Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Preotul face începutul, după obicei zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru? Strana:
Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Împărate ceresc? Sfinte Dumnezeule?
Presfântă Treime? Tatăl nostru? Că a Ta este împărăţia? Doamne miluieşte (de 12 ori),
Slavă? Şi acum? Veniţi să ne închinăm? (de 3 ori). Apoi Psalmul 50: Miluieşte-mă
Dumnezeule? (caută la Rugăciunile Dimineţii).
Cuvine-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea întru tot dumnezeiască: pe Tatăl cel fără de
început şi a toate lucrător, pe Cuvântul cel împreună fără de început, Care din Tatăl mai
înainte de veci fără stricăciune S-a născut, şi pe Sfântul Duh, Cel ce din Tatăl fără de ani
purcede.
Să preslăvim Unimea cea după fiinţă, pe Cea în trei Ipostasuri, pe Care o laudă toţi
pământenii şi o slăvesc puterile cereşti, Căreia toţi cu credinţă I se închină.
Tatălui Celui fără de început şi Dumnezeu, Cuvântului Celui împreună fără de început şi
Duhului mă închin. Fiinţa cea nedespărţită, una împreunată, Unimea cea întreit numărată,
cu laude să O mărim.
Fulgerele Tale, cele cu raze strălucitoare, străluceşte-le mie, Dumnezeul meu, Cel ce eşti
în trei Ipostasuri, Atotfăcătorule; şi locaş mă arată al slavei Tale celei neapropiate,
luminată şi purtătoare de lumină şi neschimbată.
Slavă?
Părinte Atotţiitorule, Cuvinte a lui Dumnezeu, întru tot Duhule Sfinte, o Putere şi un
Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stăpânire, miluieşte pe cei ce se închină Ţie.
Şi acum?
Din morţi văzând pe Fiul tău, Preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de
bucurie negrăită lumea s-a umplut, pe Acela slăvindu-L şi pe tine mărindu-te.
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai marită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Întru tot puternică şi de viaţă făcătoare şi începătoare de lumină Preasfântă Treime, Care,
din bunătate, toată făptura lumii şi pe cea mai presus de lume dintru nefiinţă ai adus-o şi
cu purtarea de grijă o şi stăpâneşti; Care, după alte nespuse faceri de bine ale Tale faţă de
neamul omenesc, pentru neputinţa trupească ne-ai dăruit nouă pocăinţă, până în clipa
morţii, nu ne lăsa pe noi, ticăloşii, să murim în faptele nostare cele rele, nici pe
începătorul răutăţilor şi pizmătăreţul şi pierzătorul să-şi râdă de noi. Că ştii, Îndurate, câtă
pizmuire şi vrajbă are asupra noastră şi câtă este şi pătimirea şi slăbiciunea şi nepurtarea
nostră de grijă. Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătăţile Tale pe noi care Te mâniem în toată
ziua şi în tot ceasul, prin călcarea cinstitelor şi de viaţă făcătoarelor Tale porunci. Şi toate
greşealele noastre, pe care le-am făcut în toată viaţa noastră, până în ceasul de acum, sau
cu fapta, sau cu cuvântul, sau cu gândul, ni le lasă şi ni le iartă. Şi ne învredniceşte ca
cealaltă viaţă a noastră să o săvârşim întru pocăinţă şi în umilinţă şi în paza sfintelor Tale
porunci. Şi cu orice fel de dezmierdare înşelându-ne, în multe chipuri am greşit, şi cu
urâte pofte nefolositoare şi vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau cu mânie şi cu
iuţeală dobitoceşte pornindu-ne, am mâniat pe vreun frate al nostru; sau cu limbă slobodă
şi neînfrânată în tari curse ne-am prins; sau cu vreuna din simţirile noastre, sau cu toate,
de voie sau de nevoie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, sau din înfierbântare, sau din
deprindere, nebuneşte am alunecat; sau cu gânduri viclene şi cu ştiinţă deşarte ne-am
spurcat; sau cu orice chip de greşeală am păcătuit, din aducere aminte şi din obiceiul cel
rău şi cumplit; iartă-ne nouă şi lasă toate, întru tot Îndurate, Preabunule şi mult-Milostive.
Şi ne dăruieşte, Bunule, deşteptare şi putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere şi în
chip desăvârşit. Că din răutatea cea din noapte şi întunecată, cu vederea luminii, prin
pocăinţă să ne schimbăm şi în lumină cu bunăcuviinţă să umblăm, şi curaţi faţă de iubirea
Ta de oameni arătându-ne noi, nevrednicii, să Te lăudăm şi să te slăvim în veci. Amin.
După terminarea rugăciunii, sculându-se, preotul zice: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul
nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi pentru ale
tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.
Amin.
Apoi preotul îşi ia cuvenita iertare şi, întorcându-se iarăşi cu faţa spre răsărit, zice
ectenia: Să ne rugăm pentru?, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele.