Istoria si spiritualitatea Bizantului.

-curs-

An I,Sem II

Bibliografie

-John H. Rosser- Historical Dictionary of Byzance - A.A. Vasiliev, Istoria imperiului bizantin - Pr.Prof. Dr. E. Babus, Bizantul istorie si spiritualitate - Lect. Dr. Marius Telea, Bizantinologie -Ramureanu- Istoria Bisericeasca Universala -Charles Diehl, Teodora, imparateasa Bizantului -Informatiile oferite la cursuri - Imaginile au fost luate de pe wikipedia si byzantium1200

I.Introducere. Perioada 518-867.

Este o perioada cu transformari majore in lumea Bizantina si in lumea europeana in general. Sunt momente de importanta vitala pentru istorie, cu aceasta dinastie iustiniana care incheie un ciclu al imperiului roman de origine latina si face trecerea spre lumea greaca, urmand ca imperiul romano-bizantin sa se grecizeze. Cu toate acestea inca se mai vorbeste latina, cum ar fi in cazul lui Grigore cel amre, reprezentant (nuntiu apostolic) al papei la Copol. El nu a reusit sa invete limba greaca, insa a dus cu el melosul oriental- ceea ce va fi muzica gregoriana. In timpul imparatului Heraclius, avem de-a face cu un imparat grecizat cu care incepe o lume noua si se sfarseste o alta. Daca cu Justinian se termina antichitatea tarzie si apar primele elemente de ev mediu, cu Heraclius se incheie un razboi de mai bine de 1000 de ani cu persii, disputa pe care imparatii romani o mostenesc de la greci. In 629-630 se pune capat acestei dispute, imparatul persan fiind infrant definitiv de cel roman, insa golul este umplut de islam, ceea ce poate fi categorisit ca cea mai mare provocare pentru imperiul romano-bizantin. Intre 620-634 insa imperiul are parte de o perioada de pace, perioada careia ii urmeaza o suita de pierderi si reconfigurarea imperiului care se va consolida in perioada iconoclasta care are si partea ei pozitiva, in sensul in care imparatii au fost foarte buni generali. I-am putea considera a fi cei mai importanti imparati iconoclasti pe Carol Martel si pe Constantin V Copronimul. In ceea ce priveste aspectul pozitiv al perioadei in raport cu Biserica, ar fi intarirea invataturii cu privire la icoane. Ultima perioada posticonoclasta este dominata de dispute interne, in general bisericesti care nasc personalitati cum ar fi Patr. Fotie care a avut un rol deosebit in configurarea lumii actuale, fiind cel datorita caruia s-au afirmat Chiril si Metodie.

Demografic Spre sfarsitul domniei lui Justinian apar slavii, populatie migratoare dar nu atat de agresiva in sine, cat impinsa de avari. Apoi isi fac aparitia bulgarii, populatie de origine turcica cu o organizare statala puternica, se vor aseza pe teritoriul imperiului bizantin. Avarii erau o populatie amestecata, insa bine organizata militar care a creat din slavi un tampon intre ei si imperiul bizantin care pierde mult din Balcani. Apoi, isi fac aparitia arabii care in secolul al VII lea vin in numele unui profet si care nu erau inexistenti pana la acel moment, fiind prezenti prin gasanizii si

lahmizii care asigurau granitele din Siria si Palestina, fiind un tampon intre imperiu si Pen Arabica. Bisericesc In timpul lui Justinian si dupa, se mentine problema monofizitismului care ia forme diferite cum ar fi monoenergismul (o singura lucrare a lui Hristos, doua firi) si monotelism (o singura vointa) despre care se va vorbi la insistentele papei Honorius. Sinodul VI Ecumenic (681-682) nu se termina decat cu incheierea problemelor iconoclaste care, hristologic vorbind, este o forma de monofizitism. Sub Justinian, se incearca dialogul cu monofizitii, avand loc in 553 Sinodul numit ecumenic de la Copol si primul sinodu unionist care dorea impacarea celor doua ramuri, calcedoniana si monofizita. In timpul acesta, Biserica monofizita ia chip complet, organizandu-se juridic si ierarhic si impartindu-se in siro-iacobiti si copti. Iconoclasmul a avut originea spre deosebire de alte erezii, in casa imperiala, a lui Constantin V Copronimul, care a fost teologul de baza al ereziei. In partea opusa erau : Sf. Ioan Damaschinul de la lavra Sf. Sava, fost cancelar la curtea califului, Nichifor Marturisitorul, Teodor Studitul, si altii. Cu aceasta perioada, monahismul capata din ce in ce mai multa putere, mai ales cel chinovial, organizandu-se si devenind foarte puternic. Tot din acest moment devine regula cascaunele episcopale sa fie ocupate de monahi. Sub Fotie, se pun bazele schismei celei mari, stabilita la 16 iulie 1054, astfel ea nu este o chestiune de moment, ci are loc dupa o perioada indelungata de neintelegeri. Biserica Apuseana nu a fost de acord cu hotararile imparatului Leon III Isaurul, de a impune iconoclasmul, si astfel el a privat Roma de teritoriile canonice, impunand ierarhi iconoclasti in S Italiei, Iliricum si N Greciei. Luand aceste teritorii, s-au creat neintelegeri intre Roma si Copol, neintelegeri care vor persista si dupa sfarsitul iconoclasmului, patriarhii de dupa Fotie refuzand sa pledeze pe langa imparat, retrocedarea scaunelor. Avem de-a face de asemenea cu probleme dogmatice. Prin misionarii franci din bulgaria, P. Fotie observa problema azimelor, care insa nu era o practica oficiala, caci acesti franci creau probleme institutiei papale, si actionau independent de vointa papei. De asemenea, atunci cand papa a primit intronistica (scrisoarea de intronizare trimisa de patriarh celorlalti ierarhi cu care se afla in comuniune si in care scrie marturisirea de credinta) si a acceptat-o, desi nu continea filioque. De asemenea, imparatii neglijeaza occidentul- cu exceptia lui Justinian- incat pe teritoriul imperiului se formeaza state noi, puternice, care devin atractive pentru Roma, scaun lasat si el oarecum de izbeliste. Astfel, in aceasta perioada, se pregateste istoria pentru cel de-al doilea mileniu.

II.Dinastia Justiniana
518-610
Numita oarecum impropriu dinastie, deoarece acestea se vor impamanteni incepand abia cu perioada iconoclasta, incepe cu Justin, unchiul lui Justinian cel Mare. Justin I (518-527)

Se pare ca domnia sa este una de culise a lui Justinian. Acest imparat este unul din exemplele tipice de oameni care reusese in viata sa urce de la cea mai de jostreapta ala cel mai inalt nivel pamantesc posibil. Totdata este de mentionat faptul ca el, pana la sfarsitul vietii sale a fost analfabet. Este o dinastie de origine traca, ei fiind traci romanizati. Justinian provine din Tauresium1 iar Justin din Bederiana2. In general, aceste populatii traco-romanizate preferau sa emigreze la Roma si nu in Copol, deoarece acesta era un oras cosmopolit unde se vorbeau toate limbile pamantului cunoscut - spre deosebire de Roma. Justin alege Copolul deoarece se ivise ocazia, caci Leon Makeles (457-474) infiintase un corp de armata, al excubitilor, alcatuit din soldati de origine romana deoarece dorea sa isi asigure protectia si sa indeparteze rapid pericolul germanic de la curte care incepuse sa se contureze deja sub domnia lui Teodosie cel Mare (379395). Aceasta unitate recruta barbati zdraveni si din zonele romanizate. Astfel, Justin pleaca impreuna cu alti doi si sub Zenon (474-491) ajunge la Copol si intra in armata urcand pana la treapta de comes excubitorum. In 491 il intalnim mentionat intr-o batalie in timpul careia se pare ca a intrat in conflict cu generalul Ioan Ghebosul care il arunca in temnita pentru ca apoi izvoarele sa nu ne mai ofere nici o informatie despre el. El va apare din nou la alegerea unui nou imparat, caci singurul copil al lui Anastasie, Leon II murise iar el nu lasase drept mostenitori pe nici unul din nepotii sai3. In aceasta perioada, cele mai importante figuri si influente erau Celerius sau Keller, seful cancelariei

Gradite, archaeological site in Macedonia, located approximately 20 km south-east of the capital Skopje 2 Bederiana, near Naissus (Ni,Serbia) 3 Hipatius, Procus, Rompeius.
1

imperiale4 si Amantius5 deoarece primul detinea parghiile juridice pentru alegerea noului imparat iar cel de-al doileaera cel care avea in pastrare insemnele imperiale/ In orice caz, la 8 iulie, Anastasie moare iar in ziua urmatoare, Celerius care avea in subordine o trupa militara a candidatilor6, se pune de acord cu Amantius pentru a impune ca imparat-marioneta pe Teocrit. In acest sens, Amantius a dat bani lui Justin sa plateasca soldatii pentru ca sa il sustina pe Teocrit. Justin se supune si plateste soldatii, insa, o face pentru numele sau propriu. Cand scolarii7 afla de Teocrit, se rascoala si vin la randul lor cu un candidat care este batut cu pietre de catre excubiti care si ei aduc pe un anume Ioan, si el batut de catre scolari. Intervine Justinian si mediaza acest conflict, motiv pentru care in 518 este propus ca imparat, insa refuza, probabil stiind ca senatul il prefera pe Justin 8 care nu va uita gestul sau si face asociat la domnie in data de 1 aprilie 527, cand starea sa de sanatate incepe sa se inrautateasca. Flavius Vitalianus, general roman din Dobrogea, care dispunea de o armata, de fiecare data cand se ivise ocazia luptase impotriva Copolului ca aparator al calcedonului.In 513 s-a rasculat impotriva lui Anastasie, si a castigat parti mari din Tracia, insa in urma ofensivei succesiva, a fost invins. Revolta insa a continuat pana in 515 cand a fost infranta definitiv. Dupa aceasta s-a ascuns pana la moartea imparatului, cand a fost iertat de Justin si s-a angajat in participarea la negociatiile cu Papa pentru a pune capat schismei acachiene (484-519)9,lucru care se si intampla. El nu fusese propus ca succesor deoarece atacase capitala, se impotrivise imparatului de drept si avea o armata eterogena de barbari, astfel constituia un potential pericol pentru imperiu. Justin rezolva problema pe cale diplomatica; prin emisari, ii propune lui Vitalian sa se impace, fiind ambii calcedonieni. Stabilesc sa se intalneasca in biserica Sfanta Eufemia. El accepta impacarea deoarece avea in fata un batran care nu putea sta mult la putere si din cauza pozitiei influente pe care o dobandise, mai intai de patricius si apoi, in 520, de consulatus10, functie impartita cu Rusticus. In urma unei dispute, chiar in acelasi an in care fusese numit consul, dintre verzi si albastri, se organizeaza o cina prin care acestia sa se impace. La aceasta cina sau dupa terminarea ei, isi vor gasi sfarsitul Vitalian, secretarul sau Paulus si domesticul Celerianus. Astfel reuseste Justin sa isi consolideze pozitia. Este de mentionat faptul ca, in afara granitelor imperiului el se purta ca si un imparat crestin, astfel, il sprijina pe regele abisinian monofizit al Axiumului impotriva regelui Yemenului, protector al iudaismului. Astfel a pus bine piciorul in Yemen, stabilind cartierul general in partea de sud-vest a Arabiei, dincolo de stramtoarea Bab el Mandeb si a restaurat crestinismul in aceasta tara.
4 5

Magister oficiorium. Prepositus sacri cubiculii. 6 Trupa militara de parada. 7 Trupele de aparare ale Copolului. 8 Se spune ca Justin, un calcedonian era dorit si deoarece senatul dorea sa schimbe politica religioasa. 9 Schisma provocat de publicarea Henoticonului. 10 Cel care detinea forta intregii armate pentru un an de zile.

1.Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus Augustus (527-565) -Justinian cel Mare-

11

Nepotul lui Justin, Petru Sabatius, intra in scena in 518. El isi schimba numele in Justinian atunci cand este infiat de Justin. Acesta a fost sprijinit de unchiul sau sa studieze la Copol , ne avand niciodata veleitati militare. Probabil a studiat dreptul, lucru ce reiese din faptul ca a restructurat faclutatea de drept si a analizat dreptul roman. La fel ca unchiul sau, a intrat in unitatea candidatilor. In 521 obtine consulatul pe baza unei minime experiente militare si este pana in 524 favoritul imparatului, pentru ca apoi, din cauza caderii fizice si psihice a acestuia reuseste sa conduca din umbra imperiul. Ambitia sa mai fusese stimulata si de Teodora cu care nu se putea casatori deoarece era interzis femeilor provenite din meserii infame sa
11

Meister von San Vitale, Ravenna

se marite cu oameni de rang inalt. Totusi, matusa lui Justinian, care il adora, fusese o sclava, si totusi a reusit sa se casatoreasca cu Justin care ii cosmetizeaza trecutul. Aceasta moare prin 523. Justinian ii va cere unchiului sau sa dea o lege prin care aceste femei provenite din meserii infame sa se poata pocai, si astfel, reuseste sa se casatoreasca cu Teodora, aceasta actrita, numita pe drept imparateasa, care l-a impulsionat si l-a sustinut, facand impreuna cu sotul ei o epoca. Urcat pe tron in 527m Justinian, are de luat cateva masuri, cum ar fi reorganizarea imperiului care pierduse in ultimul timp multe teritorii in fata vizigotilor care in 410 pradeaza Roma, vandalilor care in 455 si ei pradeaza Roma si se indreapta ulterior spre nordul Africii,regiune care aproviziona fosta capitala cu cereale si ostrogotilor lui Odoacru si Teodoric (care moare in 526) care aveau un regat pe 9care il conduceau de la Ravena. Jumatatea de V a imperiului se afla in maini straine. Cand a urcat pe tron, imperiul de la Grecia si pana spre Spania se afla sub ocupatie straina. Scopul lui, ca al oricarui imparat roman era de a reda stralucirea de odinioara a imperiului. Astfel, acesta trebuia consolidat din interior si armata trebuia sa fie reorganizata. Avantajul in aceasta intreprindere era acela ca predecesorul sau, Anastasie (491-518), era un imparat zgarcit care nu a cheltuit mult din vistierie.

1.1.Politica externa.
In aceasta perioada, imperiul avea la toate granitele, ca in nici o alta perioada, inamici. In Orient era deja celebrul conflict cu persii. In Apus, popoarele germanice constituiau cea mai spinoasa problema deoarece erau ca niste excrescente pe suprafata teritoriului imperiului, lucru de nesuportat pentru bizantini, si cu care aveau conflicte mult mai dese decat cu persii. Justinian va profita de situatia incerta din interiorul fiecarui regat. Numeroasele razboaie au fost in parte ofensive si in parte defensive. Incepe cu vandalii, care aveau dispute de putere interioare si exterioare, cu maurii12. In 533 trimite o flota condusa de gen. Belizarie care reuseste sa cucereasca in 534 regatul vandal condus de Gelimar. Teritoriile revin bizantinilor, fiind organizate intr-o prefectura care cuprindea 6 provincii si Sardinia. Dupa cucerire, pleaca si lasa in locul lui pe gen. Solomon care intra in conflict cu vandalii care se regrupeaza,purtand un razboi de gherila, in infrang si ucid pe acest general. Abia in 548, gen. Ioan Troglita (guvernatorul unei theme) va recuceri regatul, infrangandu-i pe bastinasii mauri, asigurand linistea pentru aproximativ 14 ani. Faptele sale au fost povestite de poetul african Corippus, in lucrarea Iohannis. Ostrogotii se aflau in permanent conflict cu vandalii, cu francii ortodocsi si de asemenea, in 526 moare Teodoric. Astfel, in 535, trimite o armata care incepe cucerirea Dalmatiei si, de asemenea, trimite cu o flota in S (din Cartagina) pe gen. Belizarie, care va urca aproape de Ravena, cucerind in 536 Regio, Neapole si Roma care cade in urma unui lunga asediu (536-541) organizat de ostrogotii condusi de Vitiges si in 540, Ravena. El este chemat la Copol si la foarte scurt timp, ostrogotii se aliaza cu persii si pornesc un razboi impotriva bizantinilor, pe doua fronturi.
12

Nu sunt arabi sau spanioli, ci o populatie nomada, negroida, care ii ataca pe vandali.

Persii reusesc sa cucereasca Antiohia, pentru ca apoi sa stabileasca si cel de-al doilea picior, Lazica (Georgia). Bataliile finale vor fi date de Narses in 552, care cucereste Ravena si reuseste sa il infranga pe Totila, noul conducator al ostrogotilor, la Busta Galorum, urmand ca la Ravena sa existe un exarhat condus de Narses. Hainele patate de sange si coiful impodobit cu pietre pretioase ale lui Totila sunt aduse lui Narses, care le trimite la Copol unde sunt asezate la picioarele imparatului, ca dovada incontestabila ca dusmanul care ii sfidase puterea, nu mai era. In 554, Justinian da o lege numita Pragmatica sanctio, prin care restabileste autoritatea Bizantului asupra Italiei. Intre 550-554, trimite trupe pe mare, impotriva vizigotilor,profitand de razboiul civil dintre diferitii pretendenti la tronul vizigot, reusesc sa cucereasca sud-estul tarii, inclusiv Cartagina Noua, Malaga si Cordoba. In urma victoriei, Spania va ramanie in stapanirea imperiului pana in 620. Provincia galic, nu doar ca a rams total independenta de imperiu, ci, intr-o oarecare masura, chiar a triumfat asupra lui, caci Iustinian a fost silit sa cedeze Provence, regelui francilor. In urma razboiului din 532 cu persii, incheie pace cu Chosroes I Anuarvan13 (531579), o pace eterna pentru care Bizantul se obliga sa plateasca cca 11000 livre de aur in schimbul apararii de catre persi a Caucazului. In 540, Chosroes, incalca tratatul si invadeaza Siria, distruge Antiohia, cucerind mai multe orase. In nord, invadeaza Armenia, Iberia si ocupa Lazica. Pentru rezolvarea situatiei, Justinian accepta marirea tributului, obtinand un armistitiu de 5 ani, armistitiu prelungit inca de doua ori, dar nu reuseste sa il transforme intr-un tratat de pace, decat dupa 561/562 cand are loc un alt razboi, incheiat cu pacea de 50 de ani. Bizantul, chiar daca iese din acest razboi tributar14, are un castig foarte mare, deoarece persii se retrag din Antiohia si Lazica15 si se angajeaza sa apere Caucazul impotriva barbarilor din nord. Plata este facuta in avans pe 7 ani, iar in al 8 lea, plata trebuia facuta in avans pe 3 ani. De asemenea,regele persan promite sa garanteze toleranta religioasa pentru crestini, cu conditia stricta, ca acestia sa se abtina de la prozeltitism si comerciantii, trebuiau sa faca negot doar in anumite locuri prestabilite. La Dunarea de Jos, a avut de infruntat incursiunile slavilor si bulgarilor amestecati cu trupe de huni. In 528 are loc prima incursiune la Dunare, la care participa Baudarius si Iustinus. Armata bizantina este infranta iar Iustinus moare pe campul de lupta. In 529, cete de sclavini16 in alianta cu bulgarii, patrund in imperiu dar sunt respinsi de armata comandata de gepidul Mundus, numit in acelasi an magister militium per Illyricum. In 530, Chilbudios, ofiter de origine slava numit magister militium per Thraciam, este pus sa pazeasca Istrul, lucru pe care il reuseste vreme de 3 ani, alungandu-i pe huno-bulgarii si sclavinii din Tracia. Cu prilejul acestui temut strateg, sunt recucerite mai multe puncte din Oltenia, Muntenia si Banat cum ar fi Drobeta, Sucidava, Turris (T. Magurele), si extinde dominatia bizantina pe o
13 14

Cel cu sufletul nemuritor. Fiul lui Iezdiger. 30000 de solidi 15 Lazii vor deveni aliatii permanenti ai Bizantului, chiar si d.p.v bisericesc. 16 Populatie indo-europeana al carei habitat initial era situat intre Nipru si Vistula. Ei se vor instala in Balcani, formand principate independentesau sclavinii.

buna parte din teritoriul fostei provincii Dacia. Moarte brutala a lui in 533, in urma unei lupte, permite incursiuni ale barbarilor dincolo de Dunare. Prin diferite metode, Justinian mentine dominatia in acea zona. In P. Balcanica, perioadele de pace alterneaza cu cele de razboi. Ultimele invazii de mari proportii in aceasta zona, din perioada lui Justinian , sunt cele ale kutrigurilor17, ramura a hunilor, condusi de Zabergan si infranti cu mare greutate de gen. Belizarie chiar sub zidurile Copolului. Zelul misionar al imparatului nu aocolit popoarele africane care traiau pe Nilul Superior, intre Egipt si Absinia, pe blemizi si pe nobazi sau nubieni, vecinii lor de la S. Gratie energiei si abilitatii Teodorei, nobazii impreuna cu regele lor, Silko, se convertesc la crestinismul monofizit, iarregele se alatura generalului bizantin pentru a-i obliga pe blemizi sa imbratiseze aceasta credinta. In decretele sale, Justinian se numea pe sine Caesar Flavius Iustinian, Alamannicus, Gothicus, Francicus, Germanicus, Anticus, Alanicus, Vandalicus, Africanus, insa acest succes a fost obtinut cu un pret scump pentru imperiu.

1.2.Opera juridica.
Un imparat nu trebuie sa se glorifice doar prin arme ci trebuie sa fie inarmat cu legi, ca sa fie in stare sa guverneze in timp de razboi, ca si in timp de pace ; trebuie sa fie puternicul protector al legii, precum si biruitor asupra inamicului Codex Theodosianum, Digeste/Pandecte18, Institutiones19 si Novelele () de rigoare alcatuiesc Corpus Juriis Civilis20. In epoca Imperiului roman pagan, cand puterea legislativa se afla total in mainile imparatului, singura forma de legislatie era publicarea constitutiilor imperiale, numite legi sau reglementari legislative leges. Toate legile create de legislatia anterioara si dezvoltate de juristii perioadei clasice erau numite jus vetus sau jus antiquum. Incepand cu mijlocul secolului al III lea d.Hr, publicatiile se limitau doar la compilatii destinate sa-i ajute pe acei judecatori incapabili sa studieze intreaga literatura juridica, oferindu-le colectii de extrese din constitutiile imperiale si opere ale juristilor vechi, universal cunoscuti. Crescand in cantitate an de an, imprastiate in diverse arhive, ele nu puteau fi folosite cu usurinta in practica,mai ales cand edicte noi anulau sau modificau foarte adesea altele vechi. Pentru a inlesni folosirea literaturii clasice, in timpul lui Teodosie II (408-450) si al contemporanului apusean, Valentinian III (425-455), s-a dat un decret care acorda autoritate suprema doar operelor a cinci juristi, cei mai celebri.Ceilalti, puteau fi trecuti cu vederea.

17

Acestia ataca pe trei fronturi: Grecia, Chersinesul Tracic si o unitate de cavalerie condusa de Zabergan se indreaptaspre Constantinopol. 18 Jurisprudenta. 19 Forma prescurtata, un fel de manual. 20 Realizata de juristii unversitatii din Bologna, in sec. XII. Astfel devine opera lui Justinian,baza dreptului european.

In 528, Justinian se hotaraste sa recodifice dreptul roman intrucat administratia era venala si corupta. Justitia, din cauza obscuritatii legilor, era arbitrara si partinitoare. Construirea acestui nou codex, a durat mult mai putin decat sub Teodosie, si anume, un an si doua luni, lucrandu-se in colaborare cu celelalte universitati, cum ar fi cea din Beirut. Prima editie a codexului21 (feb 528- apr 529). Responsabili sunt Tribonian quaestor sacri palatii22 - un om erudit dar urat de popor. El va colabora cu Teofil. Alaturi de acestia vor mai lucra doi avocati si doi functionari. Ei au in vedere revizuirea celor trei coduri anterioae, eliminarea elementelor caduce, sistematizarea constitutiilor aparute dupa Codex Theodosianus. Editia aIIa, Codex repetitiae praelectionis (529-530, intra in uz in 534). Aceasta este o editie revizuita si adaugita a primului codex. Este alcatuita din 12 carti care trateaza chestiuni de drept : - bisericesc (I) - procedural (II) - privat (III-VIII) - penal (IX) - administrativ (IX-XII). Aceasta editie sta la baza dreptului canonic bisericesc, in care se reglementeaza problemele de ordin administrativ si moral, parte neglijate de sinoadele de atunci. Intre 530-533 are loc revizuirea operelor juristilor clasici. Responsabili sunt Tribonian, Teofil, Dorotei (Beirut), 11 avocati si doi profesori, unul de la Copol si celalalt de la Beirut. Scopul a fost : a) Scoaterea de extrase din operele juristilor. b) Eliminarea elementelor caduce din ele. c) Ordonarea tematica a materialului. In acest sens au fost citite 2000 de carti continand 3.000.000 de randuri . Aceasta colectie a fost ordonata in 50 de carti, colectie numita Pandecte () atotcuprinzator, sau Digeste (digesta) expunerea ordonata. Institutiones, au fost realizate in 553 de Teofil si Dorotei si reprezinta o sistematizare a Codexului si a Digestelor impartita in patru carti. Acesta era un manual pentru uzul studentilor. Novellae leges, reprezinta colectia de legi date dupa 534 redactate in mare parte in limba greaca.Acest lucru a reprezentat o concesie importanta facuta noilor cerinte ale realitatii cotidiene din partea unui imparat ancorat in traditia romana. Novela aXIa ne vorbeste despre arhiepiscopia Justiniana Prima care aveain subordine doua episcopii din Banat.

1.3.Reorganizarea invatamantului.
Invatamantul era organizat pe 4 ani, iar cel de-al cincilea era facultativ. Este fixata programa scolara in felul urmator:
21 22

Aceasta prima editie nu s-a pastrat. Ministru al Justitiei.

I. Institutiones si primele patru Digeste. II- IV. Digestele. V. Codex Justinianus. El practic a fost redus la simpla cunoastere a textelor predate si la interpretarile bazate pe aceste texte. Verificarea sau reinterpretarea textului prin citarea operelor originale ale juristilor clasici erau interzise. Studentilor le era permis sa faca doar traduceri literale si sa compuna scurte parafraze si rezumate. Studentii din anul I se numeau dupondi (de doi bani), dar odata cu Justinian, se vor chema Justiniani novi, astfel, nu mai puteau fi badjocoriti, deoarece, insultandu-i ar fi facut lesmajestate. Invatamantul juridic a fost redus la trei scoli : Roma,Constantinopol si Beirut, scoli care nu puteau fi decat de stat. Din pacate, universitatea din Beirut avea sa intre in declin inevitabil in urma unui cutremur din 551. Ea se va muta la Sidon, dar nu isi va mai recapata stralucirea. Si scoala de la Copol va suferi, urmand sa fie reorganizata in sec. X, de Ctin IX Monomahul.

1.4.1.Politica bisericeasca.
Simfonia nu este o chestiune de muzica, ci este un concept care tine de politica bizantina; concept definit de Justinian dar care nu a devenit niciodata o constitutie. Politica de amestec al puterii seculare in chestiuni religioase si bisericesti, patrunzand in cele mai adanci regiuni ale convingerilor religioase personale ale indibizilor, este cunoscuta in istorie sub numele de cezaropapism. Pana la el nu mai intalnim un astfel de termen pentru a defini relatia dintre stat si biserica. Se vorbeste insa despre omonimia, un consens intre cele doua. Pentru bizantini, atat imparatul cat si biserica erau forme de manifestare ale lui Dumnezeu. Imparatul este locotenentul lui Dumnezeu pe pamant in treburile politice, iar biserica este lucrarea lui Dumnezeu in directia spirituala. Imparatul bizantin este unic, la fel ca biserica, la fel cum este un singur Dumnezeu. Dar niciodata nu s-a vorbit de o coagulare a statului cu biserica, cum vedem in islam-un stat religie. In teorie, imparatul nu mai avea functie sacerdotala, insa, in practica, el incearca sa legifereze probleme bisericesti care nu au fost luate in considerare de sinoade. In novela VI gasim pentru prima oara temenul de symfonie :

Cele mai mari daruri pe care Dumnezeu, in nemasurata sa iubire de oameni le-a dat oamenilor, sunt sacerdotiumul si imperiumul; primul [dar] slujeste lucrurilor dumnezeiesti [in timp ce] al doilea celor omenesti [dar] ambele au unul si acelasi principiu si impodobesc viata omului. Niciunei alte demnitati nu ar trebui ca imparatul sa arate o atentie mai mare decat celei a preotilor, de vreme ce ei se roaga neincetat lui Dumnezeu; chiar si in numele lui. Daca primul [dar] orientat spre Dumnezeu este in orice privinta impecabil iar celalalt impodobeste corect si potrivit imperiul [atunci] exista o splendida armonie () care va oferi oamenilor binele

general. De aceea noi ne ingrijim de adevaratele invataturi revelate de Dumnezeu si de integritatea preotimii.
Aceasta conceptie apartinea in general bisericii si era propusa de aceasta, nu de institutia imperiala. Politica aceasta bisericeasca acoperea apusul drag al lui Justinian si rasaritul care era monofizit. Marea problema a imparatului era sa obtina unitatea cu apusul23 si cu rasaritul. Justin cheama la Copol legati ai papei Hornisdas, un papa filogot, care ii prezinta regula fidei Hornisdae (519) prin care se condamna: - Henoticonul - orice document care condamna Sinodul de la Calcedon (451) - Tomus Leonis -Patr. Eufemie, Macedonie - Imp. Zenon si Anastasie. In 519 apare o noua problema : In Copol se gaseau legatii romani dar si calugarii din Dobrogea, sustinuti de Vitalian. Ei venisera la Copol pentru a propune un compromis formula teopashita24. Se vor lovi insa de calugarii achimiti25 care sustin ca aceasta formula este monofizita. Astfel calugarii sciti, in frunte cu Ioan Maxentiu, pleaca la Roma. Atatat de calugarii achimit, Justinian trimite o scrisoare papei in care ii spune sa nu ii primeasca pe acesti sciti. Dupa ce va fi cercetat scrierile lui Dionisie Exiguus si Fulgentiu de Ruste, scrie o alta scrisoare in care ii spune sa nu bage in seama pe prima. In orice caz, Hornizdas, probabil un teolog nu prea stralucit, ii alunga pe calugari. Papa va muri si Ioan, noul papa, va fi trimis de Teodoric in 526 la Copol pentru a reglementa problema bisericilor luate de la arienii goti. Ioan nu reuseste sa rezolve problema dar reuseste sa consoliteze relatia Copolului cu Roma. Se intareste unirea din 519 si Roma intra in sfera de influenta a Copolului. La intoarcere, papa este arestat si isi va gasi sfarsitul in inchisoare. De acum, Justinian va avea grija ca alegerea papei sa fie confirmata de el. Pe de alta parta, intre 518-531 are o politica dura fata de monofizitism. Patr. Sever de Antiohia este depus si se doreste arestarea lui, insa reuseste sa fuga si ajunge in Alexandria, la Timotei care ii permite sa tina cuvantari. Teodora ajunge in aceasta perioada in Alexandria si asculta predicile care se adresau in special acestui tip de femei. Justinian incearca multe depuneri dar realizeaza ca nu mai merge cu lupta, si, de altfel, monofizitismul se scindase : - cel oficial al lui Sever de Antiohia si - aftartodochetismul26 lui Iulian de Halikarnasus. Justinian, din 531 isi schimba optica, intelegand ca popoarele orientale incep sa capete un caracter national si ca metoda lui de represiune nu da rezultate, cheama
23

Schisma acachiana nu incetase si nu avea cum sa inceteze de vreme ce Anastasie nu era interesat de Roma. 24 Unus de Trinitate passus in carne/ Unus de Trinitate crucifixus est. Prin aceasta se arata ca jertfa este teandrica incat Iisus nu are numai o fire ci este Dumnezeu si om. 25 Akoimeti, neadormiti. Calugari care tineau slujbe in mod continuu si care erau mai rigoristi decat toti ceilati. 26 Aftarsia- nepatimire. Erezia era o forma de dochetism provenita din monofizitism. Sustinea ca trupul Mantuitorului a fost nepatimitor astfel jertfa a fost aparente si actul de rascumparare este exterior, dictatorial; deci, se pune intreabarea folosului/utilitatii mantuirii.

din exil calugarii si episcopii monofiziti. Incepand cu acest an, deschide la Copol un dialog Collatio cum Severianos : - monofizitii recunosc ca Eutihie este eretic27 - nu recunosc formula calcedoniana in doua firi si nici reabilitarea de la Calcedon a lui Teodoret de Cir si Ibas de Edesa, cel care il inlocuieste pe Rabula, ucenicul direct al lui Efrem Sirul. Aceste dialoguri, sunt insa de fatada, lucru dovedit de reactia monofizitilor atunci cand are loc un cutremur si ei dau vina pe calcedonieni, incingand starea de spirit. In 535 patriarhul moare si la influentele lui Justinian este ales Antim 9care se va dovedi a fi omul Teodorei). Cand Agapet, noul papa de castigarea pozitiei monofizitilor, pleaca in 536 la Copol si reuseste sa il depuna pe Antim si pe Teodosie al Alexandriei, urmasul lui Timotei. Antim dispare pentru ca sa fie gasit abia dupa 12 ani, la moartea Teodorei, in gineceul ei. In locul lui este ales ierom. Nina, hirotonit de papa. Teodora nu a acceptat cu bucurie depunerea si vazand importanta scaunului papal, decide sa ia fraiele, observand pe labilul consilier al papei,diac. Vigilius dar care tinea la Tomus Leonius il va dori sa il puna pe scaunul din Roma, insa, intre timp, nepotul lui Teodoric, il intronizeaza pe Silverius, fiul lui Hornisdas, prieten al gotilor. Desi Silverius era iubit de romani, cand Belizarie cucereste Ravena, il aresteaza si il trimite in Patara. Episcopul de aici pleaca la Copol cerand reabilitarea papei. Justinian organizeaza un proces care este insa manevrat de Teodora, astfel, papa Silverius este exilat si moare in scurt timp. Vigilius va pastori intre 536-545. Realizarea unei unitati bisericesti intre Rasarit si Apus era imposibila. Carmuirea lui Justinian, spunea un istoric, era in politica ei bisericeasca un Ianus cu doua

fee: una intoarsa spre Apus, intreband de Roma, in timp ce cealalta, privind spre Rasarit, cauta adevarul la calugarii sirieni si egipteni. Scopul principal era
stabilirea de relatii stranse cu Roma, de aceea i se adresa episcopului Romei cu apelativul papa si intr-una din epistole ii spune cap al tuturor Bisericilor sfinte si hotaraste intr-una din novelele sale ca preafericitul scaun al

argiepiscopului de Constantinopol, Noua Roma, ocupa locul al doilea dupa sfantul scaun apostolic al Vechii Rome.
1.4.2. Controversa origenista.
Origen a avut o influenta extraordinar de mare asupra bisericii de dupa el. Ceea ce se petrece in timpul lui Justinian ar fi a treia controversa origenista care nu vine din Palestina, ci din Edesa (Mesopotamia) si care nu era nestoriana (nestorienii plecasera la Nissibis), ci monofizita.

27

Lucru valabil si astazi in bisericile vechi orientale.

Este vorba de Stefan bar Soudhaili (monah din Edesa), dominat de neoplatonicism, interpreteaza intr-o maniera extrema conceptiile lui Origen, mai ales cea a apocatastazei28, undeva la anul 500. Origenismul isi gasea usor loc in manastiri deoarece avea o dimensiune ascetica, astfel controversa migreaza si ajunge la lavra Sf. Sava unde, izbucneste o disputa care ii determina latura intelectuala a calugarilor sa plece si sa intemeieze o noua lavra in apropiere de Betleem. In aceasta perioada se remarca Teodosie si Sava pe care l-am mai intalnit la Copol in timpul domniei lui Anastasie pe care il anunta de criza creata de Sever de Antiohia. Origenismul era un fel de neoplatonism necrestinat, unii spun ca Origen fusese chiar ucenic al lui Antonius Saccas. Marile probleme ale origenismului sunt : 1. Apocatastaza 2. Conceptia despre trup provenita dinspre platonism care repudia materia ca fiind rea in sine 3. Pacatuirea sufletelor. Formele extreme de ascetism la care ducea origenismul erau : - vagabondajul -asceza dura -negarea conceptului ca omul e trup si suflet -infometare -autoflagelare. In 532 origenismul isi gaseste loc in marea lavra a Sf. Teodosie, pe timpul cand Ghelasie era staret. Se organizeaza un sinod in Palestina care condamna practica, insa din cauza unui Eusebius, din cauza presiunilor sale politice, se stabileste alungarea origenistilor si a beligerantilor. In Copol, origenisti erau Teodor Askitas din Cezareea si Domitian de Ancira iar antiorigenisti erau Mina de Copol si diac. Pelagius. Imparatul va fi atras de acestia doi din urma. Intre timp, Sf. Sava si Leontiu ajung in Copol si intra in audienta la Teodora care ii arata un mare respect si ii cere binecuvantarea pentru a naste un fiu. Sf. Sava, insa nu ii va da binecuvantarea spunand ca ea va naste un mare ereziarh. Leontiu, viitor Leontiu de Bizant este foarte important pentru teoria enipostazelor29.
28

Aceasta conceptie spune ca la sfarsit, Dzeu ii va ierta pe toti oamenii, buni sau rai, pornindu-se de la ideea ca un pacat facut in timp nu poate fi pedepsit vesnic.
29

Problema in aceasta disputa a fost cum ipostaziezi firea Dumnezeiasca sau omeneasca. Leontiu explica statutul firii umane care nu este nici ipostatica (nestorianism) nici anipostatica (nu poate exista) ci este enipostatica (in persoana logosului intrupat).

In fine, Justinian da doua decrete impotriva lui Origen, in 543, 10 anatematisme si in 553, 15 anatematisme. Se reproseaza ereziei despre : -subordonatianism -preexistenta sufletelor -preexistentianism -apocatastaza -consecintele teologice ale acestora. Cele cinci patriarhii au fost de acord cu politica antiorigenista a lui Justinian.

1.4.3. Disputa celor trei capitole care a dus la Sinodul V ecumenic.

Este primul sinod unionist care s-a convocat pe baza problemei celor trei persoane (Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cir si Ibas de Edesa) si operelor lor dogmatice. La Sinodul IV ecumenic, intr-o sedinta suplimentara, Teodoret si Ibas, banuiti de nestorianism, au fost chemati, cercetati si s-a hotarat ca sunt ortodocsi, dar partea monofizita nu a fost de acord deoarece prin reabilitarea celor doi condamnati la sinodul anterior, se reabilita nestorianismul. Teodor Aschiles (origenist), aduce la cunostinta aceasta problema imparatului, pentru a nu se ajunge la condamnarea lui. Justinian, ii convine. Daca ii condamna pe cei trei, nu se supara nimeni din Copol. Dupa 543 isi face din aceasta problema un fel tel, de a ajunge la un consens cu monofizitii prin condamnarea celor trei. Ibas, insa, care statea pe scaunul Sf. Efrem si intrase sub influenta lui Teodor de Mopsuestia, intr-o scrisoare catre Mitr. Maris din Ardair (Persia), ii da cateva povete prin care intelege ca era nestorian. Justinian va incerca insa, sa ascunda numele lui, spunand ca este scrisoarea unui anonim catre mitr. Maris, dar identitatea lui va fi descoperita ulterior. In 545, Belizarie il ridica pe Vigiliu din timpul Sf. Liturghii si il trimite spre Copol, insa, pe drum se intalneste cu episcopii occidentali care il roaga sa nu semneze indicatumul. In 553 prin presiunea lui Justinian se ajunge la intrunirea unui sinod la care papa nu vrea sa participe, si fuge. Justinian trimite dupa el militia, si astfel Vigilius consimte ca va fi de acord cu organizarea sinodului si va fi inchis la domiciliu. In mai-iunie 553 are loc sinodul care a dat 14 anatematisme si la care participa doar 12 episcopi occidentali.

1.4.4. Inchiderea scolii atheniene (529)

Una din ideile majore care l-au manat pe Justinian a fost aceea de unitate. Ideea religiei de stat exclude orice alta religie decat cea crestina, cu toate acestea sunt tolerate religii cum ar fi iudaismul. Prin aceasta atitudine de amestecare in problemele religioase :

-interzice textul masoretic al evreilor -impune textul septuagintei -intervine in problemele samaritenilor. Vorbind la modul general, Atena era receptata ca o scoala in sine unde mergeau fiii oamenilor bogati din imperiu. Ea a fost un simbol cultural care urma sa-si piarda importanta. Inchiderea ei vine in continuarea masurilor teodosiene care intemeiaza universitatea din Copol. Se pare totusi ca Justinian a actionat necrestineste, caci nu exista o lege care sa se refere direct la scoala ateniana, ci doua legi asemanatoare cu cele date de Iulian Apostatul (361-363).

1.4.5 Legile de invatamant ale lui Justinian.

Cei care urmeaza Bisericii catolice si apostolice si credintei ortodoxe nu pot sluji si nici nu pot primi demnitati, nici nu au voie ca sub acoperirea oricarei forme de invatamant sa atraga la erorile lor sufletele simple, curate. Codex Just. I,5 Nici un tip de invatamant sa nu fie oferit de cei care sunt bolnavi de nebunia sacrilegiului elinilor. Codex Just. I,11
Asadar, nu exista o lege care sa declare desfiintarea scolii ateniene desi, politica o viza in mod expres. Sursele acestei intamplari sunt cronica lui Ioan Malaias si istoria lui Agathias de Myrina. Malaias ne spune ca sub consulatul lui Flavius Decius Junia (529), imparatul da o ordonanta pe care o trimite la Atena si prin care interzicea orcui sa predea filosofia si sa explice dreptul in acel oras, insa aceasta legislatie se pare ca nu exista. Agathias spune ca florile filosofiei timpului : Damascius Sirianul, Priscian Lidianul, Eneas, Eulamins Frigianul, Simplicus din Cilicia, Diogene din Fenicia si Isidor din Gaza au plecat in Persia. Insa, se pare ca numarul este doar simbolic, iar dintre cei mentionati cei mai importanti ar fi Damascius si Simplicius care ar fi deschis o scoala de matematica in imperiul Persan. In orice caz, acestia au fost uimiti de fastul de la curtea lui Chosroes I Anuarvan insa, din diferite cauze, au fost determinati sa se intoarca, riscand sa fie persecutati. Se pare totusi, ca o clauza a tratului dintre Persia si Bizant, stipula ca ei sa nu fie persecutati la intoarcere.

Odata cu aceasta inchidere, se poate vorbi de finalul filosofiei platonice, pana in secolul XV cand Cosme de Mdicis va pune bazele unei academii30 - in sensul larg- la Florenta.

1.5. Politica interna.

Este conturata atat de rascoala Nika31, cat mai ales de reforma administrativedilitara. In ianuarie 532, Copolul era foarte tulburat, agitatia factiunilor devenise mai primejdioasa ca niciodata. Teodora le lasase albastrilor toata lubertatea de a comite excese, Justinian sfarsind, in ciuda deselor suparari, sa se cedeze vointei sotiei. Mergeau pana intr-acolo incat asasinau in plina zi si chiar sub ochii imparatului, la portile palatului. Pe de alta parta, militia, nu cuteza sa ii pedepseasca, sau cand interveneau, oamenii factiuii opuneau rezistenta. Verzii, suparati de partialitatea Curtii si atasati familiei vechiului imparat, Anastasie (491518) ai carui nepoti, Hypaios si Pompeios, locuiau in capitala, motiv pentru care, se aratau ostili noii dinastii. Guvernul mentinea cu greu ordinea. Pe deasupra, hotiile celor doi ministri : Tribonian si Ioan de Capadocia, intretineau o stare de nemultumire generala. Cu toate ca erau detestati, aveau mare trecere la imparat care le cunostea devotamentul si le pretuia serviciile. La 11 februarie 532, duminica, in Hipodrom, aveau loc, ca de obicei, curse la care era de fata si imparatul. Din tribunele ocupate de verzi, se auzeau mereu huiduieli si strigate furioase, atat de puternice, incat Justinian porunci crainicului sa intrebe poporul ce vrea. Pe parcursul discutiei verzii se vor infuria si il vor numi pe Calopodios drept calau al lor, vor arunca in fata imparatului crimele comise de albastri si apoi urmeaza sa ii aduca majestatii imparatului cea mai mare ofensa, parasind Hipodromul. Or, acum se intampla ca pentru prima data in istorie, verzii si albastri sa coabiteze, pentru ca, Eudemon, prefectul orasului, face o prostie, anume : aresteaza un numar oarecare de razvratiti si fara sa se intereseze din ce partid faceau parte, condamna pe cinci dintre ei la spanzuratoare si doi la decapitare. Calaul insa nu isi facu treaba bine si de trei ori funia s-a rupt sub greutatea condamnatilor, moment in care poporul cere iertarea lor. In final, sunt eliberati, si intre timp se afla ca unul dintre ei era verde iar celalalt albastru. Cele doua factiuni, vor cere de comun acord imparatului sa ii ierte pe vinovati, lucru pe care Justinian nu a vrut sa il auda. Napustindu-se in strada, dandu-si drept cuvant de ordine strigatul Nika (-a invinge, a birui), se raspandesc in oras. Dau foc palatului, forteaza inchisorile, elibereaza prizonieri si masacreaza soldati. A doua zi, apar la portile palatului cerand destituirea lui Calopodios, Eudemon, Tribonian si Ioan de Capadocia, lucru care se si intampla. Prin aceasta actiune, Justinian nu face decat sa incurajeze multimea furioasa care isi da seama de puterea ei. La 15 ianuarie trimite asupra insurgentilor pe soldatii barbari sub comanda lui Belizarie care vor fi infranti. Dupa trei zile, un sfert din oras a fost preschimbat

30

Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influen asupra dezvoltrii literaturii, picturii i arhitecturii din epoca Renaterii. 31 In ciuda faptului ca rascoala a avut aspecte clare negative, a avut repercusiuni pozitive asupra lui Justinian care va fi determinat sa reformeze.

in cenusa; batalia continua, hotia si focul faceau ravagii, oamenii fugeau de cealalta parte a Bosforului. Imparatul nu mai avea altceva de facut decat sa se retraga. Poporul care cu fiecare il aclama pe Hypatios, il va ridica din resedinta sa, il va duce in Forumul lui Ctin si il vor aseza pe scut, punandu-i colierul de aur al unui soldat, i se adu insemnele imperilui si hlamida. Apoi il duc in Hipodrom si il pun in catisma. Sefii rascoalei pun acum problema celei mai bune modalitati de a lua cu asalt palatul. In graba, Justinian pregati cateva vase si isi facea socoteala sa fuga. Intr-un consiliu suprem, basileul delibereaza cu ultimii credinciosi: Belizarie, Mundus, Constantiolus, Bazilide si cativa samberlani. Teodora astista. In final ia cuvantul :

Chiar cand nu va mai ramane alta scapare decat fuga, tot nam sa vreau sa fug. Cei care au purtat coroana nu trebuie sa mai supravietuiasca dupa pierderea ei. Nu vreau sa traiesc ziua in care lumea va inceta sa ma mai salute cu Domina . Daca vrei sa fugi, foarte bine ; eu raman. Mi-e draga aceasta veche maxima cum ca purpura este cel mai frumos giulgiu pentru un imparat.
In ziua aceea, Teodora a salvat tronul lui Justinian. In acest timp, Narses, unul din oamenii imparatesei se straduia sa ii rupa pe albastri de revolta cu pretul aurului. Belizarie si Mundus pregateau asaltul Hipodromului. Belizarie reusi sa isi croiasca trecere si sa patrunda in arena unde ii ataca cu furie pe rasculati. Mundus, la zgomotul bataliei, navaleste la randul sau prin extremitatea opusa. In plus, din inaltul culoarelor imperiale, trupele faceau sa ploua asupra multimii o grindina de sageti. Rasculatii erau inconjurati din toate partile. Noaptea, undeva intre 30.000 si 50.000 de cadavre erau presarate pe pamantul Hipodromului. Hypatios si Pompeios, din ordinul lui Justinian au fost executati si aruncati in Bosfor. Astfel, dupa o perioada de prigoane si teroare, Justinian putea sa anunte ca ii invinsese pe uzurpatori. Dupa rascoala, Copolul era o ruina, incat la putine zile, Justinian se hotaraste sa reconstruiasca. Politica interna este insasi guvernata de rascoala. Unii ajunsesera sa se imbogateasca enorm si sa creeze pseudostate in interiorul imperiului inca de pe timpul lui Anastasie, lucru care afecta si situatia economica, caci darile catre trezorerie erau date dupa bunul plac al acestor pseudo-conducatori. In novela 30(44) 5 catre guvernatorul provinciei Capadocia32 spune :

Averea statului a ajuns aproape in totalitate in proprietate privata

Astfel Justinian trece la masuri neortodoxe, probabil inspirate de Teodora. Ii obliga pe marii proprietari sa faca donatii catre imparat si chiar cancelaria imperiala incepe sa emita acte in care se stipuleaza ca averile unora sa fie lasate mostenire
32

Zona vestita pentru hergheliile sale de cai, fiind o zina pietroasa unde intalnim multi proprietari de pamanturi foarte bogati. Era o zona refractara imperiului.

imperiului. De asemenea, confisca averile pentru marturie mincinoasa sau prin instigarea unor procese religioase cu scopul de a deposeda Biserica de pamanturile ei. Uneori se folosea de mijloace interzise de decretele sale. Vindea functii pentru sume mari de bani si in ciuda promisiunilor, introducea noi taxe, desi novelele aratau faptul ca era pe deplin constient de incapacitatea populatiei de a le face fata. La toate acestea s-au adaugat perioade de foamete, epidemii si cutremure care au ruinat populatia si au inmultit cererile de ajutor din partea statului. Printre aceste calamitati trebuie mentionata si ciuma devastatoare din 542. Ea a inceput in apropiere de Pelusium. Din Egipt s-a raspandit inspre nord, in Palestina si Siria. Anul urmator a ajuns la Copol unde a durat patru luni. Moartalitatea a fost enorma. Inteaga activitate a curtii a fost data peste cap. Imparatul insusi era atins de ciuma, chiar daca lovitura nu s-a dovedit a-i fi fatala.

1.5.1. Actiuni impotriva coruptiei.

-Obligativitatea platirii taxelor in intregime si la timp. -Colectorii de taxe raspundeau cu averea proprie pentru indeplinirea datoriilor si depuneau un juramant ca vor colecta in mod cinstit taxele. -Episcopii trebuiau sa supravegheze comportamentul functionarilor. -Micsoreaza efectivul militar dar amana si plata soldatilor lucru ce a avut drept consecinta revoltele, devastarile de orase si lasarea nesupravegheata a granitelor.

1.6. Comertul
Se facea mai ales cu Orientul, in special cu China si India, Persia fiind intermediarul. Chinezii si indienii aduceau marfurile pe I. Taprobane (Ceylon/Sri Lanka) de unde plecau pe O. Indian si G. Persic, pana la gurile Tigrului si Eufratului de unde urcau spre punctele vamale cu Imp. Bizantin- Certusium. Este de mentionat faptul ca nu exista libera circulatie si cei care intrau in Persia erau in cele mai bune cazuri arestati. Marfurile importate erau produse de lux : matasuri, mirodenii, parfumuri, pietre pretioase si bumbac. La punctele de granita se incarcau caravanele care mergeau la Antiohia si apoi porneau spre Copol si Alexandria. Niciodata nu se naviga pe mijlocul marii ci pe coasta (cabotaj) deoarece navele nu erau indeajuns de puternice. Justinian a incercat sa caute o alta ruta pentru a scapa de persi ca intermediari. El s-a gandit sa coboare pe M. Rosie, unde se gasea regatul crestin si prieten, Axum (axumit). In O. Indian se intra prin G. Adem din M.Rosie; la N-E ei si se gasea cetatea Aila, unde Justinian dorea sa faca un nod comercial. Insa M. Rosie avea un dezavantaj total deoarece nu se bucura de interes naval asa ca s-a gandit sa ii motiveze pe axumiti sa intreprinda aceasta. Motivele nu ne sunt cunoscute planul nu a fost materializat. In schimb, unul din produsele cele mai ravnite in Bizant a reusit sa fie produs in imperiu: matasea. In aceasta perioada,

unul dintre putinii negustori bizantini care se aventurau sa ajunga in China a furat viermi de matase si i-a adus in Copol lucru pe care il aflam de la Sopater33.

1.7. Ctitoriile din timpul lui Justinian

Se spune despre Justinian ca a ridicat 33 de biserici. Cu toate acestea, cele cu adevarat pornite din initiativa sa au fost putine, majoritare fiind cele reconstruite, insa ce a reconstruit, a reconstruit de la zero. La cateva zile de la rascoala, au inceput lucrarile la Sf. Sofia care fusese o simpla biserica. Catedrala pana la Teodosie II era Sf. Irina.

1.7.1 Sfanta Sofia- Intelepciunea lui Dumnezeu

Pe amplasamentul ei ai mai existat doua biserici anterioare, astfel vorbim de trei etape de dezvoltare. I. Biserica a fost probabil conceputa de Constantin cel Mare si a fost terminata in timpul lui Constantius II care a inaugurat-o pe 15 feb 363 fiind sfintita de episcopul arian Eudoxius al Antiohiei si primind denumirea de (Marea Biserica). Forma nu i-o cunoastem, dar aceasta biserica avea sa fie distrusa 44 de ani mai tarziu, in timpul rascoalei ioanitilor34 care au dat foc orasului. II. In 404, ctitoria a ars si a fost ridicata din nou pentru 117 ani de catre Teodosie II. Inaugurarea a avut loc pe 10 oct 415. Arhitect a fost Rufinus si biserica avea forma bazilical-longitudinala. III. In 532 este distrusa din nou, insa de data aceasta de rascoala Nika. Justinian reconstruieste biserica pe acelasi loc care va fi sfintit de Epifanie al Copolului. Dorinta lui Justinian35 era sa construiasca o biserica ce nu existase vreodata de la Adam incoace si nici nu va mai exista vreodata, lucru care de altfel s-a si petrecut pana la caderea imperiului. Lucrarea a dat-o in grija a doi savanti : Isidor din Milet (matematician) si Antim din Trales (arhitect). In 557/8 a fost terminata. Se spune ca cifra aproximativa a muncitorilor era de 10.000 si ca Justinian inspecta zilnic santierul. Ioan Lydus ne spune ca banii curgeau rauri iar Procopiu ne relateaza faptul ca, corabiile nu puteau intra in port, stand la coada pentru descarcarea materialelor. Aceste relatari i-a facut pe unii sa spuna ca Justinian a secat vistieria cu ridicarea acestei biserici, lucru care nu poate fi mai fals.Potrivit lui G. Tate, bugetul imperiului pe un an de zile era de 11

33

Cosmas Indicopleustes ne-a lasat cartea Topografie crestina sau Cosmografia . Scopul fundamental al lucrarii era acela de a demonstra crestinilor ca, in ciuda sistemului lui Ptolemeu, pamantul nu are forma unei sfere, ci mai degraba a Chivotului Legii sau Tabernacolului lui Moise.
34 35

Adeptii Sfantului Ioan Chrysostom. Dupa spusele lui Ioan Zonaras.

miliarde de nomsima36 din care a cheltuit 361 de milioane in 5 ani, cat a durat ridicareabisericii, deci 3,2% din bugetul pe un an. Insa daca nu i se poate reprosa ca a cheltuit mult doar pe Sf. Sofia, a cheltuit mult pe constructii edilitare si razboaie. Pe 27 dec 537 a fost sfintita de Patriarhul Mina. In sec alXIIlea Al-Jazari spunea ca pe peretii celei mai mari si mai minunate constructii din cate pot fi vazute sunt reprezentate toate orasele si toate meseriile (tehnicile) din lume, incat daca cineva doreste sa aleaga o meserie pentru fiul sau, il ia cu sine in biserica si i le arata. Traditia relateaza ca, Justinian fascinat de propria-i realizare a spus : Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace. Te-am invins Solomane ! Cupola a fost de la bun inceput o mare problema in arhitectura. Ea nu avea ciment in compozitie desi era un liant foarte intrebuintat, drept pentru care, din motive de proiectare, in 553, latura de N-V din prima cupola a cazut pentru ca ulterior, in 558 sa cada toata cupola in urma unui cutremur. Ea a fost refacuta de Isidor cel Tanar, nepotul lui Isidor din Milet. El a inaltat cupola si a construit coloanele de sustinere si 40 de geamuri care nu permiteau noii cupole sa se fisureze. Cupola, de fapt, reprezenta Imparatia lui Dumnzeu care domina pe cea a oamenilor. In timpul diverselor ceremonii ce vor avea loc pana in 1453, imparatul va ocupa spatiul de sub cupola, tocmai pentru a aminti asistentei legatura sa cu Dumnezeu.

36

, avea 4,5 grame si o puritate de 93%

1.7.2 Biserica Sf. Irina- Biserica Sf. Paci

A fost construita initial de Constantin cel Mare. Peste aceasta s-a ridicat in secolul IV o alta biserica, care a ars in 532 si apoi reconstruita. Forma actuala dateaza de la recladirea de dupa cutremurul din 740. Ea a format un complex impreuna cu Sf. Sofia si Spitalul lui Samson. Desi ea a fost una din cele mai mari biserici din Constantinopol (cea mai mare pana la Justinian) este rar mentionata in izvoare mai tarzii. In perioada otomana a devenit armurarie si ulterior muzeu militar.

1.7.3 Senatul- Magnaura

Senatul a fost construit dupa 360 si a fost apoi reconstruit de Justinian. Este cel mai probabil identic cu sala imperiala de receptie care a fost in uz pana in secolul X. O descriere din Cartea Ceremoniilor a receptiei unei delegatii arabe din 946 sugereaza ca Magnaura nu avea forma basilicala, dupa cum se crede in mod uzual, ci mai de graba o cruce inscrisa in patrat cu un dom, probabil rezultatul reconstructiei lui Justinian.

Este cel caruia se datoreaza aparitia bisericilor vechi orientale. Al-Harit este conducatorul tribului gassanid (banugasan) care se gasea la granita cu Persia. El era influentat de monofizitism si a apelat la Teodora care in gineceul ei avea o armata de calugari monofiziti si in special episcopi. Ea a cerut lui Teodosie sa hirotoneasca doi episcopi dar acesta se impotriveste deoarece la Edesa exista deja un episcop. In final, prin metode proprii va reusi sa il convinga si astfel sunt hirotoniti Teodor de Hirta si Iacob Baradeu, intemeietorul bisericii siro-iacobite care isi are centrul in Turabdin. Este numit si arhitectul bisericii copte, spunandu-se ca a hirotonit ca la 30 de episcopi si mii de preoti, reusind sa construiasca o structura bisericeasca aparte. El nu isi va lua locul in Edesa, ci va deveni un episcop itinerant sau vagabond. Hirta nu poate fi localizat pe harta deoarece este un fel de cartier general al gasanizilor care se aflau pe granita cu imperiul persan, cu peninsula Arabica. Ei aparau granita imperiului bizantin fiind crestini monofiziti. La putin timp de la hirotoniri, deoarece nu a intemeiat o structura stabila ca cea calcedoniana, Iacob Baradeu nu putea controla conceptiile teologice si in acest mod, doi preoti ajung sa cada in erezie antitrinitara, adepti ai triteismului. Ei se vor imparti in : -Actiti (aktistos)- aftartodochetismul-conceptie monofizita conform careia trupul lui Hristos a fost necreat/ -Agnoei (agnostos)- negau ca Hristos a fost pe pamant atotstiutor si Dumnezeu desavarsit.

Dialogul cu biserica monofizita se va purta numai cu ramura clasica, si nu cu cea a lui Iacob.

Teodora (500 548)

Teodora este una dintre cele mai interesante si mai capabile femei din epoca bizantina. Aceasta era fiica lui Acachie/Acacius, paznic la usile hipodromului, provenea dintr-o familie foarte saraca. Mama ei, dupa moartea sotului, a incercat sa faca rost pentru concubinul ei de aceeasi slujba pe care o avusese sotul, insa verzii (parsenoi/parsini), ale carui usi le pazea, nu au vrut sa o ajute. Astfel, mama le-a imbracat pe fete si le-a trimis in hipodrom sa implore multimea. Albastrii (venetoi/venetii), facandu-li-se mila,ofera postul. Acesta este si motivul pentru care viitoarea imparateasa a tinut mereu cu albastrii. Ea devine mim in spectacolele surorii mai mari, Comita si ulterior, dama de companie. Era o femeie foarte frumoasa despre care nu se poate spune ca era de cea mai joasa speta, deoarece ajunge amanta unui inalt functionar, viitor guvernator al Cirenei. Acestia se despart, ea revine la vechile moravuri, insa ajunge in Egipt, unde intra in contact cu monahismul si se pocaieste. Procopius spune ca oamenii care o intalneau pe strada se dadeau indarat din fata ei, de frica sa nu-si murdareasca hainele, desi cei mai multi dintre ei, probabil, in seara de dinainte o vizitasera. Dar acest detaliu trebuie privit cu scepticism, deoarece vine de la defaimatorul cuplului imperial. Cand Justinian a cunoscut-o, nu mai persoana de dinainte ci ducea o viata singuratica, consacrandu-si din timp impletitului lanii si aratand un mare interes pentru chestiunile religioase. Frumusetea ei l-a impresionat si luand-o la curte, a ridicat-o la rangul de patriciana pentru ca apoi sa se casatoreasca cu ea, dovedinduse a fi potrivita pentru noul si nobilul sau rol. In timpul rascoalei din 532 ea a jucat un rol foarte important. Cu sange rece si cu o energie extraordinara, a salvat probabil imperiul de viitoare convulsii. In ceea ce priveste preferintele religioase, i-a preferat in mod deschis pe monofiziti si s-a situat la polul opus fata de sotul ei indecis. Ea moare de cancer in 548, cu mult inainte de Justinian, fiind inmorantata in Biserica Sf. Apostoli.

III. Succesorii lui Justinian 2. Iustin II-565-578

Justinian a murit in noaptea dintre 14-15 noe 565. El nu s-a gandit la un succesor dar avea doi posibili urmasi: -un nepot dupa sora sa Vigilantia, Iustin care avea functia de curopalat si era casatorit cu nepoata Teodorei, Sofia; -un altul din partea varului sau Germanos, Iustin. Desi Justinian nu numise pe nimeni, al sau prepositus sacri cubiculi, Callinicus a confirmat ca pe patul de moarte, l-a numit pe fiul surorii sale. Aceasta avea si sustinerea lui Ioan Scolasticul, patriarhul Copolului si pe fostul patriarh, Eutihie. Ambii au afirmat ca prevazusera ascensiunea la tron a lui Iustin. In plus, era sustinut si de seful excubitilor, Tiberiu. Desi promisese ca atunci cand unul din ei va ajunge la tron, il va face pe celalalt secund, Iustin II nu s-a tinut de promisiune si il va exila pe varul sau in Alexandria unde va fi asasinat in somn, probabil din ordinele Sofiei.

2.2. Politica externa

Justinian asigurase imperiul printr-o pace de 50 de ani cu persii, astfel principalele probleme se iveau in Europa. Bataliile duse de Iustin II au fost majoritar infrangeri. Batalia pentru Sirmium va duce la pierderi masive pentru imperiu in soldati si bani. Bizantinii sunt nevoiti sa plateasca avarilor incepand cu 574 o suma anuala de 60.000 de solidi de aur. In Sirmium, conducatorul Baian al avarilor isi va instala noua resedinta de unde vor pustii teritoriile de nord ale imperiului.

2.3. Italia
Longobarzii,care si-au facut aparitia la putin timp dupa distrugerea regatului ostrogot, in alianta cu avarii distrug regatul tribului barbar al gepizilor de la Dunarea Mijlocie. Mai tarziu, inainteaza din Panonia in Italia condusi de regele (konung) Alboin. In 568 patrund in N Italiei, reusind sa cucereasca aproape toata partea nordica a Peninsulei care de acum va fi cunoscuta sub numele de Longobardia (Lombardia). Au ajuns pana aproape de Roma, inconjurand-o din trei parti si izoland-o, astfel incat nu putea spera la nici un ajutor. Conducatorul lor insa este ucis in urma unei lovituri de stat esuate,

conduse de sotia sa, Rosamunda. Aceasta a dus la faramitarea longobarzilor in 30 de ducate dintre care cele mai cunoscute sunt Spoleto si Benevento. In ciuda acestei situatii oarecum favorabile, contraofensiva bizantina din 576 condusa de Baduarius a esuat. Cucerirea Italiei a aratat clar esecul politicii externe a lui Justinian in Apus, unde imperiul nu a dispus de mijloace suficiente pentru a pastra regatul ostrogot cucerit. Astfel s-au pus bazele indepartarii treptate a Italiei si slabirii autoritatii politicii imperiale in Italia.

2.4. Orientul
Justinian incheiase in 562 cu persii pacea de 50 de ani in urma careia le platea persilor un tribut care era mai mare decat cheltuielile de razboi. Iustin, gandindu-se ca este dezonorant sa continue sa plateasca tribut, in 572 refuza sa il mai plateasca. Ostilitatea fata de Persia a dus la dezvoltarea unor relatii interesante cu turcii care cu putin timp inainte isi facusera aparitia in vestul Asiei si de-a lungul litoralului M. Caspice si care au vazut in persi inamicul lor principal. Ambasada turca a facut propunerea de a mijloci comertul cu matase, evitand imixtiunea Persiei. Negocierile insa nu au dus la formarea unei aliante reale deoarece imperiul era preocupat in acel moment mai de graba de chestiunile apusene Iustin considera fortele militare turcesti ca fiind insuficiente. In plus, rezultatul prieteniei de scurta durata turco-bizantina a fost acutizarea tensiunii dintre Bizant si Persia. Desi razboiul va incepe bine, se va termina dezastruos. Marcian, nepot al lui Justinian reuseste sa ajunga la Nisibis si sa o asedieze. Inlocuirea de imparat din cauza prelungirii asediului, a determinat armata sa se rascoale si astfel sa ridice asediul. O alta miscare proasta a lui Iustin a fost incercarea de a-l ucide pe AlMundhir (capetenie gassanida). El afla si fuge in desert impreuna cu tot tribul, privand astfel Bizantul de un ajutor militar esential urmand sa se intoarca abia in 575. Aceasta actiune a atras dupa sine raiduri repetate si violente ale lakhmizilor in Siria. In 573/4 Chosroes I, drept represalii la atitudinea imparatului, invadeaza Siria si cucereste cetatea Dara iar imparatul face un atac de panica si devine irecuperabil mental. Ioan de Efes aminteste de vorbele basilissei Sofia despre sotul dement :

Imparatia i-a venit prin mine si s-a intors la mine; in ceea ce-l priveste pe el, a fost pedepsit si a cazut din cauza ca nu m-a pretuit suficient.
In 574 este asociat la tron Tiberius care pentru a continua luptele cu persii, plateste avarilor 80.000 solidi pentru a pazi Dunarea timp de un an. Doar in acest mod reuseste sa transfere armata in Orient, caci Italia nu ii mai dadea batai de cap pentru un moment, caci se afla in lupte intestine. Intre timp, Sofia reuseste sa obtina un armistitiu cu persii, trimitand o scrisoare lui Chosroes in

576. Acesta din urma se va arata generos si va reinnoi armistitiul de cateva ori. Fiind eliberat pentru o perioada si de aceasta povara, dupa cum am mentionat anterior, il trimite pe Bauduarius in Italia in 576. Singurul succes inregistrat va fin in 578 sub comanda lui Mauriciu care recucereste Aphumanul si Sinfora.

2.5. Politica religioasa

Iustin II, dupa modelul lui Zenon emite in 571 o Programma numita al doilea Henoticon care, desi este ortodox in structura, nu mentioneaza Calcedonul. Acesta oferea multe avantaje monofizitilor. La o conferinta in Callinicum, a fost prezentata Programma. Se pare ca Iacob Baradeul inclina sa il accepte, insa a fost impiedicat de calugarii fanatici monofiziti. Atatat de Ioan Scolasticul, Iustin porneste o persecutie impotriva monofizitilor, persecutie care a durat pana in 573/4. Cel care i-a pus capat a fost Tiberiu. Lui Iustin i se mai atribuie introducerea Crezului in Liturghie.

3. Tiberiu I (II) Constantin-578-582

Flavius Tiberius Constantinus Augustus

In 578 a redus impozitele si taxele pentru patru ani cu 25%. Intra in conflict cu Sofia care nu-i permisese pana sa aduca pe sotia sa, Ina (Anastasia) la palat cu atat mai mult cu cat se gandea la o casatorie cu Tiberiu. El incearca incheierea unei paci cu persii, dar pentru aceasta este nevoie de intarirea fortelor armate, care sa-i dea prestigiul necesar pentru a trata cu persii. In vederea intaririi fortelor militare, Tiberiu, avea nevoie de un armistitiu pe care il obtine doar in Mesopotamia, nu si in Armenia. In 578 il numeste pe Mauriciu in functia de magister militium per Orientem care a repurtat unele victorii care i-au permis imparatului sa negocieze cu Chosroes. Conditiile erau generoase: in schimbul cetatii Dara, urma ca persii sa primeasca unele teritorii pierdute ca Armenia. Din nefericire, Chosroes moare in 579 iar succesorul sau, Hormisdas IV rupe negocierile incepand astfel ostilitatile care vor dura pana la moartea lui Tiberiu. In 580 are loc cea mai mare invazie avaro-slava in Balcani.

Bizantul se concentreaza pe Orient si pierde Sirmium in 582. Pentru evacuarea orasului plateste 240.000 de solidi avarilor. Imbolnavindu-se, desemneaza co-cezari pe cei doi gineri ai sai, Mauricius si Germanos, dar incoroneaza ca imparat doar pe Mauricius, la recomandarea Sofiei.

4. Mauriciu-582-602

Acum imperiul era amenintat din patru parti: Spania, Italia, Persia si zona Balcanilor. In 589 pierde ultima posesiune bizantina din Spania, Cordoba. Pentru a proteja teritoriile apusene, infiinteaza exarhatele de Ravena si Cartagina37. In Italia, in 584, capetenia longobarda isi ia titul de rege al Italiei. Avarii si slavii ajung in 586 la portile Tesalonicului iar anul urmator la cele ale Adrianopolului. Din acest moment se poate vorbi de stabilirea permanenta a slavilor in aceste teritorii. Hormisdas IV este asasinat in 590 de satrapul Varanes Media iar Chosroes II,fiul fostului rege, cere ajutorul lui Mauriciu. Dupa ce se casatoreste cu fiica imparatului, Maria, reuseste sa se urce pe tron in anul urmator si in schimbul favorului cedeaza cetatile Martyropolis, Dara si intreaga Armenie. Dupa avansarea avarilor in teritoriile bizantine, interventia sa militara realizata prin razboaie de rutina duce la nemultumiri interne. Apoi, in 602, da ordinul care a testat prea mult loialitatea soldatilor, anume iernarea in Balcani . In consecinta, armata a l-a proclamat pe Focas imparat pe campul de lupta. In capitala, demele il recunosc pe noul imparat si il dau jos pe Mauriciu, lucru pe care il vor regreta.

4.1. Politica religioasa 4.1.1 Roma

Incearca sa potenteze scaunul de Copol dand titlul de patriarh ecumenic lui Ioan Postitorul motiv pentru care Papa Grigorie cel Mare (590-604) protesteaza
37

Exarhatul de Cartagina se infiinteaza din cauza amenintarii maurilor africani/maurusilor/ berberilor care se rasculau in mod frecvent impotriva trupelor bizantine si ocupau tara. Exarhatul a fost intemeiat pe aceleasi principii ca si cel al Ravenei, exarhul fiind inzestrat cu puteri nelimitate.

- de alfel, papa a reprezentat factorul de rezistenta impotriva longobarzilor. Ca raspuns, Mauriciu da o lege prin care interzice functionarilior imperiali sa intre in manastire inainte de pensionare38. Il plus, papa avea o autoritate mai mare decat exarhatul de Ravenna si dadea chiar decrete in numele imparatului. In relatiile cu longobarzii adopta o atitudine de independenta si in ciuda opozitiei imparatului si exarhului Romanus, papa are contacte cu regele Agilulf prin intermediul sotiei acestiua, Teodelinda care era ortodoxa. Desi aceasta politica va fi condamnata, ea va da roade sub exarhii Calinicus (598-602/3)39 si Smaraldus40 (585-589,603-611) cand se va incheia pacea cu longobarzii. Pe deasupra, Adaloald, fiul regelui longobard este botezat in 603 in credinta ortodoxa.

4.1.2 Orientul
Ca orice Capadocian, Mauriciu, era calcedonian convins, motiv pentru care ii persecuta pe monofiziti. Daca este sa dam crezare celor scrise de Ioan de Efes in Istoria sa Bisericeasca, aflam despre executia a 400 de calugari in Edesa deoarece nu au vrut sa accepte Calcedonul. De asemenea, dupa ce au reusit sa cucereasca Sirmium, avarii avanseaza acum si cuceresc patru avanposturi bizantine importante: Viminacium, Naisus, Sardica si Sigidunum.

4.1.2 Biserica Asiriana

Mauriciu organizeaza o intalnire in iarna 586-587 cu catolicosul bisericii asiriene, Ishoyahb I al Arzunului impreuna cu care se si impartaseste si ramane ulterior in comuniune epistolara cu succesorul sau, Sabrisho I (Sabr-Ishu, 596604).

4.1.3 Armenii si georgienii

Ca urmare a tratatului de pace incheiat cu persii, bizantinii primesc inapoi Armenia care era monofizita. In sinodul de la Dvin din 506, catolicosul armean Babgen, catolicosul georgian Gabriel si 65 de episcopi adopta Henoticonul iar nestorianismul si sinodul de la Calcedon sunt condamnate. Ulterior, sub catolicosul Kyrion (585-610), georgienii se vor rupe teologic de armeni si se vor alatura bisericii bizantine.
38 39

Aceasta il viza pe Grigorie deoarece el fusese functionar imperial. In jurul anului 601, Callinicus a profitat de o rebeliune a ducilor de Trident si Forum Julii si a rupt pacea rapind-o pe fiica lui Agilulf si pe sotul ei din Parma. Drept raspuns, regele a invadat exarhatul, a distrus Padua, a jefuit Istria si l-a infrant pe Callinicus in afara zidurilor Ravennei. 40 O reusita notabila este aceea de a fi recucerit portul Classis al Ravennei de la longobarzi in 588. Violenta sa fata de adeptii episcopilor schismatici din timpul celor Trei Capitole si presupusele crize de nebunie i-au adus inlaturarea in 589. In 603 este repus de imp. Focas, astfel mostenind problema lasata de Callinicus. El refuza sa dea inapoi pe cei doi ostateci motiv pentru care regele longobard, cu ajutorul avarilor captureaza in 605 Cremona, Mantua si Vulturina. In aprilie Smaraldus este nevoit sa dea drumul ostatecilor pentru a pune capat ostilitatilor. Pacea a durat tot restul exarhatului sau.

5.Focas- 602-610
Flavius Phocas Augustus
Tiberiu si Teodosiu cei doi fii ai lui Mauriciu au fost ucisi in fata tatalui lor iar fostul imparat la randul lui a fost omorat in fata lui Focas. Prin uciderea acestora poporul si Senatul au inceput sa il vada cu alti ochi pe noul conducator. Singurul care l-a felicitat a fost papa Grigorie cel Mare, aceasta din cauza masurilor luate anterior de Mauriciu si de nemultumirea fata de noul patriarh de Copol. Ceea ce i se vor intampla pe viitor lui Focas vor fi exclusiv repercusiunile actiunilor sale, caci demareaza o campanie de inlaturare a multora, inclusiv a celor care l-au sustinut. Verzii care cu putin inainte i-au tinut partea, ii sunt acum potrivnici; insa isi va gasi ajutorul in factiunea albastrilor. Situatia se agraveaza atunci cand Chosroes II, considera ca este necesar sa il razbune pe Mauriciu cucerind Edesa si inaintand pana la Cezareea Capadociei. Din exarhatul de Cartagina, Heraclius cel Batran il trimite pe fiul sau la Copol sa il detroneze pe Focas, actiune care nu a intampinat nici un fel de opozitie. Portile capitalei ii sunt deschise, ajunge sa il ia pe imparat impreuna cu familia si sa ii macelareasca in mod asemanator in piata.

IV.Epoca heraclida
610-711
Odata cu Heraclius se incheie istoria antichitatii tarzii deoarece imperiul se grecizeaza, institutiile se schimba, unele cutume orientale devin legi si se naste imperiul arabo-musulman.

6. Heraclius- 610-641

Heraclius41 a avut doua sotii: Evdochia si Martina (nepoata lui). Fiul sau din a doua casatorie, Heracleon va domni cateva luni dupa care va urma Constans II, Constantin IV Pogonatul si ultimul din aceasta dinastie, Justinian II Rhinotmetos42. In afara dinastiei mai sunt Leontiu (695-698) si Tiberiu III Apsimar (698-705). Principalele probleme ale lui Heraclius sunt: -stabilirea slavilor in P. Balcanica43 -pericolul persan clasic -aparitia lui Mahomed.

41

Ia oficial pentru prima oara titlul de basileus dupa rezultatul plin de succes al razboiului din 629. Acest titlu exista in Orient de secole iar odata cu secolul IV a devenit obisnuit si in partile grecesti ale Imperiului dar inainte de Heraclius nu este cunoscut ca fiind oficial. 42 Cel cu nasul taiat. 43 Dupa ce cuceresc in 582 Sigidunum/Belgradul, pana in 586 ajung sa ocupe: Viminacium/Kostolac, Naissus/Nis, Sardica/Serdica/Sofia.

In ceea ce priveste Persia, Chosroes continua sa atace imperiul si dupa moartea lui Focas, folosindu-se de situatia de ruina in care se gasea imperiul. Intr-un timp foarte scurt cuceresc teritorii importante pe care bizantinii nu erau capabili sa le protejeze : Siria, Palestina,Egipt. In 611 cucereste Cezareea Capadociei care undeva reprezenta un simbol pentru Chosroes pentru ca el acolo se nascuse. Intre 611-622 imperiul bizantin este paralizat, nu are capacitatea sa reactioneze deloc.

6.1. Primul razboi persan

Tot in 611 o armata bizantina recucereste Cezareea dar doi ani mai tarziu bizantinii sunt infranti la Antiohia si persii cuceresc acest oras de coasta de unde armata se imparte : -unii se indreapta spre Cilicia, Tarsul de S; -altii se indreapta spre Damas si Ierusalim unde ajung in 614. Intre 619-620 cuceresc Alexandria si Egiptul.

6.1.1 Cucerirea Ierusalimului

In 614 persii asediaza Ierusalimul, patriarh fiind Zaharia si ca de obicei, evreii cochetau cu adversarii. Este o situatie tragica deoarece in urma atacului mor ca la 60.000 de crestini, situatie la care nu s-ar fi ajuns daca nu ar fi fost niste exaltati. Persii, fireste, incepusera negocierile cu crestinii, doar ca separat, populatia evreieasca intrase in negocieri personale. In plus, unii dintre verzi si albastri s-au gandit sa spele onoarea crestinilor ucigand cateva garzi persane. Asediantii, enervati, intra in oras si ucid totul in cale, evident, ghidati de unii din locuitorii orasului. Pustiesc biserica Sf. Mormant si torturand pe custode si pe patriarh, obtin cheile de la relicve sfinte, cum ar fi: lancea, buretele, Crucea etc. pe care le duc la Ctesiphon, capitala regatului persan; gest cam prea exagerat. Probabil ca daca Ierusalimul nu ar fi distrus in asa fel, nici Heraclius si Biserica nu ar fi fost determinati sa reactioneze cu asa putere. Patr. Serghie a fost cel care a avut simt politic in aceasta situatie. Din cauza situatiei atat de grave in care se afla imperiul, ofera toate vasele sfinte pentru a fi topite; astfel acest razboi devine unul sfant.

6.2.Reorganizare
Pentru o perioada lunga de timp, termenul grecesc a insemnat o unitate militara stationata intr-o provincie si doar mai tarziu, probabil din secolul VIII incepe sa fie desemnata si pentru provincia in care aceasta era stationata. Principalul izvor bizantin cu privire la chestiunea themelor este Despre theme scrisa de Constantin Porfirogenetul, imparat din secolul al X lea, datand deci intr-o perioada mult ulterioara dinastiei heraclide.Precursoarele acestui sistem sunt exarhatele de Ravena si Cartagina formate la sfarsitul secolului al VI lea.

Heraclius a conceput sistemul temelor44 conduse de un general strateg care avea in subordine si administratia civila. In prima instanta, strategul este strict conducatorul militar al temei si doar supravegheaza administratia civila. Este o combinatie intre sistemul limitanelor45 romane si al exahatelor. Imparatul construieste un sistem in care un soldat primeste o bucata de pamant pe care o munceste si pe care se stabileste cu familia. Plateste o taxa militara dar are obligatia de a participa la oaste si de a-si procura singur echipamentul. El ramanea soldat pe generatie, incat economic proprietatea mica si mijlocie incepe sa se multiplice in detrimentul marilor proprietari de pamant. In acest mod, statul culege atat impozite cat si soldati care sunt atat romei cat interesati sa isi apere proprietatea. In prima instanta, sistemul a fost limitat la Asia Mica, de aceea, arabii nu au reusit sa o ocupe46. Temele erau : -Armeniakon (N-E imperiului) -Anatolikon ( rasarit) -Opsikion (centru, ) -Karabisianion/Kybirrhaiotai (tema maritima in S-V unde era stabilita flota).

44

Unitate militara care devine responsabila pentru organizarea interna si externa a teritoriului pe care este incartiruita. 45 Soldati in districte de frontiera. Erau infanteristi care aveau rolul de asigura granitele indepartate ale imp. Roman.
46

Abia mai tarziu, gazii vor reusi, putin cate putin sa o ocupe.

Intre organizarea acestor theme si militarizarea Imperiului persan al sasanizilor sub regii Kawadh si Chosroes Anuirvan, in secolul VI, exista o asemanare izbitoare. Si in Persia a fost impartit intreg teritoriul in patru comandamente militare. Cu putine exceptii, themele erau guvernate de strategi (strategoi). Conducatorul themei kibyrhaiotilor era numit drungarius (viceamiral) iar guvernatorul themei Opsikion purta titlul de comes.

6.2. Contraofensiva bizantina

Pe perioada contraofenzivei, regenta este transferata in mainile patr. Serghie (care conduce imperiul timp de 6 ani) si patriciului Bonos. Pentru a putea muta armatele spre Orient, incheie in 619 pace cu hanul avar. Heraclius pleaca pe 5 apr 622, a doua zi de Pasti spre Asia. Venind cu o experienta in armata, va initia ceea ce ulterior va primi numele de blitzkrieg, deoarece pune accentul pe cavalerie si nu orice cavalerie ci pe arcasii calari, astfel dorea ca totul sa se desfasoare rapid. Aceasta tactica o exerseaza toata primavara si vara si recruteaza soldati din orient. Primul atac va avea loc in toamna, impotriva generalului persan Sahrbaraz (mistretul persan). In 622 se va intoarce pentru scurt timp in Copol pentru a trimite un tribut marit hanului si drept garantie, rude apropiate. In 623 reia contraofensiva prin Capadocia si propune pacea insa Chosroes refuza. Se indreapta spre Ganzak, orasul lui Artair, orasul religios al zoroastrienilor si plateste cu aceeasi masura pentru Ierusalim. In 625 recruteaza soldati dintre crestinii lazici din Georgia, absagi/abhazi si iberi din E M. Negre. Fireste Chosroes II Parvez a aplicat o tactica utilizata anterior de bunicul lui, Chosroes Anusarvan, anume, planuieste impreuna cu avarii un atac concentrat. Trimit armate spre Calcedon conduse de gen. ahim. Copolul se va vedea incercuit de armata avaro-slavo-persana in 626. Atunci au avut loc procesiuni pe strazile capitalei si pe zidurile inconjuratoare cu icoana Maicii Domnului si cu acoperamantul /mantia Ei. Flota care nu putea fi intrecuta de nimeni si care avea in dotare si focul grecesc (pir elinikos), respinge atacurile. ahim se retrage spre Siria. Heraclius isi mareste efectivul militar si da o lovitura decisiva in 627 la Ninive, ii infrange pe persi si ii obliga sa accepte conditionat pacea. Un lucru mai este important: alianta cu cazarii, popor turcic care reprezenta un pericol pe Volga si care in sec IX aveau sa se iudaizeze pentru ca in secolul urmator sa dispara. Initial plecasera cu cazarii impotriva persilor dar acestia s-au retras deoarece nu au suportat zona de munte. Chosroes a fost detronat si ucis iar fiul sau,Kovrad-iroe incheie pace cu Heraclius si astfel devine vasalul bizantinilor. Heraclius a promis sa protejeze pe Kovrad dar si acesta este detronat si ucis la randul lui de catre ar-Baraz care cocheta cu crestinismul si chiar un fiu de-al sau va lupta mai tarziu de partea bizantinilor. Persia se va confrunta incepand cu 628/9 pana in 650 cu anarhie si lupte pentru putere.

Bizantinii s-au bucurat de victorie insa vor trebui sa faca fata unei alte forte care nu va mai respecta tratatele deoarece era motivata de altceva, anume de religie. Astfel, cu noul adversar razboaiele nu vor mai fi numai de granita deoarece razboinicii nu vor mai lupta in numele lor ci in numele lui Allah. Sfanta Cruce a fost readusa in 630 la Ierusalim, teritoriile sunt returnate si dupa cum povesteste Sebos, lumea plangea de bucurie care insa va fi de scurta durata deoarece la auzul noului pericol, crucea va fi dusa la Copol pentru ca in 636/7, Ierusalimul sa fie cucerit din nou. O traditie necomfirmata de sorginte islamica spune ca bizantinii ar fi primit o scrisoare din desert prin care ar fi fost somati sa se supuna si sa devina credinciosi si sa se inchine lui Allah. Tot aceasta traditie ne spune ca neascultarea a fost spre raul bizantinilor, caci, daca Bizantul si Persia n-ar fi fost intr-un astfel de conflict, am fi auzit de islam ca de o religie minora, stinsa de atacurile colaborate ale lui Heraclius si Chosores, insa campania celor doi a epuizat cele doua imperii incat nimeni nu-si putea imagina ca din desertul in care refuzau sa intre atat bizantinii cat si persii, va veni o lume dura care va infricosa si va duce Bizantul de la castig la defensiva. Ei de fapt nu stiau ce se petrecea in desert deoarece regatul axumit se retrasese, iar inaintarea lor era blocata de gassanizi si ei la randul lor de lahmizi.

6.3. Mohamed Ibn `Abd Allh Ibn `Abd al-Muttalib

La Mecca (Macoraba) exista o dinastie comerciala a curaitilor. Dintre ei, cei mai saraci erau haemitii care dominau orasul, ei faceau parte din categoria arabilor sedentari, alaturi de cei nomazi si semi-nomazi. Ceea ce toate aceste categorii aveau in comun erau un set de norme pe care le respectau cu sfintenie: - sa nu distruga oazele - sa nu ucida femei si copii Este o lume care nu cunoaste filosofia ca atare, ci mai de graba magia. Religia este una animista, insasicentrul cultului actual este de origine preislamica si Kaaba se afla de mult in centrul Meccai, centru cosmopolit. S-a intamplat ca unul dintre ei sa vorbeasca de una din zeitati, Allah, si sa spuna ca este un

singur Dumnezeu. Conceptiile lor religioase erau primitve. Triburile aveau zeitati proprii si obiecte lor sacre cum ar fi pietre, copaci si izvoare prin intermediul carora nazuiau sa ghiceasca viitorul. Credeau in existenta fortelor bune si, mai frecvent, in a celor rele, pe care le numeau djinn. Rugaciunea ca forma de cult se pare ca le era necunoscuta, invocarile lor fiind de cele mai multe ori cereri de ajutor pentru razbunare Nepotul lui Abu-Talib,din tribul Banu Haim, Mahomed crescuse impreuna cu varul sau Ali deoarece parintii sau, Abdullah si Amina mor la putin timp dupa nasterea fiului lor. Mai tarziu avea sa munceasca in casa unei vaduve sarace, Khadidja cu care se va casatori si va umbla peste tot si va vedea toate religiile. El maiavea un unchi, care dupa ce peregrinase, se calugarise la crestinism si de la el va afla informatii despre aceasta religie. El avea o fiica, pe Fatima din care se trag arabii fatimizi. Mahomed avea o religie mesianica care impunea unitatea lui Dumnezeu si astfel el a avut de luptat cu arabii tribali cat si cu cei din oras purtand razboi cu ei pentru a-i aduce la islam. Trasatura specifica a invataturii sale o constituie realizarea unei dependente totale a omului de Dumnezeu si o supunere oarba fata de vointa Lui. Religia si-a luat numele de Islam care inseamna a te abandona sau a fi supus lui Dumnezeu. Interzice consumarea sangelui, a vinului, a carnii de porc si a carnii animalelor care au avut o moarte naturala sau care au fost folosite pentru sacrificii. Ceea ce a facut el a fost ceva extraordinar, le ofera arabilor o morala, si desi este o religie poligama nu este si o religie absurda intrucat cel care doreste sa aiba o noua sotie trebuie sa ii ofere si conditiile necesare. Aceasta practica este preluata din cutume semite vechi. Totodata el le-a dat arabilor o conceptie religioasa monoteista, le-a oferit o noua metafizica, un univers teologic la care nu se puteau gandi, adica a contribuit la ceea ce se poate numi emanciparea arabilir care nu s-ar fi putut uni niciodata intre ei. Islamul nu ar fi luat amploare daca nu s-ar fi impus politic si militar. Mahomed a incalcat toate principiile arabilor preislamici si astfel a reusit sa ii aduca la credinta. El nu a mai permis poetilor sa se lupte in pamflete poetice si abordeaza o tactica militara, aceea a razboiului in miscare.

6.3.1 Hegira- primul an al erei arabo- musulmane47-16 iulie 622

In 622 predica lui va fi disperat pe toata lumea si conationalii sai se hotarasc sa scape de el, ucigandu-l. La N de Mecca exista un oras negustoresc in care locuiau evrei si arabi se numea Yathrib. Cei din acest oras l-au primit pe Mohamed si din acest motiv orasul va incepe sa se numeasca Medinat al Nabim.

47

Anul migratiei sau anul fugii, hidjra in araba, deformat de europeni in hegira.

Mahomed moare in 632 si multi apostaziaza. Noul si de fapt, primul calif, Abu Bakr, se va lupta cu acesti apostati.

6.3.2 Mostenirea lui Mohamed

Din nefericire, el nu a reusit sa lase un succesor pe linie masculina, lucru care iar fi permis sa intemeieze o dinastie profetica. Avand o familie atat de mare, a lasat drept vicar (calif) un unchi. Izvoarele nu ne vorbesc de o succesiune directa, o numire. Aisha bint Abu Bakr, in bratele careia Mahomed a murit era insotita in incaperea profetului de catre generalul Umar ibn al-Khab (Omar ibd al Quitab). Atunci cand au intrat apropiatii in cortul defuctului, Aisha a spus ca pe tatal ei l-a desemnat calif, insa Abu Bakr sustine ca pe Umar l-ar fi vazut calif, lucru care de altfel se va intampla. Intre 632-634 a avut califatul Abu Bakr, perioada in care s-a ocupat de apostati. Dupa moartea lui, calif a devenit Umar. Perioada aceasta origa/riga?, de lupta cu apostatii a trezit interesul pentru teritoriile de la N si pentru prima oara arabii isi fac aparitia in perioada Craciunului in Palestina iar in 634 avem prima veste despre ei de la Sofronie, ep. Ierusalimului din una din predicile sale. In mai 634, Khalid ibn al Walid cucereste Bostra iar la 23 august califul Abu Bakr se va stinge din viata. In anul urmator cuceresc Emesa. Damascul este predat in mod pasnic, actiune din care se poate intelege ca locuitorii orasului se simteau mai apropiati de arabi datorita limbii comune si a atitudinii autoritare a Copolului. In 636 arabii sunt nevoiti sa evacueze aceste doua orase proaspat ocupate deoarece bizantinii pornesc contraofensiva insa una relaxata, insasi imparatul va lua atitudinea unui observator si nu va participa la niciuna din lupte. Tot in 636 cuceresc teritoriile interne ale Siriei si Libanului iar in iulie primele de la Jabiya.

6.3.3 Yarmuk
Intre 15-20 august are loc batalia cea mai importanta, de la raul Yarmuk, batalie care a pus pecetea pe istoria omenirii. Fara aceasta victorie a arabilor ei nu ar fi avut acelasi parcurs istoric. Ea a creat in randul arabilor increderea in fortele proprii si a creat neincredere si deziluzie in randul bizantinilor. Daca Heraclius nu s-ar fi comportat atat de lamentabil, situatia ar fi fost alta. Ei isi stabilesc cartierul general la Antiohia si coboara spre Damasc si Ierusalim unde sunt infranti, desi au avut o armata net superioara numeric. Heraclius s-a multumit sa conduca trupele din Antiohia fie pentru ca adunase o armata foarte numeroasa si era increzator in fortele ei, fie pentru ca a simtit ca e timpul sa se retraga deoarece starea de sanatate i se inrautatea. Armata a cerut ajutor de la Al Manzur (bunicul Sf. Ioan Damaschin) din Damasc, insa le este refuzata cererea din variate motive unul dintre ele fiind acela ca arabii se aratau mai blanzi cel putin din punct de vedere economic comparativ cu bizantinii. Arabii il cheama pe Khalid ibn al Walid care avea o armata eterogena cu soldati de varste si de sexe diferite. Despre aceasta armata se mai spune ca existau biblioteci vii ale coranului (al carui canon va fi organizat ulterior sub Osman; probabil de aici a fost influentat Luther). Armatele, erau aproximativ de 80.000 de bizantini si 20.000 de arabi. Marea problema a fost ca bizantinii erau dezavantajati din punct de vedere tactic. Un alt dezavantaj a fost eterogenitatea trupelor recrutate din diferite zone care nu aveau nici un liant, care nu erau marcate de ideea de razboi sfant. Pe de alta parte arabilor li se oferea posibilitatea dea a trai intr-o zona fertila, ei aveau credinta si ideal, aveau dorinta de a se imbogati, si convingerea ca au jucat un rol esential. (Dezordinea bizantina se va revedea in Egipt unde armata va fi condusa de cinci generali.) Un alt dezavantaj al bizantinilor a fost acela ca gasanizii/banughassanii condusi de Al Giabala trebuiau sa joace un rol important in acest atac, insa din motive neclare nu vor reactiona asa cum s-a stabilit. Terenul de la rau Yarmuk era deluros iar perioada anului era una uscata. Bizantinii stateau cu fata spre desert de unde batea un vant care aducea tot praful, pe cand arabii stateau cu spatele catre desert. In batalia decisiva s-a intamplat ca acest vant sa bata. Pe de alta parte a intervenit si o ruptura de comunicatii cu gassanizii care asigurau cavaleria si Omar a reusit sa ii infranga atat de dur pe bizantini incat Heraclius intra in depresie, este dezorientat si unii cercetatori sunt de parere ca acum a dobandit si talasofobia. El s-a intors pe uscat pana la Hieria unde va ramane o perioada buna de timp pana cand se va incumeta sa treaca Bosforul, de altfe, trecerea s-a facut cel putin intr-un mod bizar, deoarece oamenii imparatului au fost nevoiti sa umple corabia cu nisip si vegetatie pentru ca basileul sa se simta ca pe uscat.

Arabii recuceresc Damascul la fel de pasnic si apoi trec la ocuparea imprejurimilor. In aug 637 cuceresc Gaza si in sept, Ierusalimul care accepta predarea doar in mainile lui Omar al Katab, fapt care se petrece efectiv in ian 638. In decembrie anul urmator, arabii condusi de Amr Ibn al Ab invadeaza Egiptul. In 640 reusesc sa cucereasca zona de litoral a Siriei si Palestinei pentru ca pe data de 11 februarie 640 Heraclius sa moara.

6.3.4 Ierusalimul
Dorinta de a ocupa Ierusalimul se trage din summa sau sunna (traditie) unde se spune ca Mohamed a avut un vis in care un inger ii spune sa mearga si sa il intalneasca pe Allah. El este dus de un magar pe care il chema Al Barak/Ebarac/Eborac pana la al treilea cer unde se intalneste cu Moise si apoi cu Allah care arata ca o sfera rece, si discuta despre rugaciuni. Ei ajung la cinci rugaciuni, cei cinci stalpi ai islamului numiti arkn-al-Islm rezumate in cunoscutul Hadith al lui Gabriel48 si acestea sunt shahada (crezul), rugaciunea
48

One day while the Prophet was sitting in the company of some people, (The angel) Gabriel came and asked, "What is faith?" Allah's Apostle replied, 'Faith is to believe in Allah, His angels, (the) meeting with Him, His Apostles, and to believe in Resurrection." Then he further asked, "What is

zilnica (salat), milostenia (zakt), postul in timpul Ramadanului (sawm), si pelerinajul la Mecca cel putin o data in viata (hajj). Oricum, ceea ce este aproape cert este faptul ca nu aveau aceasta idee in momentul in care au cucerit Ierusalimul. Sofronie rezistase aproape doi ani asediului si a avut o intuitie extraordinara cerand sa predea orasul numai lui Osman care era imbracat ca un pustnic crestin din desert. La vederea lui, Sofronie a ramas uimit; de fapt, modul lui de trai era si ceea ce ii aducea faima. Se spune ca atunci cand si-a vazut generalii, i-a certat pentru ca deja au luat prada. Definitiv, Ierusalimul se preda in 638, Sofronie fiind cel care a inmanat cheile si i-a facut lui Osman turul orasului. Traditia spune ca in turnul cel mai inalt Sofronie a rostit: Uraciunea pustiei la loc inalt. Intrand in Biserica Sf Mormant si venind timpul de rugaciune, Osman a refuzat sa se roage in biserica ci se va ruga in nartex, deoarece imamii urmau sa transforme biserica in moschee daca acesta s-ar fi rugat in ea.

6.3.5 Egipt
Se mai intampla ca in armata araba ca generalul Amr ibn al As sa se rupa din armata dupa cucerirea Ierusalimului cu 6000 de soldati si sa se indrepte spre Egipt, campanie care nu a fost ceruta de calif. El a ajuns pana in Alexandria. Campania incepe in 639 si se termina in 649. In acea perioada, patriarhul Cirus al Alexandriei care detinea si puterea seculara a creat o stare de spirit ostila Bizantului. El era monotelit si persecutase dur pe monofiziti. In secret fata de populatia orasului pe care o indemna la rezistanta fata de arabi insa cu acordul Martinei a dus negocieri cu Amr.

6.4. Succesorii lui Heraclius

De altfel, Alexandria reprezenta o problema secundara fiind surclasata de incalceala de la tron creata de faptul ca Heraclius a lasat doi urmasi, pe Heraklios Neos Konstantines (Constantin III) si pe Heracleonas, fiul Martinei
Islam?" Allah's Apostle replied, "To worship Allah Alone and none else, to offer prayers perfectly to pay the compulsory charity (Zakat) and to observe fasts during the month of Ramadan." Then he further asked, "What is Ihsan (perfection)?" Allah's Apostle replied, "To worship Allah as if you see Him, and if you cannot achieve this state of devotion then you must consider that He is looking at you." Then he further asked, "When will the Hour be established?" Allah's Apostle replied, "The answerer has no better knowledge than the questioner. But I will inform you about its portents. 1. When a slave (lady) gives birth to her master. 2. When the shepherds of black camels start boasting and competing with others in the construction of tall buildings. And the Hour is one of five things which nobody knows except Allah. The Prophet then recited: "Verily, with Allah (Alone) is the knowledge of the Hour--." (31. 34) Then that angel (Gabriel) left and the Prophet asked his companions to call him back, but they could not see him. Then the Prophet said, "That was Gabriel who came to teach the people their religion." Abu 'Abdullah said: He (the Prophet) considered all that as a part of faith.

care moare de tuberculoza in martie. Cu toate acestea, poporul il impune pe fiul lui Constantin III, pe Heraclius Constantin IV (Constans II) prin Senat care capata deodata importanta deoarece reprezinta singura autoritate care poate impune un conducator. Tot cu aceasta ocazie, avem prima mutilare in istoria Bizantului, caci Martinei si lui Herakleonas li se taie limba si mainile, moment in care oamenii ei cum ar fi Cirus al Alexandriei vor cadea in dizgratie. In 642, Amr, nu este vinovat de distrugerea Bibliotecii din Alexandria caci oricum nu mai fusese ce era, ci devenise doar o umbra a umbrei care devenise astfel in 391. In 644, moare califul Omar si in locul lui este pus Otman care nu stim din ce motive, il destituie pe Amr creandu-se astfel un gol de putere si neincredere in randul arabilor si de incredere al bizantinilor care trimit pe Manuel sa cucereasca Alexandria pe care o vor tine doi ani cand Otman isi va da seama de greseala facuta si il va repune pe Amr care v-a recuceri Alexandria. Coptii, in frunte cu patr. Veniamin incheie un tratat cu noua oranduire aratand astfel ca o prefera celei de la Copol. Era un tratat prin care un non musulman sau un credincios al cartii poate trai in tara islamului. Ei erau un fel de contractuali care trebuiau sa respecte un set de reguli. Acesti chiriasi erau organizati in functie de liderul lor religios. Prin acest tratat ei aveau drept sa detina doar un magar si isi pierd dreptul de a avea arme. Plateau de asemenea capitatia si haraul (taxa agricola) dar aceste taxe arabe erau mai mici decat cele bizantine. Tratatul, dupa cum am spus este incheiat de siro-iacobiti si de multi ortodocsi. Gruparea avea un etnarh care raspunde in fata autoritatii arabe cu capul, de aceea situatia patriarhilor dupa caderea imperiului devine critica. In 646, deci, cuceresc Alexandria punand astfel bine piciorul in Africa. Ulterior cuceresc Cartagina al carei exarh se rasculase impotriva imparatului si dorea sa ii ia locul, astfel aceasta initiativa este taiata de la radacina cu ajutorul arabilor. In partea Siriei, un general foarte important a fost Muawija care, ajungand la mare, recunoaste importanta flotei. El este ajutat de matelotii greci monofiziti care il invata printre altele si cum sa faca focul grecesc. Incepe in 642/3 campania terestra inspre N atacand teritoriul armean si avand drept destinatie Copolul care reprezenta un fel de ideal eshatlogic. In 647 intra in Capadocia cucerind Cezareea dar isi dau seama ca teritoriul muntilor Taurus si Antitaurus este nefavorabil unor oameni ai desertului si astfel se retrag si ataca pe mare Ciprul iar dupa aceea cuceresc Rhodosul pe care il pustiesc, moment in care este distrus si colosul care oricum de prin 225 era la pamant. Acesta a fost vandut unui negustor evreu din Edesa care l-a incarcat pe 900 de camile. Urmatoarea insula atacata este Creta pe care o pustiesc. In 654 are loc o batalie pe litoralul lician al M. Mediterane. Constans II se afla in fruntea armatei care este infranta, el insusi abia scapand cu viata. Doi ani mai tarziu este asasinat Otman, asasinat pus pe seama lui Ali, casatorit cu fiica varului sau, Mahomed, Fatima si care s-a autoproclamat calif, motiv pentru care a si fost suspectat de asasinat. Sustinatorii sai sunt ceea ce mai tarziu vor primi numele de iiti. Asasinatul il determina pe Muawia sa incheie tratat cu bizantinii. El se va confrunta cu aceasta problema a lui Ali, sustinut fiind de Aisha il infrange pe Ali si impune astfel o noua dinastie, care va dura pana in

750/1, dinastia Umayadd-a. De altfel, califatul lui Muawia era legitim deoarece era cumnat cu mahomed, casatorindu-se cu Ramlah, sora lui. Sustinatorii lui sunt ceea ce vor primi numele mai tarziu suniii. Constantinopolul va fi asediat abia in 670-677 dinspre Licaonia.

6.4 Mutarea capitalei

Cucerirea de catre arabi a provinciilor estice si sud-estice, atacurile frecvente in Asia Mica, expediciile flotei arabe in Marea Mediterana, aparitia regatului bulgar, inaintarea slavilor au creat conditii noi de viata pentru Copol care acum nu se mai simtea in siguranta. In aceste conditii, Constans II a dorit sa mute capitala in vechea Roma sau undeva in Italia deoarece nu se mai simtea in siguranta in Copol. El a pornit spre Italia trecand prin Atena, Roma, Neapolis ca sa se stabileasca in Siracusa unde a petrecut ultimii cinci ani ai domniei fara sa duca la bun sfarsit planurile sale. Imparatul a fost asasinat intr-un mod vrednic de mila in baia din resedinta sa si astfel, odata cu moartea sa, planurile de mutare a capitalei s-au stins.

6.5 Politica religioasa

In 638, Heraclius promulga Ekthesis-ul ( -Expunerea credintei). El a inteles din experienta militara ca nu poti face abstractie de credinta locala, monofizita. Serghie, patr. Copolului incearca o formula de copromis, monoenergista, in care spune ca exista doua firi in Hristos dar o singura lucrare. Formula a creat confuzie, caci calugarul Sofronie era inclinat sa o accepte pana cand devine primul care o denunta. Papa Honorius, vorbeste despre o singura lucrare si o singura vointa (temilma), astfel produce erezia monotelita. Ektesisul a declarat erezia monotelita ca fiind ortodoxa dar nu a avut succes. Dupa moartea lui Heraclius, Constans II, pe acest fond de neliniste a incercat sa impace imperiul dand o regula de credinta numita Typos,un fel de Henoticon redivivus si in plus, da jos Ektesisul din Sf. Sofia. Imediat dupa impunerea lui, papa Martin nici macar nu ceruse recunoasterea si nu trimisese o intronistica si mai mult, tine un conciliu in palatul de la Lateran unde participa 150 de episcopi, atasati teologiei calcedonului, resping typosul dar evita sa condamne persoana si documentul ca atare ci condamna doar invataturile. Constans trimite pe exarhul Olimpus sa il aresteze pe papa in 652/3 dar cand a vazut ca starea era in favoarea papei, s-a gandit sa profite de situatie si sa se autoproclame imparat. Constans trimite un nou exarh care pune ordine in treburi si il ia pe papa Martin ducandu-l in fata Senatului din Copol unde este invinuit de complot, caci acel Olimpus ramasese in Roma, deci i se face un proces politic. Initial este condamnat la moarte, dar i se comuta pedeapsa in exil insa este supus la umilire publica si abia apoi dus in Cherson (Ucraina), un avanpost bizantin unde moare de foame. Imediat dupa el este arestat si prietenul sau, Maxim, un calugar care nu a aceptat teologia Typosului si care in plus se nimerise ca in 647 sa fie in Cartagina si sa fi asociat cu acel Grigorios facandu-

i-se un proces politic. Dupa acesta a fost mutilat, taindu-se limba si mana dreapta ca sa nu mai poata scrie si este exilat in Tracia si apoi in Lazica unde moare pe 13 aug 662.

6.6 Sinodul VI Ecumenic/ I Trulan

Ctin IV, dorind sa instaureze pacea in imperiu a convocat in anul 680 la Copol cel de-al saselea sinod ecumenic care a condamnat monotelismul si a recunoscut doua firi in Hristos manifestate intr-un singur ipostas si doua vointe

si lucrari ale firilor [energii] coexistand armonios pentru mantuirea umanitatii. Patriarhiile Alexandriei, Ierusalimului si Antiohiei, smulse
imperiului, au luat totusi parte la sinod prin trimiterea de reprezentanti. Patriarhul Macarie al Antiohiei a aparat interesele monotelismului si din aceasta pricina a fost depus si excomunicat. Hotararile au dovedit Siriei, Palestinei si Egiptului ca dorinta de a gasi o cale de impacare cu provinciile care nu mai faceau parte din imperiu a fost abandonata. Pacea cu Roma a fost obtinuta prin indepartarea de populatiile monotelite si monofizite ale provinciilor orientale fapt care a contribuit foarte mult la intarirea puterii arabe in aceste provincii. Sinodul s-a tinut intre 7 noe 680 si 16 sept 681 la Copol, in Sala Boltita. Au participat 174 de episcopi iar imparatul a participat la primele sase sedinte precum si la ultima. Lucrarule celor 18 sedinte au fost foarte critice. In sedinta 18 din 15 sept 681 s-a publicat marturisirea de credinta care invata ca:

In Hristos sunt doua vointe si doua lucrari sau energii, corespunzatoare celor doua firi, neamestecate si neschimbate, neimpartite si nedespartite, precum si neopuse una alteia, cea omeneasca urmand intru totul vointei si lucrarii celei divine.
Macarie al Ierusalimului si ucenicul sau, Stefan au fost anatematizati la fel si Teodor de Faran, patriarhii Serghie, Cir, Pir, Paul II, Petru si papa Honoriu

6.7 Quinisextum/ II Trulan

Dornic sa duca la bun sfarsit misiunea sinoadelor V si VI Ecumenic, Iustinian II a convocat in 691 un sinod la Constantinopol care a fost tinut in Sala Boltita ( -bolta,cupola) si care a primit numele de Trulan sau Quinisext deoarece incheia misiunea celor doua sinoade anterioare. Papa Sergiu a refuzat sa semneze actele sinodului din cauza anumitor clauze cum ar fi interzicerea postului sambata si permiterea casatoriei preotilor. Cele 102 canoane ale sinodului au cautat sa reglementeze diferite intregiri ale disciplinei si ritului bisericesc, nazuindu-se mai ales sa se ridice morala crestina in randuielile clerului si ale poporului. S-a recunoscut din nou egalitatea scaunelor din Roma si Copol si s-a oprit pictarea Mantuitorului in

chip de miel, s-a condamnat practica apuseana de a manca branza, lapte si oua in Postul Mare.

7. Philippikos Bardanes (711-713)

Justinian II Rhinotmetos, basileul razbunator este ucis in 711 si inlocuit cu Philippikos Bardanes. Se spune ca el venea din Armenia si era simpatizant al ,ului. El facuse presiuni la tron inca de pe vremea primei rascoale impotriva lui Justinian II care il exilase in Cherson. In mod inconstient, pune bazele iconoclasmului viitor prin inlaturarea imaginii Sinodului VI Ecumenic zugravite in Marele Palat. Din aceasta cauza, papa Constantin I, refuza orice colaborare cu Philippikos respingand scrisoarea sa de intronizare si tine si un sinod local in care condamna atitudinea. In plus, monteaza in basilica St. Pietro imaginle celor sase sinoade. Din cauza faptului ca era concentrat pe problemele interne, hanul bulgar, Tervel considera ca este momentul oportun sa atace imperiul ca razbunare a lui Justinian II. In plus, armata se revolta in thema Opsikion si il detroneaza pe Philippikos la 3 iunie 713, orbindu-l.

8. Anastasie alIIlea (711-713)

Armata va pune pe tron un civil, pe Protoaskesisul Artemios, pe care il vor incorona cu numele de Anastasie II. Acest om ia niste masuri care duc la revitalizarea imperiului bizantin care este inca dezechilibrat. El este cel care aduce imperiul in stare verticala si pregateste atacurile dinastiei isauriene. El, ortodox fiind, a inlocuit teologia monotelita cu cea ortodoxa, readucand in Marele Palat tabloul reprezentand Sinodul VI Ecumenic. Se pregateste pentru un cotraatac impotriva arabilor sabilindu-si cartierul general in Insula Rhodos si cel mai important, inlocuieste toti generalii armatei bizantine cu unii competenti, ceea ce ar putea fi considerata ca cea mai buna masura intreprinsa. Datorita aceastui imparat va ajunge strateg Leon III isaurul.

9. Teodosie III (715-717)

Problema a fost ca opsikienii il detroneaza pe Anastasie si il obliga sa se calugareasca, si il forteaza pe Teodosie III care efectiv fuge de aceasta responsabilitate realizand in ce situatie problematica se afla. De aceasta data izbucneste o alta revolta, care provine insa din themele Anatolikon si Armeniakon conduse de Leon si Artabasdes care se aliaza si il detroneaza pe Teodosie cu usurinta. Fostul basileu negociaza salvarea vietii fiului sau si apoi se calugareste intr-o manastire din Efes unde si moare49. Artabases primeste functia de curopalates, un fel de vicerege, paravan pentru imparat.

49

Imparatii erau calugariti deoarece calugaria presupunea o atitudine de penitenta care nu permitea ocuparea unei pozitii de conducere, si era de altfel, o pedeapsa preferata executiei. In canonul unui

V.Dinastia isauriana -iconoclasmulTeritoriile bizantine la inceputul acestei dinastii se rezuma la Asia Mica, S-E Pen. Grecesti, S Italiei si insulele. Aceasta decadere are loc cu precadere in ultima perioada a domniei heraclide, perioada maracata de ocuparea tronului de catre imparati ocazionali. Imparatii dinastiei: Leon III 717-741 Constantin V Copronim 741-775, din casatoria lui Leon cu fiica hanului cazar, Irina. Leon IV Cazarul 775-780, casatorit cu Irina, o ateniana. Irina si Constantin 780-797 Irina 797-802, "imparat al Bizantului"

10. Leon III isaurul 717-741

Prin victoria strategilor Leon si Artabasdes ajunge pe tron o dinastie numita gresit isauriana, ea fiind de origine siriana. Confuzia de termeni pleaca de la Teofan, calugarul cronicar din secolul IX care il numeste pe Leon ca provenind din Germanicopolis, oras care ar fi in zona isauriana, dar el ar fi de loc din Germaniceea, oras din N-V Siriei Mari. Acest isaurian de mic a fost mutat in Grecia, de altfel acest fapt nu era neobisnuit deoarece transplantarile erau obisnuite pentru acea perioada. Leon avea de infruntat acea contraofensiva a arabilor, si va avea de-a face cu cel de-al doilea si ultimul asediu al Copolului care va stopa avansarea
sinod se va stipula in ceea ce priveste episcopii, ca aceia care depun voturile monahal sa fie dati jos din treapta.

arabilor urmand ca in 732, Carol Martel sa opreasca total inaintarea lor in Europa.

10.1.Asediul Constantinopolului (aug 717- aug 718)

La numai cateva luni dupa intrarea lui Leon in Copol,in anul 717, arabii plecand din Pergam, au inaintat spre nord, au cucerit Abydosul, in Helespont si dupa ce au trecut pe tarmul european, s-au aflat curand sub zidurile capitalei. In aceasta perioada, generalul Maslama, fratele califului Sulayman ibn Abd alMalik, ataca capitala bizantina cu o flota de aproximativ 1800 de ambarcatiuni (potrivit cronicii lui Teofan), evident intre ele numarandu-se si vase comerciale si de transport al armatelor si al aparatelor de razboi. Acest asediu esueaza din cauza a trei elemente: 1. focul grecesc 2. iarna foarte grea 3. foametea. Arabii au ales foarte prost momentul plecarii si bineinteles, bizantinii au contraatacat cu acel foc grecesc. Peisajul care a rezultat din aceasta confruntare era sinistru, pe mare pluteau in deriva ambarcatiuni pline de cadavre. Pe uscat, lasand la o parte cauzele naturale, infrangerea este fortata si de interventia bulgarilor cu care Leon se aliase. In 726, arabii reiau ofensiva insa de data aceasta, pe uscat. Atacurile sunt anuale si mai ales pe granita dar imperiul este acum ferm pe pozitie si aproape pregatit sa treaca la atac. In 740 are loc batalia de la Akroinon, in Frigia cand bizantinii pun capat ofensivei arabe in Asia Mica. Imperiul va fi ajutat de alianta cu cazarii, incheiata in 733 si pecetluita de casatoria fiului lui Leon, Constantin, cu fiica hanului, viitoarea imparateasa cazara, Irina.

10.2. Reorganizarea militara

Dupa ce a salvat imperiul de la disparitie, Leon a inceput sa isi consolideze administratia care devenise dezorganizata. In 718 a innabusit o rebeliune in Sicilia, a securizat frontierele prin transplantarea slavilor in zone depopulate si prin reintarirea armatei. Cand califatul ummayad a reinitiat sirul de invazii in 726 si 739 ca parte a campaniei lui Hisham ibn Abd al-Malik, fortele arabe au fost infrante in mod decisiv, in special la Akronion in 740. Eforturile sale militare au fost intarite de aliantele cu cazarii si cu georgienii. Leon a continuat de asemenea opera de organizare a themelor. A reconsolidat sistemul prin divizarea themelor originale in unitati mai mici, deoarece a invatat din propriul succes cat de usor este ca un strateg sa puna mana pe tron.

Din punct de vedere militar, reorganizeaza sistemul themelor. Acest demers al sau va fi continuat de imparatii care i-au urmat deoarece au inteles faptul ca pericolul de a-si pierde tronul era cu atat mai mare cu cat themele erau mai mari. Micsorandu-le, strategii nu mai puteau strange armate suficiente si imparatul putea interveni mai usor prin intermediul themelor invecinate. Asadar, Leon, imparte thema Anatolikon in doua, partea vestica: Thracesion (Asia, thema in general iconoclasta) si partea estica: Anatolikon. Ofera Opsikionul, ginerelui sau, Artabasdes, fara sa imparta si aceasta thema, greseala ce va fi indeptata de Constantin V care va impart thema in partea de est: Bukellarion si partea de vest: Opsikion. Tot el va imparti si thema maritima a Karabisianilor in doua unitati, thema Kibyrhaiota formata din S-V Asiei Mici si insulele invecinate si drungariatul Aigaion Pelagos, format din insulele din Marea Egee.

10.3.Reforma judiciara. Ecloga (extrase sau selectie)

Ideea este simpla. Codul lui Justinian era in latina si era stufos iar cu toate conditiile stricte impuse de el, judecatorii nu puteau da decizii unitare. Aceasta este o lege care are particularitatile ei, si care a fost emisa in 726 in numele inteleptilor si piosilor imparati Leon si Constantin50. Este o selectie de texte mai vechi din Corpus Juris Civilis. Intre principiile enuntate, amintim:

50

Care la acea vreme avea 6 ani.

 Dreptatea trebuie facuta indiferent de originea sociala a celui judecat. Sa nu dispretuim pe cei saraci si sa-i lasati nepedepsiti pe cei bogati. Cel putin teoretic, pana la Leon nu a existat egalitate intre penites si dinastes. Functionarii sistemului juridic vot plati din trezoreria statului si se vor abtine de la primirea darurilor, cu atat mai mult cu cat impusese masuro ajutatoare care asigurau aceasta lege. Se pune accent puternic pe familie, este un cod de legi progresist, stipuland ca femeile si copiii dobandesc drepturi sporite (cum ar fi acela ca femeia are drept de mostenire pana ce unul din baieti ajunge la maturitate) si instituita casatoriei primeste un sprijin deosebit din partea statului. Sunt introduse in dreptul penal mutilarile ca pedepse curente: taierea mainilor, a nasului, a limbii, orbirea, taierea parului si arderea lui publica dar, cu toate acestea, acest cod de legi este din nou progresist deoarece inlocuieste pedeapsa cu moartea si penalitatile in bani impuse de codul lui Justinian. Acest cod a fost considerat de catre autorii sai ca dand dovada de o mai mare iubire fata de oameni (filantropia). Infulente mari asupra acestui cod il au dreptul canonic si dreptul cutumiar oriental, insa cutumele pagane cum ar fi concubinajul raman pana undeva in secolul al IX lea cand este abolit. In relatie cu numele lui Leon III mai sunt amintite trei documente legislative: Codul rural sau Legea agricultorului ( )-a atras cel mai mult atentia deoarece contine indicatii cu privire la diferite fenomene noi: proprietate taraneasca privata, proprietate obstesca, abolirea muncii obligatorii si introducerea libertatii de miscare. Codul militar ( )- este formata din extrasele si parafrazele grecesti ale Digestelor si Codexului lui Justinian, din Ecloga si multe alte izvoare care s-au adaugat legii in vremuri mai tarzii. Consta in principal intr-o enumerare de pedepse aplicate barbatilor din serviciul militar pentru infractiuni precum revolta, insubordonarea, dezertarea, adulterul. Legea maritima rodiana ( )- este un statut care reglementeaza navigatia comerciala.

10.4. Iconoclasmul.
Este o problema de natura politico-bisericeasca.Textual inseamna spargere de icoane (clao-a sparge) si se mai numeste iconomahie care inseamna lupta impotriva icoanelor. Cauzele aparitiei mu vor putea fi deslusite definitiv, si , din pacate, in functie de traditie se merge pe o anumita linie. Noi, ortodocsii mergem pe o linie eroica de interpretare. Ereziarhii iconoclasmului sunt mitropolitul Toma de Claudopolis si Constantin al Nacoleei.

Atitudinea critica la adresa icoanelor nu a aparut din senin ci s-a dezvoltat si exista de ceva vreme: Sinodul de la Elvira a hotarat ca nu trebuie sa fie picturi (pictures) in biserica, zidurile nu trebuie sa poarte icoane. Eusebiu de Cezareea ar fi mustrat-o pe sora lui Ctin, Constantia, pentru faptul ca ar fi cerut o imagine a lui Hristos. Epifanie al Salaminei, ar fi sfasiat o bucata de tasatura (se crede ca era o dvera) cu chipul lui Hristos, pentru ca pangarea biserica. Papa Grigorie cel Mare felicita pe episcopul de Marsilia pentru zelul sau cu privire la icoanele din biserica, dar il mustra pentru distrugerea lor caci utilitatea lor este aceea pedagogica51. Aceasta atitudine a papei totusi, nu a permis intrarea iconoclasmului in Apus dar nici nu a permis formarea unei teologii iconice. Problema principala a fost abuzul in privinta icoanelor care deveneau chiar si nasi la botez, abuz realizat dintr-o evlavie exagerata si probabil profitabila. Leon a fost acuzat de influente arabe, deoarece, califul Iazdigerd in 720 ia decizii asemanatoare cu privire la icoane. Insa, decretul nu este dat impotriva crestinilor ci a musulmanilor. De altfel, cuvantarile Sf. Ioan Damaschin ar fi trebuit sa se refere si la acest calif daca ar fi luat masuri care ii priveau pe crestini, cu atat mai mult cu cat, el vietuia in zona araba. In 726, Leon da un decret de interzicere a icoanelor si este numit in urma acestui decret saracinofron, adica om care gandeste ca si arabii dar nu in sensul in care au gandit istoricii, ca ar fi fost influentat de ei. In 729/30 tine un Silentium la care participa atat laici cat si clerici. Patriarhul Gherman, care inital nu da curs provocarii decretului, incercand sa lase lucrurile sa se rezolve de la sin, la acest silentium, refuza vehement legea drept pentru care in locul lui ajunge patriarh, aghiotantul sau, Atanasie Sinchelos, un individ lipsit de personalitate si care va deveni o marioneta a imparatilor. In aceasta perioada, Italia era sub influenta longobardaiar Grigorie II, care spera sa primeasca ajutor militar din partea basileului nu reactioneaza direct. Grigorie III cel Mare, succesorul lui Grigorie II este episcopul care ia o atitudine transanta. Practic, atitudinea este politica, cu aceasta ocazie punandu-se si piatra de temelie a Marii Schisme. Leon vazand ca papa nu e dispus sa accepte politica, anuleaza privilegiile petrine (Justinian II scazuse mult impozitele italiene pentru ca acesti bani sa se indrepte spre Roma) despre care papa creadea ca reprezinta un drept ancestral si mai anexeaza Iliricul, Grecia si S Italiei, Copolului ca represalii fata de aceasta atitudine. Pe de alta parte, aceste masuri ale lui Leon ii vor determina pe papii care vor succede sa se reorienteze spre alte zari, mai ales odata cu profilarea carolingienilor ca putere.

51

Ceea ce citim in cateheze, ca icoana reprezinta Biblia nestiutorilor de carte, este o idee eronata si de origine Apuseana, in ordoxie ele avand mai de graba un caracter liturgic.

11. Constantin V Copronimul 52 718-775

El a fost un general si un persecutor mai patimas decat tatal sau si a fost privit oarecum ca un semizeu de catre soldati. Datorita calitatilor sale militare extraodinare, a doia perioada iconoclasta izbucneste. El a fost cel care a dat demnitate imperiului, ulterioara restaurare a cultului icoanelor ne putandu-se realiza decat prin eludarea lui si a fiului sau. A fost incoronat in 720 pe cand avea 2 ani. Cand a luat locul tatalui sau era un barbat de 20-21 de ani care a avut de intampinat mai multe probleme.

11.1 Politica interna. 11.1.1 Razboiul civil. 741-743

Artabasdes era co-imperator si la un an de la moartea imparatului a ridicat pretentii asupra tronului dorind sa impuna ca si co-imperatori pe fiii sai. De altfel se erijeaza in acest sens ca protector al politicii iconodule. Aceasta situatie ar fi putut fi evitata daca thema Opsikion ar fi fost impartita. In timpul unui mars impotriva arabilor in 742, Constantin este surprins de trupele lui Artabasdes si invins. Uzurpatorul intra in negocieri cu o buna parte din aparatul de stat care se alatura cauzei sale (senatul era iconofil), inclusiv Teofan Monutes, cel caruia Constantin ii incredintase regenta. Noul basileu intra in Copol triumfator si este incoronat de P. Anastasie care devine acum iconodul. Fiii uzurpatorului ocupa cele mai importante pozitii din imperiu, Nichifor este numit co-imperator iar Nichita, comandant suprem al armatei. Cu toate acestea, Artabasdes nu e capabil sa si tina puterea. Constantin V va gasi sprijin in orasul Amorien, vechiul centru de comanda al themei Trakesion. In mai 743 are loc o batalie la Sardes care se incheie cu victoria rasunatoare a fostului imparat iar in august, in batalia de la Modrina, fiul lui Artabasdes este invins, urmand ca tatal, Nichifor si Nichita sa fie supusi oprobiului public in hipdrom si apoi ucisi. Patriarhul este purtat de un magar in hipodrom dar isi pastreaza scaunul.

11.1.2 Disputa iconoclasta.

Domnia sa reprezinta o a doua etapa in aceasta disputa si, putem spune ca este si apogeul ei, in ciuda revirimentului din 812-15 care nu a reusit sa il egaleze pe Ctin in ceea ce priveste persecutiile. Incepe cu o propaganda pentru iconoclasm de speta comunista, organizand intalniri unde ii invita pe toti sa se exprime liber cu privire la problema, dar cei care se exprimau ca fiind impotriva politicii sale, erau arestati. Astfel reuseste sa scape de opozanti. Politica dura iconoclasta incepe in
52

Si-a primit porecla de la faptul ca s-a defecat in cristelnita.s

anii 50 ai secolului al 8 lea. Pentru a-si stabili dogma, organizeaza un sinod la 10 feb si deschide lucrarile sinodului la Hieria. Acest sinod se mai numeste si akephal caci Atanasie murise in 753. La ultima sedinta, imparatul numeste patriarh pe Constantin de Sylaion fara sa consulte sinodalii. Spre deosebire de prima persecutie, aceasta capata un caracter antimonahal. Una dintre cele mai importante personalitati iconofile este Stefan cel Tanar sau Nou pe care Ctin a incercat sa il atraga de partea lui si care va fi ucis pe strazile Copolului. O buna parte a politicii de persecutie se datoreaza strategului Thrakesionului, Mihail Lachanodrakon care: -biciuie calugarii in public -inchide manastiri -obliga calugarii si caluaritele sa se casatoreasca -obliga pe calugari sa mearga in hipodrom insotiti de prostituate. Acestora se adauga multi demnitari bizantini iconoduli intre care se numara si marele logofat al dromurilor, strategul Traciei, prostratonul lui Ctin si altii.

11.2 Politica externa. 11.2.1Razboaiele cu arabii.

Situatia din timpul domniei sale era mult mai buna datorita victoriilor lui Leon III impotriva arabilor si datorita disensiunilor din interiorul califatului, dinastia ummayada fiind inlocuita de cea abassida in timpul careia a fost mutata capitala de la Damasc la Bagdad si greaca isi pierde locul in cancelarii. In 746, Ctin cucereste N Siriei inclusiv orasul natal al neamului sau, Germanikeia si transplanteaza prizonieri mai ales spre zonele de granita cu Bulgaria. Strategul Kibyrhaiotilor, amiralul flotei bizantine, repurteaza o victorie in 747 impotriva unei armate venite din Alexandria iar in 752 cucereste doua cetati importante: Theodosopolis si Melitene, fiind iarasi transplantati locuitori la granita cu Bulgaria.

11.2.2 Pericolul bulgar.

In afara acestor masuri, Contantin, pe linia granitei ridica sau consolideaza cetati, fapt care ii obliga pe bulgari sa reactioneze in 756. Impotriva lor au fost duse aproximativ noua campanii militare, razboaiele acestea au fost cele care iau adus faima si, de altfel, si sfarsitul, deoarece acesta se va stinge din viata in 775 in drum spre o batalie. In 762 ajunge la putere in statul bulgar, hanul Teletz care este reprezentantul boierilor aflati in opozitie fata de populatia majoritara slava din care o mare parte emigreaza spre imperiul Bizantin unde sunt colonizati in Bithynia. Raspunsul militar al lui Ctin vine in 763 cand o flota care transporta cavaleria bizantina urca pana la gurile Dunarii iar armata de infanterie urca pe uscat prin Tracia, intalnindu-se la Anchialos (Pomoria) unde inregistreaza o victorie decisiva. Teletz este ucis si urmeaza o perioada de relativa pace caracterizata de schimbari succesive fata de bizantini, tonul fiind dat de conducator,anume, daca acesta era de origine slava era pro-bizantin iar daca era de origine turcica era anti-bizantin.

In 772 ajunge la conducere Telerig si astfel Bulgaria devine din nou antibizantina. Se repeta cu acelasi succes istoria din 763, armata bizantina atacand dupa aceeasi tactica armata bulgara. Acestia sunt obligati sa incheie un tratat avantajos de pace pentru bizantini. Telerig va sfarsi ca fugar in Copol, de frica unor conspiratori proveniti dintre boierimea bulgara.

11.2.3 Politica in Occident

Papa Zaharia isi da seama de situatia precara a lui si de faptul ca Bizantul nu e capabil sa il ajute, dar mai realizeaza ca exista un regat ortodox care il poate ajuta, regatul franc, condus de majordomii regilor merovingieni, respectiv, carolinginenii, anume, Pepin cel Scund. Pepin trimite o scrisoare papei cu o intrebare simpla: este corect ca cel care conduce sa nu fie conducator si cel care este conducator sa nu conduca? Raspunsul este favorabil si acesta va declansa intrarea succesorului sau, Stefan II in tratative cu Pepin, cu care se intalneste la Ponthion in 754 unde se realizeaza transferul de autoritate, unde se legitimizeaza deoarece legea salica nu le permitea sa conduca. Practic a fost pusa in practica vechea politica qui pro quod sau do ut des. Pepin ii infrange pe longobarzi si ofera teritoriile fostului exahat de Ravena, transforma Roma in stat in baza donatio constantini, document fals de secol VIII care stipuleaza ca basileul Ctin cel Mare, videcat fiind de papa Silvestru ii da o buna parte din teritoriul Italiei, anume viitorul exarhat de Ravena. In acest fel, din cauza politicii iconoclaste, Roma se indeparteaza de Copol, punctul culminant reprezentandu-l ziua de Craciun a anului 800 cand imparatul germanic este incoronat de papa.

12. Irina "imparat al Bizantului"

797-802
/
Este a doua ateniana care ajunge pe tronul Bizantului si prima de care se leaga intaia restaurare a icoanelor. Depasirea acestei crize a fost diferita, deoarece acum imperiul nu are de-a face cu doua parti intre care trebuie sa se faca un compromis, ci cu o politica de dictatura imperiala si bisericeasca. Ea veanea din Atena (750/5), zona iconofila, si se tragea dintr-un neam neimportant pentru politica: Sarantapechos. Pe 1 noe 769 vin in Copol pentru a se casatori cu Leon IV Cazarul, fiul lui Ctin V care a avut 3 sotii (Irina,Maria,Eudoxia) si 7 baieti (Leon, Nichifor, Cristofor, Niketas,Eudokimos, Anthimos, Anthousa). Ea a asumat numele soacrei si a fost a doua optiune pentru fiul lui Ctin, prima fiind Gisela, fiica lui Pepin. Se pare ca intre cele doua case era dorita o alianta care insa nu se va mai materializa. Este incoronata ca imparateasa in decembrie 769 si jura ca nu va tolera cultul icoanelor. Dupa aceasta urmeaza cununia religioasa in Biserica Sf. Stefan din palatul Daphne. Imediat dupa urcarea pe tron (776), alege sa isi incoroneze fiul care atunci era in varsta de 5 ani si care se va confrunta si el la randul lui cu problema contestarii din partea celor cinci frati doarece ar fi trebuit incoronat in locul sau Nichifor.

12.1 Politica iconoclasta a lui Leon IV (750-780).

Leon nu mai este atat de vehement si permite reintroducerea cultului Maicii Domnului53 si s-a aratat nu foarte antimonahal. Totusi, in anul mortii sale porneste o persecutie dura, soldata cu morti si din randul demnitarilor. Kedrenos, scriitor din sec. IX relateaza ca Leon chiar ar fi gasit imparatesei doua icoane intr-o perna, fapt care a dus la deteriorarea si ruperea legaturii dintre ei.

12.2 Opozitia Irinei.

Imediat dupa moartea sotului, Irina preia regenta si reuseste chiar sa descopere o lovitura de palat. Ea ordona tunderea lor in monahism si hirotonirea lor, obligati fiind sa impartaseasca multimile in Sf. Sofia in ziua de Craciun a anului 780, facandu-i pe oameni sa realizeze faptul ca nu mai sunt printi, ci prelati. Pentru consolidarea pozitiei incearca o casatorie cu fiica lu Carol cel Mare, Rotrud/Erythro si chiar trimite un anume Elisei pentru a o introduce pe
53

La Hieria fusese interzis si cultul sfintilor in baza conceptiei platoniciene ca materia este rea in sine si nu poate reprezenta pe Dumnezeu.

viitoarea consoarta in limba si cultura greaca, insa peste noapte logodna va fi rupta, acesta casatorindu-se cu Maria de Amnia, nepoata magnatului Filaret din thema Armeniakon. Un alt fapt important pentru politica ei il constituie indepartarea pericolului ocuparii tronului de catre generalii ei prin inlocuirea lor cu eunuci care, desi nu erau iubiti de armata, au fost conducatori capabili. Cel mai stralucit dintre ei este Saurakios/Stavrakios care a ajutat-o mult pe imparateasa la pastrarea tronului. Dintre cele mai importante comploturi amintim: o 761- cel al strategului Siciliei, Elpidios si dezertarea lui la arabi o cel al strategului Bukellarionului, Tatzatios si dezertarea lui la arabi care va determina ruperea incercuirii bizantine a armatei arabe conduse de Harun al Rashid, viitorul calif, Anatolia ramanand prada trupelor sale. In 782, Stavrakios reuseste sa ii infranga pe slavii din S Greciei, din Peloponez si sa-i supuna, armatele izbutind sa urce pana la Philippopolis. Ca urmare a acestei victorii, Beroia (Veria) este reconstruita si redenumita Irinopolis.

12.3 Politica religioasa a Irinei.

Dupa moartea lui Leon, conform lui Teofan, incepe o politica favorabila iconoclastilor, permite oamenilor sa poata intra in cinul monahal (Teodor Studitul, Teofan Marturisitorul/Cronicarul), reconstruieste un numar important de biserici si reconstruieste altele.

12.3.1 Sinodul VII Ecumenic Niceea-Copol (787).

Ideea convocarii lui este pusa pe seama patriarhului Pavel care, de altfel, pentru a se pocai pentru pacatul de a fi sustinut iconoclasmul, se retrage la manastire in 784. Tarasie era un functionar si va fi hirotonit arhiereu in decursul a trei zile (25 dec 784), fapt care ii va atrage si critica. El a fost ales in urma unui consiliu al senatorilor tinut in patul Magna Aura. In 785 ii trimite o scrisoare papei Adrian I in care il roaga sa trimita legati in Copol pentru sinod, lucru care se va si intampla, legatii fiind Petru, iconomul bisericii Sf. Petru si Petru, staretul manastirii Sf. Sava din Roma. La 1 august 786 incep lucrarile in Copol, in biserica Sf. Apostoli, numai ca scolarii si excubitii intra in biserica si ameninta cu moartea pe cei care nu parasesc sinodul deoarece ei vedeau in restaurarea cultului un atac la idolii lor. Imparateasa dizolva sinodul si se foloseste de urmatoarea strategie: transfera aceste trupe problematice in Asia Mica, motivand ca este nevoie de ajutorul lor acolo, dar nu le trimite pur si simplu, ci, le dezarmeaza si le dizolva regimentele, in locul lor adunand trupe din Tracia care erau iconofile si au asigurat paza la sinod. De asemenea, infiinteaza o garda persoanala numita "Straja", admitand in cadrul ei numai iconofili. In 787 redeschide lucrarile in Niceea, atat pentru a preintampina eventuale inverventii nedorite din partea soldatilor iconoclasti, cat si pentru a

da sinodului autoritate, amintind de cel din 325. Lucrarile finale si semnarea Horosului au loc in Copol. La sinod au participat 365 de episcopi care resping iconoclasmul si condamna pe patriarhii iconoclasti dar care nu pedepsesc pe nimeni, avand in vedere faptul ca exista deja o generatie crescuta in traditia iconoclasta. Majoritatea se vor pocai, cu exceptia lui Ioan Gramaticul care se va opune puternic deciziilor. Politica lui Tarasie a fost de a-i lasa in scaune pe iconoclasti, dar avand grija ca la moartea acestora sa fie inlocuiti cu arhierei iconoduli.

12.4 Pauza in domnie

Irina a avut o relatie dificila cu fiul ei pe care a avut grija sa il traga mereu in umbra si a carui viata a controlat-o. Basilissa chiar a obligat armata sa jure ca niciodata fiul ei nu va domni atata timp cat ea este in viata si sa nu aclame numele lui inaintea numelui ei. Problemele au inceput sa apara atunci cand trupele din Copol au depus juramantul, dar cele din themele armeniacilor, nu. Desi Alexios Mousalon, capetenia Strajerilor este trimis sa innabuse revolta armeniacilor, insa se creeaza o contramiscare deoarece acesta este numit strateg. Totul se indreapta impotriva ei, iar in octombrie 790 pierde in fata fiului ei si este obligata sa paraseasca palatul. Cu toate acestea, printr-un tertip, ea va reveni in 792.

12.5 Constantin VI
Constantin se dovedeste a fi un bun strateg in luptele cu bulgarii. Acum se iveste vechea problema a celor cinci frati, avand loc o noua revolta in favoarea lui Nichifor. El insa innabusa revolta, pe Nichifor il orbeste iar celorlalti patru frati le taie limbile. In urma acestei revolte este orbit si Alexios, strategul armeniacilor si ca urmare izbucneste o noua revolta, armeniacii devenind astfel din prieteni devotati, dusmani si asa, Constantin ramane vulnerabil influentelor mamei sale.

12.6 Disputa Miheana impotriva adulterului (795)

Lui Ctin nu i-a placut de Maria de Amnia si drept urmare isi ia o metresa, pe Teodota, se pare ca tot la indemnul mamei, care dorea sa o inlature pe Maria. Concubina se pare ca era verosiara lui Teodor Studitul si nepoata lui Platon de ma manastirea Sakkudion. Ctin o va alunga pe Maria si se va recasatori cu Teodota, fapt care ii va scandaliza pe multi. Cubiculara Irinei va primi de asemenea si titlul de augusta care nu i-a fost acordat si Mariei. Platon declara aceasta relatie adultera (moichos) si deoarece patriarhul consfintise ca staretul manastirii Kathara, Iosif, sa savarseasca Sf. Cununie, rupe comuniunea cu Tarasie si il considera excomunicat.

In 797, Ctin, esuand in incercarile de aplanare a conflictului, ii aresteaza pe Platon si pe ceilalti monahi sustinatori ai sai, inclusiv pe Teodor Studitul pe care ii exileaza in Tesalonic. Lipsit de sustinere politica si religioasa, probabil din ordinele Irinei, se intra in camera sa- camera de purpura- si este orbit, moment in care Irina devine singura stapanitoare a Bizantului.

12.7 Carol cel Mare

In Apus, intotdeauna pentru scaunul Romei au existat familii care sa se lupte pentru impunerea favoritului lor, astfel, in aceasta perioada Leon III era prins la mijlocul acestor conflicte si este nevoit sa apeleze in 798 la Carol cel Mare care vine la Roma, ii intareste episcopatul si face ordine in oras, pedepsind pe cei care l-au batut anterior pe papa. Ca multumire, Leon il incoroneaza pe Carol in ziua de Craciun a anului 800 ca imparat al Apusului. Cronicarul lui Carol ne relateaza incoronarea in cadrul careia auzim pentru prima oara de ungerea propriu-zisa a imparatului. Leon, de fapt a creat aceasta ceremonie, si ungerea a constat in turnarea unei galeti de ulei pe capul noului imparat. Imperiul Oriental a tratat aceasta incoronare conform cu ideile dominante ale epocii. Evenimentul din anul 800 a fost privit ca una din numeroasele tentative de rebeliune impotriva suveranului legitim si a existat teama ca noul imparat s-ar putea indrepta spre Copol pentru a o detrona pe Irina si a ocupa prin forta tronul. El, pentru intarirea crestinismului si recunoasterea titlului a dorit o alianta prin casatorie cu Irina faptul nu se mai poate implini deoarece basilissa este detronata si exilata in Insula Principos unde moare in anul 802 iar in locul ei urca pe tron un oarecare Nichifor, instaurandu-se o perioada de tranzitie pana la dinastia amoriana. Abia in 812 la Aix-la-Chapelle (Aachen), legatii imparatului Mihail I Rangabe l-au salutat pe Carol cu titlul de imparat. Cu toate acestea, titlul imperial obtinut de Carol nu a avut o cariera prea lunga. In timpul tulburarilor care au urmat, precedate de dezintegrarea monarhiei lui Carol, titlul a trecut in mana unor detinatori ocazionali pentru ca sa dispara complet in prima jumatate a secolului al X lea si sa reapara in a doua jumatate a aceluiasi secol, de data aceasta, in forma sa mai putin istorica: Sfantul Imperiu roman de natiune germana.

12.8 Perioada de tranzitie.

Nichifor I 802-811 Staurakios 811 Mihail I Rangabe 811-813 casatorit cu sora lui Staurakios Leon V Armeanul 813-820 Revolutia din 802 a detronat-o pe Irina si l-a ridicat pe tron pe Nichifor I care potrivit surselor orientale, era de origine araba. El era fostul ministru de finante si a facut parte din complotul care a detronat-o pe Irina din considerente financiare. El este intronat din cauza politicii dezastruase financiare a Irinei,

care avea nevoie de sprijin popular si, drept urmare a luat masuri de relaxare fiscala si a improprietarit manastirile. Nichifor a anulat politica ei si a reintrodus taxele, impozitele si manastirile in sistemul de fiscalizare. El va avea mai multe dificultati pe plan extern, cu bulgarii, decat pe plan intern. Aplica taxa kapnikon taranilor care lucrau pe terenurile Bisericii, taxa care se pare ca a fost anulata de Irina. Introduce de asemenea, o alta taxa care mai tarziu se va numi allelenyon si care presupunea finantarea echipamentelor militare ale locuitorilor mai saraci de catre sate. A inceput sa taxeze cumpararea sclavilor dincolo de granita de la Abydos si a intarit taxarea mostenirii. Teofan Marturisitorul a condamnat masurile imparatului alaturi de alte fete bisericesti si monahi oarecum incurajati de sustinerea patriarhului si de relasarea disputei miheene. Cu toate acestea, Nichifor a reusit sa reintregeasca randurile armatei si flotei si a pornit un program de refortificare. A repopulat si reenelizat Grecia cu ajutorul unor orase din Asia Mica si a reorganizat apararea Greciei prin intemeierea unor noi theme inclusiv cea a Thesalonicului. In ciuda succesului administrarii interne, Nichifor nu a reusit sa aiba parte de aceeasi reusita pe plan extern. O revolta a lui Bardanes Tourkos in 803 a slabit apararea in Asia Mica permitand lui alRashid sa captureze Tyana in 806. Nichifor a incercat sa obtina pacea si a si reusit in 807 platind un tribut umilitor. Tot in 803 incheie un tratat numit Pax Nicephori cu Carol cel Mare dar refuza sa ii recunoasca demnitatea imperiala. Relatiile s-au deteriorat si au dus la un razboi pentru Venetia in 806-810. In acest proces, Nichifor a innabusit o rebeliune in Venetia in 807 dar a suferit pierderi mari in fata francilor. Conflictul a fost rezolvat numai dupa moartea basileului iar Venetia, Istria, coasta Dalmatica si S Italiei au fost desemnate Estului in timp ce Roma, Ravenna si Pentapolis au fost incluse in regatul Vestic. El a cazut in batalia cu bulgarii din 811 fiind primul imparat care a murit in batalie in maini barbare de la batalia de la Adrianopole din 378, si tronul a trecut pentru cateva luni fiului sau, Sauvrakios care fusese si el grav ranit il campania bulgara. Saurakios a murit in acelasi an, dupa o asa zisa domnie de doua luni, dar chiar inaintea mortii a fost detronat in favoarea kouropalatului Mihail I din familia greceasca Rangabe, casatorit cu Procopia, sora lui Saurakios. Mihail I a intrat sub influenta patriarhului Nichifor I si apoi, la finalul controversei miheene in 809, a lui Teodor Studitul. Politica financiara a imparatului Nichifor a devenit un fapt al trecutului deoarece Mihail a marit donatiile catre manastiri si biserici. Cea mai importanta schimbare din timpul sau a fost aceea a relatiilor diplomatice cu Carol cel Mare. Mihael a recunoscut titlul imperial de basileu al lui Charlemagne in 812 si a primit inapoi teritoriile de pe coasta Adriatica. Infrant de bulgari in 813, Mihail a fost nevoit sa abdice in favoarea lui Leon V. Leon V Armeanul a inceput a doua perioada iconoclasta in 815. Ioan Gramaticul a pus bazele unui sinod in Copol care a reinstaurat politica iconoclasta care a dus la persecutarea calugarilor iconofili cum ar fi Teodor Graptos. Patriarhul Nichifor I a refuzat sa semneze actele sinodului si a fost depus. Thedotos I Kassiteras a fost pus in locul sau. Experienta anterioara a lui Leon ca si strateg al themei Anatolikon probabil a contribuit la numirea lui Toma Slavul, Manuel si Mihail (II) ca si comandanti militari. Mihail l-a asasinat pe Leon in ziua de Craciun a anului 820 in Sfanta Sofia, fapt care a patat reputatia noii dinastii.

Mihail II era originar din fortareata Amorion din Frigia; drept urmare, dinastia sa este numita amoriana.

VI. Dinastia de Amorium 820-867

Mihail II Gangavul 820-829 Teofil 829-842 Mihail III 842-867 Mihail II era un provincial grobian si ignorant care isi petrecuse tineretea in Frigia printre eretici, evrei si frigieni semielenizati. Un izvor sirian afirma chiar ca era evreu prin nastere. Cand a murit, tronul a trecut fiului sau, Teofil care a fost casatorit cu celebra restauratoare a Ortodoxiei, Teodora, originara din Paflagonia. Teofil, spre deosebire de tatal sau, a fost iconoclast si, pentru ultima oara, a reinviat iconoclasmul, probabil la initiativa lui Ioan VII Gramatikos. In ciuda exemplelor proeminente ale iconodulilor care Teodor si Teofan Graptos si iconarul Lazar care au suferit pedepse drastice, nu a putut sa o impiedice pe sotia sa, Teodora sa venereze icoanele. In ciuda ajutorului generalilor Teofobos si Manuel, in 838, Mutasim l-a infrant pe Teofil la Dazimon si a luat Ancyra si Amorionul. Pierderea Amorionului, orasul mama a lui Teofil, a fost in special umilitoare. Ultimul membru al acestei familii a fost fiul lor, depravatul si incapabilul Mihail III care a ramas cunoscut cu supranumele de Betivul. Pe timpul minoratului sau, mama sa, Teodora a fost suveranul oficial al Imperiului timp de 14 ani. ea a incredintat toate problemele guvernamentale favoritului sau, Bardas. Cu toate acestea, se pare ca nu era chiar omul incompetent descris de istoricii loiali lui Vasile I care l-a si asasinat. Mama sa impreuna cu Teoctist au restaurat venerearea icoanelor guvernand ca regenti pana in 856 cand s-a lepadat de ei. Pana in 866, unchiul sau, Bardas va fi adevaratul conducator. El a organizat universitatea la Magnaura si a lucrat cu patr. Fotie pentru a facilita misiunea lui Chiril si Metodie. In timpul sau s-au inregesitrat succese impotriva arabilor, inclusiv o victorie in 863 impotriva lui Umar, emirul de Melitene. Ankyra a fost reconstruita si fortificatiile de la Niceea au fost refacute iar in 860 a avut loc primul atac rus impotriva Copolului.

In aceasta perioada, in califatul arab avem de-a face cu trei califi foarte capabili: Harun al-Rashid (786-809) Al-Mamun (813-833) Al-Mu'tasim (833-842)

13.1 Rascoala lui Toma Slavul (821-823)

Rascoala a avut loc in timpul lui Mihail II si a pornit din Rasarit, fiind sustinuta de califul Al-Mamun care insista sa fie incoronat ca imparat al romeilor in Antiohia de Patr. Iov. Califul trimite o armata care sa atace Copolul pe uscat si pe apa. Regele bulgarilor insa l-a ajutat pe basileu si a infrant armatele terestre. Michael II Toma, comandant militar de origine slava din regiunea Pontului a ajuns sa fie cunoscut in timpul imparatilor Mihail II si Leon V aflandu-se sub tutela generalului (monostrategos) Bardanes Tourkos timp in care a ocupat functia de ofiter (spatharios). Dupa ce in 803 rebeliunea lui Bardanes esueaza, Toma cade in obscuritate pana cand Leon V urca pe tron cand este ridicat la grad militar inalt (a primit comanda foederatilor si a tourmei-infanteriei). Dupa asasinarea lui Leon si uzurparea lui Mihail, Toma s-a revoltat dorind sa ocupe tronul. Toma era sustinut de majoritatea themelor si a incheiat o alianta cu califatul abbasid. In ceea ce priveste cronologia, exista cateva controverse, data inceperii revoltei sale in thema Anatolikon ne fiind stabilita cu exactitate. Este posibil ca el sa isi fi inceput revolta imediat dupa asasinarea lui Leon sau chiar inaintea uzurparii lui Mihail. Imperiul a fost divizat intr-o disputa care pare sa fie mai putin o rebeliune si mai repede un concurs pentru tron intre concurenti egali. Mihail detinea Copolul si provinciile Europene, controla birocratia imperiala si a fost incoronat de Patriarh dar a ajuns sa detina tronul prin crima, in timp ce Toma a fost sustinut in mod legitim in dorinta de a il razbuna pe Leon si a castigat suportul themelor din asia si mai tarziu din Europa. Toma era cunoscut, popular, si respectat in Asia Mica unde si Leon V gasea sustinere. Mihail, pe de alta parte, era aproape necunoscut in afara capitalei; istoria sa militara era destul de neremarcabila, era needucat si vulgar, iar faptul ca era balbait il facea sa fie badjocorit. De asemenea i se imputa faptul ca era simpatizant al sectei eretice a athinganilor intemeiata de Teodor Bancherul, secta monarhianista din Frigia de care apartinea si familia sa. Cronicile bizantine spun ca Toma nu a cerut tronul in numele sau, ci si-a asumat identitatea imparatului Constantin VI care a fost depus mama sa, Irina in 797 dar aceasta istorie s-ar putea sa se bazeze doar pe faptul ca Toma a dorit sa fie incoronat cu numele de Constantin sau din cauza faptului ca era iconodul, restaurarea icoanelor facandu-se sub Ctin VI. Dar faptul ca el a facut alianta cu theme care erau iconoclaste face destul de dificila aceasta ipoteza si avand in vedere stadiul in care se afla controversa, este posibil sa nici nu fi purtat un rol in revolta lui Toma. Pentru ca Teofan Continuatus a spus ca servitorul s-a ridicat impotriva stapanului, soldatul impotriv ofiterului, captianul impotriva generalului, istoricii considera ca revolta sa reprezinta exprimarea nemultumiri populatiei rurale care a suferit mult in urma multelor taxe. Genesios si alti cronicari spun ca a castigat suporl egiptenilor, asirienilor, iberienilor, hunilor, vandalilor, armenilor s.a.m.d fapt care a dus la parerea ca rebeliunae sa a reprezentatm o revolta a grupurilor etnice non-grecesti.

Ca si comandant al foederatilor, Toma avea cartierul general in Amorion, capitala themei Anatolikon. Intreprinderea sa a fost bine primita in intreaga Asie Mica. La scurt timp toate themele Asiatice il sprijineau pe Toma, cu exceptia Opsikionului care era condus de patricianul Katkylas, nepotul lui Mihail II si themei Armeniakon care era condusa de strategul Olbianos. Thema Thrakesion a stat intial in cumpana intre cei doi rivali, pentru ca in cele din urma sa treaca de partea lui Toma. Asadar Toma a fost sprijinit de mai mult de doua treimi din armata asiatica a imperiului in timp ce oficialitatile il sprijineau financiar dupa ce au refuzat sa mai trimita bani catre capitala. Raspunsul lui Mihail a fost de a comanda armata armeniacilor sa il atace pe Toma. Acestia au fost infranti cu usurinta si Toma a inaintat prin partile estice ale themei Armeniakon pentru a ocupa regiunea de frontiera a Chaldiei. Cucerirea themei Armeniakon a fost lasata incompleta deoarece abbasizii, profitand de razboiul civil, au inceput raiduri pe mare si pe uscat impotriva sudului Asiei Mici, unde Toma a lasat in urma trupe. In loc sa se intoarca sa faca fata acestor raiduri, Toma a inceput o invazie la scara mare impotriva abbasizilor in 821, fie in Siria fie in teritoriile armene detinute de arabi. El a trimis un emisar la califul alMa'mun care a fost impresionat de demonstratia de forta si a fost deschis propunerilor sale in special in contextul problemelor intestine (rebeliunea Khurramitilor- miscare politica si religioasa iraniana -condusi de Barak Khorramdin). Toma si Ma'mun au incheiat un tratat de pace si alianta mutuala. Califul a permis lui Toma sa recruteze oameni din teritoriile detinute de arabi si i-a permis sa calatoreasca in Antiohia unde a fost incoronat imparat de patriarhul iconofil, Iov. In schimb, Toma, se pare ca a promis sa cedeze teritorii si sa devina vasal al Califului, desi termenii intelegerii sunt inca necunoscuti. In acelasi timp, Toma a adoptat un tanar de origine obscura pe care l-a numit Constantius si l-a desemnat ca fiind co-imperator. Intre timp, Mihail II a incercat sa castige sustinerea intre iconofili numind o ruda a sa ca si Arhiepiscop al Efesului dar planul a esuat cand acesta a refuzat sa fie hirotonit de catre patrarhul iconoclast Antonie I Kassimates. Intr-un efort de a consolida puterea asupra celor doua theme Asiatice care inca il sustineau, Mihail a anuntat o reducere a taxelor cu 25% intre 821-822. Pana in vara lui 821, Toma si-a consolidat pozitia in est desi themele Opsikion si Armeniakon nu erau de partea lui. Acum si-a orientat privirea spre premiul ultim: Copolul, a carui posedare ii acorda legitimitate deplina ca imparat. Toma a adunat armata, provizii si masini de razboi. Pentru a face fata puternicei flote imperiale, a construit noi nave care sa se alature flotei care venea din themele navale ale Kibirhayotilor si Marii Egee si probabil a adaugat nave si din thema Hellas. Toma l-a desemnat pe Grigorie Pterotos- general si nepot al lui Leon Vcomandant al flotei. In octombrie, flotele loiale lui Toma erau deja adunate in Lesbos si armata lui Toma a inceput marsul din thema Trakesion spre Abydos unde intentiona sa treaca in Europa. In acest moment, Toma a suferit prima schimbare de noroc, inainte de plecarea pentru Abydos, a trimis o armata condusa de fiul sau adoptiv, impotriva armeniacilor. Constantius a fost prins intr-a ambuscada de catre stratehul Olbianos si ucis, dar armata a reusit sa se retraga cu destul de putine pierderi. Capul lui Constantius a fost trimis lui Mihail care l-a trimis la randul sau lui Toma care insa nu s-a abatut de la plan. Pe Constantius a fost inlocuit cu un alt

individ obscur, un fost calugar, adoptat cu numele de Anastasie. Anticipand miscarile lui Toma, Mihail a inceput intarirea garnizoanei themelor din Tracia si Macedonia pentru a asigura loialitatea lor. Cand Toama a ajuns, locuitorii l-au primit cu entuziasm asa ca Mihail a fost nevoit sa se retraga in capitala care era pazida te tagmata imperiala reintarita cu trupe din Opsikion si Armeniakon. De asemenea, Mihail a ordonat repararea zidurilor si inchiderea intrarii in Cornul de Aur. Judecand dupa atitudinea destul de pasiva a lui Mihail, fortel sale trebuie sa fi fost inferioare lui Toma. Se pare ca Toma avea o armata de 80.000 de soldati pe cand Mihail, de 35.000. Intai a ajuns flota in capitala. Neintampinand nici o opozitie din partea flotei imperiale, rebelii au rupt lantul Cornului de Aur si au stationat la gurile raului Barbysos unde au asteptat venirea armatelor. Toma a ajuns la inceputul lui decembrie. Spre deosebire de provinciali, cei din Constantinopol erau sustinatori loiali ai lui Mihail. Pentru a incuraja pe soldati, Mihail a pus pe fiul sau, Teofil sa conduca o procesiune de-a lungul zidurilor purtand o parte din Sf. Cruce si Acoperamantul Maicii Domnului. Dupa ocuparea oraselor din jurul capitalei, Toma a atacat Copolul din trei directii, probabil sperand ca asaltul sau va impresiona pe locuitori. Anastasius si Pterotos urmau sa atace zidurile de pe uscat si pe mare in timp ce el ataca zidurile dinspre Blaherne. Toate atacurile lui Toma au esuat, artileria lui Mihail s-a dovedit a fi superioara in timp ce vanturile potrivnice dadeau de furca flotei. Decizand ca operatiunile in mijlocul iernii erau sortite esecului, Toma a suspendat atacul pana in primavara si s-a retras. Cand Toma s-a intors, a decis sa concentreze atacul pe sectorul Blaherne. Cand soldatii au inceput sa atace zidurile, cei din cetate au deschis portile si au atacat si ei la randul lor. In acelasi timp, flota imperiala a invins pe cea a lui Toma a carei echipaj a dezertat lucru care incepe sa se petreaca si pe uscat. Grigorie Pterotos a carei familie se afla in mainile lui Mihail a dezertat, urmat fiind de un grup de oameni loiali. Cand Toma a aflat, a trimis un detasament care l-a ajuns din urma si l-a ucis. Toma a cerut ajutor themelor Greciei de unde ar fi primit in scurt timp 350 de nave, reusind astfel sa reia in forta ofensiva pe mare, atacand capitala dinspre Cornul de Aur cu flota principala si dinspre Marea Marmara cu flota greceasca care insa a fost aproape in totalitate distrusa de Mihail care astfel asigura controlul pe mare. Pe uscat, armata lui Toma ramane superioara si continua blocada dar nu reuseste sa castige un avantaj decisiv asa ca Mihail s-a orientat spre Bulgaria cu care Leon incheiase un tratat de 30 de ani, de unde cere ajutor. In baza unei traditii scrise ulterioare, se spune ca hanul Omurtag ar fi reactionat din proprie vointa si impotriva vointei lui Mihail care nu dorea sa fie salvat de popoarele barbare. In orice caz, in noiembrie 822 a inaintat spre Copol fortandu-l pe Toma sa ridice asediul si sa se intalneasca la Heraclea/Kedouktos. Din cauza tacerii surselor in privinta activitatilor bulgare dupa aceasta lupta, se crede ca Toma a invins. Dupa aceasta, Toma nu a mai putut relua asediul deoarece, pe langa multele pierderi suferite, flota se predase lui Mihail in timp ce el se lupta cu bulgarii. Toma a iernat la Diabasis, la 40 de km de Copol. Desi o parte a soldatilor au dezertat,

majoritatea au ramas fideli. In final, la sfarsitul lui aprilie sau incepului lui mai, 823, Mihail a pornit impotriva lui Toma, insotit fiind de generalii Olbianos si Katakylas care veneau cu intariri din Asia Mica. Toma a pornit si el spre ei, insa planuia sa foloseasca o stratagema: oamenii sai, demoralizati, se vor preface ca fug si atunci cand armata imperiala rupe formatia ca sa ii urmareasca, dezertorii se vor intoarce impotriva lor. Cu toate acestea, multi s-au predat lui Mihail in timp ce altii chiar au fugit in orase fortificate din apropiere. Toma insusi a cautat sa se refugieze in Arcadiopolis de unde a plecat spre Heraclea. Mihail a blocat orasele de refugiu ale lui Toma dar nu a organizat nici un asalt, tintind sa il captureze pasnic, obosindu-i pe cei care il protejau, dorind sa promoveze o politica prin care sa demonstreze ca el este milos, sa nu verse sange crestin, dupa cum Mihail insusi scrie lui Ludovic cel Pios si pentru a nu le arata bulgarilor ca fortificatiile bizantine sunt slabe. In Asia Mica, partizanii lui Toma sperau sa il determine pe Mihail sa renunte permintand arabilor sa fara raiduri in provinciile Opsikion si Optimaton care erau loiale imparatului. Mihail insa a continuat blocada si dupa cinci luni de asediu, multi au inceput sa dezerteze pentru ca in fina, Arcadiopolisul sa predea conducatorul in schimbul iertarii imperiale. Toma a fost adus in fata lui Mihail care si-a pus piciorul pe gatul sau si a ordonat ca mainile si picioarele sa ii fie taiate iar corpul, tras in teapa. Dupa aceasta a fost predat si Anastasius care a suferit aceeasi soarta. Numai in Heraclea si Panium, oamenii lui Toma au rezistat pana la cutremurul din februarie 824. In Asia Mica sustinatorii lui Toma au renuntat pasnic, numai in thema Kibirhayota, strategul Ioan, pentru putin timp a incercat sa se opuna. Cea mai puterinica opozitie o intalnim in Asia Mica centrala unde doi strategoi inca se luptau si au refuzat orice intelegere. In cele din urma cei doi lideri au fost prinsi in timp ce incercau sa fuga la arabi si au fost crucificati. Infrangerea a insemnat si infrangerea califului Mamun care in 833 a murit si a fost succedat de fratele sau, Mutasim. In primii ani ai califatului sau, ostilitatile au fost suspendate. In 837, Teofil a reluat ofensiva si a fost incununat de succese. A capturat si a incediat fortareata Zapetra si a invadat si alte localitati. Cu toate acestea, in 838, Mutasim a echipat o armata numeroasa care a patruns adanc in Asia Mica si, dupa un lung asediu a ocupat cetatea Amorion. Mutasim urma sa marsaluiasca spre capitala, dar, primind vesti alarmante despre o conspiratie militara in patrie, a fost obligat sa isi abandoneze proiectele si sa revina in Siria. Teofil a pierdut orice speranta de a face fata atacurilor arabe cu forte proprii, si temandu-se ca va pierde capitala, s-a intreptat catre statele occidentale pentru ajutor. El va trimite ambasadori pana din Venetia si pana in Spania, ambasadori care nu vor gasit nimic altceva decat prietenie si nici un ajutor efectiv. In ultimii ani ai lui Teofil si in timpul lui Mihail III, luptele intestine din califat i-au impiedicat pe arabii orientali sa reia campaniile serioase impotriva imperiului.

13.2 Primul atac rus asupra Copolului (860/1)

Acesta a reprezentat singura expeditie militara majora a khaganatului rus consemnata in surse bizantine si vest-europene. In data de 18 iunie 860, o flota de 200 de vase a navigat in Bosfor si a inceput sa jefuiasca suburbiile Copolului. Atacatorii dadeau foc locuintelor si inecau sau injunghiau pe locuitori. Incapabili sa reactioneze, patriarhul

Fotie le-a spus sa se roage Nascatoarei de Dumnezeu ca sa ii salveze. Dupa ce au devastat suburbiile, rusii au trecut in Marea Marmara si au inceput sa atace Insulele Printesei? unde era exilat fostul patriar al Copolului, Ignatie. Imparatul era plecat, armata imperiala se lupta cu arabii in Asia Mica, flota era ocupata sa se lupte cu arabii si normanzi in Marea Egee si Marea Mediterana. Cu toate acestea rusii au fost infranti categoric si au pierdut multe ambarcatiuni. Despre acest atac aflam din omilia patriarhului Fotie de la care aflam si pentru prima oara de rusi () care inainte erau numiti taurosciti.

13.3 Conflictele cu arabii

Desi dinastia califatului este inlocuita cu cea abbasida, nu a reusit sa se impuna pe tot teritoriul dinastiei ummayade. Asadar musulmanii persani/iranieni vor reusi sa se impuna in aceasta perioada in teritoriile cucerite dupa 640-647, adica cele din N Africii unde apare dinastia aglabid. De asemenea se mai observa o alta scindare cu teritoriile din Spania unde dinastia care se va impune va fi cea ummayad. Chiar in prima parte a secolului al IX lea, arabii africani i-au ajutat pe slavii din Pelopones in isurectia lor si in asedierea orasului Patrae. In timpul domniei lui Mihail II, imperiul a pierdut insula Creta, de o deosebita importanta strategica si comerciala, care a fost ocupata de emigranti arabi din Spania care au cautat initial refugiu in Egipt. Pierderea Siciliei a fost si mai importanta. Inca din secolele VIIVIII aceasta a devenit tinta atacurilor arabe, desi ele nu au fost foarte serioase. In timpul dinastiei amoriene, insa, conditiile s-au schimbat. La sfarsitul domniei lui Mihail II, Euphemios a organizat o rebeliune impotriva imparatului iar mai tarziu sa proclamat suveran. Stiind ca fortele proprii erau insuficiente, a apelat la arabii africani pentru ajutor. Acestia au debarcat in Sicilia, dar in loc sa il ajute pe Euphemios, au inceput cucerirea insulei iar aceta a fost ucis de sustinatorii imparatului. Arabii s-au stabilit in Palermo si au cucerit treptat Sicilia astfel ca pana la sfarsitul dinastiei numai Siracusa a ramas in mainile crestinilor. Din Sicilia, arabii au avansat in Italia.

13.4 Imperiul Bizantin si bulgarii

In 811, dupa mai multe ciocniri cu bulgarii, are loc expeditia ampla a lui Nichifor I impotriva hanului Krum in cursul careia a fost atras cu armata sa intr-o ambuscada si a suferit o grava infrangere. Insusi Nichifor a cazut in batalie, fiul sau Staurakios a fost grav ranit iar armata aproape complet masacrata. Hanul a facut din craniul imparatului o cupa si boierii bulgari au baut din ea. In 813, Krum il infrange si pe Mihail I care inainta in directia sa in fruntea unei armate destul de puternice, incat si trupele asiatice fusesera retrase de la frontiera orientala pentru a o intari. Superioritatea numerica a trupelor bizantine a fost zadarnica; ele au fost infrante decisiv si obligate sa se retraga pana sub zidurile Copolului. In acelasi an, la scurt timp dupa urcarea pe tron a lui Leon V, Krum a condus ofensiva spre Copol, asediind orasul insa inaintarea a fost s-a oprit. Krum a murit subit, oferind

Imperiului un ragaz temporar din partea amenintarii bulgare. Cu toate acestea, el a reusit sa cucereasca Adrianopolul ai carui locuitori i-a transplantat in Bulgaria. In timpul domniei lui Leon, succesorul lui Krum, Omurtag, incheie un acord de pace pentru 30 de ani. In principal, acordul s-a ocupat de problema delimitarii frontierelor dintre cele doua state in provincia Tracia. Leon a reconstruit cateva din orasele ruinate ale Traciei si Macedoniei. De asemenea, a ridicat un zid nou, mai puternic imprejurul capitalei, pentru o aparare mai sigura impotriva eventualelor atacuri ale bulgarilor. Relatiile bizantino-bulgare ulterioare nu ai fost marcate de alte evenimente notabile pana la inceputul deceniului cinci al secolului IX cand tronul bulgar a trecut in mainile lui Boris al carui nume este strans legat de istoria convertirii bulgarilor la crestinism.

13.5 Convertirea Bulgarilor sub hanul Boris (852-889)

Credinta crestina patrunsese in Bulgaria cu mult inainte de 850, in principal prin captivi bizantini luati de bulgari in infruntarile cu trupele imperiale. Bulgaria, in care se aflau deja doua misiuni crestine, greaca si franc, dorea o biserica independenta dar pozitia nu ii permitea sa si poata sa opteze pentru asa ceva cum a fost posibil pentru cazari care s-au convertit la iudaism. Desi misionarii bizantini sunt primii care vin in Bulgaria, hanul ii favorizeaza si pe franci. Pentru ca hanul incepea sa oscileze spre Roma cu al carei episcop are si un schimb de scrisori in care ii adreseaza aproximativ 100 de intrebari, Bizantul trimite o flota la gurile Dunarii si astfel Boris este fortat sa adopte crestinismul impus de ei. El se va boteza in 864 si va primi numele de Mihail. Cu timpul, bulgarii vor trece sub influenta ucenicilor lui Chiril si Metodiu care vor incepe adevarata convertire a maselor.

13.6 Telegraful optic

Teofil reorganizeaza armata si dpv logistic. Daca pana atunci existau fortarete de granita, el reuseste sa construiasca telegraful optic care doar la cateva minute de la trecerea granitei de catre arabi anunta Copolul. Erau doua orologii, unul la granita si altul la Copol care functionau pe baza sistemului cu foc amplificat de lentile. Tot prin acest sistem erau si anuntate anumite trupe sa atace. Acest sistem a fost facut de Leon Matematicianul, nepotul lui Ioan Gramaticul si cel al carui nume ajunsese pana la Al-Mamun. Istoria ne spune ca un anume principe arab avea un sclav bizantin care i-a rezolvat problemele de matematica. Sclavul il ajuta si pe Al-Mamun la problemele de geometrie si astfel afla si de laudatul sau profesor, Leon care era iconoclast si se retrasese la scoala lui de matematica. Califul i-a scris lui Teoctist, marele logofat al imparatului, cerand sa il trimita pe Leon acolo. Basileul, pentru ca sa nu piarda aceasta minte luminata il implica la reorganizarea Universitatii din Copol si il numeste seful scolii de filosofie, contribuind la dezvoltarea acesteia.

13.7 A doua etapa a iconoclasmului-815-843. Restaurarea Ortodoxiei

Politica imparatului Nichifor a fost una de toleranta religioasa combinata cu ideea dominatiei puterii imperiale asupra Bisericii. Deisi el a recunoscut deciziile Sinodului de la Niceea, si victoria partizanilor icoanelor, nu a fost un adept entuziast al acestei miscari. Pentru adevaratii zeloti ai cultului icoanelor, politica toleranta a imparatului a parut la fel de nefasta ca o erezie. Totusi, in vremea lui, monahismul a trecut prin cateva momente de neliniste, in special atunci cand patroarhul Tarasie a fost inlocuit cu Nichifor care a fost avansat la aceasta demnitate direct dintre laici, prin vointa imparatului. Mihail I s-a aflat sub influenta constanta a patriarhului si a monahilor. El a fost un supus fiu al Bisericii si un aparator al intereselor acesteia. In timpul domniei sale, Teodor si studitii au fost rechemati din exil. Leon, imediat dupa ce si-a intarit domnia a inceput sa promovezemo politica iconoclasta. Sub Leon V Armeanul, din cauza provenientei sale dintr-un teritoriu iconoclast, din cauza esecurilor militare puse pe seama icoanelor si din cauza constatarii ca imparatii iconoclasti au murit de moarte naturala spre deosebire de iconodului, reia politica iconoclasta. Patr. Nichifor este depus in 815 pentru ca protesteaza impotriva dorintelor imparatului si este inlocuit cu Teodot Melissemos Kassiteras, fidel lui Leon. In acelasi an se organizeaza un sinod care restaureaza deciziile de la Hieria.

Poti observa ca toti imparatii care au acceptat icoanele au murit fie in exil, fie in batalie. Numai cei care nu au venerat icoanele au murit de moarte naturala, pe cand inca purtau titlul imperial. Toti acesti imparati au fost asezati in mormintele imperiale cu cele mai mari onorurui si inmormantati in biserica Sfintilor Apostoli. Eu vreau sa le urmez exemplul si sa distrug icoanele, astefel incat, dupa ce se va fi savarsit viata mea indelungata si cea a fiului meu dinastia noastra sa continue pana la a patra si a cincea generatie.
Masurile iconoclaste au fost contestate vehement de patriarhul Nichifor, care ulterior a fost depus de imparat. Titlul de arhiepiscop al Constantinopolului a fost acordat lui Tedor care era in deplin acord cu politica religioasa a lui Leon. In 815 un al doilea sinod iconoclast s-a intrunit in biserica Sfanta Sofia. Actele au fost distruse dupa restaurarea cultului icoanelor, dar decretul a fost pastrat intr-una din lucrarile apologetice ale patriarhului Nichifor, fiind astfel publicat.

Dupa ce am stabilit si confirmat invatatura dumnezeiasca primita prin Sfintii Parinti si in conformitate cu cu cele sase Sfinte Sinoade Ecumenice acest sinod a condamnat practica

zadarnica, neindreptatita de Traditie, a producerii si cinstirii icoanelor, preferand adorarea in duh si adevar.
Decretul a indicat mai departe ca, odata cu schimbarea guvernarii cu una feminina, naivitatea muiereasca a restabilit cinstirea figurilor moarte si a icoanelor fara viata, practica aprinderii de lumanari si a arderii de tamaie. Sinodul a interzis producerea ilegala a celor numite in mod fals icoane ale Bisericii universale, a respins venerarea icoanelor confirmata de patriarhul Tarasie si a condamnat aprinderea de lumanari si candele, precum si ofranda de tamaie inaintea icoanelor. In esenta, decretul a fost o reproducere a principalelor idei ale sinodului iconoclast din 754 ale carui acte le confirma. Deoarece a evitat sa numeasca icoanele, idoli, acest sinod este considerat mai tolerant decat primul sinod iconoclast. Spre deosebire de prima perioada, iconoclastii celei de-a doua au intampinat o rezistenta mult mai mare deecat predecesorii lor. Confictul a devenit mai dificil. Deosebit de puternica a fost rezistenta opusa de Teodor, staretul manastirii Soudios si discipolii sai, studitii, apologeti ai cinstirii icoanelor care au exercitat o mare inflenta asupra masei poporului. Si mai mult, Teodor a vorbit si a scris deschis impotriva interventiei puterii imperiale in problemele bisericii si a aparat principiile independentei Bisericii, idee destul de absurda. Iritat de activitatea lui Teodor, imparatul l-a trimis in exil si i-a surghiunit pe discipolii sai. Mihai nu a initiat o alta perioada de persecutie impotriva cinstitorilor icoanelor,desi, atunci cand Metodie, care a devenit mai tarziu patriarh al Copolului, i-a remis imparatului scrisoarea pontificala si l-a implorat sa restabileasca venerarea icoanelor, acesta a fost supus unei flagelari nemiloase si inchis intr-un mormant. Urmasul lui Mihai, Teofil a fost un om bine pregatit in problemele teologice iar domnia sa a reprezentat cel mai aspru moment al celei de-a doua perioade a miscarii. Principalul consilier al sau si liderul miscarii iconoclaste a fost Ioan Gramaticul, mai tarziu, patriarh al Copolului, cel mai luminat om al acestei perioade, care a fost acuzat de practicarea vrajitoriei si magiei. Monahii, dintre care multi erau pictori de icoane, au fost supusi la pedepse severe. De exemplu, palmele monahului Lazar, un mester iconar, au fost arse cu fier inrosit iar cei doi frati, Teofan si Teodor au fost flagelati iar fruntile le-au fost acoperite cu tatuaje calomnioase compuse de Teofil. Teodora, sotia sa, era o sustinatoare infocata a cinstirii icoanelor si orientarile sale religioase ii erau cunoscute sotului ei. Atunci cand Teofil a murit, in 842, Teodora a devenit suveranul oficial al imperiului datorita minoratului fiului ei, Mihail. Prima sa problema a fost sa restabileasca cinstirea icoanelor. Opozitia iconoclastilor nu a fost la fel de puternica precum in vremea Irinei si de aceasta ne dam seama din faptul ca teodorei i-a luat putin peste un an convocarea unui sinod care sa confirme orientarile sale religioase, spre deosebire de Irina careia i-a luat sapte ani. Ioan Gramaticul a fost depus si scaunul a fost ocupat de Metodie. Actele sinodului nu s-au pastrat, dar alte surse arata ca au confirmat canoanele Sinodului de la Niceea si au restaurat cultul icoanelor. Atunci cand sinodul si-a incheiat lucrarile, in serviciu solemn a fost oficiat in Biserica Sfanta Sofia, in prima duminica a Postului Mare, pe 11 martie 843. In Orientul Apropiat, a doua perioada iconoclasta a fost marcata de oublicarea unei scrusori comune in favoarea icoanelor, sub numele celor trei

patriarhi orientali din secolul IX: Hristofor al Alexandriei, Iov al Antiohiei si Vasile al Ierusalimului. Informatii suplimentare din curs: Teodosie va muri in 847 si in locul sau va fi numit Ignatie, fara consimtamantul Sinodului. El fusese calugar, era fiul lui Mihail I si fusese castrat ca sa nu pretinda succesiunea la tron. Bardas, cu care Teoctist intrase in conflict, nemultumit de influenta lui Teoctist asupra basilissei, cauta sa ia puterea, asasinandu-l pe holurile palatului si lasand-o pe Teodora fara sprijin si fortand pe Ignatie sa o calugareasca pe aceasta. Patr. insa va refuza asa ca Bardas cauta sa il indeparteze si pe acesta. Convoaca sinodul care a cautat sa numeasca un inlocuitor, pe inaltul functionar Fotie deoarece venea dintr-o familie iconodula si chiar suferise in cea de-a doua persecutie. Schisma nu ar fi trebuit sa apara deoarece la sinod, ignatienii au crezut ca Fotie va fi marioneta lui Ignatie lucru care Fotie nu era. Ignatienii vor apela la papa iar Bardas ii va persecuta in mod brutal pentru aceasta iar Fotie ameninta cu demisia daca nu inceteaza. Bardas va fi asasinat de paraclinomenul Vasile, din ordinul lui Mihail. Povestea spune ca Basile a ajuns la o manastire la a carei poarta adoarme; staretul va visa ca la poarta doarme imparatul romeilor. Staretul il va recomanda unui Teofilites care era renumit pentru grajdurile lui si era apropiat de Bardas. Pe Vasile il va face seful grajdurilor. La un moment dat, in timpul reunirii unei delegatii bulgare, aveau unul care nu putea fi invins. Teofilites il aduce pe Vasile si il bate pana la moarte pe bulgar. Vasile intra in gratiile lui Bardas. Mihail il va pune pe Vasile sa il asasineze pe Bardas astfel Mihail ramane singur imparat. El s-a gandit ca sa nu dea de banuit, il insoara pe Vasile cu amanta sa. Vasile organizeaza, insa asasinatul lui Mihail, astfel, Vasile ajunge imparat al Bizantului si va da nastere celei mai mari dinastii bizantine, dinastiei macedonene. In 867 depune pe Fotie si in 869 are loc un Sinod la Copol care il condamna pe Fotie si stabileste ca episcopul poate fi numai cleric.

Draghici Bogdan