Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parintii sai, Vasile si Emilia, se nevoiau pentru curatia su¬fletului, pentru primirea celor
straini, pentru îngrijirea celor bol¬navi, pentru îngrijirea slujitorilor Bisericii. Sfântul
Grigorie Tau¬maturgul, care i-a cunoscut foarte bine, spunea ca i-au uimit pe locuitorii
Pontului si ai Capadociei pentru dragostea ce o aratau celor saraci. Însa darul de mare
pret pe care familia capadociana îl aducea Bisericii erau copiii lor, noua sau zece vlastare.
Dintre toti au ramas cunoscuti cu numele doar cinci: Macrina, Vasile, Navcratie, Grigorie
si Petru. Macrina s-a nascut pe la 328-329, a adormit întru Domnul într-o sihastrie si este
cinstita ca Sfânta. Navcratie s-a nascut în 332, a ajuns judecator si a murit calugar în 358-
359. Grigorie s-a nascut la 334-335, s-a casatorit, a ajuns episcop de Nyssa si mare
teolog, a adormit în 394 si este cinstit ca Sfânt. Petru, cel din urma dintre cei cinci, s-a
nascut probabil pe la 345-347, a ajuns episcop al Sevastiei si a murit în 392.
Venirea pe lume a Marelui Vasile a fost însotita de o mi¬nune, asa cum ne încredinteaza
fratele sau mai tânar, Grigorie, episcopul Nyssei. El a fost rodul rugaciunii fierbinti a
tatalui sau, Vasile. Imediat dupa nastere, pruncul a fost încredintat unei doici din satul
Annisa, la câtiva km de Neocezareea.
A crescut sub înrâurirea bunicii sale, Macrina (cea Batrâ¬na), care fusese ucenica
Sfântului Grigorie Taumaturgul. Ea a stat în permanenta lânga Vasile si Macrina (cea
Tânara) împartasindu-le acestora învatatura duhovniceasca izvorâta din bogata sa
experienta de viata. Bunica va ramâne în amintirea celor doi copii ca un avva, ca un
parinte al începutului lor de viata. Sfânta Macrina a reusit sa destepte în sufletul copilului
începutul fricii de Dumnezeu, care de altfel a prins radacini adânci.
Viata Sfintei Macrina si a Sfântului Vasile cel Mare repre¬zentau masura si etalonul
pentru copiii mai mici ai familiei, rod al educatiei alese primite de la bunica lor Macrina
cea Batrâna. Primele lectii de retorica le-a primit de la tatal sau Vasile, el în¬susi retor în
Cezareea Capadociei.
Tatal, cu ajutorul Emiliei si al batrânei Macrina, l-a îndru¬mat pe tânarul Vasile spre
doua cai: educatia si nevointa pentru virtute.
„Retor între retori, filosof între filosofi, preot pentru crestini înainte de hirotonie"
Un rol esential în educatia sa l-a avut si unchiul sau Grigorie de care s-a legat sufleteste.
Grigorie va ajunge mai târziu episcop, el fiind acela care a calauzit primii pasi ai
tânarului Vasile spre scoala din Cezareea Palestinei. Aici va ajunge în anul 342 sa învete
alaturi de Sfântul Grigorie Teologul, cel care mai târziu îi va fi prieten apropiat. Imaginea
Marelui Capadocian este pusa în lumina de catre Sfântul Grigorie; „El a fost retor între
retori înainte de a primi catedra de sofist, filosof între filosofi înainte de a asculta lectii de
filosofie, iar ceea ce este mai de seama, el a fost preot pentru crestini înainte de
hirotonie". Vasile era considerat un geniu, caci cum altfel s-ar explica cuvintele colegului
sau Grigorie? În afara de Grigorie, Sfântul Vasile cel Mare s-a apropiat si de alti doi
colegi, Eusebiu si Ilarion, si acestia copii cu aleasa educatie crestina. Cu Eusebiu a legat o
prietenie foarte strân¬sa. Mai târziu, în timpul scolii din Constantinopol, vor împarti
aceeasi camera. Tot în Cezareea, Vasile îl va întâlni pe Sofronie, capadocian si el, care a
urcat treptele ierarhiei de stat ajungând eparhul Constantinopolului. În cea de-a 272
epistola a sa, Vasile îi aminteste de prietenia pe care o legasera în anii de scoala din
Cezareea, prietenie care, spune Vasile, a început „la vârsta dintâi" si a continuat pâna la
batrânete.
Dupa terminarea studiile din Cezareea în anul 347, Vasile a fost trimis, datorita bogatele
cunostinte pe care le avea pre¬cum si istetimii sale, sa studieze la cele mai alese scoli ale
timpu¬lui din Constantinopol si Atena, unde a avut dascali renumiti, precum învatatul
Libaniu. Sufletul îi era ca un pamânt însetat. Avea în caracterul sau ceva din logica
Sfântului Iustin Martirul si Filosoful, care, tânar fiind, încercase toate sistemele
filosofice, audiind profesori pitagoreici, peripatetici, stoici si platonici, fara ca acestea sa-
l departeze de adevar. Acest lucru îl va sublinia si Marele Vasile în omilia sa Catre tineri,
atunci când îi îndeamna pe acestia sa fie asemenea albinelor care alearga la toate florile
dar culeg doar polenul.
Ajuns în marea cetate a Constantinopolului, Vasile s-a grabit sa-l întâlneasca pe Libaniu.
El era cel mai mare dascal al vremii, cel mai mare dintre retori. Conducerea scolii din
Constantinopol îl silise sa paraseasca cetatea si sa-si deschida o scoala în Nicomidia,
cetate bogata de pe malul Bosforului. Se pare ca Vasile mergea deseori în Nicomidia
pentru a-l audia pe marele Libaniu. El va pastra mai târziu o bogata corespondenta cu
acesta, aproape 25 de epistole, dintre care 13 sunt considerate autentice. Despre perioada
petrecuta la Constantinopol nu exis¬ta foarte multe informatii istorice, se stie doar ca aici
sfântul a ra¬mas doar o scurta perioada de timp, si aceasta deoarece sofismul si oratoria,
stiinte bazate pe filosofia enciclopedica nu l-au putut satisface pe tânarul cautator de
adevar.
Din Constantinopol, Sfântul Vasile cel Mare a plecat la Atena (351) unde a devenit bun
prieten cu Sfântul Grigorie Teo¬logul pe care-l cunoscuse la scoala din Cezareea
Palestinei. Sfân¬tul Grigorie vorbeste despre anii petrecuti împreuna la Atena: „Ne-am
descoperit unul altuia dorintele, a caror tinta comuna era iu¬birea de întelepciune, viata
cea lepadata de lume, si am fost unul pentru altul toate: si prieteni, si comeseni, si rudenii.
Cu asemenea sentimen¬te unul fata de altul tindeam noi înainte, neavând ca ajutor decât
pe Dumnezeu si iubirea noastra".
Drumul pe care mergeau cei doi tineri zi de zi cunostea doar doua directii, biserica si
scoala: „Doua cai ne erau cunoscute: cea dintâi desavârsita ne ducea la sfintele noastre
biserici si spre înva¬tatorii de acolo, cealalta, care nu era de aceeasi vrednicie ca cea
dintâi ne ducea la învatatorii stiintelor lumesti", marturiseste Sfântul Grigorie Teologul.
În anul 355, Sfântul Vasile cel Mare paraseste Atena si se întoarce în patria natala,
nemaigasindu-l în viata pe tatal sau. La rugamintea capadocienilor el suplineste catedra
de retorica a ta¬talui sau. Totusi, Sfântul Vasile cel Mare nu se simtea împlinit, el stia ca
adevarata viata, „singurul mijloc de a ajunge la desavârsire este aceasta; sa-ti vinzi
averea, sa o împarti fratilor saraci si, mai ales sa nu te îngrijesti de cele ale vietii acesteia
si sa nu fii legat cu sufletul de nimic din cele de aici". Sfântul Vasile cel Mare considera
ca viata evanghelica autentica este lapadarea de lume, fie în mijlocul multimii
oameni¬lor, fie în pustie. Pentru a lua pulsul vietii monahale din vremea sa, Sfântul
Vasile cel Mare a facut dese incursiuni în Mesopotamia, Siria, Palestina si Egipt. „Si,
într-adevar, spune el, pe multi am gasit în foame si în sete, în frig si în lipsa de haine,
necrutându-si trupul si nevoind sa poarte câtusi de putin grija de el. Mirându-ma de
aceasta si fericind viata unor asemenea barbati care arata în fapte ca poarta în trupul lor
moartea lui Iisus, am dorit si eu sa ma fac, dupa cât îmi va fi cu putinta, urmator lor".
Sfântul Vasile cel Mare, întorcându-se din calatorie, a vazut cum calugarii care vietuiau
în singuratate, în pustiul Cezareei, erau mai de graba singurateci decât retrasi. El a fost
cel care i-a adunat pe acestia în locuri organizate, stabilind astfel o oarecare rânduiala. Nu
dupa mult timp, în jurul sau s-au adunat multime de ucenici, punându-se astfel temeliile
primei comunitati cenobitice în 358, pe malul râului Isis, lânga Neocezareea. Aici este
vizitat de bunul sa prieten Sfântul Grigorie si împreuna redacteaza Filocalia, o colectie de
texte din scrierile lui Origen. Tot acum sfântul concepe Regulile monahale mari si mici.
Sfântul Vasile cel Mare a fost si ramâne unul dintre marii parinti ai monahismului de tip
chinovial. În anul 364, Sfântul Vasile cel Mare a primit harul preotiei, fiind hirotonit de
episcopul Eusebiu de Cezareea. A fost ales episcop al comunitatii din Cezareea
Capadociei si exarh al Pontului, pastorind noua ani: din 370 si pâna în 379, când trece la
Domnul pe data de 1 ianuarie.
Sfântul Vasile cel Mare este un mare aparator al adevarului, aparând dreapta credinta
înaintea ereticilor care tagaduiau dumne¬zeirea Fiului condusi de Eunomiu (arieni) sau
dumnezeirea Sfân¬tului Duh (pnevmatomahii sau adeptii lui Macedonie). Activitatea sa
apologetica nu a fost privita cu ochi buni de toata lumea, iar în unele cazuri a fost pe
nedrept acuzat de erezie. El a fost acuzat ca ar fi adus inovatii în învatatura Bisericii. Ca
raspuns la aceste acuzatii, Sfântul Vasile a scris tratatul Despre Duhul Sfânt, în care arata
dum¬nezeirea si cinstirea Duhului cu Tatal si cu Fiul, adica egalitatea celor trei Persoane
ale Sfintei Treimi. Pentru a stabili învatatura despre Duhul Sfânt, s-a întrunit sinodul de la
Rimini, unde s-a semnat si o marturisire de credinta. În anul 364, împaratul Va¬lens a
urcat pe tronul Bizantului. Acesta era simpatizant al aria¬nismului si i-a excomunicat pe
toti episcopii ce semnasera mar¬turisirea de la Rimini, însa Sfântul Vasile cel Mare a
reusit sa se mentina în scaun. Sfântul Vasile cel Mare este praznuit pe data de 1 ianuarie a
fiecaruia an, iar Liturghia care-i poarta numele se savârseste de zece ori pe an: în primele
cinci Duminici ale Pos¬tului Mare, în Joia si Sâmbata Mare, în Ajunul Craciunului si al
Bobotezei si pe 1 ianuarie, ziua de praznuire a Sfântului. Sfântul Vasile cel Mare a avut
rude pe teritoriul României de azi (Dacia carpato-danubiano-pontica) între care pe
episcopul Bretanion al Tomisului si pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzau.
Rugaciunile incepatoare
Condacele si Icoasele
Condacul 1
Pe tine, trambita cea cu dumnezeiasca glasuire si cereasca albina, care din florile
invataturilor ai adunat mierea cea facatoare de viata a dogmelor Treimii si o ai lasat
Bisericii lui Hristos bogatie neimputinata, din care gustam noi toti, cu dulce cantare te
laudam, cantand tie: Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Icosul 1
Cel ce prin curatia mintii tale cea asemenea cu ingerii te-ai ridicat la dumnezeiestile
inaltimi si, strabatand printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care
le-ai lasat Bisericii comoara nejefuita, Sfinte Vasile, primeste de la noi nevrednicii
laudele acestea:
Condacul 2
Icosul 2
Condacul 3
Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvantul, tarie buna Bisericii Sale, cel ce cu
tunetul cuvintelor tale amutesti gurile ereticilor; iar noi credinciosii, bucurandu-ne,
cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Impotrivindu-te, parinte, lui Iulian prea paganul imparat si marturisind Dumnezeirea lui
Hristos, ai rusinat paganatatea lui, facandu-te mucenic de bunavoie; pentru care auzi de la
noi:
Condacul 4
Icosul 4
Pe Valent cel orbit cu eresul lui Arie, care tulbura Biserica lui Hristos, cu multa barbatie
l-ai mustrat, preaintelepte parinte; pentru care te laudam pe tine, zicand:
Condacul 5
Venit-a la tine, Sfinte Ierarhe Vasile, femeia ce fusese nedreptatita de eparhul cetatii,
cerand de la tine a-i face milocire; iar tu, infricosandu-l cu judecata lui Dumnezeu , l-ai
plecat a-i face dreptate; de care ea, bucurandu-se, ti-a adus multumire, cantand lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Urmator facandu-te Mantuitorului, preaintelepte parinte, te-ai aratat mare aparator celor
nedreptatiti; pentru care zicem:
Condacul 6
Primit-ai, mare arhipastorule Vasile, putere de la Dumnezeu asupra diavolului, incat l-ai
silit a trimite prin vazduh zapisul tanarului prin care se vanduse; de care minune
spaimantandu-ne, cantam lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamarit pe tine, cantare: Aliluia!
Icosul 6
Condacul 7
Descoperindu-i Dumnezeu viata ta cea plina de sfintenie, parinte Vasile, cuviosul Efrem
in pustie vedea un stalp de foc care se inalta la cer si a auzit glas zicand: "In acest fel este
Vasile". De care minunandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Avut-ai, preasfinte parinte, inima ta din pruncie locas curat Sfantului Duh, prin care te-ai
facut mare intre alesii lui Dumnezeu; pentru care cantam tie:
Condacul 8
Precum cand erai in viata aceasta aduceai jertfa cea fara de sange pentru pacatele
poporului, asa acum, prealaludate ierarhe, stand langa scaunul Dumnezeirii, inalta ca o
jertfa rugaciunile tale cele bine-primite pentru noi, care te laudam pe tine cantand lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Stalp luminator ai fost pe pamant Bisericii lui Hristos, Vasile, si indrazneala ta catre
Hristos o ai dovedit si dupa moarte; pentru care auzi-ne pe noi care zicem tie:
Condacul 9
Zis-ai, preaintelepte parinte, ca "filozofia cea adevarata este gandirea la moarte". Da-ne
deci noua cu rugaciunile tale cele bine-primite la Dumnezeu sa trecem fara primejdie prin
portile mortii si, ajungand la viata cea fericita, sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu
cantare: Aliluia!
Icosul 9
Condacul 10
Venit-a la tine, parinte, femeia cea pacatoasa si dandu-ti hartia cea pecetluita in care erau
scrise pacatele sale, pe care se rusina a le marturisi, tu degrab, alergand la rugaciune catre
Dumnezeu, ai facut prin minune a se sterge pacatele ei. Pentru aceea noi, minunandu-ne
de indrazneala ta cea mare catre Dumnezeu, cantam: Aliluia!
Icosul 10
Te-ai aratat lui Hristos, prealuminate parinte, zid nebiruit ridicat prin intelepciunea Lui la
inaltime; pentru care cu laude ca si cu niste flori te incununeaza pe tine, zicand:
Condacul 11
Avut-ai Sfinte Parinte Vasile, semn minunat vazut de venirea Sfantului Duh, in sfintirea
dumnezeiestilor Taine. Pentru aceasta, infruntand neluarea aminte a diaconului, ai facut a
se desparti prin perdele altarul de adunarea credinciosilor; de care minunandu-ne cantam
lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai: Aliluia!
Icosul 11
Minune mare s-a vazut la trecerea ta din viata aceasta, bine-placutule al lui Dumnezeu
Vasile, caci sculandu-te de pe patul mortii, ai botezat pe evreul Ioasaf cu toata casa lui;
pentru care te laudam, zicand:
Condacul 12
Prealuminate ierarhe Vasile, cauta cu milostivire din inaltimea muntilor ceresti spre noi
care luptam cu multe necazuri in marea acestei vieti si, primind micile noastre laude, da-
ne ajutor cu rugaciunile tale, ca, mantuindu-ne, sa ne invrednicim a canta impreuna cu
tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Aratandu-ti-Se Insusi Mantuitorul cu Sfantii Apostoli, vrednicule de laude parinte, te-a
invatat lucrarea dumnezeiestii Liturghii, pe care o ai lasat Bisericii podoaba de mare
cuviinta; pentru care, cu smerenie laudandu-te, zicem tie:
Condacul 13
Cel ce prin curatia mintii tale cea asemenea cu ingerii te-ai ridicat la dumnezeiestile
inaltimi si, strabatand printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care
le-ai lasat Bisericii comoara nejefuita, Sfinte Vasile, primeste de la noi nevrednicii
laudele acestea:
Pe tine, trambita cea cu dumnezeiasca glasuire si cereasca albina, care din florile
invataturilor ai adunat mierea cea facatoare de viata a dogmelor Treimii si o ai lasat
Bisericii lui Hristos bogatie neimputinata, din care gustam noi toti, cu dulce cantare te
laudam, cantand tie: Bucura-te, mare ierarhe Vasile!
Si se face otpustul.
Acasa | Anul omagial 2009 | Sinaxar | Sf. Vasile cel Mare | Sf. Grigorie de Nyssa | Sf.
Grigorie Teologul | Alti Sfinti Capadocieni
Florilegiu patristic | Sf. Capadocieni in Romania | Pelerinaje | Publicatii 2009
Site realizat cu sprijinul Protoieriei Ploiesti si Parohiei Zlatari - Bucuresti