'

MIRCEA P ACURARIU
2005 Editura Andreiana

i .

Reproducerea integrala sau par}iala a textului, prin

orice mijloace, fara acordul autorului este interzisa
. ;;i se pedepse;;te conform legii
.

" ~.., :

: -i : ...~- :.. .

I
:.':~:--~!~_ :

I
I

I
I

I
I

IS TO RIA
I

i
I

BISERICII ORTODOXE R.OMANE

REDACTOR: ADRIAN LAZAR ,

COMPENDIU
'
Editia a U-a,

TEHNOREDACTOR:
CORINA

LAZAR, ALINA

VESA

C OPERTA:

I
Lucrare tiparit~ cu binecuvantarea

T IPARUL EXECUTAT LA: TIPOGRAFIA $AGUNIANA SIBIU

r~vazuta i intregita
I

I.P.S. Dr. Le;turentiu Streza

Mitropolitb l Ardealului

I
I!
I

I
ISBN 978-973-87951-5- 0

Editura IAndreiana
Sibib, 2007

I
!

PERIOADA A TREIA.-EVUL MEDIU

.

I.

(SECOLELE XIV-

iI

XVIII! t : 97

Ca r~cteri~ar~a genve~a-la

a perioad, i ..........................................:..........97

A. V~ ata

b~sen~~asca_ rn s_ecolele XIVT XV ........................ ......... 100

M1tropoha Tarn Rornant:;ti (a Ungrovlahie1) ........ ......... ................................ 101
Mitropolia Moldovei. ...................................J. .......... :.................. ;..::.................. 104
Problerna autocefaliei Bisericilor rornane~ti ~ Muiitenia ~i Moldova...............111
Raporturile clintre Stat i Biserica. Dreptmileji datoriile rnitropoli!:iJ.or........ :.....113
Mitropolia Transilvaniei. ..............'. .............. J................................................. .... 115
~anastjrile rorna_ner;;ti din secolele XIV-Xt- Viata rnonahala .... .................. 119
1

~ :~;~ti~:;i~:~:~~~~~-. .. .. _ -...............................................................[.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'............. ............................ . .................. . ................ -.-..iii

XV~-lea ............................................. 144
l\1itropolia Ungrovlahiei .............................. j......................................................146
Mitropolia Moldovei. ................................... +....................... :............ 148
Biserica rornaneasca din Transilvania ........~ ................................ ...... .:.............. 149
Mankistirile i viata rnonahala ....................
154
Viata preoplor de rnir ;;i a credincio;;ilor ...i...... ......................... .......................160
166
Literatura teologica .............................. .. .... .. .
Activitatea tipografica in secolul al XVI-lek ...................................... ............... 170
Arta bisericeasca ... ........ .'. .. ............... ......... .. .. .1....... ..... ..... ... ..... .. .... .. ... ....:...... .... ... 174
Biz an!IB dupa Bizant. Legaturile rornanilor I~cu alte Biserici cre;;tine .................. 179
C. Viata bisericeasca in secolul al XV,I-lea ........................................... 185
Mitropolia Tarii Rornane;;ti sau a Ungrovl,ahiei. ............................ .................187
Un rnitropolit artist in Moldova ....... ...........!......................................................190
Carti "pre lirnba rornaneasca" in Moldoval... ............ ...................................... 191
Peti'. u Movila i Sinodul de la Ia;;i.. ............. 1......................................................194
Un mitropolit moldovean poet. ................ ..~ ........................ ... .,.. ....................... 198
Mitropolitii Transilvaniei - ap l:ir~torii Oi}odoxiei... ................ ..................... 201
Din nou despre Mitropolia Ungrovlahiei..:........................... ............................ 205
Un ivirean pe scaunul rnitropolitan al Ungrovlahiei. .. ...... ............................ 206
Eparhiile sufragane Mitropoliei Ungrovlapiei.................................. ............. .212
Eparhiile sufragane din Moldova ..... .. .......
213
Eparhii_r?rna~e~ti ll.1 teritoriile intrac~rpa)ice ...... ....... ......... ........................... 214
Manastinle dm secolul al XVII-lea. Viata ip.onahala ......... .. .... .. .. ................... 216
Literatura teologica ..... ...... .... .......-................. ~ .... .................................................. 224
Arta bisericeasca ................. .:.................. .. .....!...................................................... 228

B. Viata bisericeasca in secolul al

Regilnul fanariot. ... :............................................................... ............................. 248

Mitropolia Ungrovlahiei. ................................................................................... 250
Mitropolia MoldoveL ...... ,......................................... :......................................... 259
Biserica rornaneasca din Transilvania. Dezbinarea din 1698_..:.1701.. ......... 263
Biserica unita dupa Atanasie Anghel... .......................................................... . 272
Episcopul Inochentie Micu si urrnaii lui ....................................... :.............. .272
Lupta pentru apararea Ortodoxiei.. ............................................................... 275
G~neralul Buccow, adevaratul cr_eator al Bisericii unite ....................... ..... ...278
Biserica Ortodoxa dupa 1761 .......................................... .................... ........ ...... 282
Viata bisericeasca in Banat... ............... ........................... ................................ ...283
Episcopia Aradului..,........................................................ :................................ 285
Viata bisericeasca in Bihor ...... :........................................................................ .285
Viata bisericeasca in Maramure ............................... ................................. .. ... 287
Manastirile i via ta rnonahala ..................................... .......................... .... ,..... .288
Literatura teologica ....... ........................................... ................... ."................... .. 296
Arta bisericeasca ... ................... ...............................................:.....:..... .. ........... ..301
Via ta preotirnii d e tnir .................................................................:::.... ............... 304
Legaturi cu alte Biserici ortodoxe ................................................................ .... 308
Vlahii din Balcan.i. .. :.. .:....... :., ..................................................................... .... ....316

+. . ........ . . . ....... . . . . ............ ...........

PERIOADA A PATRA. EPOCA MODERNA

(1821-1918) ............... ~; .. :..................................................................................319

l......................................................

Introd ucere ................................. .: ....................................................................... 319

.f. ....................................................

Viata preotilor de mir ~i a credincio~ilbr .............................................. 233

Legaturi interortodoxe in secolul al XVII-l~a ................................................... 236

D. Viata bisericeasca in secolul al XVfIII-lea ........................................248

Mitropolia Moldoveiin prirna jurnatate a secolului al XIX-lea .... ............... 322

Mitropolia Ungrovlahiei in prirna jurnatate a secolului al XIX-lea ............. 327
Biserica din Transilvania in prirna jumatate a secolului al XIX-lea ...... .. :...331
Viata bisericeasca din Arad i Banat in prirna jurnatate a secolului
al XIX-lea ..................................... ....... ........................... .............. .-.-.: ... ........... ....... .332
Biserica din Romania dupa 1859. Legiuiri bisericeti.
Reforrnele bisericeti ale lui Alexandru loan Cuza ................................... .... 334
Eparhiile sufragane Mitropoliei Ungrovlahiei.. ... ...... ........................... .........340
Mitropolia Moldovei dupa 1859 .................................. ....................... ..... ........ .342
Biserica ortodoxa din Bucovina \'ntre anii 1775-1915 ...... ................. .. .. .. .... .345
Biserica ortodoxa din Basarabia intre anii 1812-1918 ........ .. ............. ........ ..... 347
Biserica ortodoxa din Transilvania i Banat in a d oua jurnatate a
sec.al XIX-lea. Mitropolitul Andrei $aguna .......... ........ :................................ 350
Urrnaii lui Andrei $aguna ........................................ .... ..... ........... .... ............ .... 356
Eparhiile sufragane ale Mitropolfe'i ortodoxe a Transilvaniei... .... ........... .. .358
Biserica uni ta din Transilvania .................................. ... ... ........ ..... ..... ...... ..... .. .. 359
Invatarnantul teologic pana m1918 ................... ;.................................. :.......... 362
Literatura teologica ......................... ................................ ....................................370
Presa bisericeasca ............................ ...................................... :................:... ........ 377
Muzica bisericeasca ................................................... ............... ........................ .380
Arta bisericeasca ........................ ............ ................ ......... .... .... ...................... ..:.. .381
Manastirile. Viata monahala ... ........... ................. .... ...... ... ...................... .. ......... 386

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Mircea Pifcurariu

de acolo sa se indrepte . spre Moldova,.in vederea hirotoniei, dupa cum rezulta

ch iar dintr-1..i.n act dat de regele Sigismund I al Poloniei in 1539. In a doua
jumatate a secolului, se cunosc cateva ajutoare materiale oferite de domnii
tvfoldovei. De pilda, Alexandru Lapu~;neanu a rezidit i zugravit biserica
ortodoxa din Lvov. Fiind distrusa de un incendiu, spre sfan;>itul secolului a
'inceput constructia unei noi biserici, tot cu ajutor moldovenesc, oferit de
Petru $chiopul, familia Movile9tilor, marii boieri Luca Stroici, Isac Balica,
Nestor Ureche i altii. Datorita multelor ajutoare veri.ite din Moldova, acest
lacc19 de inchinare mai era cunoscut sub mimele de biserica moldoveneasca)).
Numero9i pelerini :tu9i, in drum spre Locurile Sfinte, se abateau prin
ta rile romane, fiind chiar primiti de domnii lor. A9a au fost Ivan Peresvetov
~i Trifon Korobeinikov, care au scris i interesante note de calatorie, cu
rebtari despre domnii romani i situa}ia tarilor noastre, cu descrieri ale
bisc ricilor vizitate. Inva}atul episcop Macarie II al Romanului a intocmit o
edi}ie slava a Nomocanonului (Sintagma) lui Matei Vlastares, pentru }arul
Rus[ei Ivan iv eel Groaznic. loan Voda eel Viteaz al Moldovei a trimis intro :~.-1isiune la Moscova pe episcopul Isaia al Radau}ilor, iar in 1597 Mihai
Vit,>azul a trimis intr-o misiune diplomatica la Moscova pe episcopul Luca
a Buzaului, ca sa solicite sprijinul tarului Fe.o dor Ivanovici i al sfetnicului
sa u Boris Godunov impotriva turcilor.

C. Viata bisericeasca in secolul al XVII-lea

1

I .
I

Introducere

In acest secol, tarile romane dontinua sa-9i duca viata ca state separate
")a}a de Imperiul otoman, prin te1~itorii, administra}ie; formatiuni socialeconomice proprii, prin cultura nat~onala . Domina}ia oto~nana s-a exercitat,
in genere, in formele cunoscute in !etapa precedenta. Haraciul a fost mult
redus in urma campaniilor lui Mihai!Viteazul, dar cu timpul a inceput sa urce
din nou. Pe langa haraciu, se plateari contribu}ii extraordinare, daruri anuale
(pe9che9uri), bani oferi}i la fiecare ~vestitura de domn, apoi la confirmarea
domniei (anuala i la hei ani), ploc6ane)) oferite inalplor demn.itari, presta}ii
in nahITa sau in munca. Raialele tukce9ti de pe teritoriul Tarii Romane9ti i
al Moldovei raman cele din secolu~ al XVI-lea. Toate acestea, impreuna cu
teritoriul Dobrogei, au fast organizate intr-o noua unitate administrativa i
militara: pa~;alacul de Silistra. Ram~ne caracteristica schimbarea frecventa a
domnilor, chiar daca unii ocupa $caunul in mai multe randuri (in Tara
Romaneasca 25 de sch.imbari intre lanii 1601-1714, iar in Moldova 49, in
perioada 1600-1711).
I
Intre domnii din acest secol1se numara personalitati reprezentative,
ca Radu $erban (1602-1611) -c.ontinuator al alian}ei cu imperialii-,
Matei Basarab (1632-1654), $erban !cantacuzino (1678-1688) i Constantin
Brancoveanu (1688-1714), spriji..nftori ai culturii i artelor, to}i in Tara
Romaneasca; Vasile Lupu (1634-~653), alt sprijinitor al vietii culttirale,
Constantin Cantemir (1685-1693) $i fiul sau, carturarul Dimitrie Cantemir
(1710-1711), in Moldova.
\
Transilvania ramane pana In (688 principat autonom, sub suzeranitate
otomana. I9i continua existenta i pa9alacul de Timi9oara, caruia turcii ii
anexeaza ceta}ile Lugoj, Caransebr i;; i Ineu. in 1660 se infiin}eaza- dar
pentru scurt timp - un nou pa9~lac, la Oradea, cuprinzand o parte a
comitatului Bihor. in 1688 Transil~ania i;;i inceteaza existen}a ca principat
autonom, fiind ocupata de trupele ~1absburgice, situatie recunoscuta i prin
tratatul de pace de la Carlovi}, din \699 .
In secolul de care ne ocupflm s-a accentuat co.laborarea intre cele
trei }ari rorri.ane9ti. in primele d~ua decenii se inregistreaza tratate i;;i
legaturi de prietenie intre carmuitob.i munteni, moldoveni i transilvaneni .
Mai tarziu Matei Basarab incheie +ai multe tratate cu principii Gheorgh e
I
185
!

Istoria Bisericii Ortodoxe Ro111ilne

Mircea Pr'icurnriu

I
Rakoczy I, apoi cu fiul sau Gheotghe Ratoczy II. in deceniul al aselea se
cunoa9te o in}elegere tripa~tita, concretiz~ta ill sprijinul politic i militar ce
i-1 acorda reciproc Constantin $erban Baskab al Tarii Romane9ti, Gheorghe
$tefan al Moldovei i principele transilva~ Gheorghe Racoczy IL
Domnii romani call.ta insa alian}e i'i ntiotomane i ill afara. De pilda,
Matei Basarab, prin solH sai, stabile9te qontacte diplomatice cu guvernul .
imperial din Viena, cu ambasadorul Frantei la Istanbul, cu Vene}ia i Polonia;
Vasile Lupu are legaturi cu farul Rusiei ~lexei Mihailovici, iar urma9ul
Gheorghe $tefan illcheie un tratat politit cu Rusia, menit sa consolideze
independen}a Moldovei ill vechile ei hotare\ $erban Cantacuzino i Constantin
Brancoveanu, spre sfar9itul secolului, intrktin legaturi cu Austria, Polonia i
Rusia, toate urmarind acela9i scop: reckoa9terea independen}ei }arii i
inlaturarea pericolului otoman. in 1711,\ Dimitrie Cantemir al Moldovei
i:ncheie un nou tratat cu tarul Petru eel Mare.
Du pa 1683, ill ur:na infrangerii turtilor in fa ta Vienei, unnata de alte
victorii ale trupelor austriece i de co~stituirea unei noi Ligi Sfinte
(Austria, Polonia, Vene}ia, ulterior Rus~), illcepe o perioada deosebit de
grea pentru tarile romane9ti extracarpa~ice, Poarta illtarindu-9i controlul
as upra lor, sporind, ill acela9i timp, haraciul i celelalte contributii. Situa}ia se
va inrauta}i dupa 1711/1716, cum vom re\ata ill alt capitol.

siu

Bacau __:_ de9i nu prea stateau aici -, majoritatea de origine poloneza. Ei

aveau grija duhovniceasca a unor credincio9i ciangai din cateva sate din
jurul Romanului i Bacaului, a unor maghiari i polonezi, a9eza}i illdeosebi
ill ora$e (Ia9i, Bacau, Cotnari, Targu Trotu9, Hu9i, Barlad etc). Se sernnaleaza i
prezenta unor c?lugari franciscani. Multi cal.atori catolici care s-au abatut prin
Moldova se plangeau de starea de saracie a parohiilor catolice, de comportarea
preotilor (unii casatori}i). Toti consernneaza ajutoarele oferite de domnii
moldoveni bisericilor i preotilor catolici.
.
jn Tara Romaneasca existau pu}ini catolici, mai cu seama maghiari
i sa9i (netrecu}i la luteranism) ill cateva ora9e: Campulung, Ta:govite, Ramnic
etc, pastori}i de regula de franciscani. $i ace9tia au fost ajuta}i de domnii
romaru, illdeosebi de Matei Basarab. in Transilvania, situatia Bisericii catolice
era mult mai grea, caci illca din secolul anterior sa9ii trecusera la luteranism, 0
buna parte din maghiari la calvinism i unitarianism, iar Episcopiile de
Alba Iulia i Oradea fusesera desfiin}ate.
k Moldova, credincirn;;ii armeni i-au continuat netulburati via ta lor
bisericeasca, avand episcopi la Suceava pana ill 1686 (se cunosc 14 episcopi
armeni, din 1401 pana la 1686), preo}i, calugari, manastiri, biserici de mir.
Tot ill Moldova i-au gasit adapost numero9i evrei, mai ales ca negustori,
avand propriile lor laca9~ri de cult (sinagogi) i deserventiilor.
I

*
Biserica Ortodoxa din toate cele ttei tari romane;;ti cunoate acum
perioada ei de apogeu, prin marii ei ierarlp carturari, prin mul}irnea cartilor
tiparite, prin introducerea limbii romane ~ cult, in locul celei slavone, prin
muneroasele laca9uri de inchinare ridicate, prin multiplele legaturi interortodoxe
care culmineaza cu Sinodul de la Ia9i din ~nul 1642.
Nu se illregistreaza schj.mbari pr~a multe in conducerea celor trei
Mitropolii. Dimpotriva, majoritatea titular4or lor au pastoriri indelungate, in
cursul carora au avut loc remarcabile prdgrese de ordin cultural ~i artistic.
Spre deosebire de capitolele precedenfe, ill cazul celui de fa}a, vorn
prezenta mai pe larg personalitatea unor Jmari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
Romane.
I
Ca ;;i in secolele precedente, alatu~i de romanii apartinatori Bisericii
Ortodoxe, au trait i alte etnii, de alte credinte, putand sa se organizeze sub
raport bisericesc ;;i sa-;;i manifeste sentimen~ele lor religioase. Astfel, inca de la
sfar9itul secolului al XVI-lea, continuand 4roi i in secolele XVII i XVIII, in
Moldova sunt atestati documentar ca}iv~ episcopi catolici, cu re$edin}a la
186

l
I
I
I

Mitropolia Tarii Romaneti sau a Ungrovlahiei .

in primele trei decenii ale secolului a fost carmuita.de Luca din Cipru
sau Cipriotul (1602-1629), numit a;;a fiindca era originar din aceasta insula.
Venit in Tara Romaneasca, probabil ca egumen la vreuna din manastirile
illchinate, prin 1583-1584 a ajuns episcop al BuzauluL In aceasta calitate a
fost trimis de Mihai Viteazul in doua misiuni diplomatice: la Alba Iulia,
impreuna cu ceilal}i ierarhi, apoi singur la Moscova, pentru ca sa incheie
alianje antiotomane cu principele Sigismund Bathory, respectiv cu tarul
Feodor Ivanovici Romanov. Ca episcop, a ctitorit schitul Izvorani ill par}ile
Buzaului. In 1602 a fost promovat ill scaunul mitropolitail in locul lui
Eftimie II, retras ill Moldova, pastorind pana la moarte, in 1629. Numele
sau este consemnat in zeci de acte interne, cei cinci. do1m1i sub care a
pastorit incredin}andu-i o serie de cazuri civile sau penale p enhu judecare.
Mitropolitul Luca a fost un talentat caligraf, pastrandu-se de la el o
serie de manusclise, mai ales Evangheliare, in limba greaca. De;;i era grec de
187

Mircea Piicurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

i

neam, a fost un ierarh ata~;at de pastori}ii sai romaru ;;i de pahia sa adoptiva,
dup a cum dovedesc misiun~le sale diplornatice, ctitoria i activitatea sa ca
ierarh, timp de aproape 0 jumatate de secol. Este adevarat ca a sprijinit i
pe cona}ionalii sai greci, mai ales clerici i oameni de carte, incat influen}a
greaca s-a facut sim}ita i ill via}a bisericeasca. 0 consecin}a imediata a fast
alegerea unui alt grec in scaunul mitropolitan, Grigorie I (1629-1636).
0 data cu domnia lui Matei Basarab (1632-1654), se produc schimbari
profunde in via}a Bisericii, in sensul ca vor fi ale;;i nurri.aiffiitropoliti romani ;;i
numai dintre monahii carturari. Ace9tia vor incepe o intensa ac}iune de
traducere i tiparire a cartilor de slujba in romanete.
Mitropolitul Teofil (1636-1648) a fast initial egumen la manastirea
Bistri}a din Oltenia, apoi episcop la Ramnic (c. 1618-1636). Era omul de
incredere al lui Matei Basarab, care 1-a trimis intr-o misiune diplomatica la
Alba Iulia la principele Gheorghe Rakoczy I. Pastorind in vremea acestui
Jomn sprijinitor al culturii i artei romaneti, mitropolitul Teofil a avut condijii
fav orabile penhu desfaurarea unei rodnice activitaji culturale. Trebuie re}inut
ca in timpul lui Matei Basarab s-au conturat trei curente culturale: eel slavon,
sprijinit de domn, de sojia sa Elina ;;i de fratele acesteia, logofatul Udrifjte
Nas turel; eel grecesc, sprijinit de unii ierarhi, calugari ;;i dasdili greci veni}i
in Tara Romaneasca, i eel romanesc, sprijinit de clerul de mir i monahal,
cfl t i de marea mas~ a credinciof;ilor romani. A ie9it biruitor eel din urrna,
cum vom relata indata.
In Tara Romaneasca activitatea tipografiei incetase din anul 1582,
cand ieromonahul Lavrentie ;;i ucenicul sau Iovan tiparisera la Bucure9ti un
Tetraevanghel i o Psaltire, amandoua in slavone9te. Profitand de faptul ca in
scaunul mitropolitan de la Kiev pastorea Petru Movila, fiul fastului domn
SLrnion Movila, Matei Basarab i-a solicitat o tipografie. Mitropolitul i-a satisfacut
clorin}a, trimitandu-i 0 tipamita completa ;;i ca}iva me;;teri tipografi, ln
frunle cu Timotei Alexandrovici Verbi}h fostul conducator al tipografiei
din Lavra Pecerska din Kiev, care a pregatit ;;i capva ucenici de neam roman.
Tipografia a fost instalata in manastirea de la Campulung, dand la lurnina
trei car}i slavone (Molitvelnicut 1635, Antologhionul, 1643 i Psaltirea, 1650) i
una i'n romane;;te <fnvafatura preste toate zilele, 1642, tradusa din grecete).
In 1637 s-a infiin}at a doua tipografie, la manastirea Govora, in Oltenia,
unde s-au tiparit cateva car}i in slavone;;te (Psaltirea, 1637, Psaltirea ~i Ceaslovul,
1638, Paraclisul Precistei, 1639, cu text slavo-roman) $i doua 1n romane;;te:
Censlovul, in 1640, prima carte romaneasca de cult tiparita l:n Muntenia, ;;i
Prauiln cea Mica (1640- 1641), cunoscuta ;;i sub numele de Pravila de la Govora.
188

Cea din urma era tradusa din slavode;;te

l:n romane;;te de calugarul Mihail
I
Moxa sau Moxalie din manastirea Bistri}a. Grija tiparului au avut-o doi
aromani: egtimenul Meletie Macedc\neanul, apoi ieromonahul $tefan din

I
Ohnda. Era o compila}ie de legiuir~ canonice (bisericeti) i civile, facuta
dupa o traducere slavona a unui Nomocanon
de origine bizantina. 0 astfel
I
de carte era necesara atunci i pentni a da preotilor indrumarile trebuitoare
in scaunul spovedaniei (la darea i:aJonului sau epitimiei ), dar ;;i pentru
misiunea preotului de a judeca pe ctedincioi pentru diferite abateri de la
r~n~.uielile vi~*i ob9te:i. Trebuie. r~t~ut ~manun~ul c~ o par:e din. tirajul
carju era destinat numa1 pentru Bisepca dm Trans1lvarna. Dec1 Pravtla de la
Govora apare ca o lege oficiala promulgata de autoritatea de stat ;;i de cea
bisericeasca, fiind prima colec}ie tip~ta de legi civile ;;i biserice;;ti a statului
medieval Tara Romaneasca i a intregii Biserici Ortodoxe Romane.
In 1642 s-a dat in lucru, tot ~a Govora, cartea intitulata Evanghelia
fnviffiftoare, cu aproape 1000 de paginL a carei tiparire s-a continuat peste doi
ani la manastirea Dealu, langa Targbvi$te. Cuprindea Cazanii traduse din
ruse;;te de ieromonahul Silvestru. Tdt la Deah1 s-a tipa1it, in anul 1646, un
Slujebnic slavon (Liturghier), iar 111647 cunoscuta lucrare Llrmarea lui
Hristos a teologului apusean Thomaq de Kempis (1380-1470), tradusa din
latine9te in slavone9te de Udri;;te NaMurel.
Tot l:n cursul pastoririi lui T~ofil, s-a infiin}at o coala slavona pe
langa Mitropolia din Targovite, se pare cu un program asemanator cu al
Colegi~ui ~ovile~~din Kiev. Dupa l?:J:6, cartu~:a.rii ~eci Pa:1telim~n_Ligaridis
(deverut m1hopolit m Gaza, sub numele de Pa1s1e) ;;1 Ignatie Petr1tz1s au pus
bazele unui Colegiu umanist la Targbvi9te dupa modelul celor occidentale,
cunoscut in actele timpului sub num1ele de schola graeca et latina, prima
$COala de nivel superior in Tara R01-haneasca. Amand9ua au dainuit pana
spre sfar;;itul domniei lui Matei Basa~ab.

Urma9ul sau, mitropolitul f}tefan (1648-1653 ;;i 1655-1668), fost

egumen la Tismana, i-a continuat op!era culturala, lucrand staruitor pentru
introducerea limbii romane in slujba jbisericeasca. Sub el tipografia a lucrat
numai la Targovi9te, uncle era scai.\nul domnesc i eel mitropolitan. Pe
langa un Triod-Penticostar in limba slhvona (1649), s-au tiparit ciiteva ciirfi
de cult cu randuiala slujbelor fn sla~1one~te, dar cu fndrumarile de tipic fn
romane~te: Pogribania (Slujba inmorm4ntarii, n.n) preofilor mireni ~i a diaconilor
(1650t Mistirio sau Sacrament tradusa!de mitropolit, care cuprindea slujba 9i
o mvajatura despre Botez ;;i Mirungere (1651) ;;i Tarnosania (1652), adica
slujba sfin}irii bisericii. In 1652 a vizut lumina tiparului o noua carte de

i
I
!

189

'

I
I
i

1\:[ircea Pifcurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

legi, $i anume !ndreptarea Legii (Pravila ceA Mare sau Pravila de la Targovi~te),
o lucrare masiva cu aproap~ 800 de pagW( tradusa din grece;;te, la illdemnul
mitropolitului, de Daniil Andi;ean, mo11ahul din Tara Panoniei, deci un
transilvanean, ajutat de dascalii greci Pantielimon (Paisie) Ligaridis ;;i Ignatie
Pe tritzis. Cuprindea extra-se dm Nomocanbnul lui Manuil Malaxos, intreaga
Pravila lui Vasile Lupu tiparita la Ia$i ill ~ 646, apoi colectia canonica a lui
Alexie Aristen (secolul XII) $i comentaritle acestuia la toate canoanele, pe
scurt, canoanele unor Sfin}i Parin}i ;;.a. Deci, ~ste o opera de codificare legislativa
romaneasca, o imbinare de drept canonic ~i drept laic. Era destinata $i pentru
romanii transilvaneni.
.
I
Din cele expuse, se constata ca o parte din cartile tip arite in timpul
domniei lui Matei Basarab erau in slavone$te, o parte in romane$te, iar
altele erau bilingve. Era rezultatul luptei in~re curentul slavon $i eel romanesc.
Pe de o parte, limba slavona devenea tqt mai putin cunoscuta, incat nici
preo}ii n-o mai intelegeau. Pe de al ta part~, schimbarea limbii de cult nu era
u;;oara, penfru ca nu erau carti de slujba traduse ill romane;;te, iar introd ucerea limbii nationale in biserica putea fi considerata de unii ca o alunecare
sp re er~zie, m~i ales ca ill Transilvani~ illvecinata calvinismul ducea o
propaganda activa printre romani in ace~t sens. 0 asemenea situatie illgrijo r ~ toare 1-a determinat pe mitropolitu4 $tefan sa tipareasca acele carti
bili ngve, adica sa impace $i tradij:i.a slavonEt dar, ill acela$i timp, sa tiJ.1a seama
$i de realitatile de atunci, care impuneau "r?mil.nizarea" slujbelor. Deci, marele
merit al mitropolitului $tefan este acela ca a fa.cut primul pas in procesul de
romanizare a slujbelor biserice$ti.
I
lntre anii 1653-1655, mitropolitu~ $tefan a fast inlocuit cu Ignatie
'<Sdrbul, pana atunci episcop la Rfunnic, priginar din Nicopole, in Bulgaria,
care a fast trimis ill cateva misiuni la grincipele Transilvaniei Gheorghe
Rakoczy II.
I
Rea$ezat ill scaun in 16~5, $tefan ~-a mai tiparit nimic, probabil din
cauza rnultelor framantari inteme. A ctitodt o biserica ill Rame$ti, jud. Valcea
9i una din lemn in Grame$ti-Pietreni, judl Valcea. Merita sa fie subliniat $i
faptul ca in timpul pastoririi sale, domni~orul Constantin $erban Basarab a
ctitorit actuala catedrala patriarhala din Buqure$ti, sfintita in 1658 de patriarhul
Macarie al Antiohiei, a flat intr-o lunga calf torie prin tarile romane.
Un mitropolit artist in Moldova
..

I
I

Contemporanul moldovean al lui ~uca din Cipru a fast mihopolitul

Anastasie Crimea (1608- 1617 $i 1619-1629), mare miniaturist $i et dar in
lirnba slavona, fast episcop la Radauti (1600) $i Roman (1606- 1608).
I
190
I

In anii 1602- 1605, ajutat de marele logofat Lupu Stroici, a ridicat biserica
mare a manastirii Dragomirna, una din cele mai de seama realizari ale artei
mei;l.ievale romane$ti (in 1602 ridicase aici, ajutat tot de Lupu Stroici :;;i de
fratele acestuia, Simian, o b iserica mica, devenita bolnita). Notam 9i faptul
ca in anul 1619, mitropolitul Anastasie a infiintat un spital la Suceava, primul
cunoscut pan.a astazi in mediul urban, pentru cei saraci $i neputincio$i $i
$Chiopi $i orbi $i altii care var sa se odihneasca, deci mai mult un azil
pentru bolnavii saraci. Era intretinut din veniturile Dragomirnei, din
daniile mitropolitului $i ale unor credincioi.
Dar mitropolitul Anastasie a ramas inscris 9i in istoria vechii culturi
romane$ti prin cele 25 de manuscrise slavone, majoritatea impodobite cu
miniaturi, lucrate fie de el, fie de ucenicii lui. Dintre acestea numai 9 se
gasesc in Romania (3 Tetraevanghele, 3 Liturghiere, o Psaltire, 2 Apostoli),
13 in Rusia $i Ucraina (carti de slujba i vieti de sfinti) $i cate unul in Viena
i Dresda. Manuscrisele din tara i un Apostol aflat la Viena, cate au fast
cercetate pana acum sub raport artistic, cuprind pes te 250 de miniaturi, la
care se adauga numeroase froritispicii i initiale inflorate. De pilda, Apostolul
de la Viena cuprinde peste 40 de scene care infati$eaza proorocii $i dreptii
Vechiului Testament; o Psaltire de la Dragomirna are 50 de scene legate d e
istoria poporului evreu $i de regele David, dar cu o serie de elemente locale (de
ex: inshumente muzicale folosite in Moldova). Retinem i amfu1w1tul ca
Anastasie Crimea este primul autoportretist din pichlra romaneasca. Chipul
lui apare de peste 15 ori in manuscrisele sale. $coala miniaturistica d e la
Dragomirna reprezinta sfaritul miniaturisticil moldovene$ti, cedand in
fata tiparului care s-a impus in acest secol in toate tarile romane:;;ti. De
asemenea, Anastasie Crimea este $i ultimul mare reprezentant al culturii
slavone in Moldova.
Caqi "pre limba romaneasca" in Moldova
Unul dintre unna$ii lui Anastasie a fast marele mitropolit Varlaam
(1632-1653) . Era 01;iginar din partile de sud ale Moldovei, invatase carte
greceasca $i slavoneasdi in schitul lui Zosi1) : , de pe Valea Secului,
calugarit apoi la Secu, noua ctitorie a vornicului Nestor Ureche $i a sotiei
sale Mitrofana, ajungand mai tarziu egumen aid. Din aceasta vrednicie a
fast ridicat la suprema treapta ierarhica din Moldova, tredindu-se peste cei
trei episcopi, pastorind sub cativa domni. neinse:innati, apoi sub Vasile Lupu
(1634-1653), sprijinitor al culturii ~i artei biseriCe$ti. ln 1653 S-a retras din
scaun, a$ezandu-se la mfu1astirea Secu, w1de a $i murit (1657). Ca $i contem191

Mircea Pifcumriu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

I
I

poranul sau din Tara Romaneasca,.Vasile Lupus-a adresat mitropolitului

de neam roman Petru Movila al Kievului, pentru a-i trimite utilaj tipografic.
Indeplinindu-i dorinta, p1:ima tipografie din Moldova a fo st instalata in
chiliile noii manastiri Sf. Trei Ierarhi din Ia$i, fiind pusa sub conducerea
ieromonahului Sofronie Pociatki, venit tot de la Kiev. Spre deosebire de
colegii sai din Tara Romaneasca - mitropoli}ii Teofil $i mai ales $tefan,
care $i-au indreptat mai mult atentia spre tiparirea de carti de slujba, partial.
traduse J:n limba nationala-, Varlaam a tiparit 1n romane$te numai carfi de
invatatura.
' ht 1641 a fost dat 1n lucru, iar 1n 1643 s-a terminat de tiparit una
din tre cele mai reprezentative car}i din vechea cultura romaneasca, intitulata
Corte romaneascif de fnviffifturif, dumenecele preste an i la praznice fmpilrifteti i
la svilnfi mari, cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de Cazania
lui Varlaam. Era o lucrare masiva, cu 506 foi, ilustrata cu numeroase gravuri
in lemn, reprezentand scene biblice, chipuri de sfinii., vignete, inipale lnflorate,
pod oabe finale.
Cazania are doua par}i. Partea mtai cuprindea 54 de cazanii la
duminici, iar a doua avea 21 de cazanii la sarbatorile imparate$ti $i ale
sfi ntilor mari. S-a stabilit ca un important izvor al Cazaniei moldovene 11
constituie cartea intitulata Comoara a marelui carturar grec, mitropolitul
Da m.aschin Studitul (+ 1577), tiparita prima data la Venetia 1n 1557-1558 .
(ulterior au aparut peste 30 de editii 1n neogreaca, iar 1n Bisericile slave se
cunosc peste 200 manuscrise). In Cazania din 1643 erau traduse sau
prelucrate - integral sau partial - 20 de cuvantari, cu peste 150 de pagini
d in text. Recent s-a dovedit ca 32 de cazanii duminecale, cu circa 195 de
p agini, au fost traduse s-au preluc~ate de Varlaam
dupa cartea
predicatorului ucraineean (ortodox, apoi unit) Chiril Staroveschi Evanghelia
iizvatatoare, tiparita la Rohmanov in 1619. Fara indoiala ca Varlaam s-a
servit si de alte izvoare bizanline $i slave; probabil ca unele dintre acelea
circulau in manuscrise rom an esti 1n Moldova, poate chiar $i 1n Ardeal, cum
sugereaza anumite
ard elenisme" din textul Cazaniei. In orice caz
p roblema izvoarelor Cazaniei ramane, 1n continuuare, deschisa pentru noi
cercetari.
Un lucru este mai presus de orice mdoiala $i anume ca prin
trad ucerea $i prelucrarea celor doua carti, una neo-bizantina, alta slavoucraineana, mitropolitul Varlaam a creeat o limba de o rara frumusete $i a
realizat o autentica antologie romaneasca , pe care a oferit-o ca dar"
neamului romanesc de pretutindeni.
/1

11

192

Prin continut, cat $i prin fru~usetea graiului intalnit in cazaniile ei,

Cartea romaneascii de fnviffi'iturii din 1943 a cunoscut cea mai larga raspandire
dintre . vechile tiparituri, mai ales P1 teritoriile intracarpatice, incat ea a
Ortodoxiei,
ci $i la mtarirea conc:tiintei
de
contribuit nu numai la apararea
.
I
'$
unitate n a tionala. Pretuirea de care, se bucura rezulta $i din faptul ca s-a
retiparit - cu adaosuri si omisiuni__;_ de mai mult de zece ori.
.
A doua carte a mitropolitul&i Varlaam se intitula $apte Taine a(le)
Bisericii, aparuta in aceea$i tipografie, ~ 1644 (340 foi), prelucrata de mitropolit
$i de logofatul Eustratie dupa opera retorului grec Toma (ca m onah Teofan)
Eleavulkos, din secolul al XVII-lea. Jfra o explicare dogmatica $i canonica a
celor 9apte taine, sub forma catehetica - mtrebari $i raspunsuri.
In 1642 cannuitorii calvini b1aghiari din Alba Iulia au tiparit un
Catehism calvinesc in limba romana. Dandu-$i seama de scopurile prozelitiste
urmarite prin publicarea lui, mitro~olitul Varlaam a convocat un sobor la
care au participat toti ierarhii din Tab Romaneasca $i Moldova (probabil la
. Ia$i, prin anii 1644-1645). Se pare cal au fost convoca}i $i egumenii marilor
manastiri $i chiar carturari laid. Cei prezenti au aprobat lm Raspuns la acel
Catehism, intocrnit de mitropolitul Varlaam, tiparit poate tot la Ia$i, sub
titlul Cartea care sa chiamif Riispunsiiz fmpotriva Catehismusului calvinesc, in
care se cornbateau principalele mvataturi calvine (dar numai cu citate din
Sf. Scriptura), exptmandu-se $i mvatatJra ortodoxa asupra problernei respective.
De o mare msenmatate era $i prdfata, 1n care apare ideea de mutate
nationala, caci mitropolitul se adre~a tuturor romanilor, 1n p rimul rand
celor din Transilvania.
I

lJltima carte tiparita in cursu~ pastoririi lui Varlaam se intitula Carte

romaneascii de fnviifiiturii la pravilele fmpariite~ ti i de la alte giudeafe (Ia$i, 1646),
cunoscuta $i sub numele de Pravilal lui Vasile Lupu, tradusa de Eustratie
logofatul (partea mtai cuprindea traducerea unei legiuiri agrare sau un
cod mral bizantin, iar partea a dou1a era prelucrata dupa penalistul italian
Prosper Farinaccius).
\

Ca egumen la Secu, Varlaam ~ tradus in romane$te lucrarea ascetica

Seara (Leastvifa) Sfantului loan Scaraiuf, dupa editia comentata 1n neogreaca a
umanistului grec Maxim Margunios, lepiscopul Citerei, aparuta prima data
la Venetia, 1n 1590. Traducerea lui Vah aam a ramas 1n m anuscris . .
Dintre celelalte fapte petrecbte in cursul pastoririi lui Varlaarn
consemnam sfinprea manastirii Sfintiil Trei Ierarhi din Ia$i1 ctitoria lui Vasile
Lupu, la 6 mai 1639, 1n care au fost ~$eza te m oa$tele Cuvioasei Paraschiva
(la 13 iunie 1641), daruite domnulul molclovean de patriarhul ecumenic
Partenie I, 1n semn de recuno$tinta p en tru achitarea tuturor datoriilor
I

\
I

193

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

llriircea Pi'fcurariu

,.

Pa triarhiei. In 1640 Vasile Lupu; desigt~r tot la indemnul mitropolitului

Varlaam, a pus bazele unu,i Colegiu la Ia$i, dupa modelul celui infiintat la
Kiev de Peh1.1 Movila, cu profesori veniti tot de acolo in frunte cu ieromonahul
~
'
I
So fronie Pocia~ki. In colegiu se studiau cele :;>apte arte liberale, intalnite in
:;;colile medievale europe11e. Dupa 1646, tjonducerea :;;colii a trecut in mana
unor dascali greci pana la inceputul secolilui al XlX-lea.
A$adar, mitropolitul Varlaam a fast unul din marii ctitori ai culturii
rornane:;;ti :;;i unul din fauritorii limbii roP1ane literare. Pe langa aceasta, a
spr ijinit cu hotarare pe romanii transilvapeni in lupta lor pentru apararea
Ortodoxiei, a intretinut legaturi cu Biseiicile Ortodoxe de pretutindeni, a
staruit pe 13.nga domnii tarii pentru preojii sai, a contribuit la impacarea
dintre Matei Basarab :;;i Vasile Lupu, a a\rut un rol insemnat in pregatirea
Sinodului de la Ia:;;i din 1642, iar in 1 639 s-a numarat printre cei trei
can didati pentru scaunul de patriarh ecu;menic, caz unic in istoria Bisericii
1

rom ane:;;ti.
Petru Movila i Sinodul de la Iai

Intre romanii care :;;i-au desfa:;;urat 1activitatea in mijlocul altar Biserici

:;;i p opoare, la lac de frunte se numara PE:1tru Movila, mitropolitul Kievului,
a carui personalitate a dominat intreaga viata bisericeasca :;;i na}ionala a
Ucrainei ortodoxe din prima jumatate a '.s ecolului al XVII-lea, aducand un
aport pretios la rena:;;terea acestei }ari. Iqtrucat din opera sa culturala s-au
imparta:;;it :;;i conationalii sai, romanii, \i-a fast rezervat intotdeauna un
capitol special in tratatele :;;imanualele dEj Istoria Bisericii romane:;;ti.
Nascut in 1596 la Suceava, ca fiu al domnitorului Simian Movila d.eci nepot al celuilalt damn, Ieremia, :;;i rnitropolitului Gheorghe - , :;;i-a
petrecut cea mai mare parte a vietii in P9lonia, de:;;i trei dintre ratii sai au
ajLms, penh1.1 perioade scurte de timp, don}ni in Moldova :;;i Tara Romaneasca.
Dupa studii acute in :;;coal<?- Fra}iei Ortodo~e din Lvov, probabil :;;i in Academia
Zamoiska (din Zamosk), s-a calugarit in Lavra Pecerska din Kiev, ajungand
in 1627 arhimandrit :;;i egumen al aceste~ manastiri. Pentru a in}elege mai
b ' 1e activitatea sa ulterioara, trebuie sa precizam ca regatul polon de atunci
(unit cu Lituania, inca din 1569) cuprindea intinse teritorii - de la Marea
Baltica la Marea Neagra - locuite de b'ieloru:;;i :;;i ucraineni ortodoc:;;i, cu
ora:;;ele Polotk, Vilnius, Grodno, Brest, Ji~omir, Kiev, Pereiaslavl. Era firesc
ca regatul polon catolic - unul dintre c~le mai puternice state din Europa
m edievala - sa unnareasca exti.nderea ca}olicismului aici, pentru ca sa poata

41

I
194

I
I
I

- prin Biserica - sa domine teritoriile ocupate :;;i populaFa ucraino-rusa.

Prin uneltirile iezuitilor, o buna parte din episcopii :;;i preotii ortodoc:;;i din
aceste teritorii au fast sili}i sa accepte unirea cu Roma, in Sinodul }inut la
Brest, in anul 1596. Au fast urma}i de multi nobili ortodoc:;;i care urmareau
- prin uniatie - sa-:;;i pastreze 16curile in Dieta (seimul) Poloniei. Dupa
aceasta data, bisericile ortodoxe au inceput sa fie daramate, inchise, cedate
unitilor sau chiar vandute celor de alte confesiuni, averile bisericilor ortodoxe
confiscate, credincio:;;ii lipsifi de drepturi :;;i siliti sa accepte uniatia. S-au
infiintat colegii iezuite in diferite ora:;;e (Camenita, Vilnius, Bar :;;. a.), prin
care se urmarea catolicizarea- :;;i implicit polonizarea - nobilimii litua.ne,
bieloruse :;;i ucrainene, pana atunci, in cea mai mare parte ortodoxa. Cu toate
aceste asupriri, poporul ortodox a ramas statornic in dreapta credinta.
In astfel de imprejuriiri vitrege a ajuns Petru Movila egumen al
manastirii Pecerska, in 1627. De indata :;;i-a inceput lupta pentru apararea !?i
afirmarea Ortodoxiei in regatul pol6n catolic. In 1632 a sprijinit, alaturi de al}i
nobili ortodoc:;;i :;;i protestanF, alegerea ca rege in Polonia a lui Vladislav IV,
pe care 1-au obligat astfel sa recunoasca unele din vechile drepturi :;;i libertati
ale ortodoc:;;ilor din regahtl sau: libertatea de cult a Ortodoxiei, recunoa:;;terea
Mitropoliei Kievului cu patru eparhii sufragane, dreptul -- pentru Biserica
Ortod6xa - de a avea biserici, :;;coli, tipografii :;;i spitale, restituirea bisericilor
luate de uniti etc. Aceste mari biruinte ale Ortodoxiei, dobandite :;;i prin
vrednicia lui Petru Movila, au dus la alegerea sa ca arhiepiscop :;;i mitropolit
al Kievului, Haliciului :;;i a toata Rusia (Rusia mica), in primavara anului 1633,
demnitate pe care a detinut-o pana la moartea sa, in decembrie 1646.
Din multipla sa activitate re}inem doar cateva aspecte: restaurarea
unor biserici :;;i manastiri din Kiev, infiintarea de spitale l?i azile, grija fa}a
de :;;colile ortodoxe din eparhie, instituirea de vicari :;;i protopopi p~ntru
intarirea disciplinei clerului, convocarea de soboare de protopopi :;;i preoti,
care sa ia masuri pentru bunul mers al treburilor biserice:;;ti :;;i altele. in mod
deosebit se remarca activitatea sa culturala. Astfel, inca din 1631 infiin}ase
la Kiev un Colegiu - care la inceputul secolului al XVIII-lea a fast ridicat la
rangul de Academie- cu limba de predare latina, cu o programa d.e studii
asemanatoare cu a universitatilor apusene, cu profesori recrutati dintre
monahii carhtrari din Kiev sau dintre tinerii trimi:;;i la studii de Petru Movila.
Se cunosc aproximativ 50 de tiparituri ingrijite de mitropolitul Petru
Movila, unele lucrate de el insu:;;i, altele de ucenici sau colaboratori ai sai,
aparute la Kiev, Lvov :;;i Vilnius. Este vorba de trei categorii de lucrari: _de
slujba -unele in mai multe edi}ii, cea mai insemnata fiind Evhologlzionul sau

195

Mircea Pacurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

I.

.
.
f
tip arului rornanesc. Din paginile precedente am constatat ca tipografiile lui
Ma tei Basarab de la Campulung (1635), dovora (1637) 9i Targovi:;;te (1646)
sau a lui Vasile Lupu de la Ia"i,;i (1641), m carJ au aparut-primele carp. romane;;ti
(dupa cele din Transilvania din secolul lal XVI-lea), au fast daruite sau
cumparate de la Petru Movila, care a trimts ;;i me;;terii tipografi de care era
n evoie. Tot el a trimis ;;i primul grup de p~tru profesori pentru noua ;;coala
sup erioara infiintata de. Vasile Lupu m m~nastirea Sf. Trei Ierarhi din Ia9i,
m anul 1640. In felul acesta, ;;i-a adus un apprt prep.as nu numai la rena;;terea
bisericeasca 9i culturala a Ortodoxiei din lP"craina :;;i Bielorusia, ci 9i m }arile
romane9ti din care se tragea ;;i ill care tlomnisera caFva dintre membrii
familiei sale.
:
Un rnitropolit moldovean poet
I

A doua jurnatate a secolului al ~-lea a fost dorninata, in Moldova,

de figura marelui mitropolit Dosoftei, reprezentant de frunte al vechii culturi
rnmane:;;ti. Originar din Suceava, se pare:ca a studiat m 9coala intemeiata
de Vasile Lupu la Ia9i, apoi 1n 9coala Frati~i Ortodoxe din Lvov, dupa care
s-a calugarit la manastirea Probota. Datodta pregatirii sale, a ajlms de tanar
episcop de Hu:;;i (1658-1660) 9i Roman (i660-1671), apoi a fost ridicat in
srn unul mih'opolitan (1671-1686, cu o 1*trerupere in 1674-1675). A fast
rreocupat rnai mult de probleme cultqale, alcatuind sau traducand ill
rornane9te mai multe carti de slujba spu cu caracter istoric, literar :;;i
teologic. In timp ce era dilugar la Probo~a, a tradus penh'u prima oara in
rom.ane:;;te Istoriile lui Herodot (era totodata 9i una dintre cele mai vechi
I
tr'1 d uceri europene), un Pateric grecesc, 'c artea Miintuirea piiciitm;ilor a _lui
Agapie Lanclos 9i altele. Ca episcop de Roclan, a revizui.t traducerea Vechiului
Testament, facuta de spatarul Nicolae Mil~scu, la Constantinopol, care se va
tipari apoi in cadrul Bibliei de la Bucureqti qin 1688. .
.
Tot acum a scris o bw1a parte dir\. cunoscuta sa lucrare Psaltirea fn
vt:rs uri, pe care a tiparit-o in 1673, in man'astirea ucraineana de Ia Uniev, ill
Polonia. Era prima lucrare poetica de mari lproporp.i in romane9te, cu 8634 de
versuri, in peste 500 de pagini. De9i a avut ~e luptat cu greuta}ile mceputului,
cand limba literara romana nu era pe deplin conturata pentru a fi folosita in
versuri, rnitropolitul Dosoftei a daruit culturii romane:;;ti o lucrare de mare
va loare literara-artistica, dovedii1du-se a lfi inzestrat cu un veritabil talent
poetic. Versificarea psalmilor se facuse imai intai in Fran}a, de Clement
Marat, Jean Calvin, Theodore de Beze, Jear Passerat etc. Psaltirea versificata
in limba franceza s-a cantat 9i 1n biseriqle protestante, dar a trecut 9i in
\

198

poezia populara. Ea a gasit insa imitatori ;;i in alte j:ari ale Europei: m
Germania, Italia, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia, Boernia, Ungaria etc. In
Polonia cea rnai buna versificare a Psaltirii a facut-o calugarul Jan Kochanowski
(1530- 1584), tiparita 1n zeci de edij:ii. In acest curent general de versificare
a Psaltirii trebuie plasata :;;i versiunea lui Dosoftei mtr-o lirnba naj:ionala in
cadrul Bisericii Ortodoxe. Unii cercetatori au afirmat ca Dosoftei ar fi fast
influenj:at, 1n versificarea psalmilor sai, de Jan Kochanowski. _Cercetari
atente ali subliniat insa prohmda originalitate a versiunii lui, p1~ec~m 9i
influenj:a exercitata asupra ei de versul popular romanesc. Mulj:i din psalmii
lui Dosoftei vadesc influenj:a cunoscutei balade populare rornane9ti Miorij:a"
(ps. 46), a "Legendei manastirii Arge:;;" sau a unor vechi cantece ciobane:;;ti.
La randul lor, mul}i din psalmii versificafi de mitropolitul rnoldovean au
intrat ln cantecele de stea :;;i in cblindele romanilor de pretutindeni.
Un alt merit al mitropolitului Dosoftei este acela ca a fost primul
carturar din Moldova care a mceput traduc'e rea :;;i tiparirea unor carj:i de
slujba ln romane9te. Cu cateva decenii mainte, in Tara Romaneasca mitropolitul
$tefan tradusese numai tipicul, pe cand slujba a rarnas ill slavone:;;te.
Dosoftei este primul ierarh sau primul reprezentant oficial al Bisericii care a
illceput munca grea ;;i neobosita de romanizare integrala a slujbelor biserice:;;ti,
de inlocuire a limbii slavone - neinj:eleasa de preoj:i 9i credincio9i - cu cea
romana, vorbita ;;i illj:eleasa de ace9tia. Inceputul 1-a facut 'inca din 1673,
cand a tiparit la Uniev, ca anexa la Psaltirea in versuri, Acatistul Niisciitoarei
de Dumnezeu. 1.1. 1679 a aparut la Ia9i-ill vechea tiparnij:a a lui Vasile Lupu,
refacuta acum- Dumnezeiasca Liturghie, a doua traducere in romane:;;te,
dupa Coresi 9i prima facuta de un ierarh. Plmea, deci, in mana preoj:ilor cea
mai insernnata carte care sa-i ajute la romanizarea totala a slujbelor. Din
prefaj:a se desprinde ideea de unitate na}ionala, cartea fiind destinata pentru
toata semenj:ia romaneasca. pretutindenia ce se afla illtr-aceasta limba
pravoslavnici. In 1680 a tiparit Psaltirea de-nfeles cu text paralel, slavon 9i
roman, iar in 1681 a tiparit un Molitvelnic de-nfeles, care cuprindea -dupa
prefaj:a - 9i un Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 de versuri,
incepand cu Drago9 Voda pana la Gheorghe Duca. Aceasta a fost prima
lucrare istorica romaneasca tiparita. In 1683 a scos o noua edi}ie a Liturghiei,
cu mai multe rugaciuni fa}a de prirna, precum ;;i Paremiile preste an. In cea
din urma a retiparit - in prime.le pagini - Poe11wl cronologic despre domnii
Moldovei, cu mici adaosuri 9i modificari fa}a de eel din Molitvelnic, iar la
sfar9it reproducea 33 de versuri cu prezicerile sibilei Eritreea, in latine:;;te,
precum 9i traducerea lor fa.cu ta de mitropolit in limbile romana 9i polona.
11

199

Isforia Bisericii Ortodoxe Romane

Mircea Pi'icurariu

Molitvoslovul din 1646, cu randuialaa 126 de slujbe, in peste 1500 de pagini,

- carti de invatatura sau de zidire sufleteasca $i carti polemice indreptate
impotriva catolicilor.
'
.
Dar cea mai importanta din lucrarile.sale este, fara indoiala, Marturisirea
Ortodoxa. Nevoia unei ase~enea carti de invatatura pentru intreaga Ortodoxie
se simtea atunci inai mult 12a oricand, data fund acp.unea prozelitista protestanta .
$i catolica - uniata din multe tari ortodoxe, fara sa mai vorbim de faptul ca
alte confesiuni cre$tine aveau astfel de carp.. Pe langa acestea, trebuia avut
in vedere ca in urma cu ca}iva. ani aparuse la Geneva o Marturisire de
credinta calvinizanta (edi}ia latina in 1629, editia greaca 1n 1633), pusa sub
numele patriarhului ecumenic de atunci Ciril Lucaris, binecunoscut in Ucraina
;;i Bielorusia, caci fusese $ase ani profesor la Colegiul din Ostrog.
Marturisirea alcah1ita de Petru Movila era scrisa ]n limba latina 9i
imparp.ta dupa cele trei virtup. teologice - credin}a, nadejdea 9i dragostea - ,
cuprinzand 261 de intrebari i tot atatea raspunsuri. Partea intai cuprindea
invatatura despre credinta, explicand Simbolul niceo-constantinopolitan,
partea a doua trata despre nadejde, explicand rugaciunea Tatal nostru i
fericirile, iar partea a treia expunea invatatura despre dragostea fa}a de
Dcmnezeu $i de aproapele. lntreaga Marturisire se intemeia pe Sfanta
Sc1iptura, Sfin}ii Parinji i canoanele Bisericii.
Un sinod de clerici $i mireni ucraino-ru$i, convocat de mitropolitul
Petru in catedrala Sf. Sofia din Kiev, in septembrie 1640, a cercetat noua
M 21 rturisire de credinja. lntrucat cei prezenti nu au fast de acord cu doua teze,
s-a cerut i parerea patriarhului ecumenic Partenie I. In urma discu}iilor
pmlate cu acesta, s-a ajuns la solupa convocarii unui alt sinod, cu participarea
d elegap.lor mai multor Biserici Ortodoxe, care sa examineze din nou Marturisirea mitropolitului kievean. ;Ji pentru ca proiectatul sinod nu se putea
1ntruni nici la Constantinopol,. aflat sub stapanire otomana, nici la Kiev, pe
alunci sub ocupatia Poloniei catolice, s-a convenit sa fie convocat la Ia9i, in
Moldova, tara ortodoxa, unde domnea Vasile Lupu, cunoscut sprijinitor al
Riscricii Ortodoxe de pretutindeni.
Sinodul s-a intrunit deci la lai, in incinta manastirii Sf. Trei Ierarhi,
intre 15 septembrie i 27 octombrie 1642. Au participat doi delegap ai
Palriarhiei ecumenice: Porfirie, fast mitropolit al Niceei i ieromonahul
Meletie Syrigos, dascal i predieator al Bisericii mari din Constantinopol,
eel mai invatat teolog grec al timpului. Mitropolia Kievului a trimis trei
d elcgati: Isaia Kozlovski, Iosif Gorbatki 9i Ignatie Starugici, to}i fo9ti rectori
ai Colegiului din Kiev 9i egumeni ai marilor manastiri de acolo. Participau
apl,i ;;i delega}ii Bisericii m:oldovene: mifropolitul Varlaam cu sufraganii sai
19"

de la Roman, Hugi 9i Radau}i, ieroriponahul Sofronie Pociajki - pe atunci

egumenul manastirii Trei Ierarhi i t ectorul Colegiului din Ia9i -, probabil
i alH egumeni i chiar carturari din \mediul laic. S-au intalnit, pentru prima
data in istorie, reprezentan}ii celor )rei mari ramuri ale Ortodoxiei: greaca,
slava 9i romana. Domnitorul Vasile ~upu - ca bazileii bizantini de altadata
- a prezidat lucrarile Sinodului.
I
Cei prezenti au dezbatut pe lat g toate cele 261 de inhebari i raspunsuri
ale Marturisirii mitropolitului. Pe m~sura examinarii ei, ieromonahul Meletie
Syrigos o traducea din latina in gre*ca vorbita. S-au indreptat i cele doua
puncte gre$ite cu care n-au fost de af ord nici membrii Sinodului de la Kiev
din 1640, $i anume ca pe langa rqi 9i iad ar exista 9i un loc curatitor,
purgatoriul, i ca prefacerea darurilpr la Sf. Lihirghie in Trupul $i Sangele
Domnului ar avea lac la rostirea cuvintelor: Luap. mancaji, deci, !n amandoua
se vadea o influen}a catolica. Cei pre~enti - 9i indeosebi Meletie Syrigos au aratat ca, potrivit inva}aturii ortod~xe, nu exista purgatoriu r;;i ca prefacerea
darurilor are lac in timpul rugaciunii jde chemare sau de invocare a Duhului
Sfant (epicleza) rostita de preotul slujitor.

In martie 1643, Sinodul patd arhal din Constanti:nopol a hotarat ca

traducerea greceasca a lucrarii lui Petru Movila sa devina Marturisirea
Ortodoxa a Bisericii sobornice9ti 9i apo~toleti a Rasaritului, hotarare serrmata,
in anii urmatori, r;;i de patriarhii Ale~andriei, Antiohiei i Ierusalimului. In
felul acesta, lucrarea inva}atului mitropolit a primit aprobarea intregii
Ortodoxii, devenind o Marturisire de \credin}a oficiala a Bisericii Ortodoxe.
Versiunea latina s-a tiparit in 1643 la Amsterdam (edi}ia a doua la Leipzig
in 1659), iar versiunea greceasca tot lla Amsterdam in 1669 (cu prefata lui
Nectarie al Ierusalimului), prin pur~area de grija a lui Panaiot Nikussios,
marele dragoman al Por}ii otomanef Dupa aceasta data a fast tradusa in
mai multe limbi 9i tiparita in numetoase edi}ii (15 grece9ti, a doua edi}ie
greceasca fiind cea din 1695, datorita profesorului Laurentius Normannus
din Uppsala; 21 romane9ti, altele J. slavo-nise $i chiar in. unele limbi
apusene). In romane9te s-a tiparii la Buzau, in 1691, in traducerea
logofatului Radu Greceanu, ajutat Cle fratele sau $erban 9i de stolnicul
Constantin Cantacuzino; era prima tdducere intr-o limba nationala.
Marturisirea lui Petru Movila ~ fast studiata 9i apreciata de munero9i
teologi, din toate timpurile 9i de foat~ confesiunile. Mult timp a fast falosita
ca manual ill 9colile teologice din Rusia, din tarile romane i din alte parti.
De aceea, pe buna dreptate, marele istbric 9i dogmatist rus Macarie Bulgakov
(sec. XIX) considera pe Petru Movila Piarintele teologiei ortodoxe moderne .
Nu trebuie hecut cu vederea ni~i aportul lui Petru Movila la rena9terea

197

Mircen Pifcurnriu

Intre anii 1682::_1686, Dosoftei a tiparit o alta insemnata lucrare, 9i

anume Viata $i petrecerea sjintilor, in patru volume, format mare, prelucrata
sau h"adusa dupa mai rnulte lzvo<ire grece9ti 9i slavone (prelucrarea neogreaca
a l\!lineielor bizantine facuta de Maxim Margunios, Vietile sfintilor a lui
Sim ian Metafrastul, amandoua tiparite la Venea, multe traduceri slavone
care circulau la noi in manuscris etc).

*
fn 1686, in urma unei incursiuni militare polone in Moldova, sub
cond ucerea regelui Jan Sobieski, mitropolitul Dosoftei a fast deportat in
Polonia luand cu el ;;i moa;;tele Sfantului loan eel Nou, care au fost rea9ezate
la Suceava abia dupa o suta de ani. Batranul mitropolit 9i putinii calugari
care-l insoteau au fast n evoi}i sa locuiasca in cetatea Stryi, de langa ora9ul
Jolkiew .(azi Nesterov, in Ucraina), rmde a hait pana la moarte (+ 13
decernbrie 1693). In ace9ti ultimi ani ai vietii nu 9i-a uitat preocuparile de
ord in cultural. Astfel, a realizat o noua versirme a Poemului cronologic despre
dcm111ii Moldovei, continuand 9irul lor pana la Constantin Cantemir (cu 79 de
ve :suri in plus), avand 9i o nota privit6are la originea IOD;lanilor 9i la
con tinuitatea populatiei daco-romane in Dacia dupa anii 271-275 . Tot
acum a tradus din neogreaca in romane9te introducerea (prologul) dramei
Ercfili (cu 154 de versuri), scrisa de poetul cretan Gheorghe Hortatzis la
1ncep utul secolului al A.'VII-lea ;;i tiparita in 1637 9i 1676 (inspirata la randul
i, di n piesa Orbecche a italianului Giraldi, din secolul al XVI-lea), cu un
subi cct luat din istoria Egiptului antic. Aceasta era prima incercare de
tr;:i.d ucere in romane;;te a unei opere din dramaturgia universala.
In mod deosebit trebuie subliniat 9i faptul ca mitropolitul Dosoftei
traduce in aceasta perioada, in romane9te, 4 capitole din cartea intaia din
Expu neeai credintei ortodoxe (Dogmatica) de Sfantul loan Damaschin - deci o
op era de seama din literatura piiltristica.
La rugamintea mitropolitului Varlaam Iasinski al Kievului ;;i a
pa triarhului loachim al Moscovei, Dosoftei a tradus din grece;;te in slavoru sa mai multe lucrari dogmatice-polernice ale unor Sfinti Parinti 9i scriitori
biserice9ti, mai ales cu privire la prefacerea Sfintelor Daruri: Scrisorile Sf Ignatie
al An tiohiei, Constitujiile Sfinpilor Apostoli, Istoria bisericeasdi i privirea mistica
a patriarhului Gherman al Constantinopolului (care era, de fapt, o talcuire a
Sfin lei Liturghii), Dialog fmpotriva ereziilor $i despre credinta noastrif de Simion al
Tesalonicului, 40 de cuvantiiri (Miirgiiritare), din care 34 dupa Sf. loan Gura
de Aur. A alcatuit, de asemenea, tot in slavo-rusa, o culegere de texte patristice
9i liturgice, sub titlul Despre prefacerea Sfintelor Daruri.
Din aceasta succinta expunere, rezulta ca Dosofteipoate fi considerat
1

200

lstoria Bisericii Ortodoxe Romane

in cultura romaneasca .drept primui

poet national, primul traducator din
.
I
literatura dramatica universala, until din primii istorici 9i prozatori, unul
din. promotorii actiunii de romanidre a slujbelor biserice;;ti, prirnul mare
cunoscator al literahirii patristice ;;i P,ostpatristice la noi, primul versificator
al Psaltirii in tot Rasaritul Ortodox 1;;i unul din marii carturari care ;;i-au
adus aportul 1n procesul de formarJ a limbii literare romane9ti.Din aceste
motive, in anul 2005 Sfantul Sinod alI Bisericii noastre a hotarat. sa fie trecut
in randul sfin}ilor cu prazii.uire la 13 Decembrie.
I

I
i

Mitropolitii Transilvaniei - :aparatorii Ortodoxiei

I

Urma9ii lui loan de la Prislop (+ c. 1605) au avut pastoriri destul de

lungi, dar au avut mult de luptat cJ incercarile carmuitorilor de atunci ai
Transilvaniei de a-i atrage pe romaniI la calvinism. Legaturile biserice;;ti cu
Tara Romaneasca 9i Moldova au fo$t mult mai intense decat in secolele
I
precedente, mitropolitii Transilvanifi fiind hirotoniti, in continuare, la
Targovi9te, iar in ultimele doua decenii ale secolului, la Bucure9ti.
Mitropolitul Teoctist (c. 1605--lc. 1623) a avut o pastorire foarte ltmga,
fara sa avem 9tiri despre activitateal sa. Urma9ul sau Dosoftei (c. 16231627), se pare un moldovean, a convbcat un sinod sau sobor de clerici 9i
mireni in Alba Iulia, la 4 iulie 1627, c~re a luat mai multe masuri privitoare
la via}a morala a preo}ilor 9i credinciq;;ilor transilvaneni.
Fiind inlaturat din scatm de prfucipele calvin Gabriel Bethlen, locul sau a
I
.
fost ocupat de mitropolitul Ghenadie II (1627-1640). Sub el a continuat
activitatea prozelitista calvina, dirijat~ de principele amintit. Constatand ca
ierarhii 9i preotii ortodoc;;i din Trans,lvania nu 11 sprijineau in indeplinirea
planurilor sale, Bethlen s-a adresat !patriarhului ecumenic Ciril Lucaris,
cerandu-i acordul ca rornanii ortoooqi din Transilvania sa treaca la
din 2 septembrie 1629, care
calvinism.
Se cunoa;;te raspunsul pah-iarhului
.
I
p1me in lumina adevarata sa atitudin fata de calvinisrn. Patriarhul fusese
acuzat ca ar fi autorul unei Marturisiri calvinizante, tiparita sub numele sau
la Geneva, in 1629 9i 1633. Declarand categoric ca nu-9i poate da
consimtamantul la o asemenea actitmt patriarhul - care traise ata}ia ani
printre romani - atragea atentia pr0 cipelui asupra zadarniciei planurilor
sale prin aceste cuvinte: Pentru ind'eplinirea fericita 9i pa;;nica a acestei
I
.
.
schimbari de religie, ar trebui mai intai sa se rupa legatura de sange 9i de
sim}ire care zvacne9te in taina, dar cu! multa putere, 1ntre romanii din Tara
Transilvaniei 9i locuitorii din }aril~ Munteniei ;;i Moldovei. Negre9it,
1

201

Istoria Bisericii Ortodoxe Romilne

J\:!ircca Piiwrariu

domnii vecini ai ziseloi:' }ari nu vor ingadui aceasta niciodata i faarte sigur
vor pune piedici, ,daca nu cu armele, c~l putin cu indemnuri tainice .
Inseamna ca i strainii erau ~on9tienti de uPitatea de credinta, de limba i de
origine a romanilor din Transilvania, Tara R0maneasdi i Moldova. Cu ajutor
din partea lui Matei Basarab f;)i a mitropoli~ui Teofil, Ghenadie a reu9it sa
puna bazele unei tiparnite la Alba Iulia. In1ultimul an de pastorire a dat la
tipar o noua editie din Evanghelia cu fnviitiit,urii a diaconului Coresi (Bra9ov
1580-1581), terminata abia in 1641, dupa rhoartea sa.

Noul mitropolit, Ilie Iorest (1640-1643), era un transilvanean dilugant

la Putna, ridicat in scaunul vladicesc din I Alba Iulia la recomandarea lui
Vasile Lupu al Moldovei. $i-a desfa9urat a'.c tivitatea in condi}ii grele, intr-o
p erioada de intensa ac}iune prozelitista \ calviri.a, dirijata de principele
Gheorghe Rakoczy I (1630-1648) . Chiar cu prilejul confirmarii sale de catre
p rincipe, is-a fixat un program in mai multe puncte, prin care i se cerea sa
lucreze pentru propagarea calvinismului printre romani, cea mai grea fiind
traducerea f;)i tiparirea Catehismului f;)i a s~ujbelor calvine - din maghiara
in romana - care sa fie a poi difuzate printre romani. Con9tient de rolul sau
in rn.en}inerea Ortodoxiei f;)i a fiin}ei na}ioale romane9ti, mitiopolitul n-a
ind eplinit nici una din condi}iile impus~, fapt pentru care la inceputul
anului 1643 a fast inlaturat din scaun f;)i iii.chis timp de 9 luni. Eliberat pe
b<1 za garan}iei a 24 de credincio9i ca vor pl~ti 1000 de taleri pentru vistieria
pri ncipelui, s-a retras la manastirea Putna.' De acolo, in 1645, cu scrisori de
recomandare de la Vasile Lupu $i mitropqlitul Varlaam, a plecat in Rusia,
uncl e a fast primit in audien}a de }ar, care:i-a oferit bani f;)i alte daruri, din
care a platit cei 1000 taleri. $i-a petrecut restul vietii la Putna ( + 1678).
Urma9ul sau a fast mitropolitul Si11iion $tefan (1643-1656), caniia
principele Gheorghe Rakoczy Ii-a irnpus 1$ conditii umilitoare, prin care se
urmarea calvinizarea Bisericii Ortodoxe: rorhane9ti: educarea tineretului
dupa Catehismul calvinesc, inlo'cuirea Sfintei Intparta9anii cu paine i vin
nesfintite, inlaturarea ritualului ortodox d.e la botez i inrnormantari, al
cultul~i icoanelor i al crucii i altele. Cat~va protopopiate erau scoase de
s ub jurisdic}ia mitropolitului 9i puse sub ;cea a superintendentului calvin
m aghiar din Alba Iulia.
i
In pofida acestor circumstan}e in iCare 9i-a desfa9urat activitatea,
v ladica $tefan n-a indeplinit nici una din 1condi}iile umilitoare irnpuse de .
carmuitorii Transilvaniei, care ar fi dus la c*lvinizarea 9i, ulterior, la maghiarizarea credincio9ilor romani. El n-a uitat ~niciodata inaltele sale indatoriri
arhiere9ti, ci a ca.utat sa. tma m creu treaza. coA9mnta ortodoxa. 9i romaneasca. in
sufletele pastori}ilor sai. Dovada sunt cele doua tiparituri romane9ti aparute la
202

Alba Iulia sub indrumarea sa: Noul Testament din 1648 f;)i Psaltirea din 1651.
Traducerea Noului Testament a inceput-o ieromonahul Silveshu,
fast egumen _la Govora, uncle mai tiparise alte doua car}i. El a lucrat pana in
momentul mortii, munca sa fiind continuata de al}i preo}i carturari i de
mitropolitul $tefan insu9i, care au revizuit ceea ce tradusese Silvestru.
Valoarea acestei tiparituri consta nu numai in faptul ca este prima editie
integrala a N oului Testament in limb a romana, ci mai ales in prefata sa, in
care mitropolitul $tefan, pe langa aceste amanunte referitoare la traducere,
punea in discu}ie problema unita}ii limbii literare romane. Con9tient de
unitatea etnica a poporului roman, mitropolitul li indrepta gandul catre
to}i roman.ii, fara sa }ina seama de granitele politice nefire9ti dintre ei,
declarand ca s-a straduit sa traduca in a9a fel meat sa fie in}eles de to}i; iar
daca nu va fi reu9it sa faca acest lucru, vina o poarta cei care au creat .
granite nefire9ti.
Ince prive9te traducerea propriu-zisa, se remarca faptul ca s-a falosit 0
lirnba apropiata de a poporului, de o mare frumuse}e literara. 0 serie de
cuvinte fara corespondent in limba romana au ramas netraduse, dar imbracate
intr-o forma fonetica i morfalogica romaneasca, incat prin aceasta carte au
intrat in limba o serie de neologisme. Fiecare pagina avea rezervat un
spa}iu pentru trimiteri la alte capitole i versete din Sfanta Scriptura, dar 9i
pentru explicarea unor cuvinte cu circulatie mai restransa sau pentru unele
scurte comentarii. La 24 de carti exista cate o scurta predoslovie, sau in
. limbajul teologic actual, 0 introducere la cartile respective, cu date despre
autori, timpul, locul, limba in care s-au scris cartile respective i cuprinsul lor
(din 672 pagini de text, aproximativ 55 cuprind asemenea explicap.i isagogice).
Traducerea din 1648 a fast falosita i in edi}ia Bibliei de la Bucure9ti din
1688 i in editia Noului Testament de la Bucure9ti din anul 1703.
Unna9ul lui Simian $tefan in scaunul mitropolitan din Alba Iulia a
fast Sava Brancovici (1656-1680), pana atunci protopop in Ineu (jud. Arad),
descendentul unei vechi familii sarbe9ti (care a dat f;)i doi ierarhi), - se pare
din Her}egovina, stabilita demult in partile Aradului. Pastoria lui Sava, de9i
indelungata, a fast mult tulburata de ac}iw.1ea prozelitista calvina, dirijata
de principii Transilvaniei, indeosebi de Mil1ail Apafi (1661-1690), dar f;)i de
razboaiele 9i schimbarile politice survenite atunci, cu navaliri de 09ti hrrce9ti i
tatare. Prin anii 1659-1660, principii, care se schimbau mereu, 1-au inlocuit pe
Sava cu doi alti mitropoliti. Din cauza greuta}ilor materiale prin care trecea
Biserica sa, in anul 1668 a facut o calatorie in Rusia 1 pentru a strange
ajutoare. A fast primit in doua audien}e de }arul Alexei Mihailovici
203

Mircen Piicurariu

Romanov, care i-a dliruit bani, ve:;;minte :;;i obiecte de cult, cu dreptul,
pentru el i urma9ii lui, de a merge in Rusia dupa ajutoare tot la 9apte ani.
Sus pectat ca ar fi intrat in legaturi politice cu Rusia ortodoxa, in anul
urmator principele Mihail Apafi a dat un decret prin care ii impunea o serie
de 1ndatciriri :;;i restrictii, in esenta identice cu cele din 1643, cea mai umilitoare
fi ind subordonarea mitropolitului fa}a de superintendentul calvin rnaghiar
din Alba Iulia, masura reluata ;;i in 1674. In 1675, mitropolitul a convocat un ,,:"..
sinod de protopopi ;;i mireni la Alba Iulia, care a adoptat o serie de rnasuri ,
cu p rivire la intarirea viep.i rnoral-religioase a clerului 9i credincio9ilor romani
d in Transilvania.
Mitropolitul Sava 9i-a incheiat activitatea in vara anului 1680 dnd, .
din dispozi~ia principelui Mihail Apafi, a fast trirnis in fa}a unei cornisii de
ju d ecata, farmata din 101 membri - clerici 9i mireni calvini maghiari la
care se adaugau cativa protopopi romani filocalvini - , Hind invinuit de
v iata irnorala ;;i de neindeplinirea obligatiilor sale arhiere9ti, mai cu seama
penlru incetarea activitatii tipografiei. Judecat dupa cunoscuta legiuire
meJievala transilvana Approbatae Constitutiones ;;i dupa unele legiuiri ale
confesiunii calvine, mitropolitul Sava a fast inlaturat din scaun ;;i inchis, iar
b un urile sale confiscate de principe (cu prilejul inventarierii bunurilor s-a
cons tatat ca avea o frumoasa biblioteca). Eliberat din inchisoare, se pare in
u nna demersurilor domnitorului muntean $erban Cantacuzino, vladica
Sava a trecut la cele ve:;;nice in luna aprili.e 1683. Mai multi contemporani,
ca ;;i istoricii de mai tarziu, arata ca acuzele aduse mitropolitului nu erau
1n tem eiate :;;i ca adevarata cauza a inlaturarii sale din scaun a fast statornicia
sa in credinta ortodoxa ;;i refuzul de a ajuta pe conducatorii de atunci ai
Tran silvaniei in intentia lor de a calviniza Biserica ortodoxa romaneasca,
lucru care ar fi dus treptat ;;i la rnaghiarizarea credincio9ilor ei.
Tinand seama de viata lor afoasa, de statomicia lor in Ortodoxie ;;i
de lupta pentru apararea ei, Sfl.ntul Si.nod al Bisericii Ortodoxe Romane, in
;;edinta din 28 februarie 1950, a hotarat ca mitropoli}ii Ilie forest ;;i Sava
Brancovici sa fie cinstiti ca sfinti marturisitori irl intreaga Biserica Ortodoxa
Romana. Canonizarea lor solemna s-a facut la Alba Iulia la 21octombrie1955,
iar praznuirea li se face in fiecare an la 24 aprilie.
Dintre urma9ii lui Sava -toti cu pastoriri scurte - s-a remarcat
V nrlaam (1685-1692), in tirnpul caruia s-au tiparit cateva carti de slujba in
lirnba romana, la Alba Iulia. Trecerea Transilvaniei sub stapamrea Habsburgilor
ca tolici (1688/1691) a schimbat cu totul politica religioasa patronata de principii
calvini, incepand de acum inainte o intensa ac}iune de atragere a romanilor
la unirea cu Biserica Romei, incat se va ajunge la d esfiin}area Mitropoliei
O rtodoxe a Transilvaniei, in anul 1701.
04

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Din nou despre Mitropolia Ungrovlahiei

!
I

Dupa rnoartea mitropolitului;$tefan al Ungrovlahiei, in scaunul vacant

a fast ales egumenul Teodosie de la Arge;; (20 mai 1668), care fusese calugarit
la Cozia. Se pare ca era originar dintr-o familie de transilvaneni stabiliti de
mai mult timp in Ramnicu Valcea.I La numai cateva zile dupa alegerea ;;i
hirotonia sa, printr-un hrisov al dorhnitorului Radu Leon (8 iunie 1668), s-a
hotarat oficial ca scaunul mihopolitan:sa fie mu tat de la Targovi;;te la Bucure;;ti,
iar biserica cu hramul Sfintii imparati Itonstantin y"i Elena, ctitoria lui Constantin
$erban Basarab, sa devina catedrala;mitropolitana.
. Datorita luptelor inteme dinve principalele familii boiere$ti, a Cantacuzinilor $i a Balenilor, in anul 1672 vladica Teodosie - ca adept al prirnei
familii - a fast inlaturat din scaun de Grigorie Chica (1672-1673), omul
Balenilor. A fast trimis in surghiun la imanastixea Tismana, unde a stat aproape
7 ani. In acest rastimp, au fast a'du9i la conducerea Bisericii din Tara
Romaneasca mitropolip.i Dionisie, fa~t egumen la manastirea Radu Vada din
Bucure;;ti (1672) ;;i Varlaam (1672-1673), fast egwnen la Cozia ;;i Glavacioc,
apoi episcop al Ramnicului. Acestai a infiin}at o tipografie in Bucure9ti, in
care a dat la lumina o singura cart~, Cheia fnfelesului (1678), cuprinzand 12
cazanii duminicale ;;i 6 la sarbatotile mari, traduse dupa arhimandritul
Ioanichie Galeatovschi din Cemigov ~ Este ctitorul manastixii Turnu, pe valea
Oltului, ;;i a schiturilor Trivale in Pife$ti ;;i Fedele;;oiu (sau Fedelesciori, jud.
Valcea), azi biserici de mir (+ 1702).
In aprilie 1679, Teodosie a fa~t reabilitat $i rea;;ezat in scaunul initropolitan pastorind pana la moarte (27 ianuarie 1708): Mitropolitul Teodosie
a pastorit sub cei doi mari domnitdri sprijinitori ai culturii i artei: $erban
Cantacuzino ;;i Constantin Brancov~anu, in timpul carora au activat ;;i al~i
carturari de seama, romani sau stt~ini. $irul tipariturilor din timpul sau
incepe . cu un Liturghier, in 1680, cu islujba in slavone;;te, iar randuielile de
tipic in romane;;te. Traditia slavonk era destul de puternica, incat insu;;i
mitropolitul marturisea in prefata ca.!,,n-a indraznit" sa traduca intreg textul
Liturghiei in romane;;te. In schimb, ;in anii urmatori s-au tiparit doua catF
de cult cu textul integral in limba rorrtana: Evanghelia (1682) ;;i Apostolul (1683) .
Trebuie rejinut ca prin aceste doua carti s-a fa.cut un nou pas faainte in
vederea inti:oducerii limbu romane iJ Biserica. Daca in timpul mitropolitului
$:~f~n e~a tr:dus tip~cul J:_:i :omane~te, ac~m, ~ub Teodosie, ~-au int~~du~
c1tmle dm Sfanta Scnptura, iar pest~ aprox1mativ doua decenn, datonta lm
Antim Ivireanul, aveau sa se tipareasca inse;;i slujbele.
I

205

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

lviircea Pacurariu
i

Traducerea cartilor Sfintei Scriptuh ill limba romana a culminat cu

tiparirea Bibliei de la Bucuref?tf, din 1688, nw'.llita iBiblia lui $erban Cantacuzino.
Era prima editie integrala a ace'stei cifrti: fn Zimba romfina, opera de mari
proportii, cu 944 pagini, format mare, litefa marunta, pe doua coloane. Are
doua prefete, una pusa sub numele lui $.erban Cantacuzino, alta serrmata
de Dositei, patriarhul Ien,1.salimului (deiise pare ca autorul era carturarul
Constantiri Cantacuzino Stolnicul). La tradl.1_cerea acestei prime editii integrale
a 13ibliei i-au adus contribuFa mai multi cfuturari din secolul al XVII-lea din
toa te cele trei tari locuite de romani, ea fiind 0 expresie unitatii romaneti.
La baza textului Noului Testament a sta~ editia de la Alba Iulia din 1648,
d upa cum ne incredinteaza o simpla comparare a textelor. Vechiul Testament
de renumitul umanist
fus ese tradus prin anii 1661-1664 la Con~tantinopol
I
m oldovean Nicolae Milescu (c. 1636-1{'08) . Dupa o ipoteza mai noua,
traducerea a fast revizuita i indreptata de Dosoftei, pe cand era episcop la
Roman. Inainte de a fi dat la tipar, intregul text a fast revazut de fra}ii Radu
;;i $t~rban Greceanu - probabil i de C01~stantin Cantacuzino Stolnicul -,
aj ut<1ti i de unii carturari greci, ca mitr?politul Ghermano de Nissa sau
patri arhul Dositei al Ierusalimului. Se int~ege ca traducatorii i revizuitorii
aces tei editii au consultat i texte romaneti mai vechi, ill manuscris. In
felul aces ta, Biblia de la Bucureti se prezihta ca o incununare a stradaniilor
carturarilor romaru de pana atund, din toate cele trei tan, de a reda cuvan tul
I
'
lui Dumnezeu in limba romana.
,
Prin larga ei circulaFe in toate taril~ romaneti, Biblia de la Bucure;;ti
a av ut un rol inserrmat ill intarirea contiu\tei de unitate nationala. ln insai
foaia de titlu se arata ca s-a tiparit spr~ intelegerea limbii romaneti>: ;;i
pentru cea de obte priinta s-au daruit i~eamului romanesc. Traducerile
de mai tarziu ale Sfintei Scripturi au folosit - intr-o masura mai mare sau
mai redusa - i Biblia lui $erbah Cantacu~ino . Toate aces tea fac din ea una
dintre cele mai valoroase carti, sub raport ~storic, lingvistic i bisericesc, din
vechea noastra cultura.
\

Un ivirean pe scaunul mitropolitap. al Ungrovl ahiei

Un loc aparte in istoria Bisericii ro1~1aneti ocupa mi tropolitul Antim
Ivireanul (1708-1716), originar din Iviria sau Georgia, a tat prin tragedia
vietii lui, cat ;;i prin marile sale realizari dJ ordin cultural. Robit de tanar de
'
I
turci, ca re invadau adeseori tara sa de or1igine, tanarul georgian Andrei a
ajnns la Constantinopol. Eliberat din rob~e, a trait in preajma Patriarhiei
ecumenice - se pare ca monah -, inv a t a~d mai multe lirnbi (greaca, turca,
I

206

araba), arta sculpturii in lemn, caligrafia, pictura i broderia. Acolo 1-a cunoscut
Constantin Voda Brancoveanu (1688_:_1714), inca din prirnii ani de domnie,
carel-a adus in Tara Romaneasca, aceasta devenind a doua sa patrie.
Aici a gasit un teren favorabil de activitate culturala, datorita sprijinului
generos acordat.de Brancoveanu tuturor invatatilor timpului, indiferent de
neam. 1n timpul lui, in Tara Romaneasca activau reprezentan}ii a doua
curente culturale: eel italian, venit din Occident (cu florentinul Anton Maria
del Chiaro, medicul grec Iacob Pylarino, pred!catorii greci Gheorghe Maiota i
loan Avramios, to}i cu studii in Italia) $i eel grecesc, venit din sud-estul
ortodox reprezentat de patriarhii Dositei :;;i Hrisant Notara ai Ierusalimului,
Atanasie Dabbas al Antiohiei, apoi profesorii Academiei de la Sf. Sava:
Sevastos Kiminites, loan Ierotei Comnen, loan Cariofil i ali . La acetia se
adauga i numeroii invatati rornaru care au activat in timpul lui
Brancoveanu: stolnicul Constantin Cantacuzino, cronicarul Radu Popescu,
fratii Radu i $erban Greceanu, episcopii Mitrofan i Damaschin de la
Buzau etc. Intr-un asemenea di.mat cultural i-a desfaurat activitatea i
Antim care, mvatand lirnbile romana ;;i slavona, din simplu calugar
tipograf - me;;te;;ug inva}at aici - a ajuns sa de}ina cele mai de seama
demnitati in via ta culturala i bisericeasca a Tai:ii Romaneti.
In 1691, ieromonahul Antim a ajuns conducatorul tipografiei din
Bucure$ti. ln acela;;i an a scos de sub ti.par prima sa carte, fnvafiiturile lui Vasile
Macedoneanul catre fiul sau Leon, haduse in greaca modema de arhimandritul Hrisant N otara, viitorul patriarh de Ierusalim, urmand apoi cateva car}i
de slujba, in grece;;te i romanete.
In 1696 era egumen al rnan astirii Sriagov, uncle a intemeiat o noua
tipografie, cu posibilitati de imprimare in mai multe limbi. In numai cinci
ani a impriniat 15 carti: 7 greceti, 5 romaneti, una slavona (Gramatica lui
Meletie Smohitki), lma slavo-romana i una greco-araba. Dintre cele grece ti
merita sane retina atentia: Antologhionul (1697), o carte masiva, cu peste 2000
de .pagini, - cuprinzand parti din Mineie, Psaltirea, Ceaslovul, Octoihul,
Triodul i Penticostarul - , precum i Mi'irturisirea Ortodoxi'i a lui Petru Movila
(1699 - , aceasta fiind a treia edi}ie greaca), cateva carF teologice-polemice $.a.
Din cele romane$ti, re}inem lucrarea teologului grec Maxim Peloponezianul,
intitulata Carte sau lumini'i (1699), cu combaterea celor patru puncte florentine,
indeosebi a primatului papal, lucrarile didactice - moralizatoare fnvatifturi
cre~tinef?ti (1700) ;;i Floarea darurilor (1701), ambele traduse din grece$te de
un ieromonah Filotei. In mod deosebit trebuie subliniat faptul ca in 1701
ieromonahul Antim a tiparit la Snagov Liturghierul greco-arab, prim a cart-e
207

l\rf ircen Piicurariu

imprimata cu caractere arabe. Tipari.rea s-a fa.cut, la rugamintea adresata lui

Constantin Brancoveanu de)ostul patriarh al Antiohiei Atanasie III Dabbas,
p entru bisericile acestei Patriarhi1. Intregul utilaj tipografic, inclusiv turnarea
li terelor arabe, era munca lui Antim. De notat ca la Snagov Antim 9i-a
for mat cativa ucenici in arta tiparului, intre care Mihail $tefan, care va lucra
apoi la Alba lulia (un Chiriacodromion 9i o Bucoavnii, in 1699) 9i la Tbilisi in ,
Georgia, apoi Gheorghe Radovici 9i ieromonahul Dionisie Flor.
In 1701 a illce tat activitatea tipografica la Snagov, fiind reluata la
Bucure9ti. Pana in 1705 a tiparit 15 carti: doua in romane9te (intre care Noul
Testament in 1703, reproducand editia de la Alba Iulia din 1648), una slavoro mana, una greco-araba i 11 in grece9te. Dintre acestea retinem Ceaslovul
greco-arab, tiparit in 1702, tot la rugfunintea patriarhului Atanasie III Dabbas.
In 1706, cand patriarhul a parasit Tara Romaneasca, Constantin Brancoveanu
i-a d~iruit intreaga instala}ie tipografica cu caractere arabe, care a fost dusa
la A.lep, apoi reutilata 9i modernizat~ ill alte localita}i, tiparind carti arabe
pana in ultimii ani ai secolului al XIX-lea.
Anul 1705 aduce o schimbare radicala ill viata lui Antim Ivireanul,
ales atunci episcopal Ramrucului (16 martie 1705). Instalat in acest vechi scaun
ep iscopal, a dovedit i aici acelea9i excep}ionale calita}i d e bun organizator
;;i om de carte. Indata dupa instalare a dus la Ramnic o parte din utilajul
tipografic - romanesc i grecesc - folosit la Snagov, lmde, ill mai pu}in de
trei ani a tiparit 9 car}i, intre care trei in limba greaca (cea mai importanta
er<:i. Tomul buciiriei, cu aproape 800 de pagini, cuprinzand cinci lucrari polemice,
in dreptate impotriva catoli~ilor), trei slavo-romane i trei romane9ti.
Ceea ce trebuie re}inut in mod deosebit este faptul ca vladica Antim
a 1nceput acum seria unor tiparituri romane9ti menite sa duca la triumful
d eplln al lirnbii na}ionale ill Biserica. in paginile anterioare am relatat ca
sub mitropolitul $tefan s-au t'iparit primele carti de slujba cu tipicul i
si naxarul in romane9te, iar cantarile 9i rugaciunile in slavone9te; sub
Teodpsie s-au tiparit cartile cu lecturi biblice - Apostolul ~ i Evanghelia - in
rom ane te. Pentru inceput, vladica Antim a continuat tradi}ia inaugurata
de mitropolitii $tefan 9i Teodosie, tiparind trei carp. cu tipicul, lecturile
bib lice 9i sinaxarul in romane9te, iar restul in slavone9te. Paralel cu acestea,
a 1nceput 9i tiparirea de carti liturgice exclusiv . in limba romana. A9a, in
1706, a tiparit cartea intitulata impropriu Evhologhion sau Molitvelnic, cu
doua volume distincte: primul era un Liturghier, iar al doilea Molitvelnicul
p rnpriu-zis, caz neintalnit in istoria vechilor tiparituri biserice9 ti. Liturghierul
reprezenta prima edifie in Tara Romaneasca. Traducerea (sau revizuirea
208

lstorin Bisericii Ortodoxe Romfine

haducerilor anterioare: Coresi, Dosoftei 9i altele in manuscris) a fost facu ta

de insu9i Antim Ivireanul. Molitvelnicul, care de asemenea, era prima edifie
romaneasca in Muntenia, a fost tradus tot de Antim, dupa o editie greceasca
de la Vene}ia din 1691.
La inceputul Cll1ului 1708, Antim a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei.
Ca i la Ra1!1-nic, a tentia lui s-a indreptat, inainte de toate, spre editarea
unor carp.. Indata dupa illscalmare, a mutat tipografia de la Ramnic la
Targovi9te, lmde a :imprimat 18 carti: 5 grece9ti, w1a slavo-rornana i w1a
slavo-romano-greaca (ambele cu tipicul in romane9te) i 11 ill roman e9te.
Cele grece9ti erau car}i de slujba (de pilda, cea intitulata Carte de peste tot anul
cuprindea Psaltirea, Ceaslovul, Octoihul, Triodul, Penticostarul,
Liturghierul i altele, cu peste 1600 de pagini) sau lucrari teologice.
Remarcam insa ca numarul car}ilor roman e9ti era in vadita cre9tere. Intre
ele se numarau carti de slujba: Psaltiren (1710), Octoihul (1712), Liturghierul
(1713), Catavasierul (1714-1715), Ceaslovul (1715); apoi apar doua m:ici
lucrari originale: lnviftiiturii bisericeascif la celc mai trebuincioase i mai de folos
pentru fnviifiitura preofilor (1710) i Capcte de poruncii la toatii ceata bisericeascii
(1714), precum i cartea Pilde filozofe~ ti, tradusa din grece~te (1713).
In 1715 a mutat tipografia d e la Targovi9te la Bucure9ti, tiparind o
lucrare in limba greaca populara, Sfatuiri cretine-politice ciitrc domnitorul $tefan
Can tacuzino (1714-1716), o culegere de sentinte din filosofii antici, intocmita
de el illsu~i. Yn 1716 a infiintat 0 noua tipografie, ill manastirea Tuturor
Sfin}ilor (Antim), ctitoria sa, in care a publicat o alta lucrare in limba greaca,
a unui inalt dregator grec.
Cu aceasta se incheie activitatea tipografica a lui Antim Ivireanul. In
decursul unui sfert de veac (1691-1716) a tiparit sau a supravegheat tiparirea
a 63 de carti, dintre care 39 au fost lucrate de el illsu9i. Dupa limba in care
au aparut, 30 erau in grece9te, 22 in romane9te, una in slavone9te, 6 slavoromane, doua greco-arabe, una greco~romana i w1a greco-slavo-romana.
Aceste tiparituri erau de o mare diversitate: carti de slujba, carfi biblice
(Psaltirea 9i Noul Testament), car}i de doctrina teologica ortodoxa, cuvantari
biserice9ti, carti de invatatura pentru preo}i, lucrari de filosofie etc. Astfel
Antim Ivireanul i-a slujit patria adoptiva ill primul rand pe calea tiparu1ui,
incat el poate fi cons:iderat - alaturi de Coresi - drept eel mai de seama
tipograf din vechea cultura romaneasca.
De activitatea lui tipografica se leaga 9i stradaniile sale pentru
introducerea completa 9i definitiva a lirnbii romane in slujbele biserice9ti.
Dupa inainta9ii sai $tefan (randuielile de tipic) i Teodosie (lecturile biblice),
Antim face al treilea mare pas ill aceasta aq:iune, traducand ~i slujbele
209

Mircea Piicurariu

(Litmghierul, Molitfelllicul, Octoihul,. Catavasierul, Ceaslovul). Daca moartea

tragica nu i-ar fi intrerupt firul vietii, poate ca ar fi dat la tipar 9i celelalte
car}i (Triodul, Penticostarul 9i Mineiele). Mitropolitu:l Antim este considerat
adevaratul creator al limbii liturgice romane9ti, caci dupa trei secole, in
bisericile romane9ti, se mai aud rugaciuni 9i cantari, exact a9a cum au fost
talmacite de el.
In afara de aceste tiparituri, de la vrednicul ierarh au ramas $i cateva
lucrari in manuscris. Unul se intitula Chipurile Vechiului ~i Noului Testament sau
Arborele genealogic al lui Iisus Hristos, cum il numea el 1nsu9i (scris la Targovi9te
in 1709, originalul se pastreaza in'Biblioteca Academiei de $tiin}e din Kiev,
iar in Romania sunt doua copii). In cele cateva foi de text este prezentata o
scmta istorie a Vechiului Testament, cu trirniteri la unii istorici $i filosofi
antici, la care se adauga 503 portrete in medalion, trei schi}e $i opt desene,
tot in medalion, cu personaje din Vechiul $i Noul Testament (apar insa $i
car turari din lumea antica) . Este una dintre cele mai pre}ioase opere iconografice din tot Rasaritul ortodox. Meritul artistic consta nu numai in execu}ia
tehnica deosebita, ci $i in faptul can-a avut la indemana nici un izvor de
i.nspiratie, nici un manuscris asemanator. Intreaga opera putea sa-i fie sugerata
de scena cunoscuta sub numele arborele lui Iesei, intalnita la Muntele
Athos sau in bisericile cu pictura exterioara din nordul Moldovei.
Dar cea mai valoroasa opera literara ramasa de la Antim o constituie
Didahiile (din grecescul -818ax - rMahi). Sunt 28 de predici rostite in cursul
arhipastoririi sale, la diferite sarbatori imparate9ti, cele ale Maicii
Domnului $i ale unor sfin}i, la care se adauga $apte cuvantari ocazionale (la
inscaunarea ca rnitropolit, trei funebre $i trei inva}aturi despre spovedanie).
Inspirandu-se din car}ile Sfintei Scripturi, din lucrarile unor Sfinti Parin}i,
facand referiri $i la unii filosofi $i poeti greci, marele mitropolit facea apel
m ai cu seama la realitatile viejii, la moravurile pastoriplor sill, la nevoile $i
aspiratiile poporului roman. El condamna cu asprime pe boieri pentru
jafurile, nedrepta}ile $i tratamentul inuman la care supuneau }aranimea,
b ici uia luxul so}iilor de boieri, scotea in relief o serie de vicii ale tuturor
p aturilor sociale. Limba este naturala, in}eleasa de top pana azi, cu multe
irnagini plastice, cu numeroase procedee artistice. Didahiile il a9aza pe
mitropolitul Antim in randul celor mai aprecia}i cuvantatori biserice9ti din
toa te timp1uile.
Mai notam ca el este ctitorul manastirii cu hramul Toti Sfintii
din
,
Bucure9ti, cunoscuta sub numele de manastirea Antim, remarcabil monument
de arhitectura, sculptura $i pictura, ridicata intre artii 1713-1715, dupa
" /

210

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

II

planurile intocrnite de el insu9i. Tot el a inzestrat-o cu cele necesare pentru

buna desfa9urare a vie}ii calugare9ti in cadrul ei (odoare, mo9ii, vii $i alte
venituri) . Pentru aceasta manastire, mitropolitul a intocmit un a9a-numit
A9ezamant, un fel de testament, prin care dispunea, in cele mai mici .
amanunte, cum sa fie administrate bunurile ei $i cum sa se organizeze 0
frumoasa opera de asisten}a sociala din veniturile ei: intrej:inerea la $COala a
cate trei copii saraci, ti.mp de patru ani, imbracarea a cate trei oameni saraci $i a
trei fete sarace in fiecare an, ajutarea anuala a unei fete in vederea casatoriei,
intrepnerea gratuita in manastire a cate trei straini timp de trei zile, ajutoare in
bani pentru inmormantarea unor oameni saraci; ajutoare in bani - in
fiecare samba ta 9i duminica - pentru cei inchi9i 9i altele.

Mihopolitul 9i-a sfar9it viata in imprejurari tragice, in toamna anului

1716, dupa ce a ajuns in scaunul domnesc primul fanariot, Nicolae Mavrocordat.
Acuzat ca ar fi intrat in legatura cu austriecii 9i ca ar fi uneltit impotriva
turcilor 9i a domnitorului fanariot, a fost arestat din dispozi}ia acestuia 9i
inchis in temnij:a palatului. La cererea aceluia9i damn, patriarhul ecumenic
9i sinodul sau 1-au caterisit, sub acuzaj:i.a ca s-a facut vinovat fa}a de puternica
impara}ie (= Imperiul otornan, n. n.) 9i faj:a de domn. Era rasplata pentru
munca de tiparire a atator carti pentru Bisericile grece9ti de pretutindeni!
Din dispozitia autorita}ilor otomane, a fost condamnat la exil in Muntele Sinai.
N-a ajm1s sa-9i ispa9easca pedeapsa, pentru ca osta9ii turd care-1 duceau spre
locul exilului, 1-au ucis, aruncandu-i trupul intr-un rau din apropierea Adrianopolului (Marita sau Tungea). In felul acesta 9i-a sfar9it viata, rnucenice9te,
ucis din dispozitia autorita}ilor otomane, ca i rnarele sau binefacator
Constantin Vada Brancoveanu.
Personalitate complexa, Antim Ivireanul a slujit poporul roman rnai
ales prin tipar. Acela9i lucru 1-a facut i pentru credincio9ii de limba greaca,
araba $i georgiana, incat datorita rnuncii lui, Ortodoxia romaneasca s-a ridicat
la un prestigiu deosebit 1n fa}a celorlalte popoare de credinj:a ortodoxa. De
tiparirea carj:ilor sale se leaga m1 alt mare merit al sau i anume desavar9irea
procesului de romanizare a slujbelor biserice9ti 9i faurirea unei limbi liturgice
folosita - cu neinsemnate schimbari - pana in zilele noastre. Ca arhiereu,
9i-a creat un loc de cinste in istoria Bise.ricii romane9ti, prin carj:ile sale de
invatatura pentru preoti .$i credincio9i, prin didahiile sale - cu atatea
indrumari pentru via}a religios-morala a credincio9ilor 9i cu osandirea
pacatelor vremii - , prin testamentul sau, unul din cele mai impresionante
modele ale genului, dar mai ales prin moartea sa cu adevarat muceniceasca,
indurata penhu ca se _ridicase impotriva turcilor i a primului dorrm fanariot,

211

Istoria Bisericii Ortodoxe Romfine

Mircea Pacurariu

irnpus de ei. Pentru toate acestea, Antim Ivireanul este considerat eel mai
de seama mitropolit al Ungrovlahiei, din toata istoria ei. Acestea au fost i
n10tivele pentru care a fast treci.lt'in randul sfintilor de catre Sinodul Bisericii
noastre, la 21 itmie 1992, fiind praznuit in fiecare an in ziua de 27 septembrie.
Eparhiile sufraga11e Mitropoliei Ungrovlahiei

In acest secol to}i episcopii sunt promova}i dintre egumeni, chiar de

la manastiri de mai mica importan}a. Se observa putine schimbari provocate
de domnii tarii. Majoritatea ierarhilor au pastoriri indelungate.
La Rfimnic au pastorit, intre al}ii, episcopii Teofil (1618-1636)~ Ignatie
Silrbul (1636--1653), indrumator al activita}ii tipografice la Govora, Varlaam
(1670-1672), to}i trei promova}i in scaunul mitropolitan, $tefan (16731693), unul din ctitorii manastirii Saracineti (jud. Valcea), Ilarion (16931705), restaurator al unor schituri din eparhie, apoi Antim Ivireanul (17051708), care inaugureaza activitatea tipografiei de la Ramnic, ales apoi in
scaunul mitropolitan.
lntre episcopii de la Buzau consemnam pe $tefan (1637-1648), Serafini
(c. 1648-1668), ajuns penhu scmt timp episcop la Ramnic, ctitorul schitului
Striharet din oraul Slatina, Grigorie (1668-1691), ctitorul schitului Goleti,
in apropiere de Campulung. 0 activitate deosebita a desfaurat moldoveanul
M itro/an (1691-1702), cu o bogata activitate tipografica la Iai, fast episcop
la H ui, apoi conducator al tipografiei domneti din Bucureti. La Buzau a
i'ntemeiat o tipografie in 1691, cu sprijinul lui Constantin Brancoveanu, in
care a dat la lumina peste 20 de car}i, intre care Pravoslavnica Miirturisire a lui
Pe tru Movila, prima edifie in limba romana, tradusa din grecete de Radu
Greceanu (1691), cele 12 Mineie (1698), pentru prima oara tiparite in tarile
romane, cu tipicul, paremiile i 'sinaxarul in romanete, iar slujba propriu-zisa
111 slavonete. In acelai mod a tiparit i alte car}i de slujba (Evhologhionul in
1699 i 1701, Octoihul i Triodul in 1700, Penticostarul i Psaltirea in 1701,
Lit urghierul in 1702), urrnand astfel pilda marelui rnitropolit $tefan al
Ungrovlahiei. Activitatea tipografica i-a fast continuata de episcopul Damaschin
Dascalul (1702-1708). Amandoi au adus un apart pre}ios la introducerea
limbii romane in biserica.
$i-a continuat existen}a i Mitropolia Proilaviei (Brailei), pastrand
stranse legaturi cu Tara Romaneasca i Moldova, din cares-a desprins . Cel
m ai de seama ierarh din acest secol a fast Meletie (1639-1655), in timpul
caruia marele paharnic Gh eorghe, frateie lui Vasile Lupu, a refacut din
212

temelie biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Ismail (refacuta

peste o jumatate de secol de Constantin Brancoveanu). Facuse i o calatorie la
Moscova dupa ajutoare, avand o scrisoare de recomandare din partea lui
Matei Basarab al Tarii Romaneti.
Mitropolia Dristrei (Silistrei) i-a continuat de asemenea existenta,
fiind carmuit~ de ierarhi greci i sub jurisdic}ia Patriarhiei ecumenice. Ea i'i
intindea obladuirea duhovniceasca i peste credincioii romani din Dobrogea.
Aproape to}i ierarhii ei erau intalniti in Tara Romaneasca, la Targovite sau
la Bucureti. In cursul pastoririi rnitropolitului Macarie, in a doua jumatate
a secolului, Grigorie Ghica al Tarii Romaneti a zidit o noua catedrala
mitropolitana in Drisha. Cel mai de seama mitropolit de aici a fast marele
carturar Joan Ierotei Comnen (1711-1719), fast profesor la Academia de la
Sf. Sava din Bucureti, autorul unor lucrari teologice i istorice, unele
tiparite, altele ramase in manuscris.
Ambele eparhii i-au putut desfaura activitatea numai datorita
ajutoarelor materiale oferite de domnii munteni i moldoveni.
Eparhiile sufragane din Moldova

In toamna anului 1598, i'n timpul domnitorului Ieremia Movila i a

pastoririi fratelui sau, mitropolitul Gheorghe, s-a infiin}at o noua episcopie,
la H1.1i. Prin crearea acesteia, au survenit schimbari i in configura}ia teritoriala
a celor patru eparhii. Astfel, Mitropolia cuprindea acum partea sudica din
tinutul Sucevei, apoi tinuturile Iai, Neam}, Harlau i Carligatura (in junil
oraului Targu Frumos); eparhia Romanului cuprindea }inuturile Roman,
Vaslui, Bacau, Trotu, Adjud, Tutova, Tecuci, Putna i Covurlui; eparhia
Radautilor cuprindea parohii din nordul Moldovei, cu }inuturile Suceava,
in partea de nord, Dorohoi, Tetina i Hotin; noua eparhie a Hw,;ilor avea
tinuturile Falciu (care se intindea ill dreapta Prutului, pana spre Dunare, iar
in stanga Prutului cuprindea codrul .Tigheciului, pana spre hotarul
Bugeacului, stapanit de turd), Lapuna, Orhei l?i Soroca.
La toate cele trei eparhii - Roman, Radauti i Hui - se constata o
mare instabilitate a ierarhilor, determinata fie de inlaturarea lor de catre
domnii }arii, fie de retragerea unora, spre batrane}e, fie de promovarea
celor de la Hui ~i Radauti in scaunul de la Roman ori in eel mitropolitan.
La Roman, de pilda, in perioada 1606-1706 au pastorit 17 episcopi, la Radauti
19 (intre anii 1605-1708), iar la Hui 21 (pana in 1708), unii de cate doua
ori. Pu}in.i episcopi au depait sfera preocuparilor lor obinuite, pastorale i
economice.
213

Mirceii Piicurariu

La Roman, ncitam pe Anastasie Crimea (1606-1608), Dosoftei (166016'11 ), care a scris aici cateva lucrari (Psaltirea fn versuri, de pilda), amandoi
ridica}i in scaunul mitropolitan:
La Radauti au desfa;;urat o activitate apreciabila episcopii Efrem
(1608-1613 ;;i 1616-1623), mdrumator al ac}i.unii de copiere a manuscriselor
in limba slavona in m~astirea Moldovi}a, pe care o carmuise ca egumen,,
Lavrentie (1689-1702), ctitorul unui schit 1n partile de sud ale Moldovei.
La Hui re}inem numele episcopului Mitro/an (1683-1686), ucenicul
marelui mitropolit Dosoftei, caruia i-a tiparit cateva lucrari ;;i a organizat
lipografia greceasca de la manastirea Cetatma, langa Ia;;i, 1n care a imprimat
mai multe carti pentru patriarhul Dositei al Ierusalimului. In 1686 a fast
nevoit sa paraseasca Moldova, ajungand conducator al tipografiei domne;;ti
din Bucure;;ti, iar in 1691 episcop la Buz au.
Eparhii romaneti in teritoriile intracarpatice

in alte pagini am prezentat un scurt istoric al Episcopiei Vadului,

fr_ temeiata de domnii moldoveni pentru credincio;;ii din feudele lor transilvan e. Ea ;;i-a continuat existen}a pan.a pe la mijlocul secolului al XVII-lea,
~,vc'lnd jurisdic}ie peste comitatele din nordul Transilvaniei, pastrand stranse
legaturi cu Moldova.
Am aratat, de asemenea, ca 1n secolele XVI-XVIII se mtalnesc o
serie de episcopi ortodoqi romani ill Mammure?, avand re;;edinta 1n diferite
rn ~mastiri de acolo (Moisei, Peri, Uglea ;;i altele). Uneori i;;i mtindeau
jurisdic}ia peste romanii maramure;;eni episcopii de la Vad, dar chi;:ir ;;i
mitropolitii din Alba Iulia, cum a fast cazul lui Sava Brancovici. Aceasta se
explica prin refuzul maramure;;enilor de a prirni pe episcopii ruteni de la
_1'v11mcaci - care mcercau sa~i intinda jurisdictia i aici ~, mai ales ca,
m cepand cu deceniul al patrulea al secolului al XVII-lea, unii dintre ei au
trecut la unia}ie. Notam i faptul ca prin pacea de la Mikulov, din 1622,
Habsburgii au cedat principilor Transilvaniei ;;apte comitate din nordul
Ungariei r?i Transilvaniei - 1n care se afla $i oraf?ul Muncaci -, ceea ce a
permis acestora sa se amestece deschis 1n treburile eparhiei r?i sa schimbe
foarte des episcopii, iar unora sale acorde drepturi $i asupra Maramure9ului
romanesc.
De regula, episcopii de Muncaci r?i Maramuref? erau recomandati de
domnii Tarii Romanef?ti sau ai Molclovei r?i hirotoni}i la Suceava. De pilda,
in 1600 Mihai Viteazul recomanda ca episcop in Muncaci $i Maramure9 pe
214

f storia Bisericii Ortodoxe Romane

. egumenul Serghie de la Tismana. In 1608 Constantin Movila al Moldovei

recomanda ca episcop, dar numai pentru Maramure;;, pe Silovon (Silvan).
FosJul mitropolit Dosoftei al Moldovei, pe cand se afla 1n exil in Polonia, a
hirotonit ca episcop de Maramure;; pe protopopul Iosif Stoica, un a para.tor
curajos al Ortodoxiei 1n fa}a mcercarilor episcopilor ruteni uni}i de la Muncaci
de-a atrage ia unia}ie pe romanii maramure;;eni. Mai notam ca fostul damn
muntean Constantin $erban Basarab a zidit 1n Muhcaci o biserica de piatra,
ispravita 1n anul 1661.
In Bihor s-a desfa;;urat o intensa ac}iune prozelitista calvina printre
romani, mcepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea ;;i continuand cu
primele ;;ase decenii ale celui de al XVII-lea (m 1556 se desfiin}ase Episcopia
romano-catolica de la Oradea). Scopul urmarit era nu numai consolidarea
noii confesiuni calvine, ci ;;i maghiarizarea credincio;;ilor romani. Se cunosc
cateva cazuri de preo}i romani care au p1imit chiar hirotonia de la anumiti
predicatori calvini, maghiarizandu-;;i numele. Principele Gheorghe Rakoczy I
a numit un preot roman, Avram din Burda, episcop in Bihor, un fel de
preot inspector, subordonat superintendentului din Alba Iulia ;;i protopopilor calvini maghiari din jude}ul Blhor. Acelaf?i principe a 1nfiin}at un
protopopiat romano-calvin, pentru tinutul Zarandului, subordonat tot
superintendentuiui din Alba Iulia.
Dupa 1660 anumite comitate din vestul Romaniei de azi (Solnocul
de Mijloc, Crasna, Bihor, Zarand, Arad) au ajuns sub stapanire otom;;ma,
constituite intr-un pa;;alac, cu centrul 1n Oradea. Aceste schimbari au dus,
treptat, la incetarea prozelitismului calvin 1n Bihor. Prin 1664 era pomenit
aici ;;i un episcop ortodox, fara sa-i cunoaf?tem numele.
Dupa 1688, cand aceste teritorii tree sub stapanire habsburgica, incepe
refacerea treptata a Bisericii catolice. ln 1692 se relnfiin}eaza Episcopia catolica
din Oradea, care va dirija incercarile de trecere a romanilor ortodoc;;i la
unia}ie 1n secolul al XVIII-lea. In 1695 era men}ionat in Oradea un episcop
ortodox, Efrem Banianin, trecut apoi la Biserica Romei, iar 1n primul deceniu
al secolului al XVIII-lea episcopul Petru Hristofor, se pare amandoi aromani.
In par}ile Aradului sunt atesta}i documentar ca}iva episcopi ortodoc;;i
cu sediul 1n Ineu ;;i Lipova: Sava (c. 1606-c. 1627), Longhin Brancovici
(1628-1643), hirotonit arhiereu de patriarhul Ciril Lucaris ;;i care a facut o
calatorie 1n Rusia, dupa ajutoare, Sofronie, care facea o calatorie 1n Rusia,
f}tefan 1n 1664 ;;i Isaia Diacovici care, 1n 1706, a mutat scaunul episcopal la
Arad, uncle a ramas pan.a azi.
Pentru credincior?ii ortodocf?i romani din Ban'at, precum i pentru
sarbii af?eza}i aici 1n cursul veacurilor, au existat mai mul}i episcopi ;;i
215

Mircen Pifcurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

m itropoli}i, unii romani, al}ii sarbi. Astfel, la Timioara se cunosc mai multi
episcopi in acest secol, eel mai important fund Iosif (1643-1653), care a trait
un timp la Athos 9i care, dupa retragerea din scatm, s-a stabilit in manastirea
P nrto9 (+ 1656). Ramas in amintirea credincio9ilor bana}eni ca sfant
fi1 cator de minuni, a fost trecut in randul sfin}ilor prin hotararea sinodala
di n 28 februarie 1950. Canonizarea lui solemna s-a facut la 6-8 octombrie
1956, in catedrala mitropolitana din Timi9oara, unde is-au a9ezat moa9tele,
iar praznuirea i se face in fiecare an la 15 septembrie.
In sudul Banatului se intalnesc episcopi la Varef, pastorind peste
credincio9ii romani din aceste locuri. Dintre ei, menFonam pe episcopul
Jlutonie, care facea o calatorie in Rusia, prin 1622-1623 $i pe mitropolitul
Tcodosie, plecat 9i el in Rusia, uncle a ramas, ajungand mai tarziu mitropolit
d e Belogorie 9i Oboiana. Conserrmam aici 9i faptul ca in Banat s-a desfa9urat 9i
o i;:1tensa actiune prozelitista calvina printre romani, indeosebi in ora9ele
Cuansebe9 9i Lugoj, dar fara sa se poata atinge telurile urmarite.
Manastirile diil secolul al XVII-lea. Viaja monahala
Trebuie precizat de la inceput c~ secolul al XVII-lea este eel rnai
boga t sub raportul ctitoriilor. Se construiesc acum numeroase manastiri $i
bisc~r ici de catre domnii celor doua tari, de mitropoliti 9i episcopi, de mari
drega tori, de calugari $i preop de mir, de targove}i 9i credincio9i }arani. Intre
m,uii clitori de laca9uri sfinte se numara domnitorii Miron Bamovschi, Matei
B;:i3arab, Vasile Lupu, $erban Cantacuzino $i Constantin Brancoveanu, mihop oli}ii Anastasie Crimea al Moldovei, $tefan, Varlaam, Teodosie ;>i Antim ai
Un grovlahiei, marele spatar Mihai Cantacuzino etc.
De regula, manastirile ctitorite de ace9tia erau construc}ii mari, din
pi.n.tra, uneori inconjurate cu ziduri de aparare. Ctitoriile preotilor, calugarilor
~i credincio9ilor erau a9ezari sihastre9ti, in locuri retrase, fa.cute din lemn,
incat multe din ele au disparut in decursul vremii. De regula, erau inchinate
ma.nastirilor mari, fund ctmoscute sub numele de metoace" sau metocuri".
Toate manastirile mari nou zidite erau inzestrate - ca ;>i cele din
secolele anterioare - cu danii bogate (mo9ii, paduri, mun}i, vii, iazuri cu
pe9te, prisaci), oferite mai ales de ctitori, dar 9i de domnii }arii sau de unii
credincio9i, la care se adaugau diverse scutiri de dari sau vama, danii anuale
d e sare ori de alte prod.use, oferite tot de donmi. Numarul manastirilor
J'nch inate a fost in continua cre9tere, fapt care a dus la nemul}umiri in
ra nd ul clerului $i credincio9ilor romani, din cauza abuzurilor unora dintre
egumenii greci trimi9i sale conduca.
11

21 6

11

Vom consemna aici cateva din numeroasele manastiri din Tara

Romaneasca 9i Moldova construite in acest secol. Se in}elege ca pe l~nga
acestea 9i-au continuat existenta 9i manastirile ridicate in secolele anterioare,
carora li s-au fa.cut diferite renovari ori Ii s-au adaugat noi cladiri.
In Tara Romaneasca a trait acum unul din cei mai mari ctitori de
laca9uri sfinte din trecutul poporului roman, domnitorul Matei Basarab
(1632- 1654). Se cunosc aproape 40 de manastiri 9i biserici ridicate sau
refacute de el din temelie, intre care: Amata in mun}ii Valcii, necropola sa
9i a so}iei, doanma Elina, Sadova (jud. Dolj), Mii.xineni (jud. Braila), distrusa in
cursul primului razboi mondial, toate pe locul unor a9ezari mai vechi,
Ci:ildi:intani (1637-1638), la nord de Bucure9ti, tma din cele mai monumentale
laca9uri de inchinare ale tarii, Brebu (jud. Prahova), Strehaia (jud. Mehedin}i)
9i altele. A rezidit apoi manastirile Negru Vodi:i (Adormirea) din Campulung,
Plumbuita 9i Sfinfii Apostoli din Bucure9ti, Brancoveni (jud. Olt), Ciimul
(jud. Buzau), biserici ca Mitropolia din Tiirgovite, a terminat manastirea
Slobozia (jud. Ialomita), inceputa de p ostelnicul Ienache 9.a. A zidit, d e
asemenea, catedrala episcopalii din Buzii.u (1649) 9i a refacut-o p e cea din
Riimnic, precum 9i cateva biserici d e mir: Sf. Dumitru din Craiova (pe locul
achrnlei catedrale mitropolitane), Sfinfii fmpiirafi din Targovi9te, Sf. A postoli
din Ploie9ti, Sf. Gheorghe din Pite9ti etc. A zidit 9i cateva biserici in afara
hotarelor }arii: m anastirea Soveja (jud . Vrancea), Turnu Ro;:u (jud. Sibiu),
Svitor 9i Vidin, in Bulgaria.
Dupa pilda domnitorului, ca}iva dintre dregatorii sai au ctitorit o
seama de laca9uri de inchinare pe tot cuprinsul tarii. Astfel, so}ia sa Elina
a ridicat biserica din Hereti, la sud de Bucure9ti $i a refacut manas tirea
Sliitioarele din Ocnele Mari; fratele ei Udri9te Nasturel a ridicat biserica
Tiirgului din Targovi9te. Dintre marii boieri conserrmam p e vornicul Preda
Brancoveanu (btmicul viitorului donm Constantin), care a ridicat manastirea
Dintr-un lemn (jud. Valcea) 9i a refacut pe cea din Gura Motrului (jud.
M ehedin}i); Constantin Cantacuzino postelnicul 9i ginerele sau Pana Filipescu
spatarul, care au refacut manastirile Miirgineni pe Valea Prahovei $i Bradu
(jud. Buzau) $i au zidit din temelie biserica Adormirea din Filipe?li Tii.rg;
logofatul Danciu Paraianu care a refacut manastirea Polovragi (jud. Gorj),
slugerul Dumitru Fili9anu, ctitorul schitului Crasna (jud. Gorj) 9i altii.
. Frecventele schimbari de domni din a doua jumatate a secolului au
dus la scaderea numarului de ctitorii voievodale. Urm a~ml Jui Matei Basarab,
Cons tantin $erban Basarab (1654-1658), a ctitorit biserica Sf. impifrafi
Constantin i Elena din Bucure9ti, terminata de mma~ii sai, care in anul 1668
217

lvlircea Piicurariu

a devenit catedrala m:l.tropoiitana (din 1925 patriarhala); Grigorie Chica a

zidit manastirile Sf. Treime din Cerne}i, Sf. loan din Foq;ani..
Dintre ctitoriile mar!lor dregatori din a doua jumatate a secolului,
consenmam manastirile Jitianu de Ianga Craiova (de vistiernicii Ghinea
Brata;;anu ;;i Udri;;te), Cornet pe Olt ;;i Biijeti (jud. Arge;;), de marele vornic
Mare;; Bajescu, Aninoasa (jud. Arge;;), de Tudoran clucer~ (devenit monahul
Teodosie) ;;i altele.
Cateva schituri ;;i biserici au fast ridicate de ierarhii tarii: bisericile
din Grameti ;;i Rameti (jud. Valcea) de rnihopolitul $tefan, schiturile Trivale
din Pite;;ti ;;i Tumu pe Valea Oltului de rnitropolitul Varlaam, schitul Cetatuia
d in Ramnicu Valcea de mitropolitul Teodosie, schitul Striharet din Slatina
de episcopul Serafim al Ramnicului, schih1l Saracineti (jud. Valcea) de
episcopul $tefan al Ramnicului etc. Alte schituri ;;i biserici de mir au fast
ctitorite de n egustori, calugari, preoti ;;i credincio;;i.
Spre sfar;;itul secolului al XVII-lea ;;i inceputul celui urmator con. sernnim ctitoriile domnitorului Constantin Brancoveanu (1688-1714). Urmand
pilda inainta;;ilor sai, el a zidit din temelie ;;i a refacut numeroase laca;;uri
de inchinare, atat in tara sa, cat ;;i in afara hotarelor ei. Inca inainte de a
ajunge damn a zidit bisericile de la Potlogi (jud. Dambovita) ;;i Mogooaia,
langa Bucure;;ti. lntre anii 1690-1697 s-a construit manastirea Hurezi sau
Ho rczu (jud. Valcea), cea mai remarcabila realizare a artei brancovene;;ti ;;i
eel mai vast ansamblu din arhitectura medievala din Tara Romaneasca,
av3nd, p e 13.nga biserica principala, cu hramul Sf. Impara}i, cateva schituri,
un paraclis ;;i o bolni}a. Inten}ionand sa devina necropola pentru familia sa
;;i Lm msenmat centru cultural, domnitorul-ctitor a fnzestrat-o cu numeroase
donii: mo;;ii, vii, mori, odoare, scutiri de dari etc. Tot in Oltenia a ridicat
biserici noi la manastirile mai vechi: Mamul ;;i Brancoveni. In Bucure;;ti a
zidit trei biserici; pe locul altora mai vechi: Sf. loan eel Mare sau grecesc, Sf.
Sava (ambele demolate in secolul XIX) ;;i Sf. Gheorghe Nau, o alta realizare
rnaj ora a artei brancovene;;ti, sfin}ita la 29 iunie 1707 de patriarhul Hrisant
al Ie rusalimului (aici au fast depuse ;;i osemin tele ctitorului in 1720).
Impreuna cu unchiul sau, Mihai Cantacuzino spatarul, a ctitorit manastirea
Adormirea din Ramnicu Sarat. In afara de aceste manastiri ;;i biserici ridicate
din temelie de evlaviosul ctitor, a mai facut o searna de imbunata}iri ;;i
refaceri la marile manastiri din secolele anterioare: Cozia, Ai;ge, Dealtt, Snagov,
Bistrita, Strehaia, Sadova, Dintr-un lemn, Gura M otrului ;;i altele.
In afara hotarelor }arii sale, a ridicat o biserica la Ismail, una la
Costantinopol (Sf. Nicolae din Galata), iar In Transilvania bisericile din

218

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Fagara, Dena Sibiului, precum ;;i manastirea de la Sambata de Sus, in

"Tara Fagara;;ului".
So}ia sa, doamna Maria, a ctitorit biserica numita Dintr-o zi din
Bucure;;ti, o biserica noua la manastirea SU1patele (jud. Valcea), bolni}a de
la Hurezi 9i a refacut manastirea Viforata de langa Targovi9te.
Dintre rudele lui Constantin Brancoveanu care au inal}at laca;;uri sfinte
consemnam pe spatarul Mihai Cantacuzino, ctitorul manastirilor Adormirea
din Ramnicu Sa.rat, Sinaia in Mun}ii Bucegi, Coltea din Bucure;;ti (cu ;;coala
;;i cu spital), Zlatari, tot in Bucure;;ti, ;;i al unor biserici de mir. lnva}atul
Constantin Cantacuzino stolnicul a ridicat bisericile Stolnicul din Targovi9te ;;i Afumati de langa Bucure;;ti; spatarul Toma Cantacuzino manastirea
Poiana (jud. Prahova) ;;i biserica din Filipetii de Tiirg (jud. Prahova); vornicul
$erban Cantacuzino schitul Baseov sau Bascovele, (jud. Arge;;) ;;i a refacut
vechea manastire Comana.
Al}i dregatori ai domnitorului au ridicat manastiri rnai pu}in insemnate, precum 9i unele biserici de mir, iar mitropolitul Antim lvireanul a
ctitorit manastirea cu hramul Toti Sfintii din Bucure;;ti, cunoscuta pana azi
sub numele de Antim.
In Tara Romaneasca, ;;i-au continuat existenta a;;ezarile sihastre;;ti
mai vechi din Mun}ii Buzaului, sau cele din apropierea schitului zis al lui
Negru Yoda, intre Targovi;;te ;;i Campulung. Aici exista un loc numit pana
azi Valea Chiliilor, in care a trait, intre al}ii, cuviosul Ioanichie schimonahul. In
pe9terile din incinta actualei manastiri Turnu au trait, ca sihastrii, Daniil
duhovnicul ;;i Misail, care au strans mai multi ucenici in jurul lor, ridicand o
biserica din lenm, inlocuita de mih-opolitul Varlaam al Ungrovlahiei cu actuala
biserica din zid. In apropiere, in Mun}ii Stani;;oarei, schimonahii Neofit ;;i
Meletie au trait zeci de ani in pe;;teri care se vad ;;i azi. Intr-o pe;;tera din
apropierea schitului Iezerul (jud. Valcea), a trait timp de 28 de ani schimonahul
Antonie, care a ajutat apoi pe episcopul Ilarion de la Ramnic sa refaca acest
schit. A fast canonizat in 1992 (praznuit la 23 noiembrie),

*
In Moldova, in prirnul deceniu al secolului al XVII-lea, ne re}ine aten}ia
manastirea Dragomirna de langa Suceava, ctitoria mitropolitului Anastasie
Crimea, una din cele mai impunatoare realizari arhitectonice din }ara.
$tefan Yoda Tom;;a a ctitorit manastirea Solca (jud. Suceava) 9i biserica Alba
(Domn easca) din Roman, iar Miron Yoda Barnovschi manastirile Barnova,
langa Ia;;i, Buhalnita (jud. Neamt) ;;i biserica numita Barnovschi din Ia;;i. Se

219

lvf ircea Pifcurariu

2cl a uga la acestea cateva ctitorii ale marilor dregatori, fie manastiri, fie biserici.
Cel mai de seama ctitor din secolul al XVII-lea in Moldova a fost
domnitorul Vasile Lupu -(1634-1653). Spre deosebire de contemporanul sau
Matei Basarab, el a zidit mai pu}in, dar mai fastuos $i mai trainic. Cea mai
!nsenmata dintre ctitoriile sale $i una din realizarile majore ale artei romane9ti
a fos t manastirea Sfinpii Trei Ierarhi din Iai (1635-1639), zugravita in anii .
1641-1642, in care au fost a9ezate moa9tele Cuvioasei Paraschiva (13 iunie
1641), daruite donmului de Patriarhia ecumenica, pentru ca platise toate
cbtoriile acesteia. Aici au fost ingropa}i membrii familiei ctitorului, iar mai
tarziu au fost depuse $i osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir (1935)
f?i Alexandru loan Cuza (1947).
In afara de aceasta, Vasile Lupu a inceput refacerea manastirilor Golia
din Ia9i $i Hlincea, in apropiere, a zidit o biserica-manastire in Cetatea Neamf
(azi distrusa), precum $i cateva biserici de mir: Sf. Dumitru din Gala)i, Sf.
1lfa11asie i Clziril din Ia9i, Sf. Ioan Boteziitorul di11 Suceava (numita $i a
Deizadelelor), Sf. Dumitru din Orhei, Sf. Nicolae din Chilia Noua, Domneascii.
di. t Targu Neam), cele din $erbeti (jud. N eam}) $i Scdnteia (jud. Ia9i), a
rd~i cut cateva biserici mai vechi. In afara hotarelor }arii a rezidit biserica
Stelea din Targovi9te, biserica Sf. Paraschiva din Lvov $i a ajutat la refacerea
m 5nastirii Sf. Lavrii din Peloponez, in sudul Greciei.
Dupa exemplul sau, un frate, Gavriil hatmanul $i so}ia sa Liliana, au
zid it biserica actuala a manastirii Agapia, iar un alt frate, Gheorghe paharn icul, a ctitorit manastirea Lipoviip, la.nga Vaslui.
In a doua jumatate a secolului, domnitorul Gheorghe $tefan (16531658) a ctitorit manastirea Cain, langa Targu Ocna, Gheorghe Duca Voda
(1 668-1672 $i 1678-1683) manastirea Cetatuia de Ianga Ia9i precum $i o
noua catedrala mitropolitani:i in Ia9i, cu hramul Intampinarea Domnului,
i~r Constantin Cantemir (1685----1693) manastirea Siliteni in pfu)ile Falciului,
~i a ispravit manastirea Mera (Mira) in Vrancea. Marii dregatori au ctitorit
C'l te manastiri, care n-au avut vreo importanta deosebita: Bogdana langa
T~ rgu Ocna de logofatul Solomon Barladeanu, Floreti 9i Bursuci, in par)ile
falci ului de vornicul Gavriil Costachi, schitul Driiguani (jud. Bacau) de
logofatul Miron Costin cronicarul etc. Altele au fost ctitorite de ierarhi,
calugari sau preoti de inir.
$i-au continuat existen}a vechile a9ezari sihastre:;;ti de pe Valea Secului
(Jn jurul actualelor manastiri Sihastria $i Secu), in care a trait, intre altii,
Auastasie sihastru/.. In jurul Ta zlaului au trait ca}iva ucenici ai Sfantului
Cli iriac, retra9i in Magura Tazlaului, cu schituri sihastre9ti inca din secolul al

220

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

XIV-lea. 0 renumita sil1astrie era pe Muntele Ceahlau, alta in jurul Putnei,

cu Lazar sihastrul, originar din Transilvania.
Ca 9i in secolele precedente, 9i in aceasta perioada o seama de
calugfui s-au consacrat lmei vie}i duhovnice9ti superioare, continuand traditiile
isihaste pe pamant romanesc. Evlavia populara i-a socotit ca sfin}i", curand
dupa moarte. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, in lucrarea sa Viafa f}i petrecerea
sfinfilor (Ia:;;i, 1682), consemna numele catorva sfinP, moldoveni, contemporani
cu el: Partenie $i Rafail de la Agapia, Epifanie de la Voronet, Chiriac de la
Tazlau (+ c. 1660), retras in muntele numit Magura Tazlaului, uncle a
vie}uit impreuna cu alti sihastri vreo 50 de ani, Chiriac de la Bisericani, care
a trait intr-o pe9tera din jurul manastirii vreo 60 de ani, unul din cei m ai
mari asce}i din trecutul Bisericii romane9ti, putand fi pus alaturi d e marii
siha:;;tri din pustiurile Egiptului sau ale Iordanului. Toti au fost canonizati
in 1992 A(praznuiti la 31 decembrie).
In acest secol avem :;;tiri $i despre viata Lmor calugari}e care au trait in
padmile din Subcarpa}ii Moldovei. A:;;a au fost maicile Casiana, intemeietoarea
unui schit pe valea paraului Buhalni)a, Sofia, cu un schit in muntii Ceahlaului, Melania, cu un alt schit, tot in Ceahlau, toate purtand numele lor. In
jurul lor s-au adunat mai multe ucenite. Un caz aparte prezinta Cuvioasa
Teodora de la Sihla, pe care evlavia populara o socotea sfanta, o adevarata
Maria Egipteanca pe pamant romanesc. Fiica unui mic slujba9 donmesc,
a fost casatorita, apoi s-a calugarit. A trait ca pustnica in Mun}ii Buzaului,
apoi a stat singura timp de 30 de ani intr-o pe9tera din Muntii Sihla. Prin
anii 1828--1834 moa9tele i-au fost luate din pe9tera in care traise :;;i duse in
Lavra Pecerska din Kiev, unde sunt pastrate $i azi, sub numele de Cuvioasa
Teodora din Carpa)i. A fost trecuta in randul sfin}ilor in 1992 $i praznuita
in ziua de 7 august.
In ce prive9te viapa monahalii, ne putem face o imagine asupra ei
din cerce tarea izvoarelor documentare pe care le avem. Dupa cums-a putut
constata din cele de mai sus, numarul manastirilor ridicate din temelie sau
refacute in acest secol a fost in continua cre9tere. Se in)elege ca $i numarul
monahilor era destul d e mare. Se calugareau nu numai credincio9i tarani, ci
chiar preo}i de mir :;;i boieri, dupa ce ramaneau vaduvi, precum $i sotiile
acestora. Ei daruiau manastirii o parte din averea lor, contribuind :;;i prin
aceasta la cre:;;terea bazei ei materiale.
Uneori nmnfuul mare de calugari a umbrit prestigiul vie}ii monahale,
fapt care a dus la convocarea unor soboare de ierarhi, egumeni $i mari
dregatori, care sa ia masuri pentru reinviorarea viep.i duh ovnice9ti in
manastiri, cum a fost soborul convocat de mitropolitul Anastasie Crimea al
Moldovei, in toanma anului 1626.
221
11

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Mircen Pacurariu

Ca $i ill secolele anterioaie, manastirile romane$ti erau devastate

adcseori de invadatori strair1:i. De pilda, martastirile muntene au fost distruse
~i jefuite de osta9i unguri ill anui-1611 $i de turd in 1658, cele moldovene de
ca zaci in 1653 $i de polonezi ill 1686. Multi dintre calugarii manastirilor au
fost uci$i sau luati in robie:

Inchinarile de manastiri Locurilor Sfinte din Rasarit au sporit ill

mod neobi$nuit, spre paguba tarii, spre nemultumrrea clerului 9i a credincio$ilor
romani. Abuzurile acute de egumenii $i calugarii din manastirile inchinate
1-au determinat pe Matei Basarab - impreuna cu ierarhii $i dregatorii lui sa d ea doua hrisoave, in 1639 $i 1&40 prin care stabilea ce manastiri din tara
nu puteau fi illchinate sub nici o forma Locurilor Sfinte (erau marile
manastiri din secolele trecute, inclusiv ctitoriile sale), hotarare aprobata $i de
Pi1triarhia ecumenica. Cu toate acestea, in a doua jumatate a secolului s-au
facut noi inchinari.
In pofida acestor conditii, in cele mai multe manastiri s-a desfa$urat
o sustinuta activitate culturala. Tiparnitele create acwn au fost instalate ill
incin ta m anastirilor: Campulung, Govora, Dealu Trei Ierarhi, Cetatuia,
Sn: gov, Antim. Cei mai de seama tipografi din acest secol s-au recrutat din
rand ul ca.J.ugarilor: Meletie Macedoneanul de la Govora, Mitrofan de la
Biscricani, ajuns episcop la Hu$i $i Buzau, Antim Ivireanul, care au format
apoi nurnero$i ucenici. De regula, egumenii cu invatatura erau promova}i
\'n scaunele episcopale sau mitropolitane.
Totu$i, mul}i calugari carturari $i-au dus traiul, potrivit pravilei
l il iugare9ti, intre zidurile manastirilor, cum au fost: Mihail Moxa, Meletie
i~Iri cedoneanul, $tefan din Ohrida, Silvestru, traducatorul Noului Testament
de la Alba Iulia, sau Mardarie Cozianul, la care se adauga numero$i copi$ti
lle m;inusc1ise. Alp. calugari aveau preocupari artistice, fiind sculptori, gravori,
zug ravi de biserici sau de icoane. Unii erau me9te9ugari, deservind nevoile
rnanastirii 9i pe ceilalp. monahi: postavari, croitori, cojocari, cizmari, tamplari
etc. sau lucratori la camp, ill vii, ill prisaci, al}ii la biserica (preo}i, diaconi,
cantare}i, clopotari), la trapeza 9i pivni}a (bucatari, chelari), la arhondaric etc.
Deci, fiecare calugar avea o ocupatie, pe la.nga illdatorirea principala, aceea
d e a participa la slujbe, la ceasurile randuite de tipicul manastiresc. Erau
scuti }i d e munca numai calugarii batrani sau bolnavi. Cu alte cuvinte, era o
imbin are deplina a rugaciunii cu munca.
Bolnifele din preajma manastirilor au indeplinit 9i acum acela9i rol
p rofund . umanitar, acordand asisten}a medicala n u numai calugarilor
b atrani ~i bolnavi, ci ~i unor suferinzi proveni}i dintre cre dincio~ii saraci. Pe
15nga cele din secolele trecute, s-au construit bolni}a lui Anastasie Crimea
d e la Dragomirna (tot el infiin}ase primttl spital ora~enesc la Suceava in
222

anul 1619), cele de Ia Sadova (1692-1693), Hurezi (1696-1699) etc. Prin

anii 1701-1702, spatarul Mihai Cantacuzino a zidit manastirea Coltea din
Bucure9ti, avand o bolnita 9i o casa de straini, spre odihna 9i mangaierea
intru Hristos a fratilor no9tri saraci care patimesc de boala. Era primul
spital din Bucure9ti - cu 12 paturi pentru barbati 9i alte 12 paturi pentru
femei -, intretinut din bogatele venituri harazite de ctitori. Boh1avii aveau
illtre}inerea gratuita. In a9ezamantul mitropolitului Antim Ivireanul
pentru manastirea Toti Sfintii din Bucure9ti erau o serie de dispozi}ii, care
fixau anumite sume de bani pentru ac}iuni filantropice .

*
In Transilvania, in pofida condi}iilor grele in care i-a desfa9urat
activitatea Biserica romaneasca, s-au ridicat totu9i numeroase laca9uri de
inchinare ortodoxe, majoritatea din lemn, care n-au ajuns pana la noi.
Remarcam in mod deosebit cateva biserici ctitorite de domni munteni:
Tumu Rou Qud. Sibiu) de Matei Basarab, Tinii.ud Qud. Bihor) de Constantin
$erban Basarab, Fii.gii.ra 9i Ocna Sibiului de Constantin Brancoveanu.
In ce prive9te manastirile din teritoriile intracarpatice, 9i-au continuat
existen}a cele vechi, pe care le-am intahut in secolele anterioare, la care se
adauga doar cateva noi: Toplifa, ctitoria doamnei Safta, so}ia lui Gheorghe
$tefan al Moldovei, Moisei, in Maramure9 (1672), iar ill jurul anului 1700,
Sambii.ta de Sus, in Tara Fagara9ttlui, ctit01ia lui Constantin Voda Brancoveanu.
In secolul al XVIII-lea in Transilvania existau aproximativ 180 de
manastiri ~i schituri din lemn, ridicate din evlavia 9i darnicia calugarilor,
preo}ilor i credincioilor de aid. Cele mai multe erau a9ezari modeste, in
apropierea satelor, cu o bisericu}a i o casa }araneasca ill jur, toate din lemn,
in care traiau ca}iva calugari, uneori 9i calugari}e batrane. Cu alte cuvinte,
erau tot un fel de a9ezari sihastre9ti, in genul celor intalnite in Tara Romaneasca 9i Moldova, cu deosebirea ca erau situate in apropierea unor localitati,
pastrand astfel tm contact mai viu cu credincio9ii. Pentru ca majoritatea
acestora apar in izvoarele documentare ale secolului al XVIII-lea, le vom
consemna ill capitolul consacrat acesh1ia.
In Banat se mentin manastirile amintite in secolele anterioare. La o
insemnatate d eosebita ajunge manastirea PartO, unde a trait un. tirnp Sf.
Iosif eel Nou, mitropolitul Banatului (+1656). Le vom consemna din nou in
capitolul consacrnt secolului al XVIII-lea.
In orice caz, trebuie re}inut ca datorita imprejurarilor istorice specifice,
ill Transilvania ~i Banat manastirile n-au illdeplinit niciodata rolul multip lu
- de ordin cult-ural, social, economic i chiar politic - pe care-1 aveau cele
I

223

M ircea Pacurariu

d in Tara Romaneasdi $i Moldova. In sfar9it, trebuie mentionat $i faptul ca

printre calugarii m anastir~lor muntene $i moldovene, ca $i printre cei ai
sihas triilor de care am pomeni't, multi erau romani transilvaneni, deci se
f::icea sim}ita unitatea romaneasca 9i prin ei.
Literatura teologica
0 parte d in acest bogat capitol din culhtra romaneasca medievala a
fost expus o data cu viaj:a $i activitatea marilor ierarhi carturari din secolul
al XVII-lea $i inceputul celui urinator. De aceea, in cele ce urmeaza vom
reaminti, pe scurt, unele din tipariturile majore ale acestei perioade, apoi
vmn prezenta cateva din lucrarile teologice netiparite, scrise mai ales d e
ca rturari cu pregatire enciclopedica, deci $i buni teologi, adevara}i deschizatori
clc drumuri in diferite ramuri ale culturii romane9ti.
Numarul tipografiilor - patronate de domnii $i mitropolitii celor
trei }ari - a sporit mereu: Campulung (1643), Govora (1637), Dealu (1644),
Tilrgovi9 te (1646), Bucure9ti (1678), Buzau (1691), Snagov (1696), Ram.nic
( i 705), Ia9i (1642), Alba Iulia (1640), Sebe9 (1683). De sub teascurile acestora
:cu ie~it la lumina numeroase car}i d e slujba, in romane9te $i slavone9 te, la
GU'e se adauga cele ~ limbile greaca $i araba, p enhu credincio9ii din Balcani $i
O rientul Apropiat. Aces t secol a marcat triumful definitiv al lirnbii romane
J'n Biserica, intfu prin traducerea $i tiparirea in romane9te a regulilor tipiconale,
a p oi a lecturilor biblice $i, in sfar9it, a tuturor slujbelor ~i chiar a llilor lucrari
lc:orogice.
In acest secol s-au tiparit primele edij:ii integrale ale Noului Testament
(J\lba Iulia 1648, Bucure9ti 1703), a Bibliei (Bucure9ti 1688), fara sa mai vorbim
de editiile Psaltirii, Apostolului $i Evangheliei . .
In ce prive9te literatura' teologica propriu-zisa, conse1rn1am mai intai
litcrarile omiletice: Evanghelia cu fnviffnturi'i de la Alba Iulia (1640-1641),
d upa edij:ia Jui Coresi din 1581, Evanghelin fnvi'ifiitoare sau Cazania de la
C ovora-Dealu, tradusa din slavo-msa (1642-164-1), Cazania lui Varlaam (1643),
tradusa $i prelucrata dupa Comoara lui Damaschin Studitul $i dupa unele
cazanii slavone care circulau in man uscris, Cheia fnfelesului de la Bucure9ti
(1 678), cu 18 predici dupa arhimandritul ucrainean Ioanichie Galeatovschi,
Cli iriacodromionul de la Alba Iulia (1 699), avand la baza textul Cazaniei lui
Varlaam.
Au aparut apoi o serie de lucrari teologice, fie traduceri sau prelucrari,
fie originale. In prima categorie intra lucrarea $apte Taine a(/e) Bisericii (Ia9i,
224

lstoria Bisericii Ortodoxe Romiine

1644), prelucrata de Varlaam dupa grecul Toma (Teofan) Eleavulkos, Manual

fmpotriva schismei papista~ilor al lui Maxim Peloponezianul (tiparit la Snagov
in 1699, sub fitlul Carte sau luminff) etc.
Dintre lucrarile originale reamintim Raspunsul la Catehismul calvinesc
al mitropolitului Varlaam $i Marturisirea Ortodoxii a lui Petru Movila,
tradusa in romane9te de Radu Greceanu, ajutat de fratele sau $erban $i de
stolnicul Constantin Cantacuzino, tiparita la Buzau, in 1691. Tot aici trebuie
menj:ionata $i remarcabila carte de inva}atura $i de indrumare sufleteasca
Viata ~i petrecerea sfinfilor, tradusa $i prelucrata de mitropolitul Dosoftei al
Moldovei (4 volume, Ia9i, 1682-1686).

In afara de acestea, s-au Dicu~ mai rnulte traduceri din Sfi.nj:ii Parinj:i
- lucrari teologice, ascetice, cuvantari - , rnajoritatea ramase in manuscris
(de pilda, Seara sau Leastvita Sfantului Joan Sdirarul, in traducerea lui Varlaarn) .
Au vazut lumina tiparului numai Miirgiiritarele Sfantului loan Gura de Aur,
in traducerea fraj:ilor l\adu $i $erban Greceanu (Bucure9ti, 1691).
In cele ce urmeaza, vorn consemria cateva opere teologice originale,
care n-au fost rnenj:ionate in alte capitole. Este vorba de lucrarile cunoscutului
umanist m oldovean Nicolae Milescu Spatantl (c. 1636--1708), distins poliglot,
filolog, istoric, geograf, etnograf, memmialist $i diplomat, cu studii la Academia
d e la Ia9i, apoi la marea $Coala a Patriarhiei ecumenice, fost in slujba unor
domni din Moldova $i Jara Romaneasca, dupa care a calatorit prin mai
multe J:ari europcne, apoi a ajuns in slujba }arilor ru9i, care 1-au trimis intr-o
misiune in China, in timpul careia a scris doua opere celebre, Jurnalul
siberian $i Descrierea Chinei.
Nicolae Milescu a fost $i ~n profund cunoscator al teologiei. I.n afara de
haducerea Vechiului Testament in romane9te, inclusa in Biblia de la Bucure9ti
din 1688, a m ai tradus o lucrare dogmatic-apologetica a Sf. Atanasic al
Alexandriei, ramasa in manuscris. In 1667, pe cand se gasea la Stockholm,
intr-o misiune p e Ianga regele Suediei Carol XI, a scris o lucrare d ogmaticapologetica, la rugamintea ambasadorului Franj:ei in Suedia, ni.archiz ul
Amauld de Pomponne, viitor ministru de Exteme al lui Ludovic XIV. Lucrarea
era -intihuata Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est scnsus

Ecclesiae Orienta/is, scilicet graece, de transsubstantione corporis Domini, alliisque

controversiis ... (Manual sau Steaua Rasanhtlui stral.ucind in Apus, adica parcrea
Bisericii Rasaritene Ortodoxe despre prefacerea Trupului Dornn ului $i
despre alte conhoverse .... ). Ea a fost trimisa la Paris, llilde Antoine Amauld figura marcanta a culturii franceze din secolul al XVII-lea, profesor la Sorbona,
aparator al teologului olandez Cornelius Jansenius $i al jansenismului - $i
225

Mirce!l Pifcurariu

p rietenul sau Pierre Nicole, au publicat-o, in limba latina, in lucrarea lor

in titulata La perpetuite de la Joi de l'Eglise catholique touchant l'Eucharistie
(1669, ed. II in 1704), sub titlul Ecrit d'un seigneur miJldave sur la croyance des
grecs. In 1643 se tiparise la Amsterdam, lucrarea altui umanist moldovean,
1\lidrturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, in iimba latina, iar in 1667 versiunea.
greaca. Erau primele opere rnmaneti tiparite fn Apusul Europei! De;;i era o ,
marturisiie de credinta particulara, neaprobata oficial de _Biserica, totw;;i,
lucrarea lui Nicolae Milescu despre Sfanta Euharistie a fast una dinhe cele mai
valoroase lucrari dogmatice-apologetice ortodoxe din secolul al XVII-lea.
Dupa ce a trecut in Rusia; in 1671, Milescu a compilat sau a tradus
u1 rusete cateva lucrari privind anumite probleme teologice i a tradus in
slavo-rusa lucrarea lui Simian al Tesalonicului lmpotriva ereziilor. Prezinta
in teres ;;i legaturile lui Milescu cu cercurile diplomatice engleze pe cand se
afla la Constantinopol (1669), i indeosebi cu pastorul anglican al Ambasadei,
Thomas Smith, un distins teolog i orientalist, la rugamintea caruia a strans
cateva rugaciuni i alte texte bisericeti in limba romana.
Al treilea umanist rnol<;lovean care a activat in ultima parte a vietii in
R11 sia - dupa Petru Movila i Nicolae Milescu - a fast Dimitrie Cantemir
(1673-1723), pentru scurt timp domn al Moldovei (1710-1711). Carturar
cie fo rmatie umanista i de reputatie europeana, elev la coala cea mare a
Patriarhiei din Constantinopol (cu profesori farmati in Universita}ile din
Ap us), istoric, geograf, filosof, muzicolog, orientalist, cunoscator al multor
1irnb i straine, Dimitrie Cantemir a lasat i unele opere de filosofie, in care
ap ar elemente de teologie ortodoxa: Divanul sau galceava fnteleptului cu lumea
sau giudeful sufletului cu trupul (Iai, 1698), Sacrosanctae scientiae indepingibilis _
imago, ramasa in manuscris i lucrarea Descritio Moldaviae, cu multe informatii
a.supra vietii bisericeti din Moldova. Cu tematica teologica este lucrarea
Loca obscura in Catechisi... , scrisa' in Rusia (ramasa in manuscris), care este un
ri''t sp uns la un Catehism al arhiepiscopului rus Teofan "Prokopovici, in care
se s trecurasera unele invataturi protestante, Aici Cantemir apare ca un
profund cunoscator al teologiei ortodoxe. Lucrarea Sistemul religiei mahomedane,
scrisa in limba latina i tiparita la Petersburg in traducere rusa (1 722), poate
fi socotita ca prima lucrare scrisa de un roman care se ocupa de doctrina
altei religii.
In afara de aceti trei mari umaniti, in secolul al XVII-lea au trait i
al}i carturari care au imbogatit literatura teolOgica romaneasca cu diferite
lucrari, unele tiparite, dar cele mai multe ramase in manuscris. Logofatul
Udrite Nasturel (c, 1596-1649), fratele doamnei Elina, so}ia lui Matei

226

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Basarab, sprijinitor al micillii culturale din vremea lui, a tradus din latina in
slavona lucrarea ascetica medievala De imitatione Christi, tiparita la Dealu in
1647, iar in romana a tradus CLmoscutul roman popular Viafa sfinfilor Varlaam
qi Ioasaf (ramasa in manuscris). Fra}ii Radu i $erban Greceanu au tradus
Margaritarele Sfantului loan Gura de Aur. Teodor Corbea, fiu de preot din
$cheii Braovului, initial in slujba lui Constantin Brancoveanu, apoi a
tarului Petru eel Mare, a facut o noua versificare a Psaltirii.
Cativa preoti i calugari au avut preocupari istorice sau literare. De
pilda, calugarul Mihail Moxa sau Moxalie din manastirea Bistri}a din Oltenia
a prelucrat prima Istorie universala in romanete, pana la anul 1489, dupa lucran
similare bizantino-slave, indeosebi dupa Cronica bizantinului Constantin
Manasses. Un alt calugar, Mardarie Cozianul, avea preocupari lingvistice,
fiind autorul unui Lexicon slavo-romtinesc, ramas in manuscris. Protopopul
Vasile ( + 1659) de la biserica Sf. Nicolae din $cheii Braovului a redactat
prima Cronica romaneasca din Transilvania, cu tiri mai mult de interes
local, pentru perioada anilor 1392- 1633.
Intalnim un numar apreciabil de preoti cu invatatura din mediul rural
i copiti de manuscrise in lirnba romana, indeosebi din satele Transilvaniei:
Grigorie din Mahaci (sfaritul secolului al XV1 - lea - inceputul celui
urmator), Joan din Sanpetru, jud. Hunedoara, Ursu din Cotiglet, jud. Bihor,
Patru din Tiniiud, jud. Bihor (17 manuscrise liturgice), iar spre sfaritul
secolului al XVII-lea i inceputul celui urmator moldoveanul Vasile Sturze,
copist itinerant, de la care au ramas zeci de manuscrise copiate in diferite
sate din Hw1edoara, Arad, Banat, dar mai ales din Bihor.
In timpul lui Constan tin Brancoveanu, epoca de mare inflorire
culturala i artistica, apare la Bucureti o adevarata coala muzicala, cu
existenta de aproape un secol. In 1704 inva}au aproape 50 de tineri la dascalul
Coman din Bucure~ti. In d ecembrie 1713 ieromonahul Filotei sin (fiul) Agai
Jipai, psalt la catedrala mihopolitana, tenillna de scris o Psaltichie rumaneasca,
primul manuscr.ls muzical cw1oscut cu textul in limba romana (cuprindea
518 pagini, cu 967 cantari cu note muzicale i alte 226 numai cu text).
Traditiile muzicale psaltice de la Bucureti au fost continuate in tot cursul
secolului al XVIII-lea.
In incheierea acestui capitol trebuie sa subliniem ;;i faptul ca in
cursul secolului al XVII-lea ~i-a u continuat existenta vechile Coli din incinta
unor manastiri sau biserici - m entionate pana acum-, dar s-au mai infiintat
i altele (Sf. Gheorghe Vechi i C;ltea din Bucureti etc). De asemenea, s-~u
infiintat cateva Coli superioare, cum au fast Colegiul de la manastirea Sf. Trei
Ierarhi din lai (1640), cu dascali kieveni, apoi greci, Colegiul de la Targovite,
la care au predat doi dascali greci (1646), apoi Academia domneasca de la
227

Mircea Piicurariu

rn:1 11astirea Sf. Sava din Bucure~ti; spre sfar:;;itul secolului, cu o serie de
rcnumi}i profesori greci.
Marile manastiri aveau i biblioteci pentru i1evoile lor proprii. Intre
c2le mai de seama biblioteci manastire:;;ti se numara cea de la Miirgineni, pe
Valea Prahovei, fondata de postelnicul Constantin Cantacuzino in prima
ju matate a secolului, da1. mai ales cea de la Hurezi, fondata de domnitorul.
ctitor, cu sute de car}i de 0 mare diversitate (scrieri patristice, literatura antica
greaca :;;i latina, lucrari de istorie :;;i geografie, lexicoane, gramatici etc).
Arta bisericeasca
In perioada de care ne ocupam, in Tara Romaneasca s-au inregistrat
rcalizari arhitectonice :;;i picturale deosebite, in cursul domniilor lui Matei
Gc1s arab :;;i $erban Cantacuzino, dar mai ales in timpul lui Constantin
Bdn coveanu, sub cares-a inchegat un nou stil in arta mtmteana. ln Moldova,
.L:a bisericeasca - cu toate formele ei - a fost in regres, cu exceptia
L.:L::unniei lui Vasile Lupu. In Transilvania se inregistreaza, de asemenea, un
declin, in compara}ie cu arta romaneasca din secolele XIII-XV.
In ce prive:;;te arhitectura, bisericile din Tara Romii.neascii urmeaza,
In general, formele consacrate in secolul anterior. 0 prima grupa de biserici
sun t cele in plan triconc, fie cu o turla pe naos (Arnota, Plumbuita, Dintr-un
lemn, Polovragi, Crasna, Comana), fie cu doua, pe naos :;;i pe pronaos
(Stelea din Targovi:;;te, Hurezi); sunt insa :;;i biserici in plan triconc cu trei
turle (Gura Motrului) :;;i chiar cu patru (catedrala patriarhala din Bucure:;;ti).
0 serie de biserici apartinatoare planului triconc au pronaosul supralargit
:;;i fragmentat, cu stalpi de sprijin pentru sustinerea bol}ilor (Caldaru:;;ani,
czi tedrala patriarhala, Cotoroceni, Hurezi, Sf. Gheorghe Nou din Bucure:;;ti),
tm te urmand - mai mult sau 'mai pu}in fidel - planul, structura :;;i plastica
monumentala :;;i decorativa a bisericii lui Neagoe Basarab de la Arge:;;. Alte
biserici sunt in plan dreptunghiular alungit, avand spre rasarit absida
nltarului, iar deasupra pronaosului un turn-clopotnita (biserica manastirii
Strehaia, bisericile din Gole:;;ti, Doice:;;ti, Sf. Imparati din Targovi:;;te, Sf. Nicola e
din Faga ra:;; etc.) . Exista insa :;;i cateva biserici de plan trilobat care au un
tu rn-clopohu}a pe pronaos (schih1l Comet, biserica Col}ea din Bucure:;;ti).
In aceasta diversitate de modele arhitectonice, se imptm insa :;;i unele
elemente specifice. Astfel, este caracteristic pridvorul deschis, la intrare, cu
stalpi sau coloane legate prin arcade, la inceput din caramida, apoi din piatra.
Pridvorul desclus se gen eralizeaza spre sfar:;;itul secolului al XVII-lea :;;i ince228

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

putul celui um1ator, fiind unul din elernentele specifice stilului brancovenesc.
In ce prive:;;te decora}ia exterioara, toate aceste biserici au fa}adele
impar}ite in doua registre, separate printr-un brau, procedeu obfr;nuit inca
de pe la mijlocul secolului al XIV-lea :;;i care se va extinde :;;i la monumentele
de mai tarziu1 pana spre mijlocul secolului al XIX-lea.
In Moldov.a, la arhitectura tradi}ionala se adauga numeroase forrne
artistice noi, 1mprumutate fie din Tara Romaneasca, fie din arta baroca, fie din
Orientul caucazian sau islamic. Toate aceste elemente au dus la diversificarea
arhitecturii moldovene:;;ti, care n-a reu:;;it sa formeze un stil unitar. Se remarca
:;;i incercarea de fortificare a manastirilor :;;i chiar a bisericilor de mir. Prin
aceasta se mmarea ca Iaca:;;urile de inchinare sa contribuie, macar in parte, la
apararea tarii, deoarece turcii intenponau sa distruga vechile ceta moldovene:;;ti
de altadata.
$irul m omunentelor reprezentative din Moldova incepe cu Dragomirna,
cu o inaltime neobi:;;nuita (32 m, fa}a de 9,60 m largime), cu un boga t decor
sculptural al turlei, in pia tra, cu motive de origine orientala, cu 1m brau de
piatra, cu aspect de fw-Ue rasucita, care incinge fa}adele exterioare. Toate denota
influen}a baroca ce incepe sa se faca simpta in arhitectura moldoveneasca.
Aceea:;;i nota baroca de diversitate :;;i somptuozitate se remarca :;;i in
arhitectura celui mai cunoscut monument al veacului al XVII-lea, biserica
Sfin}ii Trei Ierarhi dir1Ia:;;i. Fa}adele ei exterioare sunt acoperite in intregime cu
minu}ioase sculpturi in piaha, cu motive eclectice sau d e inspira}ie orientala
(am1eano-georgiana, arabo-turca, persana) dispuse in benzi orizontale. Me:;;terii
decoratori au fost desigur orientali, familiarizati cu asemenea podoabe
sculpturale. Biserica este in plan trilobat - urmand planul Galatei - , cu doua
turle, una pe naos, alta pe pronaos.
Un alt monument din Ia:;;i este biserica manastirii Golia, rezidita de
Vasile Lupu, de mari propor}ii (39x13 m :;;i 30 m inal}ime), cu :;;ase turle,
dinhe care, cele de pe naos :;;i pronaos s1mt de mari dimensiuni. Se impletesc
aici hei stiluri: eel bizantino-moldovenesc tradi}ional (cu impar}irea in cinci
incaperi distincte obi:;;nuite la manasf:irile mari: pridvor, pronaos, gropni}a,
naos :;;i altar), al Rena:;;terii tarzii (decorapa exterioara cu pila;;tri inal}i, cu
capiteluri corintice) :;;i eel rusesc (sistern ul de construqie al bol}ilor). Aceste
trei biserici au servit ca model pentru unele construc}ii ulterioare: Solca :;;i
Barnova (dupa Dragomima), Ceta}uia (dupa Trei Ierarhi, dar fara decorul
exterior) :;;i Ca:;;in (dupa Golia).
Un plan aparte prezinta biserica Sfantul Sava din Ia:;;i (1625) cu doua
hirle foarte joase, de model islarnic (mus ulman), a:;;a cum nu se mai intalnesc
229

Mircea Piicurariu

in arhitedura roman~asca, cu un tum-clopoh1ita cu aspect de fortareaja,

avand o tainija ;;i metereze, iar deasupra camera clopotelor. Tot un aspect
aparte prezinta ;;i biserica foitificata Precista din Galaji (1645), de plan triconc,
cu turla pe naos ;;i turn-clopotni}a la pronaos, conceput ca un tum de cetate,
cu metereze ;;i un foi;;or.
Pe langa acestea, o serie de alte biserici moldovene continua planul .
triconc tradijional. Un element nou, caracteristic bisericilor moldovene;;ti
din acest secol, il constituie turnul-clopotni}a ridicat pe pridvor, de regula
cu doua etaje, tainija ;;i camera clopotelor.
In Transilvania predomiI1a vechiul tip de biserica-sala, cu o nava
dreptunghiulara ;;i absida altarului. Bisericile ctitorite de unii domni rri.unteni
adopta elementele specifice stilului arhitectonic din Tarn Romaneasca. De pilda,
cea din Turnu Ro;;u, jud. Sibiu, de plan treflat,fa}adele cu brau muntean,
Sf. Nicolae din Fagara;; cu pridvor deschis, brau muntean ;;i turla pe
pror:.aos, biserica miillastirii Sambata de Sus 1n plan treflat, pridvor deschis,
brau. ;;i turla pe naos.
Pictura din Tara Romaneasca a cunoscut un progres remarcabil.
Din imbinarea iconografiei tradi}ionale, din secolele anterioare, cu unele
in fluenje venite din afara, mai ales din arta postbizantina athonita, zugravii
rom ani au reu;;it sa realizeze, spre sfar;;itul secolului, o arta cu trasaturi
proprii, specific romaneasca, care s-a mentinut ;;i ln secolul urmator. In
ansamblurile picturale din acest secol - mai ales sub Constantin Brancoveanu,
- se remarca o amplificare a scenelor cu vie}i de sfin}i, se generalizeaza
tema Judeca}ii de apoi pe peretele de rasarit al pridvorului, portretele
votive se transforma in ample portrete de familie, in grup numeros, apar
portrete de me;;teri (cum este cazul la Hurezi) .
In timpul lui Matei Basarab se remarca frescele de la Amota, icoanele
pe lemn din schitul Crasna, jud. Gorj; 1n a doua jumatate a secolului cele
din schitul Topolnija, jud. Mehedi.n}i (Gheorghe grecul ;;i Dima romanul),
din biserica Baje;;ti, jud. Arge;; (cu remarcabile portrete datorate lui Tudoran
zugravul).
0 noua faza in istoria picturii din Tara Romaneasca se impune 1n
cursul domniilor lui $erban Cantacuzino (1678-1688) ;;i Constantin Brancoveanu
(1688-1714), cand se pot urmari doua directii diferite: cea autohtona,
reprezentata de zugravul Parvu Mutu ;;i cea balcano-athonita, reprezentata _
de grecul Constantinos.
Parvu Mutu (1657-1735), care inva}ase me;;te;;ugul la Campulung,
apoi 1n Moldova, a fast pictorul favorit al familiei Cantacuzinilor, impodobind

230

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

bisericile manastirilor: Cotroceni, Margineni, Sinaia, Poiana, .bisericile din

Filipe;;ti-Targ, Filipe;;tii de Padure, Magureni, schitul Lespezi (toate in jud.
Prahova), Mamul, jud. Valcea, Adormirea din Ramnicu Sa.rat, Borde;;ti, jud.
Buzau, Fundenli Doarnnei ;;i Col}ea din Bucure;;ti, apoi Sf. Gheorghe Nou
din Bucure;;ti, ctitoria lui Brancoveanu. Cunoscator al principalelor
rnonumente picturale din Tara Romaneasca ;;i Moldova, la curent cu noile
crea}ii picturale athonite, cu ale Rena;;terii italiene tarzii ;;i cu ale barocului,
Parvu Mutu a realizat un stil propriu in pictura bisericeasca. El n-a excelat
1n temele biserice;;ti tradijionale, ci mai ales 1n portrete, 1n galeriile sale de
ctitori. Capodopera sa o constituie tabloul votiv de la Filipe;;tii de Padure,
care grupeaza - in 55 de personaje-intreaga familie a Cantacuzinilor, barbaji,
femei, copii, cu fizionomii diferite, izbutind totu;;i sa dea un ansamblu
omogen, o compozi}ie unitara. La Magureni sunt 60 de portrete. Tot a;;a de
interesante sunt ;;i autoportretele artistului (Filipe;;tii de Padure, Ramnicu

Sarat), ale unor clerici sau me;;teri.

Zugravul grec Constantinos, integrat msa cu totul in modul de via}a
romanesc, a impodobit cu fresce bisericile Doamnei din Bucure;;ti, cea mare de
la Hurezi, Domneasca din Targovi;;te, de la Mogo;;oaia ;;i cea a manastirii
Cozia. A fost un bun cunoscator al artei postbizantine tarzii ;;i al celei
romane;;ti, al inova}iilor din pictura baroca, bun desenator, colorist ;;i .
portretist, redand realist chipul omenesc, aducand mnoiri 1n distribuirea
scenelor ;;i 1n tratarea tradi}ionala. La Hurezi sunt doua teme majore,
ambele in pronaos. Prima era iconografia imparatului Constantin eel Mare,
patronul ctitorului, in pronaos scena centrala fiind lupta acestuia cu Maxen}iu
la por}ile Romei, prin care voia sa rearninteasca puterea biruitoare a crucii. A
doua o constituia tabloul votiv, de fapt un impresi.onant cortegiu de personaje:
neamul Basarabilor, al Cantacuzinilor, apoi membrii farniliei lui Brancoveanu,
cu doamna Maria, cei patru fii ;;i cele ;;apte fete . :In pridvorul deschis, uncle
s-a zugravit scena Judeca}ii de apoi, exi.sta o alta galerie de portrete, aceea a
me;;terilor care au lucrat la Hurezi. Zugravul Constantinos ;;i ucenici.i lui au
lasat aici tmul din cele mai valoroase ansambluri picturale romane;;ti, 1n care
impresioneaza mul}imea ;;i varietatea temelor, numarul mare de personaje
1n mi;;care, cu scene din via}a, costume de epoca etc. De aceea,_ pe buna
dreptate scria bizantinologul francez Charles Diehl: ... aceste fresce sunt
di.ntre cele mai. remarcabile pe care le-a produs arta romaneasca 9i, 1n acela;;i
timp, ele dovedesc continuitatea artei romane~ti 9i a artei bizantine; ele arata
stralucirea extraordinara ce o da artelor domnia lui Constantin Brancoveanu.
Numero;;i ucenici romani forma}i de Constantinos au zugravit

231

Mircea Pifcurariu

celelalte laca;;uri de 1a Hurezi: paraclisul, bolni}a, schitul Sf. Apostoli ;;i

schitul Sf. $tefan. In felul acesta, s-a creat la Hurezi o adevarata ;;coala de
zu gravi, care a polarizat foate .for}ele creatoare lac.ale ;;i care a raspandit
n oul stil brancovenesc nu numai 1n Tara Romaneasca, ci ;;i 1n Transilvania.
Aproape to}i zugravii de la Hurezi au luctat ;;i 1n alte laca;;uri refacute sau
zidite in timpul lui Brancoveanu ;;i sub urma;;ii sai imediati: biserica Sf. ,
Nicolae din Fagara;;, Surpatele, Govora, Polovragi, Cozia, Saracine;;ti, biserica
Sf. Dumitru din Craiova ;;i altele.
In Moldova nu avem lucrari reprezentative. La 1nceputul secolului
s-a zugravit altarul ;;i naosul bis~ricii mari de la Dragomirna, dupa care a
urmat o perioada de criza. Domnitorii Miron Bamovschi ;;i Vasile Lupu au
ca utat icoane ;;i me;;teri zugravi pentru bisericile lor 1n Rusia. Nepre}uita
b iserica Sf. Trei Ierarhi din Ia;;i a fost mfrumuse}ata de zugravi din
Moscova, trimi;;i de tarul Mihail Feodorovici Romanov, la cererea lui Vasile
Lupu, ajuta}i ;;i de ca}iva romani (din picturile lor se mai pastreaza doar
dteva fragmente). In a doua jumatate a secolului, biserica manastirii
CE:ta}uia, . ctitoria lui Gheorghe Duca, a fost impodobita de zugravul
Gheorghe din Janina, probabil un aroman.
In Transilvania, se cunosc putine lucrari de pictura bisericeasca,
lucru explicabil daca ne gandim la condi}iile politice, sociale, economice ;;i
religioase J:n care traia poporul roman (se adauga ;;i faptul ca noua doctrina
calvina nu recuno;;tea cultul icoanelor). Se pastreaza ansamblul pictural de
la biserica Sf. Nicolae din Hunedoara, executat de zugravii Constantin ;;i
Sin n. Probabil, biserica din Turnu Ro;;u a fost zugravita de me;;teri trimi;;i
de Matei Basarab. La biserica Sf. Nicolae din Fagara;; a lucrat zugravul Preda
cu fiii sai, trimi;;i de Constantin Brancoveanu. Probabil tot atunci se vcir fi
zugravit ;;i biserica manastirii Sambata de Sus ;;i biserica din Ocna Sibiului,
cti toriile aceluia;;i damn. Din aramure;; se pastreaza o serie de icoane 1n
b isericile de lemn de acolo.
Sculptura in piatrii din Tara Romaneasca evolueaza mtr-o noua fonna
i'n sensul ca repertoriul ornamental, de regula geometric, din secolul anterior,
este inlocuit treptat cu o luxurianta ornamentatie florala de tip occidental.
Sunt reprezentative pentru noul stil mai ales portalurile, lespezile de morminte
;;i stalpii pridvoarelor de la ctitoriile brancovene;;ti. Se cunosc ;;i cateva nume
d e sculptori: Gligorie Cornescu (Arge;;), Vuca~in Caragea (Hurezi), Lupu
Sifriffan (ctitoriile lui Mihai Cantacuzino) .
Daca 1n domeniul picturii nu avem opere reprezentative 1n
Moldova, 1n schimb, sculptura 1n piatra a cunoscut o lnflorire neobi;;nuita:
decoratie sculptata a intregului exterior .al bisericii de la Sf. Trei Ierarhi,

232

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Dragomirna, Golia, pietre de mormant, pisanii in care a pare stema }arii etc.
Sculptura in lemn cunoa;;te o perioada de afirmare 1n Tara Romanesca.
Printre exemplarele remarcabile se numara tamplele tmor biserici (la schitul
Crasna, jud. Gorj, la bolnita Bistri}ei, 1n timpul lui Matei Basarab, la Cotroceni,
Filipe;;tii de Padure, Arnota, Hurezi, Col}ea, Fedele;;oiu), iar 1n Transilvania
tamplele bisericilor Sf. Nicolae din Fagara;; ;;i a bisericii din Bw1gard, langa
Sibiu, ridicata de negustori aromani (azi 1n capela Facultatii de Teologie din
Sibiu).
Se pastreaza cateva piese preFoase de broderie: epitrahile, epitafe,
mai ales la ctitoriile brancovene;;ti, iar 1n Moldova ve;;minte lihrrgice (de pilda,
epitrahilul ;;i sacosul marelui rnitropolit Varlaam) ;;i acoperamintele de mormant
de la Sf. Trei Ierarhi din Ia;;i.
Piesele de argintiirie erau lucrate de regula de me;;teri sa;;i din Sibiu
;;i Bra;;ov - mai ales pentru ctitoriile tantacuzine ;ii brancovene -, dar ;;i de
me;;terii din Chiprovat, in Bulgaria. In Moldova, pe la inceputul secolului al
XVII-lea, se cunoa;;te ;;i numele unui me;;t_e r local, Gligorie Moisiu.
Viata preofilor de mir i a credincioilor
Ca ;ii pentru secolele anterioare ;;tirile privitoare la acest capitol al
istoriei biserice;;ti a romanilor sunt destul de lacunare. Din documentele
timpului desprindem ca aproape fiecare sat avea mai mulfi preoti ;ii diaconi.
De regula, slujeau 1n duminici, sarbatori ;;i sambata, iar in timpul posturilor
. de Pa;;ti ;;i de Craciun slujeau ;;i 1n zilele de miercuri ;;i vineri. Preo}ii mai in
varsta, care se bucurau de mai mult prestigiu 1n fata credi.ncio;;ilor,
primeau din partea ierarhului loi::ului darul duhovniciei, .a dica dreptul de
a spovedi pe credincio;;i.
Toti preo}ii munceau la camp, alaturi de credincio;;i, pentru a-;;i putea
mtretffie familiile numeroase. Nu prntau haine preo}e;;ti speciale, ci se irnbracau
ca ;ii ceilalti }arani, de care se deosebeau doar prin barba ;;i plete.
De;;i aveau, 1n general, putffia mvatatura, erau ceimai buni mdrumatori
ai pastori}ilor pentru toate nevoile acestora. De pilda, ei. redactau testamente,
foi de zestre, acte de dona}ie, acte de vanzare-cumparare; neintelegerile mai
marunte dintre credincio~i erau cercetate ~i judecate de preoti. Unii dintre ei
cuno~teau ;;i anmnite me;;te;;uguri legate de nevoile Bisericii: copi~ti,tipografi,
zugravi de biserici, sculptori in lemn, legatori de car}i.

Nivelul de pregatire al preo}ilor era destul de scazut. Cuno;;tintele

lor se reduceau la cantarea bisericeasca, randuiala slujbelor, catehism. Din
pricina necw1oa;;terii temeinice a limbii slavone, in care erau nevoiti sa .
slujeasca potrivit tradifiei, s-a inceput, in acest secol, ampla actiune de
233

lvl ircca Piicurariu

tra ducere progresiv~ in rornane;;te, a tipicului, apoi a citirilor biblice ;;i, in

sffir;;it, a slujbelor. Pregatirea se dobandea, de regula, in familie, cand preopa
Se rno;;tenea din ta ta in.fiu. Fresupunern insa, ca- preotii din ora;;e ;;i de la
bisericile dornne;;ti aveau rnai multa invatatura, dobandita in ;;colile
m anastire;;ti de atunei sau chiar in ;;colile superioare infiintate in acest
secol. Existau ;;i preoti cu preocupari culturale, ca acel protopop Vasile de
la biserica Sf. Nicolae dill $cheii Bra;;ovului, care a scris o Cronica a bisericii
la care slujea, prima in rornane;;te. Alti preoti transilvaneni erau copi;;ti de
manuscrise - de reg:ula liturgice - in limba romana.
In Tara Rornaneasca ;;i. Moldova toti preotii ;;i diaconii plateau
anumite dari pentru slujba lor, de;;i de multe ori erau scutiti de ele de catre
domnii tarii. Mitropolii Transilvaniei au reu;;it, in cateva randuri, sa obtina o
u;;urare a darilor platite de preotii lor catre fisc. 0 serie de alte obligatii
avea:u ;;i catre marii proprietari de pamant. Pentru averea personala plateau
dari ca ;;i ceilalp locuitori. Exista:u ;;i preop hirotonip. dintre rwnaru, adica din
randul oaillenilor legap de pamant ;;i aserviti intereselor marilor proprietari.
Pri n hirotonie, se eliberau de starea de rumanie, ei ;;i urma;;ii lor, dar erau
obligati sa se rascumpere de la proprietarii de pamant sau sa ofere in
schimb alti rurnani ori bunuri materiale.
in' afara darilor catre domnie, preotii plateau anumite taxe ;;i catre
chiriarhul locului. In Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir se arata ca
mitropolitul primea de la fiecare preot anual 200 de aspri ca dajdie ;;i o
piele de v:ulpe sau de jder (probabil, episcopii sufragani primeau acelea~;i
contribup.i). In Transilvan.ia, fiecare preot ;;i fiecare parohie platea mitropolitului .
o taxa anuala. Cu ocazia vizitelor canonice in parohii, chiriarhii primeau
felurite daruri din partea preotilor ;;i a credincio;;ilor (panza, tesaturi, cereale,
miere, lumanari, bani, oi etc) .
Fiecare preot primea de la credincio;;i ofrande pentru slujbele savar;;ite,
fie in bani, fie in natura (zile de claca, cereale, casa parohiala etc).
Abaterile clerului, de orice natura ar i fost, erau judecate de protopop
sau de chiriarhul locului 9.i nu de dregatorii domne;;ti. Starep.i ;;i ierarhii
erau judecap., insa, de domni.
Un rol insemnat in viata bisericeasca de atunci avea:u protopopii, cate
wrnl sau chiar mai multi in fiecare judet. In Transilvania erau aproximativ 50.
Ei erau oamenii de incredere ai chiriarhului, pe care il ajutau in administrarea
eparhiei, recomandau candidati la hirotonie, intocmeau anchete in parohii,
judecau abaterile clerului in subordine, figurau ca martori in diferite acte
juridice.
In Transilvania, protopopii erau membrii de drep t ai soborului
234

Istoria Bisericii Ortodoxe Romiine

mare al Mitropoliei (din care faceau parte ;;i unii preop.), care se intrw1ea o data
pe an, avand in atributii alegerea rriitropolitului, a juratilor Mihopoliei,
precum ;;i diferite probleme administrative.
Notam cape atw1ci chiriarhii erau aceia care pronun}au sentin}e de
divor}uri, dadeau dispense de casatorie, pedepseau pe cei care traiau in
concubinaj. In Tara Romaneasca ;;i in Moldova, mitropoli}ii - uneori ;;i
episcopii - erau insarcina}i adesea de catre domni cu judecarea unor
procese civile sau penale, deci aveau atribu}ii judecatore;;ti foarte largi.
Din cercetarea pu}inelor marturii ale vremii ne putem face ;;i o
iinagine despre via}a religios-morala a preo}ilor romani de acum trei
veacuri. Faptul ca ei erau ale;;i de credincio;;i, din mijlocul lor, ;;i ca erau
recomanda}i la hirotonie nu atat pentru inva}atura lor, ci mai cu seama
p entru via}a lor aleasa, pentru insu;;irile lor suflete;;ti, este o marturie
indirecta ca ei traiau intru totul adevarurile pe care le propovaduiau. Unii
preo}i erau ctitori de laca;;uri sfinte, ca protopopii Jana i Nicolae, cu
osteneala ;;i cheltuiala carora s-a refacut biserica din Hunedoara in 1634,
sau protopopul loan Muntean din Tu;;tea, ctitorul bisericii din Ciula Mare
(jud. Hunedoara), in anul 1680. Numeroasele biserici, mai ales din parohiile
transilvane, erau ridicate din jertfele materiale ;;i munca manuala a
credincio;;ilor, dar fara indoiala din indenmul ;;i cu purtarea de grija a
preotilor.
Viata aleasa a preo}ilor de mir ;;i a calugarilor, ata;;ati pr.in atatea
legaturi de familie de satele lor, slujbele biserice;;ti din dwninici ;;i sarbatori,
cazaniile care se citeau acum, spovedaniile, hrarnurile marilor manastiri
care atrageau mii de inchinatori -, toate au avut o influenta covar;;itoare
asupra vie}ii duhovnice9ti a credincio;;ilor romani. Dar pe langa acestea,
secolul al XVII-lea ;;i inceputul celui urrriator au oferit credincio;;ilor ;;i alte
pilde lwninoase vrednice de urmat. Mitropoli}i ca Varlaam ;;i Dosoftei ai
Moldovei, Iosif de la Parto;; al Banatului, Antim Ivireanul al p.rii Romane;;ti,
dar ;;i atatia pushuci traitori mai ales in sihastriile din Subcarpai Moldovei,
multi socotiti de evlavia populara ca sfin}i - ale caror nu,rne le-am dat in
paginile anterioare ~ au fast pilde vii de aleasa via}a duhovniceasca. Sub
inraurirea acestora, ata}ia tineri ;;i tinere, din toate paturile sociale, :;;i-au
parasit familiile, luand jugul lui Hristos 1n manastfrile sau schiturile
existente atw1ci p e pamantul romanesc, la Athas ;;i in Tara Sfanta.

In Tara Romaneasca :;;i in Transilvania se cunosc 1n acest secol ;;i

cativa mucenici, care ;;i-au jertfit via}a pentru Hristos, intocmai ca martirii
daco-romaiu din Sci}ia Mica in _primele veacuri cre;;tine. De pilda, un tanar din
235

Mircea Pifcurariu

lstoria Bisericii Ortodoxe Romane

pa rple Olteniei, cu nt1rnele Joan, a fost martirizat de turci la Constantinopol

(Is tanbul), la 12 rnai 1662, deoarece n-a voit sa-9i lase credin}a cre9tina, fapt
pentru care Pah"iarhia ecuinenica 1-a trecut in acela9i an in randul sfin}ilor,
fiind cnnoscut in sinaxare sub numeie de loan Romanul sau Valahul.
Biserica Ortodoxa Romana a hotarat generalizarea cultului sau abia in anul
1955, fiind praznuit in fiecare an, in ziua mor}ii sale, 12 mai.
La 15 august 1714 domnitorul 'Constantin Brancoveanu al Tarii'
Romane9ti, impreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, $tefan, Radu i
i''>'fnte i, i cu sfetnicul sau Ienache Vacarescu, au fast decapita}i la Constantinopol, pentru ca au refuzat sa abjure credin}a cre9tina i sa treaca la religia
islamica. 0 eventuala trecere a lor la aceasta religie ar fi avut urmari
negative 9i asupra credincio9ilor romani, care ar fi fast sili}i sa le urmeze
exernplul, lucru ce ar fi zdruncinat din temelii intreaga via}a religiosmora la a poporului roman. Desigur, jertfa lor pentru credin}a a impresionat
ndanc pe contemporani, incat numele domnului-martir a intrat in cantecele
;; i baladele populare romane9ti. Canonizarea lor oficiala ca 9i a vrednicului
rn itropolit A nti111 Ivireanul, inecat in 1716, sub invinuirea de necredin}a
fa ta de puternica imparatie otomana s-'a facut, abia la 21-22 iunie 1992.
'
In ce prive9te Tran~ilvania, Sfantul'. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane
a Cilnonizat, in 1955, pe mitropoli}ii Ilie lorest i Sava Brancovici, ca
vrednici aparatori ai credin}ei ortodoxe, penhu care au suferit-inchisoare i
a u fast inlatura}i din scaun. In 1956 . a fast canonizat Iosif eel Nau,
m itropolitul Banatului (+1656). Mai tar ziu a fast canonizat Iosif Stoica,
cp iscopul Maramure:;mlui, pentru conv. gerile lui ortodoxe, iar an anul
2005 rnitropolitul Dosoftei al Moldovei .. intreaga via}a a celor men}iona}i
,1 ici a fast strabatuta ca un fir ro9u de iubirea fa}a de Dumnezeu, de semeni
i de }ara, de statomicie in dreapta credin}a; prin acestea ei au savar9it o
lucrare de innoire sau de rena9tere duhovniceasca in sufletele i in via}a
credincio9ilor romani. To}i cei' men}iona}i mai sus, ca i a ta tea mii de al}i
calugari, preo}i 9i credincio9i cu via}a in\bunata}ita, definesc spiritualitatea
romaneasca a veacului al XVII-lea.
0

Legaturi interortodoxe in secolul' al XVII-lea

Legiituri cu Bisericile de limbii greacii. Secolul al XVII-lea reprezinta

perioada de maxima intensitate a legat\lfilor interortodoxe. Acum a avut
lac Sinodul de la Ia9i, la care au participat reprezentantii celor trei mari
ramuri ale Ortodoxiei: greaca, slava ;;i rom ana, cand s-a aprobat Mifrturisirea
Ortodoxa a mitropolitului de n eam roman clrn Movila al Kievului. Legaturile

236

romanilor cu Bisericile grece9ti au sporit prin patriarhii, mitropolitii, profesorii, egumenii i calugarii greci veni}i in Tara Romaneasca 9i Moldova,
unii din ei sfar9indu-9i via}a pe pamantul romanesc, prin ca}iva ierarhi
greci care au pastor.it in Tara Romaneasca (Luca din Cipru i Grigore al
Ungrovlahiei, Ignatie Grecul la Ramnic) i prin arhiereii titulari greci
hirotoni}i pentru unele scaune episcopale de mult disparute, dar care traiau
intre romani; prin tipografiile grece;;ti infiin}ate la Ia;;i, Bucure9ti, Snagov,
Ramnic i Targovi;;te; prin Academiile grece;;ti de la Targovi9te, Ia9i 9i mai
ales cea de la Sf. Sava din Bucure9ti, la care au activat dascali greci, unii
dintre ei oam eni de inalta cultura, cu elevi greci i romani; prin ajutoarele
materiale acordate de domnii romani, mai ales sub forma inchinarii de
manastiri Locurilor Sfinte din Rasarit (cele patru Patriarhii apostolice,
manastirile de la Muntele Athas, Meteore, Sinai etc), prin platirea datoriilor
unor Patriarhii, ajtmse la saracie din cau za rnultor impozite impuse de
autoritatile otomane. Aceasta intensa activitate culturala 9i filantropica a
fast posibila datorita sprijinului statornic ;;i generos al domnilor romani,
dintre care men}ionam pe Vasile Lupu, Matei Basarab, $erban Cantacuzino
;;i mai ales pe Cons tantin Brancoveanu, sub care cultura greceasca a
cunoscut o remarcabila inflorire pe pamant romanesc.
De altfel, in9i9i patriarhii rasariteni, indeosebi cei din Constantinopol
considerau pe voievozii Tarii Romane9ti 9i ai Moldovei drept succesorii
legitirni ai impara}ilor bizantini i, ca atare, le acordau onorurile imperiale
d e altadata. Dupa obtirierea firmanului din partea Portii otomane, noul
dorrm era "uns" (miruit) de catre patriarhul ecumenic in catedrala din
Fanar, cu acela9i ceremonial care se aplica altadata impara}ilor Bizantului.
Acest lucru era relatat, intre al}ii, ;;i de marele umanist moldovean Di:mitrie
Cantemir in lucrarea sa Descriptio Moldaviae, el insu9i fiind martor ocular al
unor asemenea rniruiri, deoarece a trait in Constantinopol mai mult de
doua decenii. Dar tot Cantemir nota ca inainte vreme, cand }arile romane
aveau d reptul de a-9i alege singure domnitorul, acest ceremonial avea lac in
catecb:alele mitropolitane din Targovi9te sau Suceava. De altfel, ca 9i impara}ii
Bizanp.tlui, domnii Tar.ii Romane9ti 9i ai Moldovei aveau un lac de onoare
in naosul catedralei patriarhale din Fanar, alaturi de patriarh (iar sotiile lor
aveau unseal.in, mai inalt, in pronaos), fapt relatat i de izvoarele timpului.
Aceste lucruri var continua pana la inceputul secolului al XlX-lea:
Domnii romani, adevara}i protectori ai Ortodoxiei, au militat mereu
pentru pastrarea unita}ii cre9tine in toata perioada hfrcocra}iei. Datorita
patronajului lor economic, cultural ;;i spiritual, a~ezamintele biserice~ti de
limba greaca de pretutindeni au putut supraviejui, indeplinindu-9i misilmea

237

Istoria Bisericii Ortodoxe Romilne

Mircea Pifcurariu

lor in mijlocul credindo;;ilor. Nu mtfunplator patriarhul Dositei al Ierusalimului,

intr-o scrisoare din ianuarie 1699, il numea pe Constantin Brancoveanu
aparatorul credin}ei ortodoxe>i.

In acest secol domnii romani au reuit, in cateva randuri, sa impuna

alegerea ca patriarhi a un:or oameni de incredere, iar pe al}ii sa-i inlature, ;;i
anume pe aceia care nu au raspuns aii>teptarilor lor ;;i ale Bisericii, intocmai,
cum faceau bazileii bizantini.

.
- In cele ce urmeaza vom prezenta cateva aspecte ale legaturilor Bisericii
romaneti cu Bisericile ortodoxe surori de limba greaca.
Patriarhia ecumenica a co'ntinuat sa fie subvenFonata in toata aceasta
perioada de timp. Majoritatea carmuitorilor ei au venit in }arile romane;;ti
du pa ajutoare. Marele patriarh Ciril Lucaris le-a vizitat in cateva randuri, fie
in timp ce era ieromonah, fie ca patriarh al Alexandriei (1601 -1620), stand
la curtea lui Radu Mihnea al Tarii Romane;;ti, fastul sau coleg de studii de la
Vene}ia ;;i Padova, apoi in Moldova, la domnitorul $tefan Tom;;a, de la care a
p rim.it ajutoare. Ca patriarh ecumenic (1620-1638, cu intreruperi), n-a mai
venit in }arile romane, dar a pastrat legaturi cu ele prin scrisori. De o mare
insemnatate este scrisoarea sa din 2 septembrie 1629 catre principele
Transilvaniei Gabriel Bethlen, prin care respingea cu indignare propunerea
aces tuia de a-;;i da consim}amantul la trecerea romanilor transilvaneni la
cah in.ism.
Un capitol insemnat in istoria legaturilor romano-constantinopolitane
1-a constituit domnia lui Vasile Lupu al Moldovei, adevarat protector al
Palriarhiei. El a platit datoriile enorme ale acesteia, fapt pentru care patriarhul
Parten ie I eel Batran ;;i Sinodul sau au hotarat sa-i daruiasca moa;;tele .
Cuvioasei Paraschiva (a;;ezate in noua biserica Sf. Trei Ierarhi din Ia;;i). De altfel,
acest domn a reu;;it sa impuna pe scaunul patriarhal de Constantinopol pe
cativa ierarhi devota}i lui.
In a doua jumatate a secolului, au venit in }arile romane;;ti dupa
ajutoare patriarhii Atanasie Patellaros, care a stat ani in ;;ir in manastirile lui
Pau n vameul din lai i Sf. Nicolae din Galati (+1654 in Ucraina, trecut
in tre sfin}i, o parte din moate se pastreaza in catedrala din Galati); Partenie
l V Moghilalul, caruia i s-a incredin}at un timp, spre carmuire, Mitropolia
Proilaviei (Brailei) ;;i a murit in Bucureii>ti; Dionisie IV Seroglanul (Muselinul),
fast patriarh in cinci randuri (intre 1671-1694), ajuns la aceasta demnitate
cu sprijinul lui $erban Cantacuzino ;;i al lui Constantin Brancoveanu, la curtea
caruia a stat ani in ;;ir ;;i s-a stins din via}a la Targovi;;te (1696, ingropat in
catedrala mitropolitana de acolo); Jacob, care a calatorit in ambele }ari in mai
238

multe randUli, mort la Ia;;i (1700) ;;i. ingropat in biserica manastirii Golia. La
rugamintea patriarhului Calinic II, :Constantin Brancoveanu a refacut din
temelie biserica Sf. Nicolae din carti~rul Gala ta din Constantinopol.
Ca amanunt interesant poat~ i men}ionat aici ;;i faptul ca la inmormantarea domnitorului Constantin ,C antemir al Moldovei, in 1693, au slujit
patriarhii Iacob, fast ecumenic, Gherasim al Alexandriei ;;i Dositei al Ierusalimului, to}i trei veniti in lai sa sqlicite ajutoare.
Legatu1'ile cu Pat1'iarhia Ale'tandriei (aflata sub stapanire otomana)
s-au intarit prin mijlocirea lui Ciril Lucaris pe care 1-am amintit mai sus,
priinul patriarh al acestui scaun care a venit in tarile romane. In timpul
pastoririi sale s-au inchinat Alexandriei manastirile Staneti i Segarcea, in
Oltenia. lnva}atul patriarh Mitrofan :critopulos (1636-1639), autorul Marturisirii de credinta care-i poarta numele, a vizitat tarile romane ca ieromonah i
insojitor al lui Ciril Lucaris, apoi ca patriarh; i-a sfarit via ta in Targovite,
unde a fast ingropat. Urma;;ul sau, 'Nichifor Klarozanis, ales cu sprijinul lui
Vasile Lupu, ;;i-a aflat sfar;;itul la Ia;;i. Tot cu ajutorul acestui dornn a ajuns
patriarh Ioanichie Diodios, venit in ta~ile romane dupa ajutoare, pe cand era
ieromonah ;;i apoi patriarh.
In a doua jumatate a secolului, au venit personal dupa ajutoare, in
amandoua tarile, cei trei patriarhi care au pastorit acum: Paisie, Partenie
Prohoros ;;i Gherasim Paladas (1688-1710). Cel din urrna a venit in trei
randuri, avand stranse legaturi cu Constantin Brancoveanu ;;i cu familia
Cantemire;;tilor din Moldova. impteuna cu Hrisant al Ierusalimului au
slujit la inmonnantarea mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei ;;i au fast
de fa}a la inscaunarea urmaului sau Antim Ivireanul. Trebuie re}inut ca
din cei ;;apte patriarhi alexandrini qin acest secol, unul singur nu a venit
personal dupa ajutoare (Gherasirn Spartaliotis), dar i-a trim.is un delegat,
pe ieromonahul Ioanichie, viitor patriarh.
Tot atat de intense au fast i legaturile cu Patriarhia Ierusalimului.
Nevoile materiale in care se zbateau, asupririle din partea autorita}ilor
otomane, la care se adauga actiune~ iezui}ilor stabili}i in Tara Sfanta, au
deterrninat pe mulji patriarhi din Ierusalim sa vina in tarile romane dupa
ajutoare. Astfel, Teofan I (1608-1644), care a contribuit la reorganizarea
Bisericii ortodoxe ucrainene din rega;tul polon, in utma unirii de la Brest
din 1596, a venit in cat~va randuri in Moldova, tmde a primit inchinarea a
doua manasliri i a doua biserici. Cub~ stran;;i la noi, Teofan a rascurnparat
de la autorita}ile otomane biserica Na;;terii Donurnlui din Bethleem.
Peste ca}iva ani, Vasile Lupu :a platit toate datoriile Patriarhiei, care

239

f\.f ircea Nfrnrariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

se ridicau la suma enorma de 56.000 ' de florini. Datm;ita acestui ajutor

substantial, peste cateva decenii un ~lt patriarh de Ierusalim, Dositei,
d eclara ca de la caderea Cons'tantinopblului, nici w1 bazileu sau domnitor
n u a fa.cut atata bine scaunului patriarhal din Ierusalim. Dupa moartea lui
Teofan, Vasile Lupu a i'eu9it sa impurlii alegerea ca patriarh a lui Paisie,
egumen la Galata din Ia9i, hirotonit arll.iereu la Ia9i, care a revenit apoi iD
tarile iomaiie-'di.ipa ajti.tbai'e. Tot
'a]utorul lui Vas ile, Lupu a ajuns in
scaunul patriarhal Nectarie, care a primit alte danii romane9ti, folosite la
refa cerea a numeroase biserici din Tara Sfanta, precum 9i noi inchinari.
In anul 1669 a urcat pe' scaunul patriarhal din Ierusalim, tanarul
mitropolit al Cezareei Palestinei, Dos itei~ care a fost, timp de aproape patru
d ecenii, indrumatorul neobosit al actjvitatii cultural-teologice 1n limba
greaca 9i aparatorul insuflert al Ortoc;J.oxiei in fata atacurilor catolice 9i
p ro testante. A facut lungi calatorii in tarile romane, meat se poate spune ca
ad evarata sa re9edinta era la Bucure9ti '9i Ia9i 9i nicidecum la Ierusalim. A
p rimit inchinarea mai multor manastiii, din ambele tari. Cu ajutorul lui
~ie rban Cantacuzino, a refacut biserica .Sf. Mormant din Ierusalim 9i alte
biserici din Tara Sfanta. Tot cu bani romane9ti a lnfiintat 0 tipografie greceasca
1n manastirea Cetatuia din Ia9i, in care al imprimat mai multe carti teologice
d e aparare a Ortodoxiei impotriva actiunii prozelitiste a catolicilor 9i
p rotestantilor.
Alte car a tiparit la Bucure9ti upna9ul sau Hrisant Nottaras (17071731), care a fost ales pa triarh cu spdjinul lui Constantin Brancoveanu.
Calatorise . mult prin tarile romane, ca '. exarh al Sfantului Mormant 9i ca
i nsotitor
al patriarhului Dositei, unchiulI sau. Chiar in anul alegerii a sfintit
'
,
cti toria brancoveneasca din Bucure9ti, bjserica Sf. Gheorghe Nou, inchinata
a p oi Sfantului Mormant. Sub primul domn. fanariot din Tara Romaneasdi,
Nicolae Mavrocordat (1715-17169i1719-1730), aufostinchinate Ierusalimului
rn anastirea Comana 9i propria ctitorie a 1domnului, manastirea Vacare9ti de
langa Bucure9ti.
;
Darnicia romaneasca poate fi cu'.noscuta 9i din faptul ca 1n tezaurul
Sf. Mormant, ca 9i la manastirea Sf. Sava de Ianga Ierusalim, se gasesc 9i azi
nenumarate m anuscrise, carti, hrisoave domne9ti 9i vase liturgice d e provenienta romaneasca, aparnato are secolului al XVII-lea. Cu atatea man as tiri
inchinate, care a veau sute de mo9ii, ale caror venituri erau trimise in p arte
la Ierusalim, cu atatea danii in bani, ve9unte 9i obiecte liturgice, este d e la
sine inteles ca Pa triarhia a p u tut face fat.a multelor neajunsuri pricinuite de
a utorita}ile otornan e 9i de catolici, putand sa-9i mdeplineasca rnisiunea in

cu

240

.1

mijlocul credincio9ilor ei.

Ajutoarele romane9ti catre manastirile din Muntele Athas au continuat
in tot cursul secolului al XVII-lea, mai ales sub forma ,,mchinarii" unor
manastiri, schituri 9i biserici catre marile manastiri athonite, ajw1gandu-se
chiar la abuzuri 9i neoranduieli. Acum au fost inchinate - chiar d e ctitorii
lor - doua manastiri romane9ti catre marea biserica a Sfantului Munte, din
Karies (uncle i9i aveau re9edinta protosul 9i reprezentan}i.i celor 20 de manastiri
athonite), 9i anume Sf. Trei Ierarhi din Ia9i 9i Cotroceni din Bucure9i. Multe
mchinari a prirnit manastirea Va toped: Golia 9i Barboi din Ia9i, Precista din
Galati, Mera 1n Vrancea. Manastirii georgiene Iviron i-au fost inchinate
cateva manastiri din Tara Romaneasca: Radu Yoda din Bucure9ti, Bolintin,
Glavacioc, Stelea din Targovi9te. Catre Zografu, care a beneficiat in
permanen}a de ajutoarele domnilor romani, au fost mchinate biserica
Uspenia din Vaslui, manas tirile Dobrovat langa Ia9i 9i Capriana, dincolo de
Prut, cu o avere enorma ( 23 de mo9ii cu 50.000 ha). Inchinari rnai putine
s-au fa.cut catre Dohiariu, Cutlumu$, Xiropotam, Caracalu, Pantocrator, Sfantul
Pavel, Sfantul Pantelimon sau Rusicon, Esfigmen, iar celelalte au primit
ajutoare 1n bani. A9adar, in cursul acestui secol, toate manastirile a thonite sau bucurat de larga damicie romaneasca.
ln afara de manastirile de la Muntele Athos, s-au facut mchinari de
manastiri 9i danii in bani 9i altor aezaminte grece9ti din Rasarit. Man astirii
Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai ii fusese inchinata - mca d e la sfar9itul
secolului al XVI-lea - manastirea Sfintii Arhangheli din Ia9i, careia i-a
urmat b iserica Sf. Paraschiva tot din Ia9i, rectitorita de marele vornic N estor
Ureche, apoi rnanastirea Sf. Ecaterina din Bucure9ti.
Alte ctitorii romane9ti erau mchinate manastirilor din Grecia continentala, de la Meteore (Golgota-Dambovita), Dusicon, langa Tricala (NucetDambovi}a), din Rumelia (Dancu din Ia9i $i Mavromol din Galati), din ora9ul
Ianina (sau Ioanina) 9i linprejurimi (Babeni-Buzau, Dedule9ti~Buzau, Sf.
loan eel Mare 9i Sarindar din Bucure9ti), din Tesalonic (Sf. loan din Foc9ani),
din Insu la Halki (Aron Yoda din Ia9i) . Manastirea Sf.Lavra din Peloponez
a fost zidita cu ajutorul lui Vasile Lupu, iar mani1stirea Sf. Ioan din insula
Patmos a p rimit subven}ii din partea mai multor domni munteni 9i
moldoveni.
Prin aceste inchinari 9i ajutoare materiale, manastii:ile de la Athos,
din Grecia 9i din Orientul Apropiat, au putut sa se dezvolte 9i sa progreseze
din punct de vedere bisericesc $i cultural. De multe ori, ajutorul romanesc a
salvat insa9i existen}a lor, in fa ta permanentelor neajunsuri provocate de
stapanirea otomana.

241

Istoria Bisericii Ortodoxe Romnne

Mircea Piicurariu

In illcheierea acestor consideratii, socotim ca trebuie consacrat un

subcapitol pentru a prez.enta cultura greacii fn tiirile romane in cursul
acestui secol. Tarile romane9ti extracarpatice au fast nu numai locuri in care
9i-au gasit adapost 9i sprijin material atap.a patriarhi 9i al}i ierarhi greci de
pretutindeni, ci :;;i centrele - unice in lumea ortodoxa de atunci - ill care
s-a putut dezvblta cultura greaca, domnii romani fiind singurii protectori ai
J:nvatatifor greci. Trecand peste poemele lui Mihai Stavrinos :;;i Gheorghe
Palamed, inchinate lui Mihai Viteazul, reamintim pe mitropolitul Luca al
Ungrovlahiei, originar din insula Cipru, care a copiat mai multe manuscrise
grcce:;;ti, illdeosebi Evangheliar~. Un alt carturar grec, mitropolitul titular
J\fo tei al Mirelor, fost ani in :;;ir egumen la Dealu, eel mai de seama caligraf :;;i
miniaturist grec al timpului, autor de lucrari aghiografice (Slujba Sf Grigorie
Oecapolitul de la Bistrita), dar :;;i de scurte lucrari istorice in proza :;;i versuri,
in care prezinta evenimentele petrecute in Tara Romaneasca in primele
d oua decenii ale secolului al XVII-lea.
In timpul dornniei lui Matei Basarab, la 1646 s-a infiin}at o schola
graeca et latina la Targovi:;;te, de catre umani:;;tii greci Panteleimon Ligaridis
(viitorul mitropolit Paisie de Gaza) :;;i Ignatie Petritzis, amandoi din insula
Hios. Colegiul infiin}at de Vasile Lupu Ia Ia:;;i, ill 1640, cu profesori de la
Kiev, a trecut curand in mana unor profesori greci, falosind de acum
inainte limba greaca in locul celei latine. Intre dascalii greci, aflati la Ia:;;i ill
a d oua jumatate a secolului, menFonam pe Nicolae Karameus din Ianina,
Teodor Trapezuntiul, dar mai ales pe Ieremia Cacavelas din Creta, cu studii la
Londra, Leipzig :;;i Viena, care a tradus ill romane:;;te o Talcuire a Sfintei
Liturghii (Ia:;;i, 1697). In 1714 ColegiUl de la Ia:;;i s-a transformat in Academie.
Academia greceasca de la rnanastirea Sf. Sava din Bucure:;;ti se pare
ca s-a infiintat in 1679, dar a fast reorganizata de Constantin Brancoveanu. Ea
corespundea cu 0 facultate de filosofie :;;i litere din cadrul tmiversitarlor
apusen e. Printre dascalii ei s-au numarat Sevastos Kimenitis din Trapezunt,
fost rector al marei :;;coli din Constantinopol, Joan Cariofil, teolog :;;i filosof,
autorul imor lucrari teologice, Marcu Porfiropol din Cipru, Gheorghe Maiota,
profesor :;;i predicator, cu studii in Italia, Gheorhe Hrisogon, care a tradus
Dogmatica Sf Joan Damaschinul in greaca populara, Panaiot Sinopeus :;;i al}ii.
In timpul lui Brancoveanu au trait ill Jara Romaneasca o seam.a de ierarhi
greci, precurn :;;i alti inva}a}i, ca Joan Ierotei Comnen, m edic, scriitor 9i
ganditor, promovat mitropolit al Dristrei, Joan Avramios, predicatorul cur}ii,
monahul Mitrofan Gregoras, Ga/action Vidali, care au gasit aici teren propice
pentru desfa:;;urarea activita}ii lor.

242

La rugamintea patriarhului Dositei al Ierusalirnului, ieromonahul

:M;itrofan, viitorul episcop de Hu:;;i :;;i Buzau, a pus bazele unei tipografii
grece9ti la manastirea Ceta}uia de: langa Ia:;;i, cu ajutorul lui Duca Vada,
aceasta fiind a doua tipografie greceasca in Rasarit, dupa cea infiintata de
Ciril Lucaris la Constantinopol. Aici au vazut lumina tiparului: lntampinare
contra primatului papei a lui Nectarie '. al Ierusalimului (1682), Dialogul fmpotriva
ereziilor a lui Simeon al Tesalonicul~i :;;i Explicarea Sfintei Liturghii a lui Marcu
Eugenicul al Efesului (1683), Cuvant, fmpotriva hotararii Sinodului de la Florenfa,
al teologului loan Eugenicul, fratele lui Marcu (1694), Tomul fmpadirii
(1692-1694) :;;i Tomul dragostei asup1'.a latinilor (1698), ambele reunind scrierile
mai multor teologi greci_ despre p~imatul papal, Filioque :;;i alte probleme
controversa te.
Paralel cu tipografia din Ia:;;i, in timpul lui Constantin Brancoveanu
:;;i cu illdrumarea statornica a lui Ahtim Ivireanul, s-au infiintat patru sectii
grece:;;ti pe langa tipografiile din B'.ucure:;;ti, Snagov, Rarnnic :?i Targovi:;;te,
in care au fast imprimate peste 30 de car}i in limba greaca - liturgice,
teologice-polemice sau cuvantari -, din care am amintit o parte la capitolul
consacrat mitropolitului Antim Ivireanul. Cele mai rnulte car}i grece:;;ti
aparnte in Tara Romaneasca precizad ca s-au tipant cu cheltuiala lui Constantin
Brancoveanu, pentru a fi imparti.t~ ill dar credincio:;;ilor. Rezulta deci ca
cultura greaca a gasit largi posibilita}i de afirrnare in tarile romane, prin
:;;colile :;;i tipografiile infiintate aici, prin sprijinul acordat carturarilor greci
:;;i elevilor acestora. Ajutoarele mat~riale :;;i activitatile culturale men}ionate
mai sus confirma din nou faptul ca 1}arile romane au reprezentat cu adevarat
Bizan}ul de dupa Bizan}.

I
i

Legi:ituri cu alte Biserici ortodoxe. In afara de legaturile cu lumea

greceasca, pentru secolul al XVII-le:a putem semnala :;;i nurneroase legaturi
cu Bisericile ortodoxe de limba aq:1ba, georgiana $i slava (bulgara, sarba,
ucraineana i rusa).
Patriarhia de lhnba araba a Antiohiei, cu sediul in Darnasc, a fast
ajutata de tarile romane in mai multe randuri. Cel mai de seama patriarh
din secolul al XVII-lea a fast MaJarie III Zaiin (1647-1672). Din cauza
greuta}ilor materiale in care se zbatf, a }ara sa, ocupata ill anul 1517 de tu1'ci,
a pornit intr-o lunga calatorie in Jara Romaneasca, Moldova, Ucraina :;;i
Rusia, pentru a strange ajutoare. Din cei :;;apte ani de calatorie (1652-1659),
pahu i-a petrecut printre romani. pin fericire, fiul $i msotitorul sau, arhidiaconul Pavel din A lep, a lasat q descriere detaliata a calatoriei in cele
243

Jvlircea Pacurariu

patru tari ortodoxe, - in limba araba --,--, de un interes exceptional penhu

romani, deoarece prezinta, amanunte interesante despre starile politice din
cele doua tari, cu aspecte din viata politica, sociala, economica i bisericea:sca,
cu descrierea a zed de biserici i manastiri pe care le-au vizitat. Tot arhicliaconul Pavel a scris o Istorie a voievodului Vasile Lupu al Moldovei i a
rnzboaielor sale, iar patri<uhul lnSUi a tradus ln lirnba araba un Letopiset al
Tnrii Ron1aneti (Istorii i tiri pe scurt despre domnii Tiirii Romaneti), dupa o
'.
versiune greaca.
Unul dintre unnaii sai, patriarhul Atanasie III Dabbas, dupa ce a
pierdut scaunul, a petrecut vreo patru ani la Bucure;;ti, uncle a scris o Istorie
a patriarhilor de Antiohia, tradusa 1n greaca populara pentru domnul Constantin
Brancoveanu. La rugamintea sa, domnul roman 1-a mcredintat pe ieromonahul
Antim Ivireanul sa tipareasca cele doua carti greco-arabe pe care le-am
mentionat 1n alt loc: un Liturghier (Snagov 1701) ;;i un Ceaslov (Bucure;;ti
1702). Canel a parasit Tara Romaneasca, Constantin Brancoveanu a daruit
pa hiarhului antiohian instalatia tipografica cu caractere arabe. Fiind instalata
la Alep; a imprirnat mai multe carti de ~lujba ;;i de mvatatura, tot 1n limba
araba (de pilda, Psnltirea, cu stema Tarii Romane;;ti ;;i cu o prefata dedicata lui
Brancoveanu, Mifrgiiritarele Sfantului loan;Gura de Aur ;;i altele). Mentionam
$i faptul ca patriarhul Atanasie a tradus m lirnba araba lucrarea lui Dirnitrie
Cantemir Divanul sau Giilceava fnteleptuhli cu lumea (tiparita la Iai 1n 1698).
Iviai multe carti grece;;ti irnprimate 1n t,arile romane - ca ;;i Miirturisirea
Ortodoxii a lui Petru Movila - au fost traquse ;;i 1n limba araba. Manuscrisele
lor se pastreaza pana azi in marile biblioteci din Siria, Liban ;;i Iordania.
Am aratat ;;i in alt loc ca Georgia (sau Iviria), a dat romanilor pe
marele mitropolit Antim Ivireanul. Ac~ivand mtre romani, nu ;;i-a uitat
conaFonalii. De aceea, la rugamintea sa; Constantin Brancoveanu a trimis
in Georgia pe me;;terul tipograf Mihail $tefan cu ucenicii sa.i. Cu ajutorul
regelui Vahtang VI au tiparit la Tbilisi mai multe carti de slujba 1n limba
georgiana. Prin anul 1712 Mihail $tefan a plecat in Olanda, unde is-au pierdut
urmele, iar ucenicii sai georgieni i-au c6ntinuat activitatea mai multi ani,
tiparind carti biserice:;;ti :;;i laice.
Ajutorul dornnilor romani s-a revarsat i asupra unor a;;ezaminte
biserice:;;ti din Bulgaria, aflata sub stapanire .otomana mca din ultirnul
d eceniu al secolului al XIV-lea. Matei Basarab, ctitorul atator biserici i
m anastiri din tarn sa, a zidit doua biserici pe pamantul Bulgariei de azi, una
la Vidin, alta la Svitov, amandoua pastrand chipul sau ;;i al doamnei Elina, pe
peretele ctitorilo~. In a doua jumatate a secolului, Grigorie Ghica, domnul
Tarii Romane;;ti, a zidit o biserica pe seairi.~ Mitropoliei dinDristra (Silistra de
244

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

azi). Domnii romaru au ajutat ;;i bisericile din Arbii.nai, in apropiere de Tarnovo,
mtr-una din ele fiind ingropat unul din fiii lui Constantin Brancoveanu.
Acest domnitor a ajutat ;;i Episcopia din Cerven, in apropiere de ora:;;ul Russe.
Din Bulgaria a venit 1n Tara Romaneasca Ignatie Sarbul, fost preot
de mir la Nicopole, de tmde prietenul sau Matei Basarab 1-a ridicat in scamml
de la Ramnic, apoi in eel mitropolitan.
Legaturi stranse au existat 9i cu Biserica Ortodoxii Sarbii . De pilda,
unii vladici sarbi, 1n drumurile lor spre Rusi.a sau Locurile Sfinte, faceau
lungi popasuri la Targovi9te sau la Ia;;i (patriarhii de Ipek Gavril Raici, in
anul 1653, originar din localitatea Stari Vlah, 9i Maxim in anul 1661 ~ a.) . k
anul 1663 a fost hirotonit la Targovi;;te, de catre mitropolitul $tefan, arhimandritul Simion Kordici, ca episcop de Svidni}a, in Croatia, iar peste cateva
luni Gavril Miakici, hirotonit la Ia:;;i, de catre mitropolitul Sava, tot ca episcop
pentru Croatia. Matei Basarab, Vasile Lupu, ca :;;i Constantin Brancoveanu
mai tarziu, au acordat ajutoare unor manastiri sarbe;;ti: Cruedol, Rakovifa,
Mileevo, Hopovo, apoi Trcbinje din Hertegovina, Lipovina din Croatia,
Sopociani, Studenifa in Macedonia ~i altele.
0 serie de manuscrise, precum ;;i carti slavone de provenienta roman easca, au fost folosite in manastirile ;;i bisericile bulgare :;;i sarbe:;;ti. Este
semnificativ amanuntul ca in predoslovia Psaltirii slavone de la Govora, din
anul 1637, se preciza ca era destinata 9i altor neamuri, inrudite cu noi
d'u pa credinta ... :;;i cu deoasebire bulgarilor, sarbilor, ungrovlahilor, moldovlahilor 9i celorlalti.
in ce prive;;te legaturile bisericeti ale romanilor din Banat, Arad 9i
Bihor cu B1serica sarba, se poate afirma ca msa;;i istoria Bisericii romane9ti
din aceste locuri- pe care am prezentat-o 1n alt loc - nu este altceva decat
o istorie a legaturilor biserice;;ti romano-sarbe. Ierarhii ortodoc;;i de la
Ienopole, Lipova, Timi:;;oara ;;i Caransebe;;, in multe cazuri de neam sarb,
igi intindeau obladuirea duhovniceasca ;;i asupra romanilor ortodoc9i, care
formau majoritatea populatiei din aceste zone.
in acest secol s-au intarit legaturile cu Bisericile ucraineanii ;;i rusii.
Insa:;;i pastoria lui Petru Movila ca mitropolit la Kiev constituie eel mai
important capitol din istoria legaturilor biserice:;;ti ale romanilor cu acest
stravechi centru bisericesc de pe malurile Niprului.
Am relatat ;;i in alta parte ca tipografiile lui Matei Basarab de la
Campulung, Govora i Targovite sa!-1 cea a lui Vasile Lupu de la la9i, au
fost daruite sau cumparate de la Kiev, de uncle au venit 9i cativa me:;;teri
tipografi care au pregatit apoi ucenici romaru. Mai tarziu, patriarhul Ioachim
al Moscovei a trimis o tipamita rnitropolitului Dosoftei al Moldovei. in
245

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

lviircea Piicurariu

schimb, Miron Bamovschi al Moldovei (1626-1629) a sprijinit infiintarea

tipografiei di.i-i Lvov $i a subventionat imprimarea a doua carti de slujba in
limba slava, pea caror pagini a fast reprodusa 9i stema Moldovei. in anul
1640, cand Vasile Lupu a pus bazele Colegiului de la Ia9i, tot Petru Movila
i-a trimis un grup de profesori, in frunte cu ieromonahul Sofronie Pocia}ki
numit, in acela9i timp, egumen al manastirii i;;i apoi conducator al tipografiei.
In anul 1642, la Sinodul de la Iai;;i, care a cercetat Marturisirea Ortodoxa, a~
fost trimii;;i i;;i trei reprezentan}i ai Bisericii pe care o pastorea autorul carji.i.
Am prezentat in alt loc lucrarile teologice traduse din slavo-rusa
(Evanghelia fnvafatoare de la G6vora i;;i Cheia fnfelesului de la Bucurei;;ti),
precum i;;i lucrarile patristice traduse din grece9te in slavo-rusa de mitropolitul
Dosoftei al Moldovei aflat in exil la Jolkiew.
Domnii romani au contribuit la zidirea unor laca9uri de inchinare
pentru credincio9ii ucraineni afla}i sub stapanirea Poloniei catolice. Biserica
Adormireq Maicii Domnului din Lvov - ridicata cu ajutorul Movile9tilor $i a
lui . Miron Voda Bamovschi - era cunoscuta sub numele de biserica
moldoveneasca. Vasile Lupu a refacut din temelie biserica cu hl;amul Sf
Pnraschiva din Lvov. Numeroase alte biserici au fost ajutate de unii domni,
dregatori i credincio9i romani, ca bisericile Sf Onufrie din Lvov $i din
Stanislawow, manastirile Uniev $i Ogornifki, cateva manastiri ajutate de
fornilia Movile9tilor: Zadovskaia, Hustinski, Buczacz, Krecovski, iar rnitropolitul
Petru Movila a ctitorit biserica cu hramul Sf. loan eel Nau la rno9ia sa
Rubiejovka. Maria, fiica lui Vasile Lupu, casatorita cu nobilul lituan Ja:.ri.usz
Radziwill, a ctitorit o biserica din lemn, in satul Keidani, Ianga Villnius, iar
prin testamentul ei a lasat aproape 600.000 de galbeni pentru ajutorarea unor
manastiri ortodoxe din Ucraina. Manastirea Maniava (sau Schitul Mare) a
fast ridicata cu ajutorul doamnei Elisabeta, so}ia lu.i Ieremia Movila, dar mai
ales cu al fiicei lor Maria Pototki, care i-a, inchinat Sucevi}a, ctitoria familiei,
cu toate mo9iile ei, meats-a sus}inut peste o suta de ani din ven.iturile ei, la
cares-au adaugat $i daniile altor domni i boieri moldoveni.
in felul acesta, alaturi de rnitropolitul Petru Movila, domnii rnoldoveni
au adus un apart pretios la rena9terea culturala-bisericeasca a ucrainenilor
ortodoq;i din regatul pol.on catolic.
Domnii romani au venH $i in sprijinul .credincio9ilor carpato-rui
din eparhia Muncaciului. Fostul egumen de la Tismana, Serghie, a fost
. numit episcop de Muncaci, la recomandarea lui Mihai Viteazul (1600). Unii
vladici erau trimi9i din Moldova sau hirotoni}i de mitropolitul de aici.
Constantin $erban Basarab al Tarii Romanei;;ti (1654-1658), dupa ce a pierdut

246

scaunul domnesc, a pribegit i;;i prin Muncaci, unde a ctitorit o biserica du1
piatra la rnanastirea Sf. Nicolae din:apropiere.
in acest secol apar in izv0arele istorice numele primilor ierarhi,
calugari $i preoF romani, cark $i-au indreptat paii spre Rusia
pravoslavnica. De pilda, Varlaam ~l Moldovei, pe cand era egurnen la Secu,
a fost trirnis la Moscova sa aduca ~coane pentru manastirea Dragomima $i
pentru doua biserici ctitorite de Miron Bamovschi. Mitropolitul Ghedeon al
Moldovei a fost trimis la Moscova de catre domnitorul Gheorghe $tefan, ca
sa incheie 0 alianta cu tarul Alexei Mihailovici Romanov. Din Tara
Romaneasca a calatorit prin Rusia egurnenul Varlaam de la Cozia, viitorul
episcop de Ramnic, apoi mitropolit al tarii. In schirnb, nurneroi calugari $i
pelerini ru;;i se opreau $i in ta.rile romane. Al}ii veneau cu misiuni
diplomatice, cum a fost Arsenie $uhanov, staretul manastirii Sf. Serghie,
trimis la Vasile Lupu $i Matei Basarab.
Tot in cursul acestui secol ~unt cunoscu}i primii ierarhi i calugari
din Transilvania $i Banat plecati dpa ajutoare in Rusia, data fiind situatia
financiara precara, precum i;;i statuh1l de tolerata pe care o avea Biserica
de aici. intre ei s-au numarat mitropoli}ii Longhin Brancovici din Ienopole,
Ilie Iorest, fast la Alba Iulia, Sofro'nie de la Lipova, Teodosie de la Varet
(ramas in Rusia, uncle a ajuns m~tropolit de Belogorie $i Oboiana) ;;i, ill
sfar;;it, 5'1>7a Bfancovici.
La inceputul secolului al XVIII - lea, Rusia }arului Pehu eel Mare,
aflata in plina ascensiune politica, a inceput sa preia treptat rolul de
ocrotitc:iare a tarilor ortodoxe aflate sub domina}ie otomana, de}inut pana
a,tunci, in exclusivitate, de Tara Rornaneasca $i Moldova.
I

--

I'd ircea Pifcurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romiine

i -

D. Viata bisericeasdi 1n1secolul al XVIII-lea

Regimul fanariot
.
I
Anii 1711 in Moldova 9i 1716 m Tara Romaneasca au deschis 0 noua
pagina in istoria celor doua tari romane extracarpatice prin instaurarea a;;a-;nurnitului regim fanaricit sau turco-fan~riot. Autorita}ile otomane, nemai~
avand mcredere ID domnii romani (rri.'Iai ales dupa trecerea lui Dimitrie
Cantemir de partea ru;;ilor, in 1711), au 1;mrnit la carma celor doua }ari greci
din cartierul Fanar din Istanbul, a'l carui centru il forma Patriarhia ecutnenica.
Dupa nmnele aceshli cartier, noii domni ai }arilor romane s-au numit
fanarioti.
1
De fapt, domnii fanarioti erau ni~te simpli guvernatori 9i executanti
credincio9i ai dispozi}iilor Por}ii, avand o dubla misiune: de a mentine tarile
romane sub domina}ie otomana 9i de a le integra cat mai mult in sistemul
economic turcesc, pentru a asigura aprbvizionarea Por}ii 9i a trupelor de
ieniceri cu cele necesare. Totu9i, tarile ~omane 9i-~u pastrat in continuare
autonomia interna; ele n-au fast ocupate de turci, nici transformate in
pa;;alacuri, a~;;a cum s-a mtamplat cu secole in urma, cu tarile balcanice 9i cu
Ungaria.
Sub raport politic, social, economic,' cultural 9i bisericesc, regimul
fanariot a fost 0 perioada de mari oprima~ 9i suferinte penhu poporul roman.
lJn ele teritorii apar}inatoare pana alunci Tarii Romane;;ti 9i Moldovei au ajuns
il1 staparurea Imperiului habsburgic ;;i a Rusiei tariste. Domnii se schimbau
mereu, media tmei domnii fiind foarte scurta; in Tara Romaneasca au fast 40
d e dornni, iar in Moldova 36, la care se ~dauga 9i cateva ocupa}ii ruse9ti 9i
a ustriece. De fapt, tnalta Poarta stabilise durata unei domnii la trei ani.
Odata cu domnii veneau o serie d e favoriti, dornici de imbogatire. M11lti
dintre -ei au ramas definitiv in tarile ron\ane. Prin domni ;;i prin cei veniji
odata cu ei se facea tot mai simtita influe~ta greceasca in toate sectoarele de
activitate (administratie, Biserica, 9coala :etc). Greaca era considerata limba
culta, fiind folosita in Biserica, in 9coala, societate.
Se in}elege ca in cursul putinilor; ani de 9edere in scaun - uneori
chiar numai cateva luni - donmii fanarioti jefuiau tara, pe de 0 parte,
p entru a plati darile impuse de turci, iar 'p e de al ta parte, pentru a-;;i achita
datoriile contractate la ocuparea scaunului domnesc 9i de a aduna banii
n ecesari ca sa poata ocupa din nou domnia, in cazul unei maziliri. Pentru
rezolvarea crizei economice prin care h:~cea Imperiul otoman, se sporesc
1

tr

obligap_ile }arilor ram.fine. Tributul sau haraciul a crescut in mod neobi;;rtuit.

Cu mult mai apasatoare erau darurile sau sumele de bani cu care se curnparau
scaunele domne;;ti, scoase la adevarata licitatie,
obtinerea
lor fiind in functie
,
,
,
de numarul pungilor care erau oferite inal}ilor dregatori turci. La objinerea
dornniei se platea o suma de bani numita mucarer (era ;;i un mucarer mic,
care se platea in fiecare an) . Darurile sau pe9che9urile au crescut foarte
mult. La acestea se adaugau obliga}iile _in natura, care oscilau dupa nevoile
Por}ii (grane, faina, oi, cai, unt, miere etc) . Acastea trebuiau transportate,
daca era nevoie, cu rnunca a mii de oameni ;;i animale (alte transporturi se
efectuau ID timp de razboi). Se intelege ca exploatarea cea mai crunta o
indurau masele }iirane;;ti. Asuprirea nerniloasa ;;i fiscalitatea excesiva a
dornina}iei otomane exercitata prin dregatorii sai, domnii fanarioti, explica
lupta romanilor pentru inlocuirea fanariotilor cu domni pamanteni, lucru
ce s-a petrecut abia in anul 1821, in urma revolu}iei cu caracter national ;;i
social, condusa de Tudor Vladimirescu.
Sub raport bisericesc, constatam ca in Tara Romaneasdi regimul
fanariot se inaugureaza odata cu uciderea mitropolitului Antim Ivireanul,
din ordinul lui Nicolae Mavrocordat, primul domn strain. Scaunele vladice;;ti
din Tara Romaneasca au fost ocupate in mai multe randuri de ierarhi greci,
de;;i, in multe cazuri, cu in}elegere fa ta de poporul roman. k . tot cursul
regimului fanariot scawrnl mitropolitan al Ungrovlahiei a fost ocupat de 12
ierarhi, dintre care 6 greci ;;i 6 romani, la Ranmic de 2 greci, iar la Buzau,
din 11 episcopi 5 au fost greci. In Moldova situatia era cu mult mai buna, .
neacceptandu-se d ecat doi greci, in urma unor presiuni indelungate. In
schimb, constatam un apt demn de men}ionat ;;i anume, ca ierarhii nu mai
erau schimbati dupa bunul plac al domnilor, ca in secolele anterioare, ci
ramaneau ID scaun pana la moarte sau se retrageau spre sar9itul vie}ii._
Mai constatam ca sub fanarioti - mai ales in Tara Romaneasca- se
stabilesc la noi numero;;i arhierei titulari, precum ;;i calugari de neam grec.
Arhiereii titulari sau onorifici de}ineau fitlurile unor foste scaune mitropolitane sau episcopale, aflate acum sub stapanire otomana 9i care, de fapt,
nu mai existau de mult timp. In tarile romane ei traiau pe langa mitropolii
sau episcopii, ori ca egumeni ai unor manastiri inchinate.
Se mentine 9i acum numarul ridicat al manastirilor inchinate,
veniturile lor fiind trimise la Locurile Sfinte. Se IDtelege ca 9i egumenii lor
erau tot de n eam grec, oameni care se ingrijeau numai de interesele lor 9i
ale Locurilor Sfinte, la.sand de multe ori laca9urile respective n eingrijite. In
multe din ele incepe folosirea limbii grece;;ti la slujbe.

248

249

i\!Iircea Pncurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romfine

De o atentie
a domnilor fanarioti
'
, fata
, de Biserica romaneasca din
Transilvania, a;;a cum se constata in secolele anterioare, nu se mai poate
vorbi acwn, ci doar de un ajutoii - destul de slab, de altfel - dat credincio;;ilor
transilvaneni de ierarhii celor doua taxi.
MenJionam ca in pedoada de care ne ocupam pu}inii credincio;;i
apar}inatori altar Biserici cre;;tine: romano-catolici (polonezi, maghiari, sa;;i,
ciangai} sau armeni stabili}i in Moldova, in nwnar infirn in Tara Romaneasc'a
au avut propria lor organizare bisericeasca 9i laca9urile lor de cult, putand
sa-;;i manifeste netulburati sentimentele lor religioase. Evreii stabilip. mai
ales J:n targurile moldovene i;;i rracticau nestingheriti religia lor mozaica.
Mitropolia Ungrovlahiei
Dintre urma;;ii lui Antim Ivireanul menp.onam pe Daniil (1719-1731),
p romovat din scaunul episcopal de la Buzau. El a restaurat 9i a J:mpodobit
c u picturi cateva laca;;uri de inchinare: manastirea Aninoasa, in partile
Muscelullli, uncle a fast egumen, paraclisul Mitropoliei, biserica zisa cu sfinp
sa u cu sibile din Bucure;;ti, iar 1mpreuna cu fiica unui preot a ctitorit biserica
Vergu, tot in Bucure;;ti. Sub el s-au tiparit peste zece carti de slujba in
rorn ane;;te, unele in mai multe edijii. Alte cateva carti de slujba, precum ;;i
un Chiriacodromion (1732), avand la baza Cazania lui Varlaam, au vazut
lurn.ina tiparului sub urma;;ul sau,, ~tefan II (1732-1738), fast ;;i el episcop
d e Buzau.
Un spa}iu mai larg frebuie rezervat rnihopolitului Neofit Cretanul
(1738-1753), grec originar din insula Creta, fast mitrop olit titular de Mira
Lich.iei, ridicat in scaunul Ungrovlahiei la starnintele dornnitorului Constantin
Mavrocordat. Om cu o frumoasa cultura, a continuat activitatea editoriala,
tiparind peste 30 de carti romane;;ti, aproape toate de slujba, unele in mai
~Tmlte editii, dar ;;i traduceri din literatura patristica sau alte lucran teologice.
In tre cele din urma se pot cohsemna: !ntrebilri bogosloveti (tradusa dupa Sf.
Atanasie eel Mare ;;i altii, 1741), Margaritarele Sfantului loari Gura de Aur
(tiparite pentru a doua oara in romane;;te, 1746), Cazaniile predicatorului
grec Ilie Miniat (prima edijie romaneasca, 1742), Pravoslavnica MiJ.rturisire a
lui Petru Movila (1745) ;;i altele. A acordat o atenFe deosebita ;;colilor. El
!nsu;;i a intemeiat o ;;coala in mediul rural, la Patroaia (jud. Darnbovita) in
1746, in care inva}au carte gratuit copiii taranilor ;;i care a funcFonat pana
in jurul anului 1774. Pe plan social a luat parte la divanul domnesc care a
h otarat - in cadrul refarmelor initiate de Constantin Mavrocordat dezlegarea taranilor de glie, prin desfiintarea rumaruei. A protestat fa}a de
abu zurile unor domni fanarioti. Merita sa fie reimut ;;i amanuntul ca in anii

250

1146 9i 1747 face doua vizite cano~ice in eparhia sa ;;i o parte din eparhia
Ramnicului, cercetand o serie de biserici parohiale 9i manastiri. Cu aces t
prilej mitropolitul a scris ;;i interes~nte 1nsemnari de calatorie in grece;; le,
care cuprind o serie de date istoric~, geografice ;;i etnografice, cu pisanii ;;i
inscrip}ii copiate de el insu9i. Toate :aceste aspecte ale activitatii sale fac din
el o figura reprezentativa a ierarhieirmuntene din secolul al XVIII-lea.
In a doua jwnatate a secolului s-a irnpus prin activitatea sa indelungata
mitropolitul Grigorie II (1760-1787), un roman, fast egumen la manastirea
Coltea din Bucure;;ti, apoi rnitropolit titular pentru scaunul din Mira Lichiei.
Ca ;;i inainta;;ii sai, a acordat o mar~ atentie activitatii editoriale, suportand
cheltuielile de tipar la multe carti s~u chiar ajutand la traducerea unora din
ele. S-au tiparit sub el aproxirnativ 40 de carti de slujba in romane;;te, unele
in mai multe edipi. Au vazut lwnina tiparului ;;i unele traduceri din literatura
patristica ;;i postpatristica: VoroaviJ. ~e fntrebiJ.ri ~i raspunsuri a Sf. Simian al
Tesalonicului, Omiliile Sfantului Macarie Egipteanul, Cazania (o noua edipe a
Chiriacodromionului din 1732), apoi 9-oua din lucrarile lui Antim Ivireanul:
!nvatiftura bisericeasciJ. ;;i Capete de ponmciJ.. Se adauga la aces tea ;;i cateva carp
in secpa greceasca a tipografiei rnih:opolitane, sub indrumarea patriarhului
Efrem al Ierusalimului.
Mitropolitul 1-a asistat pe domnitorul Alexandru Ipsilanti in acpwUle
sale de infiintare a lmor ;;coli ;;i de reorganizare a celor existente (inclusiv a
;;colii superioare de la Sf. Sava do/ Bucure;;ti). Mentiona~n apoi ca este
ctitorul a doua biserici din Bucure;;ti,: Oborul Vechi ;;i Sf. Nicolae Vladica.
Ca mitropolit a indeplinit ;;i un insemnat rol politic in cursul razboiului
ruso-turc din 1768-1774. Astfel, in r1770-1771 a fast trimis la Petersburg,
1ntr--o delega}ie de clerici ;;i boieri qin amandoua Principatele, ca sa ceara
spriJ. inul tarinei
Eca terina II, in vederea
eliberarii tarilor romane de sub
'
I
suzeranitatea otomana.
, .
:In 1774 1nitropolitul Grigorie a prirnit de la gen~ralul Petru Saltakov
- coinandantul trupelor ruse;;ti intfate in Principatele romane - moa;;tele
Sfantului Dimitrie Basarabov, pe ca~e le-a a;;ezat in catedrala mitropolitana
din Bucure;;ti, uncle se gasesc ;;i asta~i (praznuirea lui se face in fiecare an la
27 octombrie).
In 1776, patriarhul ecumenic Sofronie 9i sinodtil sau au acordat
mihopolitului Grigorie ;;i urma;;ilor'sai in scaun titlul onorific de loctiitor
al scaunului din Cezareea Capadociei. Aceasta nu era altceva decat
recunoa;;terea importanjei Mitropoliei Tarii Romane;;ti ;;i a contribujiei pe
care a adus-o Biserica ;;i poporul roman la sus}inerea Ortodoxiei.
1

.:

251

Mircen Pifcurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Dupa douif pastoriri scurte ~le mitropolitilor Cosma Popescu

(1787- 1792), venit de la Buzau i Filaret (1792-1793), fast la Ramnic, unul
din marii carturari ai viemii;. au urmat trei mitropoliti greci. Cel mai de
seama a fost Dositei Filitti (1793-181(!)), originar din Pogdoriana Epirului,
calugarit in ora9ul sau, de unde a venH: la manastirea inchinata Sf. loan eel
Mare din Bucure9ti. Aici a ajuns egurtjen, apoi episcop la Buzau. De9i era
grec, s-a aratat cu multa intelegere fata de pastoritii sai romani. A luat o'
serie de masuri pentru ameliorarea starii materiale a preotilor de mir, a
cautat sa inlature unele din abuzurile egumenilor greci din manastirile
1nchinate, s-a opus intentiei unui dorrm fanariot de a impune noi dari
asupra poporului. Ca om de carte, a fost preocupat de starca Colilor din
cuprinsul Mitropoliei, dar i de pregatirea clerului. In 1797 a lnfiintat o
;;coala pentru pregatirea clerului la manastirea Antim din Bucure9ti. In
tipografia Mitropoliei au aparut - cu .cheltuiala sa - numeroase carti de
slujba, dar ;;i teologice, toate m romane;;te.
Intre anii 1806-1812 cele doua Principate au ajuns sub ocupatie
militara rusa, fapt care a avut urmari i asupra vietii biserice9ti. Printr-un
u caz al tarului Alexandru I, din 27 marti~ 1808, mitropolitul Gavriil Biinulescu
Badoni era numit exarh al Bisericii , din Moldova i Tara Romaneasca,
]ncredintandu-i-se i conducerea efectiva a Mitropoliei Moldovei. Noul exarh
er~ roman de neam, nascut 1n Bistrita Transilvaniei, cu o frumoasa pregatire,
dobandita in centre ruse9ti (Kiev) i gr~ce9ti (Athos, Hios, Patmos, Smirna
i Constantinopol), fost profesor la Ia9i ;;i Poltava. A fast hirotonit episcop
vicar de ,,Cetatea Alba i Tighina" (1791), dupa care, in 1792, in tirnpul unei
ocupatii ruse:;;ti, a fost numit de Sinodul Bisericii ruse mitropolit al Moldovei,
demnitate pe care a ocupat-o doar cateva saptamani. Apoi a fost !lumit
mihopolit al Poltavei ;;i al Kievului. lntre anii 1808-1812 a indeplinit misiunile
mentionate mai sus. Dupa pacea de la Bucure;;ti (16 mai 1812) dintre rui :;;i
turci, s-a retras din nou in Rsia, fiind numit 1n anul urmator 1n fruntea noii
1
Arhiepiscopii a Basarabiei, cu re9edinta in Chi;;inau (+ 30 martie 1821).
La mceputul anului 1810, printr-un ucaz al tarului Rusiei, Dositei
Pilitti a fost inlaturat din scaun i inlocuit cu Ignatie Babalos, fost mitropolit
de Arta, in Epir, un sprijinitor al politicii ruse9ti m Balcani. Era un nou
amestec abuziv al Rusiei tariste in afacetile interne ale Bisericii romane9ti.
Dositei ;;i-a petrecut restul vi~tii la Bra9ov, uncle a i murit m
decembrie 1826, in varsta de peste 90 de ani. El ramane 1n istoria Bisericii
din Romania ;;i Grecia :;;i prin testamen~ul sau. Dispunea, intre altele, sa se
dea 12.000 de galbeni noului spital Filantropia din Bucure:;;li, alp. bani pentru
;;colile din Pogdoriana ,i Zita, pentru 'u nele manastiri din Grecia, pentru
rascumpararea grecilor robiti 9i maritarea unor grecoaice sarace, pentru
252
I
1

rnele a9ezaminte de asistenta sociala i bisericilor tuturor cultelor din Bra:;;ov.

Din veniturile mo:;;iei Lungulej:u (Dambovita), cumparata cu 11.000 de
galbeni, s-au acordat - tirnp de o suta de ani - burse pentru studii medii
i superioare la peste 250 de tineri, recrutati din toate paturile sociale, mai
ales greci, dar i romani sau aromani.
.
Ignatie, urma;;ul sau, a pastorit numai doi ani (1810-1812) apoi a
fost nevoit sa se retraga, intai la Viena - pe atunci eel mai insemnat centru
al elenismului din intreaga Europa -, unde a lucrat alaturi de marele
luptator penhu independenta Greciei loan Capodistria, apoi la Pisa, uncle a
::. murit (1828).
Nemulj:umirile produse de ultimul mitropolit grec in tarile romane,
Nectarie (1813-1819), au dus la alegerea unui roman, in persoana lui
Dionisie Lupu (1819-1821) . Cu acesta incepe actiunea de romanizare a
ierarhiei superioare din Tara Romaneasca, uncle, in ultimele trei decenii ale
regimului fanariot, hei din cele pafru scaune eparhiale au fost ocupate numai
de greci. In cei doi ani d~ pastorire a reu;;it sa inlature unele din neaj1msurile
provocate de regirnul fanariot ill viata bisericeasca: a sprijinit pe marele
carturar Gheorghe Lazar ;;i Coala sa de la Sf. Sava din Bucure;;ti, a deschis o
coala de muzica bisericeasca in Bucure;;ti, a fost primul ierarh muntean
care a trimis tineri la studii m Apusul Europei, a tiparit cateva carti de slujba
i doua traduceri din literatura patristica etc. In cursul evenimentelor din
a:ml 1821 s-a retras la Bra;;ov, de w1de nu s-a intors decat in 1827, in locul
sau fiind ales un nou mitropolit.
Episcopia Rii.ninicului. In timpul regimului fanariot, pe scaw1ul de
la Ramnic au pastorit zece episcopi, din care numai ultirnii doi au fost greci.
Faptul ca aici irifluen~a greceasca a fost nemsemnata a facut ca Ramnicul sa
d evina eel mai important centru cultural-tipografic romanesc. Prestigiul
R.a.mnicului a crescut datorita cunoscutilor sai ierarhi carturari: Damaschin,
Chesarie i Filaret, care .au adus un aport pre}ios in actiunea de traducere ;;i
tip arire a cartilor de slujba in romane;;te.
Primul episcop in acest timp a fost Damaschin Dasciilul (1708-1725),
venit aici din scaunul de la Buzau. Evenimentele politice survenite acum au
avut unnari i asupra vie}ii biserice9ti din eparhia Ramnicului. fo urma
rE..zboiului austro-turc din 1716-1718, mcheiat cu pacea de la Pasarovit
(Pojarevac) din 1718, Oltenia a fost ocupata de austrieci, ramanand ill aceasta
situatie pana m 1739, cand, in urma unui nou razboi austro-turc, incheiat cu
pacea de la Belgrad din 1739, Oltenia a fost realipita la Tara Romaneasca. In
timpul ocupapei ausl1iece Biserica din Oltenia - respectiv Eparhia Ramnicului
- a fast supusa unui regim cu totul deosebit de eel din trecut. Printr-1m
decre t al imparatului Carol VI din 22 februarie 1719, Episcopia Ramnicului
253 .

Istoria Bisericii Ortodoxe Romiine

Mircea Piicurariu
.

a fost scoasa de sub jurisdictia canonica a Mitropoliei Ungrovlahiei ;;i p--.isa

sub cea a Mitropoliei sarb~ din Carlovij, aflata tot intre granijele Irnperiului
habsburgic. Era interzisa inchinarea de rnanastiri la Locurile Sfinte, precurn
$i orice legaturi cu ele. Manastirile erau supuse din punct de vedere
administrativ, Curtii imperiale din Viena, care confirrna $i alege:rea
egumenilor. Mernoriul inaintat de episcop $i patru egurneni ai manastirilor
mari irnpotriva acestor rnasuri, ca $i propunerea de ridicare a Episcopiei
Rarnnicului la rangul de .. Mitropolie, subordonata Patriarhlei din
Constantinopol, au rarnas fara rezultat.
Daca 1ncercarile sale d~ a pastra autonornia Bisericii pe care o
conducea n-au dus la rezultatul dorit, 1n schimb, episcopul Damaschin a
pus i:n centrul preocuparilor sale traducerea carjilor de cult 1n rornane~te.
Aceasta mun.ca a i:nceput-o i:nca de cand era episcop la Buzau, reu$ind ca pana
la sfar$itul viejii sa traduca aproape toate carp.le de slujba. Dar el n-a pt:..tut
relua activitatea tipografica la Rarnnic - i:ntrerupta dupa ridicarea lui
An tirn Ivireanul i:n scaunul mitropolitan - decat i:n ultirnii doi ani de viata,
ti p:lrind doar trei carti.
Totu$i, osteneala sa de traducator al cartilor n-a fast
1
z;darnica, pentru ca au valorificat-o din plin urma$ii sai, apro~pe un veac,
ti o:J.rind - cu indreptarile de limba necesare - aproape toate manuscrisele
r3fftase de la el. Din aceast motiv, Damaschln Dascalul poate fi considerat
- alaturi de Dosoftei al Moldovei, Mitrofan al Buzaului ;;i Antim Ivireanul
- unul dintre cei mai entuzia;;ti militanti pentru triumful deplin al limbii
ro mane in slujba bisericeasca.
Dupa moartea sa (1725), alegerea episcopului de Rarnnic a fost illcred in}ata unei adunari elective, fonnata din egumeni i mari boieri, care
propuneau trei candidap.. Dintre acetia autoritafile locale austriece recomandau
pe unul din ei imparatului pentru numire, hirotonia fiind facuta de mitrop olitul sarb de la Belgrad. A~;a au fast ale;;i egumenii ~tefan de la Gov Jra
(1726-1727), i:nscaunat, dar decedat fara a fi fast hirotonit, Inochentie de la
Brii.ncoveni (1728-1735) i Climent de la Bistrita (1735-1748). Sub Inochentie
s-au tiparit cateva din traducerile lui Damaschin. Dar tot sub el, printr-un
decret imperial din 1729, se prevedea ca averile manastirilor illchinate sa fie
p reluate de stat; preo}ii i diaconii erau scutifi de obi$nuitul plocon>> care se
da episcopului, dar indatorap. la impozite catre stat, ca i restul locuitorilor;
episcopul era obligat sa verse a treia parte din veniturile sale in tezaurul
imperial. Nmneroasele memorii-protest inaintate de episcop irnpotriva a_cestor
masuri abuzive il arata cape m1 aparator neinfricat al drepturilor Bisericii sale.
Urma$Ul sau, Climent (1735-1748, +1753) i-a illceput pastorirea ln
condi}iile unui nou razboi ruso-austro-turc (1736-1739), fapt care a
254

illtarziat $i hirotonia lui pana in 17.37. In cursul razboiului, a facut act de

supunere fa}a de turci i de tatar~, ca sa scape }ara de pustiiri, apoi a
intervenit pe 18.nga un pa;;a, aflat ,i:n Craiova, sa nu porneasca cu oaste
impotriva locuitorilor Olteniei. Prin tratatul de pace incheiat la Belgrad in
septembrie 1739, Oltenia - pe care,de fapt austriecii o pierdusera inca din
anul 1737 -a revenit la Tara Roma:heasca. in astfel de imprejurari, eparhia
Rarnnicului a redevenit sufragana'. Mitropoliei Ungrovlahiei. Activitatea
propriu-zisa a lui Climent a incep~t abia acum, ea fiind orientata in doua
direc}ii. Prima a fost cea economica, c~ preocupari diverse: refacerea catedralei,
clopotni}ei, re$edintei i chiliilor de la Rarnnic, arse in cursul razboiului,
construind $i o bolnita noua. La acestea se adauga cateva ctitorii ridicate de
el insu;;i, uneori ajutat de fra}ii $i ~e rudeie sale, toate i:n judetul Valcea:
schitul de la Pietrarii de Jos, in satu~ natal, Patrunsa $i Colnic, bisericile din
Bode;;ti, Barbate;;ti $.a. In acela;;i timp, a continuat $i activitatea editoriala a
predecesorilor sai, tiparind aproximativ 20 de carji, majoritatea de slujba,
care nu erau decat traduceri ramase de la Damaschin, precwn $i cateva carp. de
invatatura, intre care i o noua edi}ie :din Cazania lui Varlaam (1748), cu unele
cazanii noi dupa edip.ile de la Govora-Dealu (1644) i Alba Iulia (1699) .
In a doua jumatate a secolului, Rarnnicul s-a menp.nut pe primul loc ill
ceea ce privete activitatea tipografic~. Episcopul Grigorie Socoteanu (17481764, retras, + 1777) a zidit cateva lacauri sfinte, intre care $i frumosul paraclis
al Episcopiei, existent $i azi, precum $i bisericile Bunavestire $i Toti Sfintii
din Rarrmic (acestea din contribup.a catorva credincio$i). A mai tiparit o serie
de car}i de slujba in traducerea lui Damaschin, unele in mai multe editii,
carti teologice, de invatatura $i manuale $COlare. De pilda, 0 lucrare polemica a
lui Nil, arhlepiscopul Tesalonicul~, o Gramatica slavona, solicitata de
mitropolitul sarb Pavel Nenadovici din Carlovit, Pravila de rugaciuni a sfinfilor
siirbi - i:n slavona - ceruta de episcopul sarb Sinesie Jivanovici de la Arad,
i:n 1765, o Bucoavnii romaneasca, in 1':749 ;;i altele.

Ostenelile editoriale i-au fost continuate de episcopii. Partenie (17641771), dar mai ales de Chesarie (1773-;--1780), carturar cu o frwnoasa forma}ie
umanista, considerat eel mai de seam.a episcopal Ramnicului i:n acest secol.
Inca mainte de a ajunge pe scaunal ramnicean a supravegheat tiparirea
unor carti la Bucure9ti, unele tradu1se de el 1nsu9i. Ca episcop, infiintat
$Coli ill Bucureti i Craiciva i a refacut vechea tipografie ramniceana, ill
care a imprimat mai multe car}i de ~lujba. Opera sa de ~apatai o constituie
cele ase lvfinele pe lunile octombrie-:- martie, tiparite pentru prima oara in
rornane;;te i:ntre anii 1776-1779. Celelalte $aSe Mineie, pe lmille aprilie-

255

AIircea Pilcurariu

septembrie, s-au tiparit intr-un singur an, in 1780, sub urma9ul sau in scaun,
episcopul Filaret. La tipar.i rea acestora, Chesarie s-a ajutat de traducerile lui
Damaschin, dar i de unele 'traducer~ partiale inai vechi (a9a numitele
Antologhioane, tiparite in mai multe randuri, care nu erau altceva decat
M ineie prescurtate, cupfinzand tipicul, vietile sfintilor i randuiala slujbei
propriu-zise cu toate cantarile, dar numai pentru Duminici i sarbatori).
Revizuitea acestor traduceri ~'.:a fa.cut acum de mai multi ostenitori, printre
care mitropolitul Grigorie Il, Chesarie insui, urma9ul sau in scaun, Filan:~t,
monahul Rafail de la Hurezi, ierodiaconul Anatolie de la Episcopie i un
mirean, gramaticul Iordan Capadocianul. 0 contributie pretioasa a
episcopului Chesarie - ca i a lui Filaret, de altfel- o constituie prefetele celor
12 Mineie. in cele ase prefete semnate de Chesarie, el explica insemnatatea
h um respective, pe temeiuri istorice i mitologice, prezenta datinile religioase
de origine romana, pastrate de poporul nostru, intamplarile biblice mai de
seama, precum i sarbatorile ortodoxe din fiecare luna. In unele prefete facea
scurte incursiuni in istoria poporului, aducand dovezi asupra originii latine
2, poporului i a limbii romane, precum i asupra continuitafii sale in Dacia .
A ceasta dovede9te ca in plina epoca fanariota, episcopul ramnicean milita
p entru formarea unei con9tiinte nationale romane9ti i pentru promovarea
ei in randul rriaselor largi ale poporului.
Traducatorii ;;i revizuitorii s-au straduit sa. faloseasca o limba unitara,
r.iv and la baza pe cea populara, cu evifarea regionalismelor ;;i cu falosirea
cuvintelor de larga circulatte, remarcabilr prin varietate, cu fraze armonioase
:;;i naturale, toate specifice graiului bisericesc. Aceste calitati au conhibuit la
o larga difuzare a Mineielor de la Ramnic in toate teritoriile locuite de romani,
d ar ;;i la reeditarea lor la Buda in 1804-1805, iar du.pa aceasta la
manastirea Neamt in 1830-1832 ;;i la Sibiu, sub Andrei $aguna, in 18531856.
Urma9ul sau, Filaref (1780-1792), un alt carturar de prestigiu,
i-a continuat activitatea, tiparind restu~ de ase Mineie, pe lunile aprilie-
septembrie, toate mtr-un singur an, ceea ce ne face sa credem ca traducerea
;;i revizuirea era terminata inca din timpul vietii lui Chesarie. A scris ;;i el
p refete la fiecare din ele, dar fara sa sublinieze cu atata caldura ;;i claritate
originea romana a limbii i a poporului roman. in afara de acestea, a tiparit
p este 15 edit.ii ale unor carti de cult, o Cazanie, in 1781i1792, avand la baza
textul celei editate de Varlaain, traduceri din Sf. Atanasie eel Mare, din
Sfi.n}ii Dorotei, Teodor Studitul, precum ;;i prima Gramaticii romfineasci'i
liparita (1787), akatuita de Ienachita Vacarescu.
La Episcopia Buziiului retinem numele episcopilor Daniil (17161719) i f}tefan (1719-1732), ajtm;;i mitropolit1, Misail (1732-1739), retras in
256

jstoria Bisericii ortodoxeR0111a11e

Rusia, Metodie (1741-1748), eel care a repus in ftmqiune tipografia eparhiala,

tiparind cateva carti; tot el a zidit biserici noi la manastirile Cislau i Vintila
Vada. In a doua jumatate a secolului, a avut o pastorire indeltmgata episcopul
. Cosma Popescu (1763-1787), preocupat i de probleme ediforiale, dar mai
ales de cele economice, promovat apoi in scaunul mitropolitan ;;i Dositei
Filitti (1787-1793).
in 1793, cand Dositei a fast ales mitropolit, a reu:;;it sa impuna alegerea
la Buzau a nepotului sau Costandie Filitti (1793-1819, +1827). Sub acesta s-au
refacut cateva biserici in cuprinsul eparhiei is-a inceput refacerea bisericii
Sf. Dumitru din Bucure9ti, metocul Episcopiei. A sprijinit toate preocuparile
culhrrale i artistice, prin :;;coala, tipar, muzica, teatru, pictura, fund tmul dintre
cei mai luminati carturari ai timpului. Mai notam ca s-a numarat printre cei
care au initiat infiintarea spitalului Filantropia din Bucure9ti. A sprijinit trupele
ruse9ti aflate in Tara Romaneasca, in cursul razboiului din 1806-1812,
sperand in eliberarea propriului sau popor de sub jugul otoman.
La 18 octombrie 1793 s-a creat o noua Episcopie, la Arge, cu judetele
Arge i Olt. Primul, dar :;;i eel mai de seama episcop al Arge:;;ului, a fast
Iosif (1793-1820), pana atunci arhiereu titular de Sevastias, tmul din marii
carturari ai timpului. Fiind in perioada respectiva singurul ierarh roman in
Tara Romaneasca, el a indrumat intreaga activatate cultural-editoriala din
toata }ara. Neavand o tipografie proprie la Arge;; (de;;i incercase s-o
lnfiinteze), a tiparit o serie de car}i de slujba sau invatatura in alte centre, in
toate cele trei tari locuite de romaru: Buda, Sibiu, Bra9ov, Ramnic, Bucure9ti,
l\-eamt. intre acestea se numara cele 12 Minele, retiparite la Buda, in 18041805, dupa editia de la Ramnic, prin purtarea de grija a medicului sibian
loan Piuariu-Molnar (in doua tiraje, unul pentru Transilvania, altul pentru
Tara Romaneasca). A manifestat un interes deosebit pentru colile din eparhie;
la indemnul lui, s-a infiin}at, in 1797, o coala penhu pregatirea candidafilor la
p reo}ie la manastirea Antim din Bucum;;ti (metocul Episcopiei de Arge:;;),
care a dainuit o jumatate de secol. Toate acestea au contribuit la mtarirea
COntiin}ei de neam i de unitate nafionala romaneasca, precum i la J:nlaturarea
influentei grece;;ti din viata tarii. A fast un mare ctitor de laca:;;uri sfinte,
caci, in judetele Valcea ;;i Arge, a ridicat bisericile din Malaia, Brezoi, Gale:;;,
Sali9te, a refacut biserica Batu;;ari din Curtea de Arge :;;i schitul Corbii de
Piatra. A restaurat biserica manastirii lui Neagoe Basarab din Curtea de
Arge;;, devenita din 1793 catedrala episcopala, ridicand ;;i un paraclis cu o
serie de constructii anexe. Dar cea mai insemnata dintre ctitoriile sale este
biserica din Valea Danului, langa Curtea de Arge;; (1811), existenta i azi. Deci
257

Mircea Pifcurariu

episcopul Iosif a fost un priceput organizator i illdrumator al vietii culturale- .

biserice9ti, un mare ctitor.de laca~uri sfinte i msufle}it patriot.
Credincio9ii rom3ni din' Dobrogea au ramas~ i ill perioada de care ne
ocupam, ill cadrul Mitropoliei greceti de la Dristra (Silistra), sub jurisdictia
Patriarhiei ecurnenice i condusa de ierarhi greci. Cu toate acestea, aproape toti
carmuitorii acestei eparhii aveau stranse legaturi cu dornnii Tam Rornane9ti,
fiind invita}i ad~seori in Bucure9ti. Grigorie II Ghica (1748-1752) a re!acut
ca tedrala mitropolitana din Dristra, ridicand ;;i cladirile anexe necesare. 1n a
doua jumatate a secolului se cup.osc o serie de danii ale dornnilor fanarioti
acordate Mitropoliei (500, apoi 650 bulgari de sare pe an, ajutoa:re acordate
unor biserici etc). Cartile de slujba folosite de bisericile din Dobrogea erau
tip arite la Bucure9ti, Ramnic, Ia9i, Sibiu, Blaj ;;i Buda.
Credincio;;ii din raiaua Braila, din ceta}ile ocupate de turci pe malul
stang al Dunarii ;;i din partea sudica a Basarabiei, au fost carrnuiti pana in
1813 de mitropolitii greci ai Proilaviei, cu re;;edinta la Braila (uneori la
Ismail sau la Cau9eni, dincolo de Prut).
In 1713-1715 turcii au ocupat cetatea Hotin i tinutul inconjurator,
precum i cateva sate din }inuturile Soroca i Ia9i (partea din stanga Pruh1lui),
altde in Fnutul Cernau}i, pe care le-au transformat intr-o raia, numita a
Hotinului. Credincio9ii rornam. ortodoqi de aici au continuat sa ramana sub
obladuirea duhovniceasca a ierarhilor de la Radauti i Ia9i. Abia la rnijlocul
secolului, mitropolitii Proilaviei ridica pretentii de jurisdic}ie asupra acestor
teritorii, dar fara rezultat. Probabil, din cauza acestor preten}ii, s-a ajuns la
crearea unei Episcopii a Hotinului, sufragana Mitropoliei Proilaviei. Singurul
titul ar al acestei eparhii a fost un mare carturar roman, episcopul Amfilohie,
in anii 1767-1770. Dupa 1770 parohiile din raiaua Hotinului au fost date
Mitropoliei Proilaviei (cu excep}ia anilor 1788-1792, in timpul unei ocupa}ii
austriece, cand au fost date Episcopiei de Cemauti). Arnfilohie s-a .retras la
schitul Zagavia (jud. Ia9i),. unde a trait pana la moarte, in jurul anului 1800.
In 1795 a tiparit la Ia9i Gramatica theologhiceasca, o prelucrare dupa Catehisrnul
rnitropolitului Platon al Moscovei, De ob~ te geografie i Elemente aritmetice,
ambele prelucrate din limba italiana; alte lucrari i-au ramas in manuscris.
Dintre rnitropoli}ii Proilaviei din secolul al XVIII-lea, re}inem pe
Ioanichie, cu o pastorire foarte indelungata (1713-1743), Calinic II (17431748), un bun carturar, ajuns pentru foarte scurt timp patriarh ecumenic,
Daniil (1751-1773), se pare roman de neam, ctitorul unei biserici in CaueniTighina, Partenie (179~1810), fost pentru scurt timp i loc}iitor de .patriarh
ecumenic, trecut apoi ca mitropolit al Dramei, in Grecia .
258

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Ca i in secolele anterioare, ruitropolitii Proilaviei au fost ajuta}i, i

in ultirnul secol d2 existenta, de dorrinii Tarii Romaneti sau ai Moldovei.
De pilda, in 1748 era inchinata Mifropoliei biserica $fintii 40 de mucenici
din Ia;;i. Car}ile de slujba folosite; 1n bisericile eparhiei proveneau din
centrele tipografice din Tara Romanyasca, Transilvania i chiar de la Buda.
Prin pacea de la Bucure;;ti, din 16 mai 1812, teritoriile dintre Prut i
Nistru, Basarabia,
au intrat in stapaforea
Rusiei tariste. In anul urmator s-a
.
I
creat Arhiepiscopia Chiinaului i FJotinului, cu sediul la Chi9inau, pentru
I
.
intreg te1itoriul, sub obladuirea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din
Petersburg, primul ei carrnuitor fiind mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni
(+1821). Ceilalti carmuitori ai eparhi~i, pana ill 1918, au fost rui.
Tot in 1813 Mitropolia Proilaviei
- ramasa numai
cu parohiile din
I
.
raiaua Braila i din ceta}ile i ora9 ~le ocupate de turci pe malul stang al
Dunarii: Calarai, Olteni}a, Giurgiu 11 Zimnicea, Turnu Magurele, Bechet s-a contopit cu Mitropolia Dristrei. In 1828 cetatea Braila a fost ocupata i
distrusa de trupele }ariste, iar pe locul ei s-a ridicat un ora9 nou. Cu aceasta,
Mitropolia Proilaviei i-a incetat existen}a. Prin pacea de la Adrianopol din
septembrie 1829, toate cetatile i ora9ele din stanga Dm1arii a:u fost restituite
prii Rornane9ti. Bisericile i parohiile din raialele Turnu i Ciurgiu au fost
incluse in Mitropolia Ungrovlahiei, iar cele din raiaua Braila la Episcopia
Buzaului.
'
Dupa desfiintarea Mitropoliei *roilaviei, s-a constituit o noua Mitropolie
(Arhiepiscopie), cu sediul la Tulcea, pentru partea de nord a Dobrogei,
aflata tot sub jurisdictia Patriarhiei .ecurnenice, cannuita de ierarhi greci,
care a dainuit pana in 1878. Romanii din par}ile de sud ale Dobrogei au
rarnas in continuare sub carrnuirea duhovniceasca a ierarhilor de la Dristra
'
(Silistra), tot pana in anul 1878.
Mitropolia Moldovei

In tirnpul regimului fanariot 'in Moldova (1711 -1821), se observa

- ca ~i in Tara Romaneasca, de altfel ~ acelea;;i schimbffii frecvente de domni,

care duceau la cre;;terea tributului c~lTe Poarta, a darurilor ~i pecheurilor,
a obliga}iilor de alta natura. Razboaiele dintre turd i ru9i purtate pe p amantul
Moldovei, la care se adaugau jafurile i pustiirile tatarilor, duceau la saracie
i bejenii. In plus, in Moldova se inr'e gistreaza ;;i doua importante pierderi
teritoriale (Bucovina ill 1775 ;;i Basarabia in 1812), ceea ce a dus la scoaterea
lor de sub jurisdictia Mitropoliei Moldovei i la crearea de eparhii noi, fara
. nici o legatura cu Biserica din care a~ fost desprinse. Trebuie sa subliniern
259

Mircea Piicurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

insa gi un fa pt pozitiv, anume acoela ca Biserica a fost singura ins ti tu tie in

care n-a putut patrunde ~lementul grecesc. Din cei noua mitropoli}i care au
pastorit la Ia9i, numai unul ~ fost grel:, impus iri. imprejurari exceptionale
de dorrmul fanariot de atunci. La cele trei eparhii sufragane se cunoa9te un
singur episcop grec la Roman, doar pentru cateva luni (in 1786), impus de
domnul fanariot peste yointa
reprezentantilor
tarii.
.,.~~
~ .-.:*~-"l.J;:f,'.~
Alegerea ierarhiloi' se facea $i acum de catre divanul domnesc la
care se adaugau gi egumenii manastirilor mari. Toti cei patru ierarhi faceau
parte din divanul domnesc, mitropolitul fiind pre9eclinte de drept, in absenta
domnitorului. $i-au pashat gi in aceasta perioada diferite ahibui in problemele
politice, judeditore9ti i gcolare pe care le-au avut 9i in secolele anterioare.
Dintre mitropoli}ii de acum c~nsemnam pe Ghedeon (1708-1725,
care a primit la Ia9i pe tarul Petru eel Mare al Rusiei (1711) 9i pe ca}iva
p atriarhi rasariteni, a tiparit cateva car}i; Antonie (1730-1739), care, din
cauza atitudinii sale antiotomane din cursul unui razboi ruso-turc, a fost
nevoit sa se retraga cu trupele }ariste in Rusia, unde a ajuns mitropolit de
Cernigov, apoi la Belgorod; grecul Nichifor (1740--1750) care a sprijinit editarea
de car}i de slujba in limba romana, fie in tipografia Mitropoliei, fie in cea
infiintata tot la Ia9i de grecul Duca Sotiriovici din insula Thasos.
In deceniul al gaselea al secolului, scaunul mitropolitan de la Ia9i a
fost ocupat de Jacob Putneanul (1750.:._1760), fast egumen la Putna, apoi
episcop la Radau}i. Ierarh cu preocupan ~ulturale, a dat la lumina In tipografia
refacuta de el 9i in care au lucrat 9i cap.va transilvaneni, mai multe car}i de .
slujba 9i lnvatatma, majoritatea cu cheltuiala sa; a sprijinit gcolile din Moldova
(pentru care a tiparit un Biicvar, adica o carte de citire in 1775). Pe plan
social, mitropolitul Iacob a avut curajul ca in plina epoca fanariota sa se
ridice impotriva abuzurilor 9i a exploatarii nemiloase la care erau supu9i
moldovenii de catre domnii fanari:o}i i marii proprietari funciari.
Impotrivindu-se cu hotarare la r~introducerea a9a-numitei dari a
I
vacaritului, care ar fi dus la o exploatare
9i mai nemiloasa a taranimii,
a
I
,
fast nevoit, la inceputul anului 1760, 1sa-9i prezinte demisia din scaunul
mitropolitan. Retras la manastirea Putna uncle a trait pana la moarte (1778),
s-a ocupat de restaurarea acestei ctitorii a lui $tefan eel Mare, lucrare pe
care o incepuse inca din timpul pastoriiii sale. In colaborare cu arhimandritul
carturar Vartolomei Mazareanu, a i):tfiin}at aid, prin 1774, o coala
duhovniceasca, cu un program de studii asemanator celui de la Academia
movileana din Kiev, gi care a dainuit pa'.na catre anul 1782.
I
U1ma9ul sau in scaunul mitropolitan
, a fast Gavriil Callimachi (1760,t, -:

260

1786), originar din farnilia de raze9i romaru Calma9ul din Cfunpulung, pana
atunci mitropolit al Tesalonicului (1745-1760) . In cursul lndelungatei sale
arhipastoriri s-au tiparit la Ia9i peste 20 de car}i, fie de slujba, fie de invatatura
pentru preo}i 9i a indmmat activitatea colilor din Moldova. Sub indrumarea
lui s-a zidit o noua catedrala mitropolitana, cu hramul Sf. Gheorghe (numita
azi Mitropolia veche). Pe plan social merita sa fie subliniat faptul ca
mitropolitul Gavriil n-a fost nici .el de acord cu introducerea vacaritului,
urmand exemplul inainta9ultu sau. Pe plan politic, a avut o atitudine filorusa,
nadajduind ca Rusia va incepe lupta de eliberare a popoarelor cre9tine
subjugate de turci.
I-a urmat in scaun Leon Gheuca (1786-1788), fast multi ani episcop
al Romanului, om de carte, prieten cu inva}atul sarb Dositei Obradovici,
indmmator al activita}ii tipografice, sprijinitor al poporului impotriva jafurilor gi
abuzurilor hirco-fanariote. Dupa el, mai bine de doi ani trebmile Mitropoliei
au fost conduse de arhiepiscopul Ambrozie Serebrenicov al Ecaterinoslavului
gi Poltavei, numit de Sinodul Bisericii ruse, datorita faptului ca Moldova se
gasea sub ocupa}ia trupelor ruse9ti.
Abia in 1792 a fast ales un nou mitropolit, Jacob Stamati, pana
atunci episcop de Hu9i, un roman transilvanean calugarit la Neam}. A fast
preocupat mai mult de probleme economice: a construit o noua re;;edin}a
mitropolitana, care a servit in acest scop pana in primii ani ai secolului al
XX-lea; a ctitorit - ajutat i de unii credincio9i - biserica Banu din Ia9i, pe
locul uneia mai vechi, inzestrand-o cu toate cele necesare; a infiin}at o
farmacie in Ia9i, lucru rar pe atunci, a sprijinit material numero9i copii
orfani, oameni sarad 9i vaduve. De~i nu era om de lnalta cultura, a sprijinit
activitatea editoriala, refacand tipografia mitropolitana, in care au aparut
cateva carti de slujba, manuale ;;colare (Aritmetica ~i Geografia episcopului
Amfilohie al Hotinului) 9i chiar car}i de literatura (romanul scriitorului
spaniol Balthasar Gracian, Critil i Andronius, tradus lnsa din limba greaca).
S-a interesat de 9colile }arii.
Dupa moartea sa (1803), scaunul mitropolitan a fost ocupat de tanarul
episcop de Roman Veniamin Costachi, care a avut o pastorire de aproape
patru decenii i a carui activitate o vom prezenta in alt capitol.
.
Eparhiile sufragane. Ca 9i In cazul Mitropoliei, in secolul al XVID-lea 9i
In primele decenii ale celui urmator, se constata o mare stablitate a episcopilor
sufragani in scaunele lor, cu pastoriri indelungate 9i destul de rodnice.
Preocuparile lor se indreapta spre probleme administrative 9i economice
sau spre ctitorirea i refacerea unor laca9uri de inchinare. Ocuparea piirtii
261

M ircea Piicurariu

d e nord a Moldovei (Bucovina) de catre austrieci (1775), a dus la transferul

scaunului episcopal de_ Radau}i la Cernau}i, devenind astfel Episcopia
o ucovinei, pusa sub jurisdiqh1 Mitropoliei ortodoxe sarbe din Carlovi}. A~;a
se face ca dupa 1775 (oficial din 1781), Mitropolia Moldovei a ramas numai
cu doua eparhii sufragane: a Romanului i Hu9ilor.
La Episcopia R_o manului consemnam pe Pahomie (1707-1713), un
transilvanean calugarit la Neam}, care a trait un timp i in preajma Sfantului
Dimitrie, mitropolitul Rostovului; ale carui randuieli le-a introdus 1n schitul
Pocrov, de langa Neam}, ctitorit de el. Retras la Kiev, $i-a sffl.r$it viata acolo, ill
1'724. Episcopul Ghedeon (1734-'.---1743), venit de la Hu9i, este ctitorul schitului
Sihastria, de langa manastirea Secu, existent $i azi. Ioanichie, cu o pastorire
1ndelungata (1747-1769), fast egumen la Neam}, este ctitorul schitului
Voviden.ia, de langa manastirea Neam}, al bisericii Precista Mare din Roman
(pe locul celei ctitorite de Ruxandra, so}ia lui Alexandru Lapu9neanu) 9i al
bisericii de lemn din satul Vulpa9e9ti (sau Hulpa9e9ti), de langa Roman.
Lean Gheucii (1769-1786), viitorul mitropolit, a avut mai mult preocupari
d e ordin cultural, traducand el insu9i anumite car}i de literatura din limba
franceza, ramase in manuscris. Veniamin Costachi (1796-1803) 1-a ajutat pe
gumenul Vartolomeu Putneanul de la manastirea Precista Mare din Roman
sa transforme bolni}a acestuia inh-un spital - prima institup.e de acest gen in
Roman -, alaturi de care fw1c}iona i o spi}erie (farmacie), ambele cu
personal platit de Biserica, fiind obligate sa ingrijeasca i pe locuitorii ora9ului.
La Hui conserrmam numele episcopului Inochentie, cu o pastorire
de trei decenii (1752-1782), care a rezidit din temelie catedrala cu hramul
Sfin}ii Apostoli Petru i Pavel, ctitoria lui $tefan eel Mare, iar in 1769~1770
a condus delega}ia moldoveana la Petersburg, pentru a prezenta }arinei
Fcaterina a II-a dolean}ele }arii. I-au urmat Jacob Stamati (1782-1792) i
Veniamin Costachi (1792~1796), amandoi promovap apoi in scaunul
n-iitropolitan.
La Episcopia Riidiiutilor re}inem numele lui Varlaam (1735-1745),
care a infiin}at aici o tipografie, imprimand trei carp. de slujba, Jacob Putneanul
(1745-1750), viitorul mitropolit, care a continuat activitatea editoriala i a
1nfiin}at o 9coala, apoi Dosoftei Herescu, cu ci pastorire neobi9nuit de lunga
(1750-1789). Acesta este ctitorul unor modeste biserici de le1m1 la Vadul
Vladicii (Ianga Radaup), Cernau}i (biserica cu luamul Sf. Treime) 9i Vicovul
de Jos. In urma ocuparii p ar}ii de nord a Moldovei - care cuprindea cea
mai mare parte a teritoriului eparhiei Radau}ilor - de catre austrieci (1775),
pe baza i,.mei hotarari a imparatului Iosif II, scaunul Episcopiei de Radau}i a
262

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

fast mutat la Cemaup., in 1781. Ea qevenea acum Episcopia Bucovinei sau

Episcopia exempta a Bucovinei. Pr~ aceasta a incetat jurisdic}ia Mitropoliei
Moldovei asupra fostei Episcopii de Radauti, inclusiv asupra fostei sale
re9edin}e de la Suceava. In 1783 Ep}scopia Bucovinei a fast subordonata, in
probleme spirituale-dogmatice, Mitropoliei ortodoxe sarbe de la Carlovi}, iar
in 1786 aceasta subordonare s-a exttji.s i asupra problemelor administrative,
meat episcopul Bucovinei a devenit n;i.embru al Sinodului sarb de la Carlovi}.
l:n 1786 s-a pus 1n aplicare oul Regulament de arganizare a Bisericii
artadoxe ramaneti din Bucovina, prin care eparhia era 1mpartita in 9ase
protopopiate i doua vicariate protopopeti, iar numarul parohiilor redus
1
de la 239 la 186. in fruntea eparhiei era episcopul, numit direct de 1mparat,
ajutat . de un vicar i de un Co~sistoriu, format din patru asesori
(=consilieri, doi preo}i i doi mireni). Preo}ii parohi i protopopii erau
numiF de guvernatorul Bucovinei, la propunerea episcopului. Fiecare preot
beneficia de o sesie parohiala de 44'iugare, la care se adaugau doua zile de
claca pe an i o dare
in bani. Prin acelai
Regulament, era redus 9i numarul
..
I
manastirilor. Din cele peste 20 de schituri 9i manastiri ale eparhiei au ramas
numai trei manastiri de calugari: Putna, Sucevi}a i Dragomirna, cea din
. urma avand ca metoc manastirea Sf. loan din Suceava (aici au fast rea9ezate
moa9tele Sf. loan eel Nou, ridicate de la Jolkiew, unde au fast aduse cu o
suta de ani in urma de mitropolitul Dosoftei). Fiecare manastire putca sa
aiba eel mult 25 de calugari. Dat9rita acestor masuri, multi egumeni 9i
calugari s-au refugiat in manastiril~ din Moldova libera. Averile Episcopiei
i ale manastirilor s-au constituit in a9a-nwnitul Fond religionar,
administrat de stat, care hebuia sa serveasca la mtretinerea bisericilor, a
Colilor parohiale (se prevedea ir{fiin}area de 9coli
fiecare parohie),
precum i la salarizarea clerului de rpir i monahal. Aceasta era starea Bisericii
din Bucovina la moartea bah"anului episcop Dosoftei Herescu, la mceputul
anului 1789. Soa1ia ulterioara a Bisericii bucovinene o vom prezenta in alt
capitol.

in

Biserica romaneasca din Tdnsilva11.ia. Dezbinarea din 1698-1701

Pentru a intelege corect ace~sta problema este necesar, in prealabil,
sa prezentam pe scurt situa}ia politica a Transilvaniei la sfar9itul secolului
al XVIl-lea. In urma infrange1ii turcilor sub zidurile Vienei, in 1683, Habsburgii
incep sa ca9tige treptat pozi}ii 1n principatul Transilvaniei. Astfel, in 1686,
dupa ce principele Mihail Apafi u1cheie cu ei un acord la Viena, in anul
urmator trupele imperiale intra in 'Fransilvania, punandu-li-se la dispozitie
12 ceta}i i ora9e, cu obligatia platirii unei contribu}ii bane9ti, in schimbul
263
'

Mircea Pacurariu

rectmoa9te1ii privilegiilor tarii ;;i a .doinillei ereditare a lui Apafi. (+1690). La 9

mai 1688 Dieta Transilvaniei era obligata sa accepte protectoratul
1mparatului Austriei.
'
La 4 decembrie 1691 J:mparatul ~eopold I (1658-1705) a semnat aganurnita diploma leopoldinil, li1 l8 ptmcte, care a fost o adevarata constitutie a
Transilvaniei pentru mai mult de un secol 9i jumatate. Principatul urma sa
fie condus de un guvernator - ales de Dieta 9i confirmat de Curtea din
Viena - , ajutat de un Consiliu de 12 membri (Guvern sau Guberniu). Pe
13.nga Guvern, s-a in.fii.ntat ;;i a;;a-numita Ca.ncelarie aulica hansilvana~ cu
sediul la Viena, care facea legatura rntre Curte ;;i Principat. Problemele
financiare erau conduse de un Tezaurariat, cele militare de Consiliul de
razboi al Curtii, care avea ca reprezen~ant ill Transilvania un comandant
general. Organul suprem judecatoresy era Tabla regeasca, iar ca organ
legislativ ramanea Dieta.
Prin aceea;;i diploma se confirmau privilegiile celor "trei na}iuni"
politice - unguri, sa:;;i ;;i secui (care puteau fi numiti in func}ii publice) -,
precum ;;i drepturile celor patru religif recepte: catolica, luterana, calvina
:;;i u.nitariana. Observam ca diploma nu ~entiona existenta popomlui roman ;;i
a credintei sale ortodoxe, fiind socotita ca tolerata. Ramaneau ill vigoare
~ i vechile legiuiri transilvane: Approbatae, Compilatae :;;i Tripartitum-ul
lui Werb6czi.
Prin tratatul de pace de la Cailovit, din 26 ianuarie 1699, Poarta
otoma.na recuno9tea trecerea Tra.nsilvanier mstapa.nirea Imperiului habsburgic.
Banatul, devenit teatru de razboi penhu vreo trei decenii illtre turci :;;i austrieci,
a ajtms li1 stapanirea efectiva a celor din urma abia ill 1718. Atat Transilvania,
ca t ;;i Banatul, au di.mas in stapfmirea Habsburgilor pana in 1918.
Inda ta dupa trecerea Transilvani~i ID stapanirea Habsburgilor, ace:;;tia
au 1nceput o ac}iune energica pentru consolidarea stapanirii lor. Un rol .
1nsemnat li1 aceasta lucrare a revenit B~sericii romano-catolice. Dupa cum
a m aratat J:ntr-un alt capitol, la scurt timp dupa ce Transilvania a devenit
principat autonom sub suzeranitate otomana (1541), sa:;;ii catolici au trecut
la luteranism, iar majoritatea maghiarilor catolici au aderat la calvinism, unii
la unitarianism. De aproape un secol 9i jumatate calvinii de}ine au o situa}ie
privilegiata, ca ta vreme catolicii erau illlaturati aproape cu totul din via}a
p olitica. Dar odata cu trecerea Transilvaniei m stapanirea H absburgilor
catolici, trebuia schimbat raportul de forte m favoarea catolicismului. In
I
'
acest scop, au fast initiate o serie de ac}iuni, ca: rel:nfiin}area Episcopiilor
catolice din Oradea (1692) :;;i Alba Iulia (1715), restituirea mo;;iil or pierdute
264

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

sau a unor biserici, danii noi, revenirea iezui}ilor in Transilvania etc. Dar
reca:;;tigarea pozitiilor economice, politice :;;i religioase se putea face mai
ales prin sporirea numarului credincio9ilor catolici. Pentru ca
recatolicizarea luteranilor, calvinilor :;;i tmitarienilor era practic imposibila,
misionarii iezui}i :;;i-au illdreptat atentia spre romanii ortodoc:;;i, care erau mai
numero:;;i decat toate celelalte na}iuni recepte la un lac. Prin atragerea
romarulor ortodoc9i la unirea cu Biserica Romei se lirmarea, pe de o parte,
li1mul}irea numarului catolicilor :;;i - implicit - cre:;;terea rolului politic al
statului catolic ardelean (reprezentan}ii catolicilor ill Di.eta), iar pe de alta
parte, ruperea legaturilor de orice natura cu romanii ortodoc:;;i din
Muntenia :;;i Moldova.
In acest timp, mfnmtea Bisericii ortodoxe romane:;;ti din Transilvania
se gasea mitropolitul Teofil (1692-1697). Istoricii iezuiti - urma}i apoi de
ca}iva romani - au sustinut ca unirea cu Roma s-ar fi hotarat illtr-un Si.nod
illtrunit la Alba Iulia m februarie 1697, prin acceptarea celor patru puncte
zise florentine . Cercetarile ulterioare au dovedit ca nus-a mtrunit nici u.n
sinod de unire, iar acte!e invocate de iezuiti in sprijinul tezei lor sunt false
(cercetarile grafologice au stabilit ca :;;i semnah1ra mitropolitului pe unul
din acte era o imitare pu}in reu:;;ita a ei, deci o plastografie). De altfel,
falsitatea lor decurge ill chip logic din faptul ca daca s-ar fi acceptat ~nirea
m 1697, nu mai aveau nici un sens incercarile de unire din 1698 ;;i 1701, pe
care le vom prezenta mdata.
Dupa moartea mitropolitului Teofil - care n-a fast deci implicat in
nici un fel de tratative de uni.re -, m septembrie .1697 a fost ales ca
mitropolit tanarul ieromonah d e la manas tirea-re:;;edin}a din Alba Iulia
Atanasie (din botez Anghel). Potrivit vechiului obicei, a plecat la Bucure:;;ti
ill vederea hirotonirii intru arhiereu. Cu ocazia hirotonirii sale de catre
mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei, la 22 ianuarie 1698, i s-a: cerut sa
semneze o marturisire de credin}a ortodoxa (un indreptar, cum il numesc
unii istorici), in 22 de ptmcte, J:ntocmita de Teodosie :;;i de patriarhul Dositei
al Ierusalimului, aflat ahmci la Bucure9 ti. Se obliga sa pazeasca toate
randuielile dogmatice, liturgice ~i canonice ortodoxe, mai ales acelea care
erau contestate de calvini :;;i de catolici.
Dar 1.n acest timp J:ncepe ac}iunea iezui}ilor maghiari in vederea
atragerii romanilor la unirea cu Roma. Ei au cautat sa profite de nemulturnirile clerului ;;i credincio:;;ilor rornaru fa}a de ac}iunile prozelitiste ale
calvinilor, dar :;;i de starea materiala precara a preo}ilor romani, supu9i ca :;;i pastoriJii lor - unei intreite asupriri: na}ionala, sociala ;;i religioasa.
265

Mircea Pacurariu

Inca din septembrie 1697 iezuitul, Paul Ladislau Baranyi din Alba Iulia a
prezentat Curtii un memoriu din partea Statului catolic ardelean - deci a
rnembrilor catolici ai Dietei ._,_, privitor la unirea romanilor cu .Biserica
Romei. Cu toate staruintele catolicilor, imparatul Leopold I a dat o rezolu}ie
abia la 14 aprilie 1698, potrivit d:ireia romanii puteau sa se uneasca cu
oricare din cele patru religii recepte sau sa ramana in vechea lor credinta.
Preo}ii care acceptau sa se uneasca cu una din cele patru religii recepte
urmau sa se bucure de privilegiile clerului confesiunii respective,
subliniindu-se in mod deosebit ca aceia care se vor uni cu Biserica Romei,
recunoscand pe papa drept cap al Bisericii, se vor bucura de privilegiile
preo}ilor catolici. Deci, in schimbul recunoa9terii primatului papal, preo}ii
romani urmau sa fie scutifi de iobagie 9i de numeroasele contribu}ii catre
stat - mai ales in timp de razboi - 9i de obligatiile fa}a de proprietarii
funciari locali. In afara de aceasta, unirea cu Roma - potrivit rezolu}iei nu atragea dupa sine parasirea credintei ortodoxe.
Dar la 2 iunie 1698, cardinalul Leopold Kollonich, arhiepiscop de
Esztergom, in Ungaria, a adresat un manifest catre preoi romaru ardeleni,
prin care preciza ca de privilegiile Bisericii 9i ale preotilor catolici urmau sa
beneficieze numai aceia care accepta intreaga doctrina catolica 9i in special
cele patru puncte zise florentine (primatul papal, 1mparta9irea 9i cu azima,
filioque, purgatoriul). Pe baza acestor doua acte, au inceput noi presiuni
pentru unirea romanilor.
Singurul act despre care s-a afirmat ca exprima dorinta clerului roman
de a se uni cu Biserica Rornei este aa-numitul manifest de unire sau
'<cartea de marturie, cu data de 7 octombrie 1698, cu semnaturile a 38 d e
p rotopopi romani. El are trei file, primele doua formate dintr-o foaie (coala)
J:ndoita, la care s-a lipit inca o fila, taiata in jurnatate dintr-o alta coala. Pe
p wgina intai este textul propr~u-zis, prin care vladica, protopopii 9i popii
bisericilor rumane9ti declarau in termeni vagi ca <<den buna voia noastra
ne unim cu Biserica Romei cea catholiceasca 9i ne marturisim a fi rnadularile
ei, dar cu precizarea di cu acele privilighiornuri voim sa traim cu carele
trai esc rnadularile 9i popii ace9tii Biserici sfinte. Dupa textul propriu-zis, a
fo st adaugat ulterior un post-scriptum, cu 13 randuri scrise mai marunt,
ca sa incapa totul pe aceea9i pagina, in care se precizau condi}iile in care
urmau sa se uneasca cu Roma i sa fie socoti}i rnadulari (mernbri) ai Biseridi
catolice. Se prevedea, pentru ei i urma9ii lor, sa nu se schimbe nirnic d in
obiceiul Bisericii noastre a Rasaritului, ci toate }aramoniile, sarbatorile,
posturile cum pana acum, a9a i de acum nainte sa firn slobozi a le tinea
dupa chlindariul vechiu ~i pre cinstitul vladica nostru Atanasie nime pina-n
266

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

moartea sfin}ii sale sa n-aiba put~re a-1 dati ... . Yn continuare, 19i exprimau
dorinta ca succesorul lui Atanasie Sa fie ales tot de sobor, potrivit practicii
traditionale, urmand sa fie intari~ de papa i de imparat, .dar hirotonit de
patriarhul de sub biruinta inalti} sale (probabil se gandeau la patriarhul
sarb de la Carlovi}) . Se cerea ap9i recunoa;;terea drepturilor protopopilor,
iar la sfar9it se facea precizarea \:a daca toate acestea nu se vor respecta,
pece}ile i iscaliturile noastre care am dat sa n-aiba nici o tarie. Era aplicat
i sigiliul Mitropoliei (inainte de a:se scrie adausul).
Pagina a doua cuprinde o declara}ie de unire in limba latina, mult
diferita de cea de pe prima pagrna. Yn textul roman protopopii faceau o
declaratie evaziva de unire, pe card ln eel latin se preciza case unesc din
insuflare dumnezeiasca, prirnipd, marturisind 9i crezand toate cate le
prime9te, rnarturise9te 9i le crede ea (Biserica romano-catolica n. n.), dar mai
ales cele patru puncte ill care 9tiarn dine deosebim pana acurn ... Deci, sw1tem
in fata unor falsuri evidente.
Paginile 3, 4 ;;i 5 cuprindeau semnaturile a 38 de protopopi, cu 37 de
pece}i (doi au folosit o singura 1pecete); in spaj:iul dintre semnaturi s-a
transcris in latine9te nurnele protopopilor ;;i sediul lor, meat se parea ca
acceptau 9i cele scrise pe pagina ; a doua, in latine;;te, limba pe care nu o
cuno9teau. Dar dupa semnaturi, *e pagina a cincea, exista un codicil, pe
care expertizele grafologice 1-au, atribuit lui Atanasie 1nsu9i, in care se
precizau din nou conditiile in care se accepta unirea: .;Ji aga ne tmim ... cum
toata legea noastra, slujba Besericii, leturghia 9i posturile ;;i carindariul nostru
sa stea pre lac, iara sa (daca) n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceF sa n-aiba
nici o tarie asupra noastra 9i vl~dica nostru Athanasie sa fie in scaw1 ;;i
nime sa nu-1 harbutaluiasca (tulbure n. n.). Deci, era o redactare rezumativa a
post-scriptumului de pe pagina intai. Urma o mica pecete (aplicata mai
tarziu). Pagina a ;;asea a ramas nescrisa.
Din analiza atenta a acestulI manifest de wllie, reiese ca intocmirea
lui a fost determinata de interese ~e ordin material, mai precis, din dorinta
protopopilor de a beneficia de privilighiomurile clerului catolic ;;i nicidecum
de framantari de con;;tiinta sau \rreo nemultumire impotriva legii sau
credin}ei lor. Dimpotriva, post-sci!iptumul de pe pagina intai ;;i codicilul de
pe ultima pagina cereau categori~ pastrarea integrala a dochinei ortodoxe
(legea), a organizarii biserice9ti (alegerea mitropolitului 91. drepturile protopopilor) i a cultului (slujba Bis~ricii, leturghia ;;i posturile ;;i carindariul
nostru ). Iar in partea lor finala s:e preciza ca nerespectarea acestora anula
intregul act de unire. Ynseamna c~ protopopii inclinau nurai spre o unire
267

Mircea Pi'icurariu

de principiu, de tenninata de greutatile 'materiale in care se zbatea intreg

clerul roman. Se adauga i cateva obiectluni de ordin formal, 1ntre care cea
m.ai insenmata era lipsa seirmafurii mitr~politului, ceea ce facea nul intregul
act, precum $i faptul ca nu era scris pe ocoala intreaga, ci pe foi lipite i cu
doua adaosuri ulterioare.
Tinand seama de _toate acestea, ~cad. prof. Silviu Dragomir, care a
studiat amanun}it aceasta declara}ie d~ unire, a ajuns la constatarea ca
hotararea de unire nu s-a li.iat in sobor, iar semnaturile fie ca au fost culese
individual, cu ocazia trecerii pro topopilor respectivi prin Alba Iulia, fie ca
fo ile cu semnaturile au fost luat!~ de la 'u n alt act. De altfel, nici un izvor
contemporan nu consemneaza vreun sinod fntrunit la 7 octombrie 1698.
Rezulta ca 1ntreaga declaratie de unire nu era altceva decat un fals
fii cut de iezui}i. Probabil a fost redactat pe la inceputul anului 1701, cand
Atanasie a fost chemat la Viena is-a coristatat ca nu exista nici o declara}ie
de mure din partea reprezentantilor Bisericii Ortodoxe romaneti. in cursul
tra tativelor duse atunci cu Atanasie, el va fi scris i acel codicil de la sfarit.
Ca sa nu fie prini cu acest fals, iezuitii au tainuit actul respectiv. Nu s-a
;;tiut de el decat 1n anul 1879, cand a fast descoperit de istoricul unit Nicolae
Densuianu in arhiva iezuitului maghiar Gabriel Hevenessi, consilierul
czirdinalului Kollonich, ajuns apoi la Biblioteca Universitatu din Budapesta.
A.cest istoric obiectiv a atras pentru prim:a oara atentia asupra deosebirilor
d intre cele doua texte i asupra falsurilor operate de iezuiti.
in sesitmea Dietei ardelene din octombrie-decembrie 1698, Baranyi
a inaintat un memoriu in numele clerului '. roman, prin care cerea scutirea de
impozite, pe baza rezolu}iei imperiale din 14 aprilie 1698. Dieta - formata
In cea mai mare parte din calvini 9i luterani - a hotarat sa intervina la
lmparat sa nu se acorde drepturi romanilor ch.tar daca 9i-ar schimba religia.
In acela9i timp s-a hotarat sa se-faca o ancheta in satele romaneti, spre a se
constata care preo}i 9i credincio9i romani .se declara penhu unirea cu Roma.
Rezultatul anchetei, efectuata 1n 1699, a fost uluitor: sute de sate au declarat
ca vor sa-9i pastreze vechea lor credinta1 iar dintre preo}i doar ca}iva au
declarat case vor uni numai daca va accepta ururea i;;i mitropolitul.
in fa ta acestui rezultat, iezuitii au tecurs la noi metode de atragere a
'
'
I
romanilor la uniatie. Probabil, la staruintele cardinalului Kollonich, care va
fi prezentat impa;atului unirea ca fapt h~plinit, la 16/28 februarie 1699 s-a
da t o noua diploma - numita diploma intaia leopoldina - in care
lmparatul i9i exprima mul}umirea pentru conve.r tirea romanilor, grecilor 9i
rutenilor (!), declarand valida unirea lor su Biserica Romei prin acceptarea
268

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

tuluror inva}aturilor ei, indeosebi a celor patru mari puncte deosebitoare.

Prin aceeai diploma, se acordau preotilor romani uniti toate scutirile 9.i
privilegiile de care beneficiau cei catolici.
Dar in toanma anului 1699, in urma hotararii Dietei, s-a efectuat o
noua ancheta in satele romane9ti (cu 10 comisii, fiecare cu 4 membri, cate
tmul din fiecare confesiune recepta), ajungandu-se la rezultatele celei dintai.
Mai mult chiar, insu9i mitropolitul Atanasie a ordonat protopopilor i
preotilor lui sa nu se prezinte in fa ta comisiilor de ancheta.
De altfel, Atanasie a continuat sa se men}ina pe linia invataturii
ortodoxe 9i sa pastreze legaturile tradi}ionale cu Tara Romari.easca. In 1699
tiparea la Alba Iulia o Bucoavni'i (carte de citire) 9i un Chiriacodromion (care
reproducea in mare Cazania lw Varlaam), me9ter tipograf fiind Mihail $tefan,
trimis de Constantin Brancoveanu. In iunie 1700 acest domnitor daruia
Mitropoliei din Alba Iulia mo9ia Meri9ani, din judetul Arge9. La 14 septembrie
1700, obi9nuitul sobor sau sinod mare al protopopilor Mitropoliei, intrunit
la Alba Iulia, a stabilit 28 de poncturi sau hotarari privitoare la via.ta
religios-morala a preotilor 9i credincio9ilor i la pregatirea viitorilor preoF.
Se remarca faptul ca in cele 28 de hotarari nu se facea nici o mentiune
despre ururea cu Biserica Romei, ci totul era pe lirlia traditionala, ortodoxa.
Cu toate acestea, Paul Baranyi. a alcatuit o noua pseudo-istorie in legatura
cu un pretins sinod intrtmit la 4-5 septembrie 1700, la care ar fi participat
54 de protopopi, insoMi de cate 2 preoti i 3 mireni din Transilvania 9i
Maramure9, care ar fi votat in unanimitate i de buna voie tmirea cu Biserica
Romei, acceptand cele patru puncte deosebitoare. Trebuie sa precizam ca nu
exista o declara}ie originala de la acest pretins sinod, ci numai o copie, fara
semnahrri, ceea ce arata limpede ca actul respectiv era un fals. Apoi, nici un
izvor contemporan nu amintete de vreun sinod la data respectiva.
in afara de aceasta, trebuie sane inhebam ce rost ar mai fi avut un
sinod a.cum, daca - dupa afirma}iile iezui}ilor - au mai fost doua, 1n februarie
1697 9i la 7 octombrie 1698? Raspunsul este clar: sinoadele de unire din
1697, 1698 i 1700 sunt pure nascociri ale iezuipilor.
Pentru ca nu se inregistra nici tm progres, lei. inceputul anului 1701
mitropolitul Atanasie a fost chemat la Vieri.a, pentru a perfecta unirea, pe
care el o acceptase numai in principiu. Era inso}it - intre al}ii-: de iezuitul
ceh Carol Neurautter, misionar militar din Sibiu, care devenise principalul
promotor al urlirii in locul lui Baranyi, mutat la Trnavia, in Slovacia. intre
timp, autorita}ile au formulat impotriva lui Atanasie o lista cu 22 acuzatii,
unele privind via}a sa morala, nereguli in conducerea i gestiunea Mitropoliei,
altele cu privire la atitudinea sa echivoca fata de uniatie. Pe baza acestor
.
.
269

Mircea Pacurariu

acuze cornpromi}atoare, Atanasie era pus in situatia de a fi condarnnat sau

de a fi achitat, ill cazul ca11d ar .accepta oficial unirea. Neavand taria morala
sa se irnpotriveasca, Atanasie a cedat presiunilor exercitate asupra lui, prin
acceptarea unirii. La 19 /30 rnartie 1701 irnparatul Leopold I a ernis patru
acte privitoare la noua Biserica unita: decretul de confirmare a lui Atanasie
ca episcop al na}iunii ro.r:nane din Transilvania, subordonat arhiepiscopului
romano-catolic rnaghiar din Esztergom; un ordin pentru instalarea lui Atanasie,
altul pentru salarizarea sa 9i, ill sfar9it, o noua diploma, in 15 puncte, cunoscuta
U.1 istoriografie sub numele de diploma a doua leopoldinii (prlina fiind cea
din 16 februarie 1699), care poate fi socotita ca adevaratul act de fntemeiere
a Bisericii romaneti unite din Transilvania.
Noua diploma asigura Bisericii i clerului acelea9i drepturi pe care le
avea Biserica romano-catolica (art. 1), acorda preo}ilor uniti scuti.rea de toate
servitu}ile feudale (art. 2), prevedea includerea 1n statul catolic nu numai
a preo}ilor uni}i, ci i a laicilor i ch..iar a plebeilor (taranilor) care se vor
uni (art. 3). Articolele urrnatoare prevedeau instituirea unui teolog iezuit
pe langa Atanasie, care 11 supraveghea ;;i indruma ill toate lucrarile sale,
interzicea corespondenta i legaturile cu Tara Rornaneasca, dreptul pentru
imparat - care devenea patron suprem al noii Biserici unite - de a nurni
pe episcopii urmatori dintr-o lista de trei candida}i propu9i de reprezentan}ii
clerului unit etc. Este interesant de aratat ca originalul acestei diplome a
disparut, desigur printr-o in}elegere tacita intre Curtea din Viena ;;i staturile
ardelene. In lipsa originalului acestei diplome, Curtea din Viena a refuzat
men~u sa acorde drepturi rornanilor, mai ales pe cele prevazute in prlinele trei
articole. A fost descoperita abia ill 1938, la Biblioteca Muzeului Brukenthal din
Sibiu.
La 24 martie 1701 Atanasie a fost rehirotonit preot, iar ill ziua
urmatoare episcop (de;;i hirot'onia este o taina care nu se repeta!), illtr-o
capela a iezui}ilor din Viena de catre cardinalul Kollonich, asistat de al}i doi
episcopi romano-catolici. La 7 aprilie 1701 Atanasie a platit scmnp cele prirnite,
semnand o declara}ie umilitoare, in 16 puncte, ill care promitea sa fie supus
papei ;;i arhiepiscopului de Esztergom, sa accepte un teolog iezuit, fara acordul
caruia nu va intreprinde nimic 1n eparhie, sa illtrerupa orice legatura cu
domnul i mitropolitul prii Romane;;ti ;;i altele.
Dupa reilltoarcerea de la Viena, Atanasie a fost instalat din ii.au, dar
ca episcop unit, in catedrala ctitorita de Mihai Viteazul din Alba Iulia, la
14/ 25 iunie 1701. Priinul episcop unit ;;i-a desfa9urat activitatea ill condi}ii
foarte vitrege, anatematizat de palriarhul ecumenic, lipsit de ajutorul material
270

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

de care au beneficiat inainta;;ii sai;I din partea domnilor Tarii Romane;;ti,

supravegheat illdeaproape de teologii iezui. (C. Neurautter, a poi P. Baranyi,
loan Prenthaller, Francisc Szunyogh).

Intr-un sobor de protopopi tntrunit ill vara anului 1711, Atanasie a

facut o illcercare disperata de a inlatura unia}ia, dar dupa o jumatate de an,
datorita interventiei energice a ieduihllui Gabriel Hevenessi, Atanasie ;;i
protopopii sai au fost nevoi}i sa revina asupra celor hotarate. Chinuit de
remu9diri pentru dezbinarea pe car'e a produs-o, a murit destul de tanar, in
august 1713. Nu este lipsit de interes 's a menponam ca la inmormantarea lui au
rostit cuvantari doi iezui}i, unul 1n lhnba latina, celalalt ill maghiara, aratandu-se ;;i prin aceasta starea de umilin}a la care a ajuns Biserica romaneasca
din Transilvania prin a;;a-zisa uniatie.
Am staruit mai mult asupra acestor probleme tocmai pentru a scoate
ill relief imprejurarile istorice ill care s-a petrecut dezbinarea bisericeasca a
romanilor transilvaneni in anii 1698-1701. Ea a fost, in primul rand, opera
iezui}ilor, a cardinalului Kollonich ;;i,a imparatului Leopold I, iar mitropolitul
Atanasie a fost numai unealta pi;-in care au lucrat ace;;tia. Atanasie i
protopopii sai au illteles sa faca 0 unife de principiu, concli}ionata de pastrarea
integrala a doctrinei, ritului i orgqnizarii biserice;;ti ortodoxe traditionale.
Pentru atingerea scopului urmarit, s-au folosit cele mai necinstite mijloace:
falsul in acte publice, ;;antajul, promisiuni care n-au fost indeplinite. De
re}inut ca actul propriu-zis de mlire: poate fi considerat nurnai eel semnat de
Atanasie la Viena, la 7 aprilie 1701, 'ar actul oficial de stat privind 1nfiin}area
noii Biserici $i Episcopii u,ni.te din Trc\nsilvania este diploma a doua leopoldina
din 19 martie 1701.
Urmarile actului incheiat de Atanasie au fost din cele mai dureroase:
s-a pierdut h1dependenta Bisericii romane;;ti din Transilvania, iar 1n locul
vechii Mitropolii ortodoxe cu sediul la Alba Iulia s-a creat o episcopie unita,
subordonata arhiepiscopului roman9-catolic maghiar din Esztergom; pe Ianga
noul episcop unit a fost impus UJ:\ teolog iezuit - de regula maghiar -,
care~l controla in toate aqiunile sale, incat avea mai multa putere decat
episcopul insu;;i; imparatul a deveriit patron al Bisericii unite, cu dreptul de
a numi pe viitorii episcopi dintr-o lista de trei candidap ;;i de a acorda beneficii
(mijloace de trai) episcopilor ;;i altor demnitari biseric:egti; ;;i-a incetat activitatea
tipografia rnitropolitana din Alba Iuli~; s-au rupt legatwile culturale 9i biserice;;ti
cu Mitropolia Ungrovlahiei; s-a produs dezbinare, ura ;;i neillcredere illhe
fiii aceluia~;i popor roman, care alt putut fi astfel mai u9or stapani}i de
Habsburgi, potrivit principiului divide et impera.
I

271

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

t\!iircea Pncurariu

Biserica unitii. dupa Atmiasie Anghel

Un nou episcop unit a fast inscaunat abia la 10 ani dupa moartea lui
Atanasie. Pana atunci afacerile eparhiei au fast conduse de doi iezuiti maghiari,
i:n calitate de directori (!). In anii 1713-1714 s-au intrunit, la' Alba Iulia,
trei sinoade electorale, formate din protopopii eparhiei, care au propus de
fiecare data intparatului, spre confirmare, pe secretarul lui Atanasie, Venceslaw
Franz, un laic originar din Boemia. Dar de fiecare data, autoritatile din
Transilvania au invocat diferite pretexte m:vederea anularii hotararii sin~adelor
respective, avand propriul lor candidat~ pe romanul renegat loan Giurgiu
Pataclti, preot romano-catolic. In ianuarie 1715 a fast convocat sinodul electoral
pentru a patra oara, la Sibiu, la care 'nu s-a prezentat decat un singur
protopop, care a adus $i votul a infa trei preo}i uni}i, declarand ca-1
doresc episcop pe Patachi. Declarat ales de contele maghiar care prezida
sinodul, Patachi a fast confirmat de '. imparatul Carol VI in acela9i an.
Pentru ca in jurul anului 1714 s-au daramat din temelie fasta catedrala $i
re$edin}a mitropolitana din Alba Iulia, 'ctitorite de Mihai Viteazul, Curtea
d in Viena a hotarat ca Episcopia unita sil-9i aiba sediul la Fagara9, iar Dieta
Transilvaniei i-a atribuit doua mo9ii, la Gherla $i Sambata de Jos.
In 1716 Curtea din Viena a cerut papei confirmarea lui Patachi ca
episcop. Este interesant de notat ca papa a aflat abia acum de existenta
wwr credincioi unip cu Roma in Transilvania. Dupa indeltmgate staruin}e,
Congrega}ia De Propaganda Fide a dat un decret privind infiin}area noii
Episcopii unite la 6 iulie 1716, dar bula papala in acest sens s-a dat abia
dupa cinci ani, la 15 iulie 1721. Bula Rationi congrui decreta infiin}area
Episcopiei unite de Fagara9, pentru grecii, rutenii, romanii $i sarbii din
Transilvania (se $tie ca in Transilvania nu existau greci, ruteni $i sarbi!), iar
biserica romaneasca ortodoxii (!) din Fagara9 ctitorita de domnitorul martir
ortodox Constantin Brancoveanu era declarata catedrala episcopala unita.
Deci, se crea o institutie noua- de catre i~parat $i papa, care nu avea nimic
comun cu vechea Mitropolie ortodoxa a Transilvaniei.
I
Patachi a fast instalat in biserica br,ncoveneasca Sf. Nicolae din Fagara9,
ctitoria lui Constantin Voda Brancoveanu> abia la 6 august 1723, pe care, dupa
aceea a ocupat-o cu for}a, declarand-o catedrala episcopala unita. Protestele
credincio9ilor $i ale vaduvei ctitorului ml ramas fara rezultat.
'

Episcopul Inochentie Micu si im~aii lui

Dupa moartea lui Patachi (+1727.), scawrnl episcopal a fost condus
din nou de trei iezuip. unguri, ca directori, pana in septembrie 1732, la
instalarea lui Incichentie Micu (propus inca din 1728), eel mai de seama ierarh
al Bisericii unite din Transilvania. De9i er~ slujitor al Bisericii, Inochentie Micu
272

a acordat prioritate problemelor na}ionale $i politice $i apoi celor biserice9ti.

In ce prive9te unia}ia, el a conceput-o doar ca un instrument pus in
slujba luptei sale na}ionale $i nicidecum ca o recunoa9tere a inva}aturii
Bisericii catolice. Faptul ca amenin}a mereu cu parasirea unirii, constituie o
dovada concludenta di nu era sincer ata9at de ea, ci ca urmarea prin ea
ob}inerea de drepturi pentru clerul $i poporul sau. Lupta sa impotriva teologului iezuit sail impotriva incercarilor de imixtiune ale arhiepjscopului
de Esztergom $i ale papei in eparhia sa nu era altceva decat o lupta pentru
pastrarea independen}ei Bisericii sale, a doctrinei, cultului $i organizarii
tradi}ionale ortodoxe, in fa }a oricaror incercari de catolicizare $i dezna}ionalizare a Bisericii $i a poporului roman.
Printr-o serie de mernorii inaintate Cur}ii imperiale din Viena unele prezentate personal - - sau Dietei Transilvaniei, al carei membru era,
Inochentie Micu prezenta starea de inapoiere in care era }inut poporul
roman: proprietarii de pamant nu acceptau ca fiii iobagilor $i chiar ai preo}ilor
romani sa faca studii, romanii nu aveau dreptul sa practice m e9te9uguri sau
sa fadi comer}, nu erau primi}i in ftmc}ii publice, nu aveau dreptul sa cumpere
sau sa mo9teneasca pamant. In schimb, erau impovara}i de biniri 9i corvezi,
plateau pentru intre}inerea preotilor proprii cat $i a celor de alte confesiuni.
Arata de asemenea ca preotii romani nu beneficiau de drepturile pe care le
aveau cei catolici, cum li s-a promis prin diplomele leopoldine din 1699 9i
1701, ci, dimpotriva, erau obligati sa plateasca dijme pastorilor luterani sau
calvini. Ei erau expu9i acelora9i abuzuri $i nedrepta}i din partea autoritatilor
de stat i a proprietarilor de pamant, ca $i pastori}ii lor (amenda}i, batu}i,
inchi9i, impu9i la taxe $i dijme, incartiruiri de solda}i etc). Infii}i9and starea
trista a clerului $i a poporului sau, Inochentie cerea $i inlaturarea tuturor
acestor stari de lucruri. Revendicarile lui nafionale $i sociale priveau toate
paturile sociale romane9ti: nobili, cler, meseria9i, }arani liberi $i iobagi,
denuntand intreita asuprire la care erau expu9i romanii: nationala, sociala
$i religioasa. Dar mai presus de toate acestea, el cerea ca poporul roman sa fie
recunoscut ca a patra na}i.tme in Transilvania, cu dreptul de a fi reprezentata
in guvem, dieta, tabla regeasca (=tribunalul suprem), comitate, districte, scaune
$i comLmitati. El este primul roman la care apare aceasta concepfie superioara,
care va deveni apoi un pro~am de lupta 9i de gandire pentru toti. conducatorii
romarulor transilvaneni. fn sprijinul revendicarilor sale, Inoch entie invoca
superioritatea numerica a romanilor fa}a de toate celelalte naFw1i la un lac,
originea lor romana, vechimea 9i continuitatea lor pe teritoriul fostei Dacii.
Se in}elege ca toate memoriile sale au ramas fara rezultat.
Episcopul Inochentie a luptat $i pe alte cai pentru prosperarea
Bisericii sale: in 1737 a mutat re9edin}a Episcopiei de la Fagara9 la Blaj,
. 273

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Mircca Pi'icurariu
.

uncle a pus i piatra de temelie a .unei noi catedrale, a trimis primii tineri
romani la studii teologice la Roma, a convoca.t sinoade eparhiale in 1739 i
1744 (la eel din urma participand i ortodoq;i), pentru a discuta soarta
numeroaselor sale memorii.
Devenit incomod pentru Curtea imperiala, a fost chemat 1n vara
anului 1744 laViena, din dispozitia imparatesei Maria Tereza. Acolo a fost
pus in fa}a a 82 de acuze, principalele fiind acelea ca se face purtatorul de
cuvant al poporului in probleme politice i ca nu este sincer ata9at de uniaFe.
Refuzand sa se prezinte in fata unei comisii de ancheta, spre sfaritul anului a
plecat la Roma, nadajduind ca Vtl fi sprijinit de papa. Numeroasele memorii
intocmite i de acum inainte au ramas fara urmari. Silit sa ramana la Roma
- prin intelegerea dintre Curtea imperiala i papa -, impiedicat sa mai
poarte coresponden}a cu ai sai i sa primeasca ajutoare, Inochentie a fast
nevoit sa-i dea demisia din scaunul episcopal in 1751. $i-a petrecut restul
vie\ii la Roma, intr~un exil de 24 _ani, in suferinte i lipsuri materiale (+ 22
sep tembrie 1768). Jertfa lui a ramas o marturie graitoare pentru toti, ca nici
Viena, nici Roma, nici iezui}ii sau ntibilii catolici n-au urmarit prin unia}ie
p ropairea materiala sau spirituala a poporului roman, ci propriile lor
interese.
In timp ce Inochentie se afla la Roma, papa a numit un vicar
apostolic al Episcopiei Blajului, in persoana lui Petru Pavel Aron (1747),
propus episcop in 1751, numit in 1752 i instalat abia in toarnna anului 1754
(+1764). Sub els-a infiin}at tipografia eparhiala din Blaj in 1747, din vechile
teascuri ale celei din Alba Iulia, cu meteri tipografi veni}i de la Ramnic. S-au
tipa rit mai multe carti de slujba, toate dupa editiile din Tara Romaneasca,
d eci cu un continut pur ortodox, la care se adauga unele car}i de inva}atura
(de la Aron a ramas i o traducere a Bibliei in manuscris, se pare facuta
dup a Vulgata). In toarnna anului 1754 s-au deschis primele trei Coli din
Bbj: de ob9te sau elementara, latineasca sau a limbilor i liin}elor, din
care se va dezvolta liceul, i coala de preotie sau seminarul. Daca pentru
Biserica unita, Petru Pavel Aron s-a dovedit ru1 bun pastor, in schimb el a fost
un prigonitor al Bisericii i al credincioilor ortodoc9i, sprijinind autorita}ile
d e stat in ac}iunea lor de reprimare a micarilor populare de aparare a
Ortodoxiei.
Aceeai atitudine au avut-o i urmaii sai Atanasie Rednic (17641772), Grigorie Maior (1772-1782) i Ioan Bob (1782-1830). Sub primii doi
s-a continuat activitatea editoriala, tiparindu-se numeroase car}i de slujba,
toate cu pastrarea integrala a randuielilor de cult ortodoxe (o conferinta din
.

I
II

I
\

i
i

1773, la Viena, a tuturor episcopilor urri}i dm Imperiu - croa}i, ruteni, romani

- hotarase ca Bisericile lor sa rosteasca Simbolul credin}ei fara filioque i
sa pastreze nealterate randuielile ort9doxe). Tot in 1773, o data cu desfiin}area
ordinului iezuit, episcopii Blajului au scapat de controlul suparator al
I
teologului care le-a fost impus p~in diploma a doua leopoldina. Abia sub
episcopul loan Bob se fac incercari <!le catolicizare a Bisericii romaneti unite,
prin anumite inova}ii liturgice, otganizarea unui capitlu cu preo}i celibatari;
interzicerea divorturilor, ca in Bis~rica
apuseana, aspru criticate chiar de
I
preoti carturari apar}inatori BisericV. unite, ca Samuil Micu i Petru Maior.

Lupta pentru apararea Ortodoxiei

Aratam i in paginile prec~dente ca indata dupa perfectarea unirii
de catre Atanasie la Viena in 1701 ~ putinii preo}i, protopopi i credincioii
lor care au fost amagiti i-au dat s~ama de adevaratele scopuri urmarite de
Curtea imperiala i de iezuiti. De fapt, trebuie sa precizam de la bun
inceput ca poporul, marea masa a ~redincio9ilor }arani, au ramas statornici
1n credinta lor ortodoxa, chiar daca:preotul lor se socotea unit cu Roma, din
dorinta de a beneficia de drepturil clerului catolic. Credincio9ii respectivi
n-au avut cum sa-i dea seama de noua orientare a preotului lor, din moment
ce ei n-au observat nici o schimbare in inva}atura, cultul i organizarea
Bisericii lor. Acest lucru 11 va marturisi, mai tarziu, inva}atul protopop unit
Petru Maior, care recuno9tea ca, datorita greutalor materiale prin care treceau
preo}ii romaru, numele eel de neru~t il schimba in nume de unit; i cu aceasta
pu}ina schimbare scapa de vechile greuta}i i se impartaesc cadin}elor
(drepturilor n . n.) celor ce le au neamurile cele primite (recepte n. n.) in
Ardeal, tinandu-i legea greceasca 1(ortodoxa n. n.) mai dinainte intreaga i
neschimbata, intocma cum o }in :toti unitii romani din Ardeal (Istoria
Besericii romanilor, Buda, 1813, p. 14,0).
. Doar in par}ile Braovului, Fagaraului i Hunedoarei, deci din jurul
centi'elor urbane locuite i de romani, s-a aflat de schimbarea legii, fapt
care a dus la proteste energice adres~te lui Atanasie. Inca din 1701 credincio9ii
din zonele men}ionate au refuzat 1 sa recunoasca autoritatea lui Atanasie
Anghel, incat el insu9i a fast nevoit sa le permita sa ramana in vechea lor
credin}a, cu conditia de a nu agita spiritele impotriva Urtiatiei $i de a-i plati
obi9nuita dare vladiceasca. Cei n1ai
statornici aparatori
ai Ortodoxiei
s-au
I
.
.
dovedit, insa, credincioii din Bra9ov i Tara Barsei, care in 1701 au trecut
sub obladuirea duhovniceasca a mitropoli}ilor Ungrovlahiei, iar in 1728 insei
autorita}ile austriece s-au vazut silite sa-i puna sub ascultarea episcopului
I

274

275

Miri:ea Pacurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

'.

de Ranmic (aflat acum iri cadrul .aceluia;;i stat habsburgic), iar dupa 1739
sub a mitropolitilor sarbi de la Carlovit. tn septembrie 1701 nobilul roman
Gavriil din Tagu Mare ~i alji cativa ~redincio;;i au inaintat un memoriu
Guvernuh:1i Transilvaniei in numele cr~dincio;;ilor ortodoqi din Alba Iulia,
carora le-au fost rapite -cele doua biserici. Toti au fost arestati ;;i inchi;;i la
Sibiu; cava din ei au murit in inchisbare, iar Gavriil a fast eliberat abia
i
,
----
- ~- . ----- - d upa c1nc1 am.
De fapt, marile lupte pentru apararea Ortodoxiei au inceput din anul
1744, de cand stapanirea habsburgica .a inceput sa impuna credincio;;ilor
acceptarea uniatiei. Pana atunci, autoritatile nu s-au interesat indeaproape
de problemele religioase ale romanilot transilvaneni, socotindu-i uniti pe
toti deopotriva, preoti ;;i credincio;;i. Acesta a fost ;;i motivul pentru care na mai fost ales un ierarh ortodox pentru preotii ;;i credincio;;ii rama;;i
statornici in credinta ortodoxa timp de ;;a'.se decenii. Parohiile care nu acceptau
preoti uniti i;;i trimiteau candidatii la hirotonie la Bucure;;ti, Ramnic, mai
putin la Buzau, Roman, Radauti ;;i Ia;;i . .
. In 1744 a venit de la Carlovit in Banat ;;i apoi in Transilvania
ieromonahul Visarion Sarai, dupa ultimele cercetari un vlah originar din
Bosnia. Prin predicile pe care le-a rostit in diferite localita, mai ales pe valea
mijlocie a Mure;;ului, a atras atenp.a asupra urmaruor pe care le va avea uniatia
pentru credinta ortodoxa, reu;;ind sa mobilizeze con;;tiintele la lupta impotriva
p reotilor uniti. Alarmate, autoritatile au dispus arestarea lui in apropierea
Sibiului, fiind inch.is la Sibiu, Timi;;oara:, Osiek, Raab ;;i, in cele din urma, la
Kufstein, in Muntii Tirolului, uncle se pare.ca ;;i-a sfar;;it via ta.
In urma actiwUi lui Visarion, guvematorul
Transilvaniei loan Haller,
I
pe baza avizului imparatesei Maria Tereza, a comis marea imprudenta de a
lansa 0 proclamatie (patenta) catre romani, in care le aducea la cuno;;tinta
ca toti trebuie sa se considere uniti cu Biserica Romei. In acela;;i timp,
proclamatia consemna faptul ca pentru fericirea ;;i folosul romanilor,
Curtea din Viena intemeiase Episcopia' unita de la Blaj ~i scutea pe preotii
wliti de toate sarcinile iobage;;ti ;;i de ro~ote. S-au instih1it diferite comisii,
care sa aduca la cuno;;tinta romanilor cuprinsul proclamatiei. Rezultahtl a
fost acela;;i peste. tot: toti credincio$ii au declarat categoric ca nu primesc
preoti uniti $i ca nu iau parte la slujbele savar$ite de ei. Multi preoti au fost
alungati din parohii. Constatand e;;ecul proclamatiei, imparateasa a luat noi
masuri, care au agitat ;;i mai inult spi~itele. Intre altele, s-au numit patru
protectori ai unirii, care urmau sa duca la indeplinire o instructie in 15
puncte, cu dispozitii precise de pedepsire cu inchisoare, batai $i amenzi in
bani a ortodoc;;ilor care ar impiedica promovarea uniatiei.
v

276

Prin trei decrete date in 1746, Maria Tereza dispunea sa fie arestati
$i pedepsiti cei hirotoniti in Tara Romaneasca ;;i Moldova, precum ;;i preotii
uniti care reveneau la Ortodoxie. Se inaugura astfel o perioada de persecutii
de aproximativ 15 ani, pe parcursul careia s-au ridicat, din randurile clerului
;;i credincio;;ilor, lm mare numar de luptatori pentru apararea Ortodoxiei,
care au infruntat teroarea stapfuurii, au suferit luni sau chiar ani de inchisoare,
au facut ca.latorii llmgi ;;i obositoare pana la Viena ;;i Petersburg, iar alp.i ;;icau
jertfit ch.iar viata. Satele se impotriveau cu mult curaj uniatiei, alungau preotii
uniti, refuzau slujbele lor ;;i trimiteau tineri in Tara Romaneasca pentru a fi
hirotoniti preoti, de unde ace;;tia aduceau carti de slujba ortodoxa.
Cei mai energiCi luptatori pentru Ortodoxie s-au ridicat dintre
preotii $i credincio$ii din parp.le Sibiului. Notam, pe taranul Oprea Micli'i.u
din Sali$tea Sibiului, care a calatorit de trei ori la Viena, pentru a prezenta
memorii in numele credincio;;ilor: .in 1748 impreuna cu Joan Oancea din
Fagara;;, care prezenta un memoriu al fagara;;enilor, in 1749 cu alfi patru
}arani din satele sibiene, ;;i in 1752 impreuna cu preotul Moise Mii.cinic din
satul Sibiel. De data aceasta, Oprea Miclau;; ;;i Moise Macinic au fast primiti
in audienta de imparateasa Maria Tereza ;;i de cancelarul Kaunitz, dar in
loc sa li se dea un raspuns la memoriile lor, au fast arestaji ;;i aruncaji in
inchisoarea de la Kufstein, unde $i-au sffir$it via}a, dupa ani indelungap. de
suferin}e.
Cajiva preo}i ;;i credincio;;i au facut calatorii lw1gi ;;i obositoare la
Petersburg, pentru a ruga pe tarina Elisabeta (1741-1761) sa intervina in
favoarea lor la 'Curtea imperiala de la Viena. Pri.ntre ace;;tia se numarau
protopopul Nicolae Pop din Balomir, fostul vicar al lui Inochentie Micu,
revenit la Ortodoxie, care a ramas apoi in Tara Romaneasca, ieromonahul
Nicodim ;;i preotul loan din Aciliu, care au calatorit la Petersburg in doua
randuri (amandoi au fost ;;i la Viena, fiind primiti de imparahtl Francist, sotul
MarieiTereza). Nicodim s-a reintors dupa ca}iva ani in Tara Romaneasca, iar
loan din Aciliu a fast arestat in Transilvania, in imprejurari necw1oscute.
Prin 1755 in fnmtea luptei pentru Ortodoxie se gasea preotul Cosma
din Deal, langa Sebe;;, care suferise 60 de saptamaru de inchisoare. Impreuna
cu Constantin Petric din Jina au cutreierat 42 de sate, de la Sibiu pana spre
Ora~tie, facand o adevarata ancheta asupra suferintelor indurate d e preotii
;;i credincio$ii satelor respective. Datele culese de ei au fast inaintate
mitropolitului Pavel Nenadovici de la Carlovit, p entru a fi apoi prezentate
Curp.i din Viena. Din cuprinsul lor aflam numele a sute de preoti ;;i preotese,
tarani ~i tarance, care au fost uci;;i, intemni}ap, batu}i pana la sange, amendati
;;i jefui}i de bunurile lor (vite, oi, vin, lana) pentru acela;;i refuz categoric de
277

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

lvfircea Pifcurariu
.

a ilnbra}i9a unia}"ia. Repnem doar cateva nume de preo}"i: Cosma (l:nchis 60 de

saptamaru in Alba Iulia, apoi ta,tal $i sop.a sa), Oprea din Sali9te (11 saptamani),
Iona din Sali9te (6 saptamani), Avram din Cut (3 luni), loan din Poiana
Sibiului (4 saptamani), sotia preotului Joan din Poiana (31 saptamani); apoi
sute de tarani din Sali9te, Poiana, Jina, Tili9ca, Deat Carpini9 etc, intre care
Oprea Petric din Jina (11 saptamani), loan Craciun din Carpini9 (8 luni), 16
femei din Poiana (14 saptamani, in timpul iemii) i multi ajltiL Prin 1756, In.-
fruntea ac}iunii de aparare a Ortodoxiei se afla preotul loan Varvorea din
Gale9 (jud. Sibiu), arestat i inchis la Sibiu $i Deva, iar de aici la Graz. 0
informa}ie din 1780 relata ca l'a Kufstein era in.chis de 24 de ani un preot
roman cu numele loan, probabil eel din Gale9.

La 13 iulie 1759 imparateasa Maria Tereza a dat un decret, prin care

acorda oarecare toleran}a romanilor ortodoq;i, precizand insa ca nu era
permisa reintoarcerea la Ortodoxie a preoFlor, credincio9ilor i a bisericilor
ocupate de uni}i, iar ortodoqilor li se interzicea categoric sa intreprinda
ceva impohiva unia}iei. Acest decret, ill lac sa mul}umeasca pe ortodoc9i, i-a
5.cut sa se ridice la lupta $i cu mal mult curaj. intre mobilizatorii con9tiin}elor
in aceasta noua etapa se numarau: preotii Stan din Gliimboaca (jud. Sibiu),
Jo an Piuariu din Sadu (jud. Sibiu) i mai ales ieromonahul Sofronie de la
sc!iitul Cioara (azi Sali9tea, jud. Alba). Ei au convocat numeroase adunari
de preo}i i credincio9i, care sa redacteze memorii in vederea acordarii
liberta}ii de credin}a. Prin ac}iunile celui din urma, s-a decla11$at o adevarata
rascoala populara, in anii 1759-1761, la mceput 1n Mun}ii Apuseni, de unde
s-a intins aproape in toata Transilvania, pana in Satmar i Maramure9.
Peste tot, preo}ii uni}i erau alunga}i, se tineau adunari populare (sinoade)
in care se hotara intoarcerea la Ortodoxie a celor convertiti cu for}a sau din
ne9tiin}a i se intocmeau memorii 1n care se cerea libertate religioasa,
episcop ortodox, eliberarea celor 1nchi9i pentru credin}a, restituirea bisericilor
ortodoxe $i a sesiilor parohiale luate de tmiti '.a. Cel mai msemnat sinod de
acest fel a fast eel din Alba Iulia, din 14-18 februarie 1761, punctul culminant
al rascoalei; la care s-au luat i masuri in vederea refacerii i organizarii
Bisericii Ortodoxe. in felul acesta, rascoala condusa de ieromonahul Sofronie
reprezenta o stralucita biruin}a a Ortodoxiei din Transilvania, incat tot ce se
lucrase timp de ase decenii in vederea inshainarii poporului roman era
acum zdruncinat.
Generalul Buccow, adevaratul creator al Bisericii unite

In astfelde imprejurari critice pentru regimul habsburgic, in primavara

anului 1761 imparateasa a trimis in Transilvania, in calitate de comandant
al trupelor de aici, pe generalul Nicolaus Adolf von Buccow, cu numeroase
278

unitati de cavalerie .i infanterie, ~vand misiunea de a intari unia}ia i a

reprima orice mi9care impotriva el. Dar odata cu el a fost trirnis i un
episcop - dupa 60 de ani - pe~tru romanii ortodoc9i transilvaneni. In
aceasta situa}ie, ieromonahul Sofronie i-a considerat misiunea incheiata i
s-a refugiat in Tara Romaneasca, tu'.tde a i murit.
Din dispozipa generalului Buccow, mtre anii 1761-1762 s-au intocmit
<loua statistici (recensa.millteT~"1ffita.e"'orga~~re administrafiei de stat, aita
de protopopi, cu privire la numar~ preo}ilor i credincio9ilor, al bisericilor,
sesiilor i caselor parohiale, a tat pentru ortodoc9i, cat i pentru uni}i. Datele
ob}inute au fost centralizate i prtlucrate apoi de o comisie, in frunte cu
Buccow. Cu toata lipsa de obiecti.vit,ate cu cares-a lucrat, rezulta o categorica
superioritate numerica a ortodoq;ilor: 128.635 familii, cu 1.365 preo}i i
1.362 biserici, pe cand uni}ii aveau' numai 25.223 familii, dar 2.250 preoti 9i
515 biserici. Cele 515 biserici date de comisie unitilor erau, fara indoiala,
zidite cu cheltuiala ortodoc9ilor, fi,e inainte de 1701, fie mai tarziu. Ele au
fast date arbitrar uni}ilor chiar acoio uncle ace9tia erau in numar redus. De
pilda, in Alba Iulia amandoua bisericile au fast date celor 7 preo}i uni}i cu
21 farnilii (!), iar cele 298 farnilii ortodoxe au ramas fara biserica; la Chiuie9ti
langa Dej, biserica a fast data celor '.4 preo}i uni}i cu 10 familii (!), iar cele 211
familii ortodoxe au ramas fara bisepca; la Ra9inari biserica a fast luata de la
cele 713 familii ortodoxe i data celor 3 preo}i unij:i cu 51 familii; la Toparcea
(jud. Sibiu) s-a dat celor 3 preo}i unip cu 9 farnilii, iar cele 226 farri.ilii ortodoxe
au ramas fara biserica 9.a.m.d. In multe localitaj:i bisericile au ajuns l:n stapanirea
uni}ilor munai cu ajutorul trupelor iui Buccow (ca la Ocna Sibiului, Ra9inari,
Sadu, Sali~te, Alba Iulia sau la Cufdrioara, langa Dej, uncle doi credincio~i
au fast condamna}i la moarte prin spanzurare, al}i doi la serviciu militar pe
via ta).
In numeroase parohii cu cate 4-7 familii unite, ortodoc9ii au fost
I
obliga}i sa le zideasdi biserici sau 1capele. Acelea9i abuzuri s-au fa.cut i cu
sesiile i casele parohiale, de reg4la cedate uni}ilor, chiar daca aveau un
numar infim de credincio9i. In 11172 de sate pur ortodoxe, cu 622 preo}i,
existau al}i 472 preoti uni}i fara cr~dincio9i (1n unele sate cate 3-4), iar 1n
altele existau mai multi preo}i uniti pentru un numar infim de farnilii (de ex.,
in Tili9ca-Sibiu -:-- 7 preoti la o familie, 1n Bohol} - Fagara9 -8 preoti la doua
familii). Era evident ca preotii respectivi nu urrnarea decat propriile lor
interese materiale.
I
In ce prive9te conscrierea '. credincio9ilor, s-au fa.cut i mai multe
abuzuri, incat numarul uni}ilor a ~rescut sim}itor. De pilda, 47 de sate din
I

'

279

\ .
Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

i\1ircea Pifcurariu

zona Bistrita-Nasaud au fast declarate arbitrar ca unite (ele reprezentau a

cincea parte din totalul unitilor din Transilvania). Au fast trecute ca unite
satele cares-au prezenta't it~ fata comisiei dupa expirarea termenului, altele
au fast declarate unite fara nici o explicatie; a~;;a a fast cazul cu 55 de parohii
din judetul Hunedoara, cu 13.267 familii, reprezentand aproape jumatate
din totalul unitilor.
Cea mai mare barbarie comisa de generalul Buccow a fast IDsa
distrugerea a zeci de schituri l}i manastiri romane9ti din toata Transilvania,
cele de lenm fiind arse, iar cele din piatra 9i caramida daril.mate cu tunurile.
Au fast dish"Use schiturile din Arpa9ul deJos, Berivoiul Mare, Bucium, Comana
de Jos, Dejani, Lisa, Margineni, Ohaba, Porumbacul de Sus, Scorei, Recea,
Venetia de Sus 9i de Jos, toate in Tara Fagaral}ului; in parfile de nord ale
Transilvaniei schiturile de la Chiuie9ti, Mintiul Roman, Stramba Fizei]ului,
Treznea; In judetul Alba manastirile de 1a Cioara l}i Geoagiul de Sus l}i altele.
Unele din cele daramate acum s-au refacut, dar au fast din nou distruse in
1785 (Sarribata de. Sus, Rfunet), altele au fast stramutate ca biserici parohiale in
diferite sate. Manastirile care au ramas au ajuns ID stapanirea Bisericii unite
(Prislop, Nicula 1J.a.), dar la scurt timp ~-au desfiintat din lipsa de calugari.
Acestea au fast motivele penhu care Biserica Ortodoxa din Transilvania n-a mai
avut nici o manastire pana dupa 1918. Din acest motiv, nurnero9i credincio9i
transilvaneni au trecut muntii, calugarindu-se in manastirile din Tara
Romaneasca $i Moldova, ori pw1and bazele unor noi schituri 9i manastiri.
Noi mi$cari pentru apararea Ortbdoxiei s-au inregistrat in anul 1763,
provoca te de infiintarea a doua regirnente de granita la Orlat (jud. Sibiu) $i
Nasaud (jud. Bistrita). Se prevedea ca s~ fie admi$i numai credincio$i uniti,
care urmau sa beneficieze de scutirea de impozite 9i sa primeasca o anumita
diuma. La 10 mai 1763, 1n comw1a Salva, cand urmau sa depw1a juramantul
In fa ta episcopului unit Aron, grfuticerii din partile Nasaudului, instigaji de
Tiinase Todoran, un credincios faarte inaintat in varsta, s-au razvratit. Acest
?atran a fast ucis cu roata, alti cativa tar~ au fast spiinzurap., iar alp.i batup..
In satele din sudul Transilvaniei, in car~ s-a fa.cut grfuticerizarea, numero$i
credincio$i au plecat in Tara Romaneas;ca, neacceptand sa treaca la uniatie
(Cugir-Alba, Jina-Sibiu, Breaza-Fagara9). 1Prin granicerizare, au devenit unite
toate satele din zona Nasaudului, cateva din Tara Fagara$ului 1J.a.
Acad. prof. Silviu Dragomir scria pe buna dreptate ca adevaratul
lntemeietor al Bisericii unite din Ardeal a fast generalul austriac Buccow,
caci fara dragonii 9i h.inurile sale nu ar fi ramas nici o urma din incercarile
dorninatiunii straine de a destrama sufletul romanesc (Istoria desrobirii
religioase, vol. II, $ibiu, 1930, p. 241).
Au existat insa 9i alte farme de 'trecere far}ata la unia}ie. De pilda,
280

episcopul Atanasie Rednic a alungat pe preotii 9i credincio9ii ortodoc9i de

pe domeniul Episcopiei de la Blaj, iar Grigorie Maior - insotit de doi
comisari maghiari - a trecut prin aproape 60 de sate din Salaj, pe care le-a
declarat unite. Mai multi preoti ortodoqi au fast aresta}i, pentru a li se
putea lua bisericile. Prin astfel de mijloace, desigur ca numarul unitilor a
sporit mereu.

1I

I
t

Framantarile religioase au incetat abia dupa 29 octombrie/8 noiembrie

1781, cand imparatul Iosif II (1780-1790) a dat a9a nurnitul Edict de toleranta,
prin care se interzicea asuprirea ceta}enilor pe motive de credin}a, se permitea
oricarei confesiuni, daca avea 100 de familii, sa-9i zideasca biserica i $Coala,
sa intre}ina preot $i inva}ator; necatolicii nu mai erau obligati sa plateasca
taxe preotilor catolici; era admisa i trecerea de la o confesiune la alta. Dar
la 16 ianuarie 1782, imparatul a revenit asupra Edichllui printr-un rescript,
prin care dispunea ca acelora care doreau sa revina la Ortodoxie sa li se faca
0 catehizare de $aSe saptarnaru ln mva}atura catolica (sau unita), platind
Catehetului cate Un zlot pe zi, lucru faarte greu pentru ni9te credinciO$i
tarani. In pofida acestor dispozifii, s-au inregistrat mi9cari msemnate de
revenire la Ortodoxie in Tara Hategului $i Tara Fagara9ului, reprimate cu
sprijinul fartelor militare. Peste pu}in timp, la 20 august 1782, imparatul
Iosif II a semnat a9a-nurnita Patenta de unire, prin care dispunea ca fiecare
Biserica sa ramana cu credincio9ii ei i sa nu mai faca prozelitism. De fapt,
masura a fost luata numai impotriva Bisericii Ortodoxe, care nu putea
primi credincio9i uniti. In schimb, Biserica unita i-a continuat 9i in viitor
aqiunea prozelitista, folosindu-se de sprijinul permanent al autoritatilor d e
stat. In 1798 s-a facut o prima incercare de refacere a unitatii biserice9ti a
romanilor transilvaneni, ini}iata de ca}iva protopopi ortodoq;i $i uniji, dar a
ramas fara rezultat. Imperiului habsburgic ii convenea aceasta dezbinare in
credinta a romanilor, pentru a-i putea stapani mai u9or.
Notaro ca ID 1950/1955 Sfanlul Sinod al Bisencii noastre a trecut in
randul sfinfilor pe Cuvio9ii martUrisitori Visarion $i Sofronie, i pe mucenicul .
Oprea din Sali$te; 1n 1992 au mai fast canonizap. preotii marturisitori Moise
Macinic din Sibiel i loan din Gale. Toti sunt praznuiji in ziua de 21
octombrie. Desigur, nurnarul celor care trebuia sa fie cinstiji ca marturisitori
este mult mai mare.

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Mircea Piicurariu

Biserica Ortodoxa dupii 1761

Aratam mai SUS i:;:a abia ill 1761 i:mparateasa Maria Tereza a nuiit
un episcop pentru credincio~ii ortodoq;i din Transilvania i:n persoana lu1
Dionisie Novacovici, episcopul sarb al Budei (azi Budapesta). Avea msa
numai calitatea de adininistrator sau loc}iitor, putand fi revocat oricand;
1
el i;;i pastra $i scaunul episcopal de la Buda. I s-au impus 19 condijii sau
i
restricjii, aproape toate urmarind acela;;i lucru: sa nu impiedice propagarea" - - \
u n ia}iei. De;;i a fost instalat in biserica Sf. Nicolae din $cheii Bra;;ovului, 5-a
!
transferat in curand la Sibiu, intr-o casa mchiriata, apoi mtr-o casa taraneasca
din Ra;;inari. In 1766 a facut o 'statistica sau conscriptie, constat~d ca avea
1.424 de preo}i ;;i 635.454 credincio;;i, grupati in 44 de protopopiate. La 1
octombrie 1767 i s-a acceptat demisia, reintorcandu-se la re9edin}a sa din
Santandrei, langa Buda, uncle a 9i murit in acela;;i an.
Abia in 1770 i:mparateasa a numit ca episcop ortodox al Transilvaniei,
cu re;;edin}a la Sibiu, p e sarbul Sofronie Chirilovici, caruia i s-au adaugat,
p e langa restrictiile impuse lui Dionisie, alte doua: sa nu intretina legaturi
cu preo}ii sai decat cu aprobarea Guvernului 9i sa nu primeasca preoti
hirotoni}i in afara Transilvaniei. Dupa numirea sa ca episcop la Buda (1774),
iar mai tarziu la Timi;;oara, a urmat o lunga sedisvacanta (1774-1783),
c~1nd afacerile eparhiei au fost conduse de protopopul loan Popovici din
I-Tondol (jud. Hunedoara), in calitate de vicar. In acest rastimp, episcopul
un it Grigorie Maior a convertit cu for}a la unia}ie numeroase parohii, a
aruncat i:n inchisoarea d e la Blaj mai multi preoti ;;i credincio;;i ortodoc9i.
.. ;
Sub al treilea episcop sarb de la Sibiu, Ghedeon Nichitici (1783-instalat
1784), Episcopia ortodoxa rornana din Transilvania a fost pusa, in problem.e
!
sp irituale-dogmatice, sub jurisdicjia Mitropoliei sarbe de la Carlovij (1783),
ap oi ;;i i:n cele administrative (1786, o data cu Episcopia Bucovinei),
r5rnanand in aceasta situatie pAna in 1864. Eparhia avea acum 31 protopopiat e,
cu 98 i p arohii ;;i 120.552 familii. Pentru ca demersurile lui Ghedeon p e
li'\nga a utorita}i in ved erea deschiderii unui seminar la Sibiu au ramas fara
rez ulta t, in 1786 s-a d eschis, totu;;i, in acest ora;; un curs p edagogic p enhu
p rega tirea viitorilor invajatori ai ;;colilor ortodoxe ;;i un curs teologic, arnbele
con d use d e inva}atul bra;;ovean Dirnitrie Eustatievici.
Dupa moartea lui Ghedeon (1788), a fast nurnit ultimul episcop sarb,
Glwrasim Adamovici (1789-1796). De;;i de alt neam, a sprijinit revendicarile
sociale ;;i najionale ale romanilor transilvaneni din anul 1791, cand s-a
reclactat ;;i inaintat la Viena cunoscutul Supplex Libellus Vala chorum, p rin
care se reluau vechile postulate ale lui Inochentie Micu, intre care pe primul
282

loc era recunoa;;terea romanilor ca ,a patra natitine in Transilvania. In 1792,

din incredintarea clerului $i a credinsio9ilor lor, episcopii Gherasim Adamovici
$i loan Bob de la Blaj au inaintat Curtii din Viena m ai multe memorii cu
dolean}ele natiunii romane. Until, cu acela;;i titlu de Supplex Libellus
Valachorum, din 30 martie 1792, expnea intr-o forma mai concisa postulatele
celui dintai ;;i cornbatea opiniile Dietei ;;i calomniile la adresa poporului
roman. Gherasim a ridicat ;;i o biserica in Sibiu din banii lasap_ de antecesorul
sau Ghedeon. Dupa rnoartea lui, i~a revenit din nou lui loan Popovici din
Hondol misiunea de a conduce trel:iurile eparhiei pana la moartea sa (1805),
I
fiind urrnat de protopopul Nicolae, Hu}ovici din Hunedoara. Candida Fi la
preoFe erau hirotoniti de episcopii.sarbi de la Arad . Potrivit unei statistici,
i:n anul 1805 eparhia ortodoxa a Transilvaniei avea 1.478 de parohii, 1.128
biserici, 1.295 preoji ;;i 128.279 familii .
Menjionam ;;i faptul ca i:n ; 1770 tipograful vienez losif Laurentiu
Kurzbok a primit dreptul de a tipari carti d e slujba pentru credincio;;ii
ortodoc;;i din Irnperiul habsburgic (sarbi, ruteni, greci ;;i romilni). Prin aceasta
se urmarea ;;i irnpiedicarea importarii de carti de slujba din Tara Romaneasca
;;i Moldova. Din 1795, astfel de carti s-au tiparit $i la Buda; mtre acestea, se
numara o noua editie a celor 12 M 1neie, dupa cele de la Ramnic, in 18041805, sub indrumarea episcopului Iosif al Arge;;ului i a medicului oculist
sibian loan Piuariu Molnar. Din 1789 a primit dreptul de a imprim a car}i
pentru romanii ortodoc;;i ;;i tipogra{ul sas Petru Barth din Sibiu.
Viata bisericeasca in Banat ,
Datorita cotropirilor otornan e, in anii 1690- 1691 grupuri i:nsernnate
de sarbi (ca la 30-40.000 de fam!lii), in frunte cu patriarhul Arsenie III
Cernoevici de Ipek, s-au a;;ezat in Srern (Sirmiu), in Slavonia ;;i in diferite
zone din Ungar1a d e azi, mai ales ~n tinutul dintre Dunare ;;i Tisa, tinuturi
care - intrasera in stapanirea Imp~riului habsburgic. Printr-o diploma a
imparatului Leopold I din 21 august 1690, se acordau sarbilor imigranti o
seama de privilegii politice ;;i bisehce;;ti (a;;a-nurnitele 11 privilegii ilirice" ),
patriarhul sarb d evenind carmuit01;u1 bisericesc al tuturor ortodoc9ilor din
Imperiul habsburgic, cu c;lreptul d ei a hirotoni episc()pi ;;i preo}i, d e a sfin}i
biserici ;;idea de}ine proprietati. lril 1716 a urmat un nou exod sarbesc, spre
Arad, Timi;;oara ;;i Var;;et, iar in 1737
un altul, sub conducerea pahiarhului
I
Arsenie IV Ioanovici $acabent,
grupuri insemnate de sarbi s-au a;;ezat
in districtele bana ten e sudice: Panci,ov a, Becicherec ;;i Biserica Alba. Trebuie
precizat c~ intre imigranF se aflau ;;i numero;;i aromani care s-au stabilit
I

canq
I

283

.I
Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Mircea Pac11rari11

JTtai ales ln ora$e, ca negustori.

A$ezarea sarbilor in aceste par}i a avut urmari insemnate asupra
vietii biserice$ti a rom.anilor dln Banat, Arad, Cri~ana $i chiar Transilvania,
caci ei au ajuns, cu timpul, sub jurisdic}ia Mitropoliei ortodoxe sarbe de la
Carlovit, constituind - iinpreuna cu credincio$ii imigra}i- o putemica unitate
bisericeasca ottodoxa. Incercarile unor '.m itropoliti
, sarbi de la Carlovit, de-a
extinde privilegiile ilitice asupra credincio$ilor romaru au ramas fara rezultate.
In 1716 Banatul a fast eliberat definitiv de sub domina}ia otomana,
hecand in stapfmirea Habsburgil?r, fapt confirmat $i prin hatatul de pace de la
Pasarovi} din 21 iulie 1718. In noile condi}ii istorice, $i-au putut desfa$ura
ac tivitatea vechile scaune episcopale de la Timi$oara $i Caransebe$ (eel din
urma mutat la Var$e} in 1775), conduse insa numai de ierarhi sarbi, sub
jmisdictia 1vlitropoliei de la Carlovit. Dintie ierarhii de la Timi$Oara men)ionam
pe Gheorghe Popovici (1745-1757), fast mitropolit de Ni$, se pare un vlah
din Serbia, care a ridicat o noua catecirala $i o noua re$edin}a, Vichentie
Io anovici Vidac (1759-1774), care mtretinea legaturi cu Gavril Callimachi
al Moldovei, Moise Putnic (1774-1781), amandoi ale$i mitropoli)i de Carlovi},
Sofronie Chirilovici (1781-1786), care cArmuise $i eparhia de la Sibiu, Petru
Pe trovici (1786-- 1800). La Caransebe$ lrebuie men}ionat Joan Geo1gievici
(1749-1769), ales apoi mihopolit de Carlovi}, Vic71entie Popovici (1774-1785),
eel care $i-a mutat re$edin}a in Var$e}.
Cu toate ca ierarhii erau sarbi, rrlajoritatea credinciO$ilOr lor erau de
neam roman. De pilda, in 1740, in ambeie eparhii existau 183.000 de romani
;,;i numai 23.000 de sarbi. Toti preo}ii $i credincio$ii romani au pastrat
s transe legaturi cu fra}ii lor din Tara Romaneasd $i Moldova, de uncle i$i
procurau carti de slujba 1n limba rom~na $i de uncle veneau copi$ti de
manuscrise, dascali $i zugravi de biserici.
$i in Banat s-au inregistrat unele 'i ncercari de atragere a romanilor la
unia}ie, mai ales dupa 1726, cand s-a ho~arat aducerea de coloni$ti, carora li
s-a u dat cele mai fertile terenuri. Ace$tiai erau de neamuri diferite (germani,
italieni, francezi, spanioli, bulgari), dar numai catolici. Pe seama acestora s-au
l nfiin}at lm numar de parohii noi, iar in 1724 sediul Episcopiei catolice de la
Cenad, existenta de la inceputul secolului al XI-lea, a fast mu tat la Timi$oara.
S-a preconizat chiar infiin}area unei episcopii unite. Datorita stradaniilor
episcopilor ortodoc$i de la Timi$oara $i Caransebe$-Var$e}, uniap.a n-a puh1t
pah1mde 1n Banat. In tot cursul secolului al XVITI-lea au existat numai doua
parohii unite, una la Timi$oara, alta in Z~brani (azi jud. Arad), cu un numar
infim de credincio$i.
Daca cori.ducerea ortodoxa sarba a fast un sprijin puternic pentru
!
284

clerul $i credincio$ii din Banat, spre sfar$itul secolului au survenit $i unele

adversita}i, provocate, mtre altele, de mcercarea unor ierarhi sarbi de a 1nabu$i
orice manifestari ini)iate de romaru. Aceasta stare nefireasca de lucruri a dus,
la mceputul secolului urmator, la o puternica lupta pentru emanciparea
nationala-bisericeasca a romanilor banateni.

I
i

.\

I
I

I
I

I
I

I
\

Episcopia Aradului
Marea emigra}ie sarbeasca din 1690, condusa de patriarhul Arsenie III
Cernoevici, a avut urmari nu numai asupra vietii biserice$ti a romanilor din
Banat, ci $i asupra celor din Arad $i Bihor. Printre cei $apte episcopi sarbi,
confirmati de imparatul Leopold I in 1695, se numara $i Isaia Diacovici al
Timi$oarei $i Ienopolei, care 1n 1706 a mutat la Arad scaunul episcopal de la
Ienopole (azi lneu, jud. Arad), existent indl de la sfar;;itul secolului al XVI-lea.
In acest fel s-au pus bazele Episcopiei Aradului, existenta $i azi. Pana 1n 1828,
carmuitorii acestei eparhii au fast de neam sarb, ei avand ;;i jurisdicp.a asupra
credincio$ilor romani din Bihor, pe care i-au aparat impotriva incercarilor
de atragere la uniatie. Marea majoritate a pastoritilor erau msa romani (in
1829 existau in toata eparhia Aradului 292.897 romani $i 11.621 sarbi).
Intre episcopii de aici consemnam pe Isaia Antonovici (1731-1748),
care a condus din 1731 $i eparhia Caransebe~;ului, Pavel Nenadovici (17481749), viitorul mare mitropolit de Carlovi} $i ma~ ales urma$ul acestuia,
Sinesie Jivanovici (1751-1768) . De numele celui din urma se leaga biruin}a
deplina a Ortodoxiei 1n Bihor $i 1n }inutul Halmagiului, cum vom arata mdata.
El a ridicat o noua re$edin}a episcopala in Arad, precurn ~i o manastire in
Arad Gai, existenta $i azi. Abia sub Pahomie Cnejevici (1770-1783) a
inceput prozelitismul uniat 1n aceste locuri, prin crearea unui paraclis unit
in Arad, cu ajutorul financiar al Mariei Tereza $i infiin}area a doua parohii
unite in Arad $i Macau (azi in Ungaria), amandoua avand 156 de
credi.nciO$i. Sub episcopul Pavel Avacumovici (1786-1815) lucnuile s-au
schimbat, ln sensul ca a mceput 0 ac}iune de reprirnare a mi$Carilor CU
caracter rornanesc din eparhie. Din aceasta cauza, la mceputul secolului al
XIX-lea, clerul ~i credincio$ii romani au mceput o acpune energica pentru
numirea unui episcop din neamul lor, lucru ce s-a realizat abia 1n 1829.
Viata bisericeascii in Bihor
. $i 1n acest teritoriu rornanesc s-au facut in tot cursul secolului al
XVIII-lea o serie de mcercari pentru trecerea rornanilor ortodoc$i la uniatie.
Spre deosebi.re de Transilvania, unde in 1698-1701 an lucrat penhl.l crearea
unei Biserici unite iezui}ii $i cardinalul Kollonich, iar in 1760-1761 armata
285

Istoria Bisericii Ortodoxe Romt'ine.

Mircea Pacura.riu

$i Curtea din Viena; in Bihor ac}iunea de atragere a romanilor la unia}ie era

condusa de Episcopia romano-catolica maghiara din Oradea.
Indata dupa izgonlrea turcilor din Bihor, s-a refacut scaunul episcopal
de la Oradea (1692), care fusese desfiintat in 1556. Exista un numar redus
d e biserici, parohii, preo}i $i credincici9i catolici, pentru ca majoritatea
trecusera la calvinism. A9a se explica de ce episcopii latini au incercat sa-9i
sporeasca numarul credincio9ilor prin atragerea romanilor la unirea cu
Biserica Romei. Episcopul la tin de la Oradea era $i prefectul judetului (fi9pan),
dar in acela9i timp $i eel mai mare latifundiar, cu un domeniu de peste
300.000 de jugare, pe care m'unceau iobagi ortodoc9i romani. in 1700
imparatul Leopold I a decis ca top. romanii bihoreni, fie uni}i, fie
schismatici, sa treaca sub obedien}a episcopului catolic din Oradea. Cu
toate acestea, in primul deceniu al secolului al XVIII-lea, in Bihor pastorea un
episcop ortodox, Petru Hristofor, se pare un aroman. Dupa el, in pofida
piedicilor puse de episcopii-prefec}i din Oradea, episcopii ortodoc9i de la
Arad au reu9it sa-9i 1ntinda jurisdic}ia $i asupra credincio9ilor rornani din
Bihor.
in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, episcopii de la Arad au
avut perrnanente nein}elegeri cu episcopii catolici de la Oradea, care au
folosit diverse rnijloace pentru atragerea preo}ilor $i credincio:;;ilor ortodoqi la
unia}ie. in urma sesizarilor episcopilor de la Arad, Curtea din Viena a
trimis trei cornisii de ancheta, pentru a stabili numarul ortodoc9ilor $i .al
uni}ilor din Bihor. Prima, in 1727, a constatat ca toti credincio9ii bihoreni
erau ortodoc9i $i ca doreau sa depinda de episcopul din Arad. A doua, in
1737, a trecut ca unite toate satele_apar}inatoare d omeniului Episcopiei
catolice, raportand ca 1nheg Bihorul era unit, cu propunerea de a nu mai
permite episcopilor din Arad sa faca vizite canonice in Bihor, ceea ce s-a $i
aprobat. Mai tarziu, la starui:o}ele episcopului Sinesie Jivanovici de la Arad,
a lucrat o noua comisie, 1ntre anli 1754-1756, care a declarat unite trei sate.
La contestajia Episcopiei catolice din Oradea, intre anii 1757-1759, o noua
comisie a verificat actele celei precedente, declarand unite alte opt sate. in
curand numarul lor s-a ridicat la 21.
0 alta comisie lucrase in }inutul Halmagiului, in 1754, cand s-au
d eclarat uniti trei preo}i $i pa tru iobagi. Cu toate acestea, irnparateasa
J\faria Tereza a dat biserica din Halmagiu acestor trei preo}i, care au prirri.it
$i salarii d e la stat.
inca din 1748 a fost hirotonit un arhiereu unit ca vicar al episcopului
catolic din Oradea, iar in 1777 imparateasa $i apoi papa au decis sa infiinjeze o
Episcopie romfi.ni:i uniti:i la Orarlea (pentru acele 21 de parohii), in pofida
286

protestelor episcopului romano-catolic, care pierdea astfel jurisdiqia peste

'
roman.ii uniti din Bihor.
'
I
Noua Episcopie era subordonata Arhiepiscopiei romano"catolice
maghiare din Esztergom. in 1781 imparatul Iosif II (1789-1790) a inzestrato cu un domeniu de 136.000 jugire, luate de la Episcopia catolica din
Oradea (care ra111anea cu 180.000 jugare). Spre deosebire de dieceza
Blajului, la _Qradea imparatul A~striei, in calitatea sa de patron al
Episcopiei, avea dreptul de a numi fiirect pe carmuitorii ei. De notat $i faptul
ca in Bihor actiunea de catolicizare a parohiilor unite a fost ceva mai
accentuata decat la Blaj, datorita faptului ca, in lipsa unui seminar propriu,
viitorii preop. erau instruip. in seminariile catolice maghiare din Oradea, Pesta
$i Egger sau in cele austriece din Lvbv $i Viena.
in 1792 s-a infiin}at un Cons~toriu ortodox roman la Oradea (format
dintr-un pre9edinte-vicar, trei asesori $i un secretar), pus sub autoritatea
episcopilor din Arad, care aveau dreph1l sa faca hirotonii de preoti :;;i
sfin}iri de biserici in Bihor. Consistqriul a func}ionat in aceasta forma pana
in 1920, cand s-a infiin}at Episcopia ortodoxa romana a Oradiei. .
I

Via ta bisericeasci:i in Maraniure

Am aratat in alt capitol, ca ~piscopii ruteni uniji de la Muncaci au

incercat sa-9i extinda jurisdicp.a ;;i asupra romanilor ortodoc9i din Maramure9 $i
de a-i hece la uniap.e. Ac}iunea lor a,continuat $i du pa ce Transilvania a fost
incorporata Imperiului habsburgic. Eis-au lovit insa de rezistenta episcopilor
ortodoc9i rnaramure9eni Iosif Stoica (c. 1690--c. 1705), Iov Tfrca (1707- 1709),
Serafi1i1 (1711-1714), Dosoftei Teo~orovici (1718-c. 1739) $i Gavriil din
Bilrsana (1739), care au avut mult de suferit din partea autoritajilor de stat
$i a episcopilor unip. din Muncaci (fosif $i Serafim inchi$i, Iov condamnat la
moarte) . In 1720 imparatul Carol VI al. Austriei a trecut Maramure9ul sub
jurisdic}ia Episcopiei de Muncaci, in pofida incercarilor lui loan Patachi $i
Inochentie Micu care doreau sa-1 subofdoneze Blajului. Biserica din Maramure9
a ramas totu9i supusa Muncaciului). deoarece in 1732 comitatele (jude}ele)
Maramure9, Ugocea, Salaj, Satrnar $i Bihor au fos t desprinse de Transilvania ~i
ata9ate, sub raport adrninistrativ, la Ungaria (de care apar}inea ;;i Muncaciul) .
In cadrul mi9carii lui Sofronie de la 'Cioara, numeroase parohii din Satrnar
$i Maramure9 au revenit la Ortodox~e. Dar episcopul unit Manuil Ols:iavski
din Muncaci - ajutat de organele adminishatici de stat $i de unitap. militare - ,
in urma a numeroase arestari, a reu~it sa puna din nou Maramure9ul sub
autoritatea sa.
287

/\1 ircea Piicurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

e~iscopul

Uniatia s-a intarit rnai ales .sub

Andrei Bacinski (17721809),, rutea~1 rr:aghiariz~t,c~re a mu,tat {ediulEpisco~iei de la Mu:1c~.ci la
Ungvar (az1 Uigorod), ial' m 1776 imparateasa Mana Tereza a Wnntat
Vicariatul unit al Maramure;;ului, cu sJdiul in Sighet, condus de vicari
ruteni sau romani. Episcopii ;;i vicarii rut~ au mcercat ;;i deznaFonalizarea
romanilor de aici, trimitand de multe o~i preoti ruteni in parohiile roma. ne;;ti. Multi tineri roman( erau h'imi;;i la \:Oli teologice maghiare sau rutene.
Sil lmarul a rfunas sub jurisdictia Episcopi~ de la Muncaci pana in 1824, cand
72 de parohii romane;;ti au fost incorporate la Episcopia unita a Oradiei.
Parohiile din Maramure;; ;;i Salaj 'au rama~ sub jurisdictia Muncaciului pana
1n 1853, cand s-a infiintat Episcopia roma~a unita de la Gherla.
I

v v t'u1'l e 1' v1a,a

t mona h a lva
M anas

,\

In aceasta perioada (1711/1716-41821), s-au intemeiat noi a;;ezari

ma nastire;;ti in Tara Romaneasca i Mol'.d ova. Se inregistreaza insa foarte
rutine ctitorii domne;;ti. Lucrul acesta es~e explicabil, caci domnii fanarioti
rl'-l erau cu nimic legati de tarile pe care le carmuiau, iar domniile lor erau
nesigure ;;i de scurta durata. Manastirile ma~ ;;i-au pastrat vechile proprietati ;;i
pr ivilegii, primind noi danii din partet unor credincio;;i cu stare. Unii
domni le-au acordat ;;i acum scutiri de irp.pozite catre vistieria domneasca.
S-au fa.cut noi inchinari de manastiri, pe ilanga cele din secolele anterioare,
conduse de ca1ugari greci.
Dintre ctitoriile domnilor fanariot~ din Tara Romaneasca mentionam
trei manastiri in Bucure;;ti: Vacareti, a lui ~icol ae Mavrocordat (171~1722),
SfCi ntul Pantelimon, cu spital, facuta de Gbgorie Chica (1748-1752), ambele
demolate in perioada comunista ;;i Sfii11t4Z Spirido11 Nau, ctitoria lui Scarlat
C hica (1765- 1766) ;;i a fiului sau Alexan~ru (1766-1768). Prin testamentul
sau, Scarlat-Voda i-a lasat o mare avere, ciJ parte din venituri fiind destinate
pentru opere de asistenta sociala. Tot in Budure;;ti arhimandritul grec Ioanichie,
devenit mitropolit titular al scaw1ului de Stavropoleos, a ridicat o manastire
cunoscuta pana azi sub numele StavropoJeos (1724) .

Ca ;;i in secolele anterioare, multe.j'manastiri au fost ctitorite de marii

dregatori romani ai tarii: $erbii11eti-Moru 1glavu (jud. Valcea), Obedeanu din
Craiova, schiturile Comanca (jucl. Valcea), jbiserica mica a manastirii Zamfira
(jud. Prahova) etc. La J:nceputul secolul~ al XlX-lea vistiernicul Constantin
Samurca;; a zidit manastirea Cioiogarla (nllimita ;;i Samurca;;e;;ti), 1n apropiere
de Bucure;;ti (1808), iar alti cloi mari boi~ri ;;i un calugar au ridicat biserica
mare a manastirii de calugari}e de la Tiga11hti, tot in apropiere de Bucure;;ti.
Spre deosebire de secolele anterioate, cele mai multe a;;ezari monahale

din perioada de care ne ocupam au fost ctitorite de unii episcopi, egumeni

;;i calugarite. Astfel, episcopul Climent de la Ramnic a refacut din temelie
catedrala episcopalii., la care a adaugat o biserica bolnita, a ctitorit schiturile
Pietrarii de Jos, Patrunsa ;;i cateva biserici de mir, toate in judetul Valcea.
Unele manastiri au fost ridicate de calugari transilvaneni: Suzana
(jud. PrahovaJ de maica Suzana Ar;;ic, originara din Sacelele Bra9ovului,
impreuna cu alte calugarite ardelence; Berisli:i.veti, in partile Arge;;ului,
ispravita de egumenul Nicodim, fostul protopop Nicolae Pop, Cheia sau
Teleajen (jud. Prahova), tot de calugari transilvaneni, Cemica, refacuta de
staretul Cheorghe, asupra caruia vom reveni, originar din partile Fagara;;ului,
iar la mceputul secolului al XIX-lea Stiini$oara, langa Muntii Cozia, refacuta
prin stradaniile calugarilor Sav a, si.'trb, ;;i Teodosie, din Sali;;tea Sibiului.
La inceputul secolului al XlX-lea mai consemnfun doua ctitorii ale
unor egumeni: Pasarea, langa Bucure;;ti, ridicata de staretul Timotei de la
Cernica (1813), iar dupa ce a fost distrusa d e cutremurul din 1838, a fost
refacuta de staretul Calinic eel sfant de la Cernica (1846- 1847), Ghighiu,
langa Ploie;;ti, ridicata de egumenul Arsenie (1814). Biserica schitului Lainici
(jud. Corj), in trecatoarea cu acela;;i nume, s-a ridicat de calugarita Calistrata,
ajutata de unii credincio9i (1812-1817).
In acela9i timp, numero;;i egumeni ;;i calugari se ingrijesc de inaltarea
. tmor biserici de mir. Alte sute de biserici de mir - din piatra, caramida sau
lemn - au fost ctitorite de diferiti boieri, slujba;;i domne;;ti, meseria;;i,
negustori, preoti de mir sau tarani.
In Moldova, constatam acela;;i fenomen pe care 1-am intalnit in Tara
Romaneasca, adica domnii fanarioti ridica foarte pu}ine manastiri. Majoritatea celor ctitorite 1n aceasta perioada erau rnanastiri mici ..::.: m ai degraba
schituri - ridicate de ierarhi, egumeni, calugari, preop. de mir, mici dregatori
sau din daniile credincio;;ilor.
intre manastirile mari se numara Precista din Foc;;ani, ctitorita de
primul dornn fanariot Nicolae Mavrocordat, Frumoasa, din m arginea Ia;;ului,
refa.cuta de Crigorie II Chica in prima jumatate a secolului al XVIII-lea. 0
manastire ie;;eana, care a indeplinit apoi un apreciabil rol filantropic, a fost
Sfantul Spiridon, construita de $tefan Bosie J:ntre anii 1752-1763 (refacuta
intre 180L1-1805). La 1ianuarie1757, domnitorul Constantin Racovita a dat
un hrisov penh'u Wiintarea unui spital in incinta ei. Tot acest domn a ctitorit o
manastire cu hramul Proorocul Samuil in Foc;;ani, declarata rnetoc al Sf.
Spiridon din Ia9i, avand ;;i ea un spital. 0 manastire cu rosturi insemnate J:n
viata bisericeasca ;;i culturala a Moldovei a fost Vifratecu l (jud. Neamt).

288

.,'!
:I

'I

289

Istoria Bisericii Ortodoxe Romfine

J\lfircea Pacunzriu
I

Prima aqezare monaha1a a aparut a:ici prin stradania maicii Olimpiada, care
ridicase o biserica de lemn in poiana numita Varatec (1785), iar intre anii
1808-1812 s-a inaltat actuaia biserica a manastirii, prin osteneala aceleia9i
starete Olimpiada $i a duhovnicului Iosif. Intre ctitore se numarau 9i cateva
calugarite provenite din fa:milii boiere9ti ( ca Elena Paladi, Elisabeta Bal$,
Safla Brancoveanu), care i-:au daruit mai multe mo9ii, meat noua rnanastire
s-a putut dezvolta.
- -
---;.; - ~ -.
' :<---- ~ --
In stanga Prutului notam manastirile: Hcfrbovat 1n tffiutul Qrhei
(1730), Hancu in Laprn;ma (refacuta in 1772), Dobnta in Soroca, cu mai
multe biserici, cea mai mare, cu li.ramul Sf. Nicolae, fiind ctitoria banului
Toma Cozma, Rughi in Soroca, Rachita, in Orhei, de preo}ii Andrei 9i Ion
Ro9ca (1797), Varzareti in Orhei (recladita in 1796) 9i altele.
Numeroasele inchinari de manastiri acute in secolul anterior, care
<I U ch is la J:nlaturarea calugarilor romani din marile ctitorii VOievodale, au
de terminat crearea de schituri noi, in care traiau numai calugari de neam
rom a n. Ele erau ctitorite de ierarhi, egumeni, preofi de rnir 9i credincio9i.
Intre acestea se numara schiturile: Horecea, langa Cernau}i, ctitorit de
episcopul Antonie al Radautilor, Brateti, langa Pa9cani, uncles-au copiat o
serie de manuscrise, Vovidenia, langa Neamt, ctitorit de episcopul Ioanichie al
Ron1;mului, Alma, langa Piatra Neamt, schit de maici ridicat de Ecaterina,
sotia spatarului Iordache Cantacuzino, Horaita, jud. Neamt, Doljeti, langa
t='-ornan, ctitorit de hatmanul Vasile Ruset 9i ieromonahul Dionisie Hudici,
Giwgcni, langa Roman, ctitorit de un calugar, Vladnic, jud. Badiu, de Constantin
Costuc.hi, refacut de unul din urma9ii sill, spatarul Matei, Varona, jud. Boto9ani,
ctitorie boiereasca 9i altele.
Ca 9i 1n secolele precedente, 9i in perioada de care ne ocupam s-au
ab atut mai multe nenorociri asupra manastirilor noastre. Multe din ele au
fast dis truse de turci in cursul' frecventelor razboaie care s-au purtat pe
teritori ile romane9ti intre Rusia 9i Turcia (de pilda, 1n 1737 a fost arsa catedrala
episcopala din Rarrmic, in 1777 a fost distrus schitul Cheia, in 1788 Stani9oara,
in 182.1 m.anastirile Secu, Agapia 9i Slatina). M anastirile s-au refacut cu mari
jertfe materiale. Viata monahala din Oltenia a sufe1i~ 5'"'ve perturbari in
curs ul ocupatiei acesteia de catre austrieci (1718-1739). Dupa ocuparea
par}i i de nord a Moldovei de austrieci (1 775), au fast desfiintate peste 20 de
in an astiri 9i schituri 9i prefacute 1n biserici d e mir (au ramas doar Putna,
Suce11i pa $i Dragoniirna, cea din urma avand ca metoc manastirea Sf. Ioan
din Suceava). Sute de calugari au trecut atunci in Moldova libera, a9ezandu-se
in m}tnastirile de acolo.
.

290

Pe lang~ manastirile inchinat~ Locurilor Sfinte 1n secolele anterioare,

s-au facut acum noi inchinari. Egtlni.enii 9i calugarii greci trirn.i$i sa le
administreze, s-au facut vinovati ad~seori de abuzuri 9i neoranduieli, fapt
pentru care au fast nevoiti sa intervfna cu autoritatea lor chiar unii domni
fanarioti, greci de neam.
1:
1n pofida condi}iilor vitrege p~.in care au trecut, manastirile romane9ti
neinchinate au ramas $i in acest secoV importante centre de via ta culturala 9i
de asistenta sociala. In toata aceast~ perioada, au trait numero9i calugari
traducatori de carti teologice din grec_f,9te i ruse9te, tipografi, copi9ti, zugravi
de biserici. Din randul calugarilor s-~, ridicat carturari de prestigiu, cum au
fast Vartolomei Mazareanu in Moldo ,a, Grigorie Sidis, Naum Ramniceanu i
Nicodim Greceanu in Tara Romaneas :a, fara sa mai vorbim de cei promovati
pe scaunele vladice9ti. Pe langa manastirile Hurezi, Bistrita, Tisrnana, Cozia,
dar mai ales la Cernica 9i Caldaru9~):1i, existau adevarate ~coli de copi9ti
ill limba rornana. Marile manastiri aveau biblioteci, cu numeroase manuscrise
I
9i tiparituriA(Neamt, Puh1a, Vacare9ti, qaldaruaili, Cemica, Dragomima, Putna,
Secu etc) . In unele dinhe ele s-au infiintat Coli pentru pregatirea preotilor
(Putna, Antim .a.), de care ne vom ~cupa in alt lac. In unele manastiri s-au
deschis Coli elernentare pentru pregri tirea calugarilor Sau a calugaritelor, in
altele pentru copiii din satele manastifii respective. La Cemica l]i CaldarulJani
existau - in primele decenii ale S~folului al XIX-lea - Coli de zugravi
1
biserice9ti.
1
Pe langa bolnitele manastire;;h cunoscute in secolele anterioare, s-au
infiintat primele spitale moderne din tatile romane9ti in incinta unor manastiri
din Ora$e. Arn arnintit 1n alt lac d~1 spitalul de la manastirea Coltea din
Bucureti, infiintat de spatarul Miha;~ Cantacuzino. Manastirea Pantelimon
din Bucure9ti, ctitoria lui Grigorie ~I Chica, avea un spital cu 12 paturi
pentru cei care sufereau de boli cron~ce, precum 9i o sectie separata pentru
bolnavii de ciuma i febra tifoida.
j:

.
. In Moldova s-~ iiifiintat un t ital pe langa i:nana.stirea Sf. Spirido~
dm Ia91 (1757-1759), dm care s-a dez~1oltat achrnlul sp1tal din centrul ora9ulm.
!Jn alt spital function.ape langa ma11~stirea Sf. Prooroc Samuil din Foq;ani.
In 1789 egumenul Gherasim Putne1rml a pus bazele unui spital pe langa
rnanastirea Precista Mare din Romar, aqiune desavar;;ita de urma9ul sau
Vartolorneu Putneanul (din a12esta s-~ dezvoltat actualul spital din Roman).
Stare jul Paisie a cirganizat bolnitele He la Dragornirna, Putna i;;i Secu, iar la
Neamj a facut, pe langa bolnita vecH~, una aparte, p entru bolnavii de n ervi
(ospici1~)

\1
In toate aceste spitale bolnavii\;aveaumtre}inerea 9i asisten}a rnedicala

,,
j,

I
'1

291

M ircea Pifcurariu

grah1ite. Erau primiti, de regula, oameni ~araci, care nu aveau posibilitatea sa

fie tratafi la domiciliu. Personalul medical era platit din venihlrile manastirilor
respective. In acest fel, Biserica a fndnunat :o fnunoasa activitate filantropica.
Viata siliastreasca a continuat $i in acest secol. Multi calugari
romani se retrageau la Muntele Athos, in pustiurile Iordanului sau la
t 1untele Sinai. S-au ridicat o serie de scl:Hturi in jurul carora traiau sute de
pustnici sau siha9tri, in pei;;teri, in chilli '_d in lemn sau in bordeie sapate in
pa m.nt, in preajma carora aveau o gradma in care 19i cultivau cele necesare
h ranei. Coborau la biserica numai in zilele de duminici $i sarbatori, pentru
a participa la slujbe ori pentru a s-e imparta9i.
A9a au fost schitul Pocrov, in apropierea manastirii Neamt, intemeiat
de fostul episcop Pahomie al Romanului, in care a introdus randuielile marelui
tcolog, ascet $i reformator al vietii mo'nahale, Sf. Dimitrie, mitropolitul
Rostovului (1651 -1709); Agafton (jud. Boto9ani), intemeiat de lm sihastru
cu acest mune in primele decenii ale secolului; schih1l Sihastru, in apropiere
d e Tecuci, intemeiat de Sebastian sihastrul pe la mijlocul secolului; scl1itul
Sihasfria Secului, ridicat de episcopul Ghedeon al Romanului in 1734 (biserica
actuala zidita de stare}ul Dometian de la Neam} in 1824-1825), iar in apropiere
Silila din prima jumatate a secolului, amandoua penhu trebuintele sufletei;;ti
2le numero~ilor sihatri din Muntii Neam}ului; Rarif.u, in mun}ii cu acelai;;i
n ume, ctitorit de Sisoe sihastrul.
Un rnare ascet $i calugar cu viata imbunatatita a fost stare}ul Vasile
(+1767), care a carmuit vreo 20 de ani 'manastirea Dii.lhauti (azi in jud.
Vrancea), apoi a refacut schitul Poiana Marului (la nord-vest de Rarrmicul
S~ira t), unde s-a rehas cu o parte dintre calugarii de la Dalhaup., care doreau sa
d uca o via}a duhovniceasca i;;i mai aleasa'. El a indrumat toate schiturile din
M un}ii Buzaului (Trestieni, Carnul, Ciolanu, Rate9ti, Bonte9ti etc), formand
o adevarata ;;coala duhovniceasca de t~aire isihasta, cu calugari munteni,
moldoveni, transilvaneni, ucraineni i;;i ru9i. A tradus 9i prelucrat cateva
<-. cuvinte despre rugaciune 9i inaintare ~ viata duhovniceasca, dupa Filotei
Sinaitul, Grigorie Sinaitul, Nil Sorski, teolog 9i ascet rus din secolul al XV lea ;;i al}ii. In anul 2005 a fost canonizat (praznuit la 25 aprilie).
Cel m ai de seama parinte duhovnicesc din acest secol, un adevarat
11moitor al monahismului romanesc, a fost, insa, staretul Paisie de la Neamt
(1722-1794), numit 9i Velicicovschi, venit din Poltava Ucrainei. Dupa
s ludii - netenninate insa - la Academia duhovniceasca din Kiev, a trait o
ne me in trei manastiri din Ucraina (intre care i;;i Lavra Pecerska din Kiev),
apoia venit in Tara Romaneasca, stand ~a}iva ani in manastirile Dalhauji,
T res tieni ;;i Camul, indrumate de stare}ul Vasile de la Poiana Marului. De
292

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

aici s-a 1ndreptat spre Muntele Athos, unde a trait aproape 17 ani, ridicandu-se la o i'nalta treapta a desavari;;irii morale, apt pentru care s-au strans
in jurul lui numeroi;;i ucenici. Mai apoi, el a fast hirotonit preot. Impreuna
cu ucenicii a ridicat schitul Sf. Ilie. Avand nevoie de un laca9 mai mare
pentru ucenicii sai, tot mai numero9i, in anul 1763 a venit in Moldova, uncle
mitropolitul Gavriil Callimachi le-a oferit manastirea Dragomirna, ctitoria
lui Anastasie Crimea. Aici a intocmit un indreptar sau regulament, in 28 de
puncte, cu principalele randuieli pentru ucenicii sai: via}a de ob9te,
ascultare, saracie, smerenie, munca la camp sau in atelierele manastirii, slujbe
zilnice 9i predici, ingrijirea bolnavilor 9i strainilor, marhlrisirea gandurilor in
fa ta duhovnicilor. In 1775, in urma ocuparii par}ii de nord a Moldovei de catre
austrieci, Paisie cu ob9tea lui au fast nevoiti sa paraseasca Dragomirna.
Ti.mp de patru ani au stat la Secu, continuand pravila de la Dragomirna. In
1779 i s-a incredintat 9i stare}ia manastirii Neam}, eel mai renumit centru
cuirural 9i duhovnicesc din Moldova, mutandu-se aici cu o parte din calugari.
A condus amandoua manastirile pana la moarte (15 noiembrie 1794), cu
randuielile introduse de el la schitul Sf. Ilie i;;i la Dragomirna. In acelai;;i
timp, stare}ul, impreuna cu al}i calugari cu inva}atura, au continuat lucrarea
inceputa la Athos, de traducere din lucrarile unor Sfinti Parinti 9i mari
asceti din greaca in romana ;;i slavona, formandu-se 0 adevarata coala
de traducatori. Se pastreaza circa 300 de manuscrise din timpul sau, intre
care vreo 40 scrise de el insui. A scris 9i cateva lucrari originale, intre care
i;;i una despre Ru gaciunea 1nintii. Numarul calugarilor d e la Neamt se
ridica la peste 700, intre care erau moldoveni, munteni, transilv:aneni, rui;;i,
bielorui;;i, ucraineni, greci, bulgari, sarbi 9i chiar evrei increi;;tinati. Sute de
al}i fra}i traiau la Secu, la schihlrile Sihastria, Sihla i;;i Pocrov sau in padurile
din jurul lor. S-a format astfel o adevarata mii;;care de innoire a viejii
monahale, numita paisiana.
Randuielile introduse de stare}ul Paisie in cele trei manastiri moldovene pe care le-a i'ndrumat au avut o influen}a binefacatoare i;;i asupra altar
manastiri 9i schituri, nu numai in tarile romane, ci ;;i asupra celor din Rusi.a.
Ucenicii sai - rui;;i, bielorui i;;i ucraineni - pregati}i de el pentru indrumarea
vietii duhovnicei;;ti - s-au raspandit in peste o suta de manastiri ruse9ti,
ducand pretutindeni acela;;i duh nou de via}a monahala (Valaam, Solova},
Alexandru Sfirski in nordul Rusiei, Alexandru Nevski in Petersburg, Optina
in centrul Rusiei, Simonov ;;i Novospask in Moscova, Lavra Pecerska din
Kiev, Noul Athos din Caucaz, rnm1eroase manastiri de maici 9. a.). Mi;;carea
spirituala ,,paisiana" din Ru sia a influen}at ;;i pe unii din marii carturari
293

Mircea Piirnrariu

rw;;i din secolul al XlX-lea (F. Dos.toievski, A. Homiakov ;;i altii).

Dupa cum era ;;i fir~sc, influen}a paisiana a fast deosebit de puternica
in manastirile Moldovei. lnva}aturile ;;i randuielile 1ui Paisie s-au raspandit
mai ales prin ucenicii sai direqi: Macarie, traducator de carti din grece9te,
llarion, egumenul de la Secu, Sofronie, urma;;ul lui Paisie in starej:ia Neam}ului,
Gherontie ;;i Grigorie (viitor mitropolit al Ungrovlahiei), traducatori de
scderi patristice, Onoriu, 1ngrijitorul spitalelor de la Dragornima ;;i Neam};
Platon, care a SCl:is Viata lui Paisie 9i a alcatuit 0 culegere din scrierile sale,
ierodiaconul $tefan, care a tradus din slavo-rusa Viepile Sfintilor in 12 volume,
Neonil, ucenic al lui Sofronie ;;i ~ii tor stare} la Neam}, continua tor al traditiilor paisiene 9i multi altii. In duhul lui Paisie a trait 9i marele mitropolit al
Moldovei Veniamin Costachi, de9i nu i-a fast ucenic direct. Staretul Paisie a
fast trecut in randul sfintilor ;;i praznuit in fiecare an la 15 noiembrie.
Dintre ucenicii sai din Tara Romaneasca, eel mai de seama a fost
staretul Gheorghe de la Cernica i Caldarz.tani, originar insa din Transilvania
(+ 18 06) ~ Acestuia i s-a incredintat, in 1781, conducerea manastirii Cemica,
p e care a refacut-o, iar mai tarziu 9i a celei de la Caldaru~;ani . A introdus ill
am :'\ ndoua randuielile paisiene, cu viata de ob9te, slujbe zilnice, traduceri
din Sfin}ii Parin}i, copieri de manuscrise, munca la camp sau ill manastire,
m a1 turisirea gandurilor. Diata (testam~ntul) lui, cu invataturi din Sfanta
Scriptura, Sfintii Parin}i 9i din cartile de slujba, s-a raspandit in numeroase
copii-manuscris. Dintre ucenicii lui s-au remarcat Dorotei, unna9ul sau in
staretia manastirii Caldarw;;ani, Protasie, care i-a scris Viafa, "duhovnicul
Pimen, Calinic de la Cernica, egumen al manastirii (1818-1850), mai apoi
episcop la Ramnic, trecut in 1955 in randul sfintilor, arhimandritul carturar
N icodim Greceanu, Chiriac Ramniceanul de la Calui, schimonahul Arsenie,
care a ctitorit manastirea Ghighiu, langa Ploie9ti, Neofit, un fost rabin botezat
ap oi calugarit, ;;i multi altii. Din anul 2005 este cinstit ca sfant (3
decembrie).
Mi9carea paisiana de i1moire a vietii rnonahale din manastirile
rom ane9ti din secolul al XVIII-lea gi prirna jumatate a celui urmator, un
adevarat neoisihasm rornanesc, a fast ultima $i cea mai illsernnata incercare
d e rena;;tere a vietii calugare;;ti din Tara Rornaneasca $i Moldova. Ea a dus
nu nurnai la cre9terea prestigiului rnonahismului nostru, dar a avut o
influenta pozitiva 9i asupra vietii moral-religioase a credincio9ilor romani.
Ince prive;;te manasti.rile $i via ta monahala din Transilvania, ele s-au
dezvoltat in condi}ii diferite fata de celelalte doua tari rornane9ti. Manastirile mai cunoscute erau cele din secolele precedente: Prislop, Rame}, Feleac ;;i
294

Istoria Bisericii Oitodoxe Romane

ctitoria brancoveneasca de la Samb~ta

de Sus. Dar i'n afara de acestea, in
I
Transilvania existau peste 180 de sohituri romane9ti ridicate din evlavia 9i
darnicia calugarilor, preoj:ilor 9i cred0cio9ilor de aici. Erau a9ezari modeste, in
apropierea satelor, cu o bisericuta $i 1o casa taraneasca in preajrna, toate din
lemn, in care traiau doi-trei calugari,: cateodata unul singur, uneori 9i cateva
chlugari}e batra.ne. Erau foarte sarace~ avand puj:in teren in jur, pentru hrana
monahilor. ln unele sate existau cate'doua
sau chiar trei schituri.
I
In Maramure9 existau schitri la Moisei, (din 1672), la Giule9ti,
Barsana, Ieud, Cuhea, Sacel gi altele, toate din lernn, cu putini calugari.
In aceste schituri, in pofida 'condi}iilor grele de viata prin care au
trecut, s-a desfa;;urat gi 0 oarecare activitate culturala. In unele din ele se
copiau rnanuscrise (Sibiel, langa Sib~u, Feleac, Bucium in Tara Fagara9ului
g.a.) ori se scriau lucrari originale. De pilda, ierornonahul Efrem din manastirea
Prislop a scris o cronica rimata cu titlhl Plangerea sfintei mifnnstiri a Prislopului.
In multe manashri functionau ;;coli in tare invatau tineri din satele invecinate.
Aproape toate ~ceste schitur~ ;;i man~stiri ;;i-au incetat existen}a in
cursul anilor 1761-1762, din ordin~l generalului austriac Nikolaus Adolf
Buccow, cele din lemn fiind arse, iarI cele
din piatra gi caramida distruse cu
.
tunurile; terenurile lor au fost luatE) de proprietarii de pamant din jur.
Cele care au mai ramas au ajuns in!stapanirea Bisericii unite, dar la scurt
tirnp s-au desfiin}at din lipsa de ca~ugari ori au fast prefacute in biserici
parohiale. intre cele care au supravietuit, in cadrul Bisericii mute, se numarau
Prislopul, Nicula ;;i Bixadul, iar pen~u un anumit timp Magina ;;i Stramba
Fize;;ului. In afara de acestea, s-au i.ai construit o manastire-catedrala in
Blaj, prin stradaniile episcopilor Ino~hentie Micu 9i :r:'etru Pavel Aron, alta
in Alba Iulia-Maieri.
1
In tot cursul secolului al xvn[-lea au existat perrnanente legaturi ale
calugarilor ortodoq;i din Transilva.li.ia cu Tara Romaneasca $i Moldova.
Multi calugari transilvaneni erau tu~9i ill monahism in manastirile de p este
Carpa}i, apoi reveneau in schiturile qin satele lor. Dupa distrugerea manastirilor $i schiturilor romane9ti din ordinul generalului Buccow, cand, practic, a
incetat viata monahala ortodoxa din Transilvania, se inregistreaza o prezenta
m asiva a calugarilor de aici in rnanastirile Tarii Romane9ti ;;i ale Moldovei.
Cativa ierarhi din tarile romane9ti ex*acarpatice erau transilvaneni (Pahomie
al Romanului, Misail al Buzaului, IT\itropolitul Iacob Stamati, apoi stare}ul
Gheorghe de la Cernica, calugarul ~arturar Naum Ramniceanu, arhiereul
Ioanichie Stratonichias $i mii de calugari). La inceputul secolului al XlX-lea,
la Nearnt 9i Caldaru;;ani transilvar\enii illtreceau in numar pe localnici.
Cateva manastiri ;;i schitt.iri au fost intemeiate de calugari transilvaneni
~

295

Mircea P?icurariu

Islwia Bisericii Ortodoxe Romane

(Focrov, Predeal, Ch~ia, Suzana, 'Stani$o'ara, Coco~ in Dobrogea). In felul

acesta, manastirile romane9ti ~i vietuitorii lor au avut un rol insemnat in
a fi rmarea con$tiintei de unitate na}ionala.
0 situatie aparte prezinta mi'i.nii~tirile din Banat: Hodo$-Bodrog,
Bezdin, Lipova, restaurata 'in 1732, Saraca ($emliug), refacuta in 1732, Parto$,
refacuta in 1750-1753, Sangeorge, Voilovita, Cebza, Caransebe9, Bazia$,
Ciclova, Ogradena Veche (Mracunea), Mesici; Sredi$tea Mica, Varadia, Zlatita,
Cusici. In Arad-Gai episcopul Sfoesie Jivfanovici a infiintat manastirea Sf.
Si1nion Stalpnicul (1760-1762), devehita apoi gropnita episcopilor
Aradului. Toate aveau un numar redus :de calugari, fie romani, fie sarbi.
Dintre romani mulfi erau din Oltenia sau' din Transilvania. In unele existau
~ co li, cum a fast cea de la PartO$.
1
$i asupra acestor manast:iii s-a abatut opresiunea regimului habsburgic.
Cele mai multe au fost desfiintate din ~ispozijia Mariei Tereza, iar mai
L'i rziu a lui Iosif II, altele au devenit biserici parohiale. $i-au continuat
e:<istenta munai patru manastiri: Hodo$-Bodrog, Bezdin, Mesici $i Sangeorge,
d<ir au ajuns in stapanirea Bisericii ortodoxe sarbe. Biserica romaneasca a
reu$it cu mari eforturi sa redobandeasca manastirea HodO$-Bodrog abia in
a doua jumatate a secolului al XlX-lea.
:
,...

Literatura teologica
,
Dupa perioada de maxima inflori1~e culturala din timpul domniei lui
Constantin Brancoveanu, in epoca fanariota ne retin atentia doar tipografiile de la Bucure$ti $i Ramnic~ care a~ functionat fara intrerupere 9i au
desfa9urat o activitate apreciabila. In Trans'ilvania, Biserica Ortodoxa a ramas,
I
d upa 1701 cum. am mai spus, fara o tipografie proprie, fiind nevoita sa-9i
imprime cartile in tipografii particulare, la Viena, Buda 9i Sibiu. In schimb,
Eiserica unita $i-a i:nfiintat o tipografie proprie la Blaj, care a func}ionat fara
:lntrerupere aproape doua secoie.
I
In Tara Romaneasca 9i Moldova~ numarul lucrarilor teologice originale sau traduceri - a fast destul de redus, accentul punandu-se pe
cartile de slujba bisericeasca in romane$t'e. La Bucure$ti s-au tiparit cateva
tra duceri din Sfin}ii Parinti $i scriitorii pbstpatristici: lntrebifrile bogoslove~ti
<1le Sf. Atmrnsie eel Mare (1741), Mi'irgiiritarele Sf. loan Gura de Aur (1746, du pa
ed i}ia din 1691), Voroavii de fntrebiiri i riispunsuri a Sf. Simian al Tesalonicului
(1765), Omiliile Sf. Macarie Egipteanul (1775), iar la Ramnic Cuvintele Cuviosului
Dorotei (1784), Cuvintele Sf. Teodor Studitul (1784) etc. Din teologii greci
moderni sau tradus Cazaniile lui Ilie Minic\.t (Bucure$ti, 1742), iar la incepuh1l
secolului al XlX-lea Chiriacodromionul arhfepiscopului Nichifor Theotochis.
h

296

I
I
I
I
\

Cateva lucrari teologice s-au tradus din ruse$te, in Moldova: din

Platon Lev$in, mitropolitul Moscovei (Ia$i, 1790 $i 1795), Viefile Sfintilor dupa
Sf. Dimitrie al Rostovului (12 vol., Neamt, 1807-1815) $i altele.
In mai multe randuri s-a retiparit' Cazania, avand la baza pe cea a lui
Varlaam din 1643: la Bucure$ti (1732, 1765 $i 1768) $i Ramnic (1748, 1781,
1792). De asemenea, s-a retiparit Miirturisirea Ortodoxii a lui Petru Movila
(Bucure9ti, 1745).
Pentru Transilvania $i Banat consemnam intre altele: Prea scurti'f
ariitare pentru Dumnezeu.... a lui Teofan Procopovici arhiepiscopul
Novgorodului (Viena, 1784), Talcuirea Evangheliilor din duminici ~i sarbiitori
(Sibiu, 1790), Adunarea Cazaniilor (3 vol., Viena, 1793) 9i altele.
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in noua tipografie a
Episcopiei unite de la Blaj au aparut cateva lucrari teologice care nu se
indenartau cu nimic de invatatura Bisericii Ortodoxe. Mentionam i'ntre ele
'
'
'
doar lucrarile cunoscujilor ilumini9ti: Gheorghe $incai, Samuil Micu $i
Petru Maior. Primul a scris Catehismul eel mare, tiparit in mai multe edi}ii, in
care expunea toate dogmele 9i incheieturile credintii cei adevarate, toate
dregatoriile cre$tine9ti $i toate obiceiurile Bisericii Rasaritului.
Samuil Micu a tiparit lucrari car1onice (Disertatio canonica de matrimonio
juxta disciplinam graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781, $i Disertatio de jejuniis
Graecae Orienta/is Ecclesiae, Viena, 1782), omiletice (Propovedanie sau
fnviitiituri la fngropi'fciunea oamenilor morfi (1784), dogmatice (Teologia
nzoraliceascii sau Bogoslovia, 2 vol., 1796), $apte lucrari despre Sf. Taine
(1801-1802). In manuscris i-au ramas o serie de traduceri din Sfintii Parinti
rasariteni: Cuvantari ale Sf. Vasile eel Mare, Cuvantiiri i Carten despre preotie a
Sf. loan Gura de Aur, Catehezele Sf. Chiril al Ierusalimului, Cartea despre fugii
a Sf. Grigorie de Nazianz, alte traduceri din Sfinfii Efrem Sirul, Atanasie
Sinaitul, Andrei Criteanul, loan Scararul, loan Damaschinul, Teodor
Studitul $i al}ii. Tot in manuscris i-au rarnas anurnite lucrari canonice $i
dogmatice: Carte despre descoperirea cea dumnezeiascii, Carte despre casiitorie,
Canoanele soboarelor a toatii lumea etc., dar mai ales istorice: Cunotinfa pe scurt a
istoriei bisericeti, Istoria bisericeasca pe scurt (3 vol.), Istoria fmpiirecherii dintre

Biserica Riisariteana i a Apusului, Istoria bisericeasca a Episcopiei romaneti din

Ardeal; a tradus 5 volume - din cele 20 - din Istoria bisericeasca a abatelui
Claude Fleury, reprezentant de seama al galicanismului. Dar cea . mai
insemnata opera tiparita a lui Micu a fost Biblia de la Blaj, din 1795: Este
vorba de o indreptare a graiului eclitiei de la Bucure9ti din 1688, de9i o
buna parte din Vechiul Testament 1-a talmacit ... mai mult de nou, cum
marturisea el lnSU$i.
297

Mircea Piirnrariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Ro111iine

iI
I

I
0 activitate remarcabila a desfa~mrat i Petru Maior, de la care au
ramas o serie de lucrari canonice: Procanonul, in care combatea primatul papal
~i infailibilitatea, Protopapadichia, prin care cerea reintroducerea sinodalitajii
in Biserica unita, ridicandu-se impotriva absolutismului ierarhic al lui loan
Bob (ambele ramase in manuscris); omiletice: Propovedanii la fngropiiciunea
oamenilor morfi, Didahii, adica fnviitaturi pentru creterea fiilor la fngropaciunea
oamenilor morfi $i Predici, adica fnviifaturi la duminicile i sarbatorile anului
(toate tiparite la Buda, iS09-1810); istorice: Istoria Bisericii romaneti atat a
cestor dincoace, cat i a celor dincolo de Duniire (Buda, 1813), prima lucrare de
acest gen tiparita. De notat ca toate lucrarile acestor trei carturari, de$i
faceau parte din Biserica unita, urmau invatatura $i traditiile ortodoxe.
Un numar de lucrari a scris arhimandritul Vartolomei Mazareanu
de la Putna: Istoria miini'istirii Putna, Istoria /ui $tefan eel Mare i a a/tor domni,
un Letopisef al Tarii Moldovei, un Letopiset de la zidirea lumii, traduceri de
lucrari patristice, ascetice, dar mai ales din ruse$te; a intocmit Condici de
dornmente ale unor manastiri $.a.
in Tara Romaneasca a desfa;mrat o activitate similara Dionisie Eclesinrh ul: Condici de documente ale Mitropoliei $i ale unor manastiri, un Cronograf
el Tifrii Romaneti pentru anii 1763-1815 etc., precum $i protosinghelul Naum
Rtl nmiceanu, originar din Transilvania, cu o serie de lucrari istorice $i
teologice, fie originale, fie prelucrari sau traduceri din greaca (de pilda, a
tra dus Jstoria bisericeasca a lui Meletie al Atenei).
Tot in Transilvania il notam pe preotul bra9ovean Radu Tempea II
(al cloilea dintr-o generatie de $ase preoti cu acela$i nume), care a scris
Istoria sfintei biserici a $cheilor Braovului fntre anii 1484-1742 (tiparita inult
rnai tarziu) .

*
Dar in perioada de care ne ocupam au circulat $i sute de manuscrise
romane$ti, cu diferite lucrari teologice, mai ales patristice $i post-patristice:
Sfi.n pi Vasile eel Mare, loan Gura de Aur, Efrem Sirut Isac Sirul, loan Scararul,
Maxim Marturisitorut Teodor Studitul, loan Damaschinut Simian Noul
Tcolog, Simian al Tesalonicului! Grigorie Palama, apoi din Comentariile lui
Teoilact al Ohridei, din teologii modemi: Ilie Miniat, Nichifor Theotochis i
din tcologii ru$i: Nil de la Sorska, Sf. Dimitrie al Rostovului. La acestea se
adauga copii de cronici $i alte lucrari istorice, d e carF populare etc. in
Transilvania -rnai ales in }inuturile vestice -, au fost copiate rnulte car}i

298

I
t

I
II ;
I

I
\

I
I

iI
I

liturgice, lucru explicabit daca ne gandim la greutatea procurarii lor din

Tara Rornaneasca i Moldova. A$~ se face ca in Bihor au aparut acum
adevarate coli de copiere a unor astfel de manuscrise.
Copi9tii rnanuscriselor din ~cest secol erau, de regula, dilugari a tat de la manastirile mari, cat ~i de la unele schituri -, dar $i preoti de mir
I
i dascali mireni. Din numarul sutelof de copi$ti din aceasta perioada (numai
in Biblioteca Acaderniei Romane se pastreaza manuscrise de la aproximativ
400 de copi9ti), re}inern doar cateva hurne. in Tara Romaneasca: preotii Flor
$i Stanciu din Bucure$ti, egumenul Il~rion de la Bishita, egumenul Ghenadie
de la Cozia, to}i in prima jumatate ~ secolului, Grigore Ramniceanu, viitor
episcop de Arge$, monahul Rafail de 1la Hurezi, ieromonahii Chiril $i Iachint,
Acachie de la Caldaru$ani, un monah Teofil (cu 27 de manuscrise) $i mul}i
al}ii, in a doua jurnata:te a secolului XVIII sau la inceputul celui unnator.
intre copi$tii moldoveni consenrnam pe calugarii Cosma de la Neam},
Teofan de la Secu, calugaritele ~igdonia $i Singlitichia, arhirnandritul
Eustatie Popovici (originar, insa, din Transilvania), monahul Evloghie $i
ieromonahul Natan de la Putna i al}ii. in manastirile Dragomirna, Secu 9i
Neamt au lucrat multi copic:ti
indrurhati
de staretul Paisie, altii la Cernica '-$c:i
':I
I
Caldan::$ani, sub 1ndrumarea staretl}lui Gheorghe.
In Transilvania a activat vre? 30 de ani moldoveanul Vasile Sturze,
pe care 1-am pornenit $i in capitolul .anterior; paralel cu el lucra in Bihor un
preot cu numele Flore; un $tefan Moldoveanul copia manuscrise liturgice
in diferite sate ardelene. Pe la mijlosul secolului consemnarn pe logofatul
Matei Voileanu din schitul de la Dfagt19, pe ieromonahul Ambrozie de la
schitul Bucium,(ambele in taraFagara$ului), iar la sfar9itul secolului $i
inceputul celui urrnator pe preotul Sava Popovici din Ra$inari.
Ac}iune1;1 de cultivare $i rom~nizare a muzicii psaltice - de care am
pornenit in capitolul. anterior - a : continuat in tot decursul secohilui al
XVIII-lea. Se cunosc multi psal}i :;;i ~utori de lucrari psaltice in rornane9te:
$erban, cateva decenii protopsalt al Cur}ii domne9ti din Bucure9ti, loan
(originar din Bra9ov), de la care !a ramas a doua Psaltichie romfineascil
cunoscuta (scrisa la Bucure9ti in 17Sl), Naum Ramniceanu, care a copiat o
Psalticliie sau me$teugul cantilrilor
biserice$ti
pe glasuri, Constantin,
psaltul
.
I
.
.
Episcopiei Ramnicului, Calist, protopsaltul Mitropoliei din Bucure$ti, loan
Psaltul, de la care au ramas mai timlte manuscrise psaltice; in Moldova,
losif tnonahul protopsaltut care a creat o adevarata $COala muzicala la
manastirea Nearnt.
I
Muzica ps~ltica se invata in ~colile teologice ale timpului, probabil i
,

299

.\
I

Mircen Pacumriu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

i.

In celelalte $Coli. Intre anii 1776-1795 a functionat o $COala de muzichie

in Bucure;;ti, pentru pregatirea viitorilor cantareti biserice;;ti. La Bra;;ov, pe
li1 nga biserica Sf. Nicolae du;_ $chei se Cllll~,sc cativa dascali de psaltichie din
fornilia Duma. Se pare ca la inceput 9-a intrebuintat muzica psaltica
p os tbizantina $i in teritorii'le intracarpatice; dar ea a suferit modificari sub
influenta cantecelor populare locale dar ;;i'. datorita faptului ca ea nu circula
scrise, ci mai mult pe cale orala.
- ''
P rin lucrari
.
I

$Colile ortodoxe au fost conduse un timp de carturarul bra9ovean Dimitrie

Eustatievici, cele unite de Gheorghe $incai. Fiecare eparhie ajunsese sa aiba
aproximativ 300 de ;;coli. In Banat, in prima jumatate a secolului al XlX-lea,
printre directorii ;;colilor s-a numarat invaj:atul Constantin DiaconoviciLoga. Ace9ti directori, ca 9i alj:i intelectuali romani, au scris diverse manuale
didactice pentru elevii 9colilor respective. Ca invaj:atori function.au de regula
cantarej:ii biserice:;;ti din parohiile respective, uneori chiar preotii parohi.
In acest secol s-au infiintat ;;i primele $Coli de pregatire a clerului
sau a invaj:atorilor ;;colilor confesionale: seminarul de la Blaj (1754),
cursul pentru pregatirea viitorilor preoti i i:nvaj:atori de la Sibiu (1786),
condus de Dimitrie Eustatievici, mai tarziu de protopopul bra;;ovean Radu
Tempea V, cursul de pedagogie (1779), apoi eel de teologie (1790), de la
Timi:;;oara, ambele conduse de Mihail Martinovici Ro:;;u.

*
~colile Bisericii. In acest s~col apat tot mai multe ;;tiri in legatura cu
?CO lile Bisericii. Pe Ianga :;;colile de la certrele eparhiale au funqionat ;;i
altele, fie cele vechi, fie unele nou infiintate. Intre cele din urma se numarau
;;co li le de la manastirile: Coltea (c. 1703), Sf. Gheorghe Vechi, Domnita Bala;;a,
Schitu Magureanu, toate in Bucure9ti, de la bisericile Sf. Dumitru din Craiova,
de la biserica domneasca. :;;i schitul Buliga din Pite:;;ti, din satul Patroaia
(ln.fii.ntata de mitropolilul Neofit Cretanul), de la bisericile Sf. Sava, Sf. Nicolae,
Sf. Vineri :;;i Barnovschi din Ia;;i. Pentru nevoile elevilor de la aceste ;;coli s-au
tip arit mai multe manuale didactice: Bucodvnele lui Grigorie Socoteanu de la
R.'i nuuc (1749) :;;i Iacob Puh1eanul de la Ia;;~ (1755), apoi lucrarile episcopului
Amfilohie al Hotinului: De obte geografie :;;i Elenzente aritnzetice (ambele
liparite la Ia;;i in 1795), Fizica, ramasa in, manuscris, toate prelucrate din
lirnba italiana, ;;i altele.
S-au infiintat $i cateva :;;coli speciale pentru pregatirea clerului: cursurile
organizate la centrele eparhiale din Moldova de domnitorul Constantin
i\'favrocordat (1741), :;;coala duhov1uceasd de la Puma (1774), infi.i.ntata de
I
'
arliimandritul Vartolomei Mazareanu ajutat de mitropolitul Iacob Pumeanul,
"$COala cliriceasca de la manastirea Sf. Ilie i::le Ianga Suceava (1786), ;;colile de
pe langa biserica Sf. Dumitru (1764) ;;i mana~ tirea Obedeanu (1775), amandoua
in Craiova, dar mai ales :;;coala de la manastirea Antim din Bucure;;ti (1797),
cu o existenpi. de o jumatate de secol.
1
In Transilvania, pe langa vechea :;;coala romaneasca de la biserica Sf.
N icolae din $cheii I3ra;;ovului (secolul XV), functionau ;;i altele, in incinta
manastirilor Prislop, Ramet, Sambata de Sus, Cioara, Lup:;;a, $inca Veche,
Hodo9-Bodrog, Moisei, Blaj etc. In ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea
s-a u infiintat cateva sute de ;;coli elementare confesionale in parohiile
romane;;ti - ortodoxe i Ulute - din Transilvania, Banat, Bihor ;;i Maramure;;,
pllse sub indrumarea Episcopiilor de Sibiu, Blaj, Arad, Timi9oara, Caransebe:;;
:;;i Var:;;et, care numeau in fruntea lor cat.e un director. In Transilvania,
300
1

I
\
I

Arta bisericeasca
Epoca fanariota reprezinta o perioada de declin in istoria artei romane:;;ti. Se inregistreaza doar cateva biserici monumentale din Tara Romaneasca.
tn schlmb, multe din ele erau impodobite cu picturi, care urmeaza traditiile
:;;colii brancovene9ti. De asemenea, se inregistreaza puj:ine realizari sculptu;ale,
miniaturistice :;;i din celelalte ramuri ale artelor decorative. In toate ramurile ,
artei se cons ta ta o influenta a barocului, mult raspandit atunci in toate tarile
Europei, iar spre sfaritul secolului :;;i inceputul celui urmator influente ale
stilului neoclasic. In acela;;i timp, in toate J:arile romane;;ti s-a d ezvoltat 0
arta populara, autentic romaneasca, realizata de constructori, zugravi :;;i
iconari ie:;;iti din mediul j:aranimii ;;i al preoj:imii de mir.
in ce prive9te arhitectura, a9a cum notam mai sus, acum s-au construit
puj:i.ne biserici monumentale (Vacare:;;ti, Sf. Spiridon Nou, Stavropoleos,
toate in B.ucure:;;ti etc). Biserica Stavropoleos impresioneaza prin excepj:ionala
decoraj:ie picturala ;;i sculpturala, in interior :;;i exterior, ;;i prin pridvorul cu
coloane de piatra, .inspirat dupa palatul brancovenesc de la Mogo;;oaia.
Ctitoriile preoj:ilor, ale targovetilor 9i ale poporului de jos au continuat
traditiile stih.i.lui brancovenesc, pe care le-au adaptat, prelucrat ;;i dezvoltat,
dand na;;tere unor noi creatii in arta medievala romaneasca, cu o tendinta
d e simplificare a procedeel;r, cu puj:ina decoratie sculptata.
'
In Moldova, in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, nu avem
monumente reprezentative, Abia in ultimele p atru decenii ale secolului
me9terii locali au inceput sa caute anumite formule proprii, combinand
elemente din arhitectura Tarii Romane9ti cu altele, de provenienta locala, :;;i
cu elemente de decor baroc 9i clasic, venite prin intermediul Rusiei :;;i al
301

,\![ircen Pacurnriu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

I .

Poloniei (bisericile Sfmtii Teodori~ Curelari, Talpalari, toate 1n Ia;;i ;;.a.).

Cele aproximativ 4.00 de biserici de lemn din Tara Romaneasca ;;i
p este 260 din Moldova, marea rnajoritate aparFnatbare acestui secol, au fie
un plan dreptunghiular, fie unul trilobat, multe cu un pridvor deschis, pe
latura de sud sau de vest.'

In Transilvania arhitectura cunoa9te o oarecare dezvoltare. 'In locul

numeroaselor biserici ajunse 1n stapanirea uni}ilor, ortodoc;;ii au fast nevoiti
sa- ~ i ridice biserici noi, in func}ie de posibilitatile lor materiale. Numeroase
biserici erau ctitorite de negustori romani ;;i aromani, ca 0 expresie a
n azuin}ei lor de afirmare sociara ;;i na}ionala. Predomina ;;i acum stilul
arhitectonic autohton, adica planul dreptunghiular, cu un turn-clopotni}a
p e fatada apuseana (Alba Iulia-Maieri, Cuvioasa Paraschiva din Ra;;inari, .
Sali9te-Grui, Avrig, Sibiel, Toparcea, toate in jurul Sibiului, $imon-Bra;;ov
etc). In a doua jumatate a secolului, in cornunele din jurul Sibiului ;;i mai
ales al Bra;;ovului i;;i face apari}ia planul triconc, de origine bizantina, venit
din Tara Romaneasca.
Odata cu stapanirea Habsburgilor catolici 1n Transilvania ;;i Banat,
se iace tot mai sim}ita prezen}a stilului baroc 1n arhitectura laicii ;;i bisericeasca
rnmano-catolica, influen}and insa ;;i pe cea ortodoxa. In acest stil au fast
construite catedrala din Blaj, bisericile Adormirea din Lugoj ;;i a manastirii
Sf. Simian Stalpnicul din Arad-Gai. Influente ale barocului se observa ;;i la
oi sericile Sf. Treime din Bra;;ov, a Jui Bob ;;i cea zisa din deal in Cluj,
ceGzisa cu luna din Oradea, cea din Oradea Velenta ;;i altele.
Alaturi de acestea s-au ridicat numeroase biserici de lemn, specific
rnmane;;ti, pe tot cuprinsul te1itoriului intracarpatic. De regula, sunt construite
mtr-un plan simplu~ dreptunghiular, cu mcaperi dispuse ln lungime: pridvor,
pronaos, naos ;;i altar. Cele din Maramure;; ;;i Tara Lapu;;ului se caracterizeaza
printr-un turn malt deasuprq. pronaosului, terminat cu un coif sageata;
lmele au ;;i patru tumulete la baza coifului. Sunt renumite bisericile din Cuhea
(o.zi Bogdan Voda), Dragomire;;ti (azi in Muzeul Satului din Bucure;;ti),
Barsana, Once;;ti, Rozavlea, Botiza, Poienile Izei, Bude;;ti, Giule;;ti, Caline;;ti,
Moisei e tc, toate in Maramure;;; $urde;;ti, Plopi;;, Valeni, Razoare, Rogoz,
Libotin, Uip u;;, in Tara Uipu;;ului; Cizer ;;i Petrindu (ambele la Muzeul
Etn ografic din Cluj), Fildu de Sus in Salaj (in acest judet sunt p es te 60 de
biserici d e lemn), altele in par}ile Clujului, peste 50 in jude}ul Hunedoara,
in Bihor (i mpresionante prin arhitectura lor), mai pu}ine in Arad ;;i Banat.
Multe din aces te biserici de lemn sunt zugravite de me;;teri populari din
par}ile locului.
Secolul al XVIII-lea ;;i inceputul celui urmator reprezinta ultima faza
302

a picturii medievale romane;;ti. In Tara Romaneasca au dainuit mult timp

traditiile ;;colii brancovene;;ti de pic~tira (;;coala de la Hurezi ;;i din alte
centre). Mai multi me;;teri zugravi dili Tara Romaneasca au lucrat in par}ile
de sud ale Transilvaniei, in Banat ;;i m ;Bihor, facand cunoscuta ;;i aici pictura
post-brancoveneasca (Grigorie Hranlte ;;i Simian Oprovici din Craiova,
David, Nicolae ;;i preotul Simian, to}i din Pite;;ti).
- Dar in acest secol in toate cele trei tari s-a dezvoltat o arta cu caracter
popular, care constituie unul din fen4me~ele 'cele mai originale ale crea}iei
picturale romane;;ti de la sfar;;itul Evvlui mediu. Me;;teri zugravi proveniti
din randul calugarilor ;;i preo}ilor de 1 rnir, al targovej:ilor ;;i al }aranilor au
impodobit cu imagini - uneori naive - mai ales bisericile de mir, in care
apar 0 Serie de e]emente din viala zilnica: portrete de ctitori - }arani,
targovej:i ;;i preoti -, unelte de munc~, iar pe fa}adele unor pridvoare sunt
redati j:igani ursari, scene de vanatoa1e, teme din fabulele lui Esop sau din
legende. In scena Judeca}ii de apoi as~1pritorii }aranimii apar in ceata celor
pacato;;i: turci, boieri, strangatori de bil;uri, carciumari; unele persoane biblice
a par in portul romanesc specific zonet respective.
Zugravii lucrau singuri sau
grupuri, avand mai multi ucenici,
care deprindeau me;;te;;ugul timp 1 de mai mulj:i ani. De rnulte ori
me;;te;;ugul zugraviei se mo;;tenea dfuI tata in fiu, incat se intalnesc cateva
generaj:ii de zugravi din aceea;;i farnqie. In mai multe parti exi~tau ;;coli
sau centre de zugravi, in care se fqrrnau numero;;i ucenici. In 1778 s-a
deschis o ;;coala de zugravi la Caldaru;;ani, sub egida Mitropoliei, condusa
de Ivan Rusul; in 1785 a luat na;;tere; o ;;coala de acela;;i gen la Episcopia
R.mnicului, condusa de Ioan dastal de zugravi. Elevul sau, Mincu
Zugravul, a deschis o ;;coala de zugraVi sub patronajul Mitropoliei, in jurul
I
,
anului 1800.
1
De la sfar;;itul acestui secol dateaza primele manuale de pictura bisericeasca, nu.mite erminii (indrumare), traduse din grece;;te sau prelucrate de
anumij:i zugravi cu experienta. De obic~i, in partea intaia se dadeau indrumari
asupra tehnicii de lucru, iar in partea :a doua indrumari asupra modului in
care trebuiau repartizate ;;i redate felu~itele scene sau personaje biblice.
In Transilvania, de asemenea, cie intalnesc numero;;i me;;teri populari
care au lucrat la bisericile din par}ile Bra9ovului, Sibiului ;;i Fagara;;ului. in
Ra;;inari, de pilda, se cunosc nume de zugravi in tot cursul sec6lului al
XVIII-lea, unii din ei activand ;;i in Ta,a Romaneasca. Alti zugravi lucrau in
Muntii _!i.puseni, in partile Clujului ;;i ~alajului.
In Maramure;;, mul te din bisericile de lemn au fast infrumusetate de
me;;teri zugravi ridicaj:i din mijlocul .}aranim ii (zugravelile erau fa.cute pe

in

303

Mircea Pikurarill

panza, aplicata a poi pe grinzile bisericii). Scena cea mai interesanta era a
Judecaj:ii de apoi, 1n care, 1ntre cei osandij:i la chinurile iadului apar 9i localnicii, indepartaj:i de precep telemorale cre9tine (desfranaj:i, be j:ivi, fumatori,
carciumari) sau exploatatori ai poporuluiI roman (nobili, turci, tatari).
In Banat, pictura bisericeasca a fost dominata, aproape jumatate de
veac, de personalitatea lui Nedelcu Popovici Zugravu1, care a pictat numeroase
b iserici i icoane. Diaconul oltean Vasile Alexievici, stabilit in Sredi9tea
Midi, a zugravit mai multe biserici dill Banat, dar a pregatit 9i nurnero9i
tineri in rne9te9ugul zugraviei. In partile Aiadului poate fi menonat aromanul
<;; tefan Tenej:chi, de la care a ramas un m trnar apreciabil de icoane.
Artele decorative (sculptura in piaha i In lenm, broderia, argintaria)
sunt doar sculpturile
sunt in vadit declin fata
, d e secolele anterioare. De retinut
'
!n piatra de la Vacare9ti i Stavropoleos, cateva piese de broderie la Agapia
$i Varatec.

Viata preotimii de mir

In aceasta perioada izvoarele istorice ofera tiri interesante despre
viata preoIor de mir sub diferite aspect~ : pregatire, stare materiala, mijloace
de trai, moravuri, participari la acj:iunile,rentru apararea credinj:ei ortodoxe
;;i la lupta poporului penfru dreptate soc~ala etc. Vom urmari doar aspectele
esenpal e ale viej:ii preo j:eti din veacul al. XVII-lea.
In Tara Romaneasca i Moldova, numarul slujitorilor altarului a
continuat sa fie foarte ridicat, fiecare biserica avand m ai mulj:i preo}i i
diaconi. Ca i in trecut, ei duceau un tra ~ asemanator cu al credincio9ilor pe
care-i pastoreau. Cei mai mul}i se imbracau in h aine tarane9ti obi9nuite, dar
p urtau plete 9i barba. Acum insa preoj:ii de mir incep sa poarte rasa, obicei
preluat de la greci. Sp re sfar9itul secolului, au fost obligaj:i sa poarte potcap.
Preoj:ii mai in varsta, care se bucurau' de un prestigiu deosebit in faj:a
celorlalj:i slujitori 9i a credincio9ilor, ei"au hirotesij:i duhovnici, numai ei
avand dreptul sa spovedeasca. Preotii satului judecau i acum - de regula
dmnin.ica, dupa terminarea slujbei-: dif~ritele neinj:elegeri dinfre credincio9ii
lor, redactau acte juridice. Ei traiau din yeniturile pe care le aducea propria
lor gospodarie taraneasca, dar i din ofr,andele credincio9ilor (bani, cereale,
o zi sau doua de munca pe an) . De regula, proprietarii sa tului ofereau
preo j:ilor cate un lot de p amant pentru ale asigura traiul.
Din documentele timpului rez~lta ca unii preoj:i aveau i alte
1ndeleh1iciri: tipografi (Stoica Iacovici din Bucure9ti, care a imprimat vreo
30 de carj:i, Constantin Atanasievici din; Ram.nic, care 9i-au pregatit proprii

304

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

copii p entru acest me9teug i alj:ii), zugravi de biserici 9i de icoane, copi9ti

de manuscrise, sculptori in lemn etc; unii se angajau sa fabrice postav,
lumanari sau ceara pentru nevoile eparhiiior, al}ii practicau me9te9u guri
profesate de obicei de mireni.
. Nivelul cultural era acwn mai ridicat decat in secolele anterioare. Pe
Ianga cuno9tinj:ele de carte primite in familie - in cazul fiilor de preoti - ,
candidaj:ii la hirotonie se pregateau in manastiri, in 9colile de la centrele
eparhiale 9i in 9colile care au fost infiintate acum pe langa unele biserici, pe
care le-am consemnat mai sus. Dar in acest secol se infiinteaza 9i primele 9coli
speciale pentru pregatirea clerului, pe care, de asemenea, le-am m en}ionat.
Abaterile clemlui erau judecate de ierarhi 9i nu de dregatorii domne9ti;
ei judecau, de regula, in sobor, avand alaturi d e ei arhierei titulari straiJ1i
(adica fara eparhie), calugari ~i preoj:i de la centrul eparhial respectiv. Pe la
inceputul secolului al XIX-lea forul de judecata de la centrele eparhiale
apare sub nwnele de consistoriu, dicasterie sau dicasterie duhovniceasca,
9i care au devenit instante permanente, cu personal clerical anume instituit,
autorizat cu judecarea proceselor biserice9ti propriu-zise 9i a celor m atrim oniale. Aceste instante au funcj:ionat pana in tirnpul lui Alexandru Ioan
Cuza. Pedepsele erau variate, mergand pan.a la caterisire.
Jn mai multe randuri, domnii din aceasta perioada -- intre care 9i
Constantin Mavrocordat, un spirit progresis t -, au scutit tagma preoteasca
de toate darile catre vistierie. In Tara Romaneasca, ultima scutire a facut-o
Alexandru Ipsilanti (1774-1782), obligand insa pe fiecare preot 9i diacon la
o confribu}ie anuala, din care jumatate era penfru 9coli, alt~ jurnatate p entru
casa milelor, deci pentru opere de asistenta sociala. In Moldova, din
timpul lui Grigorie II Chica (1747-1748), s-a introdus o contribuj:ie anuala
de un galben de la fiecare preot i diacon pentru intre}inerea 9colilor; o
mica parte din aceasta contribuj:ie era acordata 9colilor din Ierusalim 9i
pentru hrana 9i imbracamintea copiilor straini 9i saraci. In afara de acest
imp6zit profesional, preo}ii plateau impozite pentru averea personala,
dar recluse fa}a de ceilalj:i locuitori, precum 9i contribu}ii extraordinare, in
cursul multelor razboaie ruso-turce.
In afara de aceste d ari ditre vis tieria domneasca, preo}ii mai plateau
amun.ite taxe chiriarhului lor: la hirotonie, la inscaunarea unui nou initropolit
sau episcop (darea sau ploconul catjei), la hramul catedralei mitropolitane
sau a celor episcopale (ploconul praznicului), care variau de la un ierarh
la altul. Preo}ii care slujeau in biserici zise domne9ti - deci cele ctitorite
de dorrmi - erau scutiti de orice dari catre stat 9i catre chiriarh, dar aveau
305

Mircea Pilcurariu

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

lI
I

Ardeal pana in 1918. Imbracamintea preotilor ortodoqi din mediul rural

9i 0 leafa din partea vistieriei,
..
era aceea$i ca $i a taranilor roman.i, cu deosebire ca purtau barba $i plete.
:
Protopopii au 1nceput sa poarte reverenzi dupa modelul sarbesc de la
Protopopii - cate unul de fiec are plai in Tara Romaneasca $i cate
1
unul pe jude} in Moldova - erau oamenii de incredere ai chiriarhului, pe
Carlovi}, avand acelea9i drepturi $i 'datorii ca $i cei din Tara Romaneasca $i
1
care-1 ajutau in exercitarea atributiilor sale administrative. Fiecare preot din
Moldova.
prntopopiatul lor le plate~ anua~ a$a-~umita dare a b~st~n:-11ui; mai illcasau
:
Ar fi fost de a$teptat ca pr~ uniatie, situaFa materiala a preotilor
t~xe pei:tru~r~comandarea la hiroto~e, Gercet~rea -b1sencilor, pror:un~a:~a .,..,, -""'. ~l '"'> " "'-""llnip. 'sa fie al ta ata de cea a ortodoqilor. In realitate, promisiunile facute
d1vor~nlor ~1 une:e .''.?loabe (amenz~) d.e l~ ~et ~~~e n~i respectau P~ 111 cipnle
i
pr~ cele doua diplome leopoldine, 1in 1699 $i 1701, privind acordarea privi111
moralei cre9tine (.rapm de fete'. _concubmai: ca~atoru ?rad~ de r_uderne etc).
t
leg1ilor $i scutirilor de care benefici~u preoFi romano-catolici au ramas fara
InAce pnve9te preotn
dm
rezultat. IAn tirma numeroase1or 11\emorn
.. a1e 1m Inoch en t'ie M icu
'
pen tru
A
. ' ortodoq1
A
. . .Trans1lvarna,
;
.
.
.e1 au. .avut . de
mfruntat m cursul acestmAsecol. urgia staparuru
habsburgice
$1
a
rn.is1onanlor
amelio
are
tu
t'

til
'ti' A
xt
M

T
b
'
.
r a s1 a,1e1 preo, or urn, , rmpara easa ana ereza, a apro at ab ia
iezt.1tl, care vmau sa-1 mstrameze de cred111ta stramo$easca. E1 pnmeau
,x .
A 1'743
x
d'
d x-A (
.
.
A
..
..
m ,. ca e1 Set pruneascct un 1ot e na.rnant portJe canoruca $1 cerea1e m
cuno9 tmtele trebmtoare unm vutor pastor de suflete 111 fam1he, daca erau fit
t
. d' . .
l'
r
. A .'
111 10 11
de preoti, de la vreun preot mai in varsta 9i cu inva}a hJra, la $COala d e la
par ~a
:
: or (u~o~a 1. s-a lyat mat ta~zm ~~ catre ma:u pr~pnet~n
biserica Sf. Nicolae din Bra9ov, in unele manastiri $i schituri transilvane locah~. ~ 1 niai plateau 91 difente ta)}e catre ep1scopn de la Blar la h1roto1ue,
0 daJd~e anuala etc.
p afl a la distrugerea lor din ordinul generalului Buccow -, sau chiar. la
~col ile manastirilor d1n Tara Rornaneasca (Cozia, Arge9, Tismana, Hurezi,
In cursul secolului al XVIII-lea, din randul preotilor $i credincio$ilor
,
trans.ilvanen.i s-au ridicat marii luptatori pentru apararea Ortodoxiei, pe
Col }ea $.a.). Notam ca foarte multi preoti transilvaneni au fost hirotoniti
acum ill Tara Romaneasca $i Moldova, in urma suprim~rii ierarhiei
!
care t-am consemnat in paginile ant~rioare . Jertfa lor a constituit o luminoasa
or todoxe ill 1701. Spre sfftr$itul secolului, s-au infiintat cursurile de
'
pilda de urmat $i pentru altii, o pilda de ata$ament neclintit la credinta
pregatire a viitorilor preoj:i, pe care le-am m entiona tin alt loc.
stramo9easca,,ill fa ta oricaror incercan de instrainare a sufletului lor ortodox $i
Preo}ii aveau acelea$i atribu}ii ca $i cei din teritoriile extracarpatice:
romanesc.
:
indrumatori in probleme duhovnice$ti, de ordin juridic, social-national,
Tot in cursul acestui secol preoj:imea transilvana a luat parte, in mai
multe randuri, la luptele poporului roman pentru eliberarea na}ionala $i
cultural. Starea m ateriala a preotilor ortodoc$i era foarte grea. Ca slujitori ai
unei Biserici tolerate, ei erau nevoi}i sa plateasca contribu}ii catre stat ca
dreptate sociala. De pilda, la 4 august 1717 preotul Lupu $andru din Bor9a
Maramure$ului, in fruntea }aranilor Bin satele invecinate, a distrus o oaste de
$i restul locuitorilor, in timp ce preopi uni}i erau scuti}i, cate unul, iar in
satele mai mari chiar ca te doi. Mul}i dintre ei erau iobagi, ca $i credincio$ii.
tatari care pradau Maramure$ul, elibfrand cateva mii de robi din mainile lor.
0 participare masiva a p~e o}ilor de mir se poate inregistra in
Top preoj:ii ortodoc~i erau obliga}i sa achite o conhibuj:ie episcopilor ortodoc$i
sarbi de la Sibiu, numita dajdie vladiceasca 9i o serie de taxe catre protopopi
rascoala taraneasca din toamna ani1lui 1784, indreptata rnai ales irnpotriva
(una la instalare, alta anuala etc). In nanat preotii ortodoc$i romani aveau
nobilimii maghiare, condusa de Hbrea, Clo9ca $i Cri$an $i care a cuprins
obliga}ii cafre fis c, $i catre episcopii din Timi9oara sau Caransebe9.
Munj:ii Apuseni $i zonele inve cina ~e. Se pot m ention a preotii Dumitru din
i9i intre}ineau familiile din pamantul proprietate personala sau din
Certege (jud. Alba) care 1-a insotit pe Horea la Viena, Iana$ Cazan din
pimantul l:iisericii (sesia parohiala), daca exista, $i din ofrandele
Mesteacan (jud. Hunedoara) care a facut rugaciuni p entru izbanda taranilor
:
in momentul izbucnirii rascoalei, apoi cei care au instigat pe tarani sa se
credincio$ilor, nmoscute sub numele de stole sau venituri stolare. In
1783 autoritaj:ile de stat au stabilit ca pe viitor sa func}ioneze un preot
\
ridice impotriva asupritorilor. Ap~oape toF au fost inchi9i, anchetati sau
ortodox la 130 familii, doi la 250 9i trei la mai rnulte; tot attmci s-au fixat
'.
expulza}i din parohiile lo~ dup a in4J;iu~irea rascoalei. Se cunosc chiar preo}i
obliga}ii~e in natl. 1ra ale cre~inci~$il01: fa Fl .de preoti, ~recu~ $i t~xa ~nua!a
!I
uci$i ill curst'.l rascoalei. Ins~amna :.c~ ~r~otii r~n~ani :rau id~ntific~}i intr~
p enhu ftecare famihe, num1ta sidoxie! dm cares-a mtret 111ut Bisenca dm
totul cu nazu111tele poporulm, mul}11 Jertfmdu-91 via}a m vederea satisfacem
v

. ,.

'

..

er:

306

'

II

!
I

..

307

Mircea Pi'fcurariu

revendicarilor nationale :;;i sociale rqm~n~~ti.

Legaturi cu alte Bis"erici .ortodoxe.
Legaturile interortodoxe, atat de ~omplexe in secolul al XVII-lea, au
fos t mai putin insemnate.J:n cursul epodi fanariote. Datorita numeroaselor
proprieta}i pe care le aveau in tarile roipane:;;ti cele patru Patriarhii rasaritene - Constantinopol; Alexandria, Ati.tiohia :;;i Ierusalim -, carmuitorii
lor nu mai vin decat rareori dupa ajutoai~e. in schimb, numero:;;i arhierei i11deosebi cei fara eparhie (,,titulari")-, iegumeni, preoti :;;i dascali greci se
stcibilesc in Tara Romaneasca :;;i Moldova. ~a}iva arhierei titulari sau egumeni
a u fost ridica}i - cu ajutorul domnilor fa'.nario}i - pe scaunul mitropolitan
al Ungrovlahiei, doi pe eel de la Ramnic :;;i cinci la Buzau; in Moldova a
p ~is torit doar un mitropolit grec. In schimb, moldoveanul Gavriil Calma:;;ulCallimachi a pastorit 15 ani ca mitropolit la Tesalonic, fiind mutat apoi in
scaLmul mitropolitan de la Ia:;;i, unde a m~i pastorit 26 de ani.
Patriarhii de Constantinopo l fac 'a pel in repetate randuri la ierarhii
romani :;;i la domnii fanario}i pentru a le acorda ajutoare rnateriale.
Legilturile cu Patriarhia Alexandriei nu rnai cunosc arnploarea celor
d in secolul precedent. Primul patriarh alhandrin care a vizitat acum tarile
ro mane a fost Samuil Capasulis (1710-i723), care mai fusese pe la noi :;;i
1nainte de a fi ales in scaunul patriarhai. in cei trei ani de :;;edere printre
romani au fost inchinate Patriarhiei dl.te\ra manastiri :;;i biserici, fire:;;te, cu
toate proprietatile lor. Urma:;;ii sai imed~a}i nu au mai calatorit prin }arile
romane, ci au purtat doar corespondent~ cu domnii lor in problema manastirilor inchinate. In 1746, ill urma strac;luintelor domnitorului Constantin
Mavrocordat din Tara Romaneasca, a fqst ales ca patriarh al Alexandriei
m ihopolitul Libiei Matei Psaltul, fostul sati duhovnic :;;i egumen al manastirii
Zlatari din Bucure:;;ti (inchinata AlexanSlriei) . Din dispozi}ia patriarhului
ecumenic, mitropolitul Neofit Cretanul ~ fa.cut la Bucure:;;ti illvestitura :;;i
instalarea lui Matei ca patriarh al Alexandriei. Era o dovada a prestigiului
deosebit de care se bucura Mitropolia Ungrovlahiei in cadrul celorlalte Biserici
O rtodoxe . In 1766, dupa ce :;;i-a dat demi$ia din scaunul patriarhal, a venit
iGra:;;i ill tarile romane, uncle a primit noi ~anii. El a fost ultimul patriarh de
Alexandria care a calatorit in }arile noashe. Urma:;;ii sai au purtat insa corespondenta cu domnii :;;i mihopli}i.i din Tara Romaneasca :;;i Moldova in legatura
cu manastirile inchinate, ai caror egumeni erau trimi:;;i din Alexandria . .
0 aten}ie deosebita merita legatuft.le cu Patriarhia Antiohiei. Dupa
moartea lui Atansie III Daubas ill 1724, domnitorul Nicolae Mavrocordat a
308

Istoria Bisericii Ortodoie Romane

intervenit pentru alegerea lui Silvestru Cipriotul. Din cauza greutatilor

materiale prin care trecea Patriarhia :;;i a actiunii prozelitiste catolice; a facut
dona calatorii in tarile romane. In cea de a doua a reu:;;it sa intemeieze 0 noua
tipografie araba, la manastirea Sf. Sava din Ia:;;i, mutata apoi la Bucure:;;ti.
Spre deosebire de Atanasie, care a tiparit mai mult carti de cult, Silvestru a
fost nevoit sa dea la lumina car}i de aparare a Ortodoxiei impotriva prozelitismului catolic, haduse din greaca in araba: Arbitrul adeviirului ~i expuneren
dreptiifii a patriarhului Nectarie al Ierusalimului, tradusa de Silvestru 1nsu:;;i,
Manual fmpotriva infailibilitiifii papei de Eustratie Argentis, tradusa de un preot
arab, Cina cea divinii, prescurtare dupa o lucrare a aceluia:;;i Argentis facuta
de pahiarh, Colectia hotiirtirilor n douii sinoade convocate la Constantinopol despre
catolicismul din Siria, toate tiparite la Ia$i, apoi Liturghierul greco-arab (dupa
edi}ia din 17on tiparita la Ia:;;i, :;;i Psaltirea la Bucure:;;ti. La rugamintea lui
Silvestru, au fost inchinate Patriarhiei de Antiohia manastirile Sfantul Spiridon
Vechi din Bucureti, refacuta atunci din temelie de Constantin Mavrocordat,
:;;i Popau}i din Boto$ani, ctitoria lui $tefan eel Mare.
Cu Silvestru ( + 1766) s-a incheiat :;;irul patriarhilor antiohieni care
au calatorit prin tarile romane (de altfel, dupa moartea lui, Patriarhia de
Constantinopol a reu:;;it sa impuna pe scaunul antiohian patriarhi de neam
grec). De aid incolo, aceasta Patriarhie a pastrat legatuii cu cele doua manastiri
inchinate (care aveau muneroase proprieta}i.), unii dintre egmneni fiind greci,
al}ii arabi. Unii credincio:;;i din Siria - mai ales negustori - se stabileau in
}arile romane. Insu:;;i episcopul carturar Chesarie de la Rarrmic proven.ea
di.rt familia Halepliu, probabil originara din Alepul Siriei.
Patriarhii Ierusalimului din acest secol nu s-au mai ridi.cat la prestigiul lui Dositei (1669-1707) :;;i al nepotului sau Hrisant Nottara (1707-1731),
pe care i-arn prezentat in alt loc. Ei au venit destul de rar in tarile romane, fie
dupa ajutoare, fie pentru a se ingriji personal de starea manastirilor inchinate.
Ace:;;tia au fost: Meletie, Partenie, care a primit manastirea Soveja din Vrancea,
Efrem, care a ti.parit mai multe car}i grece$ti la Bucure:;;ti, Avramie, caruia i
s-a inchinat o manastire in Ramnicul Sarat :;;i Antim (+1808), ultimul care a
beneficiat de tradiponala ospitalitate romaneasca. Pe langa veniturile manastirilor inchinate, Patriarhia de Ierusalim a primit :;;i o serie de danii in bani
din partea romanilor. De pi.Ida, doamn a Mari.a, vaduva voievodului martir
Constantin Brancoveanu, a la.sat prin testament 10 pungi de bani penh'u
refacerea bisericii Na:;;terii Domnului din Betleem. Numeroase opere de arta,
manuscrise :;;i carti de provenienta rom aneasca, apar}inatoare acestui secol,
se pastreaza pana azi in tezaurul Sfanlului Mormant.
309

Istoria Bisericii Ortodoxe Romfine

M ircea Pacurnriu
I

Se cunosc mai multe nurrie de calugari, preo}i $i credincio$i romani

care au v izitat in acest secal Ierusalimul $i Tara Sfanta. Unii calugari romani
rarnaneau pentru toata via ta in inanastirile sau pustiurile din Tara Sfanta.
Ajutoarele domnilor fanarioti catre manastirile de la Muntele Athas
au fast mult reduse fata cie cele ale dorrmilor romani din secolele anterioare.
Pe langa inchiri.arile de pana atunci, s-au inchinat alte cateva manastiri $i
biserici, dar mai sarace $i fara insemnatate deosebita in viata bisericeasca a
celor doua tari. Manastirea Rusicon a fast refacuta din temelie de Scarlat
Callimachi al Moldovei, la inceputul secolului al XIX-lea. Doi negustori
b rn~oveni au zidit un paraclis la Xiropotam, iar altul-ridicat cu bani
s tr6.n9i in Principatele Romane - a fost zugravit cu cheltuiala unuia din ei.
Aproape toate celelalte manastiri athonite s-au bucurat de diferite danii din
partea d omnitorilor fanariop., dar $i a unor credincio9i romil.ni. Un.ii calugari
rom ani, dornici de o via}a inbunata}ita, se retrageau 1n m anastirile $i schiturile
athonite.
Maui'is t"irea Sffmta Ecaterina din Sinai a continuat sa beneficieze de
veni t ~iri.le pe care le aduceau manastirile romane9ti !nchinate in secolele
XVI 9i XVII. In 1731 descendentii ctitorilor au inchinat Sinaiului manastirea
Margineni, care avea ca metoc Verbila, ambele pe Valea Prahovei.
In Crecia centrala, manastirile de la Meteare au beneficiat ln conti....'1uare
de veniturile Golgotei, mchinata mai de mult. Manas tirii R usicon, d e langa
Tricala, i-a fost inchinata manastirea Banu din Buzau (pe langa cea din
N i.t..::et, jud. Dambovi}a). Manastirile din Janina (Ionnin a) au primit sprijin
fin;inciar romanesc, mai ales prin Dositei Filitti, or iginar din acea zona.
Manas tirea Mega Spileon din Peloponez a primit ajutoare substantiale din
pa rt ea multor domni fanario}i, iar mai tarziu i s-a inchinat stravechea
bi s2rica rornaneasca Vlah Serai din Constantinopol.
Au fa st ajutate $i cateva biserici din insula Ciprn. Despre biserica
Faneromeni din Nicosia se spune ca ar fi fast zidita de Iosif Moldovlahul.
Crigorie II Chica a oferit un ajutor anual de 500 de gro$i manastirii Kikkos .
Sprc sfar9itul secolului, manastirea Mahera, nu departe d e Nicosia, a primit
aju toare insemnate din ambele Principate, stranse d e calugarii Ciprian (cu
studii la Academia din Ia~;i, mai tarziu arhiepiscop ]n Cipru, spanzurat de
turci ) $i Haralambie.
Alexandru Ipsilanti, domn 1n ambele Principate, a ridicat o manastire
la Calopetra, in insula Rodas. Manastirea Ecatontapiliani din insula Paras
pastreaza pana azi o serie de obiecte de cult de provenien}a romaneasca, cele
mJi m ulte de laNicolae Mavrogheni, domnul Tflrii Rom aneti. Manastirea
I

310

Sf. Evanghelist Ioan din insula Patnias a primit o danie anuala de 4.000 de
I
aspri, aproape in tot cursul epocii fanariote. Manastirea Silivl'i, pe coasta
Marii de Marmara, la 50 km vest d ~ Constantinopol, a primit ajutoare din
.
:
P artea Mavrocordatilor
'
I
Diferite obiecte de cult, manuscrise $i carti aflate in manastirile $i
bisericile greceti, in Muzeul Etnografic, in Biblioteca Na}ionala 9i in alte
a9ezil.minte culturale din Atena, provin tot din Princip.atele Romane, ele fiind
0 marturie graitoare a ajutoarelor i?ermanente catre aceste a9ezaminte in
cursul secolului al XVIII-lea.
'.
De ajutoarele romaneti au b ~neficiat $i peste 50 de coli greceti din
Peninsula Balcanica $i Orientul Aprbpiat, fie prin subven}ii anuale pentru
plata corpului didactic i ajutoare pen~u elevii sa.raci, fie prin subvenp.i pentru
conshuirea sau refacerea cladirilor 9cplare. Se adauga 9i faptul ca w1ele cfilti
grece9ti tiparite in tarile romane au slujit ca manuale didactice in 9colile
respective. Ci.tam doar cateva exemple. Unul din dregatorii lui Constantin
Brancoveanu, Cheorghe Castriotul (~riginar din Castoria, din muntii Pind),
acorda Pahiarhiei din Ierusalim 2.650 de ducati pentru salarizarea preotilor
din 6 localitati din Tara Sfanta i pentru instruirea copiilor cre9tini de acolo
in limbile greaca :;;i araba. Tot el lasa, 1prin testament, suma de 13.124 ducati,
depusa la o banca din Vene}ia, urm ~nd ca din veniturile ei sa fie platiti doi
dascali la $COala pe care o intem:e iase 1n Castoria. Crigorie Chica al .
Moldovei a acordat un ajutor anual ~olilor din Ierusalim.
De o deosebita aten}ie s-a bl!lcurat 9coala cea mare a Patriarhiei
din Constantinopol, care a primit s~bventii din partea mai multor domni
fanario}i. De asemenea, au fos t- ajutate alte trei Coli din Constantinopol .
(din Muhlio, de la biserica Maguliotisa 9i cea de musichie), apoi cateva
din localita}ile invecinate, cea din m(lnastirea Silivri, gimnaziul din Smima
i altele. La acestea se adauga coalc,i din Trapezunt, ca i cea a manastirii
Sumela, 1n apropierea acestui ora9. i
. In Grecia, au fast ajutate colile de la Athos, din Seres (in apropiere
de Tesalonic), din Pogdoriana i Zita,in Epir, din Vitina in Peloponez, iar in
Albania de azi Coli.le din Cori.ta 9i Selasfor. Numeroase ajutoare au primit
9colile din inSLtlele grece9ti: Patmos, Andros, Hios, Paras, Naxos, Mikonos etc.,
apoi cele trei coli ale Patriarhiei din Alexandria (pentru tineri ~rtodoci
I
greci 9i arabi); cateva Coli din Bulgaria de azi: Arbana9i, langa Tarnovo,
Dragoichioi, Pivatele etc.
1
Pe langa aceste $Coli din afara Principatelor Romane, dorrmii fornirioti
s-au iilgrijit indeaproape i de Acadetniile domne9ti din Bucure$ti ;;i Ia9i, cu
1

311

,~

fi rcea Piicurariu

Istoria Bisericii Oitodoxe Romane

'

profesori greci, in care invatau tineri greci, romani sau de alte neamuri.
1
To<1 te :;;colile menp.onate aici, sprijinite de romaru, au contribuit la cultivarea
sp iritului na}ional grecesc 9i la pregatir~a drumului spre marele razboi de
el ibe rare na}ionala din 1821-1829, care p. dus la dobandirea independentei
!
noului stat grec.
Ca :;;i in secolul al XVII-lea, cultura greaca a gasit ID Principatele
Romane, 1n perioada de care ne ocupam,
larg teren de afinnare."Numero;;i
carturari greci, unii dintre ei membri ai derului, unii profesori la,.cele doua
Academii, ;;i-au desfa:;;urat activitatea la Bucure:;;ti 9i Ia:;;i. Menfi.onam printre
ei pe Nicolae Cluparisa, Petru Depasta Peloponezianul, Atanasie ComnenIpsilanti, calugarul Constantin Chesarie :Daponte, to}i cu lucrari privitoare
la romani :;;i la evenimentele p etrecute iri. Principate in secolul al XVIII-lea.
. L:1 1nceputul secolului al XlX-lea s-au oc;upat de istoria 9i geografia }atilor
ro mane doi carturari greci: Dimitrie Daniel Philipide (Istoria i geografia
I~u miiniei, publicara la Leipzig, in 1816) :;;i :Dionisie Foti.no (Istoria vechii Oacii,
arnm a Transilvaniei, Valahiei i Moldovei, in trei volume, tipanta la Viena in 1819).
Zeci de carji .in limba greaca au vazut lumina tiparului, in toata
c;- oca fanariota, la Bucure:;;ti 9i Ia:;;i. In orice caz, activitatea tipografica in
lirnba greaca in cursul acestui secol, de,:;;i patronata de domni veniji din
1
F ~rn ar sau de ierarhi greci, nu mai cunoa9 te amploarea celei desfa;;urate sub
.
I
Constantin Brancoveanu . Menjionam ,doar cateva lucrari aparute la
Buc ure:;;ti: Manual despre purcederea Sfiintului Duh, al ieromonahului Hristofor
ci in Ianina (1768), fnviftifturii cretinenscii (1'768), cu text grec :;;i tmc, fnviftatura
ortodoxif a patriarhului Meletie Pigas (1769), la care se adauga, spre sfar;;itul
sccolului al XVIII-lea, o serie de carti cu ca]:acter laic. La inceputul secolului al
XIX-lea s-au tiparit cateva carF grece;;ti la ;ra:;;i, inhe care :;;i Chiriacodromionul
Jui Nichifor Theotochis, in doua volwTte (1 816) 9i o serie de car}i laice. Cateva
c5 rji de slujba ID romane:;;te ;;i grece:;;te au aparut la Buda ;;i la Sibiu pentru
bi sericile grecilor :;;i aromanilor din Vieda, Buda, Sibiu, Bra;;ov :;;i din alte
ora:;;e din Austria, Ungaria :;;i Transilvariia, ID care traiau ace;;tia. In felul
acesta, rena:;;terea elenismului este indisolubil legata de permanentul sprijin
material :;;i moral romanesc.
Legatul'ile cu Biserica orto doxr'i ~ulgara au fast pu}ine, dar totu:;;i
serrmificative. Doar unii credincio:;;i romani au acordat ajutoare sporadice
bisericilor din Arbana;;i sau din alte lo~alitati. In anul 1774 mifropolitul
Crigorie Il al Ungrovlahiei a primit de la generalul rus Petru Saltacov moa:;;tele
Sfantului Dimitrie zis eel now>, m onah cu aleasa via}a duhovniceasca din
sa lul Basarabov, pe raul Lorn, in 13ulgal:ia. Moa:;;tele i-au fast a:;;ezate in

catedrala mihopolitana (ati patriarhala) din Bucure;;ti, praznuirea Sfantului

facandu-se la 27 octombrie.
La manastirea Neamj, care a d evenit - datorita staretului Paisie ;m important centru m onal1al interortodox, au trait numero;;i calugari bulgari.
Intre ei se numara :;;i monahul Spiridon, unul din premergatorii rena:;;terii
bulgare pe pamant romanesc, care a scris aici, in jurul anului 1790, o Isto rie

tm

slavo-bulgarii.

312

'

l
I
\

Un rol insemnat in intarirea lega turilor romano-bulgare 1-a avut

ep iscopul Sofronie de Vrafa, apos tolul rena:;;terii politice :;;i culturale a
bulgarilor. Din cauza regimului de teroare a lui Pasvan-Oglu, pa:;;a din Vidin,
a venit in Tara Romaneasca, unde a fast primit de mitropolitul Dositei
Filitti, sfar;;indu-:;;i zilele aici, in 1813. In 1806 a dat la tipar la Ramnic p rima
carte in limba bulgara, Nedelnicul sau Chiriacodromionul, care cuprindea cazanii
la toate duminicile, praznicele imp arate;; ti ;;i ale sfin}ilor mari, traduse din
slavona ;;i greaca de Sofronie insu:;;i. Cartea s-a tiparit cu sprijinul financiar
al mitropolitului Dositei Filitti, al episcopilor Costandie de la Buzau :;;i Iosif
de la Arge9 ;;i al altar romaru. Tot in p erioada ;;ederii la Bucure;;i.i, episcopul
Sofronie a scris :;;i alte lucra.ri care au ramas in manuscris. In timpul razboiului
ruso-turc din 1806--1812, a desfa:;;urat o rodnica activitate politica, in calitate
de membru, apoi pre;;edinte al Comitelului bulgar din Bucure;;ti, in vederea
eliberarii }arii sale de sub domina}ia otomana (in 1810 tip arise la Bucure:;;ti
o Proclama jie catre poporul bulgar prin care cerea conationalilor lui sa
ajute trupele ruse:;;ti) .
Legaturile cu Biserica ortodoxa sarba s-au intarit mai cu seama in
timpul ocupa}iei Olteniei de austrieci (1718-1739), cand Episcopia Ramnicului a fast pusa sub jurisdic}ia Mitropoliei ortodoxe sarbe d e BelgradCarlovij. Lega turile fa.cute acum au continuat ;;i dupa 1739, anul realipirii
Olteniei la Tara Romaneasca. De pilda, in tipografia de la Ramnic scau
imprimat cateva lucrari pentru credincio9ii sarbi, apar}inatori de Mitropolia
din Carlovit: fntaia fnviitiitura pentru tineri, tradusa dupa arhiepiscopul Teofan
Procopovici al Novgorodului, in trei edi}ii, Gramatica s/avonii (1755), Pravila
de ru.giiciuni a sfintilor sii.rbi (1761), intocmita de episcopul Sinesie Jiv anovici
al Aradului, iar la Ia:;;i fndreptarea paciitosului cu duhul bltindefilor (1765),
intocmita de episcopul Vichentie Ioanovici Vidac al Timi:;;oarei.
Relatam 9i in alt lac ca Leon Gheuca intrejinea stranse legaturi de
prietenie cu m arele carturar sarb Dositei (Dimitrie) Obradovici, care 1-a :;;i
vizitat la Roman, pe cand era episcop acolo.
Legaturile Bisericii ortodoxe romane9ti din Transilvania cu cea sarba
s-au accentuat in secolul al XVIII-lea, ca urmare a dezbinarii din anii 1698313

M ircea Piicurariu

1701, cand Mitropolia ortodoxa din Alba Iulia a fost desfiintata, iar preotii
$i credincio$ii ortodoc$i transilvaneni au r'amas fara carmuitor duhovnicesc
tirnp de aSe decenii. Pentru ca dornnii fanarioti din Tara Rornaneasca $i
Moldova nu mai acordau ajutoare Bisericii Ortodoxe din Transilvania, a$a
cum facusera domnii rornani in secolele ariterioare (lucm pe care autoritatile
austriece nici nu le-ar fi pennis), privirile credincio$ilor ortodoc$i din Transilvania se indreptau tot mai staruitor spre Mitropolia sarba de la Carlovi},
aflata acum in acela$i Imperiu habsburgic. Spre Mitropolia de Carlovi} $i
mai ales spre carmuitorul ei, Pavel Nenadovici, s-au indreptat numeroase
memorii ale preotilor i credinciOilor transilvaneni.
Dupa 1761 a inceput un nou capitol al rela}iilor biserice9ti romanosa rbe prin cei pahu episcopi sarbi de la Sibiu, care au carmuit Biserica
Ortodoxa romaneasca din Transilvania. In 1783 Episcopia ortodoxa romana de
aici a fost pusa sub jurisdicfia Mitropoliei din Carlovit in probleme spiritualed ogmatice, iar peste trei ani jurisdicfia s-a extins i asupra problemelor
adminishative, sihia}ie care s-a mentffiut pana in 1864. Aceleai masuri s-au
luat $i pentru Episcopia ortodoxa romana din Bucovina, cu sediul la Cernau}i,
ramasa sub jurisdicfia Carlovitului pana in anul 1873. Episcopia romaneasca
d in Bucovina a avut un singur ierarh de neam sarb, Daniil Vlahovici.
La randul lor, preo}ii $i credincioii ortodoci romani din Banat,
Arad $i Bil1.or, in tot, cursul secolului al XVIII-lea, au fost carmui}i de
iera rhii sarbi d e la Caransebe9-Var9e}, Timioara 9i Arad. Ace9ti ierarhi ir:.tre care se reliefeaza chipul luminos al lui Sinesie Jivanovici d e la Arad au avut o contributie de seama in mentinerea Ortodoxiei intre credincio9ii
romani pe care-i pastoreau. Unii tineri romani din aceste parp. au primit
inva tatura in colile teologice sarbeti de la Carlovi}, apoi la Var9e}. Preotul
car turar Dimitrie Tichindeal (1775-1818) a tradus unele din lucrarile lui
Dositei (Dimitrie) Obradovici (acesta era nascut in Banatul romanesc, la
Ciacova).
Legiiturile cu Biserica ortodoxa rusa imegistreaza un progres evident,
ca unnare a cre9terii prestigiului Rusiei incepand cu tarul Petru eel Mare.
Spre sfaritul secolului al XVII-lea 9i primii ani ai celui urmator, se intalnesc
1n H.usia numero$i egurneni munteni $i moldoveni, care solicita ajutoare de
la }arul Petru eel Mare pentru refacerea sau inzestrarea manas tirilor pe care
le conduceau. In schimb, in aceea$i perioada ca}iva calugari ru$i, in drumul lor
spre Locurile Sfinte, se opreau $i in tarile romane, unii dintre ei lasand 9i
interesante insernnari de calatorie, cum a fost Ipolit Va9inski din Cernigov. In
1711 Dimitrie Canternir a fost nevoit ca se refugieze in Rusia. Acolo a scris
cateva din lucrarile sale, a ajutat mai multe biserici $i schituri din parFle
314

Istoria Bisericii Ortodoxe Romane

Harcovului $i Poltavei $i a ctitorit o biseridi in manastirea Sf. Nicolae din

Moscova, in care a fost ingropat impr~una cu o parte din membrii familiei.
Tot in prima jumatate a secolului al XVIII-lea s-au retras pentru
totdeauna ill Rusia trei ierarhi romarii:
Pahomie, fost episcop al Romanului
I
(+1724, ingropat in Lavra Pecerska qin Kiev), Misail al Buzaului (+1740 la
Kiev) i Antonie al Moldovei, ajuns rnij:ropolit de Cemigov, apoi de Bielgorod.
S-au intarit in acest secol $i 1legaturile romanilor transilvaneni cu
Rusia. In ultimul deceniu al secolului al XVII-lea au calatorit la Moscova,
dupa ajutoare, preotul Oprea, apoi protopopul Vasile Hoban, amandoi slujitori
la biserica Sf. Nicolae din $cheii BraoJ ului. In 1702 Constantin Brancoveanu a
trimis o solie la Moscova in frunte cU: David Corbea, fiu de preot din Bra9ov,
antiotoman~ cu Rusia, solicitand i aJ'utorul tarului
P entru a incheia o alianta
'
I
'
pentru credincioii transilvaneni amenintati cu tmiatia (Corbea a ramas apoi
ill slujba tarului).
l
Prin 1743-1744, un alt bra$oyean, protopopul Eustatie Grid, a ajuns
pana la Petersburg, primind 2.500 ~e ruble $i numeroase carti de cult din
partea }arinei Elisabeta Petrovna, f*a lui Petru eel Mare, $i dreptul de a
strange ajutoare timp de lrei luni in rrfarile ora$e ale Rusiei. Din banii colecta}i
acolo, protopopul a renovat biserica, ~$ezand $i tm ceas in him, care amintea
de ajutorul tarinei.
:
In anii urmatori au facut lurigi calatorii, pana la Petersburg, cativa
trimi9i ai preotilor 9i credincio9ilon ortodoci din Transilvania, pentru a
solicita interven}ia }arinei Elisabeta pe Ianga imparateasa Maria Tereza, in
vederea incetarii persecutiilor impotriva Bisericii Ortodoxe. Acetia au fost:
protopopul Nicolae Pop din Balomi~, ieromonahul Nicodirn 9i preotul loan
din Aciliu (odata impreuna i appi separat), care au prezentat tarinei
memoriile clerului $i credincio9ilor iromani transilvaneni, prin care cereau
deplina libertate pentru Biserica Ort6doxa.

.
In a doua jumatate a secolutui al XVIII-lea, in 1769-1770, ne reyin
atenFa cele doua delega}ii romane~ti care s-au prezentat la Petersburg la
tarina Ecaterina II, conduse de mitrOf?Olitul Grigorie II, respectiv de episcopul
Inochentie al Hu;;ilor, p entru a cere sprijinul Rusiei in vederea eliberarii
tarilor lor de sub d ornina}ia otoma~a (era in timpul razboiului ruso-hll'c
din 1768-1774). Legaturile dintre r~mani $i ru$i s-au intarit ;;i prin staretul
1
Paisie de la Neamt, venit din Pol tava Ucrainei, prin unii monahi ru;;i,
bieloru9i $i ucraineni care au trai:t in manastirile romane9ti in a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea. Ratj.duielile paisiene s-au introdus, a$a cum
am men}ionat in alt loc, ;;i intr-o ser~e de manastiri din Rusia, contribuind la
.

315

'l

Mircea Pacumriu
I

rena9terea vie}ii moriahale ruse9ti. .

1
Desele razboaie ruso-turce din a d'ol1a jumatate a secolului al XVID-lea
"
.
I
;;i p rimele clecenii ale celui urmator a1:1J favorizat, intr-un fel, dezvoltarea
legaturilor biserice9ti romano-ruse. Astfel, in timpul ocupaFei Moldovei de
ci\ tre ru9i, in 1788-1791, conducerea Mitr6poliei a fost incredintata arhiepiscopului Ambrozie Serebrenicov de Poltava. In schimb, transilvaneanul Gavriil
Banulescu-Bodoni, un tiinp profesor la Ta9i i la Poltava, a fost hirotonit de
Ambrozie ca episcop-vicar de Cetatea Alba i Tighina; dupa 1792 a plecat
rn trupele ruse9ti in Rusia, uncle a ajuns initropolit al Poltavei (1793-1799),
'1 p oi al Kievului (1799-1803), ial'lntre a1,1.ii 1808-1812 exarh al Bisericii din
i\foldova ;;i Tara Romaneasca, conducand efectiv Mitropolia Moldovei, din
lno 'edin}area Bisericii Ortodoxe Ruse, ca apoi, din 1813, sa fie numit arhicp iscop al noii eparhii dintre Prut i Nistru (Basarabia), organizata de rui,
cu sediul la Chi.9inau ( + 1821).
N umarul car}ilor traduse din rusete in romane9te a sporit, in primul
d nd prin stradaniile ucenicilor stare}ulJi Paisie de la Neam}. Consenrnam,
lntre altele, traducerea operei Sfantului Dimihie al Rostovului, Viefile Sfinfilor,
in 12 volume, de ierodiaconul $tefan din rnanastirea Neam} (tiparite la Neam}
in 1808- 1815). Protopopul rus de origine poloneza Mihail Strilbi}ki, cunoscut
tipograf i gravor, a imprimat in tiparnitp. sa proprie cateva carti biserice9ti
;:i laice la Ia9i, unele bilingve, intre care i .lm manual de conversatie romanoru s ;;i un prim dicp.onar ruso-roman, cu aproape 1.500 de cuvinte. Mai tarziu,
;;i -a mutat tipografia la Dubasari i Moghilau, dincolo de Nistru, w1de a dat
ln lumin~l. alte lucr~ri.
Putem men}iona i neinserrmate zJgnturi romano-georgie11e, prin mitropolltul pribeag Iona Ghedevani9vili de Ruissa sau Mroveli, caruia gene1;alul
rus Potemkin i-a incredintat, in 1790-1792, egumenia manastirii Pangara}i,
p entru ca sa aiba cu ce trai. A. lasat cateva insemnari, in limba georgiana,
d espre cele vazute i traite in Moldova. !I
.

Vlahii din Balcani

Am relatat in alte pagini ca in dedurs ul Evului mediu este atestata o
numeroasa popula}ie romanica 1n mtreaga Peninsula Balcanica, de la Marea
Egee pana la Dlmare i de la Marea Adrfatica p ana la Marea Neagra. Sunt
a9a numitii "vlahii" sud-dunareni sau ~alcanici. lntr-o anumita perioada
is torica ei au de}inut i rm important rol p olitic, mai exact dupa 1185/1186,
ca nd aceti vlahi sud-dunareni impreuna du bul garii, au mlaturat dominajia
bizantina i au creat stah1l vlaho-bulgar tu capitala la Tarnovo. Rascoala a
fos t condusa de fra}ii Petru 9i Asan, vlahi\ din jurul Tarnovei, care au ajuns .
!
316

Istoria Bisericii Ortodoxe Romline

succesiv, la conducerea noului stat. Fratele lor mai mic, Ioni}a, a fost
mcoronat la Tarnovo , in anul 1204, cc. "rege al bulgarilor 9i vlahilor" (rex
bulgarorum et blachorum"). La Tarnovo s-a creat o Arhiepiscopie vlahobulgara, in fruntea careia a ajlms preot..11 vaduv Vasile, tot un vlah. In 1235
Patriarhia i-a recunoscut autocefalia i a ridicat-o la demnitatea de
Patriarhie. Imperiul sau }aratul romar.o-bulgar de la Tarnovo i-a incetat
existen}a in anii 1393/1396, cand a caz:..1t sub domina}ie otomana (Bulgaria
a redevenit stat independent abia in 1:378). In 1393 ~i-a incetat existen}a ~i
Patriarhia de la Tarnovo.
In anul 1020, cand imparatul bizantin Vasile Bulgaroctorul desfiin}ase
primul }a.rat bulgar, fosta Pahiarhie bulgara de la Ohrida (in partea apuseana
a Peninsulei Balcanice) a fost redusa fa rangul de Arhiepiscopie, dar tot
autocefala. Ea avea in subordine 31 se episcopii; noului arhiepiscop de
Ohrida ii erau subordona}i 9i "vlahii Cin fostul stat bulgar. Mai tarziu s-a
creat o Episcopi aparte a vlahilor sud-dur_areni, subordonata tot Arhiepiscopiei
de Ohrida. Aceasta eparhie a vlahilor i9i avea sediul fie la Prilep, fie la Lerin.
In privin}a vlahilor din statul (}airatul) sarb, ace9tia erau subordona}i,
sub raport bisericesc, Arhiepiscopiei autocefale sarbe, 1nfiin}ata in anul
1219, care 19i avea sediul in manastirea Ticea .
Treptat, o buna parte a elementului romanesc sud-dunarean s-a
contopit in masa popula}iei slavo-bulgare, sarbe9ti i grece9ti in mijlocul
carora traia.
Dupa ce statul bulgar i apoi s tatul sarb au cazut sub domina}ie
otomana, ti.rile despre via}a bisericeasca a vlahilor sud-dunareni au
devenit tot mai lacunare Ei apar in i:?:voarele istorice ca aparjinand mai
multor grupuri etnice dis tinde: arorr.i1nii (afla}i azi in Grecia de nord,
Albania, Macedonia, Muntenegru); din ei s-au desprins apoi meglenoromanii
(azi in nord-estul Greciei) i istroromani'. (azi foarte pu}ini in Peninsula !stria
din Croa}ia) . Majoritatea erau pastcri, al}ii agricultori, negustori sau
carau9i.
Aromanii au ajuns sa fie cunoscu}i mai ales in secolul al XVIII-lea,
cand wUi dintre ei au ajlms la o stare economica infloritoare. Sunt cw1oscute
acum o serie de localita}i cu majoritatea preponderent aromaneasca cele mai
multe dintre ele fiind situate in Maceionia de azi (de aceea, w1eori li se
spunea i macedoromanii): Cori}a i Moscopole (azi in Albania), Prilep
(Perlap), Oluida (Ohrid) . Monastir (Bitola sau Bitolia), Gopi9te, Abdella,
Veria, Molovi9te, Kru9evo i altele. OB9ul aroman Moscopole, de pilda, a
devenit nu numai lm insemnat centru economic, ci i unul cultural. Acolo
317

i\i!ircea Piicurariu

au trait $i au activa{ ca}iva rem.imi}i carturari aromani, ca preo}ii Teodor

Anastasie Cavalioti, filos,of $i pedagog, profesor i;;i director la "Noua
Acz;demie" de acolo, Constantin Ucuta, alt filosof $i pedagog, care va acliva
apoi $i 1n cadrul comunitatii aromane din Poznan (azi 1n Polonia) i;;i Daniil
l'vloscopoleanul, to}i trei a'utori de manuale $COlare pentru tinerii aromani.
Dar tot in secolul al XVIII-lea numero9i aromani au fost nevoi}i sa-9i
paraseasca loci.idle natale din cauza opresiunii otomane. Ei s-au stabilit
mai cu seama in ora$e din fostul Imperiu habsburgic, contribuind la
progresul economic al acelora, Clar au avut $i un rol important in via}a
cul turala i;;i spirituala ortodoxa a comunita}ilor aromane$ti respective. S-au
crea t comunita}i aromanei;;ti 1n Viena, Pesta, Mi9colt1 Oradea, .Cluj, Sibiu,
lkc$OV etc., uncle $i-au ridicat propriile lor biserici, cunoscute sub numele
~'. -~ "biserici grece9ti", pentruca ei proveneau din teritorii in care traiau greci,
,-[.:;r i penhuca alaturi de ei ii;;i parasisera locurile natale $i ortodoc9i greci.
In Mi9colt se stabilisera $i stramo9ii viitorului mihopolit al
,::._~Je :i.lului Andrei $aguna, care au conhibuit financiar la zidirea monumentalei
L.;iserici "grece;;ti" din acel ora9), care exista $i azi.

PERIOADAA PATRA. EPOCA MODERN.A

(1821: 1918)

Introducere
Perioada 1821-1918, de la 'revolutia lui Tudor Vladimirescu la
Romania Mare - reprezinta epob moderna din istoria Romaniei sau
epoca rena9terii politice romanegti'. Dominanta principala a epocii a fost
lupta pentru restaurarea independen~ei politice romane$ti, a fauririi unita}ii
de stat, a dezvoltarii vie}ii culturale i;;i economice, a democratizarii vie}ii sociale.
Sentimentul unitatii na}ionale - ca origine, limba, credin}a i;;i aspira}ii de
viitor - domina intreaga perioada, ~ar realizarea acestei unita}i constituie
un ideal al romanilor de pretutindeni. In Jara Romaneasca $i Moldova,
etapele prmcipale ale acestei perioade incep cu revolutia na}ionala-sociala
din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu, primul pas spre restaurarea
suveranitatii depline .a celor doua }El.ri, revolu}ie care a dus la inla turarea
regimului fanariot $i la restabilirea domniilor pamantene. A urmat pacea
de la Adrianopol (1829), potrivit careia rela}iile politice ale pirilor rornane
cu Poarta otomana inceteaza sa mai fie o problema bilaterala, Turcia
mul}umindu-se cu drepturi suverane teoretice, lipsite de continut. Etapele
urmatoare au fost: revolu}ia din 1848, unirea celor doui:i Principate in 1859,
restaurarea independen)ei depline iil anii 1877-1878, incheiata cu unirea
Dobrogei cu Romania, realizarea statUlui na}ional unitar in 1918, prin alipirea
Basara:biei, Bucovinei, Transilvaniei $i Banatului la vechea Romanie.
Pe plan cultural, epoca modema mcepe cu cateva manifestari semnificative. In mvatamant, de pilda, in :deceniul al doilea se deschid primele
cursuri superioare in limba roman~, la Iai;;i (1813) 9i Bucure$ti (1818); in
literatura apar acmn romanticii $i o serie de istorici 9i vizionari, continuand
cu marii "clasici din a doua jumatate a secolului; se dezvolta presa romaneasca;
iau nai;;tere o serie de institutii de invatamant 9i de cultura, intre care i;;i
Academia Romana (1866/1879); spre ~far$itul secolului $i mai ales la inceputul
celui de al XX-lea, i9i desfa.9oara c tivitatea oameni de 9tiin}a, istorici,
filologi, juri$ti, pictori, arhitec}i, ingineri de reputa}ie europeana. .
In Transilvania se remarca in acest ti.mp, pe plan politic, crearea statului
dualist Austro-Ungaria 1n 1867, )n cadrul c~ruia Transilvania, Banatul, Crii;;ana
9i Mararn.urei;;ul au fost mcorporate :Ungariei, fiindu-le anulata autonomia.
Obiectivul principal urmarit, in continuare, de romanii din teritoriile intracarpatice ramane recunoa$terea !or ca; naFune politica, CU aceleai;;i drepturi
!