Sfantul Ioan Casian

Viața pe scurt
- Sfântul Cuvios Ioan Casian Romanul din Dobrogea (sinaxar)
Sfântul Cuvios Ioan Casian s-a născut pe la anul 360, într-o familie de oameni cu stare materială bună,
căci acesta a agonisit o aleasă educație intelectuală, pe care nu o putea obține decât la o școală
tomitană de înalt nivel. Cunoștea bine literatura latină și greacă, având preferințe pentru clasicii latini:
Virgiliu, Horațiu, Cicero.

Sfântul Cuvios Ioan Casian își dedică viața lui Dumnezeu

Încă din copilărie se va împrieteni cu Gherman, care va deveni și el călugăr, și care se pare că era de
aceeași vârstă cu Ioan Cassian, deoarece acesta spune că au fost prieteni în școală, la oaste și apoi în
viața monahală, în care a intrat de tânăr, într-una din mânăstirile dobrogene. Aici, tânărul Ioan își va
agonisi și o aleasă cultură teologică, după care, dornic de desăvârșire, se îndreaptă spre înțelepții
pustiei.

În anul 380, la aproximativ 20 de ani, Sfântul Ioan Casian părăsește locurile în care s-a născut și pleacă
în Țara Sfântă, însoțit de sora sa și de un prieten cu numele Gherman, stabilindu-se într-o mânăstire în
Betleem. După cinci ani, deci prin 385, dorind să dobândească noi cunoștințe și a se întări în virtute,
cei doi monahi se îndreaptă spre pustiurile Egiptului – acolo unde trăiseră marii "Părinți ai pustiei":
Pavel din Teba, Antonie cel Mare și Pahomie cel Mare, cei care au alcătuit primele rânduieli de viață
monahală, loc unde au rămas timp de șapte ani. A urmat o scurtă reîntoarcere la Betleem, după care
au mai stat câțiva ani în Egipt, în continuă căutare a izvoarelor desăvârșirii duhovnicești.
Sfântul Ioan Gură de Aur l-a hirotonit diacon la Constantinopol în anul 399. Nici aici n-a avut
parte de liniștea la care râvnea, pentru că în anul 404 marele său părinte duhovnicesc a fost arestat și
trimis în exil în Armenia, unde a și murit (407).
Sfântul Cuvios Ioan Casian la Roma
Întristați de cele întâmplate, în anul 405 Casian și Gherman au plecat la Roma, prezentând
papei Inocențiu I rugămintea clerului și a credincioșilor din Constantinopol de a-l ajuta pe Sfântul Ioan
Gură de Aur. Intervenția papei n-a avut însă nicio urmare. În această situație, cei doi daco-romani au
rămas un timp la Roma. După șederea lor aici, nu mai avem nicio știre despre Gherman; probabil că a
murit aici, în fosta capitală a Imperiului Roman. Tot aici cunoaște și pe Sfântul Leon, viitorul episcop al
Romei.

În anul 415 Sfântul Cuvios Ioan Casian era deja la Marsilia unde, cu binecuvântarea
episcopului Castor de Apt, a fondat două mânăstiri, una pentru monahi și una pentru monahii. În
aceste locuri a încercat să introducă în viața de obște sau comună a viețuitorilor mânăstirilor,
aspectele esențiale ale vieții duhovnicești singuratice pe care le-a deprins în ucenicia îndelungată la
părinții pustiei din Răsărit.
Sfântul Cuvios Ioan Casian trece la cele veșnice
În anul ziua de 29 februarie 435 trece la cele veșnice la Marsilia. Obștea creștină de acolo, ca
și numeroase alte comunități bisericești din Galia care l-au cunoscut, l-au cinstit ca sfânt îndată după
moarte. Biserica Răsăriteană a așezat ca zi de prăznuire data de 29 februarie, iar atunci când nu este
an bisect, pomenirea sa se face la 28 februarie. Privit din perspectiva veacurilor, Sfântul Ioan Casian
este o personalitate culturală de mărime europeană, fiind unul din primii mesageri ai spiritualității
românești de peste hotare.
Naționalitatea Sfântului Cuvios Ioan Casian
Provincia dintre Dunăre și Marea Neagră, numită multă vreme Sciția Mică (Scythia Minor), iar
mai târziu Dobrogea, a avut un mare rol istoric și religios încă din timpul Greciei antice și a marelui
imperiu roman.
 Străvechiul pământ al Dobrogei, Scythia Minor de altădată, evanghelizat de Sfântul Apostol
Andrei, "cel întâi chemat", și de Sfântul Apostol Filip, a odrăslit nu numai atâția martiri care și-au
jertfit viața pentru Hristos, ci și câțiva teologi de mare prestigiu. Între aceștia îl pomenim cu cinste și
pe Sfântul Cuvios Ioan Casian Romanul, trăitor în secolele IV și V.
Unul din cei ce i-au cercetat viața și nevoințele, preotul Ghenadie din Marsilia, care i-a fost
fiu duhovnicesc, scria despre el că era "de neam scit", deci daco-roman, născut în provincia romană
Sciția Mică. Aceasta era "patria lui", la Pontul Euxin sau Marea Neagră, unde locuiau mai ales daco-
romani, precum și greci. În 1912, învățatul arheolog Vasile Pârvan a descoperit în pădurea satului
Șeremet (numit azi Casian, pe valea râului Casimcea), două inscripții care pomeneau de "hotarele
Casienilor". Înseamnă că învățatul călugăr purta numele locului natal.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Cuvios Ioan Casian Romanul din Dobrogea
După trecere la cele veșnice a Sfântului Cuvios Ioan Casian, moaștele acestuia au fost așezate
în cripta Abatiei din mânăstirea înființată de el "Sfântul Victor" din Marsilia, unde se află și în ziua de
astăzi.Capul Sfântului Cuvios Ioan Casian Romanul - Mănăstirea Sfântul Victor Marsilia
Canonizarea Sfântul Cuvios Ioan Casian
Datorită evlaviei creștinilor este canonizat de Biserica Catolica, spre sfârșitul secolului al V-
lea. La data de 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române consacră canonizarea sa,
fiind sărbătorit în data de 28 februarie.
Casian - acest nume derivă din etruscul „Cassĭus (Cassĭānus)” care înseamnă „cască de
metal”. Gens Cassia a fost o familie romană de mare antichitate. Ginta a fost inițial patriciană, dar toți
membrii care au apărut în vremurile de mai târziu au fost plebeieni. Primul dintre Cassii care a obținut
consulatul a fost Spurius Cassius Viscellinus, în 502 înainte de Hristos.

Derivate ale numelui Casian

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Casian?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 29 februarie
când este pomenit Sfântul Cuvios Ioan Casian Romanul din Dobrogea.
Icoana Sfantului
Sfântul Cuvios Ioan Casian trebuie zugrăvit ca un bătrân cuvios, având barba ascuțită,
purtând în mâini înscrisul: "Somnul cel mult se adună împreună cu reînfrânarea; iar vegherea
răspândește degrabă neastâmpărarea, precum fumul gonește albinele și, precum un foc, o arde".