Ministerul Educatiei Cercetării şi Inovării,

Universitatea de Nord, Facultatea de Litere,

Departamentul de Teologie Ortodoxă şi Asistenţă Socială,
Baia Mare.

LUCRARE DE SEMINAR
SFANTUL IOAN CASIAN
TEOLOG ROMAN

Îndrumǎtor:
Pr. Lect. Univ. Dr. Dorinel Dani Masterand
David Catalin Ciprian

BAIA MARE
2010

Introducere
 Legaturile dintre Scitia Minor si lumea mediteraneeana sunt foarte vechi. Ele preced cu secole
era crestina, asa cum o atesta sapaturile arheologice si destule izvoare literare. Pentru inceputul erei
noastre, se cunosc destule relatii pe care Ovidius, exilat pe atunci la Tomis, le intretinea cu Roma, sau
actiunile militare ale legiunilor romane in regiunea Dunarii de Jos.
Scitia Minor, devenita crestina prin activitatea misionara a Sfantului Apostol Andrei, si-a
inmultit legaturile intai cu Mediterana de Est, pentru a initia sau a intensifica contacte cu locurile sfinte,
pe urma cu Mediterana Centrala, unde Roma era un mare centru crestin, iar mai apoi cu Mediterana
Occidentala, unde credinta, misiunea si alte imprejurari ii duceau pe oameni sa se stabileasca, sau sa
inchege raporturi noi.
Incepand cu secolul VII i. Hr. numerosi graci din Asia Mica si din Gracia propriu-zisa incep o
mare actiune de emigrare. Grupuri intregi se aseaza pe tarmurile de apus ale Pontului Euxin, intemeind
o serie de orase, care erau, in acelasi timp, cetati si antrepozite comerciale. Cu timpul, colonistii
mediteraneeni intemeiaza orase noi in interiorul teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra (de exemplu
Axiopolis, langa Cenavoda de azi). In orasele intemeiate de ei, colonistii aduc forme de organizare si
cultura specifica locurilor din care plecasera.
Cand, spre sfarsitul secolului al IV-lea ( 385), Sfantul Ioan Casian si, spre sfarsitul secolului al
V-lea (inainte de 496), Dionisie cel Mic au plecat din Scitia Minor, primul spre Palestina iar al doilea
spre Constantinopol, si mai apoi spre Roma, drumul in aceste directii era deja unul traditional. Profund
romanizata, Scitia Minor, isi trimitea fiii in diferite parti ale aceleiasi romanitati orientale, centrale sau
occidentale.
Existand o viata crestina in aceste locuri, stim cu certitudine ca a existat si o organizare
bisericeasca daco-romana. Este bine stiut faptul ca nu se poate concepe comunitatea crestina fara cult,
chiar daca ar avea un numar infim de credinciosi. Izvoarele istorice ofera stiri sigure despre existent
unor episcopi, preoti si diaconi in cadrul “romanitatii dunarene” inca de la sfarsitul secolului III.
Pe langa ierarhii Bisericii din Scitia Minor amintiti de Istoria Bisericeasca, s-au ridicat si alti
teologi, care au adus un aport substantial la imbogatirea tezaurului teologic patristic. Unul dintre cei
mai insemnati a fost Sfantul Ioan Casian.

Viata sfantului ioan casian

 Unul dintre cei mai insemnati teologi crestini ai provinciei daco-romane Scitia Minor, a fost
Sfantul Ioan Casian, un adevarat stalp al crestinismului primelor veacuri.
Dupa cum il prezinta unul dintre biografii sai, Ghenadie de Marsilia, Sfantul Ioan Casian era de
“ neam scit” (natione schyta), adica provenea din regiunea Scitia Minor. Trebuie precizat ca Ghenadie
de Marsilia era aproape contemporan cu Sfantul Ioan Casian1.
Cercetarile recente luand mereu in considerare si alte regiuni sau localitati propuse sau sugerate
ca loc de nastere a lui Casian : Siria, Palestina, Serta ( Kurdistan) si Constantinopol, ori nu se pronunta
clar, ori admit mai mult sau mai putin definitiv originea “scitica” a teologului nostru. Printre
reprezentantii (sustinatorii) acestei idei din urma mentionez pe: Zahn, Schwartz, Bardenhewer,
Courcelle, Marou, Altaner, O. Chadwick, Coman, Serbanescu, Vulpe, Barnea etc.
Ioan Casian nu ne da amanunte cu privirea la patria sa, dar declara ca proprietatea funciara a
stramosilor sai era o frumoasa asezare placuta la vedere si oferind largi solitudini; prin adancimile
padurilor sale si a imprejurimilor, aceasta aseazare facea desfatarea unui calugar si in acelasi timp putea
sa furnizeze imbelsugate mijloace de trai2. In judetul Constanta exista azi satul Casian pe valea raului
Casimcea.
Sf. Ioan Casian s-a născut pe la 360 .Săpăturile lui Vasile Pârvan, în 1912, au dus la
descoperirea locului numit Vicus Cassiaici pe care Marrou îl socoteşte drept patria Sf. Casian. Ipoteza
originii dobrogene a autorului nostru s-a impus (Zahn, Schwartz, Marrou). Casian a primit o aleasă
formaţie generală. Nu ştim în ce condiţii şi-a făcut-o. Nu este exclus ca el să fi căpătat această formaţie,
împreună cu un început de cultură bisericească, într-una din mânăstirile Scitiei Minor, unde ştim de
altfel că existau mănăstiri ca acelea ale lui Audius, de care vorbeşte Sf. Epifaniu. 
Doritor sa cunoasca locurile sfinte, Ioan Casian a plecat impreuna cu prietenul sau Gherman la
Bethleem unde a petrecut mai multi ani intr-o manastire din apropiere. 3 Aici si-a desavarsit formatia
religioasa. De aici, Sfantul Ioan Casian, insotit de Gherman, s-a dus la unele asezari ascetice din Egipt,
in jurul anul 385, unde a cunoscut indeaproape viata manastireasca cu ordinele ei: cenobiti, sarabaiti,
anahoreti.
Ioan Casian, care avea o sora4, isi amintea de marea evlavie a parintilor sai, socotind ca ei nu le-
ar fi impiedicat proiectul de plecare pe care il nutreau, ci s-ar fi ostenit asiduu sa le favorizeze progresul
si sa acopere cu bucurie toate nevoile lor material. Pe acesti parinti, lasati in patria lor, Sfantul Ioan
1
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrimoniul ecumenismului crestin in secolele IV-VI, in Scitia Minor (Dobrogea), in “Contacts”, XXII
Année, no.69, ler Trinestre, 1970, s 63
2
Pr. Prof. Ioan G. Coman, ”Scitii” Ioan Casian si Dionisie cel Mic si legaturile lor cu lumea mediteraneeana, in S.T. seria a II-a, anul
XXVII, nr. 3-4, 1975, p. 190
3
Pr. Prof. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, compendiu, editura Andreiana, Sibiu, 2009, p. 50
4
Pr. Prof. Ioan G. Coman, op.cit., p.190
Casian, sora sa si fratele duhovnicesc Gherman, doreau arzator sa-i revada si au facut, in aceasta
privinta, o tulburatoare marturisire avei Avraam.
Pentru a ajunge din nou la acesti parinti, ei socoteau ca trebuiau sa se intoarca in provincia lor:
ad repetendam provinciam nostram. Aceasta expresie “provincia nostra” a fost identificata cu
Provincia – Provence din sudul Galiei (Franta), intrucat nivelul superior al latinei scrise de Casian s-ar
opune unei origini scite a acestuia. In consecinta, expresia mentionata s-ar aplica mai bine “Provinciei”
din Galia romanizata de multa vreme si care produsese scriitori de calitate. In perspectiva geografica si
istorica aceasta “provinvia nostra” se refera, foarte probabil, la Provincia romana Scitia Minor – actual
Dobroge romaneasca – care si ea a produs oameni cultivate si a pastrat in inscriptii numele de Casian,
oricare ar fi fost de altfel originea acestui nume.
In asezarile monahale din Egipt, Sfantul Ioan Casian impreuna cu fratele sau duhovnicesc
Gherman, au cunoscut foarte bine pustiul ascetic. In anii ce au urmat cei doi teologi au fost rechemati
in Palestina, insa nu dupa mult timp au revenit in tara faraonilor.
Sfantul Ioan Casian a parasit definitiv Egiptul in jurul anului 399 in urma scrisorii pascale a
Patriarhului Teofil al Alexandriei. Dupa un an, il gasim pe Casian la Constantinopol (400) unde va fi
hirotonit intru diacon de catre Sfantul Ioan Gura de Aur. Ramanand cativa ani in capitala Impreiului
Bizantin, se pare ca Sfantul Ioan Casian nu era strain deinceperea sau continuarea activitatii misionar-
pastorale a Sfantului Ioan Gura de Aur in zona Dunarii.5
In jurul anului 404/405, il gasim pe Sfantul Ioan Casian la Roma unde venise sa apere cauza
marelui Parinte al Bisericii – Sf. Ioan Gura de Aur – trimis a doua ora in exil. Insotit de Gherman,
Casian a prezentat in fata lui Inocentiu I Scrisoarea credinciosilor din Constantinopol, care il rugau sa
intervina pentru a se rejudeca procesul arhiepiscopului lor. 6 Sfantul Casian a ramas ani multi la Roma,
fiind hirotonit preot pe la anul 415, de catre Inocentiu I, sau dupa alte pareri a primit mai degraba darul
preotiei de la Proculus, in Galia. De aici inainte nu mai stim nimic de fratele sau duhovnicesc Gherman.
In anul 429/430 Sfantul Ioan Casian a scris un tratat hristologic contra ereziei lui Nestorie, la
indemnul diaconului Leon, viitorul Papa al Romei.
Nu stim daca Ioan Casian s-a intors in Tara Sfanta, desi s-a facut aceasta presupunere, si nici cat
timp a putut el sta la Roma. Daca el a ramas aici pana in 415, data la care il gasim in alta parte, el a
avut destul timp pentru a se documenta asupra vietii bisericesti a marelui oras, asupra curentelor si

5
Pr. Prof. Mircea Pacurariu, op. cit.,p. 51
6
Pr. Prof. Ioan G. Coman, op. cit.,p.194
personalitatilor teologice marcante a acelor vremuri din lumea romana si apuseana, in general, ca de
exemplu asupra Fericitului Augustin, Pelagiu etc.7
Catre 415, sau poate chiar mai devreme, impins probabil de invazia lui Alaric in Italia, Casian
ajunge la Marsilia (Massilia – in sudul Frantei), unde a intemeiat doua manastiri, una de calugari si alta
de calugarite, aceasta din urma probabil pentru sora sa, cum se petrecuse si in cazul lui Pahomie si
Chesarie. Acestor manastiri, Sfantul Ioan Casian le-a dat primele reguli monahale in Apus,
organizandu-le dupa modelul celor rasaritene.
Monahismul in Apus, deja cultivat de catre Augustin in Africa, de catre Martin de Tours in
Galia, de catre Sfantul Ambrozie si Paulin de Nola in Italia si de catre Priscilian in Spania, avea nevoie
de o calauza. Se pare ca Sfantul Ioan Casian a fost atras la Marsilia de catre episcopul local Proculus,
atasat miscarii monahale gratie Fericitului Ieronim si lui Honoratus. 8
Casian a condus aceste doua manastiri cu intelepciune si a redactat intre zidurile lor cea mai
mare parte din opera sa teologica.
Sfantul Ioan Casian a adormit in Domnul in manastirea sa, in timpul domniei lui Teodosie al II-
lea si a lui Valentinian, in anul 435.
Iata o viata ale carei numeroase si lungi calatorii au legat Scitia Minor cu Palestina, Egiptul,
Constantinopolul, Italia, Galia, culegand pe tot acest parcurs, informatii si semanand idei si preocupari,
care au imbogatit generous larga arie a spirituaitatii, gandirii si umanismului crestin de la sfarsitul
secolului al IV-lea si prima jumatate a secolului V.

Teologul ioan casian

Activitatea carturareasca

7
Ibidem, p. 195
8
Ibidem, p.195
 Un numar de autori de la Dunarea de Jos, dintre care unii episcopi, iar altii incadrati in grupa
“calugarilor sciti” in frunte cu Ioan Casian, Dionisie cel Mic, Ioan Maxentiu, Petru s.a. au lasat opera
scrise in limba latina, marcand inceputul unei lumi si literature noi. Aceste opera exprima procesul de
formare al spiritualitatii daco-romane. Acesti scriitori reprezinta inceputul unei vieti si lumi noi pe
teritoriul locuit azi de romani, in stravechea Scitia Minor si Dacia. Semnalez ca toti acesti scriitori apar
dupa retragerea trupelor miliatre de catre Aurelian in anii 271-275, fapt ce confirma din plin
continuitatea poporului roman.
Sfantul Ioan Casian a facut scoala undeva intr-un oras pe tarmul Pontului Euxin si a plecat la
Locurile Sfinte ( spre 380) si in Egipt, regiuni in care a stat 15-20 de ani, a venit mai apoi la
Constantinopol unde a cunoscut pe marele Ioan Gura de Aur si a fost hirotonit de acesta. De aici, dupa
drama hrisostomica, a plecat la Roma unde a cunoscut pe Inocentiu I si pe Leon, viitorul Papa, iar pe la
415 s-a indreptat spre Galia, sudul Frantei.
Din intreaga activitate a Sfantului Casian, au ramas cunoscute pana in zilele noastre 3 opere:
Asezamintele chinoviale si despre tratamentul celor opt pacate principale ( De institutis coenobiorum
et de octo principalium vitiorum remediis) in 12 carti; Collatiuni sau Convorbiri cu
parintii( Conlationes Sanctorum Ptrum) in 24 de carti – opera capitala si mult elogiata de-a lungul
secolelor in cercurile ascetice; Contra lui Nestorie, despre Intruparea Domnului ( De incarnation
Domini) in 7 carti9.
Aceste opere se ocupa, intre altele cu probleme practice si spirituale ale vietii ascetice si umane
in general. In prima carte a Sfantului se combat cu tact si cu pricepere cele opt pacate principale:
lacomia pantecelui, desfranarea, arghirofilia, mania, tristetea, trandavia, slava desarta si mandria.
Sunt recomandate cu staruinta si intinse analize psihologice unele virtuti care formeaza desavarsirea.
Prezentand cateva ganduri ale Sfantului Ioan Casian cu privire la discernamant sis au dreapta
judecata citam: “ discernamantul este ceea ce sunt ochiul si lampa pentru trup. Discernamantul
examineaza toate gandurile si faptele omului, cerceteaza si vede in lumina ce trebuie sa facem. Daca
acest ochi dinlauntru e rau, adica daca suntem lipsiti de stiinta si de o judecata sigura, lasandu-ne dusi
de eroare sau de prezumptie, tot trupul nostru va fi intunecat, adica patrunderea mintii ca si activitatea
vor fi intunecate. Viciul orb si patima sunt mama intunericului”.10
Sfantul Ioan Casian, prin scrierile sale, doreste desavarsirea pentru el si pentru fratii sai si pune
totul sub girul experientei. El este unul din cei mai gustati autori de filocalie, adica de iubire a

9
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Literatura patristica de la Dunarea de Jos din sec. IV-VI ca geneza a literaturii si culturii daco-romane si
romane – Ioan Casian si Dionisie cel Mic ,in B.O.R. anul XCIX, nr. 7-8, Bucuresti, 1981, p. 776
10
Ibidem,p.777
frumusetilor duhovnicesti, apreciat cu elogii de Fotie si ascestismul romanesc in Rasarit, de Ghenadie
de Marsilia, Cassiodor si altii in Apus.
Ca mare umanist al vremii sale, Sfantul Ioan Casian sustine ca desavarsirea se castiga printr-un
effort continuu, fara intrerupere, el urcand la infinit pana la starea de dragoste. Conform ideilor sale,
aici se ajunge prin puritatea mintii si a inimii.
Daca izvoarele literare si spirituale ale lui Ioan Casian au fost, in tinerete, unii din marii clasici
latini ca Virgilius, Horatius, Cicero, Persius, Salustius si altii, pentru operele sale de maturitate, el s-a
inspirit din Biblie si din Sfintii Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Ioan Gura de
Aur, poate Evagrie Ponticul, toti din Rasarit, apoi din Ilarie de Pictavium, Ambrozie, Ieronim, Rufin
Augustin etc din Apus, tinand, ca daco-roman, cumpana intre Rasarit si Apus. 11
Izvoarele sale nu-i estompeaza insa originalitatea pe care o sustine prin experienta personala
continua ( experientia magistra sau experientia docente). Logica stransa a analizelor sale si puternica
dialectica psihologica a paginilor sale fac din Ioan Casian o mare autoritate a limbii si culturii daco-
romane.
Dialogul operelor sale nu-l lasa pe cititor pana nu le termina. Limba sa asa de studiata este
creatia actiunii sale, zice Ghenadie de Marsilia. Este o limba ingrijita, de o arta necautata, dar cu un ton
grav, uneori ca la Homer si Virgilius. Unele dintre operele sale pot fi transformate in tot atatea drame
de teatru, in care se joaca destinul patimilor sau al virtutiilor umane. Un umanism literar ca la Eschil si
Sofocle, dar si o asceza si ordine morala, ce reamintesc, pana la un punct, pe acelea ale pileatilor si
capnobatilor de care vorbesc Strabon si Iordanes.
Orientarea doctrinara a lui Casian este ortodoxa, strans legata de traditia si de invatatura
corifeilor patristici ai timpului, precum si de hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice. Sfantul Ioan
Casian a combatut cu ferventa nestorianismul. Casian isi sprijina ortodoxia pe Biblie, pe traditia
doctrinara a Scitiei Minor care este aceea a teologiei patristice orientale, indeosebi pe cea a Sfantului
Ioan Gura de Aur.
Totusi, Sfantul Ioan Casian, nu a scapat de reprosul de “neortodoxie”. El a fost acuzat de semi-
pelagianism, mai précis de opozitie fata de invatatura lui Augustin despre har si predestinatie, ceea ce a
provocat o polemica ardent din partea lui Prosper de Aquitania, ucenic si admirator al marelui episcop
de la Hippona.12
In fond, invatatura Colatiunii a XIII-a a lui Ioan Casian, unde se trateaza despre har si libertate,
desi condamnata la sinodul de la Orange (529) si stigmatizata ca apocrifa, adica pusa la index, in
11
Ibidem, p. 777
12
Argumentele lui Prosper sunt destul de slabe. Se stie ca pana la urma el a adoptat aproape aceiasi pozitie ca si Ioan Casian.
cunoscutul Decretum Gelasianum, nu este semi-pelagiana decat daca e privita in perspectiva
augustiniana.

Concluzii

Sfantul Ioan Casian a pus in contact romanitatea orientala cu romanitatea occidental prin
scrierile sale in limba latina si orientarea spiritual a operelor sale, contribuind din plin la continuarea
romanizarii si la unitatea Europei. Daca el a transmis Apusului elemente din invatatura patristica a
Rasaritului si a creat primul corridor spiritual intre Dacia si Galia, adica intre Romania si Franta, Ioan
Casian este printre primii ctitori de limba si cultura daco-romana, care devin progresiv limba si cultura
poporului roman.
Dragostea calda fata de patria sa plina de farmec placut, frumusetea singuratatii codrilor, un
umanism care vrea sa elibereze pe om din robia patimilor si sa-l inalte prin puterea ratiunii, a
discernamantului, a modestiei, a exhilibrului, a puritatii cugetului si a prieteniei, sfintita prin iubire,
erau semen prevestitoare ale culturii si spiritualitatii romanesti de mai tarziu.
O limba latina plina de inteles ca stupii de miere, o latina a Scitiei Minor si a Daciei incarcata cu
valori potentate in Italia si Galia si care au imbogatit atat Apusul cat si Rasaritul, o literatura care a
circulat mult la noi, inati in limba latina, apoi in greaca si slavona si destul de devreme in limba
romana, o literatura care impreuna cu alte elemente a dat nastere la capatul atator secole Patericului
romanesc, coordonat de Ioanichie Balan.
Putem afirma fara echivoc faptul ca Sfantul Ioan Casian a stat la baza genezei literaturii romane
religioase si laice de-a lungul secolelor.

Bibliografie

1. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. I,
EIBMBOR,Bucuresti, 2009
2. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane – compendiu,
editura Andreiana, Sibiu, 2007
3. Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Literatura patristica de la Dunarea de Jos din secolele
IV – VI, ca geneza a literaturii si culturii daco-romane si romane: Ioan Casian si
Dionisie cel Mic, in Biserica Ortodoxa Romana, anul XCIX, nr. 7-8, iulie-august
1981, Bucuresti
4. Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, “Scitii” Ioan Casian si Dionisie cel Mic si legaturile lor
cu lumea mediteraneeana, in Studii Teologice, seria a II-a, anul XXVII, nr. 3-4,
martie-aprilie 1975, Bucuresti