nu este o operă originală, Cazania Sfântului Mitropolit al
Moldovei constituie un moment important în acţiunea de îmbogăţire a
literaturii noastre bisericeşti în limba română şi de dezvoltare a limbii literare
româneşti. Sfântul Varlaam a sintetizat si a valorificat un material dispersat
care, închegat prin străduinţa sa, a îmbogăţit şi literatura, şi limba română.
Valorificând vorbirea populară, Sf. Mitropolit Varlaam a dat operei sale o
limbă mai bogată şi mai expresivă, înlocuind multe dintre slavonismele
textelor bisericeşti.
Preţuirea de care s-a bucurat această carte se vede şi din retipărirea ei
succesivă şi în Ardeal (Alba Iulia, 1699), în Ţara Românească (tipărită în
secolul al XVIII-lea în trei ediţii succesive la Bucureşti, tot în trei ediţii la
Râmnic şi una la Buzău), continuând în secolul al XIX-lea, de asemenea, în
mai multe ediţii. Prin larga răspândire pe întreg teritoriul românesc, Cazania
Sfântului Varlaam a contribuit la formarea unei conştiinţe a unităţii naţionale
şi a limbii româneşti.
Graiul vorbit în regiunea Târgovişte-Braşov, cel mai curat şi cel mai
îngrijit al limbii române, este fundamentat în scrierile lui Coresi. Crescut şi
amplificat, căpătând o nouă strălucire prin limba Cazaniei Sfântului Varlaam,
acest grai s-a impus şi a devenit normativ pentru tânăra literatură română, care
se dezvoltă acum pe temelii sănătoase de limbă românească.
în Transilvania, secolul al XVII-lea se va remarca în cultura românească
prin traducerea integrală a Noului Testament tipărit la Bălgrad (Alba Iulia), în
1648. Operă realizată din dragostea şi grija de cartea bisericească în limba
439
Atanasie POPA, Cazania lui Varlaam. Prezentare grafică. Timişoara, 1944; Atanasie POPA,
„Texte vechi în Cazania lui Varlaam”, în: Mitropolia
Ardealului, X (1965), pp. 73-99.
402
LITURGICA GENERALĂ
română a Sf. Simion Ştefan, mitropolitul Transilvaniei, Noul Testament de la

1648 este o ilustrare a biruinţei limbii române adusă la lumina tiparului de
cărturarii înaintaşi, care au trudit la desţelenirea ogorului limbii române.
în prima predoslovie a cărţii se face pomenirea numelui traducătorului.
Este vorba de acelaşi Silvestru, care, împreună cu Udrişte Năsturel, se ostenise
la traducerea şi tipărirea Cazaniei de la Govora şi Dealu (1642, 1644).
Silvestru, „ieromonahul”, fost stareţ la Govora, cărturar cunoscut, foloseşte
pentru traducerea Noului Testament un text slavon tipărit în Rusia, precum şi
textul biblic grecesc. Notaţiile marginale trimit la textul grec: „greceşte aşa-i
cel vers” ş.a. Au folosit şi ediţia latină Biblia ad vetustissima exemplaria
(Veneţia, 1587). Trimiterile din Noul Testament corespund acestei versiuni
latine, tradusă de Fericitul Ieronim. Privitor la fondul de cuvinte, traducătorii
folosesc multe neologisme latine. Fericitul Ieronim este citat în predoslovii.
Prezenţa unor neologisme de origine maghiară, ebraică şi slavonă arată că
traducătorii au folosit şi versiuni în aceste limbi. Problema îmbogăţirii limbii
cu neologisme a făcut ca unele cuvinte să fie trecute în text aşa cum erau în
limba respectivă, fiind intraductibile şi negăsindu-se pentru ele corespondent
în limba română (cuvinte ca sinagoga, cangrena, nume de pie tre preţioase,
lucruri ş.a.). Aşa au intrat în limbă, în mod direct, multe neologisme 440 .
„Românii nu grăiesc în toate ţările intr-un chip, încă nice într-o ţară toţi intr-
un chip”, se spune în predoslovie. Traducătorii, continuatorii lui Silvestru, care
murise înainte de terminarea traducerii, sunt preoţi ardeleni (dovadă fiind
frecvenţa vocabularului cu specific regional: lămpaş, beutură, coşarcă ş.a.),
dar şi cărturari din Ţara Românească (Meletie Macedoneanul şi Daniil
Andreian, care au tipării la Govora alături de Silvestru). Aceştia se străduiesc
„aşa ca să-nţeleagâ toţi”. Ei explică marginal expresii ca: „stăpânilor lor” - prin
„domnilor lor”, „besearicii” prin „săboriului”, „un cerdac” - prin „un loc de
cină" ş.a. Aceste note marginale apar pentru lingvişti ca un început de „dic-
ţionar de sinonime”. Cercetătorii mai vechi nu considerau sigură consultarea
de către traducători a izvoarelor greceşti, slavone şi latine311. Neologismele de
provenienţă greacă demonstrează că la traducere s-a folosit textul grec al
512
S.E ŢEPELEA, „Câteva precizări în legătură cu izvoarele şi glosele Noului Testament de la Bălgrad (1648)”,
în: Limba română (Bucureşti), 1963, 3, pp. 274-282. Autorul considei.i că unele neologisme, ca cele din limba
greacă, au intrat in limbă direct, nu prin intermediul limbii franceze, cum susţineau autorii unor dicţionare.
403
Sfintei Scripturi. în strădania traducătorilor se vede grija pentru crearea unei

limbi literare unitare, care să fie înţeleasă de toţi românii, prin înlăturarea
regionalismelor şi a arhaismelor, problemă care l-a preocupat şi pe Coresi în
tipăriturile sale în limba română. Este posibil ca traducătorii să fi folosit şi
primele traduceri (manuscrise şi tipărite) din Noul Testament
(Tetraevanghelul, Apostolul), precum şi textele evangheliilor care stau la baza
predicilor Sfântului Varlaam din Cazania sa.
Predoslovia atribuită Sf. Simion Ştefan subliniază datoria care revine
traducătorilor de a crea o limbă unitară şi care să fie înţeleasă de toţi:
„Aceasta încă vă rugăm să luaţi aminte - scrie el - că rumânii nu

grăiesc în toate părţile într-un chip [...j pentru aceea cu nevoie poate să
scrie cineva să înţeleagă toţi [...]. Bine ştim că cuvintele trebuie să fie ca
banii, că banii aceia sunt buni care îmblă în toate ţărăle, aşea şi cuvintele
acelea sunt bune care le înţeleg toţi”.
Conştient de existenţa diferenţelor de limbă generate de provinci- alisme

şi graiuri, autorul subliniază datoria ce revine cărturarilor să se străduiască a
crea o limbă literară unitară, care să fie înţeleasă de toţi românii.
Sf. Simion Ştefan se călăuzeşte în formularea ideilor sale de aceeaşi
concepţie care a stat şi la baza strădaniei Sfântului Varlaam, care a tradus şi a
tipărit Cazania într-o limbă pe care s-o înţeleagă toţi cititorii ei, „dar limbii
româneşti” şi „dar pentru toată seminţia românească pretu- tindenea ce se află
pravoslavnici întru această limbă”. Ca şi Sf. Mitropolit Varlaam, traducătorii
Noului Testament au luat ca temei limba vorbită a poporului, ceea ce i-a ajutat
la făurirea unei limbi unitare, înţeleasă de popor, pentru care se scriau aceste
cărţi. Pe lângă grija de a făuri o limbă 441 literară, traducătorii au căutat să facă
mai uşor accesibil şi mai pe înţeles textul Noului Testament şi prin metoda de
lucru pe care au folosit-o. Ei explică marginal sau în introduceri speciale la
capitole cuvinte, nume, locuri şi ideile din capitolele respective, ceea ce i-a
făcut pe cercetători să afirme că Noul Testament de la Bălgrad poate fi socotit
primul manual românesc de introducere în exegeza biblică314.
Psaltirea de la Alba Iulia din 1651 este tradusă, după cum se afirmă în
441
N. C ARTO ) AN , Istoria literaturii române vechi, p. 184 (nota 1, jos).
404
LITURGICA GENERALĂ
predoslovie, din limbile greacă şi ebraică. Traducătorii au folosit şi textul

manuscris din Psaltirea Scheiană şi pe cel tipărit de Coresi, Psaltirea din 1570,
ceea ce s-a dedus din comparaţia textelor.
Lucrările tipărite în limba română de Sf. Simion Ştefan constituie încă
un pas pe care limba română îl face pe scara înălţării ei; tot ele au mijlocit
negreşit deschiderea tot mai largă a uşilor Bisericii.
Ţara Românească, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, se arată, ca
şi Moldova, mai activă în tipărirea cărţilor de slujbă în limba română,
înlesnindu-se astfel pătrunderea ei în biserică.
După un Liturghier slavon cu tipic în limba română, tipărit în 1680 de
Mitropolitul Teodosie, apar, prin grija aceluiaşi mitropolit, două cărţi de slujbă
româneşti: Evanghelia, în 1682, şi Apostolul, în 1683.
Evanghelia tipărită de Teodosie prezintă o deosebire faţă de vechile
Tetraevanghele, deoarece aduce o înlesnire pentru preoţi prin aşezarea
pericopelor evanghelice în ordinea citirii lor în biserică, nu în ordinea aflată în
Noul Testament, cum se tipăreau până atunci doar cu indicaţii marginale,
arătând zilele în care să se citească. Se remarcă în aceste tradu ceri atribuite
unor cărturari, printre care stolnicul Iordache, fratele dom nului Şerban
Cantacuzino, un stadiu superior de evoluţie a limbii române.
Dar cel mai înalt nivel de dezvoltare a limbii, de bogăţie şi de limpe zime
a vocabularului se va afirma în epoca respectivă în prima traducere integrală
a Bibliei, tipărită la Bucureşti în 1688, prin grija şi cu cheltuiala domnului
Şerban Cantacuzino.
1
loan ILIF.SCU, „Consideraţii asupra gloselor din Noul Testament de la Bălgrad”, in Analele
Universităţii din Timişoara. Seria Ştiinţe Filologice, II (1964), pp. 21 -31; cf. S.F. Ţ EPELIA . „Date noi
despre izvoarele şi glosele Noului Testament de la Bălgrad”, in: Glasul Bisericii. XXVI (1967), 9-10, pp. 924-
933; cf. Gr. MARCU, „Consideraţii asupra Noului Testament din 1648”, in: Studii Teologice, XXV (1973), 9-10,
pp. 605-618.
405
LITURGICA GENERALĂ
Pentru traducerea Noului Testament, traducătorii au folosit şi tipăriturile

existente în limba română, începând cu Tetraevanghelul şi Apostolul lui
Coresi, Evangheliarul şi Apostolul (1682-1683), tipărite de iMitropolitul
Teodosie, precum şi Noul Testament de la Bălgrad (1648).
Traducătorii Bibliei de la Bucureşti (1688) au fost fraţii Radu şi Şerban
Greceanu, ajutaţi de cărturarul istoric stolnicul Constantin Cantacuzino 442, aşa
cum se menţionează în epilog:
„Tipăritu-s-a această sfântă carte în oraş în Bucureşti, însă cu chel-

tuiala Prealuminatului Preacreştinului şi Preacuviosului Domnului şi
Stăpânului nostru loan Şerban C. Basarab Voevoda, biruitorului şi
oblăduitorului a toată Ungrovlahia. Iară în nevoinţa şi îndreptarea celor ce
s-au întâmplat dascăli şi mai mult desluşindu-se pre limba rumâ- nească
de cei mici şi plecaţi den slugile Mării Sale Şărban biv. 2 Logofăt i brat
ego (şi fratele lui) Radul Logofăt”.
Aşa cum se arată în Predoslovie, traducerea Bibliei s-a făcut după

textul grec al Septuagintei, folosindu-se şi textele româneşti tipărite din
Biblie până la acea epocă: „Luând lumină şi dintr-alte izvoade şi alătu-
rându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascăli, cu vrerea lui Dumnezeu
o au săvârşit”. Textele folosite din traducerile Vechiului Testament erau >
puţine. S-a folosit Palia de la Orăştie (1582), după cum se vede din identitatea
textelor comparate. Traducătorii au apelat şi la versiunile Psaltirii traduse
începând cu textele manuscrise şi cu textele tipărite: Psaltirea lui Coresi,
Psaltirea de la Govora (1652) şi Psaltirea lui Dosoftei (în versuri , în 1679, şi
în proză, în 1680).
în afară de aceste texte, la baza traducerii Bibliei lui Şerban a stat şi Biblia
(Vechiului Testament) tradusă de spătarul Nicolae Milescu, în anii 1661-
1664443.
442
N. I ORGA , „Biblia lui Şerban Vodă”, în: Revista Istorică, XXIV (1938), pp. 193-196; cl. G. PASCU,
„Note despre Milescu”, în: Revista critică, IV (1930), pp. 90-97.
443
De fapt, este vorba numai despre traducerea Vechiului Testament atribuită lui N. Milescu, aşa cum se arată
într-un manuscris păstrat la Academia Română (nr. 4389), căci originalul traducerii lui Milescu s-a pierdut.
Manuscrisul menţionează numele spătarului Milescu, arătându-se că el n-a tradus din Vechiul Testament Cartea a
treia Ezdra: „Cartea a
406
LI T U R G IC A GEN ER AL A
Biblia de la 1688, numită şi Biblia lui Serbau, reprezintă o biruinţă a

scrisului în limba românească. Ea încununează efortul de veacuri al acelor
patrioţi cărturari care, fiecare după puterile lui, au contribuit la creşterea
culturii şi limbii noastre literare. Studiul comparativ al textelor Sfintei
Scripturi, pornind de la primele manuscrise şi primele tipărituri, a reflectat
evoluţia lentă, dar sigură şi temeinică a limbii cărţilor bisericeşti.
Frumuseţea limbii acestor cărţi primeşte o nouă strălucire în Biblia de la
1688, dovadă că precizia, claritatea şi expresivitatea ei au rămas şi în
traducerile ulterioare ale Bibliei.
Biblia lui Şerban, care a circulat în toată ţara, a împlinit şi ea, ca şi cărţile
anterioare, unitatea limbii noastre, constituind în acelaşi timp un model de
limbă românească, rămasă până azi aproape neschimbat în unele texte atât de
expresiv şi corect exprimate.
Iată spre exemplu câteva rânduri de la începutul Evangheliei după loan:
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi treia Ezdra nu se află scrisă ci
numai ce sunt 2 cărţi. Pentru aceea nici in izvodul cel rumâ- nesc care a fost prepus mai denainte de Nicolae Spătar
nu e scris”. Manuscrisul are un Cuvânt înainte către ctititori în care se precizează: „Am nevoit a prepune această
sfântă carte a Legii Vechi care se cheamă Biblia, toată cu toţi prorocii, că Legea Nouă, adecă Evanghelia şi celelalte
cărţi ale Apostolilor, toate se află multe pren bogate locuri cu mâna scrise şi în tipariu date pre limba noastră
rumâneascâ, iar de această cartia a Legii Vechi noi rumânii foarte suntem lipsiţi”. Arătând lipsa unor traduceri a
cărţilor Vechiului Testament, autorii manuscrisului menţionează că ei au urmat de pe textul tradus de spătarul Milescu
şi arată că textul e plin de lipsuri şi tăcut cam în grabă, fapt pentru care ei îşi propun să-l completeze: „Iară numai un
izvod, scris cu mâna, care l-au fost prepus Nicolae Spâtariul Moldovan, dascăl şi învăţat în limba elenească, care l-au
izvodit de pre izvodul elinesc, ce s-au fost tipărit la Frangaforl (Frankfurt); ci insă şi izvodul acesta pentru multă pripă
a acelui prepuitoriu care se-au grăbit curund a-şi tălmăci şi a-şi scrie aflatu-s-au (...) şi prea mare învăluială care era
lucru foarte cu greu". Acest manuscris nu reproduce, după cum se arată, textul lui Milescu ci foloseşte acel text şi il
completează (ca în cazul Cărţii a treia clin Ezdra) şi in acelaşi timp îl corectează, considerând că Spătarul „pentru
multă pripă (...) s-au grăbit a tălmăci”. Acest manuscris, cuprinzând textul Vechiului Testament, care s-a tradus,
urmând traducerea făcută de Milescu. se crede că aparţine fraţilor Greceanu, care au folosit-o la traducerea Bibliei de
la 1688 (N CARTOJAN, Istoria literaturii române vechi, pp. 233-234; cf. Ştefan CIOBANU, Istoria literaturii
române vechi, Imprimeria naţională, Bucureşti, 1947); cf. Pr. M. PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, voi. 2, Bucureşti, 1981, p. 197, unde autorul vorbeşte despre o copie revizii itâ a traducerii Bibliei lui N.
Milescu, păstrată în ms. cu nr. 45, la Filiala din Cluj a Academiei Române, copie provenită din fosta Bibliotecă
centrală din Blaj.
Dumnezeu era Cuvântul. Acesta la început era la Dumnezeu. Toate printr-însul
407
s-au făcut şi tară de Dânsul nimic din ce-i făcut nu s-a tăcut”.
în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVIl-lea, Sf. Mitropolit
Dosoftei a tradus atât din limba slavonă, cât şi din limba greacă şi a tipărit în
tipografia înfiinţată de el la Iaşi, deschizând drum limbii române în slujbele
bisericii prin traducerea şi tipărirea Sfintei Liturghii: Dumnezeiasca Liturghie
(1679), în a cărei prefaţă menţionează, ca şi Sfântul Varlaam în debutul
Cazaniei sale, că o face „dar limbii româneşti”. La sfârşitul cărţii sunt adăugate
câteva rugăciuni, nişte molitfe de binecuvântare a prinoaselor (la primele
fructe şi produse, la treieratul grâului, la binecuvântarea vinului ş.a.) cuprinse
sub titlul Molitvelnicul mic. Dumnezeiasca Liturghie cuprinde textul celor trei
Liturghii (a Sf. Vasile cel Mare, loan Gură de Aur şi Grigorie cel Mare).
Sfântul Dosoftei va retipări Dumnezeiasca Liturghie în 1683, adâugându-i şi
câteva rugăciuni în plus.
El tipăreşte în 1680 Psaltirea de-nţeles, cu text paralel slavo-român. După
tipărirea Psaltirii în versuri din 1673, Sfântul Dosoftei tipăreşte această
Psaltire în proză, spre a fi preoţilor de folos în slujbele bisericeşti.
în 1681 va tipări Molitvelnicul de-nţeles în limba română. La începutul
cărţii, el adaugă un poem cronologic despre domnii Moldovei. Molitvelnicul
cuprinde rugăciunile şi slujbele la: Botez, Logodnă, Maslu, înmormântare ş.a.
în 1683, Sfântul Dosoftei tipăreşte Octoihul în limba română (cuprinde
slujbele de duminică pe opt glasuri).
în prefaţa cărţilor de slujbă tipărite de el, Sfântul Mitropolit arată
necesitatea introducerii limbii române în cult, fapt ce obligă la tipărirea
acestor cărţi. Ca şi Sf. Simion Ştefan, în prefaţa la Noul Testament (1648),
Sfântul Dosoftei exprimă aceeaşi convingere a necesităţii înţelegerii sfintelor
slujbe de către credincioşi: „Că în biserică mai voia mi-i cinci cuvinte cu
mintea mea să grăiescu ca şi pe alţii să învăţ, decât ziace mii de cuvinte într-
altă limbă”.
Psaltirea în versuri tradusă, versificată şi tipărită de Sfântul Dosoftei in
1673, prezintă interes în primul rând pentru istoria literaturii. Este o lucrare
unică în literatura ortodoxă, căci o astfel de lucrare nu se cunoaşte decât în
literatură polonă: Psaltirea versificată de poetul polon
408
Kochanovski, inspirată după modelul unei psaltiri versificate în limba franceză

(cuprinzând numai cincizeci de psalmi versificaţi de poetul francez
renascentist Clement Marot).
Psaltirea în versuri a Sfântului Dosoftei aduce o contribuţie importantă
la dezvoltarea literaturii române, căci pune bazele poeziei noastre culte şi este
o primă demonstraţie a posibilităţii limbii noastre literare de a se „înmlădia”
în vers. îmbogăţeşte limba literară prin valorificarea lexicului popular, care
intră în limba literară cu toată încărcătura lui strălucită de expresii, comparaţii
şi figuri de stil.
Ca şi Psaltirea în versuri, lucrarea Viaţa şi petrecerea Sfinţilor (Iaşi,
1682) este reprezentativă pentru contribuţia sa la îmbogăţirea literaturii
noastre bisericeşti. Este o lucrare cu scop religios-moralizator în care se
subliniază atât frumuseţea sfinţeniei vieţii, cât şi rolul sfântului pe pământ. în
prezentarea vieţii sfinţilor este mereu prezent elementul supranatural. în
traducerea şi prelucrarea vieţii sfinţilor, Sfântul Dosoftei, după cum
mărturiseşte în prefaţa lucrării, a folosit izvoare greceşti şi sârbeşti, după care
a tradus „pre limba românească”. El a folosit Mineiele bizantine întocmite şi
tipărite de Maximos Margumos, episcopul Citerei (1549-1602), precum şi
originalele bizantine, tipărite de Glykys în tipografia greacă de la Veneţia,
cronografele bizantine ale lui Dorotei de Mombasia şi ale lui Matei Kigalas,
precum şi textele medio- bulgare care se foloseau în epocă în Biserica
românească444.
Contribuţia Sfântului Dosoftei la dezvoltarea limbii şi literaturii române
este neegalată de înaintaşii săi, deoarece prin Dosoftei se deschide drum limbii
române literare nu numai în proză (prin Viaţa şi petrecerea Sfinţilor), ci şi în
poezie. Prin versificarea Psaltirii din 1673, Sfântul Dosoftei se înscrie ca
primul nostru versificator cult, demonstrând mai ales capacitatea limbii
române de a se înmlădia în vers într-o epocă a originilor, când abia îşi făcuse
loc şi începuse să se limpezească şi să se fundamenteze în proza religioasă.
Procesul de românizare a slujbelor bisericeşti se va desăvârşi (dar nu se
,1
Iulian ŞTEFĂNESCU, „Legendele despre Sfântul Cantacuzin în literatura română”, in: Revista istorică
română, I (1931), pp. 251-297; cf. N. CARTOJAN, Cărţile populare în litera tura românească, voi. II,
Bucureşti, 1938, pp. 138-178 (despre Sfântul Gheorghe, Sf. Vasile cel Nou, Avgar şi Mântuitorul ş.a.); N.
CARTOJAN, „Studii despre legendele sfinţilor populari la Dosoftei”, în Cărţile populare in literatura
românească, voi. I. pp. 136-171.
409
va încheia) prin activitatea Sf. Antim Ivireanul şi a episcopului Damaschin

Dascălul.
Sf. Antim Ivireanul, mitropolit al Ţării Româneşti între anii 1708 şi 1716,
desfăşoară o activitate prodigioasă în domeniul tipăririi cărţilor de slujbă
bisericească, nu numai în limba română, ci şi în limba greacă, slavonă, arabă,
pentru necesităţile cultice ale Bisericilor respective.
El a contribuit prin tipăriturile sale la desăvârşirea procesului de
introducere a limbii naţionale în cult şi a realizării limbii noastre liturgice.
Şi-a început activitatea de tipografia Bucureşti, unde se crede că a învăţat
meşteşugul, după venirea sa în ţară, de la Mitrofan, fostul episcop de Huşi
(refugiat în Ţara Românească în 1696, când Sfântul Dosoftei, al cărui discipol
fusese, luase drumul pribegiei în Polonia).
După alegerea lui Mitrofan ca episcop al Buzăului, Antim preia
conducerea tipografiei şi începe bogata sa activitate de tipărire a cărţilor
bisericeşti, continuând munca lui Mitrofan445. Tipăreşte în 1692 Slujba Sfintei
Parascheva şi Slujba Sf. Grigorie Decapolitul.
în 1693, tipăreşte un Evangheliargreco-român, iar în 1694, o Psaltire
românească dedicată Sf. Constantin Brâncoveanu, protectorul său şi cel care-
1 adusese în ţară.
După 1694, tipografia se mută din Bucureşti la Snagov, unde Sfântul
Antim va fi şi stareţ (între 1696-1704). Activitatea tipografică aici este foarte
susţinută, fiind tipărite numeroase cărţi de slujbă în limba greacă (7), română
(5), slavonă (1), slavo-română (1) şi greco-română (1). in 1701, tipăreşte un
Liturghiei- greco-arab, cu alfabet arab, la cererea Patriarhului Antiohiei
Atanasie III Dabbas.
La Snagov se tipăresc în limba română Evanghelia (1691) şi Acatistul
Născătoarei de Dumnezeu.
în 1700-1701 se tipăresc cărţi cu caracter moralizator: învăţături
creştineşti şi Floarea darurilor (traducere a cărţii călugărului italian Tommaso
Gozzadini).
Sfântul Antim formează la Snagov o adevărată şcoală de tipografi,
ucenici care-1 vor ajuta în anii următori la împlinirea bogatei sale activităţi în
I. BIANU, D. SIMONESCU, Bibliografia românească veche, voi. IV, 1944, pp. 29-30: ..Drept
445
aceea m-am îndemnat de-am tipărit cu toate învăţăturile româneşti pentru înţelegerea tuturor”.
410
LITURGICA GENERALĂ
planul tipăriturilor.
în 1701, activitatea tipografică se mută de la Snagov la Bucureşti. Dintre
cărţile tipărite acum (între 1701-1705) numai două sunt în limba română: Noul
Testament (prima dată tipărit în Ţara Românească), după ediţia de la 1648 a
Sf. Simion Ştefan, şi Acatistul Maicii Domnului în 1703. în acelaşi an se
tipăreşte un Ceaslov slavo-romăn. Se tipăresc multe cărţi în limba greacă.
La Râmnic, activitatea de tipărire a cărţilor de slujbă în limba română se
intensifică după 1705, când Sfântul Antim este ales episcop al Râmnicului. în
paralel cu un şir de tipărituri bilingve (Antologhionul din 1705, Octoihul mic
din 1705 şi Slujba Adormirii Născătoarei de Dumnezeu cu Paraclisul în 1706),
se tipăresc şi cărţi liturgice în limba română: în 1706 un Evhologhion
cuprinzând şi Liturghiei' (voi. I), şi Molitvelnic (voi. II). Este prima ediţie în
limba română a Liturghierului şi a Molitfelnicului în Ţara Românească.
Traducerea şi revizuirea lor s-au făcut de Sfântul Antim însuşi. Tot la
tipografia de la Râmnic, Sfântul Antim şi-a tipărit lucrarea originală învăţătură
pe scurt pentru Taina Pocăinţei (1705).
Ales mitropolit al ţării, Sfântul Antim continuă şi intensifică activitatea
de tipărire, înfiinţând noi tipografii. Mută tipografia de la Râmnic la
Târgovişte; aici, pe lângă câteva cărţi slavone şi greceşti, se vor tipări 11 cărţi
în limba română, dintre care: învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase
şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710) şi o carte ori ginală: Capete
de poruncă la toată ceata bisericească pentru ca să păzească fieştecarele din
preoţi şi din diaconi, deplin şi cu cinste, datoria hotarului său (cuprinzând
îndatoririle preoţilor, formulate în 12 reguli pastorale).
La Târgovişte au fost tipărite multe cărţi de slujbă în limba română:
Psaltirea (1710), Octoihul (1712), Dumnezeieştile şi Sfintele Liturghii (1713)
(reeditare a ediţiei de la Râmnic din 1706); Evhologhion adecă Molitvelnic
(1713), Catavasierul (1714 şi 1715), Ceaslovul (1715) ş.a.
în 1715 se mută tipografia de la Târgovişte la Bucureşti, în incinta
Mănăstirii Antim, ctitoria sa. Aici se vor tipări (în scurtul răstimp care i-a mai
rămas) doar două cărţi în limba greacă.
411
LI T U R G IC A GEN ER AL A
Cărţile tipărite de Sfântul Antim sunt de o mare diversitate: cărţi de

slujbă, cărţi ale Sfintei Scripturi (Psaltirea şi Noul Testament), cărţi de
învăţătură ortodoxă, cuvântări (predici), cărţi de învăţătură şi îndrumare a
preoţilor, cărţi populare şi filosofice. Cea mai importantă parte a activităţii lui
rămâne cea de tipograf, care-1 situează pe acelaşi plan cu Diaconul Coresi în
cultura noastră.
Marele merit al Sf. Antim Ivireanul rămâne efortul său de introducere
definitivă a limbii române în slujbele Bisericii Ortodoxe Române. El încheie
de fapt un proces care începuse cu veacuri înainte, în primele traduceri
manuscrise din secolele XV-XVI, şi se continuă cu Filip Moldoveanul şi
Coresi, Sf. Simion Ştefan, mitropolitul Transilvaniei, cu introducerea
lecturilor biblice în limba română (Apostolul, Evanghelia). Sfântul Antim a
avut un rol foarte important în traducerea şi tipărirea slujbelor propriu-zise,
atât în cele câteva cărţi bilingve, cât mai ales in şirul cărţilor de slujbă
româneşti de bază: Liturghierul, Molitfelnicul (Evhologhionul), Octoihul,
Catavasierul şi Ceaslovul. N-a apucat să mai tipărească şi celelalte cărţi de
slujbă: Triodul, Penticostarul şi Mineiele (din cauza exilării sale şi a morţii
neaşteptate).
El a reuşit să dea limbii liturgice o frumuseţe şi o expresivitate atât de
desăvârşite, încât multe dintre cântările şi rugăciunile traduse de el s-au
menţinut aproape la fel până azi în cărţile de slujbă ale Bisericii noastre (de
exemplu, rugăciunea de la Parastas: „Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care
ai călcat moartea şi pe diavol ai surpat...”, în Liturghierul din 1713 şi în cel de
azi). Troparul învierii (din Catavasierul din 1715) a rămas la fel cum l-a
formulat el: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând...”.
La începutul secolului al XVII 1-lea, Episcopul Damaschin al Buzăului
traduce Antologhionul şi (ca episcop la Râmnicu Vâlcea) termină de tradus
Triodul, pe care-1 tipăreşte la Râmnic; traduce Penticostarul, care va fi tipărit
în 1743 de Episcopul Clement. Damaschin traduce în parte şi slujba
Octoihului, pe care-1 va termina Episcopul Grigorie al Râmnicului (1748-
1764). La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Episcopii de Râmnic Chesarie şi
Filaret termină de tradus şi tipărit Mineiele şi adaugă la Antologhion sărbătorile
mari.
Meritul Sf. Antim Ivireanul şi al episcopilor care au continuat tipărirea
cărţilor, pe care Sfântul Antim n-a mai apucat să le tipărească, a fost
412
LITURGICA GENERALĂ
introducerea în cult nu numai a tuturor cărţilor bisericeşti recitative, ci şi a

cărţilor de cântări bisericeşti. Munca de loc uşoară a lui Antim şi a celor care
i-au dus până la capăt planul a fost traducerea şi adaptarea textelor româneşti
la modulaţia cântărilor bisericeşti bizantine, al căror text în limba greacă, fiind
în versuri, nu era uşor de adaptat la limba românească.
Acest lucru însă Sfântul Antim l-a înfăptuit cu mare vrednicie, adaptând
cuvintele la cântare într-un mod atât de corect şi melodios, încât cărţile traduse
de el au înfruntat, neschimbate, timpul. Abia în vremurile mai noi, începând
cu jumătatea secolului al XX-lea, au fost reluate şi readaptate la lexicul
contemporan unele dintre cuvintele cântărilor statornicite de el la începutul
veacului al XVIII-lea.
Introducerea completă a limbii române în Biserică poate fi considerată ca
finalizată abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când Mitropolitul Grigorie
transpune în româneşte şi cântările Bisericii în Mineiele tipărite de Chesarie şi
Filaret, episcopii Râmnicului. Această întârziere a introducerii textelor
muzicale, după cum am arătat, se datorează şi faptului că textele destinate
cântării (imnuri, condace, icoase ş.a.) nu puteau fi redate în româneşte cu
uşurinţă, din cauza ritmului versificaţiei (în cărţile greceşti, aceste imnuri fiind
în versuri) şi din cauza necesităţilor cerute de glasurile melodiei bisericeşti446.
Traducerile în limba română sunt greoaie la începuturile lor, dar treptat
limba acestor traduceri marchează o evoluţie a clarităţii formei de expresie şi
a exactităţii fondului.
Tipărirea cărţilor bisericeşti traduse în limba română nu era o problemă
uşoară, din cauza condiţiilor politice şi materiale, cauză pentru care speranţele
de ajutor în împlinirea acestui deziderat se îndrepta adesea spre marea Biserică
Ortodoxă Rusă. Efortul tipăririi unor asemenea cărţi a izvorât totdeauna din
dorinţa ierarhilor noştri de a da în mâna preoţilor şi poporului român cărţi pe
înţeles spre zidirea lor sufletească. Sfântul Varlaam se adresează ţarului
Teodorovici al Rusiei, pentru a cere ajutorul necesar să-şi poată tipări Cazania
sau - cum o numeşte chiar el -, „Cuvântările lui Calist la Sfânta Evanghelie,
care este gata şi scrisă numai să se dea la tipar”. Această necesitate e motivată
de „dorinţa de a traduce pe limba românească cartea Sfântului Calist,
cuvântările la Sfânta Evanghelie, care s-o cetească preoţii în biserică spre
446
1. BIANU, D. SIMONESCU, Bibliografia românească veche. voi. IV, 1944, p. XI.
413
învăţătura românilor credincioşi”.

Din această dorinţa creşte şi efortul traducătorilor de a da „preoţilor şi
poporului român” cărţi scrise într-o limbă cât mai pe înţeles şi cât mai
atrăgătoare prin frumuseţea, cizelarea şi şlefuirea vocabularului. Lucrul este
evident în analiza limbii traducerilor, care apar treptat în număr tot mai mare
şi care se impun, atât prin importanţa locului lor în cultul ortodox, cât mai ales
prin limba evident evoluată. începând cu Cazania Sfântului Varlaam,
continuând cu Noul Testament al Sf. Simion Ştefan, cu Psaltirea Sfântului
Dosoftei, cu Biblia de la Bucureşti sau cu traducerile Sf. Antim Ivireanul,
fiecare dintre aceste cărţi, la timpul când a văzut lumina tiparului, a marcat un
pas mai departe pe drumul formării şi afirmării unităţii limbii literare
româneşti. Această evidenţă l-a îndreptăţit pe Nicolae Iorga să afirme că Biblia
de la 1688 a putut fi numită cu dreptate „un monument literar fără pereche”320.
într-adevăr, Biblia de la Bucureşti din 1688 este un veritabil monument
de limbă literară, fiind stadiul cel mai înalt la care se ridicase limba românească
literară la etapa respectivă, stadiu de la care, până la limba literară cizelată şi
desăvârşită de Eminescu, mai rămăsese puţin drum de parcurs. Acest lung
drum, străbătut din secolul al XV-lea până la sfârşitul secolului al XVIl-lea în
„creşterea limbii româneşti”, a fost cel mai merituos şi, tară efortul cărturarilor
noştri bisericeşti de a-1 străbate, s-ar fi ajuns mai greu şi poate intr-un timp
mai îndelung la asemenea rezultat. Limba literară română s-a plămădit şi a
crescut din acest efort, ca să se poată impune ca o limbă literară unitară şi cu
forţe proprii de expresie de o mare frumuseţe şi armonie, cu rădăcinile tot mai
adâncite in seva hrănitoare a limbii vorbite a poporului. Limba cărţilor
bisericeşti a pregătit şi a netezit drumul limbii literare, care la sfârşitul
secolului al XIX-lea atinge culmea ei de claritate, bogăţie şi expresivitate.
Desigur, nu se poate afirma că este un proces încheiat, deoarece limba este vie
şi, ca orice organism viu, ea se poate modifica şi poate creşte continuu,
căpătând şi alte dimensiuni.
Ka
N. IORGA, Istoria literaturii române. De la 1683 la 1780 (voi. II), Bucureşti, *1926, p.
461.
414
PARTEA A ŞAPTEA
>
CUVÂNTUL SI ACTUL
CA MIJLOACE DE EXPRESIE ALE CULTULUI
T
417
CUVÂNTUL
Preot Prof. Univ. Dr.ŞI
EneACTUL
BRANIŞTE
CA MIJLOACE DE EXPRESIE ALE CULTULUI
INTRODUCERE
A. Mijloacele prin care se exprimă fondul intern (lăuntric) al cultului, sau

prin care cultul intern devine cult extern, sunt aceleaşi elemente care au servit
totdeauna şi pretutindeni ca mijloace de înţelegere şi de comunicare între
oameni, şi anume: cuvântul, actul (gestul) şi lucrul (obiectul).
1. Cuvântul (graiul) - prerogativă a fiinţei umane - este mijlocul cel mai
expresiv şi totodată cel mai mult întrebuinţat pentru exprimarea ideilor şi a
simţirilor religioase, care alcătuiesc temelia şi izvorul cultului. în cult, el se
întrebuinţează fie sub forma comună sau obişnuită, a vorbirii curente, ca în
predică, în lecturi, în mărturisirea credinţei ş.a., fie însoţit de avântul
inspiraţiei poetice şi transpus în formule superioare ale artei literare, ca în
poezie, adică în imnul sau cântarea religioasă, fie sub forma invocaţiei
însufleţite de sentiment, ca în rugăciune447.
2. Actul, gestul sau mişcarea este în general orice fel de manifestare pusă
în serviciul cultului printr-o lucrare sau printr-un consum de energie fizică, de
pildă facerea semnului Sfintei Cruci (închinarea), plecarea genunchilor,
semnul binecuvântării, cădirile ş.a. în înţeles strict liturgic, numim act de cult
o unitate mai complexă sau o parte componentă din rânduiala unei slujbe
alcătuită dintr-o serie întreagă de mişcări, ca: afundarea de trei ori în apă a
pruncului, în rânduiala Botezului, sfinţirea apei în serviciul Sfeştaniei
(Aghiasma), ieşirea cu Evanghelia sau cădirea din rânduiala Liturghiei ş.a.
3. Cuvântul reprezintă în primul rând exprimarea părţii raţionale a
sufletului omenesc (de aceea, în greaca clasică, noţiunea de raţiune sau spirit
gânditor şi cea de cuvânt erau redate prin acelaşi termen: Xoyoc;), iar actul
este efectul energiei fizice a omului, a părţii lui corporale, pusă în mişcare de
sentiment şi de voinţă; amândouă la un loc reprezintă deci în cult omagiul sau
contribuţia fiinţei omeneşti în întregimea ei de dublă esenţă psiho-fizică (suflet
şi trup). Caracterul lor material se datorează mai mult organului fizic cu care
sunt executate, decât esenţei lor înseşi. Ele aparţin domeniului fenomenologic,
fiind perceptibile cel dintâi prin sonoritatea lui, cel de-al doilea prin
447
Despre formele cuvântului in cult, a se vedea mai departe capitolul Formele de
exprimare ale cultului (rugăciunea, cântarea, predica, mărturisirea credinţei, lecturile).
418
T
vizibilitatea lui. Şi unul, şi altul sunt deci de o esenţă quasispirituală. Dar omul,
care este legat de materie atât prin corporalitatea fiinţei sale, cât şi prin lumea
văzută, în mijlocul căreia trăieşte, simte nevoia de mijloace mai concrete, de-
a dreptul materiale, pentru a-şi exterioriza simţirea religioasă. De aceea,
Biserica pune în serviciul cultului şi materia propriu-zisă, sub forma de lucruri
sau obiecte, de care ne servim în cult, ca apa, untdelemnul, lumânarea, pâinea,
vinul, tămâia, obiectele şi veşmintele liturgice ş.a. în acest fel, materia
anorganică, inertă şi neraţională în sine, dar însufleţită sau prelucrată de
spiritul sau geniul omului este asociată şi ea la cultul divin, luând astfel parte
la prinosul de preamărire care se aduce Ziditorului, din partea întregului
cosmos sau a întregii firi create2.
4. Atât cuvântul, cât şi actul şi obiectul material, ca mijloace primordiale
şi elementare de expresie ale cultului, sunt folosite rar izolat, pe rând sau
independent unul de altul. Ele se întâlnesc mai des asociate fie câte două, fie
tustrei laolaltă şi concomitent, în unităţi şi forme mai mari şi mai complexe
ale cultului, care se numesc de obicei rituri sau ceremonii. De regulă, cuvântul
folosit în cult, fie sub forma de rugăciune, fie sub cea de cântare sau imn
religios, este însoţit şi subliniat de un act, o mişcare sau un gest liturgic, care,
la rându-i, se serveşte de un obiect material oarecum. De exemplu, ritul
principal al Aghiasmei (Sfinţirea apei) constă atât din cuvintele sacramentale
ale rugăciunii pentru sfin ţirea apei („Şi acum trimite harul Preasfântului şi de
viaţă Făcătorului
:
Cf. Pr. Petre VINTILESCU, Curs de Liturgică generală (litografiat), Bucureşti, 1910, p. 149.
Despre materiile întrebuinţate în cult a se vedea capitolul Obiectele şi lucrurile liturgii r
419
LITURGICA GENERALĂ
Tău Duh...”), cât şi din gesturile sfinţirii (semnul Sfintei Cruci, afundarea
mâinii şi a Crucii etc.) pe care le face preotul asupra apei de sfinţit. De
asemenea, ritul sau ceremonia de căpetenie a Botezului este compus din actul
afundării întreite a pruncului în apa sfinţită, însoţit de formula respectivă
rostită de preotul oficiant („Se botează robul lui Dumnezeu...”).
5. Trebuie să precizăm însă că nici cuvântul, nici actul şi nici obiectul
material nu sunt folosite în cult sub forma lor naturală sau în sensul lor
obişnuit, adică aşa cum sunt folosite în viaţa zilnică sau în uzul profan, ci sunt
folosite cu un scop religios şi intr-un sens superior, figurat, alegoric sau
simbolic. Este adevărat că unele dintre actele şi dintre obiectele materiale au
fost introduse în cult la început pentru a satisface anumite trebuinţe practice448:
apa ca mijloc de curăţire, tămâia pentru alungarea miazmelor şi pentru
îmbălsămarea aerului din catacombe şi biserici, lumina pentru alungarea
întunericului nopţii şi al catacombelor în care se săvârşea cultul în primele trei
secole ale Bisericii, formula „Uşile, uşile!...” din rânduiala Liturghiei pentru a
feri misterul creştin de privirile profanatoare ale necredincioşilor şi ale celor
neiniţiaţi ş.a. Ulterior însă, toate acestea au primit, treptat, semnificaţii sau
înţelesuri derivate, superioare şi strict religioase sau spirituale. Cu timpul, ele
au fost puse în legătură cu fapte din istoria sfântă a mântuirii noastre, cu
anumite dogme sau adevăruri de credinţă ori cu idei şi concepte din domeniul
transcendentului. Pe lângă înţelesul natural, direct, care rezultă din însuşi
scopul cu care au fost introduse la început în cult, formulele liturgice, gesturile
sau mişcările rituale şi obiectele materiale au primit şi sensuri istorico-
simbolice, dogmatice, mistic-eshatologice, cu a căror expunere se ocupă
explicarea sau tâlcuirea cultului. Ele au devenit adică simboluri.
în limbajul liturgic numim deci simbol orice formă de cult prin care, în
virtutea unor raporturi de înrudire, de analogie sau de asemănare, se închipuie
sau se sugerează o idee sau o simţire religioasă, un fapt din istoria mânturii,
un dar dumnezeiesc sau ceva din cele spirituale
Simbolurile liturgice reprezintă în cult ceea ce sunt tropii sau figurile de stil
in vorbirea literară (poezia) şi în predică, având scopul şi darul de a plasticiza
sau de a concretiza ori de a face mai lămurită, mai evidentă, mai uşor de înţeles
o idee religioasă abstractă, o învăţătură de credinţă, un moment sau un fapt din
istoria sfântă a mântuirii sau ceva din cele neperceptibile prin simţuri'. Astfel,
cuvintele de invocare: „Doamne, Doamne...!” sunt simbolul sau expresia prin
448
Aceasta era părerea liturgistului francez P. Lebrun, care insă o aplica cu exclusivitate
tuturor formelor şi obiectelor Întrebuinţate în cult.
420
excelenţă a sufletului omenescLITURGICA GENERALĂ
în atitudine de implorare, de rugăciune;
închinăciunea şi îngenuncherea sau prosternarea la pământ sunt semnul
văzut sau simbolul cel mai expresiv al umilinţei omeneşti şi al respectului
celui mai adânc, datorat lui Dumnezeu şi sfinţilor; apa este nu numai
elementul curăţitor prin excelenţă al trupului, ci şi simbolul religios al curăţiei
sufleteşti şi trupeşti cu care omul este dator să se apropie de Dumnezeu în
rugăciune; lumina este nu numai izgonitoarea întunericului material, ci şi
simbol al cunoaşterii şi al înţelepciunii spirituale şi totodată al strălucirii
divine ş.a.5
Formele cultului ortodox, care reprezintă în marea lor majoritate o creaţie
a spiritului elenist şi oriental, iubitor de metaforă şi alegorie, sunt cu deosebire
bogate în simboluri şi în sensuri derivate, alegorice, simbolice şi mistice (mai
ales în comparaţie cu formele cultului catolic şi protestant). Ele sunt înlesnite
mai ales prin mijlocirea artei, pe care omenirea de totdeauna a pus-o într-o
largă măsură în serviciul cultului, sub diferitele ei forme: arhitectură, pictură,
sculptură, poezie, muzică etc. Toate elementele materiale întrebuinţate în cult
nu sunt folosite în forma lor naturală, rudimentară, ca în uzul profan, ci sunt
sublimizate şi spiritualizate, adică ridicate la un scop şi sens superioare, prin
formele estetice pe care geniul artistic al creatorilor de frumos le dau materiei
brute şi inerte. Arta religioasă face astfel legătura între sfera sensibilă sau
lumea creaturală, pe de o parte, şi cea spirituală, necorporală, pe de altă parte.
Pe de o parte, ea transfigurează şi spiritualizează materia folosita în cult,
împrumutând formelor ei estetice, sensuri înalte şi semnificaţii
1
Cf. Pr. Vasile M ITROFANOV ICI , Liturgica Bisericii Ortodoxe, Teodor T ARNAVSCIII , t N KCTARIE
C OTLARCIUC (eds), Cernăuţi, 1929, pp. 22, 24.
5
Cu arătarea şi explicarea acestor simboluri se ocupă explicarea cultului; vezi in urmă la
capitolul despre Obiectele de cult.
superioare, supramateriale, şi făcând din ele uşi sau ferestre spre eternitate; iar
pe de altă parte, ea caută să sensibilizeze, să concretizeze în forme văzute, sau
măcar să sugereze şi să simbolizeze lumea abstractă a ideilor şi a sentimentelor
sufletului omenesc, şi ne ajută să înţelegem realităţile de dincolo de materie,
neperceptibile pe căile naturale ale simţurilor omeneşti.
Acest rol îl îndeplineşte, în cultul şi în viaţa religioasă ortodoxă, mai ales
pictura (iconografia) bisericească. Aşa, chipurile ascetice şi spiritualizate ale
sfinţilor zugrăviţi pe icoane sau pe pereţii bisericilor (în stilul bizantin) au de
regulă privirile aţintite spre lumea cerească spre care a năzuit toată strădania
lor ascetică şi care constituie şi ţelul din urmă al vieţii noastre pământeşti; ei
reprezintă astfel imaginea vie a umanităţii în efortul ei de înălţare spirituală şi
421
Dimpotrivă,
Preot Prof.
de apropiere de Dumnezeu. tabloul
Univ. Dr. Ene înfricoşător al Judecăţii din
BRANIŞTE
urmă, al Raiului şi al Iadului, zugrăvit pe peretele exterior al intrării vechilor
noastre biserici, ne sugerează în chip antropomorfic, materializat sau adaptat
putinţei noastre de înţelegere, imaginea celor ce se vor întâmpla la sfârşitul
lumii, având deci un sens eshatologic6. 449
449 A se vedea mai multe exemple în acest sens, la capitolul despre Pictura bisericească.
422
CAPITOLUL I
CUVÂNTUL ŞI FORMELE LUI ÎN CULT

(RUGĂCIUNEA)
1. Rugăciunea în cult
Rugăciunea, cântarea religioasă (imnografică), lecturile religioase,

predica şi mărturisirea credinţei (Crezul) constituie formularul verbal sau
textul sfintelor slujbe, iar actele (mişcările liturgice) sunt partea ceremonială
(externă) adică ritualul liturgic. Fiecare dintre aceste elemente au intrat intr-o
proporţie oarecare în componenţa (alcătuirea) sau ţesătura sfintelor slujbe,
ocupând în cuprinsul acestora un loc mai mare sau mai mic. Ele sunt semnele
văzute ale cultului care nu numai că exprimă credinţa noastră în Dumnezeu,
dar adesea o şi inspiră, o întăresc şi o cultivă, aşa precum exerciţiul fizic
întăreşte muşchii trupului şi măreşte forţa noastră fizică. Textul în cult are o
bogată şi înaltă semnificaţie spirituală.
Cultul divin public se săvârşeşte după un anumit tipic, adică după
rânduieli, forme şi formule verbale fixe şi stabile, consfinţite de Biserică şi
înscrise în cărţile ei de cult (de slujbă) şi care sunt respectate de toţi slujitorii
bisericeşti şi de toţi credincioşii. Aceste formule ne arată cum să ne rugăm lui
Dumnezeu (să-I mulţumim, să-L lăudăm, să-L implorăm). Aceste normative
se referă însă numai la cultul divin public (rugăciunea şi lauda obştească a
Bisericii), care se exercită prin mijlocirea clerului, nu însă şi la cultul
particular, în ale cărui forme de exprimare predomină spontaneitatea,
improvizaţia, nota personală a fiecărui credincios, care se roagă cu propriile
cuvinte aşa cum simte şi gândeşte. Rugăciunea particulară, personală sau
individuală se poate face oricum şi oricând, fără a se încadra intr-un tipic:
„Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea”
423
(Psalmul 33, 1).

Rugăciunea particulară şi rugăciunea liturgică (cultul divin public) nu
se exclud, ci se completează.
în creştinismul ortodox, accentul se pune însă pe cultul divin public, pe
rugăciunea liturgică sau colectivă, care cultivă în membrii comunităţii
rugătoare sentimentul universalităţii (al sobornicităţii) Bisericii. Rugăciunea
liturgică învaţă pe credincioşi să se roage dincolo de interesele proprii şi de
cei prezenţi, să se roage pentru cei absenţi, pentru cei de departe, pentru toată
lumea şi „pentru unirea tuturor”. Rugăciunea liturgică dă conştiinţa că
mântuirea nu este posibilă în singurătate, doar de unul singur, ci numai în
comuniune.
Rugăciunea liturgică este specific creştină. Ea se deosebeşte de
rugăciunea Vechiului Testament prin fondul său doctrinar. Ea se adresează
deopotrivă lui Dumnezeu Tatăl, precum şi lui Dumnezeu Fiul şi Sfintei
Treimi. Aceasta este dogma creştină care sugerează o rugăciune specifică
cultului creştin. Şi chiar în sânul Bisericii, ea se deosebeşte de la o confesiune
la alta. Fiecare confesiune are un modus orandi (fel de a se ruga) specific, prin
care se deosebeşte de celelalte, datorită dogmei şi spiritului respectiv, care
inspiră rugăciunea.
învăţătura sau dogma ortodoxă şi-a găsit formele de exprimare în cadrul
cultului său atât în imnografia bizantină (canoane, condace, tropare ş.a.), cât
mai ales prin textele liturgice răsăritene, mărturii vechi ale doctrinei creştine
adevărate ortodoxe.
Rugăciunea în cultul ortodox se adresează lui Dumnezeu, în general, ca
principiu al Dumnezeirii, ca Născător al Fiului şi Cel Care purcede pe Sfântul
Duh.
Dumnezeu este invocat ca Ziditor (Creator) şi Proniator al lumii, Stăpân
şi împărat al Universului, Părinte al tuturor şi Izvorul a tot ce este bun sau de
folos omului, aşa cum se vede în Rugăciunea Amvonului (de la sfârşitul
Sfintei Liturghii): „Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,
pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor...”7.
' Liturghier, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române, Ed, Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 198.
Rugăciunea ortodoxă se adresează lui Iisus ca Răscumpărător şi
424
LITURGICA GENERALĂ
Mântuitor al lumii, ca Fiu al lui Dumnezeu, Unul din Treime „împreună slăvit
cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt”, ca Dumnezeu întrupat de la Duhul Sfânt din
Sfânta Fecioară Maria; El este Mijlocitor al rugăciunilor noastre, prin Care
rugăciunile noastre se înalţă la Dumnezeu şi sunt auzite: „Orice veţi cere de la
Tatăl, în numele Meu El vă va da” (loan 16, 23; 14, 13; cf. 1 Tesaloniceni 3,
11).
Adresând rugăciuni Mântuitorului, noi îl privim şi-L adorăm ca şi pe
Dumnezeu Tatăl: „Orice veţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi
în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu Tatăl”
(Coloseni 3, 17). Lui Iisus Hristos I se adresează în cultul ortodox cele mai
multe rugăciuni şi imne, ceea ce a dat cultului ortodox denumirea de cult
hristocentric. Hristos este o prezenţă vie Care Se descoperă în chip viu prin
Sfântul Duh, prin Care continuă lucrarea Sa în lume*. Rugăciunile Bisericii
se îndreaptă spre Sfântul Duh, ca a treia Persoană a Sfintei Treimi, prin a Cărui
putere sfinţitoare, în iconomia mânturii, S-a întrupat Iisus Hristos,
Mântuitorul: „Care [...] S-a întrupat de la Duhul
Sfânt si din Fecioara Maria”.
>
Rugăciunile din Molitfelnic şi din Liturghiei- se adresează Sfântului Duh
în lucrările cele mai importante: Sfinţirea Darurilor la Stânta Liturghie,
Sfinţirea apei la Botez, a Aghiasmei mari ş.a.
Rugăciunea împărate ceresc se adresează Sfântului Duh. Dar aproape
toate rugăciunile Bisericii se adresează celor trei Persoane ale Sfintei Treimi,
în numele Căreia ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci: „în numele Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh”. Formulele finale ale ecfo- niselor (vosglasurilor) au
caracter trinitar: „Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, ca şi formula de binecuvântare la Liturghie,
luată din textul biblic: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui
Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (2
Corinteni 13, 13), la fel şi formula liturgică: „Cu vrednicie şi cu dreptate este
a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi
nedespărţite”. Chiar din epoca
s
Pr. Dumitru S TĂN ILOA E , „Sfântul Duh în Revelaţie şi în Biserică”, în: Ortodoxia, XXVI
(1974), 2, p. 236.
425
primară a Bisericii se arată unitatea Sfintei Treimi în formulele doxologiei

mici: „Slavă Tatălui şi Fiului, în Sfântul Duh”, ceea ce este subliniat la Sfânta
Liturghie în rugăciunea centrală a Sfintei Jertfe, când are loc sfinţirea
Darurilor (rugăciunea complexă numită cinafora): „Stăpâne Preasfinte [...]
punând înainte cele ce închipuie Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău [...]
de la Tine cerem să vină Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi să le sfinţească”450
451 452
, şi formula de încheiere din Rugăciunea Amvonului: „Ţie slavă şi
mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh...”
Rugăciunile liturgice se îndreaptă nu numai către Persoanele Sfintei
Treimi, ci şi către Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, către toţi
Sfinţii Bisericii şi către Sfinţii îngeri, ca mijlocitori ai rugăciunilor
credincioşilor către Dumnezeu, căci s-au învrednicit în faţa Lui de haruri
deosebite, de trecere şi cinste.
Multe dintre textele rugăciunii liturgice sunt luate din Sfânta Scriptură,
uneori identic, alteori numai ca idei sau referiri la textele biblice.
Pregătind Darurile la Proscomidie, preotul evocă Patimile, Moartea şi
îngroparea Domnului, rostind întocmai textul din profeţia lui Isaia sau din
Evanghelia după loan: „Ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără
glas împotriva celui ce o tunde, aşa nu Şi-a deschis gura Sa [...]. Iar neamul
Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui!” (Isaia 53, 7,8)"';
„Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu Cel Ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi
pentru mântuirea lumii [...]. Şi unul din ostaşi, cu suliţa, coasta Lui a împuns.
Şi îndată a ieşit sânge şi apă; şi cel ce a văzut, a mărturisit şi adevărată este
mărturisirea lui” (loan 1, 29; 19, 34-35)' Sunt reproduse în Sfânta Liturghie
întocmai cuvintele Mântuitorului în textele Fericirilor din ultimul Antifon din
Liturghia catehumenilor sau Rugăciunea Tatăl nostru din Liturghia
credincioşilor, cu care se încheie marea rugăciune a Anaforalei după Sfinţirea
Darurilor.
Cuvintele slujbei euharistice au fost rostite de Mântuitorul la Cina cea de
Taină, când a întemeiat Taina Sfintei Euharistii: „Luaţi, mâncaţi, acesta
450
Liturghiei-, p. 176.
451
Liturghiei-, p. 118.
452
Liturghiei\ p. 119.
426
T
LITURGICA GENERALĂ
este trupul Meu [...]. Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu...” (Matei
26, 26-28), cuvinte pe care le tălmăcise Apostolilor în alte împrejurări: „Eu
sunt pâinea vieţii, cel ce vine la Mine, nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine
nu va înseta niciodată [...). Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu
rămâne întru Mine şi Eu întru El” (loan 6, 35, 56).
Idei şi referiri din cuvintele Lui: „Mângâietorul va veni la voi [...]. Când
va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul” {loan 16, 7,
13) găsim în Rugăciunea împărate ceresc de la începutul Liturghiei
catehumenilor: „Mângâietorule, Duhul Adevărului...”453, iar promisiunea lui
Iisus: „Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu in
mijlocul lor” (Matei 18, 20) se găseşte în textul Rugăciunii Antifonului al
treilea din Liturghia catehumenilor: „Cel Ce ne-ai dăruit nouă aceste
rugăciuni obşteşti şi împreună-glăsuite, Cel Ce şi la doi, şi la trei, care se
unesc întru numele Tău, ai făgăduit să le împlineşti cererile...”454’.
Sfinţii Apostoli, ascultători poruncii Mântuitorului: „Aceasta să faceţi
spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19), şi ucenicii lor înnoiau în fiecare duminică
Jertfa Mântuitorului spre aducerea aminte de El, imitând gesturile şi rostind
cuvintele Lui. El a binecuvântat pâinea înainte de a frânge şi de a le-o împărţi,
şi când le-a întins paharul a mulţumit (Matei 26, 26-27; cf. Marca 14, 22-23).
Adunându-se pentru rugăciune, Sfinţii Apostoli mulţumeau şi apoi se rugau
îndelung pentru prefacerea pâinii şi a vinului de pe masa lor în Trupul şi
Sângele Domnului, cu care apoi se împărtăşeau.
Acest ritual după modelul Cinei constituie nucleul esenţial al Sfintei
Liturghii, din care a crescut şi s-a dezvoltat rânduiala de azi a Liturghiei, care
ni s-a păstrat în redactarea celor trei mari ierarhi ale căror nume le poartă: Sf.
loan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare (secolul al IV-lea) şi Sf. Grigorie cel
Mare-Dialogul (secolul al Vl-lea)455.
Rugăciunile care se rostesc după citirea Evangheliei şi formează ultima
parte a Liturghiei catehumenilor au o origine foarte veche. în vechea Liturghie
creştină456, după predică urma o serie de
ia
Liturghiei', p. 131.
454
Liturghier, p. 139.
455 427
Vezi amănunte în Liturgica specială, la capitolul Istoria Liturghiei.
voi. I: Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, pp. 739-743.
1
ectenii şi rugăciuni speciale pentru fiecare dintre cele patru categorii de

participanţi la Liturghia catehumenilor (între care catehumenii erau cei mai
numeroşi, iar dintre ei, cei mai avansaţi în învăţătura creştină se numeau
cpumCopevoi, illurninandi sau competentes - candidaţii la Botez), care
plecau din biserică înainte de începutul Litughiei credincioşilor. Aceste
rugăciuni şi ectenii erau patru la număr, dar treptat cele pentru energumeni au
încetat a mai fi cântate (în secolul al VII-lea) şi cu ele au dispărut şi ectenia
şi rugăciunea pentru candidaţii la Botez. Acestea nu mai sunt în Liturghia Sf.
loan Gură de Aur şi în cea a Sf. Vasile cel Mare, dar au rămas în Liturghia
Darurilor mai înainte sfinţite, cu titlul: Rugăciuni pentru cei ce se pregătesc
pentru sfânta luminare, şi se rostesc numai în a doua jumătate a Postului
Mare, din miercurea săptămânii a patra până la Săptămâna Mare, adică în
etapa din Triod când catehumenii se pregăteau să primească „luminarea”
(Sfânta Taină a Botezului). Din aceste patru ectenii dispărute a rămas doar
ectenia şi rugăciunea pentru catehumeni, care e înscrisă în Liturghier, deşi
catehumenatul nu mai există, aşa cum tot de atunci a rămas formula de
concediere a lor din biserică („Cei chemaţi ieşiţi, câţi sunteţi chemaţi ieşiţi!”).
O rugăciune mai nouă pare a fi ectenia întreită, numită şi ectenia cererii
stăruitoare (f| EKtevrjc; ixcaia) 457 , care urmează îndată după citirea
Evangheliei (după predică), precum şi rugăciunea corespunzătoare a cererii
stăruitoare sau a cererii cu osârdie (f) cu^î] Ttţc; EKTEVOUC; ixcaiac;) pe care
preotul o citeşte în taină458".
în partea introductivă a Liturghiei credincioşilor (până la Ieşirea cu
Cinstitele Daruri) sunt cele două rugăciuni pentru credincioşi, pe care preotul
le citeşte în taină (şi cu care începe Liturghia credincioşilor) 459 . Aceste
rugăciuni corespund rugăciunii similare din Liturghia clemen- tină. Informaţii
pentru rânduiala Liturghiei în primele trei secole se găsesc intr-o grupă de
scrieri pseudoepigrafice numite Rânduieli bisericeşti şi din care face parte şi
rânduiala cu titlul Constituţiile Apostolice'9.
457
„Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte această rugăciune stăruitoare de la noi, robii Tăi,
şi ne miluieşte, după mulţimea milei Tale, şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul
Tău, care aşteaptă de la Tine mare şi bogată milă” (Liturghier, pp. 151-152).
r
Al cărei text se află în Codicele Barberini (secolul al VIII-lea), deci această rugăciune
intrase in cult înainte de această dată.
459
Liturghier, pp. 156-158.
428
LITURGICA GENERALĂ
Constituţiile Apostolice datează din secolele IV-V, dar conţin material

datând chiar dinainte de secolul al III-lea. Din Constituţiile Apostolice, cea
mai importantă este cartea a V111 - a (cap. 5-15) care cuprinde primul
formular de Liturghie, ce poartă numele de Liturghia clementină, care în
cartea a Vl-a, cap. 18, afirmă că aceste „constituţii apostolice” sunt date chiar
de Sfinţii Apostoli prin Clement, episcopul Romei.
Vechimea lor este confirmată si de Canonul 19 al Sinodului din
>
Laodiceea (364-473), iar textul lor de azi (deosebit pentru fiecare dintre cele
trei Liturghii ortodoxe) se află în Codicele Barberini2°.
Acest manuscris, ca toate manuscrisele vechi ale Liturghierului, nu
cuprinde din Liturghie decât textul rugăciunilor citite în taină de preot; lipsesc
şi instrucţiunile de tipic, şi ecteniile care se scriu în manuscrise aparte şi,
deoarece la slujbă ele sunt rostite de diacon (în lipsa lui, de către preot), se
numesc şi diaconicale (diciKoviKd)2'.
De asemenea, rugăciunea22 citită de preot în taină, în timpul cântării
Heruvicului23, se găseşte, cu textul ei de azi, în Codicele Barberini, la
Liturghia Sfântului Vasile. 460 461 462 463
460
Textul lor se află în PG 1, col. 555 ş.u., şi in voi. Constitutiones Apostoloruin, P.A.
L EG ARDF . (ed.), Lipsea-Londra, 1862. Textul grecesc al capitolelor de interes liturgic, în:
Monumenta Eucharistica et Liturgica Vetustissima, J. Q UASTEN (ed.), Bonnae, 1935-1937, pp. 179-
233; cf. Scrierile Părinţilor Apostolici, voi. II, trad. Pr. I. Mihălcescu, Pr. M. Pâslaru, Pr. G.N.
Niţu, Chişinău, 1928; cf. trad. Diac. loan I. Icăjr, Canonul Ortodoxiei, voi. I, p. 734 ş.u.
461
Cel mai vechi manuscris în care se află textul grecesc al Liturghiilor ortodoxe, adică
cel mai vechi Liturghier care ni se păstrează este Codicele grecesc Barberini, nr. 336, din
Biblioteca Vaticanului (Roma), provenit din Biblioteca Barberina, unde avea nr. 2, 55 sau 77. Este
un Evhologhiu scris pe la sfârşitul secolului al VUI-lea, in Răsărit, care conţine şi rugăciuni din
rânduiala Sfintelor Taine şi ierurgii. Deşi cuprinde cele trei Liturghii, numai una poartă nume de
autor, cea a Sfântului Vasile, celelalte două (a Sfântului loan şi a Sfântului Grigorie) sunt fără
autor (anonime).
462
Textul grecesc al Liturghiilor din acest manuscris a fost tipărit in mai multe ediţii, dintre
care cea mai bună este cea din Eastern Liturgies, EE. B REGHTMAN (ed.), Oxford, 1896; cf. A.
S TRITTMA TTER , „The Barberinum S. Marci of Jacques Goar”, in: Ephemerides Liturgicae (Roma),
1933, pp. 320-327.
463
„Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se
apropie sau să slujească Ţie, împărate al slavei...” (Liturghier, p. 159).
25
Liturghier, p. 159 (preotul rosteşte şi textul imnului heruvimic, după ce termină
rugăciunea).
429
Rugăciunea Sfintei Jertfe (Anaforaua). Anaforaua este rugăciunea în

timpul căreia se săvârşeşte Jertfa liturgică (sfinţirea şi prefacerea Darurilor).
Este centrul Liturghiei creştine (dvcupopd de la dvcupepto - a înălţa, a
ridica). Anaforaua a însemnat iniţial înălţare, ridicare, ca apoi să ia înţelesul
de jertfă, ofrandă (oblatio sau illatio), pentru că oferirea jertfei se face prin
ridicarea, înălţarea şi legănarea darului de jertfa 464 , practică atestată în
Vechiul Testament: „Să mai iei o pâine, din cele cu untdelemn, o turtă cu
untdelemn şi o azimă din panerul ce este pus înaintea Domnului. Să le pui
toate pe braţele lui Aaron şi pe braţele fiilor lui, ca să le aducă, legănândude,
înaintea Domnului” (Ieşirea 29, 23-24; cf. Leviticul 7, 30)
Anaforaua se numeşte, în rânduiala Liturghiei Ortodoxe, tot şirul de rituri
şi rugăciuni citite de preot (cele mai multe, în taină) cuprinse în Liturghia
Sfântul loan, de la: „Cu vrednicie şi cu dreptate...” până la „Şi ne dă nouă cu
o gură şi cu o inimă a cinsti...”, deci după rostirea Crezului, până la
Rugăciunea Tatăl nostru465.
Rugăciunea cuprinsă în Anafora formează patru grupe:
a) Rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la început sau Marea
Rugăciune euharistică, în care se exprimă mulţumire şi recunoştinţă faţă de
Dumnezeu pentru binefacerile Lui către noi. în această rugăciune se
rememorează istoria mântuirii omului, începând de la crearea lui: „Tu din
nefiinţă, la fiinţă ne-ai adus pe noi”, amintind de căderea în păcat: „...şi căzând
noi”, dar şi de „îndurarea lui Dumnezeu” care îl ridică pe om şi-l mântuieşte:
„...şi nu te-ai depărtat [...] şi ne-ai dăruit împărăţia Ta”. Rugăciunea exprimă
recunoştinţa şi mulţumirea faţă de Dumnezeu, mărturisind dogma Sfintei
Treimi: „Mulţumim Ţie şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Duhului Tău celui
Sfânt”466. Mântuirea omului s-a făcut din dragoste şi prin jertfă: „Că Tu ai
iubit lumea Ta atât de mult, încât pe Unul-Nâscut Fiul Tău L-ai dat ca tot cel
ce crede în El să nu piară, ci sa aibă viaţă veşnică” (cf. loan 3,16). Sunt
consemnate momentele Jertfei şi întemeierea Sfintei Euharistii:
„Şi Acesta, venind şi toată rânduiala cea pentru noi plinind, în
noaptea în care a fost vândut - sau, mai degrabă, când El însuşi S-a dat pe
464
Legănarea ofrandei s-a păstrat în ritualul ridicării şi legănării colivei in timpul parastaselor.
465
466
Liturghier, p. 172.
430
LITURGICA GENERALA
Sine pentru viaţa lumii luând pâinea cea cu sfintele şi preacuratele şi fără
prihană mâinile Sale, mulţumind şi binecuvântând, sfinţind şi frângând, a
dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este
Trupul Meu, Care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor» şi «Beţi
dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor»”-17.
b) A doua parte a Anaforalei este anamneza, rugăciunea aducerii aminte,

a împlinirii poruncii Mântuitorului: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea”
şi a rememorării momentelor principale din istoria Răscumpărării, care sunt,
de altfel, şi temeiul aducerii Darurilor, pâinea şi vinul din Jertfa liturgică:
„Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de

toate cele ce s-au tăcut pentru noi: de cruce, de mormânt, de învierea cea
de-a treia zi, de înălţarea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi de cea
de-a doua slăvită iarăşi venire”28.
c) Epicleza (ernicAricni; - invocare, chemare), a treia parte a Anaforalei,

este şi rugăciunea cea mai importantă, pentru că în timpul ei se săvârşeşte
sfinţirea şi prefacerea Darurilor. Preotul se roagă în taină: „încă (de ase-
menea), aducem Ţie această slujbă duhovnicească (cuvântătoare) şi tară de
sânge şi Te chemăm şi Te rugăm [...] trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi
peste aceste daruri”, iar rugăciunea se încheie cu cuvintele: „Prefacându-le cu
Duhul Tău cel Sfânt”29. Epicleza are forma unei rugăciuni adresate lui
Dumnezeu Tatăl, ca El să trimită pe Sfântul Duh, prin puterea Căruia Darurile
noastre să se prefacă în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului.
d) Anaforaua se încheie conform ritului bizantin cu rugăciunile tie
mijlocire generală pentru întreaga Biserică, numite şi diptice. „încă

28
Liturghier, p. 174.
29
Liturghier. pp. 176-177.
431
aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi în credinţă [...].
Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă...”. Este o rugăciune fierbinte de mijlocire
pentru toată Biserica, pentru toate categoriile de credincioşi vii şi morţi, pentru
îndeplinirea tuturor cerinţelor şi trebuinţelor. La început, până în secolele V-
VI, anaforaua era o singură rugăciune, de mare întindere, care se rostea în
întregime, de preot sau episcop, astfel ca să fie auzită de toţi credincioşii, care
încheiau cu răspunsul „Amin”. Din secolele V-VI, anaforaua a început a fi
citită în taină de către liturghisitor, cu excepţia unor mici fragmente, numite
ecfonise, care continuă a fi rostite cu glas tare: formula de introducere a
Imnului Trisaghion: „Cântare de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând...” şi
apoi cuvintele rostite de Mântuitorul la Cina cea de Taină: „Luaţi, mâncaţi...”
„Beţi dintru acesta toţi...”, ecfonisul pentru ultima oferire (aducere) a
Darurilor, înainte de sfinţire: „Ale Tale, dintru ale Tale...”, formula de
pomenire a Sfintei Fecioare în cursul dipticelor: „Mai ales pentru
Preasfânta...", formula de pomenire a episcopului locului: „întâi pomeneşte,
Doamne...”30.
Astfel, în timp, rugăciunile din această parte a Liturghiei au căpătai un
caracter mistic, rostindu-se în taină, înăuntrul altarului, reprezen tând
substratul vechi al formularului liturgic şi lăsând o parte a fi rostite cu voce
tare, reprezentând contribuţia pietăţii credincioşilor în momentul central al
slujbei: „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina...”, „Sfânt, Sfânt, Sfânt”
(Trisaghionul biblic), cei doi „Amin” după cuvintele Mântuitorului la Cină,
„Pe Tine Te lăudăm...”, Axionul şi „Pe toţi şi pe toate...” Acestea sunt adaosuri
la textul anaforalei intrate în uzul liturgic în secolele V-VI.
De origine mai târzie sunt: Axionul şi adaosurile la anafora, Troparul
Ceasului al III-lea şi stihurile respective din Psalmul 50 („Doamne, Cela Ce
pe Preasfântul Tău Duh...”, „Inimă curată zideşte în mine...” şi „Nu mă lepăda
de la faţa Ta...”, pe care preotul le rosteşte în taină, înainte de epicleză31. 467
468
30
Liturghiei•, p. 180.
468
Aceste adaosuri nu mai figurează în Liturghierul grecesc (Ieraticoiu Constantinopol, 1895), nici în
Liturghierul bulgar (începând cu ediţia din 1924). Au rămas în Liturghierul rusev şi cel românesc (Pr. Ene
BRANIŞTE, „Epicleză din Liturghia Sfântul Vasile”, în voi. Observaţium şi propuneri pentru o nouă ediţie
a Liturghierului romanesc, Bucureşti, 1945-1946, pp. 18-23).
LITURGICA GENERALĂ
Rugăciunile şi riturile în legătură cu împărtăşirea intră în partea a treia a

Liturghiei credincioşilor, care şi-a păstrat aici vechea ei structură. Rostirea
(cântarea) Rugăciunii domneşti (Tatăl nostru) cu puţin înainte de împărtăşire
înseamnă că, acum, credincioşii se simt destul de pregătiţi şi de vrednici să se
socotească fii ai lui Dumnezeu, să-L cheme ca pe Tată al lor, al tuturor, şi să-
L roage să ne dea nu numai „pâinea cea de toate zilele”, ci şi pâinea cea
cerească, adică Trupul lui Hristos, prin care cel ce va gusta va fi viu în veci469.
2. Formele rugăciunii liturgice.

Caracterul biblic al textelor rugăciunilor ortodoxe
Rugăciunea a fost definită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii drept „Vorbire

adresată lui Dumnezeu” (Sf. loan Gură de Aur, în Omilia a V-a la Facere),
„Convorbire cu Dumnezeu” (Sf. Grigorie de Nyssa, în Cuvântarea întâi
despre rugăciune), „înălţarea minţii către Dumnezeu sau cererea celor ce se
cuvin de la Dumnezeu” (Sf. loan Damaschin, Dogmatica, III, 24), „Ridicarea
minţii noastre către Dumnezeu” (Cartea de învăţătură). Oricum ar fi definită,
rugăciunea este actul esenţial şi fundamental al vieţii noastre religioase, este
mijlocul de a ne pune în legătură directă cu Dumnezeu prin înălţarea gândului,
a inimii, a voinţei noastre spre El, indiferent dacă această înălţare se exprimă
sau nu prin oficierea în Biserică, încadrată în cult. Rugăciunea este după
cuvântul Sfintei Scripturi o formă de înţelepciune care ne ajută să înţelegem
voia lui Dumnezeu.
469
SF. NICOI.AE CABASILA, Tălcuirea Dumnezeieştii Liturghii şi Despre viaţa in Hristos, trad.
Pr. E. Branişte, Pr. T. Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989, pp. 83-84, cf. trad. Diac. loan 1. Ică jr, în SF.
NICOLAE CABASILA, Explicări la Dumnezeiasca Liturghie, Ed. Deisis, Sibiu, 2014; cf. SF. SIMEON AL
TESALONICULUI, Tălcuirea despre dumnezeiescul lăcaş, în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor...,
trad, t CHESARIE AL RÂMNICULUI, Toma TEODORESCU (ed.), Bucureşti, p. 266, unde se arată că rostirea
Rugăciunii Tatăl nostru simbolizează unirea noastră cu Dumnezeu prin Fiul Său, în Duhul Sfânt, in veacul viitor.
Rugăciunea Tatăl nostru se numeşte Rugăciune domnească pentru că a fost formulată de însuşi Domnul Iisus
Hristos şi rostirea ei înseamnă rostirea cuvintelor Lui. Vechimea ei este sinonimă cu începuturile creştinismului.
433
Felurile rugăciunii. Rugăciunea poate fi împărţită după subiectul ei sau

după conţinut.
1. După subiectul ei, rugăciunea este:
a) particulară (personală sau individuală), recomandată de
Mântuitorul: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta...” (Matei 6, 6).
b) publică (obştească), bisericească sau liturgică: rugăciunea colectivă
(„Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu...” - Matei 18,20), a
comunităţii sau a obştei religioase, săvârşită prin intermediul sfinţiţilor
slujitori, în forme şi locuri şi la timpuri determinate, consfinţite. Aici este
vorba despre rugăciunea liturgică, oficială a Bisericii, încadrată în cultul
Bisericii şi consemnată în cărţile de cult.
2. După conţinutul ei (privind ideile şi sentimentele exprimate) care
formează obiectul rugăciunii, avem:
a) Rugăciunea de laudă şi slăvire (doxologie) care exprimă admiraţia
(izvorâtă din iubire), elogiul şi lauda atributelor lui Dumnezeu (atot puternicia,
măreţia Lui), a virtuţilor sau a meritelor sfinţilor, a luptei şi biruinţei lor, a
puterii lor făcătoare de minuni şi mijlocitoare pentru noi pe lângă Dumnezeu.
Doxologia, prima parte a anaforalei liturgice, avea din vechime caracterul
unui imn închinat Sfintei Treimi, deoarece laudă mărirea Tatălui, a Fiului şi a
Sfântului Duh.
b) Rugăciunea de mulţumire (euharistică) exprimă recunoştinţa pentru
bunătatea şi binefacerile lui Dumnezeu. Rugăciunea de mulţii mire ocupă cea
mai mare parte din obiectul rugăciunilor sinagogice, din care derivă multe
dintre rugăciunile euharistice şi doxologice creştine, cum sunt formulele de
binecuvântare de la începutul slujbelor, formu lele de ecfonis de la sfârşitul
rugăciunilor ş.a.
c) Rugăciunea de mărturisire {de pocăinţă), de umilinţă şi credinţa în
bunătatea şi iertarea divină, prin care omul vorbeşte despre sine, îşi recunoaşte
păcatele, insuficienţele, greşelile, neputinţa şi slăbiciunea, mai ales în
comparaţie (în contrast) cu atotputernicia lui Dumnezeu. Credinciosul face
apel la bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, cerând îndurare pentru iertarea
păcatelor.
d) Rugăciunea de cerere (Seiţoic;) este rugăciunea prin excelenţă.
în cult, rugăciunea, de orice fel ar fi ea, ocupă locul principal, fiind
elementul constitutiv fundamental al sfintelor slujbe, atât cantitativ, cât şi
434
LITURGICA GENERALĂ
calitativ. Rugăciunea este sâmburele originar al cultului (mai ales la primii

creştini). Sub diversele ei forme, nu lipseşte din nicio slujbă, străbate atât
cântarea, cât şi predica, stă şi la baza formelor (actelor) ceremoniale.
Rugăciunile liturgice se împart în:
- rugăciuni comune tuturor rânduielilor (se repetă în mai multe slujbe,
cum sunt formulele începătoare şi cele de încheiere);
- rugăciuni proprii anumitor slujbe (ecteniile, anumite tropare sau
rugăciuni).
Formele principale ale rugăciunii liturgice sunt:
1. Rugăciunile propriu-zise, rostite cu voce sau rostite în taină de preot
sau arhiereu (eu^cti, MO/iMTBa, consemnate în Evhologhiu sau Molitfelnic).
Poporul le zice molitve, oratis (cuvântare) şi sunt precedate, de obicei, de
formula: „Domnului să ne rugăm...” alcătuind partea principală din rânduiala
sfintelor slujbe. Ele sunt adresate, de obicei, lui Dumnezeu Tatăl sau lui
Dumnezeu, în general (mai rar Sfintei Treimi), Sfintei Fecioare (la sfârşitul
Pavecerniţei) şi Sfinţilor îngeri.
Obiectul sau scopul rugăciunii depinde de natura (scopul) slujirii
respective. Ca structură (formă), ele încep cu o formulă de adresare sau de
invocare („Doamne Dumnezeule...”, „Stăpâne Dumnezeul nostru...” ş.a.) şi au
cuprins foarte variat (cerere, slăvire, mărturisire, binecuvântare, exprimate
prin intermediul şi darul preotului, in numele credincioşilor. Aceste rugăciuni
se încheie totdeauna cu un ecfonis (vosglas), formulă doxologică trinitară
(„Că Ţie se cuvine...” „Că a Ta este împărăţia...”, „Că bun şi iubitor de oameni
eşti...”, „Că Tu eşti învierea...”), în timp ce motivul sau justificarea cererii
conformează cuprinsul rugăciunii.
2. Ecteniile (eKtevrţc; suxn - rugăciune prelungită, stăruitoare - sin-
tagma se întâlneşte chiar în Epistola către Corinteni a Sf. Clement Romanul
-, euvaTtTij, lat. collecta - legătură, unire, sinteză a cererilor Bisericii,
ciprjviKcu dicucovuccti - irinicale, miroane) sunt rugăciuni rostite de diacon, în
naos, în numele poporului, rugăciuni colective, sociale, formulând dorinţele,
nevoile şi cererile spirituale şi materiale ale sentimentelor întregii adunări în
zeci de formule stereotipe, stabilite de Biserică, responsorice între preot
(diacon) şi popor (cor).
Temeiuri scripturistice se găsesc la 1 Timotei 2, 1: „Vă îndemn deci,
înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi
435
1
oamenii”. Mântuitorul dă pilde asupra modului cum să se facă rugăciunea: „Şi

le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă
nădejdea” (Luca 18, 1), iar Sf. Ap. Pavel îi îndeamnă pe creştinii din Roma:
„La rugăciune stăruiţi” (Romani 12, 12).
La Sfinţii Părinţi Iustin, Tertulian, Chirii, loan Gură de Aur găsim cele
mai vechi şi mai familiare sau frecvente forme ale rugăciunii Bisericii.
Formule de rugăciune aveam şi în cartea a VIII-a a Constituţiilor Apostolice,
în Liturghia Sfântului Iacov ş.a.
Felurile ecteniei:
a) Ectenia mare se rosteşte la începutul Laudelor mari, la Sfânta
Liturghie, Sfintele Taine, Ierurgii principale (ca Aghiasma mare); are şi
formulări comune prin cereri speciale, adaptate;
b) Ectenia mică (prescurtare a ecteniei mari): „Iară şi iară cu pace...”;
c) Ectenia întreită (îndoită, stăruitoare), de obicei, după citirile biblice.
Ca extensiune, sunt două variante (una lungă şi una scurtă);
d) Ectenia cererilor („.. .de la Domnul să cerem!”, cu răspunsul: „Dă
Doamne!”);
e) Ectenii speciale (formule scurte, ca cele de la sfârşitul Miezo- nopticii
pentru morţi);
3. Formule variate, de salutare, binecuvântare şi îndemn în textele
(formulări liturgice) adresate de cleric credincioşilor:
a) salutare şi binecuvântare (de origine scripturistică): „Pace tuturor
(ţie)!” (formulă de salutare la orientali), „Fiar vouă şi pace de la Dumnezeu...”
(1 Corinteni 1, 3; cf. Romani 1, 7), „Binecuvântarea Domnului...” (Psalmul
128, 8).
b) îndemn: „Să luăm aminte...!” (formulă introductivă pentru citi rea
pericopelor biblice), „Uşile, uşile...!”, „Cu pace să ieşim!”
Formula consacrată de îndemn la rugăciune este: „Domnului să ne
rugăm!” (înainte de molitfe, cu răspunsul: „Doamne, miluieşte” (Psalmul 50,
1: „Miluieşte-mă, Dumnezeule...”; cf. Matei 15, 22: „Miluieşte-mă, Doamne”
- cuvinte rostite de femeia canaaneancă; cf. Matei 9, 27: „Miluieşte-ne pe noi,
Fiul lui David...” - rugăciunea celor doi orbi cărora Iisus le-a redat vederea).
Formula de rugăciune bisericească finală (comună) este doxo logia mică:
„Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh...” (trinitară.
contra lui Arie şi Sabelie). Se foloseşte la sfârşitul psalmilor, la începutul
436
LITURGICA GENERALĂ
Antifoanelor de la Liturghie ş.a. Fundamentul biblic al doxologiei se găseşte

la Romani 11, 36: „Aceluia slavă în veci...”; cf. Evrei 13, 21: „...prin Iisus
Hristos, Căruia este slava în vecii vecilor. Amin”; i Petru 4,11: „...prin Iisus
Hristos, Căruia este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin”; Apocalipsa 5,
13: „Celui Ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi
puterea, în vecii vecilor!”.
Fundamentul patristic îl aflăm în Actele martirice şi la Sfinţii Părinţi
Atanasie, Vasile cel Mare şi loan Hrisostom, care-şi încheiau predicile cu
formule doxologice trinitare.
în cult, rostirea ecfonisului este însoţită de semnul închinării. Formula
finală „Amin!” (ysvorro - „Aşa să fie!”) este preluată din cultul iudaic. în
Vechiul Testament, Ezdra binecuvântează pe Domnul şi poporul ridicând
mâinile, răspunde: „Amin, Amin!” (Neemia 8, 6). în Noul Testament,
Mântuitorul spune adesea: „Amin, amin (adevărat, adevărat) zic vouă!” (loan
6, 26, 32; cf. I Corinteni 14, 16; Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Apologia /,
65; Constituţiile Apostolice VIII, 13). „Alleluia!” este un alt ebraism, care
înseamnă „Lăudaţi pe Domnul!” întâlnit mai ales în Psalmii Hallel sau ai
Treptelor la Pesach. în Biserica Romano-Catolică, întrebuinţarea lui
„Alleluia” a fost restrânsă la timpurile de bucurie (pascal) şi sărbători mari. în
cultul ortodox, se întrebuinţează în tot anul.
c) Formule de salutare şi de îndemn la rugăciune, menite să asigure
rânduiala şi liniştea în cursul sfintelor slujbe, ca: „Pace tuturor!” (formulă
iudaică de salutare, întrebuinţată şi de Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli),
începeau odinioară serviciile divine; răspunsul: „Şi duhului tău...” (cf.
Galateni 6, 8; 2 Timotei 4, 22). Alături de acestea, avem avertismente menite
să atragă atenţia credincioşilor asupra importanţei sau gravităţii actelor sfinte
la care participă, cum sunt: „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut...” din rânduiala
Spovedaniei, sau „Ţine odorul acesta...”, din rânduiala Hirotoniei întru preot.
Rugăciuni bisericeşti introductive (începătoare) comune sfintelor slujbe,
alcătuite de Sfinţii Părinţi, pe baza textelor din Sfânta Scriptură, sunt acele
formule de binecuvântare de la începutul slujbelor:
- formula (binecuvântarea) mică: „Binecuvântat este Dumnezeul
nostru...” (la Laude, Ierurgii ş.a.);
437
- formula (binecuvântarea) mijlocie: „Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă

şi de viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi...” (la Utrenie şi Priveghere,
Tedeum);
- formula (binecuvântarea) mare: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui
şi a Fiului şi a Sfântului Duh...” (la Liturghie şi Sfintele Taine);
- formula începătoare pentru laici: „Pentru rugăciunile Sfinţilor
Părinţilor noştri...”
Rugăciunile începătoare (introductive) comune mai multor slujbe
reprezintă un grup de rugăciuni asemănătoare cu care încep toate Laudele mici
şi Ierurgiile (în Ceaslov şi în Catavasier). Din grupul rugăciunilor începătoare
fac parte:
a) „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” (formulă de salutare,
bazată pe ideea de slăvire a lui Dumnezeu).
b) Rugăciunea împărate ceresc (cf. Romani 8, 26: „Noi nu ştim să ne
rugăm cum se cuvine, ci însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite”.
Sfântul Duh este Cel Care ne deşteaptă la rugăciune, ne curăţeşte şi ne
sfinţeşte. Rugăciunea este în noi un dar al Sfântului Duh), în rugăciunea
împărate ceresc cerem: luminarea minţii, curăţirea ini mii, ajutorul harului
divin, care sunt condiţii prealabile necesare pentru orice rugăciune.
împărtăşirea harului divin este atributul Sfântului Duh (cf. 1 Corinteni 12, 3-
13; Efeseni 5, 17), pe Care îl invocăm cu atributele pe care le-a dat Mântuitorul
însuşi (loan 16, 7, 13): Mângâietor, Duhul Adevărului.
Deşi de origine şi vechime necunoscută, această rugăciune constituie o
capodoperă spirituală, umplând de duh ortodox sufletul celui care se roagă,
dispunându-1 la smerenie şi la slujire inspirată. (Un echivalent al acestei
rugăciuni este în cultul catolic rugăciunea Veni, Sande Spiritus).
c) Imnul Sfinte Dumnezeule (trisaghion, trisviatar, imnul înge resc) este
o rugăciune cu vădit conţinut trinitar: treimea Persoanelor şi unitatea Fiinţei.
Este „începutul, mijlocul şi sfârşitul rugăciunilor”". Conţinutul e compus din
invocarea „Sfinte!” repetată de trei ori (Isaia 6, 3), din cuvintele Psalmului 41,
2: „însetat-a sufletul meu tic
” SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfânta rugăciune (Despre sfintele slujbe), cap.
343, în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 223.
Dumnezeul cel tare, viu”, şi din rugăciunea de cerere: Miluieşte-ne pe noi
438
LITURGICA GENERALĂ
(adăugată de Biserică).
De origine legendară (legat de un cutremur petrecut în Constantinopol în
secolul al V-lea), imnul e introdus sau generalizat probabil de Proclu împotriva
monofizitismului şi aprobat de Sinodul IV Ecumenic. Patriarhul monofizit
Petru Gnafeus (t 486) a adăugat „Cel ce Te-ai răstignit pentru noi” (erezia
teopashită), păstrat şi azi la armeni şi iacobiţi. A fost condamnat de Canonul
81 al Sinodului Trulan34. La catolici, în Vinerea Patimilor, se cânta în greceşte.
d) Rugăciunea „Preasfântă Treime, miluieşte-ne pre noi...”, imn trinitar
atribuit de Sf. Simeon al Tesalonicului Sfântului Meletie al Antiohiei (t 381)
şi lui Flavian (t 404).
e) Tatăl nostru (Rugăciunea domnească), de origine biblică (Matei 6, 9-
13; Luca 11,2-4), este rugăciunea model şi izvor al tuturor rugăciunilor
întrebuinţate din adâncă vechime (Didahia, Tertulian, Sfântul Ciprian, Origen,
Sf. Chirii al Ierusalimului, Sf. loan Hrisostom, Constituţiile Apostolice, VII,
24).
Catehumenii o învăţau cu câteva zile înainte de Botez. Se rosteşte în
timpul Liturghiei credincioşilor. Ecfonisul ei se află în Evanghelia după Matei.
f) Doamne, miluieşte, de 12 ori (pentru cele 12 ore ale zilei).
g) „Veniţi să ne închinăm...” marchează gradaţia în invocarea din ce în
ce mai insistentă a Persoanei a doua a Sfintei Treimi, Căreia această rugăciune
îi este adresată în chip special (rugăciune cu origine biblică, in Psalmul 94, 6).
Simbolul credinţei
La început existau reguli ale credinţei (pdOripa, aup|3o/\ov, regula
veritatis, regula fidei). Fiecare Biserică locală îşi avea formulele ei, deosebite
între ele numai ca formă: Simbolul apostolic, menţionat de Sfântul Irineu,
Origen, Tertulian, Sfântul Ciprian, Sf. Grigorie Taumaturgul; Simbolul
athanasian, menţionat în Constituţiile Apostolice-, Simbolul Bisericii din
Cezareea Palestinei, Alexandriei, Aquileii ş.a. 470
470M Nicodim MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, voi. 1, partea a Il-a, trad. U. Kovincici,
N. Popovici, Arad, 1930-1936, p. 458 ş.u., cf. Arhid. loan N. FI.OCA, Canoanele Bisericii
Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, '2005, p. 166.
" O reminiscenţă a rămas in gestul diaconului care, după ce a zis ectenia „Drepţi! Primind...",
rămâne în dreptul icoanei Mântuitorului cu capul plecat, până ce preotul rosteşte Rugăciunea
Amvonului (P. LEBEDEV, Liturghia sau explicarea serviciului divin, trad. Pr. N. Filip, Bucureşti, 1899,
p. 276; Pr. V. MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, p. 600; cf. rânduiala Liturghiei Clementine
din Constituţiile Apostolice, VIII, 15, în Monumenta Eucharistica et Liturgica Vetustissima, pp.
232-233, şi în Diac. loan I. IcĂ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. I, pp. 754-755.
439
Simbolul ortodox - niceo-constantinopolitan (alcătuit la primele două

Sinoade Ecumenice contra arianismului şi macedonianismului) cuprinde toată
învăţătura creştină, pe scurt. Era baza învăţământului catehetic. Catehumenii
îl învăţau pe de rost şi îl rosteau în Vinerea mare. Azi se întrebuinţează în
rânduiala catehumenilor, care precede Sfânta Taină a Botezului, în rânduiala
Miezonopticii, a Obedniţei ş.a. în Liturghie a fost introdus întâi la Antiohia,
în secolul al V-lea, iar la Constantinopol, la începutul secolul al Vl-lea (de
către Patriarhul Timotei, în 518).
Rugăciuni de încheiere comune
Apolisul (grec) sau otpustul (slav) înseamnă concediere, slobozire,
sfârşit, concediu. în vechime, avea forme scurte (invitaţii la ieşire, în
Constituţiile Apostolice, VIII, 15); astăzi, cu el se face sfârşitul tuturor
slujbelor.
Rânduiala Liturghiei se încheie cu Rugăciunea Amvonului. Rugăciunea
Amvonului („Cel Ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi
sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău [...]. Pace
lumii Tale dăruieşte [...] Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor”.
Strana: „Amin!”) este o rugăciune care cuprinde toate caracterele rugăciunii
de cerere, de laudă, de mulţumire şi de mărturisire a credinţei în Sfânta
Treime. Este ca o sinteză a rugăciunii liturgice şi este rostită în întregime de
preot, cu glas tare. De origine foarte veche, această rugăciune corespunde, ca
funcţie şi cuprins, vechii rugăciuni pentru plecarea capetelor, cu care se
încheia odinioară Liturghia creştină şi prin care credincioşii erau binecuvântaţi
de arhiereu (preot proestos), plecându-şi capetele55 şi trecând pe sub mâna lui,
apoi ieşeau din biserică la invitaţia diaconului: „Ieşiţi în pace!”
Rugăciunile scurte care mai urmează după Rugăciunea Amvonului sunt
adaosuri târzii, intrate în uzul liturgic începând din secolele VII-VIII.
440
LITURGICA GENERALA
3. Valoarea expresivă a rugăciunii liturgice în

spiritualitatea ortodoxă
Rugăciunea liturgică este deopotrivă un mijloc de expresie a cultului de

adoraţie a lui Dumnezeu şi de venerare a persoanelor şi lucrurilor sfinte, dar
şi expresia funcţiei harismatice, sfinţitoare, a cultului, prin Jertfa liturgică.
Rugăciunea liturgică este cel mai sublim imn de slavă si de laudă adus lui
Dumnezeu pentru desăvârşirea puterii şi pentru măreţia Sa. Prin această
rugăciune exprimăm nu numai cultul de adoraţie către Dumnezeu, dar şi pe
acela de veneraţie, de cinstire a sfinţilor îngeri şi a tuturor sfinţilor, care şi ei
se bucură de slava care se aduce lui Dumnezeu prin rugăciunea Sfintei Jertfe.
Rugăciunea liturgică exprimă totodată prinosul de mulţumire şi de
recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El. De aceea
se şi numeşte euharistică, adică de mulţumire.
Sfânta Liturghie este jertfa de împăcare cu Dumnezeu pentru iertarea
păcatelor noastre. Formula de împărtăşire aminteşte şi întăreşte acest efect al
Jertfei euharistice: „Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N) [...], spre iertarea
păcatelor şi spre viaţa de veci”.
Rugăciunea liturgică este cea mai înaltă expresie a rugăciunii de cerere
sau mijlocire, este mijlocul de a-L implora pe Dumnezeu, a-L indupleca în
favoarea noastră sau a morţilor noştri pentru care se aduc daruri la Sfânta
Liturghie. Rugăciunile şi cererile noastre, unite cu cele ale preotului
liturghisitor, capătă în Liturghie o putere deosebită pe care altfel n-ar putea-o
avea, pentru că în Sfânta Liturghie rugăciunile noastre ne unesc cu rugăciunea
lui lisus, Care mijloceşte El însuşi pentru noi pe lângă Dumnezeu Tatăl pentru
împlinirea cererilor noastre. De aceea, Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să-L
implorăm pe Mântuitorul: „Având deci Arhiereu mare, Care a străbătut
cerurile, pe lisus, Piui lui Dumnezeu, [... ] să ne apropiem cu încredere de
tronul harului, ca să dobândim milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp” (Evrei
4, 14-16).
Rugăciunea Sfintei Jertfe numită Diptice, pe care preotul o citeşte in taină
în partea finală de la Anafora, arată că lisus este prezent în faţa noastră după
ce Sfânta Jertfa s-a săvârşit şi El primeşte această rugăciune de mijlocire
generală pentru întreaga Biserică şi, alături de El, toţi sfinţii devin mijlocitori
ai noştri prin rugăciunile preotului.
441
BIBLIOGRAFIE
Borgia, N„ Origine della liturgia bizantina, Grottaferrata, 1933;

Carre, A.M. (OP), Le Notre Pere, priere du Christ et des chretiens, Cerf,
Paris, 1971;
Christon, R, ,,'H ytvecnc, TOU KovxaKiou”, în: KXrjpovopia, VI (1974),
pp. 273-350;
Dimitrievsky, Al., Descrierea manuscriselor liturgice păstrate in
Răsăritul ortodox (în lb. rusă), voi. II (EvyoXoyia), Kiev, 1901;
Evdokimov, R, L’Esprit Saint dans la Tradition orthodoxe, Paris, 1969;
Evdokimov, P, Ortodoxia, trad. PS Irineu Popa, Ed. Anastasia, Bucureşti,
1996;
Korakidis, A.S.,'H nepl rovAoyov OeoXoyia nov KOvraKILOV'PCOUavov
TOO MeXcoSov, Ed. Ionia, Atena, 1973;
Leontopolis, Sofroni, „O ctyioc; Icocivvr|c; 6 AapaoKqvoc; Kai xâ
rroipriKâ auxou epya”, în: Nea Sion, XXVIII (1933), pp. 11-25;
Lescrauwaet, J., „Aspects confessionnels dans la theologie d’aujourd’hui.
La confession de foi, element de la liturgic”, în: Concilium, 1970, f. 54, pp.
119-125;
Ligier, V, „De la Cene de Jesus â lanaphore de l’Eglise", în: La Maison-
Dieu, LXXXVII (1966), pp. 7-51;
La Parole dans la Liturgie, Cerf, Paris, 1970;
Marcel, W., Abba Pere, La priere du Christ et des chretiens, Rome, 1963;
Malevez, L., (S.J.), „Liturgie et priere privee”, în: Nouvelle Revuc
Theologique, XCIII (1961), 33, 9, pp. 914-942;
Mateos, J. (S.J.), „Prieres initiales fixes des offices syrien, maronite,
byzantin”, în: L’Orient Syrien (Paris), II (1966), pp. 489-498;
Mateos, J. (S.J.), „Evolution historique de la liturgie de Saint Jean
Chrysostome “, în: Proche-Orient Chretien, XV (1965), pp. 333-357; XVI
(1966), 3-18, pp. 133-142;
Meester, Placide de, „Genese, sources et developpements du texte grec
de la liturgie byzantine. Etude historique”, în voi. XpvoooroptKă, Roma, 1908;
Meester, Placide de, „Tine byzantine Liturgy”, în: The Eastern Churches
Quaterly (Romsgate), III (1938), pp. 19-25, 63-71, 131-137, 189-192;
Mercenier, P.F., „La plus ancienne priere â la Sainte Vierge: le Sub tuum
442
f
LITURGICA GENERALĂ
praesidium”, în: Questions Liturgiques et Paroissiales, XXV (1940), pp. 33-

36;
Mercenier, P.F., „L’antienne mariale grecque la plus ancienne”, în:
Museon, LII (1939), pp. 229-233;
Moraitis, Dimitrios, „Istoria cultului creştin. Timpurile vechi, secolele I-
IV (în lb. greacă)” în Anuarul ştiinţific al Facultăţii de Teologie din Atena,
1965, pp. 967-1022;
Necula, Nicolae Pr„ „Rugăciunea în Biserică. Aspectul comunitar al
rugăciunii”, în voi. îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic, Ed.
Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1986, pp. 59-65;
Papageorgakopoulos, Andreas, Rugăciunea. Teoria şi practica ei in
creştinism (în lb. greacă), Tesalonic, 1973;
Sava, Viorel Pr„ „Rugăciunea liturgică sau dialogul omului cu
Dumnezeu şi o posibilă cale de dialog intercreştin. Evaluare din punct de
vedere ortodox”, în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru loan
Cuza”, în voi. Teologie Ortodoxă, X (2005), pp. 339-356;
Solavy, M.M., Divina Liturgia. Historia. Evolutio, Comentarium, Roma,
1964;
Strittmatter, A., „Notes on the Byzantine Synapte”, în: Tradiţia, X
(1954), pp. 51-108;
Taft, R., „The bizantine Divine Liturgy. History and Commentary”, in:
Diakonia, II (1973), pp. 164-178;
The Great Canon of St. Andrew of Crete and the Life of St. Mary of Egypt,
Katherine, Thekla Filgrave (eds), Newport, Pagnell (Bucks, Angleterre),
Greek Orthodoxe Monastery of the Assumption, 1974;
Tomadakis, I.E., „’Iooqcp oY pvoypcupoq”, în: Bioq KOC'I ipyov, Atena
1971;
Uspenski, N.D., „Rugăciunile euharistice ale Sfântului Vasile cel Mare
şi ale Sfântului loan Gură de Aur, în Rânduiala Liturghiei Ortodoxe” (în lb.
rusă) în: Lucrări Teologice (BoeocnoecKuu Tpydbi), 1961, 2, pp. 63-76;
Vintilescu, Petre Pr., Liturghierul explicat, Bucureşti, 1972;
Wegmann, Herman, A.J., Geschichte der Liturgic um Western und
Osten, Pustet, Regensburg, 1979.
443
1
445
CAPITOLUL II
POEZIA IMNOGRAFICĂ CREŞTINĂ

SI FORMELE EI ÎN CULT
>
în cult, cântarea, după textul ei, este tot o rugăciune, mai ales o rugăciune
de laudă şi de slăvire, dar exprimată în forma avântată a inspiraţiei poetice,
având de cele mai multe ori forma de poezie sau imn religios.
După originea sau provenienţa lor, cântările bisericeşti întrebuinţate în
cultul ortodox se împart în două mari categorii:
1. Cântări de origine biblică, al căror text îl găsim în cărţile Sfintei
Scripturi, a Vechiului şi a Noului Testament;
2. Cântări de origine nescripturistică sau imne liturgice, care reprezintă
forme ale poeziei imnografice scrise de diferiţi poeţi bisericeşti (imnografi şi
melozi).
A. CÂNTĂRILE DE ORIGINE BIBLICĂ
Acestea se împart şi ele în două subdiviziuni:

1. Psalmii biblici, cuprinşi în cartea de cult numită Psaltire-,
2. Alte cântări biblice, în afară de psalmi.
1. Psalmii şi întrebuinţarea lor în cult
Cele mai vechi cântări religioase întrebuinţate în cultul creştin sunt

psalmii biblici, al căror uz liturgic este moştenit din cultul iudaic, in cultul
ortodox, ei formează o parte integrantă a serviciului divin,
446
fiind prezenţi aproape în toate slujbele sfinte. Cei dintâi şi mai impor tanţi
psalmi folosiţi în cultul Bisericii primare trebuie să fi fost, fără îndoială,
psalmii mesianici, adică aceia în care împăratul şi Prorocul David a întrezărit
şi a profeţit, mai mult sau mai puţin clar, venirea, viaţa, activitatea, patimile
şi moartea Mântuitorului, ca Psalmii 2, 16, 45, 72 (73), 1 10 (111), ş.a.36.
Primii creştini îi întrebuinţau atât în cui tul public, cât şi în cel particular37.
Se cântau la serviciul euharistii (Sfânta Liturghie), la serviciul divin zilnic,
de seară şi de dimineaţă, şi la toate celelalte slujbe38. La serviciul divin din
biserici, cântarea lor era alternată cu lecturi biblice sau cu ectenii şi diverse
rugăciuni39. Existau psalmi determinaţi sau specifici anumitor slujbe, ca
Psalmul 62 pen tru rugăciunea de dimineaţă („Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă...”), Psalmul 140 („Doamne, strigat-am
către Tine...”) pentru rugăciunea de seară, Psalmul 90 („Cel ce locuieşte in
ajutorul Celui Preaînalt...”) pentru rugăciunea de la începutul nopţii
(Pavecerniţa) S-a.m-d.4'’ Dar, în general, numărul psalmilor citiţi ori cântaţi
la diferitele servicii divine era variabil; episcopul sau proesto sul adunărilor
de cult era acela care îl fixa de fiecare dată. Cu timpul, s-a introdus o
rânduială, reglementându-se câţi sau care anume psalmi trebuie să se cânte
sau să se citească la fiecare slujbă, cum arată până azi regulile din Tipic sau
din Psaltire.
Felul de cântare a psalmilor în vechime. La început, mai toţi psal mii
folosiţi în cult erau cântaţi. Existau două moduri de cântare a psal milor în
Biserica veche, şi anume: cântarea responsorică şi cântarea antifonică. 471
471
Cf. Pr. Vlad PRELIPCEANU, Studiul Vechiului Testament. Manual pentru uzul studnili lor
Institutelor Teologice, Bucureşti, 1955, p. 208.
’’TERTULIAN, Către soţie (Ad uxorem), II, 9; FERICITUL IERONIM, Epistola către Man cILi.
11, ş.a.
38
Cf. Constituţiile Apostolice, VIII, 13, în Diac. loan I. IcĂ jr, Canonul Ortodoxiei, voi I
Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 753.
w
Vezi Canonul 17 al Sinodului local din Laodiceea care zice că nu trebuie să se cânii' m
adunări psalmi fată întrerupere, ci după fiecare psalm „să se facă citire din alte lecturi biblu ■
pentru ca poporul să urmărească slujba cu mai multă atenţie”; cf Arhid. loan N. Fim i Canoanele
Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, 2005, p. 242.
40
Vezi capitolele despre explicarea Vecerniei, a Pavecerniţei şi a Utreniei, din voi Liturgică
Specială.
r
LITURGICA GENERALĂ
a) Cântarea responsorică (responsorială) a fost obişnuită aproape

exclusiv în Biserica veche, în secolul al IV-iea, ea fiind moştenită ilin tradiţia
iudaică; cântăreţul principal (solistul) dădea tonul, începea şi conducea
efectiv cântarea, executând el însuşi versetele din textul psalmilor, iar
credincioşii din biserică se uneau cu el, acom- paniindu-1 prin anumite
refrene sau răspunsuri scurte, numite ipacoi (unciKori), ca: „Aliluia”
(„Lăudaţi pe Domnul”), „Auzi-mâ, Doamne!” (la Psalmul 140) ş.a. în acest
fel erau cântaţi, de exemplu, Psalmii 134 şi 135 („Lăudaţi numele
Domnului...” şi „Lăudaţi pe Domnul că este bun...”), întrebuinţaţi până azi în
cultul ortodox ca polieleu la Utrenia sărbătorilor importante; după fiecare
verset al primului dintre aceşti doi psalmi, se repeta refrenul „Aliluia”, iar la
al doilea, „Că în veac este mila Lui”.
b) Psalmodierea sau cântarea antifonică (ăvricptovoc; - alternativ)
consta în executarea întregului psalm de către toţi credincioşii din biserică,
împărţiţi în două cete (grupe sau coruri), care cântau alternativ versetele sau
stihurile psalmilor: deoparte cântau vocile groase (bărbăteşti), de alta cele
subţiri (ale femeilor şi ale copiilor). La sfârşitul psalmului, ambele coruri se
uneau şi cântau în comun un final sau un refren, care putea să fie ori un verset
din psalm (cum se repetă astăzi versetele 23 şi 25 la sfârşitul Psalmului 103
din rânduiala Vecerniei), ori o formulă doxologică („Aliluia”), ori o formulă
imnologică de compoziţie nouă, în felul doxologiei mici de azi („Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh...”).
Acest mod de cântare a psalmilor în care rolul activ al credincioşilor
sporeşte a fost utilizat de Biserică încă din secolele al Il-lea şi al IlI-lea, in
lupta ei cu ereziile, dar generalizarea lui în cult se realizează în cursul secolul
al IV-Iea, când se intensifică activitatea Bisericii (Ortodoxiei) pentru
combaterea ereziilor". L-au întrebuinţat, Sf. Efrem Şirul la 472
472
în Capadocia, in secolul al IV-lea se întrebuinţau in serviciul Utreniei ambele moduri de
cântare a psalmilor: antifonică şi responsorică (SE VASII.E CEL MARE, Epistola 207, către clerul
din Biserica Neocezareii, in PG 32, col. 760-765, şi trad. Pr. T. Bodogae in: Mitropolia Banatului,
XXIX (1979), 4-6, p. 318; cf. trad. Pr. C. Corniţescu, Pr. T. Bodogae, în coli. Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti, voi. 12, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1988, p. 426).
447
Edesa, împotriva ereticilor antitrinitarieni (Bardesane şi Armoniu), pre oţii

Flaviu şi Diodor la Antiohia12 (împotriva arienilor), Sf. loan Gură de Aur la
Constantinopol, Sfântul Ambrozie la Mediolanum ş.a.
Cântarea antifonică s-a păstrat până astăzi în cultul ortodox, în modul
cum se cântă - la bisericile mănăstireşti sau la cele de enorie unde sunt doi
cântăreţi sau două strane - stihurile psalmilor din serviciul Privegherii
(Psalmul 103, Psalmul 1, Psalmul 140,141 şi 126 din rânduiala Vecerniei),
antifoanele de la începutul Liturghiei, stihurile şi stihirile Fericirilor, arti
colele Simbolului Credinţei (în Biserica Rusă) ş.a.12
Denumirea de antifoane se dă azi şi cântărilor intercalate printre ecteniile
din prima parte a Liturghiei catehumenilor. Ele reprezint.i resturi ale
psalmilor cântaţi odinioară în întregime în această parte a Liturghiei, în mod
antifonic (alternativ) de către cele două coruri din strană şi numiţi pentru
aceasta psalmi antifonici, şi anume: Psalmul 91 („Bine este a lăuda pe
Domnul...”), Psalmul 92 („Domnul a împără ţit...”) şi Psalmul 94 („Veniţi să
ne bucurăm de Domnul...”). Cu timpul, la sfârşitul fiecăruia dintre aceşti
psalmi au început să se cânte, ca un final, câte un imn nou, de inspiraţie
creştină, şi anume: „Pentru rugă ciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi" (după primul psalm antifonic), „Pentru
rugăciunile sfinţilor Tăi, mân tuieşte-ne pe noi, Doamne” (după al doilea, la
care se adăuga Imnul „Unule-Născut...” şi „Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui
Dumnezeu, Cel Ce eşti minunat întru sfinţi, pre noi cei ce-Ţi cântăm:
Aliluia”). Mai târziu, aceste imne noi au început să se cânte ca nişte refrenuri
după fiecare vor set al celor trei psalmi, ceea ce a atras după sine împuţinarea
verseteloi cântate, până când s-a ajuns la situaţia de astăzi, când au mai rămas
in uz numai câte trei versete din fiecare psalm (şi anume: vers. 1,2 şi 15 din
i:
Despre activitatea muzicală a lui Flavian şi Diodor la Antiohia (cântarea antifonala >i
responsorială a psalmilor), vezi: S OZOMEN , Istoria bisericească, IV, 19, in PG 67, col. 1276 <
VII, 23, în PG 67, col. 1489 A-B: cf. F ER . T EODORET DE C IR , Istoria bisericească, II, 19, in /'<. 82,
col. 1060 C; III, 6, in PG 82, col. 1481, A-B; III, 14, in PG 82, col. 1110-1112 A-B; IV, 22 m
PG 82, col. 1184-1185, şi în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 44, trad. Pr. V. Sibiescu,
I 4 Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, p. 87.
43
Cf. Pr. I. P ARIISCHI , „Despre cântarea bisericească” (în lb. rusă), în: Jurnalul Patriarhia
Moscovei ()KypHan MOCKOOCKOU Tlampuapxuu), 1949, 11, pp. 52-64, trad. Pr. P. Mihail, m
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXV (1959), 3-4, p. 220.
Psalmul 91; vers. 1, 2 şi 6 (7) din Psalmul 92; vers. 1, 2 şi 3 din Psalmul 94).
448
LITURGICA GENERALĂ
Până în secolul al XV-lea, psalmii antifonici împreună cu refrenele imnelor

celor noi se cântau la toate sărbătorile (la orice Liturghie); de atunci încoace,
ei au rămas în uz numai la Liturghia din zilele de rând (în mănăstiri). La
Liturghia din duminici şi sărbătorile sfinţilor ei au fost înlocuiţi cu psalmii
numiţi tipici, adică psalmi luaţi din serviciul numit Tipica (Obedniţa): Psalmii
101,145 şi Fericirile. Acestea se cântau la început în întregime (aşa cum se
citesc azi la Obedniţă), dar, cu vremea, numărul versurilor cântate s-a redus
treptat. Azi se întrebuinţează din Psalmul 102 numai versul 1
(„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul...”) precedat de Slavă..., Şi
acum... şi urmat de refrenul „Bine eşti cuvântat, Doamne!” (Antifonul I), iar
din Psalmul 145 numai versul ultim („împărăţi-va Domnul în veac...”)
încadrat de Slavă..., Şi acum... ca introducere la Imnul „Unule-Născut...”
(Antifonul II), dar pe alocuri a dispărut şi cântarea acestui verset. Şi aceste
resturi ale psalmilor tipici, împreună cu cântările noi din această parte a
Liturghiei, poartă, deşi în chip impropriu, denumirea de antifoane
(Antifoanele Liturghiei), prin analogie cu antifoanele propriu-zise, mai vechi,
pe care le-au înlocuit. De aceea, rugăciunile care sunt citite în taină de către
preot în timpul cântării acestor antifoane poartă în Liturghie denumirea de
Rugăciuni ale Antifoanelor. Sărbătorile împărăteşti ale Mântuitorului şi ale
Sfintei Fecioare au antifoane speciale alcătuite dintr-un număr variabil de
psalmi473.
Astăzi, psalmii întrebuinţaţi la serviciile divine mai mult se citesc, îi
găsim în rânduiala slujbelor ori izolaţi (cum sunt Psalmul 103 la începutul
Vecerniei, Psalmul 142 la începutul Tedeumului ş.a.), ori înşiruiţi unul după
altul în grupe mai mici (cum sunt cei şase psalmi de la începutul Utreniei),
ori grupaţi în cele 20 de secţiuni (părţi mari) ale Psaltirii, numite catisme,
care se citesc la serviciul Ceasurilor, al Miezonopticii, al Vecerniei şi al
Utreniei, după anumite reguli, formulate în Tipic şi la începutul Psaltirii.
Denumirea de catismă (gr. KdOiapa) înseamnă şedere (de la Ka0i(to - a sta
jos), pentru că în timpul citirii catismelor se poate şedea jos în strane. Mai
găsim în cărţile de cult (Octoih) şi denumirea de stihologie, de la stihurile sau
versetele din care sunt alcătuiţi psalmii. Citirea catismelor se suprimă în
Săptămâna Luminată.
473
Cf. Orologhion (în lb. greacă), Atena, 1890, p. 90 ş.u.
449
Preot Prof. Univ, Dr. Ene BRANIŞTE
Psalmii cântaţi astăzi în întregime la serviciul divin sunt puţini; men

ţionăm Psalmul l („Fericit bărbatul...”) şi Psalmii 140 şi 141 („Doamne,
strigat-am către Tine...”) din rânduiala Vecerniei, ori Psalmul 136 („La râul
Babilonului...”), cântat ca polieleu la Utrenie, în unele duminici din perioada
Triodului, ş.a. Din cei mai mulţi psalmi care se cântau odim oară în întregime
au rămas până azi numai resturi sau fragmente sub formă de versete izolate,
care se cântă ca stihuri printre stihirile unor cântări mai noi, ca: „Binecuvântat
eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptă rile Tale” (vers. 12 al Psalmului 118), care
se cântă la Binecuvântării învierii din rânduiala Utreniei duminicilor, ori:
„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul” (Psalmul 102, 1), care se cântă
ca antifon la începu tul Liturghiei ş.a.
Tot stihiri sau versete izolate din psalmii cântaţi odinioară în între gime
sunt şi acele cântări scurte, numite prochimene (de la npoicdpevoc aşezat
înainte), care se cântă înainte de citirea paremiilor de la Vecernie, înainte de
citirea Evangheliei din rânduiala Utreniei, înainte de citirea Apostolului la
Liturghie, ori la alte slujbe. Prochimenul Vecerniei de sâmbătă seara
(„Domnul a împărăţit...”) este versetul 1 al Psalmului 92, iar prochimenul
Utreniei duminicilor de la glasul III („Spuneţi întru neamuri că Domnul a
împărăţit...” este versetul 10 al Psalmului 95; prochimenul dinainte de
pericopa Apostolului din serviciul Cununiei („Pus-ai pe capetele lor...”) este
din Psalmul 20, 3, 4. (Odinioară, pro chimenul era versetul psalmic cântat de
un cântăreţ solist în cântarea responsorică a psalmilor).
Prochimenele de la Vecernie sunt orânduite pe zilele săptămânii (fiecare
zi din săptămână cu prochimenul ei); cele de la Utrenia dumi nicilor sunt
orânduite pe glasurile Octoihului, iar la Utrenia prazniceloi împărăteşti şi a
sărbătorilor sfinţilor, ca şi la pericopele Apostolului suni prochimene speciale
ale fiecărei sărbători. La Vecerniile de duminka seara din Postul Mare se
întrebuinţează aşa numitele prochimene mau („Să nu întorci faţa Ta de la
sluga Ta...” Psalmul 68, 20-21, şi „Dai ,u moştenire celor ce se tem de numele
Tău...”, Psalmul 60, 5, 2, 4, 8), caic
se cântă alternativ unul într-o duminică, celălalt intr-alta, începând din seara
Duminicii lăsatului sec de brânză. Vecernia marilor praznice (Naşterea
Domnului, Bobotează, Sfintele Paşti şi Rusalii) are prochimenul ei special
(„Cine este Dumnezeu...” din Psalmul 76, 13), iar la Vecerniile din toate zilele
Săptămânii Luminate, prochimenele obişnuite ale zilelor săptămânii sunt
450
LITURGICA GENERALĂ
înlocuite cu prochimene speciale, din Penticostar. La Vecernia din Vinerea

Săptămânii Patimilor, prochimenul nu se cântă, în semn de întristare pentru
Patimile Domnului.
2. Cântările de origine biblică
în afară de psalmi, s-au întrebuinţat, atât în cultul iudaic, cât şi in cel

creştin, unele cântări cu texte din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, la
care în cultul creştin s-au adăugat şi altele luate din cărţile Noului Testament.
Astfel de cântări sau imne avem în Vechiul Testament:
a) Cântarea de mulţumire a lui Moise şi a sorei sale Miriam după
trecerea israeliţilor prin Marea Roşie şi izbăvirea din robia Egiptului (Ieşirea
15, 1-19): „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit...”
b) Cântarea lui Moise, prin care el mustră pe poporul său că se dăduse
idolatriei, în pustiul Sinai: „Ia aminte, cerule şi voi grăi! Ascultă, pământiile,
cuvintele gurii mele!” (Deuteronomul 32, 1 ş.u.).
c) Cântarea de mulţumire a Sfintei Ana, mama lui Samuel, când aceasta
a născut pe fiul său, după rugăciune îndelungată: „Bucuratu- s-a inima mea
întru Domnul, înălţată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu...” (7
Regi 2, 1-10).
d) Cântarea Prorocului Avacum, cu conţinut mesianic: „Doamne, auzit-
am de faima Ta...” (Avacum 3, 2-13).
e) Cântarea Prorocului Isaia: „Sufletul meu Te-a dorit în vreme de
noapte...” {Isaia 26, 9-17).
f) Rugăciunea Prorocului Iona când se afla în pântecele chitului din
mare: „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea...” {Iona 2, 3-10).
g) Cântarea celor trei tineri evrei aruncaţi în cuptorul cu foc din
Babilon: „Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi
451
1
Preot Prof. Univ. Dr, Ene BRANIŞTE
lăudat şi preamărit este numele Tău în veci...” (Daniil 3, 24-90, fragment

necanonic).
în Noul Testament avem:
a) Cântarea de mulţumire şi prorocire a lui Zaharia, tatăl SI. loan
Botezătorul, când i s-a deschis limba şi a pus numele fiului său:
„Binecuvântat este Domnul Dumnezul lui Israel, că a cercetat şi a făcut
răscumpărare poporului Său...” (Luca 1, 67-79).
b) Cântarea de slâvire a Sfintei Fecioare Maria, după ce primise de la
înger vestea că din ea Se va naşte Mesia: „Măreşte, suflete al meu, pe
Domnul...” (Luca 1, 46-54)-15.
c) Rugăciunea Dreptului Simeon, când a primit la Templu, în bra ţele
sale, pe Pruncul Iisus: „Acum slobozeşte pe robu Tău, Stăpâne... (.Luca 2,
29-32).
Toate aceste cântări biblice (afară de rugăciunea Dreptului Simeon) au
fost întrebuinţate în cult în forma în care le găsim în locurile respec tive din
cărţile Sfintei Scripturi; astfel, ele se citesc împreună cu canon nele de la
Utrenie, în zilele de rând din Postul Mare, precum se arată în învăţătura din
Psaltire şi din Triod, luni în prima săptămână din post, iar cântarea Sfintei
Fecioare se cântă totdeauna la cântarea a noua de l.i canoanele (catavasiilor)
din serviciul Utreniei de duminică şi din săi bătorile sfinţilor. Totodată,
cântările biblice au servit şi ca modele sau izvoare de inspiraţie pentru
alcătuirea cântărilor din canoanele imnogru fice, precum se va arăta ceva mai
departe.
Tot iînne trebuie să fi fost şi unele fragmente cu structură poetic .i
(ritmică) din epistolele Sf. Ap. Pavel, ca Imnul creştinătăţii, din 1 Timotci 4,
16: „Mare este taina creştinătăţii”, sau „Deşteaptă-te, cel ce dormi, Şi te
scoală din morţi / Şi te va lumina Hristos...” din Efeseni 5, 14; sau „Şi aceasta,
fiindcă ştiţi / în ce timp ne găsim / Că este ceasul să vă treziţi din somn; / Că
de acum mântuirea este mai aproape de noi / Dec.il atunci când am primit
credinţa. / Noaptea este pe sfârşite, / Ziua esl< aproape...” din Romani 13, 11-
12.
Pr. Alexandru MOISIU, „Cuvintele Maicii Domnului şi cuprinsul lor mariologic', m

Mitropolia Ardealului, III (1958), 5-6, pp. 398-414.
452
r
LITURGICA GENERALA
Caracter de imne au şi unele fragmente din Apocalipsa Sfântului loan,

ca, de exemplu, cântarea celor douăzeci şi patru de Bătrâni înaintea Tronului
dumnezeiesc (Apocalipsa 4, 11), cântarea de slăvire a Mielului, din aceeaşi
viziune (Apocalipsa 5, 12 şi urm.) ş.a. Acestea trebuie să lie imnele
duhovniceşti (nveupaTtKcu) de care vorbeşte Sf. Ap. Pavel, îndemnând pe
creştinii din timpul său să le cânte, alături de psalmi şi de celelalte imne
biblice (cf. Efeseni 5, 19; Coloseni 3, 16: „Vorbiţi între voi in psalmi şi imne
(laude) şi în cântări duhovniceşti...”) 474 ; ele erau produse ale inspiraţiei
poetice a primilor creştini sub revărsarea harismelor duhovniceşti, pe care
autorii lor anonimi le vor fi cântat în adunările de cult din Biserica primară,
unele din ele fiind înşirate chiar de către Sfinţii Apostoli în epistolele scrise
de ei diferitelor comunităţi.
B. CÂNTĂRILE DE ORIGINE NESCRIPTURISTICĂ
1. Cele mai vechi imne creştine
Primele imne creştine deosebite de cele din Sfânta Scriptură au fost cele
alcătuite pe baza celor biblice şi după modelul acestora, ca, de exemplu,
doxologia mică („Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh") şi doxologia mare,
în forma ei mai dezvoltată („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...”), care are
la bază cântarea îngerilor din noaptea Naşterii Domnului (Luca 2, 14).
Variante diferite ale acestor formule doxologice se găsesc la sfârşitul
rugăciunilor din cele mai vechi documente ale literaturii creştine de după
scrierile Noului Testament, în care găsim: „Slavă Ţie, prin Fiul Tău lisus!”475,
„Slavă Tatălui, prin Fiul, în Sfântul Duh...” ş.a. Chiar şi unele imne de mai
târziu căutau să nu se depărteze prea mult de modelele lor biblice: „Născătoare
de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te...” (cântat astăzi la Litie) este privit drept
unul dintre cele mai vechi imne mari, alcătuit
Cf. Pr. P. V INTILESCU , Istoria Liturghiei (curs dactilografiat), Bucureşti, 1940, pp. 41-43.
44
475
Didahia (învăţătura) celor 12 Apostoli, VII, 47-48; VIII, 13, IX, 2, 3; X, 2, 5.
453
din salutul Arhanghelului Gavriil către Sfânta Fecioară şi din salutul

Elisabetei adresat Sfintei Fecioare, după Buna Vestire (Luca 1, 28, 42);
introducerea lui în serviciul bisericesc este atribuită de tradiţie Sf. Chirii al
Alexandriei, imnul fiind însă mai vechi48. Circulau în Biserica veche şi
diferite imne de laudă adresate lui Hristos-Mântuitorul, de felul celui pe care
ni l-a transmis Clement Alexandrinul în scrierea sa Pedagogul, ca imn al
copiilor49.
Dar mai ales apariţia ereziilor şi nevoia combaterii acestora a grăbit
alcătuirea firmelor bisericeşti de inspiraţie creştină, imne deocamdată cu
caracter dogmatic, în care se formula, pe scurt şi în chip simplu, învăţătura
ortodoxă (corectă) de credinţă. Unul dintre cele mai vechi imne de acest fel,
păstrate până azi în cultul creştin-ortodox, este Lumină lină ((puie; iXapov),
din rânduiala Vecerniei, imn cu conţinut trinitar şi hris tologic în acelaşi timp,
pe care Sf. Vasile cel Mare50 îl atribuie Sfântului Antinoghen, episcopul
Sevastiei din Asia Mică, martirizat în persecuţia lui Diocleţian, la începutul
secolul al IV-lea51.
Imnul creştin a fost astfel utilizat la început ca o armă apologetică, de
apărare şi popularizare a învăţăturii ortodoxe de credinţă, pentru combaterea
învăţăturilor greşite ale ereticilor. El a avut la început un caracter extraliturgic,
fiind folosit în scopul de mai sus, în adunările sau procesiunile publice din
afara cultului oficial, dar treptat a pătruns în uzul cultului, luând loc în
rânduiala diferitelor slujbe bisericeşti, ca imne cântate de credincioşi în
biserică, în timpul serviciului divin, ala turi de cele mai vechi de origine
biblică. Producţia cea mai bogată de imne începe însă după libertatea
Bisericii, odată cu dezvoltarea artei
'IS Pr. P. V INTILESCU , Despre poezia imnografică din căr(ile de ritual, Bucureşti, 193, pp.
58-59.
19
C LEMENT A LE XANDR INUL , Pedagogul, în PG 8, col. 681-684, şi în coli. Părinţi o Scriitori
Bisericeşti, voi. 4, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisei u u Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1982, pp. 361-362. Mai pe larg despre imnele liturgice din Biserica Veche,
vezi la H. L ECLERCQ , „Hymnes”, în Dictionnaire d’Archeologie chretienne el </< Liturgie, VI, 2
(1925), col. 2826-2928.
SF. V ASILE CEL M ARE , Despre Sfântul Duh, XXIX, 73, in PG 32, col. 205, şi în coil Părinţi
şi Scriitori Bisericeşti, voi. 12, trad. Pr. C. Corniţescu, Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, p. 87.
51
Vezi pe larg la capitolul despre Explicarea Vecerniei din voi. Liturgica Specială.
454
LITURGICA GENERALĂ
şi a poeziei imnografice creştine, mai ales începând din secolele V-VI. Imnele
cele noi, compuse de diferiţi poeţi (imnografi) şi melozi (compozitori)
creştini, sub diverse forme şi denumiri, au pătruns de atunci înainte mai ales
în rânduiala principalelor slujbe ale serviciului divin zilnic (Vecernia şi
Utrenia) şi ele constituie astăzi conţinutul preţios şi sacru al celor mai mari
cărţi de slujbă ale cultului ortodox: Octoihul, Triodul, Penticostarul şi
Mineiele.
în cele ce urmează, vom arăta, pe scurt, care sunt principalele forme şi
denumiri ale cântării bisericeşti din cultul ortodox, precum şi cine sunt cei mai
de seamă poeţi bisericeşti imnografi care le-au compus.
2. Formele şi denumirile poeziei imnografice întrebuinţate în

cântările bisericeşti din cultul ortodox
j
Formele fundamentale ale poeziei imnografice liturgice sunt trei:

troparul sau stihira, condacul şi canonul.
1) Cea mai veche, mai mică şi simplă formă (unitate) a poeziei
imnografice întrebuinţate în cultul ortodox este troparul (TO Tponctpiov, de la
6 Tponop - mod, fel, chip, pentru că proslăveşte felul vieţii sfinţilor, sau de la
TO iponaiov - trofeu, biruinţă, pentru că proslăveşte biruinţa sfinţilor asupra
diavolului sau a patimilor trupului). în limba greacă, troparul avea forma

(structura) de vers sau strofa poetică, respectând deci legile cunoscute ale
compoziţiilor poetice (ritm, rimă, număr de silabe etc.). Prin traducerea în
româneşte a cărţilor de slujbă, această formă poetică nu s-a mai putut păstra,
ci a trebuit să fie sacrificată în interesul cuprinsului (fondului), care a fost
redat în proză.
Astăzi, denumirea de tropar prin excelenţă se dă numai acelor compoziţii
imnografice izolate, care înfăţişează pe scurt şi cântă chipul sau icoana vieţii
unui sfânt (unor sfinţi) ori descriu sensul şi importanţa unui eveniment din
viaţa Mântuitorului sau din istoria sfântă a mântuirii, comemorat în
principalele sărbători din cursul anului bisericesc. Aceste tropare se cântă la
sfârşitul Vecerniei, la începutul şi sfârşitul Utreniei, la Vohodul cel mic al
Liturghiei, precum şi la Ceasuri. în cărţile de slujbă mai vechi, aceste tropare
se numeau apoliţichii (dnoXuiiKia), adică tropare finale (de încheiere),
455
pentru că se cântă, de regulă, înainte de apolisul (ănoXvoic,) sau sfârşitul

Vecerniei şi al Utreniei.
Tot tropare, în sens mai larg, sunt numite încă în cărţile de ritual acele
compoziţii scurte (în original, cu formă de versuri sau strofe), fie izolate, fie
(mai des) grupate în serie, care se cântă (sau se citesc) în rânduiala unor sfinte
slujbe şi dintre care unele (ca cele de la începutul Aghiasmei mari: Glasul
Domnului... sau de la începutul Aghiasmei mici: Ceea ce ai primit bucurie
prin înger...), sunt precedate de un stih scurt de invocare, numit pripeală (de
la cuvântul slav. pripelo, rus. npiineB - cântare grăbită), ca Preasfântă
Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (la troparele din rânduiala
Aghiasmei mici). Tot tropare sunt de fapt şi acele compoziţii imnografice în
formă de versuri sau strofe, grupate în serie, care în cărţile noastre de ritual
poartă astăzi denumirea de stiluri (xd axtxnpd de la 6 axixoc; - şir, rând, linie,
stih sau vers) şi care se cântă la Vecernie (la Doamne, strigat-am... şi la
Stihoavnă), la Utrenie (la Toată suflarea... şi la Stihoavnă), la Liturghie (la
Fericiri), sau în rânduiala unora dintre Sfintele Taine şi Ierurgii. Ele se numesc
aşa atât pentru că la origine sunt de fapt (ca structură externă) versuri sau
strofe, cât şi pentru că ele sunt precedate de câte un stih sau verset din psalmi,
care se cântă recitativ (irmologic, allegretto) şi care reprezintă de fapt resturi
din psalmii ce se cântau odinioară în întregime şi care au fost înlocuiţi cu
timpul sau dislocaţi de stihirile (troparele) mai noi, ale poeziei imnografice
intrate în cult.
După conţinutul sau subiectul lor, aceste stihiri (tropare în serie) sunt de
mai multe feluri:
a) stihiri ale învierii (dvacrxdaipa), care se cântă duminica (compuse de
Sf. loan Damaschin);
b) stihiri ale Crucii şi învierii (axaupoavaaxdaipa), care se cântă
miercuri şi vineri (în Octoih)-,
c) stihiri ale Născătoarei de Dumnezeu (©EOTOKICI sau slav.
BoropoflMHHw);
d) stihiri ale Crucii şi Născătoarei (araupo0£oxoKia) pentru mier curi
şi vineri;
e) stihiri ale Sfinţilor Martiri sau martirice (papxupncd, Tponapn
MyneHMKaM) (Minei şi îndeosebi în Octoih sâmbăta);
f) stiluri dogmatice, ca cele ale Născătoarei de la cele opt glasuri care se
456
LITURGICA GENERALĂ
cântă cu Şi acum... la Doamne, strigat-am... (La Vecernia de sâmbăta seara),

compuse de Sf. loan Damaschin;
g) stiluri (tropare) ale Sfintei Treimi (rpiaducd, triadicale sau
TponnHecKue), ca cele care se cântă la Miezonopt ica duminicii (Cuvine-se
cu adevărat să mărim pe Treimea cea mai presus de Dumnezeire...)-,
h) stiluri de pocăinţă şi umilinţă (pexavoiKd), ca cele de la diferite
slujbe din Triod (dar şi în Octoih, stilurile de luni, la cele 8 glasuri);
i) stilurile morţilor (vsKpiKci), ca cele din Slujba înmormântării şi a
Parastasului (Bine eşti cuvântat, Doamne..., Ceata sfinţilor... şi celelalte).
Cele mai vechi tropare (stihiri) intrate în uzul liturgic sunt din secolul al
V-lea, şi anume:
a) stilurile numite anatoliceşti (ale Sf. Imnograf Anatolie, patriarhul
Constantinopolului, din secolul al V-lea), care se cântă la Vecernie şi Laudele
dumnezeieşti; ele preamăresc Patimile, Pogorârea la Iad şi învierea
Mântuitorului şi sunt îndreptate împotriva ereticilor nestorieni şi eutihieni;
b) Troparul Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te... (glas V)
care se cântă la Litie si care este atribuit Sf. Chirii al Alexandriei;
c) troparele Născătoarei de Dumnezeu ale celor opt glasuri pentru toate
zilele săptămânii, introduse în cult de Episcopul Petru Gnafeus (Fullo) al
Antiohiei din secolul al V-lea (partizan al monofizitismului).
Cei mai cunoscuţi şi productivi autori de tropare şi stihiri sunt Sf.
Anatolie Imnograful (t 458), din secolul al V-lea (adversar al lui Eutihie), Sf.
Roman Melodul (Dulce-Cântăreţul) din secolul al VI-lea, Vizantie
(Bizantios), Sfântul Ciprian, Andrei Pyrrus (Persul), Ştefan, Mavroleon ş.a.
Tot tropare sau stihiri izolate (singuratice) sunt şi acele scurte unităţi
imnogralîce (mai ales din Mineie) care se numesc idiomele, automele şi
podobii.
a) ldiomela (TO idiopeXov - cântare cu melodie proprie, caMor/iacHbi)
sau însăşi-glăsuitoarea este o strofă poetică izolată şi independentă, cu
compoziţie şi melodie proprie (originală); odată cu textul ei, autorul
(imnograful) i-a compus şi muzica sau melodia după care să se cânte (autorul
a fost deci un melod, adică poet şi compozitor totodată). Până în secolul al
IX-lea, toţi imnografii erau şi melozi, dar de acum înainte ei rămân simpli
imnografi, adică doar poeţi, ei scriu doar textul operei lor, imitând metrul,
ritmul şi melodia unei compoziţii anterioare.
457
Idiomelele nu servesc ca modele pentru alte strofe.

b) Automela ( TO auîopeXov - cu aceeaşi melodie) este tot o strofă cu
compoziţie şi melodie proprie, dar care serveşte ca model pentru alte strofe
(tropare) mai ales în ceea ce priveşte melodia sau modul de cân tare (aşa cum
serveşte irmosul ca model pentru stihirile peasnei respective, în canonul
imnografic).
c) Podobia, prosomia (npooopia - asemenea cu...) sau asemănânda sunt
nume care se dă troparelor imitate după automelă (automela care serveşte ca
model este indicată în fruntea textului podobiei respective).
O grupă aparte de stihiri (tropare) sunt cele numite sedelne, şezăndc sau
catismele (cântări ale catismelor) (de la KctOtapa) care se cântă la Utrenie,
după Dumnezeu este Domnul..., printre catisme, sau după peasna a treia a
canoanelor din diferite slujbe. Ele se numesc aşa pentru că la Utrenie sunt
intercalate între catismele (grupele de psalmi) rânduite să se citească
dimineaţa la Utrenie, în timpul cărora credincioşii pol sta jos în strane.
O stihiră izolată este şi cea numită ipacoi (imaxof]) sau subascultă tor.
Denumirea aceasta se dădea în vechime răspunsurilor (refrenelor) cântate de
popor, în cântarea responsorială a psalmilor, constând fie din anumite versete
de psalmi, fie din unele formule liturgice cunoscute şi consacrate în uzul
liturgic care se repetau, ca un refren, după fiecare verset al psalmului, aşa cum
au rămas până astăzi în melodia finalurilor din cântările Treimii, în cântarea
cuvintelor finale din icoa sele şi condacele Acatistelor. Vezi, de asemenea, şi
cele trei refrenuri din cântările Anixandarelor adică Psalmul 103, din slujba
Privegherii sau Vecerniei mari: Bine eşti cuvântat, Doamne!, Minunate sunt
lucrurile Tale, Doamne! şi Slavă Ţie, Doamne, Celui ce ai făcut toate!, sau
Aliluia!, de la cântarea Psalmului 1, Fericit bărbatul, la Vecernia sărbătorilor,
sau refrenul Că în veac este mila Lui! din cântarea polieleului Utreniei la
sărbătorile Mântuitorului şi ale sfinţilor (Psalmii 134-135). Astăzi, ipacoi se
numesc numai acele tropare sau strofe izolate care se citesc înainte de
Antifoanele celor 8 glasuri de la Utrenia duminicilor şi la Utrenia
458
praznicelor (după peasna a treia a canonului). Ele vorbesc totdeauna

despre înviere sau despre măreţia praznicului respectiv şi se numesc imcucoii
de la unaicoute - a asculta cu atenţie sau cu supunere, fiindcă citirea (rostirea)
lor trebuie ascultată cu multă atenţie, ca o vestire sau proclamare solemnă52.
Nişte tropare mai scurte, în serie, sunt şi antifoanele (TU âvxicpcova) care
se cântă la Utrenia sărbătorilor înainte de Evanghelie. Ele sunt alcătuite de
fapt din versetele unor psalmi sau din alte cântări biblice vechi-tes- tamentare,
destinate să fie cântate alternativ pe cele două coruri sau strane (aşa cum se
cântă până acum în bisericile unde sunt 2 cântăreţi). Ca text (cuprins), ele sunt
nişte cântări de tranzit (intermediare) între cântările de origine biblică şi cele
de origine nouă cu text. Antifoanele celor 8 glasuri care se cântă la Utrenia de
duminica sunt compuse de Sf. loan Damaschin, pe baza Psalmilor 119-133
(120-134), care formează Catisma a XVIII-a, numită şi Cântarea treptelor,
pentru că se cânta pe treptele de la intrarea Templului din Ierusalim. De aceea,
aceste antifoane din Octoih se mai numesc şi treptele (ctva|3a0poi)
antifoanelor. Fiecare dintre ele cuprinde câte nouă tropare (stihiri) scurte,
grupate trei câte trei, în trei antifoane pentru fiecare glas, cu excepţia glasului
al Vlll-lea, care este împărţit în patru antifoane, având astfel 12 tropare sau
stihiri scurte. Această împărţire ternară a antifoanelor are semnificaţie
trinitară.
în sens simbolic şi mistic, acestea s-au numit trepte, după dumnezeiescul
David, care arată în psalmii săi suirea lui Israel din Babilon către Ierusalim,
precum şi suirea Noului Israel, adică a noastră, din păcat către Ierusalimul cel
de sus sau Raiul53.
Tot alternativ se cântau şi cele 15 antifoane din rânduiala Deniei din Joia
Patimilor (Utrenia Vinerii Patimilor), pe care le aflăm în Triod. Ele
■ Tălmăcire pe scurt despre numirile sau titlurile date asupra cântărilor ce se cuprind in
slujbele dumnezeieşti (probabil alcătuită de A. Pan şi Pr. I. Călărăşanu), în Tipicul bisericesc,
Cernica, 1925, p. 293: „Ipacoi (subst.) se tălmăceşte subascultător, adică ascultare supusă, şi se
cântă în zilele duminicilor şi în sărbătorile dumnezeieşti şi ale Crucii. S-au aşezat în locul
neascultării lui Adam şi a Evei, arătând supusa ascultare a Mironosiţelor, care s-au dus la
mormântul lui Hristos şi, văzându-L, s-au supus ascultării faţă de cuvintele Lui, şi în locul
întristării au primit bucuria şi mai vârtos Născătoarea de Dumnezeu. De aceea, lpacoi sau
Suptascultarea se citeşte in zilele învierii”.
53
Vezi Tălmăcire pe scurt despre numirile..., în Tipicul bisericesc, p. 292.
sunt alcătuite din câte patru stihiri (tropare) mai lungi decât antifoanele de la
459
Utrenia duminicală şi toate vorbesc despre Patimile şi Moartea pe Cruce a

Domnului. Prima stihiră a ultimului dintre aceste antifoane (Astăzi S-a
spânzurat pe lemn Cel Ce a spânzurat pământul pe ape...) se cântă, stih cu
stih, de către ambele strane (vezi Triodul).
O categorie aparte de stihiri sau tropare izolate, care şi-au găsii
consacrarea în rânduiala Utreniei, sunt şi svetilnele sau luminândele (TCI
(pcoTaytOYiKd)5'1 care se cântă înainte de Laude. Ele se numesc aşa, fie
pentru că odinioară se cântau în momentul când începea să se lumineze de
ziuă, fie pentru că, în mai toate cântările care poartă această denu mire, este
vorba despre lumină: lumina naturală a zilei, adusă de loan, sau - mai ales -
lumina spirituală adevărată şi veşnică, întruchipată şi adusă în lume de
Hristos-Mântuitorul476 477.
Denumirea de luminânde se potriveşte, după cuprins, mai ales svetilnelor
celor opt glasuri pentru Postul Mare (din Triod şi Ceaslov). Pentru svetilnele
din restul anului şi îndeosebi pentru cele 11 svetilne ale învierii care se cântă
la Utrenia de duminică (care corespund celor 11 Evanghelii ale învierii şi celor
11 voscresne), se întrebuinţează şi denumirea de exapostirii sau exapostilarii
(EâTrocmAXcipia, de la eâTtoaxeWu) - a trimite), pentru că în ele este
vorba aproape totdeauna despre trimiterea Sfinţilor Apostoli la propovăduire,
după înviere, sau de făgăduinţa trimiterii Sfântului Duh, făcută de Mântuitorul
înainte tie înălţare478. Se mai numesc aşa şi pentru că odinioară, în Biserica
Marc din Constantinopol se trimitea unul dintre cântăreţi în mijlocul bisericii,
spre a executa aceste cântări5 .
476
Mai găsim şi denumirile de fotagogica (Liturghier, Bucureşti, 1887, p. 50), lumina
taare (Victor BOJOR, Ştefan ROŞIANU, Tipic bisericesc, Blaj, ’1931, pp. 85,86 ş.a.) sau luminata
(t GHENADIE ENĂCEANU, Liturgica, Bucureşti, 1877, p. 73).
477
t IACOV PUTNEANUL, Siuopsis, Iaşi, 1751, f. 53 v.: „Svetilnă se cheamă, ca o cerere a
trimiterii luminii celei de sus, ca celeia ce şi numele este: «Trimite lumina Ta...»”.
478
Charles DU CANGE, Glossarium mediae et infimae latinitatis, voi. I, p. 392, apud Pr.
Vasile MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, Teodor TARNAVSCHI, t NECTARIE
COTLARCHM (Mitropolitul Bucovinei) (eds), Cernăuţi, 1929, p. 346; cf. SE. SIMEON AL
TESALONICULUI,Dcs/m sfânta rugăciune (Despre sfintele slujbe), cap. 313, în voi. Tractat asupra
tuturor dogmelor..., trad t CHESARIE AL RÂMNICULUI, Toma TEODORESCU (ed.), Bucureşti, 1866,
p. 204, unde este oferită o dublă interpretare termenului de svetilnă, cuprinzând atât ideea de
lumină, cât şi pe cea de trimitere: „Svetealna se zice înaintea Laudelor, aşa cum s-ar zice: trimite
lumina Ta i a o luminătoare”.
460
LITURGICA GENERALĂ
Cele 11 svetilne duminicale sunt în legătură cu Evangheliile cores-

punzătoare, ale învierii, pe care le parafrazează sau le comentează. Ele sunt
alcătuite de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul, în secolul al X-
lea.
în strânsă legătură cu cele 11 Evanghelii ale învierii şi cu svetilnele
corespunzătoare stau şi cele 11 stihiri ale Evangheliei, care sunt parafrazări
ale Evangheliilor învierii şi se cântă la Slava... Laudelor în rându- iala Utreniei
duminicilor (le găsim în Octoihul cel Mare şi în Octoiliul mic sau Catavasier).
Ele se mai numesc şi voscresne (de la vechiul slav BOCKpeceHne - înviere,
rus. BocKpeceHbe - duminică) (ctvaardaipa), adică stihiri ale învierii sau
duminicale, eotenale (de la gr. ecoSivoc; - matinal, de dimineaţă) sau
mânecânde (cântări matinale), pentru că în toate este vorba despre niânecarea
sau mergerea dis-de-dimineaţă a Mironosiţelor la mormântul Domnului în
ziua învierii. Ele sunt alcătuite de împăratul bizantin Leon Filosoful
(înţeleptul) din secolele IX-X.
Binecuvântările învierii de duminică au fost înlocuite la praznicele şi
sărbătorile sfinţilor mai importanţi cu o cântare numită polieleu.
Polieleul (de la rtoXueÂeoc; - mult milostiv) este o cântare de laudă la
sărbătorile Mântuitorului şi ale sfinţilor, fiind alcătuit din versetele alese din
Psalmii 134 („Robii Domnului, Aliluia...”) şi 135 („Mărturisiţi-vă Domnului
că este bun...”), psalmi care preamăresc în chip deosebit şi laudă milostivirea
lui Dumnezeu. După fiecare verset al Psalmului 135, se repetă refrenul Că în
veac este mila Lui, ceea ce a făcut ca această cântare să fie numită polieleu
(mult milostiv sau multă milă).
La sărbătorile Sfintei Fecioare, polieleul este format din versete ale
Psalmului 44: „Cuvânt bun răspuns-a inima mea...” după care se repetă un
fel de refren (pripeală) (slav. pripelo, rus. npuneB - cântare cu refren
doxologic) care începe cu Bucură-te... şi reprezintă frânturi din diferite
Vezi îndeosebi Svetilha 3:,,...Şi ucenicilor iarăşi S-a arătat [...] pe care trimiţându-i să
boteze...” şi Svetilna 6: „...Şi ucenicilor le-ai tăgăduit că vei trimite pe Mângâietorul...”, în
Catavasier, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, pp.
338, 341.
imne şi rugăciuni pentru Maica Domnului. Pripealele sunt imnele care se
cântă după polieleu în cinstea sărbătorii sau a sfinţilor. Aceste imne se
461
formează din stihuri culese din diferiţi psalmi (psalmi aleşi, cum se mai şi
numesc aceste imne) şi prin care se preamăreşte, potrivit sărbătorii, numele
lui Dumnezeu, al Sfintei Fecioare ori al sfântului respectiv.
Pripeala se cânta odinioară, în mănăstiri, înaintea icoanei sărbătorii
sfântului zilei (icoanei praznicale) spre a se sublinia că slujba respectivă e
drept mulţumire pentru binefacerile acelui sfânt.
Pripealele încep de obicei cu „Veniţi toţi (credincioşii)...” şi ele se
atribuie unui imnograf român din secolul al XIV-lea, Kyr Filotei Monahul,
probabil de la Cozia, fost logofăt al lui Mircea cel Bătrân.
Tot rugăciuni de preaslăvire sunt şi mărimurile (ta peyaXuvapia, la ruşi
Be/im-iamie, în germ. Verherrlichungalied) cu stihurile lor care urmează,
după polieleu. Mărimurile se află numai în ritul român şi slavon (grecii nu le
au). Se numesc mărimuri, pentru că preaslăvesc măreţia praznicului, a
sărbătorii respective, începând totdeauna cu cuvintele „Mărimu-te pe tine...”
(MeyaXuvopev oi, Be/imiaeM TH ). Acestea sunt primul rând de mărimuri
(cele propriu zise), pentru că al doilea rând îl formează pripealele. Mărimurile
sunt de origine rusească şi se atribuie Fericitului Macarie, filosof şi ritor
(predicator).
Stihurile mărimurilor sunt diferite versete din psalmi, alese potrivit cu
evenimentul sau sfântul sărbătorit în ziua respectivă. Odinioară, în timpul
cântării mărimurilor se scotea şi icoana sfântului în mijlocul bisericii.
Cântările numite astfel sunt atribuite lui Nichifor Blemmydes (teolog bizantin,
1197-1272).
2. O strofa poetică izolată este astăzi condacul, care figurează în Mineie,
Octoih şi Triod, după cântarea a treia sau a şasea a canoanelor şi care se cântă
la Liturghie, după troparele de la Vohodul mic, precum şi în rânduiala
Laudelor mici (Ceasuri, Pavecerniţă, Miezonopticâ). Termenul condac
(KovrăKiov ) e derivat, probabil, de la substantivul KOVTOC;,-OV - băţ, bastonaş,
pe care se înfaşurau vechile manuscrise (de pergament ori de hârtie) în formă
de sul (rotulus); denumirea a trecui apoi la însuşi manuscrisul pe care se scriau
imne (condace); mai puţin probabilă e derivarea de la adjectivul KOVTOC;, -f|,
-ov - mic, deoarece condacul are forma unui vers în care se descrie pe scurt
sărbătoarea
462
LITURGICA GENERALĂ
respectivă58. Condacul de astăzi din cărţile de ritual nu este însă decât un

rest din condacele de odinioară, care erau compoziţii poetice mai mari, un fel
de poeme imnografice compuse fiecare din câte 18-24 de strofe sau tropare
(având fiecare între 20-30 de versuri scurte, legate între ele prin aceeaşi temă
şi formând o unitate în care se celebrau episoade din atmosfera mântuirii, în
legătură cu viaţa şi activitatea Mântuitorului, cu Sfânta Fecioară sau cu diferiţi
sfinţi. Strofele erau legate între ele printr- un acrostih. în fruntea vechilor
condace, figura totdeauna o strofă poetică izolată, mai scurtă, numită
KOUKOU\IOV, O proadă sau antestrofă, care nu făcea parte nici din gama
acrostihului, nici din strofele condacului propriu-zis, neavând nimic comun cu
ele, decât glasul (melodia) şi refrenul. Aceasta este strofa care se păstrează
până astăzi sub denumirea de condac.
Tot un rest din vechile condace de odinioară este şi strofa pe care o găsim
azi imediat după condac, sub numele de icos (okoc; - casă, locuinţă, vers sau
strofă, deoarece strofele unui condac erau ca nişte încăperi ale unei case59).
Icosul este prima dintre strofele propriu-zise ale condacelor de odinioară
(irmosul), servind ca model celorlalte strofe în numărul de silabe şi accente.
Astăzi, versul se citeşte.
Restul strofelor vechilor condace au ieşit, cu timpul, din întrebuinţarea
cultului şi n-au mai fost transcrise în cărţile de ritual. Cel dintâi autor de
condace dintre cei pe care îi cunoaştem şi totodată cel mai vestit şi mai
productiv dintre ei este Sf. Roman Melodul (Dulce-Cântăreţul) din secolul al
VI-lea, iar cel mai cunoscut condac compus de el este Condacul Crăciunului:
„Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...” Acest condac, în afară
de strofa „Fecioara astăzi...” (care era, de fapt, proada sau cuculion), avea 24
de strofe, de câte 21 de versuri scurte (prima dintre ele este icosul de astăzi al
Crăciunului). Iniţialele primelor cuvinte din fiecare strofa formau ca acrostih
numele autorului (TOU TaTteivou'Pcupavou upvouc). Epoca de înflorire a
condacului în imnografia bisericească este
;s
Text grecesc complet, la Giuseppe CAMMELLI, Romano il Metode, Florenţa, 1930, in trad.
rom. la Pr. Petre VINTILESCU, Despre poezia imnografică..., Bucureşti, 1937, pp. 290-306.
-'l> în Tălmăcire pe scurt despre numirile..., în Tipicul bisericesc, p. 293: „Icos se tălmăceşte
caso şi se zice aşa fiindcă precum casa cuprinde averea celui ce o are, aşa şi icosul cuprinde pe
scurt toate ale sfântului şi ale sărbătorii”; cf. Pr. P. V INTILESCU , Despre poezia imnogra fică..., p. 85.
cea cuprinsă între secolele VI-VII. în această vreme au trăit şi alţi autori de
463
condace: Grigorie, Cosma, Chiriac, Demetrius, Anastasie, Helias ş.a. Cei mai
mulţi imită sau prelucrează condacele mai vechi ale Si. Roman Melodul.
Singurul dintre poemele sau condacele mai vechi care s-a păstrat în întregime
în cărţile de ritual (Ceaslov şi Triod) şi se întrebuinţează încă în serviciul
bisericii, în extensiunea lui de odinioară, este Acatistul Maicii Domnului sau
al Bunei Vestiri, care se citeşte de obicei în rânduiala Utreniei din Sâmbăta a
cincea a Postului Mare (Denia de Vineri seară). Compoziţia lui e atribuită
Patriarhului Serghie al Constantinopolului din secolul al VII-lea (t 638), dar
probabil că aparţine tot Sf. Roman Melodul60, deşi unii îl atribuie Diaconului
Gheorghe din Pisidia61. Este un splendid imn de laudă la adresa Sfintei
Fecioare, alcătuit din 13 condace şi 12 icoase, care descriu şi preamăresc
diferitele episoade ale vieţii Maicii Domnului, începând cu Buna Vestire. Se
pare că e alcătuit pentru proslăvirea minunilor săvârşite de icoana Maicii
Domnului în Biserica Vlaherne de la Constantinopol, numită Odighitria
(conducătoarea, călăuzitoarea), căreia i se atribuie salvarea minunată de mai
multe ori a Constantinopolului de împrejurări duşmane. Icoana, după căderea
Constantinopolului, a fost dusă la altar, iar de acolo în Rusia în secolul al
XVII-lea, sub Patriarhul Nicon. Denumirea de acatist (cucdGiaToc;, de la
cu<a0i(u) - a nu şedea), cântare în timpul căreia nu se poate şedea jos, i se dă
arătând că ea se ascultă stând în picioare (ctKd0i<xroc; upvoc;). Acest vechi
condac a servit drept model numeroaselor imne liturgice alcătuite mai târziu
după modelul lui, în cinstea diferiţilor sfinţi sau a diferitelor sărbători, dar
care, deşi au forma şi extensiunea condacelor de odinioară, nu se mai numesc
condace, ci acatiste. Textul lor se află în Ceaslovul Mare, în cărţi deosebite,
numite Acatistiere ori în filade (cărticele) separate; niciunul dintre ele nu se
ridică însă la înălţimea şi valoarea literară şi teologică a condacelor originale
a Sf. Roman Melodul.
Vezi argumentarea lui Krypiakievici şi Mass, la Egon WELLESZ, The Akathistos Hymn.
Copenhaga, 1957, pgf. 2, pp. XX-XXXIII; cf. Egon WELLESZ, Tije Akathistos. A Study in
Byzantine Hymnography, Dumbarton Oaks, 1956, pp. 141-174.
61
Prot. LENCEVSKI, „Apărătoarea cea puternică”, în: U,epK06Hbiu BecnmuK (revista
Bisericii Ortodoxe din Polonia), 1958, 3; cf. V.N. ILIIN, Denia (Privegherea) de toată noaph'ii (în
1b. rusă). Paris, 1927, p. 207, nr. 102.
3. Canonul (KCXVCOV - regulă, normă) este o compunere de mai multe
cântări care formează împreună un întreg. Numele de canon l-a luat de la
464
▼
LITURGICA GENERALĂ
regula după care părţile lui componente se adună într-un tot. Canonul complet
e format din nouă ode; el poate fi însă şi numai de trei ode sau două.
în formarea canoanelor imnografîce au intrat cele 9 imne (ode) biblice
care au fost reproduse textual sau în interpretare alegorică de către poeţii
imnografî creştini. Astfel, oda întâi a canonului imită cântarea lui Moise după
trecerea Mării Roşii, a doua odă imită cântarea lui Moise când a încredinţat
leviţilor Legea (şi slujirea la Templu) şi aşa, după modelul celor nouă cântări
biblice, se alcătuiesc şi cele nouă ode ale canoanelor imnografice. Cântările
biblice s-au menţinut numai în slujba Triodului, când se citesc combinate cu
canoanele din Triod şi Minei, după regula de la sfârşitul Psaltirii, unde găsim
textele acestor cântări. Canonul este forma cea mai dezvoltată a poeziei religi-
oase creştine, deoarece reuneşte, într-o unitate nouă, cântări (ode sau peasne)
formate fiecare din câte trei sau mai multe strofe sau stihiri. Denumirea de
canon arată că aceste părţi componente (odele şi strofele) se supun unor norme
sau reguli determinate în ceea ce priveşte atât forma (structura), cât şi legătura
dintre ele. Ca fond, sunt de asemenea legate printr-o temă unitară: preaslăvirea
învierii sau a oricărui alt eveniment din viaţa Mântuitorului ori a Sfintei
Fecioare sau a diferiţilor sfinţi. De aceea, ca şi troparele, canoanele pot fi: ale
învierii, ale Crucii, ale Maicii Domnului ş.a.m.d.
Părţile componente ale canonului au o semnificaţie simbolică: cele nouă
ode (peasne) simbolizează cele nouă cete îngereşti care slăvesc pe Dumnezeu
şi sunt imitate de Biserica pământească, şi ea împărţită tot în atâtea categorii
ierarhice (cete): arhierei, preoţi, diaconi, ipo- diaconi, citeţi, cântăreţi, clerici
inferiori, monahi şi mireni (credincioşii laici). Cele nouă ode sau cântări ale
fiecărui canon se împart în trei grupe de câte trei cântări spre lauda Sfintei
Treimi. Canonul treimic, troicinic sau triadic este specific slujbei
Miezonopticii. După denumire, este o cântare spre lauda Sfintei Treimi,
exprimând dogma Sfintei Treimi (arată cele trei Persoane şi însuşirile Lor).
Canonul treimic este format din nouă ode, fiecare odă compusă din patru
strofe, din care ultima strofă a fiecărei ode este compusă în cinstea Născătoarei
de Dumnezeu. Canoanele treimice se deosebesc de troparele Treimii, care se
găsesc la sfârşitul Octoihului, şi se cântă în toate duminicile după Canoanele
treimice. Cea mai mare parte din imensul număr de canoane a fost încadrată
în slujba Utreniei în care canoanele (citite ori cântate) se intercalează după
ecfonisul „Cu mila şi îndurările...” (în zilele de rând, îndată după Psalmul 50)
465
şi înainte de svetilnă. Găsim însă canoane în rânduiala Pavecerniţei (în

perioada Penticostarului), a Miezonopticii de duminică şi a unora dintre
Sfintele Taine (Maslul) şi Ierurgii (ca înmormântarea). La Liturghie se
întrebuinţează numai cântarea a 111 - a şi a Vl-a din Canoane, ca Antifonul a
treilea (Fericiri) în duminici şi la sărbătorile sfinţilor. Canoanele alcătuiesc
cea mai strălucită expresie poetică în cultul ortodox a legăturii dintre Vechiul
şi Noul Testament.
Prima strofa de la fiecare dintre cele nouă cântări se numeşte irmos.
Irmosul serveşte ca model pentru celelalte stihiri sau strofe ale odei, cărora le
dă atât melodia, cât şi numărul de versuri şi silabe din care se compun. în
limba greacă, dppoc; înseamnă legător, arătând că această cântare serveşte
celorlalte tropare drept legătură şi model de cântare.
Unele canoane sunt formate numai din două ode şi se numesc diode sau
din trei (triode) sau patru (tetraode). Aceste canoane se află în cartea Triodului
şi se cântă la slujbele din Postul Mare. La canoanele de nouă cântări
(complete), de obicei, cântarea (oda) a doua a fost înlăturată din cărţile de
slujbă deoarece avea un caracter sumbru (pesimist), fiind făcută după modelul
blestemului lui Moise, care îi ameninţase pe evrei în pustie dacă vor călca
Legea Domnului. Canonul complet s-a păstrat în Triod (la slujbele din Postul
Mare).
Catavasiile sunt un fel de rezumat sau extras al canoanelor din care fac
parte. Ele sunt irmoase, adică primele strofe sau stihiri ale fiecărei ode din
anumite canoane. Fiecare praznic împărătesc îşi are catavasi ile lui formate
din irmoasele odelor din canonul sărbătorii respective; unele dintre
duminicile Triodului, ca şi zilele din Săptămâna Patimilor, au de asemenea
catavasii proprii.
Catavasia (Kaxa(3aaia - coborâre) are înţeles de pogorâre, care vine de
la faptul că, în vechime (în mănăstiri şi azi), cântăreţii celor doua
466
LITURGICA GENERALĂ
strane, după ce cântau troparele din odă, coborau din strane şi veneau în
mijlocul bisericii unde cântau împreună irmosul, adică troparul de la început.
La cele 9 cântări ale canoanelor se cântă catavasii în toate duminicile de
peste an, la sărbătorile împărăteşti, ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor cu
polieleu şi doxologie. Catavasiile acestor sărbători se cântă la răstimpurile
prevăzute în cărţile de slujbă479. De la I la 14 ianuarie se cântă Catavasiile
Botezului, de la Sfintele Paşti până în miercurea a IV-a se cântă Catavasiile
Sfintelor Paşti. în zilele de rând nu se cântă catavasii, ci se cântă sau se citesc
irmoasele canonului din ziua respectivă (din Minei). Irmoasele şi catavasiile
din Minei, Penticostar şi Triod cu privire la sărbătorile mari sunt adunate în
cartea de slujbă numită Irmologhion.
Din conţinutul canoanelor unor sinoade ecumenice şi din tâlcuirile la
aceste canoane rezultă unele indicaţii importante asupra felului cum trebuie să
se practice cântarea bisericească.
în primul rând, să fie cuviincioasă, fără răcnete, strigări sau tonuri înalte
nepotrivite cu sfântul lăcaş. Să se facă „cu vrednicie”, deoarece ca orice act
cultic, şi cântarea contribuie la sfinţirea credincioşilor, după cum zice Sf. Ap.
Pavel: „Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm (cântare), are
învăţătură [...]. Toate spre zidire să se facă” (I Corinteni 14, 26). „De vreme
ce cântând ne unim cu Dumnezeu, toţi creştinii (sunt datori) a păzi lucrul
acesta mântuitor. Iar mai ales cei îmbrăcaţi în ieraticească vrednicie” (Canonul
2 al Sinodului al VII- lea Ecumenic). Canonul 75 al Sinodului al VI-lea
Ecumenic precizează: „Cei ce vin în Biserici spre a cânta, voim nici strigări
necuviincioase a întrebuinţa şi firea spre răcnire a o sili, nici a zice ceva din
cele nepotrivite şi neînsuşite Bisericii. Ci cu multă luare aminte şi cu umilinţă
a aduce lui Dumnezeu, Privitorul celor ascunse, acest fel de psalmodie.”
Cântarea în biserică trebuie să fie naturală, nici guturală (din gât), nici nazală
sau alene. Tonurile înalte sunt potrivite, dar ele trebuie adaptate la
479
Catavasiile fiecărui praznic se cântă nu numai în însăşi ziua de serbare a praznicului
respectiv, ci şi în toate duminicile sau sărbătorile sfinţilor cuprinse în intervalul de timp de la
începutul preserbării praznicului (sau chiar mai înainte) şi până la sfârşitul după-serbării
praznicului (odovania). Astfel, de la 21 noiembrie până la 31 decembrie se cântă Catavasiile
Naşterii Domnului („Hristos Se naşte, slăviţi-L...”), precum ne arată Tipicul cel Mare, Iaşi, 1816,
cap. 21 şi 22, pp. 35-36, Catavasierul, Bucureşti, 1959, pp. 53-54 (şi ediţiile următoare ale acestui
Catavasier), precum şi însemnările din cărţile de slujbă (Minei, Triod şi Penticostar).
467
posibilităţile vocale ale cântăreţului. De asemenea, trebuie să se ţină seama de

volumul locaşului: „Nu se potriveşte o voce prea puternică intr-un spaţiu
strâmt”63.
BIBLIOGRAFIE
Arranz, M. (S.J.), „Les prieres sacerdotales des vepres byzantines“, în:

Orientalia Christiana Periodica, XXXVII (1971), pp. 85-124;
Bobrinskoy, Boris Pr., „Liturgies orientales”, în Dictionnaire dc
Spirituality (Paris), fasc. LXII-LXIII, 1976, col. 914-923;
Branişte, Ene Pr., „Istoria şi explicarea Vecerniei”, în: Biserica Ortodoxă
Română, LXXXIV (1966), 5-6;
Branişte, Ene Pr., „Slujba Utreniei, Istorie şi explicare”, în: Studii
Teologice, XXIV (1972), 1-2, pp. 70-89;
Branişte, Ene Pr., „Litia. Studiu comparativ al rânduielii în diferi tele
Liturghiere ortodoxe şi Manuale de tipic”, în: Studii Teologice, VIII (1956),
5-6;
Braun, J. (S.J.), Liturgisches Handlexicon, Regensburg, 1924;
Ciobanu, Gh., „Pripelele lui Filotei Monahul”, în Studii de etnomu
zicologie şi bizantinologie, voi. II, Bucureşti, 1979, pp. 269-292;
Fountoulis, I.M., Slujba Utreniei (în lb. greacă), Tesalonic, 1966;
Fountoulis, I.M., Vecernia mănăstirească (în lb. greacă), Tesalonic,
1971;
Godart, „Traditions anciennes de la grande priere eucharistique. La
tradition syrienne occidentale”, în: Les Questions liturgiques et parois siales,
XLVI (1965), pp. 248-278;
King, Archdale, Liturgie d’Antioche. Rite syrien et chaldeen, Paris Tours,
1967;
Mateos, J., De officio matutino et vespertino in ritibus orientalibus,
Roma, 1968/69;
loan D. LUNGULESCU, Manual de practică liturgică (Tipic), Bucureşti, 1926, p. 207.

Sava, Viorel Pr., „Cântarea şi arta bisericească în tradiţia bizantină. Locul
şi semnificaţia lor în cadrul cultului divin”, în: Dialog Teologic, VII (2004),
468
LITURGICA GENERALA
14, pp. 149-163;

Theodorou, Ev., „L’unite de la loi et la pluralisme liturgique”, în voi.
L’Eglise dans la Liturgic (Conf. S. Serge, 1979), Roma, 1980, pp. 377-394;
Trembelas, P.N., Riturile liturgice ale Egiptului şi Orientului (în 1b.
greacă), Atena, 1961;
Trembelas, P.N., „Rugăciunile Utreniei şi ale Vecerniei” (in lb. greacă),
în: OeoXoyia (Atena), XXIV-XXV (1953-1954); retipărit în Mucpbv
EvyoXogiov, voi. II, Atena, 1955, pp. 188-274;
(Vetelevski), P.V., „înţelesul şi structura celor şase psalmi”, (în rusă), în:
Jurnalul Patriarhiei Moscovei (XKypna/i M OCKOSCKOU Tlampuapxuu), 1968,
10, pp. 63-64;
Vintilescu, Petre Pr., Despre poezia imnografică din cărţile de ritual şi
cântare bisericească, Bucureşti, 1937;
Wegman, S.J., Gheschichte der Liturgie im Westen und Osten,
Regensburg, 1979.
469
r
CAPITOLUL III
IMNOGRAFI ŞI MELOZI (POEŢI BISERICEŞTI).

VALOAREA DOCTRINARĂ (CATEHETICĂ)
ŞI LITERARĂ (POETICĂ)
A IMNELOR BISERICEŞTI ORTODOXE
>
A. IMNOGRAFI ŞI MELOZI (POEŢI BISERICEŞTI)
Cântările religioase cuprinse în cărţile de cult ale Bisericii noastre

Ortodoxe (Liturghiei, Octoih, Triod, PenticostalMineie, Molitfelnic,
Irmologhion, Acatistier) sunt creaţii ale unor credincioşi plini de talent şi de
zel - poeţi şi compozitori bisericeşti începând din zorii vieţii creştine. Procesul
de formare a acestor compoziţii a durat până în secolul al XV-lea, deşi nimic
nu împiedică apariţia lor şi în secolele următoare, până azi, căci menirea lor
este să dea expresie sentimentului religios şi să-l înfrumuseţeze, sentiment
care permanent va simţi nevoia de exteriorizare.
în cultul Bisericii Ortodoxe sunt cunoscute chiar din secolul al II-lea
creaţiile unor astfel de credincioşi inspiraţi, care nu numai au căutat să adauge
cultului creştin incipient, pe lângă psalmii şi cântările scripturistice,
compoziţii noi, dar au căutat să şi organizeze intr-un tel viaţa noului cult.
Astfel putem vorbi, în secolul al II-lea, despre Sf. Ignatie Teoforul,
episcopul Antiohiei (t 107), care preamăreşte pe Hristos în „cântări” şi
„imne”, şi care introduce cântarea antifonică, ceea ce presupune o formă de
organizare a desfăşurării cultului creştin64.
H
SF. IGNATIF. TEOFORUL, Epistola către Efeseni, 4, in PG 5, col. 648, şi în coli. Părinţi şi
Scriitori Bisericeşti, voi. 1, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
470
’
471
Sf. Iustin Martirul şi Filosoful (t 165) a fost autor de imne şi de reguli de
cântare, cuprinse în cartea Psaltis, din păcate, pierdută65.
Secolele al IlI-lea şi al IV-lea sunt mai bogate în creaţii imnografice,
compuse de imnografi şi scriitori bisericeşti profunzi şi talentaţi: Clement
Alexandrinul (t 215), Sf. Antinoghen Martirul, episcopul Sevastei (t 311), Sf.
Atanasie al Alexandriei (t 374), Sf. Efrem Şirul (t 373), Sf. Grigorie Teologul
(t 390), Sf. Ambrozie al Mediolanumului (t 397) ş.a.
Clement Alexandrinul, autorul cunoscutei cărţi Pedagogul (nume
simbolic pentru Iisus Hristos), ne dă în ultimul capitol (12) al cărţii a
III- a un imn din şase strofe, pe care îl închină lui Iisus şi în care vorbeşte
despre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: „Pe pruncii Tăi, îndrumă- i, o!
Tată! [...] Pe urmele lui Hristos / Aflăm calea cerească / [...] Cu-a Duhului
rouă / De la Duhul rouraţi [...] / Să-nălţăm laolaltă / Glas de laudă înaltă / Imn
de slavă curată / Lui Hristos împărat”66.
Sf. Antinoghen Martirul, episcopul din Sevasta (t 303 sau 311), amintit
în Sinaxarul ortodox la 16 iulie, ne-a lăsat vechiul şi frumosul imn creştin
Lumină lină, din slujba Vecerniei.
Părerile că acest imn ar aparţine Sfântului Sofronie, patriarhul
Ierusalimului (t 638), nu sunt întemeiate, deoarece scriitori aproape
contemporani vorbesc despre existenţa imnului, iar Sf. Vasile cel Mare, în
secolul al IV-lea67, vorbeşte despre atribuirea acestui imn Sfântului
Antinoghen. Acesta va fi contribuit la introducerea şi răspândirea imnu lui în
Biserica Orientului68.
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, pp. 158-159; NICHIFOR CALIST, Istoria bisericească, XIII, 8;
SOCRATE SCOLASTICUL, Istoria bisericească, VI, 8.
65
Cf. EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericească, V, 28, in coli. Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti voi. 13, trad. Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1987, p. 169, unde vorbeşte despre imne hristologice în secolul al Il-lea.
66
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, în PG 8, col. 247-684, şi în coli. Părinţi şi
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, pp. 361-362.
*" SF. VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh, XXIX, 73,29, în PG 32, col. 205 A, şi in coli
Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 12, trad. Pr. C. Corniţescu, Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, p. 87; cf. Pr. Ene BRANIŞTI
„Istoria şi explicarea slujbei Vecerniei”, în: Biserica Ortodoxă Română, LXXXI (1963), 5 o p.
515, nota 7.
68
Imnul Lumină lină (cpcoc iXapov, lumen iucundum - lumină aducătoare de bucurie), c.m
se cântă sau se citeşte la Vohodul cu cădelniţa din cadrul slujbei Vecerniei, este unul dintre cele
472
LITURGICA GENERALĂ
Sf. Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei (t 374) a contribuit la

înfrumuseţarea şi organizarea cântării bisericeşti, întărind autoritatea ei în
Biserică480. Lui i se atribuie compunerea imnului Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară.
mai vechi imne de inspiraţie creştină, intrate în uzul liturgic. După unii istorici, imnul provine
chiar din veacul al Il-lea sau al 111-lea (M.J. ROUET DE JOURNEL, Enchiridion patnsticinn,
Freiburg im Breisgau, "'1937, p. 30, sub titlul Hymnus vesperinus Graeconnn). întrebuinţarea lui
in cult, ca imn specific al rugăciunii de seară, prin care creştinii aduceau lui Dumnezeu
„mulţumirea pentru sfeşnic”, este menţionată în chip expres încă din veacul al IV-lea, de către Sf.
Vasile cel Mare, care citează din el un fragment, numindu-1 cântare veche (dpâia (pu>vf|),
cunoscută de pe atunci ca fiind a Sf. Antinoghen Martirul (episcop din Sevasta Capadociei,
martirizat in persecuţia lui Diocleţian, între anii 303-311, şi amintit in Sinaxarul ortodox la 16
iulie). Pe baza tradiţiei asemuite de Sf. Vasile cel Mare, suprascrierile din Ceasloavele greceşti
prezintă acest străvechi imn ca „facere” (rtoiiţpa - opera), compoziţia aceluiaşi sfânt episcop martir
(Orologhion to mega, Veneţia, 1870, p. 142, şi Orologhion to mcga, Atena, 1890, p. 122). Numai
Ceasloavele româneşti îl pun greşit pe seama Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (t 638)
(Ceaslov, Târgovişte, 1713, Braşov, 1835, Neamţ, 1835, Bucureşti 1945, p. 134, Orologiul Mare,
ed. a Il-a Sfântului Sinod, Bucureşti, 1896, p. 118, cf. Ceaslov (sârbesc), Lubliana, 1929, p. 176).
După cuprins, imnul Lumină lină are un caracter hristologic şi totodată trinitar. F.l este adresat lui
Hristos, Care este „Lumina cea lină (aducătoare de bucurie) a slavei Tatălui ceresc”, dar totodată
afirmă, cu precizie, atât distincţia celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, cât şi unitatea lor în
Dumnezeire („lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu”). De aceea, se crede că
textul a fost alcătuit şi introdus în serviciul liturgic pe vremea discuţiilor trinitarc şi hristologice,
din veacurile al IlI-lea şi al IV-lea. Acest text constituie de altfel un ecou fidel al celei mai vechi
rugăciuni de mulţumire pentru lumina de seară, care ni s-a transmis in cadrul ritualului descris în
Rânduiala bisericească egipteană (Pr. Ene BRANIŞTE „Istoria şi explicarea slujbei Vecerniei”, pp.
526-528). în vechime, imnul se cânta în momentul când pe cer se ivea Luceafărul de seară, iar în
biserici se aprindea (se aducea) sfeşnicul cu lumina menită să împrăştie întunericul serii. Textul
imnului vorbeşte de această lumină, de lumânarea sau sfeşnicul purtat înaintea preotului la vohodul
Vecerniei sărbătorilor, dar mai ales la ritul luminii (sfeşnicului) din rânduiala Vecerniei unite cu
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, in Păresimi („Văzând lumina cea de seară”). Lumina care
apărea în mijlocul credincioşilor adunaţi pentru rugăciunea de seară era ca o prezenţă simbolică a
Mântuitoralui (cf loan 8, 12), iar rostirea sau cântarea imnului în acest moment voia să spună că,
în haosul şi întunericul in care se zbătea omenirea din perioada Legii Vechi, aşteptarea şi venirea
lui Mesia erau ca Luceafărul de seară, ca o stea călăuzitoare, dătătoare de nădejde (E. BRANIŞTE,
„Istoria şi explicarea slujbei Vecerniei”, p. 528).
69
O împrejurare din viaţa Sfântului Atanasie arată cât de organizată era cântarea in biserică
in vremea sa şi ce influenţă putea să exercite asupra celor care o ascultau. Arienii, duşmanii săi,
intră în biserică să-l aresteze chiar în timpul Sfintei Liturghii. Ascultând frumoasa cântare din
biserică şi văzând râvna credincioşilor care participau la ea, arienii sunt atât de impresionaţi, încât
au plecat dând pace Sfântului Atanasie (SOCRATE SCOLASTICUL, Istoria bisericească, II, 12; cf
SOZOMEN Istoria bisericească, VI, 5).
473
Un mare imnolog din secolul al IV-lea este Sf. Efrem Şirul (t 373 sau
379). El a compus un mare număr de imne, prin care caută să stăvilească
propaganda ereziei gnostice, care folosea cântarea bisericească pentru a face
prozeliţi.
Sf. Efrem Şirul a scris peste 80 de imne în cinstea Sfintei Fecioare Maria,
peste 27 de imne închinate Naşterii Domnului, peste 50 de imne despre
Biserică, tot atâtea împotriva învăţăturilor greşite şi despre dreapta credinţă,
precum şi numeroase rugăciuni de o mare frumuseţe, intrate în cultul Bisericii
Ortodoxe7", firmele sale despre Sfânta Fecioară au fost introduse în Octoih de
Pavel de Amora, imnograf din secolul al Xl-lea; aceste imne se cântă la
Vecernia de marţi, joi şi vineri. Sinaxarul canonului din 23 februarie are
cuvinte de mare laudă: „[...] căruia zice-se că i s-a vărsat «dar» de la
Dumnezeu, prin care scriind multe scripturi pline de umilinţă, cu acelea a
îndreptat pe mulţi spre faptele cele bune”. Poezia imnelor sale e străbătută de
smerenie şi evlavie. Sf. Efrem Şirul este unul dintre autorii Mineiului ortodox,
împreună cu Sf. Grigorie Teologul (t 390).
Sfântul Grigorie este indirect autorul multor imne şi cântări intrate în
cult. Indirect, căci el n-a scris imne în mod special, dar a ţinut cuvântări şi
predici cu texte poetice atât de frumoase, încât ele au fost extrase de imnologi,
care le-au compus muzica adecvată. Astfel de texte sunt din cuvântările sale
la Ziua învierii sau la Naşterea Domnului. Ele au inspirat firmele cu acelaşi
titlu pentru aceste sărbători, compuse de melozi ca Sf. loan Damaschin, Sf.
Cosma de Maiuma ş.a. Textele Sf. Grigorie Teologul le găsim în Catavasiile
Naşterii Domnului (Hristos Se naşte, slăviţi-L...) şi în Catavasiile Învierii
(Ziua învierii, să ne luminăm...) şi cuvintele din Axionul Paştelui: Luminează-
Te, noule Ierusalime... inspirate din Isaia 60, 1 ş.u. Textele cântărilor luate
din predicile lui au intrat în Mineiul ortodox.
Un rol important în dezvoltarea cultului ortodox îl are Sf. Vasile cel Mare
(t 389), atât prin compunerea Liturghiei (care-i poartă numele)
" Eusebiu POPOVICI, Istoria bisericească, traci. + ATAINASIE GHERMAN AL ARGEŞULI I

Bucureşti, voi. 1,1901, p. 532. Sfântului Efrem Şirul i se atribuie aproximativ 100 de mii de vei
suri (SOZOMF.N, Istoria bisericească, III, 16) pe care le-a tradus din limba siriană în greacă; cf.
l.S ASSEMANI (Arhiepiscopul Tirului), Biblioteca Orientalis Clementino-Vaticana, 1719-1728, p.
5't 71 Liturghia Sf. Vasile cel Mare se săvârşeşte de zece ori pe an: în Ajunul Crăciunului şi
Ajunul Bobotezei (dacă Ajunul cade sâmbătă sau duminică, Liturghia aceasta
474
LITURGICA GENERALĂ
cât şi printr-un mare număr de rugăciuni şi cântări intrate în Evhologhiu şi

Ceaslov sub titlul: Facerile lui Vasile cel Mare. Şi în cinstea Sfântului Vasile
s-au compus imne, tropare, condace, stihiri şi canoane imnografice care au
intrat în Mineiulpe ianuarie, imne compuse de imnografi ca St. Anatolie al
Constantinopolului, Sf. Gherman al Constantinopolului, Vasile Monahul şi
Sf. loan Damaschin.
Un merit deosebit pentru dezvoltarea cultului Bisericii îl are Sf. loan
Gură de Aur (t 407) prin compunerea Liturghiei care-i poartă numele şi printr-
un mare număr de tropare la slujbele de noapte. Liturghia sa e mai mult o
prescurtare a Liturghiei Sfântului Vasile; deşi unii liturgişti2 au tăgăduit
autenticitatea Liturghiei Sfântului loan, alţii au dovedit şi au demonstrat
paternitatea Sfântului loan asupra Liturghiei cu numele său, în care au mai
pătruns unele rugăciuni ale Proscomidiei şi cântările de la sfârşit (de exemplu,
cântările: Unule- Născut, Trisaghionul, Heruvicul, Simbolul de credinţă). El
a sporit numărul antifoanelor din slujbele de noapte, spre a combate
arianismul. în Evhologhiu sunt rugăciunile şi cântările lui sub titlul Facerea
lui loan Gură de Aur şi, de asemenea, şi în Ceaslov. Liturghia Sfântului loan
se săvârşeşte în tot timpul anului bisericesc, în afară de zilele când e rânduită
Liturghia Sf. Vasile cel Mare şi cea a Sf. Grigorie Dialogul.
Sf. Anatolie, patriarhul Constantinopolului (t 458), este autorul unor
stihiri numite anatolica (civa0oÂ.u<d) şi al troparelor învierii ce se cântă
sâmbăta la Vecernie, introduse în Octoih de Sf. loan Damaschin, care a
coordonat această carte. Conţinutul doctrinar al imnelor sale apără dreapta
învăţătură împotriva lui Nestorie şi Eutihie, slăvesc Coborârea la iad a
Mântuitorului şi urmările Jertfei lui Hristos privind mântuirea neamului
omenesc.
se face in ziua sărbătorii şi nu in ajun), Ia 1 ianuarie, când este şi ziua de pomenire a Sfântului
Vasile, in cele dintâi cinci duminici din Postul Mare, în joia şi în sâmbăta din Săptămâna Mare.
Prosper GUERANGER, Institutions liturgiques, voi. 1, Paris, 1840, p. 110. Poziţia lui
Prosper Gueranger a fost contrazisă de liturgiştii care apără autenticitatea Liturghiei Sf. loan
Hrisostom şi a Sfântului Vasile: R.P. MACH, Le tresor du pretre, voi. I, Paris, 1874, p. 232. Tradiţia
Orientală prin Proclu, patriarhul Constantinopolului (f 1203), Ieremia, patriarhul
Constantinopolului (t 1594) ş.a. afirmă in unanimitate autenticitatea Liturghiei Sf. loan Hrisostom.
475
Sf. Chirii al Alexandriei (t 444) i se atribuie introducerea în cult a Imnului
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care se cântă la slujbele cu rugăciuni din
afara Bisericii (la procesiuni, slujbe împotriva unor calamităţi ş.a.) şi la slujba
Vecerniei.
în secolul al Vl-lea se remarcă printre mulţi compozitori Sf. Roman
Melodul, „scriitorul de cântări” sau „Dulce-Cântăreţul”, episcop al Smirnei în
prima jumătate a secolului al Vl-lea. A compus aprox. 1000 de imne, dintre
care multe au rămas până azi. A compus cântări la sărbătorile Mântuitorului,
a Sfintei Fecioare şi ale sfinţilor. El este considerat creatorul condacelor şi
icoaselor în cultul ortodox. Una dintre cântările cele mai frumoase este
condacul de la Naşterea Domnului sau Condacul Crăciunului: Fecioara astăzi
pre Cel mai presus de fiinţă naşte...; a corn pus condace şi la întâmpinarea
Domnului, la Bobotează, la ziua nume lor Sfinţilor Petru şi Pavel, la cele două
Duminici ale lăsatului de sec dinaintea Postului Mare, la Duminica Floriilor,
la Vinerea Mare, la ziua învierii, a înălţării la cer ş.a. în Mineiul pe octombrie,
el este pomenit şi lăudat fiind numit „sfeşnic luminos” şi „vioara cea de
cântare”481.
Epoca de înflorire a condacului în imnografia bisericească
Această epocă este cuprinsă între secolele al Vl-lea şi al Vll-lea, când au

trăit mulţi autori de condace: Grigorie, Cosma, Chiriac, Dometius.
împăratului Justinian i se atribuie compunerea şi introducerea în cult a
Imnului „Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu... ('O Movoyevfţc;
Yioc; KCU Aoyot; TOU 0eou), pentru a combate erezia monofizită. Acest imn se
cânta odinioară în rânduiala Vecerniei cu cân ţări, descrisă de Sf. Simeon al
Tesalonicului482, care atribuie acest imn SI
481
Mineiul pe octombrie, Neamţ, 1845 (foaia 1 şi 2). Despre Sf. Roman Melodul s-a sui',
mult atât in literatura teologică răsăriteană, cât şi în cea apuseană. Una dintre cele mai bimr ediţii
critice asupra operei Cuviosului Roman Melodul este: ROMANOS LE MELODE, Hynwc' Jose
GROSDIDIER DE MATONS (ed.), in coll. Sources Chretiennes, voi. i 10, Cerf, Paris, 1965; 11 recenzia
Pr. Ene BRANIŞTE, în: Ortodoxia, XVII (1965), 4.
7!
SF. SIMEON AL TF.SALONICULUI, Despre sfânta rugăciune (Despre sfintele slujbe) cap. 348,
în PG 155, col. 635, şi în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., trad, f CHESARII A I RÂMNICULUI,
Toma TEODORESCU (ed.), Bucureşti, 1866, p. 227.
476
LITURGICA GENERALĂ
Chirii al Alexandriei. Imnul, care s-a păstrat şi in Liturghia sirienilor iacobiţi,

este pomenit şi în rânduiala Vecerniei descrisă de un Tipicon- manuscris de la
Ierusalim, din secolele XV-XVP.
Iustin al II-lea (t 578) hotărăşte introducerea în cult a Imnului heruvimic
(Noi, carepre heruvimi) şi a Chinonicului Cinei Tale celei de Taină483 484,
Unul dintre cei mai vechi scriitori de imne triodice, din secolul al VII-lea,
este Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului (t 638).
Triodicele Sfântului Sofronie s-au tipărit abia în secolul al XIX- lea,
împreună cu cântările altor mari melozi ca Sf. loan Damaschin, Sf. Teodor
Studitul, Iosif Studitul ş.a. Astăzi triodicele lui nu mai sunt incluse în Triod,
dar în secolul al X-lea erau încă în uz în cultul ortodox :. Sfântul Sofronie a
scris foarte multe triodice, dar şi numeroase imne, dintre care tropare şi
idiomele la Naşterea Domnului şi la Vinerea cea Mare, precum şi stihira întâi
la Sfinţirea apei din ziua Bobotezei.
Gheorghe, episcopul Siracuzei (t 669), numit de Mineiul grecesc şi
Sicheliotul, este cel care a scris numeroase tropare la Naşterea şi Arătarea
Domnului, la Sfântul Dimitrie ş.a.
în secolul al VII-lea se remarcă printre autorii de cântări bisericeşti şi
Serghie, patriarh al Constantinopolului (610-638). El a scris printre altele şi
Acatistul Maicii Domnului, o frumoasă cântare de mulţumire şi laudă către
Fecioara care a apărat oraşul, scăpându-1 de năvălitorii barbari (626). Acest
Acatist a fost atribuit fără temei lui Gheorghios Pisidis (6 Iliai6r|c;), diacon la
Patriarhia din Gonstantinopol, contemporanul lui Serghie. Lui i se atribuie
Heruvicul Acum puterile cereşti de la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
în secolele al VIII-lea şi al IX-lea înfloreşte poezia canoanelor
imnografice.
Unul dintre cei mai de seamă creatori de canoane şi imne, remarcabile
prin frumuseţea formei şi profunzimea gândirii este, în secolul al VlII-lea,
Sf.Andrei Criteanul, episcop al Cretei (t 740). El a compus Canonul cel Mare
' V. GRUMEL, „L’auteur et la date de la composition du tropaire O monogenâs”, în: Echos

d’Orient, XXII (1923), pp. 398-418.
484
Pr. Petre VINTILESCU, Două imne îngereşti la Liturghie, Piteşti, 1927, pp. 30-31. Angelo
MAI, Spicelegium românimi, IV, Roma, 1840, pp. 126-222; cf. Pr. Vasile MITROFANOVICI,
Liturgica Bisericii Ortodoxe, Teodor TARNAVSCHI, t NECTARIE COTLARCIUC (Mitropolitul
Bucovinei) (eds), Cernăuţi, 1929, p. 263.
477
(de pocăinţă) din Triod. Acest canon, format din 250 de tropare, se citeşte în
întregime în Postul cel Mare, după rânduiala din Tipic. Se cântă întreg la Denia
de miercuri seara din săptămâna a cincea a Postului Mare, iar parţial, în
primele zile ale primei săptămâni din Păresimi, la Pavecerniţă (de luni până
joi, câte o parte din stilurile de la toate peasnele în fiecare zi). Sf. Andrei
Criteanul a mai scris stihuri şi pentru unele sărbători din afara Postului Mare:
Naşterea Mântuitorului, întâmpinarea Domnului, înălţarea Sfintei Cruci,
Naşterea Sfintei Fecioare ş.a. în Mineiulpe iulie se laudă meritele de slujitor al
Evangheliei şi de prolific compozitor ale Sf. Andrei Criteanul.
Sf. loan Damaschin (t 749), marele apărător al cultului icoanelor, a
compus Canoanele învierii celor opt glasuri din Octoih, care se cântă după
doxologie la Utrenie (xporcdpia dvaardaipa). Călugăr la Mănăstirea „Sfântul
Sava” de lângă Ierusalim, Sf. loan Damaschin a fost un cărturar şi mare
cunoscător al cântării bisericeşti. El îşi suprascria stihirile cu numele Ion
Monahul. A îmbunătăţit mare parte din cântările şi iînnele existente, care se
cântau în biserică, şi a compus altele noi, adunându-le în Octoih (sau Cartea
de cântări după cele opt glasuri, în gr. UKicotţxoc). A scris stihiri care se
cântă şi la Vecernie şi la Utrenie, numite apostihii, care au ca temă tot învierea.
Ele se încheie cu câte o stihiră mai importantă înaintea căreia se cântă
doxologia mică (Slavă Tatălui...) şi care se numesc dogmatice ale glasurilor.
Se numesc dogmatice fiindcă, în afară de laudele aduse Născătoarei de
Dumnezeu, dezvoltă o dogmă, cum sunt ca cea despre întruparea Domnului,
despre cele două firi, dumnezeiască şi omenească, în Hristos, despre Cruce şi
înviere.
în afară de Canoanele învierii, a scris canoane la Naşterea şi Botezul
Domnului, la înălţare, la Cincizecime şi Schimbarea la Faţă, la Adormirea
Maicii Domnului ş.a.
A compus irmoase şi tropare ca: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Uşa
milostivirii, Axionul De Tine se bucură, şi a completat cântările de la Slujba
înmormântării, începută de Sf. Efrem Şirul. în Mineiul pe decembrie sunt
lăudate meritele lui de compozitor şi melod, fiind numit: „loan Cuvântătorul
de Dumnezeu” sau „David cel dulce-cuvântător” „alăută dulce”, „vioara
dumnezeiască” ş.a.
478
LITURGICA GENERALĂ
Sf. Cosma de Maiuma (t 781) (Cosma Melodul), contemporan şi vieţuitor

în aceeaşi mănăstire cu Sf. loan Damaschin, ajunge episcop de Maiuma, in
Fenicia, la anul 743. A scris mai multe canoane, între care: Canonul
Crăciunului (Hristos Se naşte, slăviţi-L!), canoane la Botezul Domnului, la
întâmpinarea Domnului, la Duminica Floriilor, la Joia Mare, la înălţarea la cer
şi Schimbarea la Faţă a Domnului ş.a. Lui se atribuie compunerea Axionului
Cuvine-se cu adevărat, dar, din datele legate de scrierile lui, el a compus numai
partea a doua a acestui Axion: Ceea ce eşti mai cinstită...78. Partea de la început
a Axionului s-a scris mai târziu (prin secolul al X-lea) şi se atribuie unui
călugăr din Muntele Athos485 486.
Cele mai multe dintre canoanele Triodului au fost scrise de Iosif Studitul
(t 830) şi Sf. Teodor Studitul (t 826), în secolele VIII-IX, ieromonahi la
Mănăstirea Studion din Constantinopol. Ei sunt socotiţi autorii Triodului, în
sensul că ei au adunat tot ce se cânta până în timpul lor în Sfântul şi Marele
Post, le-au pus în rânduială şi au adăugat compoziţiile lor proprii: canoane,
stiluri, tropare şi trei cântânde (tripes- niţe). Alături de fraţii Iosif şi Teodor
Studitul, mai sunt alţi aprox. 20 de autori ai Triodului, dintre care mai de seamă
sunt Sf. loan Damaschin şi Sf. Andrei Criteanul.
Sf. Teofan Mărturisitorul (t 843), mitropolit al Niceei, este autorul a peste
130 de canoane mineale. împreună cu Iosif Scriitorul de cântări (t 883), călugăr
la Constantinopol, a completat Octoihul lui Damaschin de peste săptămână. Şi
Iosif a compus 48 de canoane mineale şi cântările din toate zilele
Penticostarului, canoane la Acatistul Sfintei Fecioare şi al Sfinţilor îngeri, a
scris pe cele opt glasuri canoanele de pocăinţă ale Sf. loan Botezătorul, ale
Crucii, ale Sfântului Nicolae şi ale tuturor sfinţilor. I se atribuie peste 214
canoane487.
Tot în secolul al IX-lea, se remarcă Ştefan şi Iosif Graptul. Ştefan Graptul,
mitropolit al Niceei (t 843), este autor al canoanelor Sfinţilor
îngeri pe cele 8 glasuri din Octoih, care se cântă luni la Utrenie. Iosif Graptul,
Scriitorul de cântări sau Imnograful, a compus multe canoane în cinstea
485
Textul apare in psalmodia de la Denia din Joia Mare, compusă de el.
486
Vezi Rânduiala pomenirii Cuvioşilor Părinţi ave in Sfântul Munte al Athosului au stră-
lucit cu sihăstria, Bucureşti, 1900, p. 38.
*“ t MELCHISEDEC AL ROMANULUI, Tipic asupra serviciilor divine, Bucureşti, ’1905,
P 13-
479
sfinţilor din Mineie, precum şi canoanele celor opt glasuri pentru zilele de rând
ale săptămânii, din Octoih (se păstrează de la el 175 de canoane).
Canoanele din Octoih ale Sfintei Treimi de la Miezonopticele duminicilor
au fost compuse de Mitrofan, mitropolitul Smirnei (secolul al IX-lea).
La completarea cărţilor de cult au mai contribuit şi împăraţii compozitori
Leon înţeleptul sau Filosoful (t 911) şi fiul său Constantin al VlII-lea
Porfirogenetul (t 959). împăratul Leon a compus stilurile numite ale
Evangheliei şi cele 11 svetilne duminicale, care sunt în legătură cu cele 11
duminici ale învierii, precum şi stihiri la Vecernia din Duminica Floriilor.
Multe stihiri compuse de el au intrat în Triod sub titlul Facerea lui Leon,
împăratul, precum şi în Minei, cu titlul Facerea lui Vizantie.
Fiul său, Constantin VlII-lea Porfirogenetul, e autor al luminânde- lor
duminicale, cu care a contribuit la completarea Octoihului*b
în Biserica Ortodoxă Greacă, Octoihul cuprindea numai imnele Sf. loan
Damaschin; ediţiile mai noi ale Octoihului grec conţin numai ritualul din zilele
de duminică. Tot restul formează la greci o carte numită Paraclitic
(Ttapai<\r|TiK6v - mângâietor)62.
Ion Mavropol, zis şi loan Monahul, arhiepiscopul Euhaidei (secolul al IX-
lea), a alcătuit 24 de canoane de umilinţă închinate lui Iisus şi Canonul
îngerului păzitor. El a făcut şi o codificare a Mineielor, sistematizând şi
reglementând întrebuinţarea în slujbă a canoanelor compuse până în vremea
lui.
Sf. Metodie al Constantinopolului (t 846) a compus slujbele nece sare
pentru sfinţirea celor care vin din altă credinţă decât cea creştină, a scris
mărimuri la Laudele din 21 mai. Unii cred că el a compus şi rându iala slujbei
Logodnei şi a Cununiei. 488 489 490 491
începând cu secolul al X-lea, scade numărul compozitorilor şi scriitorilor
de cântări bisericeşti, în parte pentru că aproape se încheiasem şi cărţile de cult.
Lui Simeon Metafrastul (t 970) i se atribuie Canonul Cuvioasei Maria
Egipteanca (1 aprilie), revizuirea Vieţilor de sfinţi şi compunerea de rugăciuni
la Sfânta Euharistie.
488
NICHIFOR CALIST, Istoria bisericească, XIII, in PG 146; cf. Pr. P. VINTILESCU, Poc.iu
imnografică..., Bucureşti, 1937, p. 128.
s:
N. LEBEDEV, Liturgica sau explicarea serviciului divin, trad. I.M. Filip, Bucureşti, 1899.
p. 217; cf. t MELCHISEDEC AI. ROMANULUI, Tipic asupra serviciilor divine, p. 11.
480
I
LITURGICA GENERALĂ
Nichifor Vlemide (Blemmydes), teolog bizantin din secolul al XlII-lea, a

alcătuit culegerea Psalmii aleşi şi e autorul cântărilor numite mărimuri.
împăratul Niceei, Teodor II Lascaris (secolul al XlII-lea) a compus un
foarte frumos Paraclis al Maicii Domnului.
în secolul al XIV-lea, Nichifor Calist este autorul Sinaxarelor din Triod
şi din Penticostar.
Cu secolul al XV-lea se poate considera că se încheie numărul cân-
tăreţilor, melozilor şi imnologilor bisericeşti, deşi mai sunt încă unele nume şi
după aceea, dar nereprezentative.
Pentru Biserica Apuseană sunt de reţinut numele: Sf. Ambrozie al
Mediolanumului (t 397), Celestin (432), Leon cel Mare (t 461), episcopi ai
Romei, autori de imne introduse în Liturghia romană.
Sfântul Ambrozie introduce cântarea antifonică în Biserica Apuseană,
precum şi imne proprii, printre care Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm&\
Sf. Grigorie cel Mare (Dialogul), al Romei (t 604), uniformizează cântarea
bisericească apuseană. El este şi autorul Liturghiei care îi poartă numele şi care
se săvârşeşte în zilele de peste săptămână din Postul Mare, afară de sâmbete,
de lunea şi marţea întâi din Postul Mare, de Joia şi Vinerea Patimilor. Liturghia
aceasta se mai numeşte şi Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, pentru că
pâinea şi vinul pentru această slujbă se sfinţesc în duminica anterioară. 492
492
Astăzi s-a demonstrat că imnul Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm este creaţia Sf. Niceta de
Remesiana (t 414): Pr. loan G. C OMAN , Scriitori bisericeşti din epoca străro- mână, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, pp. 157-164; t N ESTOR
V ORNICESCU , Primele scrieri patristice in literatura noastră. Sec. IV-XYl, Ed. Mitropoliei Olteniei,
Craiova, 1984, pp. 82-93; MihaiL D IACONESC U , Istoria literaturii dacoromâne, Ed. Alcor Edimpex,
Bucureşti, 1999, pp. 642-649 (n.red.).
481
loan, episcop de Saragosa (t 615), a compus imne care au intrat în

Liturghia gotică.
Călugărul englez Beda Venerabilul (t 735) este autorul multor imne
liturgice.
B. VALOAREA DOCTRINARĂ ŞI LITERARĂ

A IMNELOR BISERICEŞTI ORTODOXE
Imnologia a avut de la început un caracter mai mult dogmatic, ea fiind

stimulată în mare măsură de lupta cu ereticii. în aceste condiţii, imnologia s-a
transformat într-o adevărată replică dogmatică sau doc trinară, aşa cum putem
desprinde din textele multor cântări bisericeşti, ale căror titluri înseşi sunt
sugestive.
Dogma Sfintei Treimi şi însuşirile lui Dumnezeu le găsim într-una dintre
cele patru doxologii mari de la sfârşitul Utrenierului: „împărate ceresc,
Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule Născut, Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte”. Dogma Sfintei Treimi e for mulată simplu şi
fundamental în troparele Sfintei Treimi din Utreniei\ în cântări la
Miezonoptică: „Cuvine-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea mai presus de
Dumnezeire, Pre Tatăl Cel fără de început şi a toate Lucrător, pre Cuvântul Cel
împreună Iară de început, Care din Tatăl mai înainte de veci, fără stricăciune
S-a născut, şi pre Sfântul Duh, Cel Ce din Tatăl fără de ani purcede”; „Să
lăudăm toţi cum se cuvine pre Dumnezeu, cu cântări dumnezeieşti: pre Tatăl
şi pre Fiul şi pre Duhul cel dumnezeiesc, Stăpânirea cea în trei ipostasuri, o
împărăţie şi o Domnie”; „...pe Care o laudă toţi pământenii şi o slăvesc puterile
cereşti, Căreia toţi cu credinţă se închină”; „...Unimea cea întreit numărată, cu
laude sa o mărim”84.
Dogma învierii şi „sfărâmarea porţilor iadului” este tălmâ cită în
Troparele învierii, în primul rând de sedelne (catisme) şi in Binecuvântările
învierii din Utreniei„Piatra find pecetluită de iudei şi
Ceaslov, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2014, pp. 52-3'
ostaşii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind
482
LITURGICA GENERALĂ
lumii viaţă. Pentru aceasta puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă:
Slavă învierii Tale, Hristoase, slavă împărăţiei Tale, slavă iconomiei Tale,
Unule, iubitorule de oameni”493.
Dreapta învăţătură despre Iisus Hristos şi Maica Domnului stabilită la
Sinodul al IlI-lea Ecumenic din Efes, la 431, este oglindită şi în poezia imnelor
Sf. Chirii al Alexandriei, autorul frumosului imn Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, bucură-te!, care se cântă până azi la sfârşitul Vecerniei.
Replică la erezia nestoriană avem în Troparul Născătoarei de Dumnezeu:
„Gavriil zicând Ţie, Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul S-a

întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis Dreptul
David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe
Făcătorul Tău. Slavă Celui Ce S-a sălăşluit întru Tine; slavă Celui Ce a ieşit
din Tine; slavă Celui Ce ne-a mântuit pre noi, prin naşterea Ta!”"494.
Conţinut mariologic prezintă şi sedealna a IlI-a:
„Maică a lui Dumnezeu, pre tine te ştim toţi, cei ce cu dragoste

alergăm la a ta bunătate; că şi după naştere te-ai arătat Fecioară cu adevărat;
pre tine te avem, păcătoşii, folositoare; pre tine mântuire întru ispite te-am
câştigat, pre tine una cea cu totul tară prihană”495.
Ereziile gnostice au avut ca răspuns din partea creştinilor îmbogăţirea

cultului creştin cu o imnologie vastă, în conţinutul căreia s-a afirmat învăţătura
de credinţă bazată pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Arianismul în special
este stăvilit de Sf. loan Gură de Aur, care introduce cântarea antifonică în
Sfânta Liturghie, ca replică la cântările de imne cu conţinut arian răspândite
între adepţii ereziei ariene496.
493
Catavasier, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
2000, p. 25.
494
Catavasier, p. 25.
sr
Catavasier, p. 44.
496
S OZOME N , Istoria bisericească, VIII, 8; T ERTULIAN , Despre trupul lui Hristos (De carne
Christi), VIII, in PL 2, col. 781.
M
Cf. Cronica lui Teofan, in PG 108, col. 244 B, 248 A; A NASTASIE B IBLIOTECARUL , Istorm
483
Preot Prof. Unfa Dr. Ene B RANIŞTE
Disputelor antitrinitare alimentate de erezia lui Arie, le pun capăt

Sinoadele Ecumenice I de la Niceea (325) şi II de la Constantinopol (381), dar
şi imnologia creştină, care înfloreşte prin cântările de aleasă poezie a marilor
teologi creştini, ca Sf. loan Gură de Aur, Sf. Grigorie Teologul ş.a.
Imnele şi cântările religioase se încarcă de conţinut dogmatic, căpătând un
caracter didactic şi moralizator. Muzica a devenit pentru Biserică o cale de
propagare a învăţăturii, a învăţăturii creştine.
Imnele şi cântările duhovniceşti s-au transformat în mijloace de luptă
împotriva ereziilor. Acest adevăr îl demonstrează imnele sau doxo logiile cu
caracter trinitar, rugăciuni şi tropare, condace şi canoane cu cuprins dogmatic
şi alte cântări liturgice. Cântarea Umde-Născut de la Liturghie a fost formulată
şi introdusă în cult pentru combaterea ereziei monofizite din timpul lui
Justinian (527-565); Sfinte Dumnezeule, cân tare cu caracter trinitar, a fost
introdusă în cult, în timpul Patriarhului Proclu (în prima jumătate a secolului
al V-lea)s9.
Spre deosebire de cântările cultului iudaic, cântările creştine se
caracterizează în general prin expresia profundă de dragoste a omului faţă de
Dumnezeu, dar şi de dragoste a lui Dumnezeu faţă de oameni. Scopul imnelor
creştine, ca şi al rugăciunii, este stabilirea unei legături sau comuniuni între om
şi Dumnezeu. Din această dragoste au izvorât imnele de slavă, doxologiile
creştine şi toate formele de cântare specifice imnologiei Bisericii. Această
imnologie s-a dezvoltat treptat începând de la psalmi şi cântări din Vechiul
Testament şi unele texte din Noul Testament. Aceste cântări se vor îmbogăţi
treptat cu creaţii originale izvorâte din elanul şi dorinţa credincioşilor de a da
o expresie mai puternică şi mai apropiată de sufletul lor a învăţăturii creştine.
Se adaugă la aceasta şi necesitatea de a apăra dreapta credinţă împotriva
tendinţelor eretice care, în acţiunea lor de afirmare şi propagare a ereziilor,
bisericească, în PG 108, col. 1226 A; SF. I OAN D AMASCHIN , Epistola despre Imnul Trisaghion, in PG
95, col. 307 B; SF. I OAN D AMASCHIN , Dogmatica, III, 10 (despre Trisaghion), în PG 94, col 1021, şi
în voi. Dogmatica, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2005, pp. 132-135. Imnul Trisaghion a fost introdus sau poak generalizat oficial
în rânduiala Liturghiei între anii 450-453, în vremea împăraţilor Teodosie 11 şi Pulheria, în urma
unui cutremur petrecut în Constantinopol. Imnul e menţionat prima dată în actele Sinodului IV
Ecumenic de la Calcedon. Se află şi în Liturghiertil de rit galican la monofiziţi (armeni, sirieni,
iacobiţi, copţi şi etiopieni), cu adaosul „Cela Ce Te-ai răstignii pentru noi” introdus de patriarhul
monofizit Petru Gnafeus (Fullo) al Antiohiei.
484
LITURGICA GENERALĂ
folosesc tot mai mult cântările religioase.

în lucrarea lor, melozii şi imnografii creştini au fost călăuziţi de zelul
credinţei şi totodată de profunda cunoaştere a Sfintelor Scripturi. Aceasta
transpare în creaţiile lor, în care textele şi expresiile scripturistice sunt
frecvente. La început, aceste cântări şi firme au fost scrise în versuri (în limba
greacă). Redarea în versuri conferea textelor o mai mare frumuseţe din punctul
de vedere al formei. Traducerea lor în limba română s-a făcut în proză, iar
traducătorii, dacă n-au mai respectat versificaţia, au căutat să folosească un
vocabular cât mai adecvat, care să nu ştirbească şi mai ales să nu sărăcească
bogăţia ideilor şi profunzimea lor.
Reeditarea cărţilor de cult în Biserica Ortodoxă Română arată, cu fiecare
ediţie, grija pentru îmbunătăţirea limbii literare. Diortosirea lor din ultimile
decenii este încă o expresie a interesului şi a grijii pe care Biserica noastră o
acordă îmbunătăţirii limbii acestor cărţi, ale căror texte trebuie să fie înţelese,
să se apropie de sufletul credincioşilor şi să contribuie la întărirea şi luminarea
credinţei.
BIBLIOGRAFIE
Antoniadis, Evanghelos Arhim., Tkpi nov EV raR kpaiq pudn’

otKoXovOlaic, npoKEtpevLOv KCti âXXpXovapitov, Atena, 1934;
Arens, A., Die Psalmen im Gottesdienst des Alten Bundes. Eine
Untersuchung zur Vorgeschichte des christlichen Psalmengesangs, Trier,
1968;
Buzatu, D. Pr., „Imnele Acatiste întâlnite la români”, în: Mitropolia
Olteniei, XIX (1967), 11-12;
Countryman, L. William, „A monothelite kontakion of the seventh
Century”, în: The Greek Orthodox Theological Review, XIX (1974), 1, pp. 23-
26;
485
Dalmuis, I.H., „Lapport des Eglises syriennes â l’hymnographie

chretienne”, în: L'Orient Syrien (Paris), III (1957), pp. 244-260;
Detorakis, TTi., Cosma Metodul. Viaţa şi opera, în coll. Analecta
Vlatadon, voi. 28, Salonic, 1979, 254 p. (în lb. greacă);
Dostal, A., „Romanos le Melode en traduction slavonne”, în: Byzantina,
V (1973), pp. 87-98;
Fletchter, R., „Three Early Byzantine Hymns and their Place in the Liturgy
of the Church of Constantinople”, in: Byzantinische Zeitsschrift, LI (1958), pp.
53-65;
Fundamental Problems of early slavic music and poetry, Christian Hannic
(ed.), Copenhaga, 1978;
Gereand, E., „Acatistul”, in: Byzantinische Zeitschrift, III (1894);
Gray, G.F. S., Hymns and Worship, The Society of Promoting Christian
Knowledge, London, 1961;
Grosdidier de Mateos (Jose), Romanos le Melode et les origines de
l’hymnographie byzantine, Lille, 1974;
Grosdidier de Mateos (Jose), „Romanos le Melode et le origines de la
poesie religieuse â Byzance”, in vol. Eglise nouvelle-Eglise ancienne. Serie
Patristique, vol. 2, Paris, 1976, p. 336;
Impellizeri, Salvatore, „Roman Melodul”, în vol. Literatura Bizanţului,
Bucureşti, 1971, pp. 226-234, 235;
Ivanka, Entire von, „Observaţii asupra poeziei liturgice bizantine”, în vol.
Literatura Bizanţului, Bucureşti, 1971, pp. 236-242;
Lamb, J.A., Psalms in Christian Worship, The Faith Press, London, 1962;
Leeb, H., Die Gesdnge im Gemeinde-gottesdienst von Jerusalem vom 5,
bis. 8 Jahrhundst, in coll. Wiener Beitrdge zur Ideologie, vol. 28, Viena, 1970;
Leitner, E, Dergottesdienstliche Volksgesang im jiidischen und christ
lichen Altertum, Freiburg, 1906;
Mateos, J„ „La psalmodie dans le rite byzantin”, in: Proche-Orienl
Chretien, XV (1965), pp. 107-126;
Mateos, J., „Prieres initiales fixes des offices syrien, maronite el
byzantin”, în: L’Orient Syrien, XI (1966), pp. 489-498;
Necula, Nicolae Pr., „Cântarea cultică în Biserica Ortodoxă Coptă”, in:
Glasul Bisericii, XXXII (1973), 7-8, pp. 772-781;
Sântă, Cosmin Pr., Eshatologia după cărţile de cult ortodoxe, Ed. Galaxia
486
1
LITURGICA GENERALĂ
Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2012;

Schneider, H., „Die biblischen Oden im christlichen Altertum", în:
Biblica, XXX (1949), pp. 28-65, 239-272, 433-452, 472-500;
Sigmund, Mowinckel, The Psalms in Israel’s worship (Psalmii în cultul
iudaic), 2 voi., Oxford Blackwell, 1962 (scurtă recenzie în: Studii Teologice,
XVIII (1966), 5-6, pp. 375- 376);
Stapelmann, W., Der Hynmes Angelicas. Geschichte und Erklărung des
Gloria, Hei, 1948;
Stiernon, Daniel, „Viaţa şi opera Sf. Iosif Imnograful”, în: Revue des
Etudes byzantines, Paris, 1973, pp. 243-266;
Tomadakis, N.B., „La lingua di Giuseppe Imnografo (poeta greco-
palermitano)”, în: Bollettino della Badia greca di Grottaferrata, XXVI (1972);
Tucă, Nicuşor Pr., Hristologia reflectată în imnografia ortodoxă, Ed.
Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2004.
487
488
CAPITOLUL IV
LECTURILE (CITIRILE) ÎN CULT. LECTURILE BIBLICE

(ÎNTREBUINŢAREA SFINTEI SCRIPTURI ÎN CULT).
LECTURILE PATRISTICE ŞI AGHIOGRAFICE.
PREDICA ŞI MĂRTURISIREA CREDINŢEI (CREZUL)
ÎN CULTUL ORTODOX
1. Lecturile (citirile) în cult.

Lecturile biblice (întrebuinţarea Sfintei Scripturi în cult)
Dacă scopul direct al Liturghiei este sfinţirea Darurilor sau Jertfa

euharistică, scopul ei indirect sau transcendent este sfinţirea credincioşilor prin
împărtăşirea lor cu Sfintele Taine. Această sfinţire nu se poate realiza însă tară
participarea şi fără pregătirea lor. Pregătirea se face prin participarea activă la
desfăşurarea acţiunii liturgice. Această participare este subliniată, pe de o parte,
de dialogul dintre liturghisitor şi popor prin formule ca „Amin!”, „Şi cu duhul
tău!” ş.a., şi pe de altă parte, de forma de plural a mai tuturor rugăciunilor şi mai
ales a ecteniilor. Când rosteşte ecfonisele sau formulele doxologice finale ale
rugăciunilor tainice din Liturghiei", preotul îi ia pe credincioşi părtaşi la slăvirea
lui Dumnezeu497.
Pregătirea credincioşilor necesită din partea lor şi un efort purificator, la
care Sfânta Liturghie ajută prin toate cele care „cu sfinţenie se săvârşesc şi se
rostesc înainte şi după sfinţirea Darurilor”, şi care sunt rugăciunile, cântările şi
citirile din cuprinsul slujbelor. Acestea ne sfinţesc şi ne dispun („dyid(ouai ydp
rjpâc; Kai diaiiBeaot”), pe de-o parte, ca să primim cu vrednicie, iar pe de alta,
ca să păstrăm sfinţenia şi să rămânem în ea.
m S F . N ICOLAE C ABASILA , Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, in PG 150, col. 368-492, şi in voi.
Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi Despre viaţa in Hristos, trad. Pr. E. Branişte, Pr. T. Bodogae, Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989, pp. 83-84, 89-90; cf.
trad. Diac. I. Ică jr, in Sf. N ICOLAE C ABASILA , Explicări la Dumnezeiasca Liturghie, Ed. Deisis, Sibiu,
2014. Sf. Nicolae Cabasila nu este singurul care pune în evidenţă această idee a puterii simţitoare
exercitată de cântările, rugăciunile şi citirile din rânduiala Liturghiei. O găsim şi în Ierarhia
bisericească, 111, 3: „Preasfintele cântări şi citiri din Scriptură le dau credincioşilor învăţătura unei
vieţi virtuoase şi-i îndeamnă să se cureţe complet de păcatul vătămător”.
489
„Ele sfinţesc însă într-un îndoit chip. în primul rând, sfinţesc prin aceea
că suntem ajutaţi de înseşi rugăciunile, psalmodiile şi citirile. Căci
rugăciunile ne îndreaptă spre Dumnezu şi mijlocesc iertarea păcatelor;
cântările, de asemenea, îl fac milostiv şi atrag îndurarea Lui spre noi
[...], iar citirile din Sfânta Scriptură, care propovăduiesc bunătatea şi iubirea
de oameni a lui Dumnezeu, dar şi dreptatea şi judecata Lui, sădesc în
sufletele noastre teama de EI şi aprind iubirea pentru El, insuflându-ne astfel
multă râvnă spre păzirea poruncilor Lui. Iar toate acestea făcând sufletul mai
bun şi mai îndumnezeit, atât in preot, cât şi în popor, fac şi pe unul, şi pe
celălalt destoinic (apţi) pentru primirea şi păstrarea Cinstitelor Daruri, ceea
ce constituie scopul sfintei slujbe.
Dar ele pregătesc mai ales pe preot să săvârşească cu vrednicie Jertfa care
este obiectul (TO epyov) Sfintei Liturghii. Şi astfel, suntem ajutaţi la sfânta
slujbă de însăşi puterea cuvintelor rostite şi cântate”91.
întreaga desfăşurare a Sfintei Liturghii creează o atmosferă duhovnicească

dătătoare de pace, de linişte, care predispune pe credincios la pietate, la o stare
prielnică reculegerii sufleteşti şi adorării lui Dumnezeu, la care contribuie atât
misterul liturgic, cât şi cuvintele rostite şi cântate.
Sfinţii Apostoli îndeamnă pe conducătorii comunităţilor creştine să
citească Sfânta Scriptură care „este de folos spre învăţătură”,
Ierarhia bisericească e considerată ca cea mai veche Liturgică creştină. Face parte din grupul de
scrieri „pseudoareopagite” atribuite unui autor necunoscut (din secolele V-VI), care se semnează cu
numele Sf. Dionisie Areopagitul (episcop de Atena); cf. SF. D IONISI E A REOPAGIT UL , Opere complete,
trad. Pr. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996, pp. 7-13.
91
SF. NICOLAE CABASILA, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, în PG 150, col. 368-492, şi în
voi. Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi Despre viaţa in Hristos, pp. 27-31.
490
LITURGICA GENERALĂ
care înţelepţeşte „spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos” (2 Timotei 3,
15-16).
Lecturile biblice au intrat în cult de la primele forme de viaţă creştină, care
se închegau având ca nucleu frângerea pâinii şi împărtăşirea: „Cei ce au primit
cuvântul Lui s-au botezat şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în împărtăşire, în
frângerea pâinii şi în rugăciune” (Faptele Apostolilor 2, 42).
Cultul Bisericii, încă din cele mai simple forme ale lui, avea ca elemente
principale, după Sfânta Euharistie, lecturile biblice şi predica, bazată pe textele
biblice.
Mai întâi abordate ocazional şi după importanţă, textele scripturistice au
început, cu timpul, să fie întrebuinţate după oarecare reguli, care s-au cristalizat
în rânduiala cărţilor de slujbă şi au devenit uniforme pentru toată creştinătatea
ortodoxă.
Din omiliile Sfinţilor Părinţi, care adesea aveau ca obiect chiar şi câte o
carte întreagă din Sfânta Scriptură, constatăm că în secolele III-IV se ajunsese
să se practice în cult citirea continuă a Sfintei Scripturi. Şirul lecturilor continue
era întrerupt numai de pericopele care se citeau în sărbători. Sf. loan Gură de
Aur informează că aproape în toate Bisericile se citea cartea Faptelor
Apostolilor de la Paşti până la Cincizecime 498 şi cartea Facerea în Postul
Mare 499 500 501 . Fericitul Augustin menţionează că în perioada dintre Paşti şi
Cincizecime se citea şi Evanghelia după Ioari*\ iar din scrierile Sfântului
Ambrozie aflăm că în Săptămâna Patimilor se citea Cartea lui Iov şi Cartea
Prorocului Iona9\ Mai mult încă, Sf. loan Gură de Aur ne spune că adeseori
obişnuia să-i anunţe pe credincioşi
cu câteva zile înainte textul scripturistic al omiliei din sărbătoarea care urma,
498
SF. I OAN G URĂ DE A UR , De ce la Cincizecime se citesc Faptele Apostolilor (Cur in Pentecoste
leganturActa Apostolorum), în PC II, col. 103-104; cf. F ERICITU L A UGUSTIN , Tratat asupra Evangheliei
după loan (loannis Evangelitun Tractatus), VI, 18, în PL 35, col. 1433.
w
SF. I OAN G URA DE A UR , Către poporul antiohian (Ad populuin Antiochenum), Omilia VII, in
PG 49, col. 93, 2.
500
F ERICIT UL A UGUST IN , Tratat asupra Evangheliei după loan, 1, 1, col. 1379; VI, 1, col. 1425. A
se vedea in acelaşi tom şi Admonitio de subsequentibus in loannem tractatilnis şi Praefatio incerţi
auctoris.
501
SF. A MBROZIE AL M EDIOLAN UMULU I , Epistola 20 {către Marcella), cap. 14 şi 25, în PL 16, col.
1040, 1044, şi în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 53, trad. Pr. E. Branişte, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, pp. 110,112.
491
pentru ca aceştia să-l poată citi mai înainte de ascultarea predicii502.

Această practică presupune încetarea citirii continue a Sfintei Scripturi în
cult şi utilizarea în schimb a unor pericope biblice dinainte stabilite.
Slăbirea şi apoi dispariţia catehumenatului (secolul al VI-lea) şi apariţia
zilelor de sărbătoare, mai ales ale celor închinate Domnului (Naşterea, Epifania,
învierea şi înălţarea)503, sunt concludente în acest sens. Acestor sărbători le-au
fost consacrate textele din Noul Testament potrivite, prin conţinut,
evenimentelor comemorate.
în restul anului se urma la început, în general, principiul citirii continue, adică
principalele cărţi ale Bibliei erau citite în urmare progresivă
si alternativă.
>
La rânduirea pericopelor biblice în cursul anului bisericesc şi în rânduielile

serviciilor divine, Biserica a avut în vedere mai întâi ciclul anual al sărbătorilor
mari (Naşterea, Epifania, învierea, înălţarea şi Cincizecimea), cu perioadele de
timp de dinainte şi de după ele, apoi zilele de duminică şi la urmă sărbătorile
închinate sfinţilor504.
Primele pericope stabilite au fost cele pentru sărbătorile cu date fixe,
neschimbătoare şi pentru perioadele de timp care precedau şi urmau acele
sărbători. Ca şi astăzi, conţinutul lor era corespunzător evenimentului
comemorat, prezentând istoria sărbătorii sau propovăduirea şi accentuarea
semnificaţiei sărbătorii (de exemplu, pericopa evanghelică din ziua Naşterii
Domnului istoriseşte cele petrecute la Naşterea Pruncului lisus).
Aceeaşi concordanţă a pericopelor o aflăm şi în legătura pe care acestea o
aveau cu semnificaţia simbolică a perioadelor anului bisericesc şi a slujbelor la
care pericopele respective se foloseau. în Postul Mare, la Vecernie, paremiile
502
S F . I OAN G URĂ DE A UR , Omilia III la Lazâr, în PG 48, col. 991, şi în voi. Puţul, Ed.
Anastasia, Bucureşti, 2001, p. 664.
9
Constituţiile Apostolice, V, 13, 19, 20, în voi. Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu
Aşezămintele şi Canoanele apostolice, voi. II, trad. Pr. I. Mihălcescu, Pr. M. Pâslaru. Pr. G.N. Niţu,
Chişinău, 1928, pp. 129, 137-139, 139-140; cf. trad. Diac. I. Icâ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. I:
Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, pp. 679-680, 685-688; cf. Herni
L ECLERCQ , „Epîtres”, in Dictionnaire d’Archeologie chretienne et de Liturgic, V, 1 (1922), col. 217,
251.
504
Punctele de vedere generale pentru alegerea pericopelor evanghelice la Liturghie, în:
Candela, XX (1901), 3, p. 232; cf. Pr. Vasile MITROFANOVICI, Liturgica Bisericii Ortodoxe, Teodor
TARNAVSCHI, f NECTARIE COTLARCIUC (eds). Cernăuţi, 1929, p. 379.
492
I
LITURGICA GENERALĂ
sunt alese din cartea Facerea, care, istorisind facerea lumii şi a omului,
simbolizează crearea din nou a omului, pe plan spiritual, care se petrece în acest
timp. în Săptămâna Patimilor, la Vecernie, paremiile sunt alese din Iov şi din
Iona, deoarece aceste cărţi preînchi- puie simbolic suferinţele Mântuitorului din
timpul Sfintelor Sale Patimi.
Vecernia, prin ansamblul de psalmi, imne şi rugăciuni din care este
constituită, are aceeaşi semnificaţie ca şi conţinutul textelor biblice care se citesc
în cadrul ei, adică facerea lumii şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru
făpturile Sale, căderea în păcat a omului, scoaterea lui din Rai, venirea pe pământ
a Mântuitorului şi toată iconomia mântuirii".
De la Paşti până la Rusalii, la Liturghie se citeşte cartea Faptelor
Apostolilor şi Evanghelia de la loan, pentru că expun minunile Apostolilor, care
constituie dovada învierii Mântuitorului. Iar Sfânta Liturghie - care este, în
primul rând, o reeditare a Patimilor şi, în al doilea rând, o actualizare a vieţii şi
activităţii Mântuitorului Hristos, o actualizare a planului iconomiei divine, mai
ales în partea a doua, unde se săvârşeşte sfinţirea Cinstitelor Daruri -,
simbolizează aceleaşi momente legate de viaţa Mântuitorului Hristos, adică
Moartea, învierea şi înălţarea, istorisite de aceste cărţi505 506.
După sărbătorile mari şi duminici, în ordine, urmează sărbătorile sfinţilor
de care Biserica a ţinut seama în alegerea şi distribuirea pericopelor biblice. în
cuprinsul acestor pericope se istorisesc lucrurile pe care le-au săvârşit sfinţii,
patimile pe care le-au suferit, virtuţile câştigate şi minunile făcute înainte şi după
moartea lor. Aşa, de exemplu, pericopele care se citesc la sărbătorile Maicii
Domnului, a Sfântului Arhidiacon şi cel dintâi Mucenic Ştefan sau a Sf. loan
Botezătorul, fac, de regulă, istorisirea acelor evenimente legate de aceşti sfinţi;
pericopele sărbătorilor Apostolilor conţin fie chemarea Apostolilor respectivi la
apostolie, ca în ziua serbării Sfântului Andrei (cf. loan 1, 35-51) şi a lui Filip (cf.
loan 1, 35-51), fie înrâurirea nemijlocită a lui Iisus asupra convingerii
505
Pr. Ene B RANIŞTE , „Istoria şi explicarea slujbei Vecerniei”, in: Biserica Ortodoxă
Română, LXXIV (1956), 5-6-11, pp. 514-532.
506
Pr. Ene B RANIŞTE , Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila (teză de doctorat).
Bucureşti, 1943, pp. 178-180.
493
credincioase a Apostolului, ca în ziua serbării Sfântului Toma (cf. loan 20,

19-30), fie mărturisirea credinţei în Fiul lui Dumnezeu, ca în ziua serbării Sf.
Ap. Petru şi Pavel (cf. Matei 16, 13-20).
Al doilea principiu după care Biserica a rânduit pericopele biblice în cult
este citirea continuă a Sfintei Scripturi, practicată înainte de secolul al V-lea.
Potrivit acestui principiu, Biserica Ortodoxă a rânduit în sărbătorile din duminici
şi Evanghelia duminicii de rând, iar celelalte pericope din duminici şi restul
zilelor din săptămână le-a rânduit astfel încât ele formează o lectură mai mult
sau mai puţin continuă a Evangheliilor citite anterior.
Textele pericopelor liturgice, în general, sunt extrase din traducerile Sfintei
Scripturi care au precedat apariţia cărţilor de cult. Traducătorii Sfintei Scripturi
în româneşte s-au străduit de fiecare dată să redea cuvântul lui Dumnezeu într-o
formă cât mai bine înţeleasă de întregul popor credincios. în baza acestui fapt,
Biserica Ortodoxă Română a utilizat în alegerea pericopelor liturgice mai întâi
traducerea veche a Sfântului Sinod din 1914 şi pe cele anterioare, care pentru
cărţile Vechiului Testament s-au condus de traducerea greacă a Septuagintei507.
Ulterior, s-au folosit traducerile actualizate ale Sfintei Scripturi: Biblia sau
Sfânta Scriptură din 1936, tradusă de preoţii profesori Vasile Radu şi Gala
Galaction, Biblia sau Sfânta Scriptură din 1944, tradusă de Nicodim, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, ediţia Sfintei Scripturi apărută în 1968 (o retipărire
a ultimei traduceri din 1944 în limba română, cu mici îmbunătăţiri de limbă). în
cărţile actuale de cult se foloseşte ultima ediţie a Sfintei Scripturi, apărută în
1988.
în cele ce urmează, vom indica textele biblice utilizate în cultul divin
ortodox, în ordinea cărţilor din Sfânta Scriptură, precum şi serviciile divine la
care acestea se folosesc.
în uzul liturgic ortodox, în afară de cărţile canonice, se folosesc şi texte cu
conţinut instructiv din unele cărţi necanonice ale Vechiului Testament, după
cum urmează: Baruh, Cântarea celor trei tineri, înţelepciunea lui Solomon şi
Rugăciunea regelui Manase. Explicaţia folosirii acestor lecturi din cărţile
necanonice se găseşte în faptul că imnologii care au redactat rugăciunile şi
cântările ritualului ortodox n-au cunoscut probabil problema canonului Sfintei
,0
' A THANASE N EGOITSA , „LAncien Testament dans le culte de l’Eglise orthodoxe”, in: licvite
d'histoire et de philosophic religieuse (Paris), 1967, pp. 350-351.
494
LITURGICA GENERALĂ
Scripturi sau, dacă au cunoscut-o, au considerat că aceste lecturi sunt totuşi

ziditoare de suflet.
Din Noul Testament, numai Apocalipsa Sfântului loan nu se întrebuinţează
în cultul divin, deoarece, având un cuprins tainic şi greu de înţeles, ea nu poate
fi pătrunsă de oricine.
Graţie şirului de sărbători din cursul anului bisericesc, credincioşilor li se
împărtăşeşte anual prin pericopele biblice, mai ales prin cele din cadrul Sfintei
Liturghii, întreaga viaţă şi activitate a Mântuitorului Hristos, istoria mântuirii, a
Revelaţiei creştine, precum şi a începuturilor Bisericii.
De altfel, importanţa catehetică a pericopelor în viaţa credincioşilor reiese
clar din însuşi scopul didactic al cultului creştin, care este unul de instruire, de
edificare, de învăţare a credincioşilor şi de promovare a vieţii religios-morale şi
a virtuţilor creştine508.
Un singur cuvânt al Evangheliei, zicea un mare predicator din trecut, are
asupra sufletelor noastre mai multă putere decât orice vehemenţă şi decât toate
invenţiile elocinţei profane 509 . Alături de celelalte cântări de cult, pericopele
biblice sunt, în general, scripturi dumnezeieşti şi cuvinte de Dumnezeu insuflate,
iar cele din cadrul Sfintei Liturghii mai ales au menirea de a instrui pe credincioşi
în învăţătura Mântuitorului Hristos şi asupra datoriilor lor de creştini.
„Citirile din Sfânta Scriptură, care ne învaţă atât bunătatea şi iubirea de

oameni a lui Dumnezeu, cât şi dreptatea şi judecata Lui, sădesc şi aprind în
sufletele noastre nu numai iubirea, ci şi teama de El, făcându- ne astfel mai
zeloşi întru păzirea poruncilor Sale. Iar toate la un loc (cu rugăciunile şi
cântările) îmbunătăţesc sufletul şi apropie de Dumnezeu atât pe preot, cât şi
pe credincioşi, facându-i şi pe unul, şi pe ceilalţi destoinici pentru primirea
şi păstrarea Cinstitelor Daruri”510.
Ele ne pregătesc şi ne curăţesc mai dinainte, pentru sfinţirea cea mare a
I0
-’ Pr. Ene B RANIŞTE , „Cultul ortodox ca mijloc de propovăduite a dreptei credinţe, a dragostei, a
păcii, a bunei înţelegeri între oameni”, in: Studii Teologice, V (1953), 9-10, p. 626.
io? pr peţre VIXTII.ESCU, „Funcţiunea catehetică a Liturghiei”, în: Studii Teologice (seria a Il-a), 1
(1949), 1-2, pp. 26, 29.
510
S F . N ICOLAE C ABASILA , Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, I, apud Pr. Petre V INTILESCU ,
Liturghiend explicat, Bucureşti, 1972, p. 183.
495
Sfintelor Taine511. Cu alte cuvinte, lecturile biblice reprezintă „principalul izvor

al credinţei şi pietăţii noastre”, şi, în acelaşi timp, mijlocul prin care creştinul,
mai ales în cadrul Sfintei Liturghii, este pregătit să se apropie şi să primească cu
vrednicie „sfinţirea cu Sfintele Taine”, s-o păstreze şi să rămână în ea. Cuvântul
Domnului predat la Sfânta Liturghie prin pericopele evanghelice este ca o
lumină pentru mintea, sufletul şi inima noastră, aşa precum Sfântul Său Trup ni
se dă „spre întărirea şi tămăduirea sufletului şi a trupului”512.
învăţătura Apostolilor era scrisă la început în epistolele care circulau de la
o comunitate creştină la alta unde se citeau, contribuind la luminarea şi întărirea
credinţei în Hristos513.
La citirea epistolelor se adaugă citiri din Vechiul Testament aduse de la
Sinagoga iudaică de evreii botezaţi. „Citirea Legii” (paraşa) şi „a profeţilor”
(haftora) întăreau temeiul credinţei creştine prin textele cu referiri la
Mântuitorul, Care venise „să se plinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul,
care zice: «Iată Fiul Meu, pe Care L-am ales [...], pune-voi Duhul Meu peste El
şi judecata neamurilor va vesti şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile» (Matei
12 , 18)”514.
Pe lângă cărţile profeţilor se citeau şi se cântau Psalmii lui David, carte
socotită „Evanghelia Vechiului Testament” atât pentru caracterul ei mesianic,
cât şi pentru profunzimea credinţei, frumuseţea şi lirismul ei. Treptat, numărul
textelor din Vechiul Testament intrate în cultul Bisericii a devenit mai mare, dar
după ce s-au încheiat scrierile Noului Testament (Evangheliile, Faptele
Apostolilor şi Epistolele Apostolice), acestea au devenit textele de bază citite şi
explicate în adunările creştine515 şi
511
SF. NICOLAE CABASILA, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, I, apud Pr. Petre VINTILESCU,
Liturghierul explicat, p. 183.
512
SF. NICOLAE CABASILA, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, 1, apud Pr. Petre VINTILESCL .
Liturghierul explicat, p. 183.
513
„Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi către voi, faceţi să se citească şi în Biserica
Laodicenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi şi voi”, îndeamnă Sf. Apostol Pavel (Coloseni
4,16)
l0,i
„Să citiţi scrisoarea aceasta tuturor sfinţilor fraţi” (i.e. tuturor creştinilor, 1 Tesalonicem 5,
27).
515
Mărturii despre citirea textelor biblice ne dau Constituţiile Apostolice şi Sfinţii Părinţi şi
Scriitori bisericeşti, ca: SF. IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL, Apologia I, 67, în PG 6,
496
r
LITURGICA GENERALĂ
au rămas până azi în cultul Bisericii noastre. Pentru folosirea lor în cult ele
au fost împărţite în unităţi de lectură, în fragmente numite catisme, paremii,
pericope"0.
Catismele cuprind cei 150 de psalmi împărţiţi în 20 de grupe. Aceste grupe
numite catisme sunt formate din versete de psalmi legate tematic (psalmi ai
dimineţii, ai nopţii ş.a.). Catismele sunt astfel rânduite, încât să poată fi cuprinse
în slujbele săptămânii, aşa încât să fie parcurse în întregime. în Postul Mare ele
se citesc de 2 ori. Catismele se citesc în cadrul slujbelor celor şapte Laude,
începând de la Vecernia de sâmbătă seara cu catisma întâi şi sfârşindu-se la
Utrenia din sâmbăta următoare. Excepţie se face începând din Vinerea Mare
(când se citeşte la Denie Catisma a XVIÎ-a) şi toată Săptămâna Luminată până
la Duminica Tomei, perioadă în care Psaltirea nu se citeşte.
încă din secolul al IV-lea se folosesc la slujba Laudelor, Psalmii ale-
luiatici sau de laudă, numiţi aşa după refrenul ebraic Alleluia (Psalmii 48, 149,
150)m. Ei sunt o moştenire străveche din cultul Sinagogii iudaice. Aceşti psalmi
se mai citesc în întregime (ca odinioară) numai în zilele când nu au stihiri la
Laude în Minei. La slujba din duminici şi sărbători 516 517 518 au rămas din ei
numai primele două versete ale Psalmului 148 şi câteva stihuri din ceilalţi psalmi
col. 430, şi în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 2, trad. Pr. T. Bodogae, Pr. O. Căciulă, Pr. D.
Feciorii, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 71;
E USEBIU DE C EZAREEA , Istoria bisericească, II, 15, în coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 13,
trad. Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1987, p. 81; S FÂNTUL C IPRIAN , Epistola 33-34, în PG 4, col. 328-332, şi în voi. S FÂNTUL CIPRIAN ,
E PISCOPUL C ARTAGINEI , Scrisori, trad. I. Diaconescu, O. Pop, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011;
T ERTULIAN , Către soţie (Ad uxorem), IV, 6, in Pi 1, col. 1410 ş.a. Constituţiile Apostolice arată ce
cărţi se citesc şi cum să se facă lectura: Pentateuhul, losua Navi, Judecătorii, Regii, Cartea lui Iov,
Cărţile lui Solomon, Psalmii, Profeţii: „Să se citească Legea, Profeţii şi Psalmii până la cântatul
cocoşilor” şi „citiţi Evanghelia cu frică şi cutremur”.
Se menţionează şi toate Cărţile Noului Testament (cele 4 Evanghelii, Faptele şi Epistolele
Sfinţilor Apostoli). Canonul 60 al Sinodului din Laodiceea din secolul al VI-lea confirmă cărţile
menţionate de Constituţiile Apostolice, adăugând cărţile Rut, Estera, Ezdra, Cântarea Cântărilor şi
Plângerile lui leremia.
517
împărţirea este atribuită lui Eutalie din Alexandria (secolul al V-lea) şi organizarea
sistemului de citire, Sfântului Sava şi Sf. loan Damaschin (secolele Vl-VilI).
518
SF. I OAN C ASIAN , Despre aşezămintele mănăstireşti (De institutis coenobiorum), in PL 49,
col. 135-136; J EAN C ASSIAN , Institutions cenobitiques, J.C. G UY (S.J.) (ed.), in coll. Sources
Chretiennes, voi. 109, Paris, 1965; cf. SF. I OAN C ASIAN , Scrieri alese, în coli. Părinţi şi Scriitori
Bisericeşti, voi. 57, trad. V. Cojocarii, D. Popescu, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, pp. 120-131.
497
T
(149, 9; 150, 1-5; Psalmul 9, 32; Psalmul 137). Psalmii sunt rânduiţi pe teme
astfel încât să marcheze caracterul momentului slujbei: Psalmii de dimineaţă
(112, 1; 87, 4; 118 ş.a.); Psalmii de seară (Psalmul 6, 6), de la Miezonoptică
(Psalmul 118, 62).
La Utrenia de la Paşte până la înălţare se citeşte grupul de psalmi numit
Exapsalmul (adică cei şase psalmi ai Utreniei: 3, 37, 62, 87, 102, 142), care
conţine psalmi plini de expresivitate, redând stări sufleteşti foarte variate:
tânguire, speranţă, încredere, deznădejde. Psalmul 62 este psalmul dimineţii
(„Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă...”11-.
în Liturghia catehumenilor s-au păstrat din vechea rânduială a Liturghiei
grupul de psalmi numiţi Psalmii antifonici (Psalmul 91, 92, 94) împreună cu
cele trei rugăciuni ale Antifoanelor (care se citesc azi în taină la începutul
Liturghiei). Psalmii antifonici erau probabil în uz încă înainte de secolul al VlI-
lea.
La început se cântau în întregime, dar treptat, între versetele lor s-au
intercalat imnele noi, de compoziţie creştină, şi astfel versetele lor s-au
împuţinat, încât azi nu se mai citesc decât câte trei versete din fiecare (aşa cum
s-a întâmplat şi cu alţi psalmi din rânduiala Vecerniei şi Utreniei).
Până în secolul al XIV-lea, psalmii antifonici (cu refrenele imnelor noi) se
întrebuinţau la toate sărbătorile (la orice Liturghie); de atunci au rămas în uz
numai la Liturghia din zilele de rând (în mănăstiri) şi la săr bătorile
Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare. La Liturghia din celelalte duminici şi
sărbători au fost înlocuiţi cu Psalmii tipici (adică Psalmii 102 şi 145) din slujba
Obedniţei (Prânzânda). Ca şi psalmii antifonici, psalmii tipici se cântau
odinioară (secolul al XIV-lea) în întregime. Azi se mai cântă în întregime numai
la Obedniţă în mănăstiri. Azi, din 519 520
Psalmul 102 a rămas numai primul verset („Binecuvântează suflete al meu pe
Domnul”), iar din Psalmul 145 numai ultimul verset.
E un psalm moştenit împreună cu Psalmul 3 din serviciul Sinagogii iudaice, trecut în

întrebuinţarea cultului creştin. E menţionat de Constituţiile Apostolice (Xi, 59) şi alte docu mente (SF.
ATANASIE CEI. MARE, Despre feciorie, cap. 12, 16, 20, în PG 28 col. 265, 272, 276: fecioarele îl
recitau ca rugăciune de dimineaţă); cf. SF. VASILE CEL MARE, Epistola 207 (către clericii din
Neocezareea), 3, în PG 32, col. 764, şi in coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi.
520 trad. Pr. C. Corniţescu, Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1988, p. 424 ş.u.; SF. IOAN GURĂ DE AUR, Comentariu la Psalmul 110, in PG 55,
col. 424 ş.u.
498
LITURGICA GENERALĂ
Paremiile sunt lecturi (pericope biblice) alese din anumite cărţi ale
Vechiului Testament şi ale Noului Testament. Cuvântul napotpia {proverb,
parabolă, pildă) se aplică în genere Proverbelor (Pildelor) lui Solomon
(Paremiile lui Solomon). Cu timpul, denumirea de paremie s-a generalizat
pentru toate lecturile biblice folosite la Vecernie, pentru că de cele mai multe ori
aceste lecturi se iau din Proverbele lui Solomon.
Paremiile se citesc după prochimen, la Vecernia sărbătorilor din perioada
Octoihului şi a Penticostal ului, şi la Vecernia zilelor de rând din perioada
Triodului, miercuri şi vineri seara din Săptămâna Brânzei şi in toate zilele din
Păresimi (Postul Mare). Numărul paremiilor e variabil. La Vecernia sărbătorilor
din perioada Octoihului şi a Penticostal ului sunt de obicei trei paremii. La
Vecernia de miercuri şi vineri seara în Săptămâna Brânzei se citeşte o singură
paremie. La Vecerniile zilelor de rând din Păresimi sunt câte două.
Vecerniile din ajunul marilor praznice împărăteşti se disting şi prin numărul
mai mare de paremii care se citesc: la Vecernia din Ajunul Crăciunului se citesc
8 paremii, în Ajunul Bobotezi, 13 paremii, la Buna Vestire se citesc 3 paremii
ale Triodului şi 3 ale Penticostarului; în Sâmbăta Mare se citesc 15 paremii
împărţite prin Cântarea lui Moise (din Ieşirea) şi Cântarea celor trei tineri (din
profeţia lui Daniel).
La Denia din Joia Mare se citeşte o paremie (se fac atunci trei lecturi
biblice: o paremie, un Apostol şi o Evanghelie).
Cele mai multe paremii, fiind luate din cărţile lui Solomon, sunt texte
filosofice cu caracter didactic, de mare profunzime şi înţelepciune.
Despre pericopele biblice din Vechiul Testament care se citeau, în secolele
IV-V, la slujbele de seară din timpul Postului Paştelui, înainte de catehezele
prebaptismale ţinute catehumenilor, vorbeşte peregrina Egeria în însemnările ei
de călătorie la Ierusalim521.
Pregătirea catehumenilor pentru Botezul pe care îl primeau în ziua de Paşte
se făcea în Postul Paştelui, când se citeau asemenea texte din Pentateuh
u>
E GERIA (A ETHERIA ), Pelerinaj la tocuri sfinte (Peregrinatio ad loca sanda), cap. IV, H.
P ETRE (ed.), Paris, 1971, p. 256; cf. trad. rom. C. Frişan, in E GERIA , Pelerinaj in locuri sjinte, ediţie
bilingvă, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2009.
499
1
(numai din primele două cărţi, Facerea şi Ieşirea) şi din cele două cărţi
sapienţiale (Pildele lui Solomon şi Cartea lui Iov), din care au rămas cele două
paremii din rânduiala de azi a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite11-1.
Pericopele (nepiKOTTt] - tăietură, lecţie) sunt unităţi de lectură ale cărţilor
din Noul Testament, care se citesc în cadrul serviciului divin şi poartă denumirea
de Apostol şi Evanghelie. Pericopele sunt selectate din toate cele patru
Evanghelii şi încep citirea cu Evanghelia după loan în ziua învierii, când începe
şi Apostolul cu pericope din Faptele Apostolilor, continuând, după un timp, cu
Epistolele Sfinţilor Apostoli.
Pericopele Apostolului sunt împărţite pe grupe (pericope ale învierii, ale
duminicilor de peste an, ale minologhiului ş.a.). Apostolul nu are pericope la
Utrenia duminicilor de peste an. La sfârşit, Apostolul cuprinde un tablou cu
prochimenele, Aliluia şi chinonicele din timpul săptămânii.
în cadrul Sfintei Liturghii, Apostolul se citeşte la Liturghia catehumenilor.
împreună cu Evanghelia şi paremii, se citeşte la Vecernia Sâmbetei celei Mari,
care se oficiază în Vinerea Mare.
Sfânta Evanghelie se citeşte în rânduiala slujbelor bisericeşti atât în cadrul
Sfintei Liturghii (la Liturghia catehumenilor), cât şi în anumite zile la rânduiala
Utreniei şi a Ceasurilor, precum şi la slujbele Sfintelor Taine şi Ierurgii.
în unele părţi se obişnuieşte a se citi la Ceasuri, în primele trei zile din
Săptămâna Patimilor, aşa numiţii „stâlpi ai Evangheliei” (ai Tetraevanghelului),
adică Evangheliile sinoptice în întregime (Matei, Marcu, Luca) iar Evanghelia
după loan numai până la începutul Patimilor (până la „A venit ceasul să se
proslăvească Fiul Omului”, loan 12, 23).
Se fac trei citiri de la Luca, iar de la ceilalţi Evanghelişti câte două (în total,
nouă citiri). Pentru aceasta, în fiecare dintre aceste zile, la Ceasul III preotul
scoate Sfânta Evanghelie prin uşile împărăteşti în mijlocul bisericii şi o aşază pe
un analog între două sfeşnice, cădeşte toată biserica şi Evanghelia şi, după
troparele Născătoarei, citeşte pericopele respective. Sfânta Evanghelie rămâne
pe analog. Şi aşa citeşte la Ceasul VI după paremie şi la Ceasul IX, când cădeşte
toată biserica şi ia Sfânta Evanghelie, ducând-o la altar.
''1 Vezi Ti iodul, slujba de miercuri şi vineri în Păresimi după cântarea Lumină lină.
Tot la slujba Ceasurilor, în trei zile liturgice din cursul anului bisericesc, şi
anume: Ajunul Naşterii Domnului (24 decembrie), Ajunul Bobotezei (5
500
LITURGICA GENERALĂ
ianuarie) şi Vinerea Sfintelor Patimi, in cadrul cărora slujba Ceasurilor are o

rânduială mai dezvoltată (se numesc şi Ceasuri Mari sau împărăteşti) se citeşte
Apostolul şi Sfânta Evanghelie.
O rânduială mai nouă (în mănăstiri) este slujba numită Obedniţa sau
Prânzânda, care se citeşte după Ceasul VI, înainte de prânz, în zilele când nu se
face Liturghie. în cadrul acestei slujbe se citeşte Apostolul şi Evanghelia şi se
rosteşte Crezul.
în Joia mare se citesc 12 Evanghelii.
în cadrul Sfintei Liturghii, aceste două lecturi biblice, Apostolul şi
Evanghelia, îşi au locul central şi primordial în Liturghia catehumenilor. în
primele timpuri ale Bisericii, lecturile biblice erau mult mai numeroase în
Liturghia catehumenilor decât azi. în rânduiala Liturghiei descrisă de
Constituţiile Apostolice (cartea VIII, capitolul 11) sunt prevăzute patru până la
şase pericope: două sau trei din Vechiul Testament şi două sau trei din Noul
Testament. Lecturile din Vechiul Testament au dispărut din rânduiala Liturghiei
în secolele VII-VIII"5. Lecturile din cărţile sfinte erau odinioară încadrate sau
alternau cu lecturi din psalmi. Aceşti psalmi şi-au împuţinat treptat versetele (ca
şi psalmii antifonici) şi n-a rămas din ei decât câte un verset (stih) sau două care
mai preced pericopa din Apostol, de aceea se numesc şi prochimen (6
rtpoKeipevoc;), adică aşezat înainte, iar alte stihuri urmează după pericopă.
Stihurile aşezate după pericopă făceau parte din psalmii aleluiatici, adică cei ale
căror versete erau însoţite de refrenul Aleluia (Lăudaţi pe Domnul) cântat de
popor după fiecare stih sau verset. De aceea, stihurile rămase după pericopele
din Apostol se mai numesc şi alleluiarion (ciA.Xiţ\omdpiov). Aceste stihuri deşi
sunt scrise în Apostol, au încetat a se mai cânta şi în locul lor a rămas în uz numai
vechiul refren Aleluia (zis de trei ori) care se cântă azi după pericopa din
Apostol.
Citirea Apostolului, adică citirea pericopei rânduite din Faptele sau
Epistolele Sfinţilor Apostoli, închipuie trimiterea la propovădu- ire a Sfinţilor
Apostoli, fie întâia trimitere, adică îndată după alegerea 522
(chemarea) lor („Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi [...], i-a trimis să
propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu...” Luca 9, 1-6; cf. Matei 10, 1 ş.u.;
Marcu 6, 7-13), după cum interpretează unii tâlcui tori ai Liturghiei116, fie
522
In Liturghiile răsăritenilor, ele s-au păstrat până azi.
501
ultima trimitere, după înviere, când Iisus Hristos le spune; „Mergeţi în toată
lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura” (Marcu 16, 15; cf. Matei 28,
19-20).
Citirea Sfintei Evanghelii închipuie arătarea deplină a lui Hristos în lume,
adică Mântuitorul propovăduind mulţimilor11'. Cuvintele „Slavă Ţie Doamne,
Slavă Ţie!” pe care le rostesc cântăreţii (credincioşii) atât înainte, cât şi după
citirea Evangheliei, sunt rostite ca şi cum aceştia ar saluta pe Domnul însuşi.
Citirile din Sfânta Scriptură închipuie arătarea mai vădită a Mântuitorului
când vorbea poporului şi S-a făcut cunoscut nu numai prin cele ce a grăit El
însuşi, ci şi prin cele ce a învăţat pe Apostoli să propovăduiască. De aceea se
citeşte atât din scrierile Sfinţilor Apostoli, cât şi din Sfânta Evanghelie.
Privitor la felul cum trebuie citite, atât pericopele din Apostol, cât şi
Evanghelia, slujitorii Bisericii vor avea grijă ca lectura să se facă cofect, cu
claritate şi solemnitate. Corect, în sensul de a se rosti fiecare cuvânt întreg, cu o
voce adecvată lăcaşului de cult, sonoră dar nu stridentă şi cât se poate de
melodioasă118. Credincioşii pot astfel urmări şi înţelege ce se citeşte şi, mai ales,
să se pătrundă de frumuseţea şi învăţătura tex tului biblic.
Credincioşii vor fi instruiţi să aibă la rândul lor o atitudine cores
punzătoare. Ca semn al pioşeniei şi respectului pentru cuvântul care
MELETIE SIRIGUL, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, cuprinsă în Scrisoarea sinodală ,\ Patriarhului

Ecumenic Paisie 1 către Patriarhul Nicon al Rusiei (1667), in C. DELIKANIS, LlaTptapxiKă eyypacpa,
III, Constantinopol, 1905, p. 41; SF. NICOLAE CABASILA, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii cap. 22,
în voi. Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi Despre rialii in Hristos, trad. Pr. K. Branişte, Pr. T.
Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989,
pp. 61-62.
MELETIE SIRIGUL, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, in C. DELIKANIS, IlaTpiapxmă ăyypaupa, p.
45; SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicări i mistică,
in PG 98, col. 412 D - 413 B.
il!
' TEODOR DE ANDIDA, Comentariu liturgic, trad. Pr. N. Petrescu, în: Biserica Ortodoxa
Română, LXXIX (1971), 3-4, pp. 309-310: „Citirea cu voce tare a sfintelor şi dumnezeieştiloi
Evanghelii înseamnă poruncile, legile înseşi ale Domnului Hristos însuşi”.
porneşte de la Mântuitorul însuşi, reprezentat de Sfânta Evanghelie, prin care se
rosteşte acest cuvânt, credincioşii vor asculta stând in genunchi Sfânta
Evanghelie.
Simbolismul momentului trebuie explicat în predică uneori, pentru ca ei,
credincioşii, să fie cât mai luminaţi. Lecturile biblice sunt, alături de tot ritualul
cultului, mijloace care sfinţesc, care pregătesc pentru sfinţenia Tainei
502
LITURGICA GENERALĂ
Euharistice în scopul mântuirii: „Mântuitorul însuşi este Cel Care împlineşte de

fapt atât obiectul (TO epyov), cât şi scopul (TO TSXOC;) Sfintei Liturghii, adică
sfinţirea Darurilor şi sfinţirea credincioşilor”1 ly.
2. Lecturile patristice şi aghiografice
Pe lângă lecturile biblice ale căror texte sunt luate din Sfânta Scriptură se
mai folosesc în cult şi lecturi ale câtorva texte aparţinând unor autori de scrieri
sfinte, care au trăit după epoca apostolică. Acestea sunt lecturile patristice (din
operele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii) şi lecturile aghiografice (din Vieţile de
sfinţi). Textele acestor lecturi, incluse în cărţile de cult, se citesc în cursul
diferitelor slujbe.
Ele sunt scrise sub formă de rugăciuni, sub formă de povăţuiri şi îndemnuri
sau sub forma unor istorisiri (cele aghiografice). Datorită prestigiului de mari
ierarhi, teologi şi neîntrecuţi maeştri ai rugăciunii, tradiţia a atribuit Sfinţilor
Vasile cel Mare şi loan Gură de Aur multe dintre rugăciunile întrebuinţate în
diferitele slujbe ale cultului ortodox. Astfel, unele rugăciuni care se citesc la
Rânduiala împărtăşirii sunt atribuite lor: Rugăciunea I şi VI, Sfântului Vasile,
Rugăciunile II, VIII, IX, X şi XII, Sfântului loan, dinainte de împărtăşire,
precum şi rugăciunile I şi II după împărtăşire, atribuite Sfântului Vasile523 524.
Pe lângă rugăciunile celor doi Sfinţi Părinţi, la Rânduiala împărtăşirii mai
avem şi Rugăciunea Sf. loan Damaschin, Rugăciunea Sf. Simeon Noul Teolog
şi o rugăciune de mulţumire după împărtăşire, atribuită Sf. Chirii al Alexandriei.
Sfântul Vasile este considerat autorul cunoscutelor rugăciuni de exorcizare
numite Molitfele (sau Blestemele) Sfântului Vasile pentru cei cc pătimesc de la
diavol şi pentru toată neputinţa. Alături de cele trei molitfe atribuite Sfântului
Vasile, în Molitfelnic sunt trecute altele patru, atribuite Sf. loan Gură de Aur525
523
Pr. F.ne BRANIŞTE, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Bucureşti, 1943, p.
63; SF. NICOLAE CABASILA, Tălcuirea dumnezeieştii Liturghii, în PG 150, col. 368-492, şi in voi.
Tălcuirea dumnezeieştii Liturghii, pp. 27-31.
524
Liturghiei', tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, pp. 333-374;
Ceaslov, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2014, pp. 297-317.
525
Molitfelnic, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
503
526 527
, precum şi o rugăciune, „facere” a Sfântului Sofronie, patriarhul
Ierusalimului.
Multe dintre rugăciunile care se citesc la slujbele cuprinse în Ceaslovul
ortodox sunt atribuite tot Sfinţilor Vasile şi loan, şi anume:
- Rugăciunea a opta dintre Rugăciunile dimineţii, intitulată a Sf. loan Gură
de Aur'22 („Doamne, nu mă lipsi pe mine, de binele Tău cel ceresc...”).
- Rugăciunile de la sfârşitul Mijloceasului I'23 („Dumnezeule cel
veşnic...” şi „Cela ce trimiţi lumina...”) şi rugăciunea de la sfârşitul
Mijloceasului III („Doamne, Dumnezeule, Cela ce dai pacea...”), rugăciunea de
la sfârşitul Ceasului VI („Dumnezeule şi Doamne al puteri lor...”), rugăciunea
de la sfârşitul Ceasului IX, care se citeşte şi la sfârşitul Mijloceasului IX
(„Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase...”), rugăciunea care se citeşte benevol la
sfârşitul Vecerniei, una dintre rugăciunile Pavecerniţei celei mari („Doamne,
Doamne, Cela ce ne-ai izbăvit...”), toate sunt atribuite Sfântului Vasile.
- La rânduiala Miezonopticii de sâmbătă avem Rugăciunile Sfântului
Eustaţie, iar la Ceasul al IlI-lea, Rugăciunea Sfântului Mardarie.
în afară de rugăciuni, cultul ortodox mai foloseşte şi alte lecturi din
scrierile celor doi Părinţi, precum: Cuvânt de povăţuire către preot atri buit
Sfântului Vasile, în care se dau îndrumări pentru pregătirea pre otului să
slujească Sfânta Liturghie şi pentru atitudinea lui în timpul
Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2013 pp. 379-386; 387-
392.
Ceaslov, pp. 17-18.
527
Ceaslov, pp. 97-98.
504
I
LITURGICA GENERALĂ
slujirii528. Acest Cuvânt se tipăreşte şi azi în Liturghierul grecesc529. Se crede că

Sfântul Vasile a scris acest Cuvânt în anul 375, ca o circulară care trebuia să se
dea în copie fiecărui preot nou hirotonit530 531 532’.
Două dintre Cuvintele de învăţătură ale Sf. loan Gură de Aur, Cuvânt
pentru Sfânta şi Marea Joi şi Cuvânt pentru Duminica Sfintelor Paşti, au intrat
în cultul ortodox, fiind citite în biserici în zilele respective, înainte de
împărtăşirea credincioşilor cu Sfintele Taine, fiind tipărite în MolitfelnicuP27 şi
în PenticostaruP28 ortodox pentru frumuseţea şi valoarea didactică şi morală a
conţinutului lor.
în cultul romano-catolic au intrat în textele liturgice unele fragmente din
scrierile Sfinţilor Părinţi. în Breviarul latin există peste o sută de lecturi folosite
din opera Sf. loan Hrisostom533 534 şi altele din scrierile Sf. loan Damaschin,
Sfântului Vasile, Sf. Grigorie Teologul, Sfântului Atanasie şi Sfântului Epifanie.
Asemenea lecturi sunt întrebuinţate şi în cultul ortodox în serviciul divin din
mănăstiri şi sunt menţionate în unele cărţi de ritual (mai ales în Triod)m, spre a
fi citite fie în anumite momente din rânduiala slujbelor zilnice, fie în afară de
biserică şi de serviciul liturgic (în chilii sau la trapeză) pentru învăţătura şi
înduhov- nicirea vieţuitorilor din mănăstiri. Menţionăm din astfel de scrieri:
- Cuvântul despre post al Sfântului Vasile, de citit la Utrenia de luni,
miercuri, vineri din Săptămâna Brânzei;
- Omiliile la Geneză ale Sfântului loan, de citit la Utrenie începând din
Săptămâna lăsatului sec de brânză;
- Citire din Exaimeronul Sfântului Vasile la Utrenia sâmbetei a treia din
‘ Scriere de autenticitate îndoielnică a Sfântului Vasile, în PG 31, col. 1685-1688, şi in

i2 l
Lvvmyua nov dsiiov KOCÎ iepwv KCCVOVUIV (Colecţia dumnezeieştilor şi sfintelor canoane - Sintagma
Ateniană), voi. IV, G.A. RALLI, M. POTLI (eds), Atena, 1853, pp. 391-392; cf. + GHENADIE AL
ARGEŞULUI, Liturgica, Bucureşti, 1877, p. 194; Nicolae MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite
de comentarii, voi. II, part. a Il-a, trad. U. Kovincici, N. Popovici, Arad, 1930-1936, pp. 259-260.
529
Dumnezeiasca Liturghie (in lb. greacă), Atena, 1924, p. 100.
530
Nicolae MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, p. 260.
I2
~ Molitfelnic, pp. 760-761.
532
Penticostar, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, pp. 24-25. Tipărit
şi în Liturghierul grecesc, 1924, pp. 62-83.
' H. ROBOTIM, „Les textes liturgiques”, în Liturgia. Encyclopedic populaire des con-
I2 )
naisances liturgiques, R. AIGRAIN (ed.), Paris, 1930, pp. 357, 420.

534
Triad, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, pp. 743-756.
505
Postul Mare;
- Omilia 63 şi 64 la Evanghelia Sfântului loan, a Sf. loan Gură de Aur, de
citit la Utrenia din sâmbăta Floriilor şi, tot de Sf. loan Gură de Aur, Tălcuire la
Evanghelia de la Matei pentru Smochinul uscat, de citit la Utrenia din lunea
Săptămânii Patimilor.
- Tot în rugăciunile Triodului din Săptămâna Mare avem Rugăciunea Sf.
Efrem Şirul:
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al

iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-1 da mie. Iar duhul curăţiei
şi al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăru- ieşte-1 mie, slugii Tale.
Aşa, Doamne împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu
osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti
•
în vecii vecilor. Amin”.
- Tălcuirea la Faptele Apostolilor a Sf. loan Gură de Aur, de citit la Paşti,

până la Duminica Tuturor Sfinţilor535.
- în Mineiulpe martie, ziua 25, la slujba Ceasului al VI-lea se citeşte
cuvântarea intitulată: Iarăşi bucuriile vestirii, al Sf. loan Gură de Aur, şi, de
acelaşi Sfânt Părinte, cuvântarea intitulată: Cele cu Patriarhii de demult.
- La Sinaxarul din Mineiul pe ianuarie, ziua 19, se povesteşte o minune
săvârşită de Sfântul Vasile, care prin rugăciunea sa a deschis uşile catedralei din
Niceea şi a dat-o ortodocşilor536.
Lecturile destinate îmbunătăţirii vieţii duhovniceşti, mai mult aghiografice
(vieţi de sfinţi) au fost adunate şi traduse în româneşte, împreună cu alte
asemenea lecturi şi din alţi Sfinţi Părinţi, într-o colecţie cu titlul Proloagelii,
conţinând vieţi prescurtate ale sfinţilor care au jucat un rol de prim rang în istoria
spiritualităţii monahale româneşti. O lectură ziditoare de suflet sunt şi
Sinaxarele, care îşi au originea în Actele martirice. O parte dintre ele sunt
alcătuite de Nichifor Calist după Sf. Simeon Metafrastul (cele mai frumoase).
535
Penticostal', pp. 24-25.
Arhim. SERGHIE, Minologhiul complet al Răsăritului (în lb. rusă), voi. II, Moscova. 1876,
p. 17; Mineiul pe ianuarie, Bucureşti 1893, p. 309 (retipărit la Ed. Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 342).
506
LITURGICA GENERALĂ
Se citesc după cântarea a Vl-a a Catavasiilor, de către preot, diacon sau cântăreţ.
3. Predica şi Mărturisirea de credinţă

(Crezul)
în scopul instruirii religioase a credincioşilor, un rol de seamă în cadrul
cultului, pe lângă lecturile religioase (texte biblice, patristice, aghiografice), îl
are predica şi mărturisirea de credinţă.
Predica face cunoscută învăţătura Bisericii, o explică şi o consolidează în
sufletele credincioşilor. Ea pregăteşte pe credincios, îl învaţă cum să participe la
cult, îi luminează conştiinţa prin explicarea adevărurilor de credinţă şi îl apropie
de Dumnezeu. La aceasta contribuie întreaga desfăşurare a cultului, din ale cărui
elemente predica poate folosi rugăciunea, la început sau la sfârşit, precum şi
facerea semnului Sfintei Cruci.
Vechimea predicii în cult se leagă de începuturile lui, de la întemeierea
primelor comunităţi creştine, ca urmare a predicii Mântuitorului şi a Sfinţilor
Apostoli. Predica s-a împletit cu lectura biblică în vremea Apostolilor (Faptele
Apostolilor 20, 7). Constituţiile Apostolice vorbesc despre predica îmbinată cu
lecturile biblice şi serviciul divin13'1.
Despre aceasta ne spune însăşi Evanghelia:
„Şi a venit (Iisus) în Nazaret [...], a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă

şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea Prorocului Isaia şi, deschizând El
cartea, a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este
155
Prolog, adecă adunare in scurt din Vieţile Sfinţilor, 4 voi., Neamţ, 1854; reeditare la Ed.
Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991.
!M
Constituţiile Apostolice, II, 51, VIII, 19, în Diac. loan 1. IcÂ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. I,
pp. 642, 756.
507
peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor (...) să vindec pe
cei zdrobiţi cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi
vederea [...], să vestesc anul plăcut Domnului». Şi închizând cartea şi
dând-o slujitorilor (...) a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit
Scriptura aceasta în urechile voastre” (Luca 4, 16-21).
Textul din Luca ne arată că: a) lecturile biblice din Vechiul Testament
sunt selectate şi ele se concentrează în jurul ideii centrale a profeţiilor despre
venirea lui Iisus Hristos Mântuitorul; b) predica îşi fixează locul în cult în
legătură cu citirea din Sfânta Scriptură şi urmează citirea textului scripturistic;
c) această rânduială se impune de la sine prin practica însăşi a Mântuitorului,
Care arată astfel cum trebuie urmat.
Predica este un element primordial al cultului creştin, fiind practicată de
Mântuitorul de-a lungul celor trei ani ai activităţii Sale şi preluată de Apostoli
ca mijloc de propovăduire a Evangheliei. Predica are în această epocă
deopotrivă caracter catehetic şi omiletic, de tălmăcire a textelor profetice, în
primul rând a celor privitoare la Mesia, după modelul Mântuitorului arătat la
întâlnirea cu Luca şi Cleopa: „Şi începând de la Moise şi de la toţi prorocii,
le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El” (Luca 24, 27-32).
Adunările liturgice ale primilor creştini aveau loc după obiceiul iudaic
către seară, şi anume sâmbătă seara, prelungindu-se cu învăţătura Apostolilor
sau predica (omilia) până noaptea târziu sau chiar către ziuă (cf. Faptele
Apostolilor 12, 6-42; 20, 1-1 1 )537. Epistolele pe care Apostolii le trimiteau
diferitelor comunităţi creştine spre a fi citite în adunările lor constituie textul
primelor predici creştine, fiind şi izvor de noi predici, căci, atunci când era
cazul, ele mai trebuiau să fie şi explicate, interpretate spre a fi mai bine
înţelese. Acest caracter de exegeză l-a păstrat predica până azi în Biserica
noastră (cum vedem din exemplul Cazaniilor ş.a.).
După decretarea libertăţii creştinismului (secolul al IV-lea) predica va
cunoaşte o înflorire atât de mare, încât reprezentanţii ei au rămas până azi
neegalaţi în istoria creştinismului. Şirul lor strălucit este început de Sf. loan
Gură de Aur, alături de care stau Sfinţii Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Chirii al Ierusalimului şi Chirii al
Aşa se face trecerea în cultul creştin de la sâmbăta iudaică la duminica creştină.
508
LITURGICA GENERALĂ
Alexandriei, Ambrozie al Mediolanumului, Grigorie cel Mare, Fericitul

Augustin şi mulţi alţii.
Predica a fost integrată în cult de la început, iar uneori în cadrul aceluiaşi
serviciu divin se ţineau chiar mai multe predici538. Omiliile Sf. loan Hrisostom
sunt o mărturie a importanţei pe care o avea predica în vremea sa în cadrul
cultului divin. Locul ei era atunci la sfârşitul Liturghiei catehumenilor, urmărind
instruirea acestora şi pregătirea lor pentru primirea Botezului. Chiar de la
început, predica a stat în legătură cu citirea Sfintei Evanghelii. După ce ascultau
Evanghelia şi predica, toţi catehumenii erau obligaţi să părăsească biserica
(cuvintele rămase în textul Liturghiei catehumenilor rememorează acest fapt:
„Cei chemaţi ieşiţi!”). Catehumenatul încetând să mai existe, predica se
deplasează treptat spre sfârşitul Liturghiei. Ea ajunge să fie ţinută în timpul
împărtăşirii liturghisitorilor (timp care, în primele veacuri, era rezervat
împărtăşirii credincioşilor, care obişnuiau să primească Sfânta Euharistie la
fiecare Liturghie).
Astăzi, în Biserica noastră, prin dispoziţiile Sfântul Sinod, activitatea de
catehizare, predica sau doar citirea explicării pericopei evanghelice din Cazanie
a fost reaşezată la locul ei, după citirea Evangheliei.
Predica, prin metoda ei specifică de adresare directă a cuvântului pe
înţelesul tuturor, împlineşte cultul; de aceea trebuie să fie ţinută în fiecare
duminică şi în toate împrejurările când slujitorul Bisericii se află cu prilejul unor
evenimente şi slujbe speciale în mijlocul credincioşilor (Botez, Nuntă,
înmormântare şi alte situaţii).
Cultul ortodox păstrează şi transmite întreaga învăţătură creştină aşa cum e
cuprinsă în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. O sinteză a acestei învăţături ne-
au lăsat-o Sinoadele I şi II Ecumenice în Mărturisirea de credinţă sau Crezul
care, ca şi predica, vine să rostească direct şi răspicat, pe înţelesul tuturor,
adevărurile ei fundamentale. Crezul este o sinteză a dogmei Bisericii, iar cultul
creştin l-a integrat cu uşurinţă în fiinţa sa.
Mărturisire de credinţă este orice formă sau formulă de exprimare a
adevărurilor de credinţă (formule sacramentale, imne, lecturi) care ajută la
instruirea religioasă a credincioşilor. Când credinciosul face semnul Sfintei
538
Constituţiile Apostolice, II, 61, în Diac. loan I. IcĂ jr, Canonul Ortodoxiei, voi. I, pp. 650-
651.
509
T
Cruci, mărturiseşte prin aceasta credinţa sa în Iisus Hristos cel Răstignit pe cruce
şi credinţa intr-un Dumnezeu în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
„Semnul Crucii este oarecum o învăţătură pe scurt a legii creştine”539.
întreaga desfăşurare a Sfintei Liturghii este o mărturisire de credinţă pe
care o fac preoţii şi credincioşii prin participarea lor la rugăciunile întregului
ritual.
„Prescurile ce le aduc credincioşii din care preotul scoate Sfântul

Agneţ, care se va preface în Trupul jertfit al lui Hristos, şi părticelele aşezate
în jurul lui, care reprezintă vieţile lor jertfite, vor fi sfinţite şi unite prin
alăturarea lor la Jertfa lui Hristos. Aşa cum fără prescurile credincioşilor nu
se poate săvârşi Taina Euharistiei, aşa nu se poate săvârşi Liturghia fără
mărturisirea credinţei lor, prin cântări de cerere, de laudă, de mulţumire”540.
Până la Crezul niceo-constantinopolitan, nu se cunoaşte textul unei alte

mărturisiri de credinţă, dar la existenţa unui asemenea text face totuşi aluzie Sf.
Ap. Pavel, când îi spune lui Timotei să-şi apere credinţa pentru care a dat
mărturie: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică [...] pentru
care ai dat mărturie înaintea multor martori” (1 Timotei 6, 12).
Bisericile nu se puteau lipsi de o mărturisire de credinţă în care să fie
cuprinse ideile fundamentale ale învăţăturii creştine despre Sfânta Treime,
despre planul de mântuire, despre Biserică şi Sfintele Taine. Candidaţii la Botez
trebuiau să cunoască această învăţătură şi s-o mărturisească. Baza ei comună
exista, deşi formularea era puţin deosebită de la o Biserică la alta, după care îşi
lua şi numele: Simbolul de ere dinţă apostolic sau roman (Roma), Simbolul de
credinţă al Bisericii din Neocezareea Pontului, Simbolul de credinţă al Bisericii
din Cezareea Palestinei, Simbolul de credinţă al Bisericii din Alexandria şi
altele.
Sinoadele I şi II Ecumenice din anii 325 (Niceea) şi 381 (Constantinopol)
au contopit aceste simboluri de credinţă locale, le-au completat, dându-le o
formulare unitară, şi au oferit Bisericii Simbolul de credinţă (Crezul) pe care
lir
Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă, Bucureşti, 1952, p. 204, cf. ediţia apărută la Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2015, p. 240.
540
Pr. D. STĂNILOAE „Mărturisirea dreptei credinţe prin rugăciunile preotului”, in: Mitropolia Banatului.
XXXII (1982), 1-3, p. 57.
510
LITURGICA GENERALĂ
Biserica Ortodoxă l-a folosit şi îl foloseşte şi azi, aşa cum a fost formulat de la
început, incluzându-1 în cadrul Sfintei Liturghii.
Partea introductivă, pregătitoare, a săvârşirii Sfintei Euharistii, din
Liturghia credincioşilor - după Vohodul mare, Rugăciunea punerii-înainte (a
ecteniei „Să plinim rugăciunea noastră Domnului...”) şi Rugăciunea dragostei
(Iubi-Te-voi, Doamne, rugăciune rămasă din ritualul de odinioară al sărutării
păcii) - se încheie cu rostirea Crezului.
Rostirea Crezului arată că în afară de iubire, ni se cere şi credinţă dreaptă,
adevărată (ortodoxă), spre a putea participa cu vrednicie la aducerea Sfintei
Jertfe. De aceea se cuvine ca fiecare credincios să ros- teascăln gând Crezul în
timp ce este rostit cu glas tare (de cântăreţ sau altcineva) în numele tuturor.
Cuvintele „Uşile, uşile...!” cu care se introduce rostirea Crezului erau
adresate odinioară ostiarilor care păzeau uşile de intrare ale Bisericii. Astăzi ele
au înţelesul unui îndemn spre luare aminte, spre ascultare a Crezului139.
Includerea Crezului şi rostirea lui în cadrul Sfintei Liturghii se atribuie
Patriarhului (monofizit) Petru Gnafeus (Fullo) la anul 471, la Antiohia, iar la
Constantinopol se pare că s-a introdus mai târziu, pe vremea Patriarhului
Timotei (512-518)140, moment din care s-a răspândit în întreaga Biserică. Crezul
era întrebuinţat din secolul al IV-lea la rânduiala Botezului.
BIBLIOGRAFIE
Athenagoras al Tiatirelor, Tendinţe noi în ritualul ortodox, trad. Pr. Axente
Moise, în: Mitropolia Banatului, XIX (1969), 10-12, pp. 679-690;
SF. NICOLAE CABASILA, Tâicuirea dumnezeieştii Liturghii, cap. 26, pp. 66-68. 140
l?v
TEODOR LECTORUL, Istoria bisericească, II, 32, 48, în PG 86, col. 201A.
511
Botte, B., La Tradition Apostolique de Saint Hippolyte. Essai de recon-

stitution, în coli. Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen, voi. 39,
Munster-Westfalen, 1963;
Branişte, fine Pr., „Istoria şi explicarea slujbei Vecerniei” în: Biserica
Ortodoxă Română, LXXXIV (1966), 5-6, pp. 513-532;
Branişte, Ene Pr., „Cultul Bisericilor creştine vechi din Orient. Liturghiile
riturilor orientale” în: Ortodoxia, XVII (1965), 1;
Branişte, Ene Pr., „Le culte byzantin comme expression de la foi
ortodoxe”, în voi. La Liturgic, expression de la foi, Roma, 1979;
Callewaert, C, Laudes matutines, Briigge, 1928;
Cândea, Spiridon Pr., „Citirile sau lecturile în cadrul Sfintei Liturghii”, în:
Mitropolia Banatului, XV (1965), 10-12;
Grigoriou, Ierom., 'H Oda Xeirovpyia Tije; EuyapioTtac TOU OEOV, Atena,
1971;
Harakas, S., „The orthodox Priest as leader in the divine Liturgy”, in The
Greek Orthodox Theological Review (Brookline), 1976;
Janin, R., Les Eglises Orientales et les rites orientaux, Paris, 1955;
Kasper, Walter, „Wort und Sakrament”, in vol. Martyria, Liturgia,
Diakonia, 1968, pp. 261-285;
Mateos, J., „Office de minuit et office du matin chez St. Athanase”, in:
Orientalia Christiana Periodica, XXVIII (1962), 1;
Nicolae, Necula Pr., „Sfânta Scriptură în cultul ortodox”, în voi. Sfânta
Scriptură şi Sfânta Liturghie - Izvoare ale vieţii veşnice, Ed. Trinitas, Iaşi, 2008,
pp. 295-301;
Nicolae, Necula Pr., „Locul Crezului în cultul ortodox (text şi cântare
bisericească)”, în voi. Autocefalia Bisericii şi Mărturisirea credinţei, Ed.
Doxologia, Iaşi, 2011, pp. 74-78;
Vărădeanu, V, „îndrumări practice privind recitativul liturgic şi cântarea în
comun”, în: Mitropolia Banatului, XX (1970), 1-3;
Vetelevski, P. V, „înţelesul şi structura celor şase psalmi ” (în lb. rusă), în:
Jurnalul Patriarhiei Moscovei (LKypHa/i MOCKOBCKOU Tlampuapxuu), 1968,
10, pp. 63-64.
CAPITOLUL V
512
ACTUL (ACŢIUNEA SAU MIŞCAREA) ÎN CULT
Mişcările liturgice (riturile sau ceremoniile) mai

importante în cult111
Pe lângă formele generale fundamentale comune de exprimare a cultului

(rugăciunea, cântarea, lecturile biblice, predica), există şi alte forme (secundare)
comune de expresie numite acte liturgice sau mişcări ori gesturi rituale. Prin
acte liturgice se înţelege tot ansamblul de mişcări, gesturi şi acte rituale săvârşite
de slujitori şi credincioşi în timpul sfintelor slujbe. Ele alcătuiesc ceremonialul
(ritualul) cultului. însoţesc cuvintele şi cântările, formulele şi rugăciunile,
exprimând, concretizând, subliniind sau accentuând şi simbolizând ideile şi
sentimentele exprimate în ele. Unele sunt simboluri, altele sunt expresii fireşti
şi spontane ale atitudinilor de cult (ridicarea ochilor sau a mâinilor la rugăciune).
Mişcarea are în cadrul ritualului o importanţă deosebită. Astfel, ieşirea cu
Sfânta Evanghelie (Vohodul mic) sau cu Cinstitele Daruri (Vohodul mare),
înclinarea capului, a corpului, binecuvântarea, afundarea la Botez, ungerea cu
Sfântul Mir etc. au semnificaţia şi simbolismul lor în exprimarea adevărului
evanghelic şi în ce priveşte mântuirea credincioşilor. 541 542 543
541
Mişcările liturgice (riturile sau ceremoniile) mai importante in cult sunt: închinarea,
binecuvântarea şi punerea mâinilor, îngenuncherea şi metaniile, acoperirea şi descoperirea capului,
sărutarea, spălările rituale, închiderea şi deschiderea uşilor împărăteşti şi a dverei,
procesiunile religioase, ieşirile sau vohoadele, cădirea sau tămâierea, tragerea clopotelor şi baterea
toacei etc. I'oate acestea vor ti tratate în cele ce urmează, subliniindu-se importanţa lor ca forme de
manifestare a sentimentului religios şi rolul lor în viaţa religioasă a credincioşilor
513
Sf. loan Hrisostom spune că Hristos Se comunică prin cuvântul rugăciunii

preotului, când la cuvânt se adaugă şi gestul, căci în mişcarea trupului se află
prelungirea gândurilor din suflet, sufletul fiind ca un mare muzician, iar trupul,
organul, ţinând loc de chitară, fluier şi liră142. Astfel, în gestul sau actul liturgic
se reflectă credinţa la fel ca în rugăciune.
Ţinuta credinciosului în fiecare moment al sfintei slujbe a Liturghiei arată
respectul şi cinstirea lui Dumnezeu. El stă drept, în picioare143, pătruns de
conştiinţa că se află în casa lui Dumnezeu. El îngenunchează, face metanii, îşi
înalţă spre cer privirea implorând îndurarea lui Dumnezeu. Preotul, prin cântare,
rugăciune, mişcare şi gest, îndrumă indirect atitudinea şi ţinuta credincioşilor,
subliniind prin actele liturgice momentele importante ale sfintelor slujbe. Unele
dintre aceste gesturi sau rituri liturgice au fost practicate de însuşi Mântuitorul,
Care le-a recomandat şi ucenicilor Săi, ca: binecuvântarea poporului prin ridi-
carea sau prin punerea mâinilor („Lăsaţi copiii să vină la Mine [...]. Şi punându-
Şi mâinile peste ei...”, Matei 19, 14, 15; „Luându-i în braţe, i-a binecuvântat,
punându-Şi mâinile peste ei”, Matei 10, 16), binecuvântarea Apostolilor („Eu
trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu [...]. Şi ridi- cându-Şi mâinile, i-a
binecuvântat”, Luca 24, 49-50), punerea mâinilor peste bolnavi pentru
însănătoşirea lor („Peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile”, Marcu 16, 18;
„Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau”, Marcu 16,
20; cf. Matei 9, 18). închinarea către Mântuitorul îşi are începutul la Sfinţii
Apostoli (după binecuvântarea primită de la Mântuitorul în ziua înălţării Lui la
ceruri): „iar ei închi- nându-se Lui, s-au întors la Ierusalim” (Luca 26, 52; cf.
Matei 28, 17).
a) îngenuncherea, prosternarea şi ridicarea ochilor în sus, la rugăciune,
sunt gesturi pe care Mântuitorul însuşi le-a făcut. El ajunge cu ucenicii pe
Muntele Măslinilor şi, „îngenunchind, Se ruga” (Luca 22,41). 544 545
Se prosternează: „A căzut cu faţa la pământ, rugându-Se: Părinte, de este cu
putinţă, treacă de la Mine, paharul acesta; Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se
Omilia întâi la Psalmul 145, în PG 35, col. 523.

545
La început, credincioşii ascultau sfintele slujbe stând numai in picioare. Astăzi au început a
se aduce scaune şi in bisericile ortodoxe, iar credincioşii se aşază în unele momente ale slujbei (de
exemplu, la predică). în bisericile catolice şi protestante sunt bănci in tot sânul bisericii, lâsându-se
liber un spaţiu de trecere pe lângă pereţi şi in mijlocul bisericii de la intrare până la altar. Unii Sfinţi
Părinţi considerau lipsă de respect aşezarea pe scaun în timpul sfintelor slujbe.
514
LITURGICA GENERALĂ
facă” (Luca 22, 42); „Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ”
(Marcu 14, 35).
b) Închinarea. închinarea cu semnul Sfintei Cruci este un gest ritual
specific creştin. La intrarea în biserică, preotul (şi credincioşii) se închină
făcând seninul Sfintei Cruci în numele Sfintei Treimi (cf. Matei 28, 19)14
Fiecare rugăciune începe şi se sfârşeşte cu semnul Sfintei Cruci. închinarea
este semnul mărturisirii credinţei creştine şi a slăvirii lui Dumnezeu.
în epoca primară a Bisericii, creştinii, după cum mărturisesc Părinţii
bisericeşti, se distingeau între neamuri prin însemnarea cu Sfânta Cruce (adesea
însoţită de cuvintele: „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”):
„înainte şi în timpul treburilor, iîitrând şi ieşind, îmbrăcându-ne, înainte de
somn, în toate lucrările noastre noi ne însemnăm fruntea cu semnul Crucii”145.
închinarea este cel mai frecvent act liturgic atât în cultul public, cât şi în cultul
particular. închinarea se face cu un deget de către necalcedonienii şi latinii de
azi, cu două degete de către ortodocşii de odinioară şi cu trei degete de către
ortodocşii de azi; cu toată palma o fac latinii (catolicii). închinarea se face cu
faţa îndreptată spre răsărit (acolo
111
Crucea se face cu mâna dreaptă, unind degetul mare cu degetele mijlociu şi arătător. Se
aduce mâna la frunte, rostindu-se: „în numele Tatălui”, la piept: „Şi al Fiului”, la umărul drept şi la
umărul stâng: „Şi al Sfântului Duh”, apoi se spune: „Amin” („Aşa să fie!”). Monofiziţii, spre a-şi
exprima erezia (atribuiau lui Hristos o singură fire) tăceau semnul Crucii cu un singur deget; în
contrast cu ei, creştinii răsăriteni uneau două degete. Catolicii lac două feluri de închinare: crucea
mică sau germană (o fac cu degetul mare) şi crucea marc sau latină (pe care o fac ducând toată palma
la frunte, apoi la piept, la umărul stâng şi pe urmă la umărul drept). Această diferenţă faţă de ortodocşi
a apărut după 1054.
u5
T ERTULIAN , Despre coroana ostaşului (De corona militis), 3, în PL 2, col. 99. Ortodocşii
fac crucea de la dreapta spre stânga, stând cu faţa spre răsărit. Crucea închipuie pe Hristos cel
Răstignit, pe Care creştinii îl însemnează pe propriul lor trup (Si-. C HIRIL AL I ERUSALIMU LUI , Cateheza
X I I I , în PG 33, col. 816, şi in voi. Cateheze, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 216); SF. E FREM Ş IRUL , De Panoplia ad monachos,
voi. III, A SSEMANI (ed.), Roma, 1746, SF. I OAN H RISOSTOM , Omilia 54 la Matei, 55: „Totul ne priveşte
pe noi, zice el, sfinţirea noastră se împlineşte cu semnul Sfintei Cruci; la Botez, la Sfânta împărtăşanie,
împlinirea Hirotoniei sau altceva, atunci pretutindeni se întrebuinţează acest semn învingător” (în PG
58, col. 537, şi in coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 23, trad. Pr. D. Fecioru, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 628).
e răsăritul soarelui, acolo este Raiul şi Hristos). Formula însoţitoare: „în numele
Tatălui...” (cf. Matei 28, 19) e cea mai veche şi generală. Aceasta exprimă
credinţa în Sfânta Treime şi în puterea mântuitoare a Crucii, care este pentru noi
515
semnul sfânt al creştinării noastre şi totodată pecete, simbol şi stea de biruinţă,

având ca efect îndepărtarea demonilor.
Liturghierul şi Tipicul ortodox, ca şi cărţile de slujbă, precizează gesturile
rituale din fiecare moment al slujbei, menţionând despre actul închinării cu
Sfânta Cruce că are următoarea explicaţie simbolică: din Tatăl S-a născut
Hristos, a coborât pe pământ şi şade de-a dreapta Tatălui. Formula s-a transmis
prin Sfânta Tradiţie. Mântuitorul trimite pe Apostoli la propovăduire spre a
încreştina noroadele: „Botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh” (Matei 28, 19). Semnul Sfintei Cruci arată credinţa în Sfânta Treime şi
mântuirea omului prin Răstignirea lui lisus; înseamnă credinţa în Jertfa
Mântuitotului şi „hotărârea de a ne răstigni”146, mai precis hotărârea creştinului
de a răstigni pe omul cel păcătos din el. Semnul Crucii îndepărtează duhul cel
rău şi păcatul. Biserica începe şi sfârşeşte toate slujbele şi rugăciunile ei prin
semnul Crucii, invocând puterea ei sfinţitoare şi prin care Sfintele Taine ajută la
sfinţirea şi mântuirea omului.
Ritualul închinării. Exista un întreg ritual al închinării, pregătitor pentru
Liturghie. Dacă preotul a început Utrenia, după regulă, numai cu epitrahilul,
după ce rosteşte Ectenia mare de la începutul Utreniei, în faţa uşilor împărăteşti,
intră în sfântul altar pe uşa de miazăzi, închide dvera, lasă epitrahilul, se închină
în faţa Sfintei Mese, iese pe uşa de miază-noapte a altarului şi, trecând printre
strana stângă şi sfeşnicul împărătesc, vine în mijlocul bisericii (sub policandru).
Stând cu faţa spre răsărit, se închină de trei ori, se întoarce spre scaunul arhieresc
şi face o metanie, apoi se închină din nou spre răsărit, zicând în şoaptă:
„Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna...”, continuă cu rugăciunile
începătoare (împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule... şi celelate) rosteşte Tatăl
nostru şi „Că a Ta este împărăţia...”, şi cele trei Tropare de umilinţă (Miluieşte-
ne pe noi Doamne...,
NR
SF. D IONISIE A RE OPAGIT UL , Ierarhia bisericească, IV, 3, 1, în PG 3, col. 536, şi in voi. Si.
D ION ISIE A EROPAG ITUL , Opere complete, traci. Pr. D. Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 11)%, p. 85.
516
LITURGICA GENERALA
Doamne, miluieşte-ne pre noi..., Uşa milostivirii...). Din mijlocul bisericii

înaintează printre sfeşnicele împărăteşti şi, zicând Troparul Preacuratului Tău
chip..., se închină şi sărută icoana împărătească a Mântuitorului; trece la icoana
Maicii Domnului, se închină şi o sărută (zicând Troparul Ceea ce eşti izvorul
milei...). Apoi merge la icoana dinspre miazăzi (care de obicei e icoana
hramului), se închină şi o sărută, zicând troparul sfântului zugrăvit pe ea, apoi
trece la icoana dinspre miazănoapte de icoana Fecioarei şi face acelaşi ritual,
adică se închină şi rosteşte troparul sau condacul sfântului. Se întoarce apoi,
trece printre sfeşnicele împărăteşti, se opreşte, se închină şi sărută icoana de pe
iconostas şi zice troparul sfântului respectiv sau al praznicului zugrăvit pe ea.
Vine iar în mijlocul bisericii în acelaşi loc (de sub policandru) şi, stând cu faţa
spre răsărit, îşi'descoperă capul (dacă poartă culion), se închină de două ori şi,
aplecându-şi capul, zice în taină rugăciunea; „Doamne, trimite mâna Ta din
înălţimea lăcaşului Tău...” se închină iar şi face apolisul mic, ca la sfârşitul
Proscomidiei. Face o închinare (o plecăciune) în dreapta şi în stânga (spre
credincioşi, cerându-le iertare) şi se îndreaptă spre sfântul altar, trecând pe lângă
iconostas, şi intră pe uşa de miazăzi, după ce s-a închinat şi a sărutat icoana
Sfântului Arhanghel zugrăvit pe ea (rugându-se în acest timp cu Rugăciunea
Intra- voi în casa Ta...).
Intrând în altar, vine în faţa Sfintei Mese, se închină de două ori până la
pământ (face metanii mari), sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Masă şi Sfânta
Cruce şi se închină încă o dată (făcând o metanie). După acest ritual pregătitor
al închinării, preotul trece în partea de miazăzi a altarului, unde (la veşmântar)
începe îmbrăcarea sfintelor veşminte după rânduiala stabilită de Liturghiei' şi
rostind binecuvântările (formulele sacramentale) respective.
închinarea cu semnul Sfintei Cruci însoţeşte şi alte diferite gesturi rituale,
cum sunt: binecuvântarea, îngenuncherile, prosternările, metaniile ş.a.
Binecuvântarea pe care preotul o face cu semnul Sfintei Cruci asupra
credincioşilor înseamnă revărsarea unui nesecat izvor de mântuire.
c) Binecuvântarea (suXoyia - binefacere, oferire de daruri), împărtăşirea
din sfinţirea sau din darurile dumnezeieşti, este semnul însoţitor al formulei de
salutare (Canonul 27 al Sf. Vasile cel Mare şi Canonul 26 Trulan). Este o
formulă de rugăciune prin care se aduce lui Dumnezeu mulţumire şi slavă:
„Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi in
vecii vecilor”. Cu această formulă de binecuvântare, preotul îşi îmbracă sfintele
517
veşminte şi începe Proscomidia.

Ca orice slujbă, Sfânta Liturghie începe cu o formulă de binecuvântare sau
slăvire a lui Dumnezeu, şi anume cu Binecuvântarea mare, cu care începe şi
slujba Sfintelor Taine: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”, deoarece slujba
dumnezeiască, fiind mijlocul prin care ne apropiem de El, nu poate începe decât
prin doxologie (prin slăvirea Lui), în care intră şi formele de binecuvântare.
Formulele de binecuvântare de la începutul celor trei slujbe principale ale
serviciului divin zilnic al Bisericii (Vecernia, Utrenia şi Liturghia) exprimă în
mod gradat revelarea misterului Sfintei Treimi. Astfel, formula de la începutul
Vecerniei („Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”) arată prima treaptă a
acestei revelaţii, şi anume epoca cea mai îndepărtată din istoria mântuirii, când
omenirea avea o cunoştinţă vagă, întunecată, despre Dumnezeu, despre Care nu
ştia decât că El există şi că este Unul singur. Cu formula de binecuvântare de la
începutul Utreniei („Slavă Sfintei [...] Treimi...”) avem o treaptă superioară pe
scara Revelaţiei, şi anume epoca dinaintea venirii Mântuitorului, când datorită
Prorocilor Legii Vechi lumea făcuse unele progrese în cunoaşterea lui
Dumnezeu, în special că El este în trei Persoane (cf. Facerea 18, 1 ş.u., Psalmul
109, 1; Isaia 7, 14; 9, 1 ş.u.; 53,1 ş.u.). Prin formula de binecuvântare de la
începutul Liturghiei („Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh...”) se arată cea mai înaltă treaptă a Revelaţiei lui Dumnezeu
făcută omului prin întruparea Mântuitorului, când omenirea cunoaşte că cele trei
Persoane ale Dumnezeirii se numesc Tată, Fiu şi Duh Sfânt1-17.
Prin această formulă de binecuvântare se preamăreşte împărăţia lui
Dumnezeu pentru a cărei întemeiere a venit pe pământ Mântuitorul Hristos şi se
binecuvântează Dumnezeirea în Treimea Persoanelor, iar nu în unitatea fiinţei
Sale.
în timpul binecuvântării de la începutul Sfintei Liturghii, preotul face
semnul Sfintei Cruci peste antimis cu Sfânta Evanghelie (care sade
" Vezi pe larg în voi. Liturgica Specială, la capitolul Explicarea Liturghiei catehumenilor.
totdeauna pe Sfânta Masă şi care închipuie pe însuşi Hristos ca împărat şi
Dumnezeu, şezând pe tronul slavei Sale). Acest gest arată că sfânta slujbă care
se începe acum se săvârşeşte spre pomenirea Jertfei de pe cruce a Mântuitorului
şi că, prin Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, Mântuitorul a întemeiat împărăţia
518
LITURGICA GENERALĂ
lui Dumnezeu pe pământ, prin ele se menţine şi ele sunt cele două simboluri sau
embleme ale creştinismului.
La Vohodul mic, preotul binecuvântează înălţând Sfânta Evanghelie spre
răsărit, zicând: „Binecuvântată este intrarea sfinţilor Tăi...”. Preotul dă
binecuvântarea pentru Apostol înainte şi după citire. Binecuvântează pe
credincioşi la Vohodul mare şi după Ecfonisul ecteniei („Pace tuturor!”) şi după
Crez; binecuvântează cu Sfânta Cruce în faţa uşilor împărăteşti, când spune:
„Sus să avem inimile!”, şi binecuvântează pe credincioşi înainte de rugăciunea
Tatăl nostru (când zice: „Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”). De asemenea,
înălţând Sfântul Potir, în faţa uşilor împărăteşti, binecuvântează şi se roagă:
„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău...”, după săvârşirea Sfintei Euharistii148.
în timpul sfintelor slujbe, prin actul sfânt al binecuvântării se cere lui
Dumnezeu darul Său, prin mijlocirea lui lisus Hristos; acest dar se împărtăşeşte
celui ce-1 cere, iar acesta îl împărtăşeşte credincioşilor prin binecuvântare -
preotul închipuind pe Hristos, de la Care a primit preoţia -, iar când dă
binecuvântarea, el „stă înaintea Sfintei Mese ca în cer, înaintea scaunului lui
Dumnezeu”1'19.
Actul binecuvântării este frecvent amintit şi în Vechiul Testament, cu
sensul de dar care se revarsă asupra cuiva: Dumnezeu binecuvântează pe primii
oameni (Facerea 1,28), Noe binecuvântează pe fiii săi (Facerea 9,25),
Melchisedec binecuvântează pe Avraam (Facerea 14, 28) ş.a. Dumnezeu însuşi,
poruncind lui Moise cum să binecuvânteze Aaron poporul evreu, îi dă formula
de binecuvântare: „Domnul să te binecuvânteze, Domnul
Binecuvântarea se face cu mana dreaptă in palma căreia se strâng în formă de cruce degetele
inelar (al patrulea) şi mijlociu cu degetul mare care se suprapune orizontal peste ele formând semnul
Sfintei Cruci. Degetul arătător rămâne întins ca un I, iar cel mic se îndoaie in formă de C, grupându-
se în iniţialele 1C. Crucea binecuvântării capătă astfel forma de X (XC-IC).
149
SF. S IMEON A L T ESALO NICUL UI , Despre sfânta rugăciune (Despre sfintele slujbe), cap. 304,
347, în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., trad, t C HESARIE AI . R ÂMNICULU I , T. T EODORESCU (ed.),
Bucureşti, 1866, pp. 199,224; SF. G HERMAN A L C ONST ANŢI NOPOLU LUI , Explicarea Sfintei Liturghii, in
PG 98, col. 409 C.
519
V
[...J şi să-ţi dăruiască pace [...], şi Eu, Domnul, îi voi binecuvânta pe ei” (Numeri
6, 24, 26, 27). Preoţii dădeau binecuvântarea la Cortul Mărturiei şi regii înşişi
puteau binecuvânta poporul (cum vedem la 2 Regi 6, 18: „David a binecuvântat
poporul în numele Domnului Savaot”). Şi în psalmi întâlnim frecvent formula
de binecuvântare: „Binecuvântat este Domnul...” (Psalmii 33, 1; 65, 7, 19; 66,
1,6; 102, 1,2; 20-22; 117, 26 ş.a.).
în Biserica Ortodoxă, în afară de binecuvântările de la Sfânta Liturghie,
avem binecuvântări şi la Laudele bisericeşti. Nu numai oamenii, dar şi lucrurile
se binecuvântează (pâine, grâu, vin, untdelemn) când se aduc prinoase la biserică
la anumite sărbători, la Ierurgii şi la Sfintele Taine.
Binecuvântarea pe care preotul o face cu Sfânta Cruce în anumite momente
ale sfintelor slujbe arată credincioşilor că numai prin puterea Crucii se izbăvesc
de rău spre a împlini voia lui Dumnezeu. De altfel, importanţa Sfintei Cruci
fusese subliniată încă de la începuturile creştinismului de Sf. Ap. Pavel: „Mie să
nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin
care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Galateni 6, 14).
d) Punerea mâinilor. Tot o formă de binecuvântare este şi actul ritual al
punerii mâinilor (£7Ti0£aic; TCOV xdptov) adică transmiterea darului sfânt al lui
Dumnezeu prin mijlocirea sfinţiţilor slujitori ai Bisericii. Originea acestui act se
leagă de obiceiul Mântuitorului de a binecuvânta copiii, punându-Şi mâinile
peste ei: „I-au adus copii ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage. [...] Şi
punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo” (Matei 19, 13, 15; cf. Marcu 10,
14-16). De asemenea, în ziua înălţării Sale la cer, Domnul Hristos Se desparte
de Sfinţii Apostoli, binecuvântându-i prin ridicarea mâinilor: „Şi, ridicându-Şi
mâinile, i-a binecuvântat” (Luca 24, 50).
Acest rit îl întâlnim practicat atât în religia Vechiului Testament, cât şi in
Noul Testament. în Vechiul Testament arată că prin ritualul punerii mâinilor se
întărea dreptul slujirii preoţeşti:
„Să se apropie leviţii înaintea Domnului şi fiii lui Israel să-şi pună
mâinile pe leviţi. Iar Aaron să afierosească pe leviţi înaintea Domnului, din
partea fiilor lui Israel, ca să facă ei slujbă Domnului” (Numerii 8, 10-11).
Prin acelaşi ritual se întărea şi dreptul de conducător al poporului:
„Iar Domnul a zis către Moise: Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, (...] pune-ţi
520
LITURGICA GENERALĂ
peste el mâna ta. Apoi du-1 înaintea preotului Eleazar, înaintea a toată obştea
[...]. Dă-i din slava ta ca să-l asculte toată obştea fiilor lui Israel. [...] (Moise)
a luat pe Iosua [...] şi l-a pus înaintea preotului Eleazar [...] (care) şi-a pus
peste el mâinile” {Numerii 27, 18-20; 22-23).
Punerea mâinilor se făcea şi asupra jertfelor ce se aduceau la templu spre

iertarea păcatelor. Preoţii puneau mâinile pe capul viţelului de jertfa ca asupra
lui să cadă păcatele poporului şi ale celor ce-1 jertfeau, iar păcatele să se spele
cu sângele jertfei (aşa cum vedem în Leviticul 8, 14-15: „Apoi a adus Moise
viţelul cel de jertfă pentru păcat, iar Aaron şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul
viţelului de jertfă pentru păcat”). Vedem aici o închipuire a Jertfei Mântuitorului
Care cu sângele Lui avea să spele păcatele oamenilor. Şi în Noul Testament se
vorbeşte despre punerea mâinilor ca act ritual transmis din Vechiul Testament.
O dovadă a credinţei în puterea lui sfinţitoare şi mântuitoare de păcat şi moarte
o găsim în dialogul dintre Mântuitorul şi Iair, care îl roagă, zicându-I: „Fiica mea
e pe moarte, ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape şi să trăiască” {Marcu
5, 23). Prin punerea mâinilor, Mântuitorul, vindeca pe cei bolnavi: „Punându-Şi
mâinile peste cei bolnavi, i-a vindecat” (Marcu 6, 5).
Punerea mâinilor peste cei bolnavi pentru vindecarea lor este o putere pe
care Mântuitorul o dă Apostolilor şi pe care aceştia o vor lăsa Bisericii prin Taina
Sfântului Maslu: „Peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi”
(Marcu 16, 18). La slujbele pentru bolnavi, preotul pune epitrahilul pe capul
bolnavului şi se roagă sau pune mâna pe capul bolnavului şi-l binecuvântează.
în epoca primară a creştinismului, punerea mâinilor se făcea asupra
catehumenilor, penitenţilor, ereticilor reprimiţi în Biserică şi asupra candidaţilor
la Botez.
Azi, semnificaţia sfinţitoare a gestului se păstrează în Sfintele Taine:
(Spovedania, Botezul, Maslul). în Taina Preoţiei (xsiporovîa) ritualul gestului
punerii mâinilor are puterea sfinţitoare şi de transmitere a harului Sfântului Duh,
făcând din cel care primeşte darul un reprezentant al Mântuitorului însuşi. De
aici marea răspundere a Preoţiei: „Nu fi nepăsător”, scrie Sf. Ap. Pavel lui
Timotei, „faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin prorocie şi punerea
mâinilor mai marilor preoţilor” (I Timotei 4, 14). „Iar prin mâinile apostolilor se
făceau semne şi minuni multe în popor” (Faptele Apostolilor 5, 12). Gestul
punerii mâinilor s-a păstrat şi în hirotesii.
521
e) Semnul Sfintei Cruci însoţeşte în creştinism şi alte gesturi rituale, cum

sunt îngenuncherile şi metaniile. Ele exprimă umilinţa şi pocăinţa în faţa lui
Dumnezeu. Gestul îngenuncherii (aşezarea în genunchi) la rugăciune era în uz
la evrei, iar de la ei a trecut în creştinism. Este un gest care exprimă smerenia în
faţa lui Dumnezeu şi adânca Lui cinstire. Exprimă pocăinţa, părerea de rău
pentru păcatele săvârşite de cel care se roagă. Gestul îngenuncherii, ca expresie
a recunoaşterii totale a voii lui Dumnezeu, îl găsim în Noul Testament atât la
Mântuitorul, cât şi la Sfinţii Apostoli. înainte de Patimile Sale, Mântuitorul a
îngenuncheat şi S-a rugat în Grădina Ghetsimani: „Awa Părinte, toate sunt Ţie
cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea
ce voieşti Tu” (Marca 14, 36). Sfântul Arhidiacon Ştefan îngenunchează în timp
ce se pregăteşte să moară ucis cu pietre şi, ca şi Mântuitorul, cere să se
împlinească voia lui Dumnezeu Căruia îi încredinţează sufletul său (Faptele
Apostolilor 7, 58-60).
Mântuitorul cere ajutorul Tatălui din cer prin rugăciune în genunchi şi post,
înainte de a-Şi începe propovăduirea (Matei 2, 2; Marcu 1, 13). Sf. Ap. Petru
imploră în genunchi ajutorul lui Dumnezeu spre a săvârşi minunea învierii
Tavitei: „Şi Petru [...] a îngenuncheat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a
zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi [... ] dându-i mâna Petru a
ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie” (Faptele Apostolilor
9, 40-41).
îngenuncherea (yovi)KÂ.icna, genuflexio) se face în timpul rugăciunii
(particulare şi cultice) ca expresie a pocăinţei şi a umilinţei în faţa lui Dumnezeu,
a Cărui îndurare o imploră credinciosul.
Preotul şi credincioşii îngenunchează şi se roagă la cântarea Pre Tine Te
lăudăm, când clopotele vestesc momentul marii şi înfricoşătoarei Taine a
prefacerii Cinstitelor Daruri (pâinea, apoi vinul) în Sfântul Trup şi Scumpul
Sânge al Domnului. Se poate şedea jos la catisme, sedelne, citiri, Cazanie etc.
Tradiţia îngenuncherii la rugăciune o consemnează Sfinţii Părinţi ca o
practică specifică în Biserica veche150.
Legat de închinare şi îngenunchere este gestul metaniei. Metania este o
îngenunchere şi o ridicare (alternate), însoţite de semnul Crucii; simbolic,
îngenuncherea şi metania sunt o mărturisire a căderii omului în păcat şi a
ridicării lui prin Iisus Hristos151.
Metania este mică şi mare. O formă mai accentuată este prosternarea sau
522
LITURGICA GENERALĂ
metania mare. Metania mare este o închinare până la pământ cu îndoirea

genunchilor. Ea este expresia adorării lui Dumnezeu şi a mulţumirii pentru
îndurarea Lui faţă de om. Prosternarea cu faţa la pământ o fac mai ales călugării
şi preoţii când intră în sfântul altar, înainte de a se îmbrăca cu odăjdiile pentru
săvârşirea Sfintei Liturghii.
Metania mică este numai o închinare mai adâncă a trupului (fără plecarea
genunchilor), în timpul căreia doar cu mâna dreaptă se atinge pământul. Metania
mică se face pentru sfinţi şi este o expresie a cinstirii sfinţilor. Este plecarea
corpului numai până la brâu.
f) Ridicarea mâinilor însoţeşte rugăciunea în momentele cele mai
importante ale slujbei Sfintei Liturghii. La Pre Tine Te lăudăm, preotul face
închinăciuni în faţa Sfintei Mese şi ridică mâinile în sus, zicând Troparul
Ceasului al IlI-lea: „Cel Ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh...”, închinându- se
şi făcând (unii) metanii. Şi credincioşii se roagă ridicând mâinile spre
Dumnezeu. Gestul e specific creştinilor, dar şi credincioşilor de alte rituri.
Acest gest simbolizează înălţarea inimii celui care se roagă către
Dumnezeu. în Vechiul Testament se vorbeşte despre ridicarea mâinilor la
săvârşirea serviciului divin. După ce Aaron a pregătit jertfa la Templu prin
arderea de tot şi jertfa de iertare a păcatelor, „a ridicat mâinile asupra poporului
şi l-a binecuvântat. [...] Şi ieşind foc de la Domnul, a mistuit pe jertfelnic arderea
de tot [...]. Şi văzând tot poporul a scos strigăte de bucurie şi a căzut cu faţa la
pământ” (Leviticul 9, 22, 24).
L
"’ SF. IOAN GURĂ DF. AUR, Omilia a XVIII-a la Epistola a ll-a către Corinteni, în PG 61, col.
527, şi în trad, t TEODOSIF. PI.OIEŞTEANU, în SF. IOAN HRISOSTOM, Comentariile sau explicarea
Epistolei II către Corinteni, Ed. Socec, Bucureşti, 1910.
151
SF. VASILE CEI. MARE, Despre Sfântul Duh, XXVII, 9, 66, în PG 42, col. 192, şi in coli.
Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 12, trad. Pr. C. Corniţescu, Pr. T. Bodogae, Ed. Institutului Biblic
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988, p. 81.
523
Preot Prof. Univ. Dr. Hne B RANIŞTE
în creştinism, ridicarea mâinilor este un simbol al Răstignirii Mântuitorului.

în timpul rugăciunilor la Sfânta Liturghie, gestul arată slăvirea lui Dumnezeu,
înălţarea inimii curate către El şi descătuşarea de păcat. Mâinile înălţate spre cer
aduc lui Dumnezeu prinosul de fapte bune şi milostenie. Preotul înalţă mâinile
când se roagă şi când binecuvântează, aşa cum Mântuitorul a făcut cu ucenicii
Săi înainte de înălţarea la cer: „Şi ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat” (Luca
24, 50).
g) Spălările rituale. După ce preotul îmbracă odăjdiile pentru săvârşirea
Sfintei Liturghii, îşi spală mâinile rostind: „Spăla-voi între cei nevinovaţi
mâinile mele şi voi înconjura altarul Tău [...]. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa
casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale [...]. Izbăveşte-mă, Doamne, şi mă
miluieşte”15-. Spălarea mâinilor simbolizează curăţirea sufletului preotului de
orice gânduri rele, spre a fi vrednic de a săvârşi Sfânta Jertfă.
Obiceiul creştinilor de a-şi spăla mâinile înainte de rugăciune se leagă de
spălarea mâinilor de către Pilat înainte de a-L preda pe Mântuitorul gloatelor
spre a-L răstigni546 547.
în Biserică, spălarea rituală este expresia curăţeniei trupeşti şi morale (în
Hristos), după cum spune Sf. Chirii al Ierusalimului: „Spălarea este un simbol
că trebuie să vă curăţiţi de toate păcatele şi fărădelegile. Mâinile noastre sunt
simbolul faptelor noastre”548.
Spălările rituale erau rânduite după porunca dată de Dumnezeu lui Moise
şi pentru preoţii Vechiului Testament care, înainte de a intra în cortul mărturiei
ca să aducă jertfă şi arderea de tot, avem obligaţie să-şi spele atât mâinile, cât şi
picioarele. „Când trebuie să intre ei în cortul mărturiei [...] şi când trebuie să se
apropie de jertfelnic ca să slujească şi să aducă ardere de tot Domnului, să-şi
spele mâinile lor şi picioarele lor cu apă ca să nu moară” (Ieşirea 30, 19-20).
De la Templul iudaic a rămas şi în Biserica creştină, pentru slujitorii ei,
ritualul spălării mâinilor înainte de aducerea Sfintei Jertfe.
15
- Liturghieitipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
547
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli care)
mistică, în PG 98, col. 424 C, unde spălarea mâinilor arhiereului este pusă înainte de Vohodul mare,
tot în legătură cu Răstignirea şi Patimile Domnului, ca o reprezentare a spălă rii mâinilor lui Pilat,
care a vrut astfel să se dezvinovăţească de osândirea lui Iisus.
1M
SF. CHIRIL AI. IERUSALIMULUI, Cateheza X X I I I , 3, în PG 33, col. 1097-1128, şi in voi.
Cateheze, trad. Pr. D. Fecioru, p. 189.
524
LITURGICA GENERALĂ
Ritualul spălării mâinilor liturghisitorilor, înainte de începerea

Proscomidiei, este cel mai vechi element din această parte a Liturghiei. Originar,
această spălare avea loc la începutul Liturghiei credincioşilor, făcând parte din
ritualul pregătirii pentru săvârşirea Sfintei Jertfe, unde o menţionează
Constituţiile Apostolice.
De aici a fost transferată înainte de începutul Liturghiei catehumenilor,
împreună cu tot ritualul Proscomidiei, de care era legată. (La Liturghia
arhierească, spălarea mâinilor s-a păstrat acolo unde era din vechime, adică la
începutul Liturghiei credincioşilor). Explicând simbolismul acestui ritual,
Teodor de Mopsuestia spune:
„Cel dintâi îşi spală mâinile preotul, şi după el toţi cei care fac parte
din tagma preoţească [...], dar nu pentru curăţenia mâinilor, ci pentru că ei,
fiind rânduiţi să aducă jertfa pentru toată adunarea (comunitatea), ne
îndeamnă şi pe noi lămurit că toţi trebuie să ne apropiem cu cugete curate
când se aduce jertfa şi să ne curăţim de orice impuritate”549.
h) Acoperirea şi descoperirea capului. în timpul săvârşirii Sfintei

Liturghii, ierarhii poartă pe cap mitra episcopală, iar preoţii un potcap sau o
camilafcă (acoperăminte ale capului folosite şi din motive de sănătate). în
anumite momente ale Sfintei Liturghii îşi descoperă capul, marcând prin aceasta
cea mai înaltă cinstire adusă lui Dumnezeu, supunere şi adorare. „Preotul în
epitrahil (sau în felon) citeşte rugăciunile Utreniei stând înaintea sfintelor uşi cu
capul descoperit”550.
în creştinism, credincioşii participă la sfintele slujbe având capul descoperit
tocmai spre a-şi arăta prin aceasta smerenia faţă de
Dumnezeu şi cinstirea Lui deosebită, după cum zice Sf. Ap. Pavel: „Orice bărbat
care se roagă [...] având capul acoperit, necinsteşte capul său. [...] Căci bărbatul
549
TEODOR DE MOPSUESTIA, Cateheza XV, in voi. Ritus Baptismi et Missae quant des- cripsit
Theodoras episcopus Mopsuestemis in sermonibus catecheticis..., A. RUCKER (ed.j, în coli. Opuscula
et textus historiam Ecclesiae eiusque vitam atque doctrinam illustrantia. Series Liturgica, fasc. II,
Munster, 1933, pp. 24-25; cf. trad. rom. loan V. Paraschiv, în voi. TEODOR A L MOPSUESTIEI, Omilii
Catehetice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008; cf. SF. CHIRII, AI. IERUSALIMULUI, Cateheza a V-a
mistagogică, 2-3, pp. 359-360.
550
Liturghiei-, p. 79.
525
nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu” (1 Corinteni
11, 4, 7). Femeilor, în schimb, le cere Sfântul Apostol să aibă capul acoperit
când intră să se roage, aceasta şi din motive de smerenie, dar şi de moralitate:
„Iar orice femeie care se roagă [...] cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul [...].
Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul
descoperit?” (i Corinteni 11,5, 13).
în bisericile ortodoxe s-a păstrat ritualul acesta şi astăzi la bărbaţi, dar nu şi
pentru femei şi mai ales la oraş, deoarece multe dintre ele participă la Sfânta
Liturghie fără a-şi mai acoperi capul.
Descoperirea capului la schimbul de salut între bărbaţi, în relaţiile sociale,
arată cinstirea pe care şi-o aduc unul altuia. Este un semn de stimă şi de respect
şi, de aceea, cu atât mai mult se cuvine acest respect faţă de Dumnezeu.
i) Sărutarea păcii (a iubirii) ((pi\r|pa ayiov, cpiXrjpa dpf|vr|c;, oscu- luni
pads). Sărutul păcii, care se da odinioară ca expresie a comuniunii de iubire -
cerută iniţial de ritualul liturgic, ca o condiţie a participării credincioşilor laici la
săvârşirea Sfintei Jertfe -, a fost înlocuit prin exprimarea comuniunii de credinţă,
mărturisită de toţi cei prezenţi prin rostirea Crezului. Sărutul păcii s-a păstrat
până azi în locul iniţial numai la Liturghia în sobor şi numai pentru liturghisitori.
Sărutarea urmează după Vohodul mare, după ce preotul închinându-se de trei ori
zice în taină: „Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea...” (cf. Psalmul 17, 1). Sărută
apoi Cinstitele Daruri acoperite, întâi Sfântul Disc, apoi Sfântul Potir şi
marginea Sfintei Mese. Dacă slujesc mai mulţi preoţi, toţi sărută Sfintele Daruri
şi Sfânta Masă, începând cu protosul, apoi unul pe altul se sărută pe umeri,
zicând: „Hristos în mijlocul nostru”, iar cel ce sărută răspunde: „Este şi va fi”.
La fel fac şi diaconii, dacă sunt mai mulţi: sărută Sfânta Cruce de pe orarul lor
şi apoi unul pe altul se sărută pe umeri, rostind aceleaşi cuvinte ca şi preoţii.
Sărutul frăţesc supravieţuieşte şi printre credincioşii laici, mai ales în
păturile poporului de la ţară, sub forma ritualului tradiţional al împăcării, al
cererii de iertăciune şi al sărutării mâinii de către cei mici la
526
LITURGICA GENERALĂ
cei mari, care are loc in alt moment al Liturghiei, şi anume înainte de
împărtăşire şi de luarea anafurei, îndeosebi la Paşti şi la alte sărbători din cursul
anului, când se împărtăşesc toţi credincioşii1’7.
Sărutarea păcii este semnul iubirii frăţeşti dintre creştinii participanţi la
săvârşirea Sfintei Jertfe:
„Să nu-ţi închipui că sărutarea aceea este o sărutare obişnuită, din

acelea care se dau de prieteni pe stradă sau în piaţă. Sărutarea aceasta uneşte
sufletele unele cu altele şi îndepărtează din suflete orice vrăjmăşie. Sărutarea
aceasta este deci un semn al unirii sufletelor şi al izgonirii oricărei vrăjmăşii,
este o împăcare şi de aceea este sfântă”, zice SI". Chirii al Ierusalimului158.
Sf. Ap. Pavel îndeamnă: „îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă” (1

Corinteni 16, 20), iar Sf. Ap. Petru zice: „îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu
sărutarea dragostei. Pace vouă tuturor celor întru Hristos Iisus” (l Petru 5, 14).
Sărutarea obiectelor sfinte (a pragului bisericii, a Crucii, a Sfintei Mese, a Sfintei
Evanghelii, a icoanelor, a moaştelor de sfinţi) semnifică tot o manifestare a
iubirii pentru sfinţenia şi simbolismul acestor lucruri integrate în cultul Bisericii.
La sfârşitul secolul al IV-lea, după cum se vede din catehezele lui Teodor
de Mopsuestia (Cateheza a XV-a) spălarea mâinilor este plasată după sărutarea
păcii159, care avea loc după rugăciunea punerii înainte a Darurilor (similară
rugăciunii Proscomidiei) din Liturghia ortodoxă de azi (după Vohodul mare).
Rostind rugăciunea Proscomidiei, preotul încheie cu formula (rămasă până azi)
„Pace tuturor!”, la care credincioşii răspundeau „Şi duhului tău!”
137
în ziua învierii, la terminarea cântării canonului Utreniei, credincioşii sărută Evanghelia şi
icoana învierii, pe care le scoate preotul în faţa uşilor împărăteşti, şi apoi se sărută unii cu alţii cu
sărutarea păcii pentru bucuria învierii (cf. Pr. Vasile MITROFANOVICI, Liturghia Bisericii Ortodoxe,
T. TARNAVSCHI, t NEGTARIE COTLARCIUC, Cernăuţi, 1929, p. 706).
I5fi
SF. CHIRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheza a V-a mistagogică, 2-3, pp. 359-360.
159
TEODOR D E MOPSUESTIA, Cateheza XV, în voi. Ritas Baptismi ct Missae quam des- cripsit
Theodoras episcopus Mopsuestenus in sermonibus catecheticis..., A. RUCKER (ed.), pp. 24-25; cf. SF.
CHIRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheza a V-a mistagogică, 2-3, pp. 359-360, unde se menţionează întâi
spălarea, şi apoi sărutarea păcii.
Urma apoi sărutarea păcii, pe care o începe preotul. Diaconul îndemna pe
toţi credincioşii să urmeze exemplul şi să-şi dea unul altuia sărutarea frăţească:
527
„Prin aceasta ei rostesc un fel de mărturisire (dovadă) a smereniei şi

iubirii lor reciproce (...], pe cât este posibil, fiecare dintre noi dă sărutarea
păcii celor din preajma lui, dar virtual trebuie să o dăm tuturor, pentru că
actul care se săvârşeşte este o dovadă că noi toţi, care suntem Trupul unic al
Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să avem unii faţă de alţii spiritul de
înţelegere care este între membrele Trupului şi că trebuie să iubim
deopotrivă pe ceilalţi [...], căci doar primim cu toţii aceeaşi hrană (a Sfintei
Euharistii) şi de aceea trebuie să îndeplinim porunca sărutării păcii înainte
de a păşi la săvârşirea Jertfei şi la primirea Tainei”160.
j) închiderea şi deschiderea uşilor împărăteşti şi a dverei. La Vecernie şi

la Utrenie, când se dă binecuvântarea pentru începutul slujbei, dvera se ridică şi
rămâne deschisă până după otpust, când se închide. Uşile împărăteşti se deschid
la începutul Vecerniei, când preotul (dacă face Priveghere) face cădire mare.
Atunci el iese pe uşile împărăteşti şi la sfârşitul cădirii se închid uşile. Ele se mai
deschid înainte de Vohodul Vecerniei sărbătorilor şi se închid după ectenia
întreită. Dacă se face Litie, se deschid la începutul Litiei, iar dacă nu se face, se
deschid după cântarea troparelor înainte de otpust şi se închid la otpust.
în timpul Utreniei, uşile împărăteşti se deschid înainte de citirea
Evangheliei şi se închid după citirea ei sau după aducerea ei în naos şi reintrarea
preotului în altar (la Utrenia duminicii); la doxologie se des chid şi, dacă
urmează Sfânta Liturghie, rămân deschise, iar dacă nu, se închid după otpust.
Acum se închide şi dvera.
La Sfânta Liturghie, uşile împărăteşti şi dvera sunt deschise înainte de
binecuvântare. După binecuvântarea de început a Sfintei Liturghii, uşile se
închid, dar dvera rămâne deschisă până după Vohodul mare. Uşile se
1611
TEODOR DE MOPSUESTIA, Cateheza XV, 33-41, în voi. Ritas Baptisini et Missae. pp. 24-25.
deschid din nou înainte de Vohodul cu Evanghelia (Vohodul mic) şi se închid
după citirea Evangheliei, la începutul ecteniei întreite. Uşile se redeschid înainte
de Vohodul cu Cinstitele Daruri (la Heruvic) şi se închid după intrarea preotului
în altar cu Darurile (Vohodul mare). Acum se închide şi dvera. După ecfonisul
ecteniei, binecuvântând pe credincioşi cu formula „Pace tuturor!”, preotul
deschide dvera şi o închide la loc. La cuvintele „Uşile, uşile!” deschide dvera şi
se rosteşte Crezul. După care, luând Crucea, deschide uşile şi binecuvântează
528
LI TURGICA GENERALA
credincioşii din faţa uşilor împărăteşti, zicând: „Harul Domnului nostru...” „Sus
să avem inimile!” şi „Să mulţumim Domnului!” După închinarea spre icoana
Mântuitorului, intră în altar, pune Sfânta Cruce pe Sfânta Masă şi închide uşile
împărăteşti şi dvera.
înainte de Axion, se deschide dvera la cuvintele: „Mai ales pentru
Preasfânta...” şi se închide după ecfonisul „Cu harul şi cu îndurările...”
Uşile împărăteşti şi dvera rămân închise până când preotul rosteşte
îndemnul „Să mulţumim Domnului!”, când şi dvera, şi uşile se închid. Se
deschid la arătarea Sfintelor Daruri, când preotul rosteşte chemarea
credincioşilor la împărtăşire: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste
apropiaţi-vă!” şi se deschid din nou până după ce zice otpustul, când se închid
uşile, se trage dvera şi, ieşind preotul prin uşa de miazăzi, începe miruitul.
închiderea uşilor împărăteşti şi a dverei ca acte liturgice are mai multe
sensuri simbolice. Astfel, deschiderea dverei (perdeaua uşilor împărăteşti), pe
când uşile împărăteşti rămân închise la începutul slujbei Vecerniei, arată
simbolic că în epoca de început a istoriei omenirii (pe care o reprezintă această
slujbă) cunoaşterea lui Dumnezeu era nedesluşită şi vagă, şi ea se întemeia mai
mult pe amintirea revelaţiei primordiale de la creaţie. Ieşirea preotului din altar
şi rămânerea lui în faţa uşilor împărăteşti închise, unde el citeşte (în taină)
Rugăciunile luminilor şi de unde rosteşte apoi Ecte- nia mare, închipuie
alungarea din Rai a primilor oameni după căderea lor în păcat. Preotul reprezintă
acum omenirea de dinainte de venirea Mântuitorului, implorând mila lui
Dumnezeu în faţa porţilor zăvorâte ale Cerului. închiderea uşilor împărăteşti, în
timp ce dvera rămâne deschisă, după binecuvântarea pe care o dă preotul la
începutul Liturghiei, arată că taina întrupării şi a Naşterii Mântuitorului este
neînţeleasă de mulţimile de oameni, ea descoperindu-se numai îngerilor,
păstorilor şi magilor, iar deschiderea uşilor împărăteşti la sfârşitul Antifonului
al treilea simbolizează ieşirea la propovăduire a Mântuitorului. La Vecernie,
deschiderea uşilor împărăteşti înaintea vohodului simbolizează redeschiderea
Raiului pentru om prin Adam cel Nou, iar lumina purtată înaintea slujitorilor
închipuie lumina adusă în lume de Mântuitorul, Care a spus despre Sine: „Eu
sunt Lumina lumii” (loan 8, 12)551.
închiderea uşilor împărăteşti după citirea Evangheliei şi închiderea dverei
551
V.N. ILIN, Denia (Privegherea) de toată noaptea (în lb. rusă), Paris, 1927, p. 60.
529
la sfârşitul Ecteniei pentru catehumeni amintesc de închiderea uşilor bisericii

după concedierea catehumenilor, pentru a feri cele sfinte care se petrec în altar
de privirea celor neiniţiaţi. Sensul tainic, eshatologic al acestui ritual
(închiderea dverei şi a uşilor) simbolizează sfârşitul vieţii pământeşti al celor
drepţi, care după judecata viitoare vor avea parte de fericirea vieţii veşnice.
Deschiderea dverei înainte de rostirea Crezului arată că credinciosul are
deschisă vederea spre altar ca să-şi poată mărturisi credinţa chiar înaintea
Tronului lui Dumnezeu şi a Mântuitorului, Care Se află pe Sfânta Masă sub
forma Sfintelor Daruri. în sens mistic, această deschidere înseamnă că trebuie să
ridicăm de pe ochii noştri orice văl care ar putea împiedica ascultarea şi
înţelegerea celor cuprinse în Crez; în sens simbolic, închipuie fuga străjerilor din
preajma mormântului Domnului, când a avut loc cutremurul dinainte de înviere
(cf. Matei 28, 2-4)552.
După Teodor de Andida, închiderea uşilor, tragerea dverei şi acoperirea
Darurilor, după ce au fost depuse pe Sfânta Masă şi s-a rostit Crezul,
simbolizează noaptea în care a avut loc trădarea Domnului de către ucenicul Său,
ducerea la Caiafa, înfăţişarea la Ana şi mărturiile mincinoase, precum şi
batjocurile şi scuipările şi toate celelalte ce s-au întâmplat atunci. Momentul
când se strânge perdeaua şi se deschid uşile închipuie dimineaţa în care L-au
adus pe Domnul şi L-au predat condu cătorului Pilat din Pont553.
552
MEI.ETIE SIRIGUL, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, cuprinsă in Scrisoarea sinodală a
Patriarhului Ecumenic Paisie I, către Patriarhul Nicon al Rusiei (1667), în C. DELIKANIN.
IlaTpKxpxmă eyypacpa, III, Constantinopol, 1905, p. 50.
161
TEODOR DE ANDIDA, Comentând liturgic, 21, în PG 115, col. 417-468, şi in trad. Pr Nicolae
Petrescu, in: Biserica Ortodoxă Română, LXXX1X (1971), 3-4, p. 312. SF. GHERMAN
AI. CONSTANŢI NO POLULUI , Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare) mistică, în PG 98, col.
428, comentând închiderea uşilor împărăteşti, lăsarea perdelei şi acoperirea Darurilor cu Sfântul Aer
(acoperământul cel mare), zice: „După socotinţa mea, acestea reprezintă noaptea aceea in timpul
căreia a avut loc trădarea şi ducerea (lui Iisus) la Caiafa şi înaintea arhiereului, mărturiile mincinoase,
batjocurile şi loviturile. (...) şi prin ridicarea aerului, deschiderea perdelei (dverei) şi a uşilor
împărăteşti se arată dimineaţa în care L-au luat (pe Iisus) şi L-au predat in mâinile procuratorului
Ponţiu Pilat”.
530
LITURGICA GENERALĂ
Deschiderea dverei la ecfonisul pentru pomenirea Preasfintei Născătoare

de Dumnezeu („Mai ales pentru Preasfânta...”) se face prin analogie cu cea de
la cântarea a noua a catavasiilor din cursul Utreniei („Pe Născătoarea de
Dumnezeu şi Maica Luminii...”) şi înseamnă deschiderea cerurilor şi a
milostivirii divine faţă de noi, prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu.
k) Procesiunile religioase sunt cortegii de credincioşi însoţiţi de preoţi şi
având in frunte un purtător al Sfintei Cruci, purtători ai prapurilor bisericeşti şi
ai sfeşnicelor cu lumânări aprinse. Cântând şi rugându- se împreună, preoţi şi
credincioşi imploră pe Dumnezeu să-i apere de calamităţi ale naturii (secetă,
inundaţii, cutremure) sau războaie şi alte nenorociri. Procesiuni religioase au loc
cu prilejul unor sărbători (Bobotează, aducerea moaştelor unui sfânt ş.a.).
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este prototipul procesiunilor creştine. Despre
procesiuni religioase aflăm şi în Vechiul Testament. în Cartea a doua a Regilor
se vorbeşte despre aducerea Chivotului Legii de la Aminadab din Baalat la
Ierusalim („Şi David, cu tot poporul [...] a pornit la Baalat [...], ca să aducă
chivotul Domnului [...] şi Ahio mergea înaintea chivotului Domnului. Iar David
şi toţi fiii lui Israel cântau înaintea Domnului din tot felul de instrumente
muzicale [...] din psaltire, din fluier şi din chimvale”, 2 Regi 6, 2, 4-5).
O procesiune este şi înmormântarea. în fruntea cortegiului merge Sfânta
Cruce, apoi steagurile de înmormântare (prapurii), preoţii, carul mortuar, iar în
urmă toţi cei care-1 însoţesc pe cel adormit: familie, rude, prieteni. Atmosfera
generală a unei procesiuni de înmormântare are un caracter specific: durere,
sobrietate, gravitate, linişte. Respectul pentru misterul morţii impune această
ţinută.
l) Ieşirile sau Vohoadele. Vohodul mic. Când se cântă la Sfânta Liturghie
Antifonul III după Ectenia mare, preotul tace Vohodul mic astfel: înaintea mesei
altarului face 3 închinăciuni, apoi ţinând Evanghelia o întoarce cu faţa spre
credincioşi, înconjoară masa altarului, iese pe uşa de miazănoapte şi trece prin
mijlocul naosului, rostind Rugăciunea: „Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru,
Cel Ce ai aşezat...” şi apoi: „Binecuvântată este intrarea sfinţilor Tăi, totdeauna,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Merge în faţa uşilor împărăteşti,
binecuvântează cu mâna spre uşa împărătească, sărută Evanghelia, o întoarce cu
faţa spre el şi, ţinând-o în dreptul feţei, stă în faţa uşilor împărăteşti până ce se
termină de cântat Slavă..., Şi acum..., apoi înalţă Evanghelia şi după
„înţelepciune! Drepţi!” intră şi o aşază pe Sfânta Masă.
Vohodul mic semnifică ieşirea Mântuitorului la propovăduirea
531
Preot Prof. Univ. Df. Ene BRANIŞTE
Evangheliei. Lumânările purtate înainte închipuie pe Sf. loan Botezătorul care a

pregătit Calea Domnului (cf. Marcu 1,1-3) şi pe Prorocii Legii vechi.
Vohodul mic sau ieşirea (intrarea) cu Sfânta Evanghelie (f) pticpâ d'aodoc;,
introitus), adică purtarea solemnă a Sfintei Evanghelii, din altar prin mijlocul
naosului şi apoi pe Sfânta Masă, este un ritual destul de vechi în Liturghie, căci
în secolul al VlII-lea e menţionat în Comentariul liturgic al Sf. Gherman al
Constantinopolului554. La baza acestui rit stă un act care la început era simplu,
şi anume: diaconul scotea Evanghelia din schevofilachion - unde se păstra - şi o
ducea pe amvonul din naos pentru a se citi din ea la vremea cuvenită pericopa
rânduită. Mai târziu, când Sfânta Evanghelie nu s-a mai păstrat în
schevafilachion şi a început să stea pe Sfânta Masă, actul ducerii ei la amvon a
luat o dezvoltare şi o notă de solemnitate tot mai mare, căpătând totodată
semnificaţia simbolică a ieşirii Mântuitorului la propovăduire. Aşa s-a ajuns cu
tini pul la ritualul solemn şi dezvoltat de astăzi. în momentul în care se face
astăzi Vohodul mic, odinioară intra în biserică şi apoi în altar episco pul, în
vederea începerii slujbei. Acel ritual este înlocuit şi amintit a/i de ritualul
Vohodului mic, adică al ieşirii (sau mai bine zis al intrării) cu Evanghelia.
Ritualul Vohodului mic reprezintă totodată substituirea unei intrări simbolice a
lui Hristos, înfăţişat prin Sfânta Evanghelie, in locul intrării de odinioară a
episcopului.
554
SR GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare)
mistică, în PG 98, col. 405 C-D; cf. Juan MATEOS, „La petite entree de la divine Liturgie", in Grigorie
Paianta, 1973,637, pp. 365-381.
532
LITURGICA GENERALA
Ieşirea cu Sfânta Evanghelie sau Vohodul mic simbolizează Epifania

Domnului sau Arătarea Sa în lume, mai întâi prin botezarea Sa în Iordan, când
a fost mărturisit de Tatăl, apoi prin începerea activităţii Sale publice, adică prin
propovăduirea Evangheliei (cf. Mărcii 1, 15)555.
înălţarea Evangheliei în faţa uşilor împărăteşti, însoţită de cuvintele
„înţelepciune! Drepţi!”, înseamnă atenţionarea credincioşilor că, iată, Cuvântul
lui Dumnezeu Se arată în lume şi credincioşii trebuie să-L primească cu sufletele
şi gândurile curate, tară prihană în faţa lui Dumnezeu şi să-L urmeze drept,
neabătut de la învăţătura Lui. în Evanghelie, credincioşii văd pe Hristos însuşi;
de aceea, la strană se cântă: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos...”.
Vohodul mare sau ieşirea (intrarea) cu Darurile (f) peyâXr| eiaodoc;, f|
Ttov Stoptov daodoc;), adică luarea Cinstitelor Daruri de la proscomidiar,
purtarea lor solemnă prin mijlocul bisericii şi depunerea lor pe Sfânta Masă,
reprezintă azi cea mai impresionantă ceremonie din rânduiala Liturghiei
bizantine. La început a fost însă un act simplu şi lipsit de orice semnificaţie
simbolică, şi anume: ducerea darurilor de pâine şi de vin, alese de către diaconi,
de la pastoforiu (de la masa Proscomidiei) la Sfânta Masă, unde urmau să fie
binecuvântate şi sfinţite de către arhiereu sau preotul proestos (aşa cum se
procedează şi astăzi la Liturghia arhierească, în care arhiereul, stând în faţa
sfintelor uşi, primeşte din mâinile liturghisitorilor Darurile, pe care el însuşi le
depune apoi pe Sfânta Masă, după ce a tăcut pomenirile obişnuite). Cu timpul,
odată cu dezvoltarea ritualului Proscomidiei, mutat la începutul Liturghiei, acest
act a luat o importanţă din ce în ce mai mare şi a împrumutat un caracter tot mai
solemn, atribuindu-i-se o deosebită semnificaţie simbolică; în loc să fie duse
direct de la proscomidiar la Sfânta Masă, Darurile au început a fi purtate
(transportate) cu multă cinste şi pompă prin mijlocul naosului, închipuind purta-
rea la groapă a Mântuitorului Răstignit. în Biserica „Sfânta Sofia”, în vremurile
de strălucire ale Imperiului Bizantin, însuşi împăratul, cu suita sa de curteni şi
cu toate insignele puterii imperiale, se alătura la procesiunea solemnă a ducerii
Darurilor, precedând soborul liturghisitorilor şi mărind astfel atmosfera de
pompă şi strălucire a acestui ritual sacru556.
555
SF. NICOLAE CABASILA, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii şi Despre viaţa in Hristos, trad.
Pr. E. Branişte, Pr. T. Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1989, pp. 61-62; MELETIE SIRIGUL,
Tâlcuirea Sfintei Liturghii, pp. 44-45.
556
CONSTANTIN PORFIROGENETUI. (secolul al X-lea), Cartea ceremoniilor Curţii imperi ale
533
Dezvoltarea acestui ritual începe probabil în secolul al VI-lea, când

Patriarhul Eutihie al Constantinopolului menţionează transportarea solemnă a
Darurilor, precum şi imnul cântat în timpul ei (Heruvicul), ca pe o inovaţie557.
Vohodul mare închipuie după unii liturgişti ultimul drum tăcut de Domnul
înainte de Patima şi Moartea Sa, din Betania în Ierusalim, Intrarea Sa triumfală
în cetatea Jertfei Sale16x.
m) Cădirile sau tămâierile fac parte din serviciile divine şi se săvârşesc la
anumite momente ale slujbei, după rânduiala prevăzută în tipicul Bisericii
Ortodoxe. Cădirea este de trei feluri: cădire mare, cădire mică şi cădire specială.
Cădirea mare se face în toată biserica. Punând tămâia în cădelniţă, preotul
o binecuvântează, rostind Rugăciunea: „Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase,
Dumnezeul nostru...” Preotul cădeşte întâi Sfânta Masă la toate cele patru laturi,
proscomidarul (de trei ori), scaunul cel de sus, icoanele ştiuţilor de pe pereţii
sfântului altar, apoi revine în faţa Sfintei Mese şi cădeşte de trei ori; dacă uşile
împărăteşti sunt închise, preotul iese pe uşa de miazănoapte şi vine înaintea
uşilor împărăteşti le cădeşte de trei ori, cădeşte icoana Mântuitorului, apoi icoana
Maicii Domnului, icoana hramului şi a celorlalţi sfinţi care sunt zugrăviţi în
partea dinspre miazăzi a catapetesmei; apoi cădeşte icoanele dinspre
miazănoapte (din dreapta icoanei Maicii Domnului). Când uşile împărăteşti sunt
deschise, preotul iese pe aici, dar nu le cădeşte; începând cădirea din naos de la
icoanele împărăteşti, le cădeşte şi continuă cu cădirea celorlalte (din stânga şi
dreapta lor). Preotul vine apoi în mijlocul naosului sub policandru, cădeşte
icoana de la iconostas (a praznicului sau a hramului), se întoarce spre dreapta,
cădeşte scaunul (jeţul) arhieresc de trei ori, continuă cu căditul icoanelor din
partea de miazăzi şi a credincioşilor (strana dreaptă), apoi cădeşte icoanele şi
credincioşii dinspre miazănoapte (strana stângă) şi cădind înaintează până în
(BaoiXaa rd£ic), în PG 112, XII, col. 560.

557
C. C EDREN , Sinapsa istorică, în PG 121, col. 748 B.
I6S
SF. GHERMAN AI. CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (expli care)
mistică, în PG 98, col. 420 A-D. Sfântul Gherman arată că procesiunile cu Darurile din timpul imnului
heruvimic şi imnul heruvimic insuşj arată „intrarea tuturor Sfinţilor şi Drepţilor, a Heruvimilor şi a
tuturor Puterilor cereşti tară de trupuri, care însoţesc pe Marele împărat Hristos, cântându-I imne,
când Acesta păşeşte spre Jertfa cea tainică”. Procesiunea aceasta simbolizează purtarea trupului
Domnului de la Calvar la mormânt, iar „Puterile cele spirituale, văzând împlinindu-se prin Cruce şi
Moartea lui Hristos iconomia mântuirii, mai apoi biruinţa Lui împotriva morţii prin Coborârea la iad,
învierea din morţi şi înălţarea la ceruri, strigă în chip nevăzut împreună cu noi: Aliluia”.
534
LITURGICA GENERALĂ
pronaos; aici cădeşte icoana Mântuitorului, icoana Maicii Domnului, celelalte

icoane şi pe credincioşii din latura de miazăzi şi miazănoapte şi apoi revine in
mijlocul bisericii, sub policandru, cădeşte spre răsărit, de trei ori, din nou cădeşte
jeţul arhieresc, iconostasul, icoanele împărăteşti (a Mântuitorului şi Maicii
Domnului) şi intră în altar pe uşile împărăteşti, dacă sunt deschise, iar dacă sunt
închise, intră în altar pe uşa dinspre miazăzi; aici se opreşte înaintea Sfintei
Mese, cădeşte de trei ori, cădeşte proscomidiarul, scaunul cel înalt şi pe clericii
care eventual se află în altar.
Acest fel de cădire se face la Vecernie, când se cântă stilurile de la Doamne,
strigat-am..., la Utrenie, când se citesc Psalmii 19 şi 20, la
Binecuvântările învierii si la Mărimurile Polieleului, la Cântarea a 9-a
> *
a Canonului (Ceea ce eşti mai cinstită...), la Denia Acatistului, vineri seară în

săptămâna a cincea a Postului Mare (când se iese prin uşile împărăteşti), la slujba
învierii Domnului din noaptea Sfintelor Paşti, la fiecare cântare a canonului, la
Ceasurile împărăteşti (în Ajunul Naşterii Domnului, în Ajunul Bobotezei şi în
Vinerea Patimilor), la începutul Ceasului I şi al Ceasului al IX-lea169.
Cădirea mică se face ca şi cădirea mare, fără a se cădi însă şi în pronaos.
Cădirea mică se face la Sfânta Liturghie, la citirea Apostolului şi la Heruvic. Se
face cădire mică şi la Ceasurile împărăteşti (în Ajunul Naşterii Domnului, în
Ajunul Bobotezei şi în Vinerea Patimilor, când se face şi cădire mare), la
Ceasurile al III-lea şi al VI-lea.
Cădiri speciale, cu rânduieli deosebite de celelalte cădiri, se fac la Vecernia
sărbătorilor, când este Vohod cu cădelniţa170; la Litie, când se
1M
Tipicul bisericesc, Bucureşti, 1976, pp. 283-284 (alcătuit de Pr. E. Branişte ş.a.).
170
în legătură cu căditul la Vohodul Vecerniei, se disting două teluri de cădiri în: Liturghierul
rus (Slujebnik), Kiev, 1907; Liturghierul bulgar (Slujebnik), Sofia, 1928; Rânduiala Vecerniei,
Utreniei şi Liturghiei, Ed. Lavrei Pecerskaia, Kiev, 1861-1884. în aceste lucrări se citeşte de trei ori,
înconjurându-se masa cu artosele înainte de binecuvântare; la sfârşitul Proscomidiei (când cădeşte
Proscomidiarul cu Darurile, Sfânta Masă şi tot altarul, zicând Troparul în mormânt cu trupul...
şi Psalmul 50) şi la Axion; la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (în perioada Triodului), la
cântarea Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta..., când preotul
cădeşte în jurul sfintei mese şi apoi din uşile împărăteşti spre credincioşi de trei ori, spre apus, miazăzi
şi miazănoapte. La fel se face cădirea specială la începutul tuturor slujbelor din Săptămâna Luminată
(perioada Penticostarului). Cădire specială se face şi la Sfintele Taine şi Ierurgii.
Căditul sau tămâierea este cel mai de seamă dintre actele cultului extern.
Folosirea tămâiei este o tradiţie foarte veche. Ea se află în practica religioasă a
535
popoarelor păgâne şi la iudei. Cădelniţa se afla la iudei în Sfânta Sfintelor (în

care preoţii intrau numai o dată pe an). Sfântul Ambrozie zice: „Cădelniţa e
menită să răspândească bună mireasmă; tot aşa şi voi (creştinii) sunteţi buna
mireasmă a lui Hristos”558.
Cădirea la Doamne, strigat-am... (la Vecernie) este simbolul văzut al
rugăciunii noastre care se înalţă spre Dumnezeu, aşa cum se înalţă în sus fumul
de tămâie, şi pentru care ne rugăm să fie bine primită de El ca o jertfă de seară,
precum zice Psalmistul, în versetul care se cântă la începutul cădirii: „Să se
îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele (ca)
jertfa de seară” (Psalmul 140, 2)559. Cădirea din timpul Binecuvântărilor învierii
închipuie aromatele aduse de femeile mironosiţe la mormântul Domnului, în
dimineaţa învierii pentru a completa ungerea trupului Domnului, potrivit
rânduielilor tradiţionale pentru morţi.
Cădirea sau tămâierea din timpul Apostolului se face în cinstea Evangheliei
arata că, înainte de a ieşi la Vohod, preotul se închină in faţa Sfintei Mese fără a cădi altarul şi începe
cădirea în naos de la icoanele împărăteşti (sau de la iconostas). Aşa se prevede şi in Tipicul cel Mare
şi în toate ediţiile Liturghierului românesc (Liturghierul, 1956, pp. 29-30, şi mai clar in ediţia din
1937, p. 24; cf. Liturghiei', tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 42).
în unele biserici mănăstireşti şi catedrale chiriarhale, preoţii cădesc sfântul altar înainte de a ieşi la
vohod, aşa cum prevăd unele tipice alcătuite de monahi sau deservenţi ai catedralelor episcopale (t
GHERASIM SAFFIRIN, Tipic asupra serviciilor divine, Bucureşti, -1905; cf. Pr. D. LUNGUI.ESCU,
Manual de practică liturgică, Craiova, 1926).
E corectă practica preoţilor de mir care se conformează regulii din Tipicul cel Mare şi din
Liturghiei'.
Obiceiul de a cădi Sfântul Altar inainte de ieşirea cu cădelniţa a venit din mănăstirile ruseşti
(cf. Rânduiala Vecerniei, Utreniei şi Liturghiei, Ed. Lavrei Pecerska, Kiev, 1861-1884). E o
complicaţie excesivă a actului Vohodului care odinioară consta în simpla ieşire cu cădelniţa, fără să
se cădească deloc, nici in altar, nici în naos, aşa cum se procedează la Vohodul mic de la Liturghie,
când se iese cu Sfânta Evanghelie; de altfel, la Vecerniile în rânduiala cărora se citeşte Evanghelia,
Vohodul se face cu Evanghelia (ca în Duminica Paştilor), iar cădirea de la Vohod nu mai are loc; cf.
Pr. Ene BRANIŞTE, „Contribuţii la problema uniformizării cultului nostru liturgic. Deosebiri de
practică şi tipic in slujba Vecerniei”, în: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXIV (1958), 11-12, pp.
891-892.
1:1
SF. AMBROZIE AL MEDIOLANUMULUI, Despre Sfintele Taine (De Sacramentis), IV', 1, in PL
16, col. 427-482, trad. Pr. E. Branişte, in: Studii Teologice, XIX (1967), 9-10, pp. 565-599.
559
SR SIMEON AL TESALONICULUI, Despre sfânta rugăciune (Despre sfintele slujbe), cap. 322,
p. 215: „Atunci se aduce lui Dumnezeu tămâie văzută, incepându-se de Ia altar, in toată biserica,
pentru slava lui Dumnezeu şi dându-ni-se nouă spre sfinţire, căci prin laudă ni se dăruieşte de la
Dumnezeu darul cel dumnezeiesc”.
536
LITURGICA GENERALĂ
care urmează a se citi şi simbolizează atât pe Sfinţii Apostoli, cât şi mireasma

învăţăturii dumnezeieşti răspândite de Apostoli în toată Biserica, după cuvântul
Sf. Ap. Pavel: „(Noi, apostolii) suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui
Hristos [...] şi prin noi răspândeşte în tot locul mireasma cunoştinţei Sale” (2
Corinteni 2, 15, 14)560 561.
După unii liturgişti, această cădire simbolizează darul Sfântului Duh dat
prin Evanghelie la toată lumea17'.
Cădirea de la Vohodul Vecerniei este simbol al rugăciunii noastre care se
aduce spre slava şi cinstirea lui Hristos, a Cărui venire în lume o înfăţişează
vohodul şi a Cărui viaţă şi lucrare răscumpărătoare
175
SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare)
mistică, în PG 98, col. 400 D, arată că tămâia reprezintă aromatele aduse de femeile mironosiţe pentru
îmbălsămarea trupului Domnului, dar şi smirna şi tămâia magilor aduse de aceştia ca omagiu
Pruncului şi care simbolizează rugăciunea curată a lucrurilor celor bune din care vine mirosul cel bun
(cf. 2 Corinteni 2, 15).
561
SF. SIMEON AL TESALONICULUI, Tâlcuire despre dumnezeiescul locaş, in PG 155, col. 732
C, şi în voi. Tractat asupra tuturor dogmelor..., p. 260; SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI,
Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare) mistică, în PG 98, col. 400 C: „Cădelniţa arată firea
omenească a lui Hristos, focul (cărbunii) cu care se aprinde tămâia, firea dumnezeiască, iar fumul cel
binemirositor a! tămâiei aprinse înseamnă mirosul cel bun al Sfântului Duh, care merge inainte.
Preotul, prin aducerea bunei miresme a tămâiei, cinsteşte împreună şi pre Dumnezeu, arătând cum
lucrează prin Duhul Sfânt şi cum că de la taina aceasta se varsă în lume harul Duhului Sfânt”; cf. SF.
SIMEON AL TESALONICULUI Despre Sfânta Liturghie, cap. 95, p. 101.
537
a constituit o jertfa bine plăcută lui Dumnezeu. Fumul de tămâie sim-

bolizează acum norul în care Domnul S-a înălţat la ceruri175. Cădirea care se face
la ecfonisul: „Mai ales pentru Preasfânta...” se face atât în cinstea Sfintelor
Daruri, prima oară după sfinţirea şi prefacerea lor, cât şi în cinstea Maicii
Domnului, care se pomeneşte acum. Tămâierile Sfintelor Daruri, înainte de
ducerea lor la proscomidiar, simbolizează harul Sfântului Duh, dat Sfinţilor
Apostoli după înviere („Luaţi Duh Sfânt...” loan 20, 22)176.
Ultima cădire a Sfintelor Daruri după depunerea lor la proscomidiar
simbolizează, după unii liturgişti, răspândirea învăţăturii Domnului la toată
făptura, după înălţarea Lui1 ", iar după alţii, norul în care Domnul S-a înălţat cu
slavă la ceruri (cf. Faptele Apostolilor 1,9).
Venirea Domnului în lume o simbolizează mai sugestiv cădirea de la
Vecernia sărbătorilor, adică ieşirea cu cădelniţa sau intrarea mică (f| piKpâ
EÎ'aodoO, cum o numesc unele dintre Liturghierele mai vechi178. Acest ritual
este considerat ca o imitare a Vohodului mic (intrarea Evangheliei) din rânduiala
Liturghiei şi este introdus spre a se da mai mare solemnitate Vecerniei la
sărbători179. Vohodul Vecerniei sărbătorilor (ca şi cel mic de la Liturghie) n-ar
fi decât prelungirea obiceiului din vechea Biserică a Ierusalimului ca episcopul
să vină, la mai toate slujbele, mai târziu decât clericii de rând care începeau
slujba, precum ne informează pelerina apuseană Egeria, în însemnările ei de
pelerinaj180.
ir:
' Pr. Ene BRANIŞTE, „Istoria şi explicarea slujbei Vecerniei”, in: Biserica Ortodoxă Română,
LXXXIV (1966), 5-6, p. 526.
ir
‘ SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Descriere a bisericii şi contemplaţie (explicare)
mistică, în PG 98, col. 412 D; cf. ATANASIE DE LA PAROS, 1Ennopt/ rtev Qe'uov Soypomov, adică Arătare
sau adunare pe scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei, trad. rom. de t IOSIF AL ARGEŞULUI,
Neamţ, 1816, p. 250, p. 235.
r
~ SF. SIMEON AI. TESALONICULUI, Tălcuire despre dumnezeiescul lăcaş, p. 268.
178
Liturghier, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1887, p. 26.
I7V
Pr. P. VINTILESCU, „Vohodul şi partea finală a Vecerniei”, in: Glasul Bisericii, XX (1961),
7-8, p. 578.
18(1
EGERIA, Pelerinaj la locuri sfinte, XXIV, 3, in voi. SILVIA (vel potius AETHERIA),
Peregrinatio ad loca Sanda, W. HERAEUS (ed.), Heidelberg, T939, pp. 29-30. Până in secolul al IV-
lea nu se aminteşte de tămâie sau uzul ei în riturile Liturghiei. Sunt chiar mărturii care arată căjertfa
tămâieieranecunoscută sau chiaroprită vechilorcreştini(SF. IUSTIN MARTIRUI ŞI FILOSOFUL, Apologia
1,13, in coli. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, voi. 2, trad. Pr. T. Bodogae, Pr. O. Căciulă, Pr. D. Fecioru,
Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
n) Toaca şi clopotele. Clopotele au fost cunoscute şi folosite târziu în
538
LITURGICA GENERALĂ
biserică. în vremea persecuţiilor, serviciul divin era anunţat prin diaconi şi

trimişi speciali. După ce creştinismul a devenit o religie liberă (secolul al IV-
lea) slujbele se anunţau prin sunete de clopoţei sau trâmbiţe (după tradiţia
Vechiului Testament) şi, mai direct, prin bătaie în uşă cu un ciocan de lemn.
Locul acestora l-a luat toaca de lemn sau de fier.
Clopotele s-au introdus mai târziu, prin secolul al VI-lea în Occident şi în
secolul al IX-lea în Orient. Clopotele (KCOSIOVEC;, icapncivai, signa, clocea,
nolae, campanae) erau cunoscute şi în antichitate (la babilonieni, egipteni,
chinezi, care le foloseau atât în viaţa civilă, pentru a da semnalul începerii unor
activităţi publice, cât şi în viaţa religioasă, pentru a vesti începutul ceremoniilor
din temple, înmormântări ş.a.).
în bisericile ortodoxe se folosesc şi clopotele şi toaca. Pentru a se anunţa
începutul slujbelor religioase şi a se marca momentele importante în
desfăşurarea lor, se bate toaca şi se trag clopotele.
Toaca este de trei feluri: toaca mică, toaca mare (făcute din lemn) şi tochiţa
din fier. Ele apar în documente abia prin secolul al VlII-lea (în Actele Sinodului
VII Ecumenic: id Lepct £;uAa oiţpavaviec;)181. Toaca de lemn (cn)pavTpov,
xsipoaijpavtpov, ayta £u\a, signum-signoculum
Române, Bucureşti, 1980, p. 33; CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, 8, 67, in coli. Părinţi şi
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, p. 268). în secolul al IV-lea, unele Biserici Orientale începuseră
să calce această regulă şi întrebuinţau tămâia. Mărturiile sunt ceva mai noi pentru ritul bizantin. Cf.
EUSTRATIE (preot in Constantinopol, in secolul al VI-lea), Viaţa Sfântului Eutihie, în PG 86, 2377 C:
„Ttţv dyvtt)Tdir|v peydXrţv TOO ©eou £KK/\r|aiav Gupdaac;” („[Eutihie] tămâia întreaga Biserică
mare a lui Dumnezeu preasfântă [la începutul slujbei Paştilor!”); era poate un uz propriu slujbei
Paşteiui. Cea dintâi menţiune sigură a ofrandei tămâiei in Liturghie se găseşte in redacţia mai veche
a Comentariului liturgic al Sfântului Gherman, unde este vorba despre tămâierea dinaintea
Evangheliei. In redacţia din secolul al IX-lea a acestui Comentariu se aminteşte şi de cădirea de la
Proscomidie: „eha AaOc'ov TO Gupianjpiov xai Oupaaai TIOIEÎ eoîţv irjţ 7Tpo0Eaecoc” în textele
cele mai vechi ale Liturghiilor lipseşte orice menţiune a tămâierii. Pentru prima oară se aminteşte
între riturile liturgice în Liturghia Sf. loan Hrisostom (redacţie de secolul al XI-lea), tradusă de Leo
Tuscus in jurul anului 1200 (editată la Paris în 1560): „[Se tace tămâiere) la Sfânta Proscomidie, la
Vohodul mare şi înainte de împărtăşirea credincioşilor”, în J. HANSSENS, Institutiones liturgicele de
ritihus orientalibus, voi. III, Roma, 1932, pp. 60-91.
181
Sacrorum Conciliorum Nova et Amplissima Collectio, voi. XIII, J.D. MANSI (ed.), col. 212.
- instrument cu care se dă semnalul) şi toaca de fier ( TO ai5r|pov, aytoaiSripov,
sacrum ferrum) se crede că au avut o întrebuinţare mult mai veche (în secolul al
539
Vll-lea aflăm despre ele la Sf. Sofronie al Ierusalimului562 ş.a.).

Toaca mică de lemn este portabilă, spre deosebire de celelalte două care
sunt fixate în clopotniţă, ca şi clopotele.
Toaca mică (formată dintr-un ciocan de lemn şi o scândură pe care se bate
cu ciocanul după o anumită cadenţă) şi tochiţa de fier se folosesc la bisericile
mănăstireşti şi la catedrale. Toaca mică de lemn se bate la începutul fiecărei
slujbe, într-o singură stare, ocolindu-se biserica, seara şi dimineaţa, cu opririle
şi închinăciunile cuvenite în cele patru laturi ale bisericii. întâi se bate în faţa
bisericii, apoi în latura de miazăzi, de răsărit, de miazănoapte şi din nou în faţa
bisericii563 564.
La sărbători, sâmbătă seara şi duminică dimineaţa, la praznice împărăteşti
şi la sfinţi cu polieleu, toaca mică se bate: la începutul Laudelor mici (Ceasul al
IX-lea, Pavecerniţă, Miezonoptică), iar toaca mare şi clopotele se trag la Ceasul
al III-lea şi al IX-lea. La începutul Laudelor mari (Vecernie şi Utrenie) şi la
începutul Sfintei Liturghii se bate întâi toaca cea mică de lemn în jurul bisericii,
într-o singură stare, şi apoi se bate toaca mare şi se trag clopotele (în trei stări,
toaca şi apoi clopotele).
în zilele de rând: la Ceasul al IX-lea şi la Miezonoptică se toacă numai în
toaca cea mică (ora 3-4 p.m.); la Vecernie şi la Utrenie se toacă mai întâi în toaca
cea mică, apoi în cea mare şi se trage clopotul cel mic (într-o singură stare); în
tochiţa de fier se dau trei lovituri la Pavecerniţă, când începe Rugăciunea
Nepătată, neîntinată...'84.
Clopotele se trag şi când la biserica respectivă vine în vizită canonică
arhiereul locului (se bat la venire şi la plecare). De asemenea, se trag clopotele
când se anunţă încetarea din viaţă a cuiva, precum şi la
562
PG 87, col. 398.
1SÎ
Tipic bisericesc, Bucureşti, 1976, p. 230.
564
Tipicul prevede in amănunt toate momentele diferitelor slujbe bisericeşti. La începutul
secolul al XIII-lea, Teodor Balsamon descrie şi justifică folosirea celor trei feluri de toacă in
mănăstirile greceşti, explicând şi simbolismul pentru fiecare toacă (TEODOR BALSAMON, Răspuns
pentru ce in fiecare biserică din mănăstirile greceşti se face vestirea călugărilor prin trei toace, in
PG 138, col. 1073 B - 1076.
540
LITURGICA GENERALĂ
înmormântare şi la slujba Parastasului (când se cântă Veşnica pomenire),

la Denia de Vineri seara în Săptămâna Patimilor în timpul ocolirii bisericii cu
Sfântul Epitaf. în noaptea învierii se bate toaca şi se trag clopotele îndelung în
tot timpul procesiunii din biserică până se începe citirea Evangheliei. în
Săptămâna Luminată se bate toaca şi se trag în acelaşi timp clopotele, la toate
serviciile religioase.
în tradiţia poporului nostru creştin ortodox, clopotele se trag şi când vestesc
nenorociri: incendii, războaie, inundaţii şi alte calamităţi ale naturii. Un dicton
latin sintetizează astfel menirea lor: Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango
(„Cheamă pe cei vii, plâng pe cei morţi şi alungă fulgerele”). Iar un cântec
popular, cântat în Ardeal la sfinţirea clopotelor, spune: „Clopotul aşa grăieşte /
Azi, când dânsul se sfinţeşte / Eu cu limba mea de fier / Laud pe Domnul din
cer. / Pe creştini îi chem la rugă / Fac vijelia să fugă / Primejdia o vestesc / Morţii
trei zile-i jelesc. / în zile de sărbătoare / Eu fac pompa cea mai mare / Peste tot
anul slujesc...”565.
Muzica clopotelor răsună în sufletul credincioşilor ca o voce venită de sus.
Ele aduc aminte de Dumnezeu, Căruia credincioşii îi aduc rugăciunile lor.
Clopotele amintesc creştinilor de îndatoririle lor religioase şi morale,
îndemnându-i să frecventeze lăcaşul sfintei biserici unde trebuie preamărit
Domnul566.
BIBLIOGRAFIE
Adler, N., „Handauflegung", în Bibeltheologisches Worterbuch, J.B. Bauer

(coord.), voi. I, 1967, pp. 658-664;
Adler, N., „Handauflegung”, in Lexikon fur Theologie und Kirche, IV
(1960), col. 1343 ş.u.
Argenti, Cyrille Pr„ „Le sens du symbole dans Ies liturgies orthodo- xes”,
în: Contacts, XXIV (1972), pp. 44-84;
565
în: Unirea, Blaj, 1915, 43.
566
După căderea Constantinopolului sub turci, folosirea clopotelor a fost interzisă creştinilor
de sub stăpânirea lor; folosirea lor n-a fost reluată decât după înfrângerea şi izgonirea turcilor din
Balcani. Ruşii le-au apreciat foarte mult. (în Kremlin sunt 35 de clopote). Creştinii au folosit in timpul
dominaţiei turceşti numai toaca de lemn sau de tier.
541
Behm, ]., Die Handauflegung im Urchristentum nach Verwendung.

Herkunft und Bedeutung, 1911 (retip. în 1968);
Bernard, R, „Chreme (Saint)” în Dictionnaire de Thcologie Catholique, II,
2 (1923), col. 2395-2414;
Beyer H.W., „EuXoyeu)”, în Theologische Worterbuch zum Neuen
Testament, G. K ITTEL (ed.), Stuttgart, 1933;
Beyer, H.W., „IlpoaKUveu)”, în Theologisches Worterbuch zum Neuen
Testament, G. K ITTEL (ed.), p. 759 ş.u.;
Cabrol, R, „Huile”, în Dictionnaire d’Archeologie chretienne et de
Liturgic, VI, 2 (1925), col. 2777-2791;
Calavaris, G., Bread and the liturgy. Tlîe symbolism of early Christian and
Byzantine bread stamps, University of Wisconsin Press, 1970;
Coppens, J., L’imposition des mains et les rites connexes dans le Nouveau
Testament et dans I’Eglise ancienne, Wetteren, 1925;
Cothenet, Ed., „Onction”, în Supplement au Dictionnaire de la Bible, voi.
VI, col. 701-732 (despre diferite întrebuinţări ale uleiului şi semnificaţiile lor în
antichitate);
Dambrine, S., „Leau dans Ancien Testament”, în: Foi et Vie (Cahiers
bibliques, 7), III (1969), pp. 70-77;
Delatte, A., Le baiser, le agenouillement et le prosternement de ladoration
(npooKvvqoiq) chez les Grecs, Bruxelles, 1951;
Dendy, D.R., Use of Lights in Christian Worship, Oxford, 1960;
„Der Sinn des Symbols in den orthodoxen Liturgien“, în: Orthodoxe
Stimmen, LXXIII (1972), pp. 20-29;
Fehrenbach, E., „Encens”, în Dictionnaire d’Archeologie chretienne et de
Liturgie, V (1922), col. 2-21;
Gonzales, Arthur E. John, „The Byzantine Imperial Paradigma and Eastern
Liturgical Vesture”, în: Greek Orthodox Tlieological Review (Boston), II
(1972), pp. 255-267;
Gougand, L., „Baiser”, î: Dictionnaire de Spirituality Ascetique et
Mistique, Doctrine et Flistoire, voi. I, col. 1203 ş.u.;
Grundmann u.a., „Xpito” (în leg. cu diferite ungeri rituale), în
'Theologische Worterbuch zum Neuen Testament, voi. IX, G. Kittel (ed.),
Stuttgart, 1972, pp. 482-576;
Guibert, J.D., „Adoratio”, în Dictionnaire de Spirituality Ascetique et
Mistique, Doctrine et Histoire, voi. I, p. 210;
542
LITURGICA GENERALA
Hofmeister, Ph„ Die heiligen Ole in cier morgenunde abenlăndischen

Kirche. Eine kirchenrechtliche-liturgische Abhandlung, Wurzburg, 1948;
Horst, J., Proskynein. Zur Anbetung im Urchristentum nach Hirer
religionsgeschichtlichen Eigenart, Gutersloh, 1932;
Ignatie Ierom., „Conceivning the Sign of the Cross', in: Orthodox Life, V
(1973), p. 27 ş.u.;
Kircher, Karl, Die sakrale Bedeutung des Weines ini Altertum, in coll.
Religionsgeschichtliche Versuche und Vorarbeiten, vol. 9, Giessen, 1910
(retipărit in 1970);
Lubienska de Lenval, H., Die Lit urgie der Gebdrde, Klosterneuburg,
1959;
Marti, B.M., „Proskynesis and adorare”, in: Language, XII (1936), p. 272
ş.u.;
Masure, E., La passage du visible ă {’invisible: le signe, Paris, 1955;
Menevisoglu, Pavel (mitropolit grec al Suediei şi a toată Scandinavia,
dependent de Patriarhia Ecumenică), Sfântul Mir în Biserica Ortodoxă din
Răsărit (teză de doctorat, în lb. greacă), Tesalonic, 1971;
Menevisoglu Pavel, Sfânta Smirnă in Biserica Ortodoxă de Răsărit (în lb.
greacă), în coli. Analecte Vlatadon, voi. 14 (Institutul Patriarhal de Studii
Patristice), Tesalonic, 1972;
Mohn, Jiirgen, „Handauflegung", în Lexikon fiir Jheologie und Kirche, IV
(1960), col. 1343-1345, şi în Religion in Geschichte und Gegenwart, voi. III,
1959, col. 52-55;
Ohm, T., Die Gebetsgebărden der Volker und das Christentum, Leiden,
1944;
Reymond, P, Beau, sa vie et sa signification dans l’Ancien Testament,
Leiden-Brill, 1958;
Schneider, C., „Studien zum Ursprung liturgischer Einzelheiten ostlicher
Liturgien. 2. Oupidpaxa”, în: Kyrios, III (1938), pp. 149-190, 293-311;
Sherwood, P, (OSB), „Le sens du rite”, în: Orient Syrien, II (1937), pp.
297-314;
Spiegel, Yorick, „Der Gottesdienst unter dem Aspekt der symbo- lischen
Interaktion”, în: Jahrbuch fiir Liturgik und Hymnologie, XVI (1971), pp. 105-
119;
Westerman, Claus, Der Segen in der Bibel und im Handeln der Kirche,
Christian Kaiser Verlag, Miinchen, 1968.
543
TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISERICEŞTI
Intrarea Miron Cristea nr. 6; 040)62, Bucureşti
Telefon: 021.335.21.29; 021.335.21.28: Fax: 021.335.19.00
e-mail: maga2in@editurapatriarhiei.r0, tipografia@patriarhia.ro
www.editurapatriarhiei.ro
„Editura BASILICA a Patriarhiei Române
publică ediţia a treia a manualului de Liturgică
generală, cu noţiuni de artă bisericească,
arhitectură şi pictură creştină. Publicarea acestui
volum, al cărui conţinut se predă studenţilor din
anul al III-lea de Teologie Pastorală, s-a făcut din
mai multe motive. Primul şi cel mai important
este acela că această lucrare, împreună cu
volumul de Liturgica specială, alcătuiesc cel mai
bun şi cel mai complet manual de teologie
liturgică, scris în teologia românească, ce acoperă
toate temele prevăzute de programa analitică
aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române.”
Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula

'I22 Pr. E. BRANIŞTE, Programul iconografic..., p. 46
(anexa ÎS).
■’2î „Sfântul Vasile aproape cărunt, cu barbă lungă şi
sprâncene încovoiate”; „Sf. loan < airă de Aur, tânăr cu barbă
puţină”; Sf. Grigorie Teologul, bătrân, pleşuv, cu barbă bogată
neagră de pe margini şi sprâncene drepte”; „Sf. Atanasie al
Alexandriei, bătrân, pleşuv, cu barbă bogată” ş.a. DIONISIE DE
FURNA, Carte de pictură, p. 188 ş.u.; Erminia picturii bizan-
tine, SÂNDULESCU-VERNA (ed.), p. 199 ş.u.; V. GRECU, Cărţi
de pictură bisericească bizantină, p 222 ş.u.
15
Cum arată Constituţiile Apostolice, VIII, 6-9,
in Diac. loan I. IcĂ jr, Canonul Ortodoxiei,

Liturgica Generala vII Redus PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liturgica Generala vII Redus PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colecţia

Volum publicat cu binecuvântarea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Editura BASILICA - 2015 ISBN

1. Pictura din exonartex (nartica exterioară saupridvorul bisericii) ......................... 147

Cap. XVIII: Tipuri iconografice. Reprezentări ale Mântuitorului,

As. Lit. = „L’Assemblee litugique et Ies differents roles dans

de Theologie Catholique, Paris, 1923-1950

OSB = Ordo Sancti Benedicti

PICTURA BISERICEASCĂ ŞI ROSTUL EI

Pictura bisericească este indisolubil legată de locaşul de cult ortodox.

morţilor (pe cruci) ş.a.m.d., îndeplinind în aceste cazuri aceeaşi funcţie

(cruci, steaguri bisericeşti, cădelniţe, Sfânta Evanghelie ş.a.). Slujba Tainei

„Obiect de cult, icoana este nu numai creată sau inspirată de cultul

Pictura murală a bisericilor ortodoxe urmăreşte să integreze totul în

Aceasta este de fapt şi adevărata menire a icoanei ortodoxe: de a reda

„Cuvântul Cel necuprins al Tatălui, din tine, Născătoare de

Lumea creaturală înfăţişată în pictura iconografică ortodoxă este

lumea animală sunt reprezentate nu atât în existenţa lor naturală, cât în

2. învăţătura Bisericii Ortodoxe despre sfintele icoane

După însemnate cercetări cu privire la originea şi vechimea folosirii şi

în timpul iconoclasmului, au apărat icoanele şi cultul lor Sfântul

ortodoxă a lui Petru Movilă21, precum şi în cărţile noastre de slujbă22 şi chiar

Areopagitul în lucrarea Despre numele divine27; c) icoana ca imitare: omul

nu numai pe Iisus-Omul, ci şi pe Cuvântul sau Fiul lui Dumnezeu, deoarece,

„Pentru această pricină - zice Sf. loan Damaschin plin de încredere

Umanitatea lui Hristos este imaginea cea mai desăvârşită a lui

3. Temeiuri biblice şi tradiţionale ale cinstirii icoanelor

Folosirea icoanelor în viaţa religioasă şi cinstirea lor au fost argumentate

„Noi însă, pentru că nu suntem prezenţi cu trupul [...] ne închinăm

Mântuitorului şi ale Maicii Domnului. Pe aceste două chipuri principale

Unul Care este Dumnezeu întrupat; icoanei Născătoarei de Dumnezeu,

De aici înţelegem că cinstea dată icoanelor este proporţională cu

„Noi păstrăm fără înnoire toate tradiţiile bisericeşti aşezate pentru

material cuviincios, în sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase şi

universale, sau să întrebuinţeze ca pe lucruri comune sfintele vase sau

Din această hotărâre se desprind două idei:

„Când vei vedea pe creştin închinându-se Crucii, cunoaşte că aduce

arborelui şi pietrei: «Tu eşti Dumnezeul meu şi tu m-ai născut» (Ieremia

învăţătura cinstirii icoanelor stabilită de Sinodul al VII-lea a trecut şi în

„încă ne închinăm icoanelor Domnului nostru Iisus Hristos, a

se închină icoanei, acela prin icoană se închină prototipului, aşa că în

Mărturisirea anatemizează atât pe cei care resping cultul icoanelor, cât

„Mă închin sfinţilor şi cinstitelor icoane, adică lui Hristos însuşi şi

în rugăciunea principală din Rânduiala pentru binecuvântarea şi

Vezi textul grecesc la I. MIHÂLCF.SCU, Qiţoavpoc r//c opdoâoţiac, p. 176; în traci, de t

Şi în unele versiuni ale erminiilor zugravilor bizantini se cuprinde o

care se roagă la ea.

Sfânt al Mântuitorului. Or, prin slujba sfinţirii, se stabileşte o legătură tainică

4. Importanţa catehetică şi educativ-religioasă a

Pictura bisericească, în ansamblul ei, are un important rol catehetic

cei neînvăţaţi, pentru că în ea chiar şi cei neştiutori văd ce trebuie să

„Căci, adesea, ceea ce mintea nu prinde prin auzirea cuvintelor,

„Icoana şi Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină şi se cla-

Icoanele sunt memoriale permanent aducătoare aminte a binefacerilor

acelaşi rol ca şi serviciul divin sau este un auxiliar preţios al acestuia.

„Apostolii au văzut, în chip trupesc, pe Hristos, Patimile şi minunile

Pentru cunoaşterea realităţilor supranaturale, icoanele sunt nu numai

„Pictura icoanelor ne vorbeşte despre viaţa de dincolo şi de aspectele

” SF. GHERMAN AL CONSTANTINOPOLULUI, Scrisoare către Episcopul Tonta al

preţul vieţii lor, „icoana dă un exemplu de eroism, un model de viaţă sfântă

„Sfinţilor şi sfintelor icoane, noi ne închinăm (...] şi le zugrăvim [...]

Această idee a trecut şi în Molitfelnicul ortodox în rugăciunea principală