Cartea profetului

ISAIA

Lect. dr. pr.

Cătălin Vatamanu
2021

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Biografia profetului

 Ieșaiahu = „mântuirea lui Yahweh”

sau „Yahweh mântuiește” (Iosua,
Elisei, Osea, Iisus).
 Isaia – cel mai mare dintre profeții
Vechiului Testament, Regele
profeților
 66 de capitole, pe care nu toți
exegeții le atribuie aceluiași autor
și aceleiași perioade în care a trăit
profetul
Michelangelo: frescă din 1509
(astăzi în Capela Sixtină din Vatican) →
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Biografia profetului

Biografia profetului
 Informații doar din cartea sa.
 Tatăl său se numea Amoț (!)
 era din Ierusalim, de origine nobilă.
 Josephus Flavius – Isaia ar fi fost văr primar cu regele Ozia

 era căsătorit și avea doi copii.

 Is. 8, 3: „Atunci m-am apropiat de proorociţă şi a luat în
pântece şi a născut un fiu. Şi a zis Domnul către mine: "Pune-i
numele Maher-Şalal-Haş-Baz".”
 soția sa – proorociță?
 doi copii, care poartă nume simbolice:
 Șear-Iașub („un rest se va întoarce, se va converti”, Isaia 7, 3; 10, 21)
 Maher-Șalal-Haș-Baz („fuge prada, grăbește jaful”, Isaia 8, 1-3).

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Biografia profetului

 o veche tradiție iudaică (în

cartea apocrifă Înălțarea lui
Isaia) – profetul ar fi murit ca
martir sub persecuția regelui
idolatru Manase, din ordinul
căruia ar fi fost tăiat cu
fierăstrăul.
Evrei 11, 37: „Au fost ucişi cu
pietre, au fost puşi la cazne, au
fost tăiaţi cu fierăstrăul, au
murit ucişi cu sabia, au pribegit
în piei de oaie şi în piei de capră,
lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Timpul misiunii

 a profețit în regatul Iuda peste patruzeci de ani, începând

cu a doua jumătate a secolului al VIII-lea î.Hr.
Is. 1, 1: „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amoț, pe care a văzut-o
despre Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz
şi Iezechia, regii lui Iuda.”
 S-a născut în vremea domniei regelui Ozia și a fost
mesager divin în vremea regilor Ozia (783–742), Iotam
(742–735), Ahaz (735–715) și Iezechia (715–687)
(Allbright).
 timp de mare prosperitate economică și politică, dar și de
profundă decadență religios-morală
 amenințarea asiriană
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Timpul misiunii

Misiunea lui Isaia

 Isaia a activat peste patruzeci de ani (cca 740-700 sau chiar până în 690
î.Hr.).
Prima parte a misiunii
 relativ liniștită, perioadă prosperă a regelui Ozia
 pe plan politico-militar, Regatul lui Iuda își lărgise granițele până la Elat
(Ețion-Gheber, Aqaba).
 probleme religios-morale: „Poporul acesta Mă cinstește cu gura și cu
buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Is. 29, 13).
 Dificultăți pe plan extern: marea putere asiriană era la apogeul expansiunii
sale

Războiul siro-efaimitic (734-732) – Regele Ahaz

 „Dacă nu credeți, nu veți supraviețui” (Isaia 7, 9).
 pentru a-i convinge pe rege și pe cei cu putere de decizie politică, vreme de
trei ani profetul a umblat desculț și îmbrăcat în sclav, sugerând că îi
așteaptă soarta Egiptului și a Etiopiei, înfrânte între timp, dacă se vor
împotrivi Asiriei.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Contextul istoric

Asiria:
Tiglatpileser III (745-727).

Regatul de Nord:
Ieroboam II (787-747).
 După moartea regelui, tronul
regal este uzurpat și începe o
perioadă de anarhie și
incertitudini politice.
 Fruntașii poporului și preoții
erau vicioși și corupți.
 Idolatria ajunsese de mult la
rang de religie oficială.

Războiul siro-efraimitic (734-732)

 Tiglatpileser III (745)
 Rasyan al Damascului (742-
732)
 Pekah al Israelului (735-732)
 Ahaz (735–715), rege în Iuda
732- căderea Damascului
722- căderea Samariei
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Timpul misiunii

Iezechia, succesorul lui Ahaz

 mai receptiv la critici și mai credincios Domnului
Dumnezeu decât predecesorul său → întreprinde o
reformă religioasă (IV Rg 18; II Cr. 30-31).
 a distrus jertfelnicele idolești de pe înălțimi
 a sfărâmat șarpele de aramă din vremea lui Moise.
 a colaborat mai bine cu Isaia
 s-a orientat spre puterea egipteană, reușind să stârnească
mânia asiriană împotriva sa.
 înălțarea fortificațiilor și asigurarea aprovizionării
corespunzătoare cu apă a cetății Ierusalimului pentru a
rezista unui asediu de durată.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Timpul misiunii

Tunelul lui Iezechia, săpat pe sub cetatea Ierusalimului

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Timpul misiunii

 Isaia este alături de rege cu prilejul invaziei teritoriului

iudaic și asedierea Ierusalimului de armatele lui
Sanherib, regele Asiriei, în 701 î.Hr.
 Isaia vestește că armata asiriană și Sanherib se vor
întoarce pe aceeași cale pe care au venit (IV Rg. 19, 7).
 Retragerea armatelor lui Sanherib din fața Ierusalimului
a mărit mult prestigiul politic al profetului, în ciuda
tuturor divergențelor pe care le avea cu conducătorii
politici ai poporului privind cauzele acestei invazii.
 Dezvoltarea unei teologii ierusalimitene (Ps. 45, 47, 83,
86) în relație cu Templul ↔ Ieremia 7
 îl vindecă pe Iezechia de boală.

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Isaia – profetul evanghelist

 activitate desfășurată pe plan religios-moral

 credință fermă în ajutorul lui Dumnezeu.
 Domnul va revărsa cu prisosință darul Său asupra
casei regale davidice, din care, la vremea potrivită, va
face să se nască Regele ideal (cap. 9 și 11), Mesia.
 Mesia va întemeia o împărăție a păcii, iar cetatea
Ierusalimului va juca un rol esențial în planul
mântuirii.
 personalitatea regelui Mesia (cap. 7, 14; 8, 9, 5-6; 11,
1-9; 42, 39 1-4; 49, 4-9; 52, 13; 53)
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Cuprinsul cărții

 cuvântări, profeții și istorisiri scrise într-un timp destul de îndelungat.

 Profețiile nu sunt expuse într-o ordine cronologică, ci după conținut.
 Sec. XII, Abraham ben Ezra pune problema unității cărții (1-39; 40-66)
 Bernard Duhm (1892) – trei autori

Cartea este alcătuită din trei părți:

Prima parte (Proto-Isaia?, cap. 1-35):
 învățături rostite pentru contemporani
 este urmată de un adaos istoric (cap. 36-39): evenimente din timpul regelui
Iezechia.
Partea a doua (Deutero-Isaia?, cap. 40-55)
 situația iudeilor exilați în Babilon
 cuvinte de îmbărbătare despre mântuirea drepților.
 autor anonim, Deutero-Isaia – ar fi trăit printre exilații din Babilon.
Partea a treia (Trito-Isaia?, cap. 56-66)
 începuturile refacerii societății iudaice, după întoarcerea din exil (538-537)
 comunitatea începe să se reorganizeze sub conducerea lui Zorobabel, un
descendent al casei davidice.
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Inaugurarea misiunii lui Isaia (cap. 6, 1-8):

„În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un
scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul.
Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu
două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două
zburau și strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!" Din
pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor,
iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: "Vai mie, că sunt
pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui
popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu
ochii mei!" Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine,
având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe
jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de
buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le
va curăţi". Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl
voi trimite şi cine va merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-
mă, trimite-mă pe mine!"”
1
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

 chemarea la misiune = moment unic al vieții profeților

Autenticitatea textului
 Chemarea profetică ar precede primele cinci capitole
 Pusă mai târziu din rațiuni istorice
 Profetul ar fi activat și înainte de această teofanie
 Isaia a rămas atât de impresionat de sfințenia lui Dumnezeu, încât
încearcă să facă din aceasta motivul central al activității sale profetice.
 își focalizează discursul teologic pe atributul Sfințeniei lui Dumnezeu
Sintagma „Sfântul lui Israel”: 13x în cap. 1-39; 16x în cap. 40-66; 7x în
restul cărților VT
 Revelația are loc la debutul activității regelui Iotam, în templul din
Ierusalim, locul oficial al săvârșirii cultului și al întâlnirii lui
Dumnezeu cu poporul ales?
 Isaia nu s-a aflat chiar în interiorul sanctuarului, întrucât accesul nu
era permis unei persoane neconsacrate, ci probabil în curtea
credincioșilor, în care se aduceau jertfele și se rugau israeliții.
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Revelarea lui Yahweh în Templu – sublimitatea Ființei

divine, a Cărei însușire esențială este sfințenia.
 Dumnezeu Se poate revela omului oriunde: în câmp (Facerea
28, 19), în munte (Ieș. 3, 1-2), sub copaci (la Ofra, cf.
Judecători 6, 11), lângă râu (Iezechiel 1, 3) etc.
 nu orice loc este potrivit pentru maiestatea Sfințeniei divine
de a se întâlni cu profanul.
 Dumnezeu este cu totul separat de ceea ce nu este sfânt și
curat.
➢ Templul – loc predispus unei teofanii
 Dumnezeu Se descoperă în acest loc și pentru a reliefa
istoricitatea concretă a revelației Sale, care începe într-un
timp istoric și spațiu geografic bine determinate.
 mărturie a strânsei legături a lui Yahweh cu acest locaș sfânt
din cetatea Ierusalimului.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Dumnezeu se descoperă ca Rege al Israelului și, implicit, al

întregului univers, așa cum bine rezultă din cântarea îngerilor.
Alte cazuri în Vechiul Testament când Dumnezeu Se
descoperă pe Sine în chipul unui Împărat, șezând pe tronul
slavei, înconjurat de mulțimi de slujitori:
III Regi 22, 19: „Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său și
toată oștirea cerească sta lângă El, la dreapta și la stânga Lui”
Daniel 7, 9: „Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a
aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada,
iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc;
roţile lui, foc arzător.”
 „oștire cerească” = adunarea îngerilor, care sunt în slujba
permanentă a lui Dumnezeu (Heruvimii, Serafimii și
Tronurile)
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Isaia – teolog al lui „Dumnezeu cel Sfânt” și al Sfințeniei divine

 sfințenia lui Dumnezeu – centrul teofaniei și al experienței religioase a lui
Isaia.
Exemple: „sfânt” (qadhoș), atât ca adjectiv (cap. 6, 3), cât și ca substantiv
(cap. 40, 25). Specifică lui rămâne expresia „Sfântul lui Israel”.
 Dumnezeu este „Dumnezeul Sfânt” (Haiel haqdhoș) (cap. 5, 16),
„Dumnezeu al Cărui nume este sfânt” (iqadoș șemo) (cap. 57, 15), „al
cărui braț este sfânt” (cap. 52, 10) sau „Duhului Său cel sfânt” (Ruach
Qidheșo) (cap. 63, 10-11).
 Sfânt (qadhoș) = separat, pus deoparte pentru ceva, separat în sens
liturgic.
 „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Sa”
= Ceva de altă natură decât creatura, de necuprins cu mintea și imposibil
de definit.
 Tripla repetare a atributului esențial al divinității = formă de superlativ
pentru a evidenția suprema sfințenie a lui Dumnezeu
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Cântarea serafimilor: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul

Savaot, plin este tot pământul de slava Sa” (cap. 6, 3).
 Domnul stând pe tronul slavei Sale, înconjurat de serafimi.
Serafimii:
 „stăteau înaintea Lui” (v. 2),
 slujitori apropiați ai lui Dumnezeu
înconjurați de o veșnică văpaie de foc.
 Sfântul Simeon Metafrastul: revelarea lui Dumnezeu în
mijlocul focului = Înfricoșătoarea Judecată, când totul va fi
copleșit de slava lui Hristos Dumnezeu ca Judecător. Slava
feței Lui va apărea pentru cei ce nu L-au cunoscut ca un foc
mistuitor, iar celor drepți ca lumină iubitoare.
 în majoritatea teofaniilor veterotestamentare sfințenia lui
Yahweh se revelează prin intermediul focului (Ieșirea 3; 19, 8;
Iez. 1 și 10, Miheia 1, 4).
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Is. 6, 5: „Vai mie că sunt pierdut!”

 Profetul își recunoaște propria nimicnicie și exclamă
copleșit de teamă: „Vai mie!”.
 „vai mie” = distanța de nedepășit dintre Creator și
creatură.
 teama profundă a omului, care se simte necurat și total
nevrednic de a rămâne înaintea divinității fără a-și
primejdui viața.
 Isaia este conștient că pe Dumnezeu omul nu poate să-L
vadă și să rămână viu.
Facerea 32, 30: „Am văzut pe Dumnezeu în față și mântuit
a fost sufletul meu” (patriarhul Iacob)
Judecători 13, 22: „De bună seamă voi muri, pentru că am
văzut pe Domnul” (dreptul Manoe)
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Is. 6, 5: „ Sunt un om cu buze spurcate și locuiesc în mijlocul

unui popor cu buze necurate. Și pe Domnul Savaot L-am
văzut cu ochii mei”
 limbajul său nu este asemănător cu al îngerilor, adică este profan;
 nu este adecvat preamăririi divinului și nu corespunde sfințeniei lui
Yahweh;
 Dumnezeu a avut grijă ca focul curățitor luat chiar din cărbunele
aprins să îi atingă buzele.
Dumnezeu Se revelează omului într-o formă voalată
 nici îngerii în calitate de creaturi nu sunt vrednici a-L privi în față →
își acopereau fețele cu aripile (v. 2).
Ier. 10, 7: „Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor?”
 Slava lui Dumnezeu revelată lui Isaia apare foarte asemănătoare cu
cea de pe muntele Sinai ( înconjurată de lumină, de tunete și de fum,
încât țâțânile templului se zguduiau).
 Dumnezeu se revelează doar parțial; El rămâne cu totul inaccesibil
omului.
 Chemarea lui Isaia (cap. 6)

Concluzii:
 Sfințenia lui Dumnezeu implică o deosebire categorică între
cele două nivele de existență, divină și umană, dar în același
timp și o apropiere pe care Dumnezeu o inițiază și o revelează
omului tocmai în acest scop.
 întâlnirea cu Dumnezeu în istorie este posibilă, omul este
invitat să răspundă acestei chemări.
 Yahweh este Dumnezeul părinților:
„Care popor are un Dumnezeu atât de aproape de noi, cum este
Yahweh, Dumnezeul nostru?” (Deuteronomul 4, 7, 39).
 Dumnezeu nu constrânge libertatea omului: Is. 6, 8: „Pe cine
îl voi trimite și cine va merge pentru noi?”
 Isaia se simte nepregătit pentru a împlini o lucrare sfântă
pentru Dumnezeu → a acceptat a-L sluji pe Dumnezeu: „Iată-
mă (Doamne), trimite-mă pe mine!”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Ideea mesianică în cartea lui Isaia

Mesajul social-politic al cuvântărilor lui Isaia:

➢ activitate politică // interpretul și mesagerul voii lui Dumnezeu
▪ decăderea spirituală;
▪ vanitatea femeilor bogate (3, 16-23);
▪ poftele nestăvilite ale celor bogați (5, 8);
o mesaje de îmbărbătare națională;
o amenințări la adresa popoarelor dușmane lui Israel (cap. 13-23):
Babilonul (13, 1-14; 21, 1-10), filistenii (14, 28-32), Moabul (15-16),
Siria (17), Egiptul și Etiopia (18-20), Edomul (21, 11-12; 34), Arabia (21,
13- 17), Fenicia (cap. 23)
Ideea mesianică:
 Dumnezeul Cel adevărat S-a revelat israeliților
 Dumnezeu este Sfânt, Yahweh este Sfântul lui Israel
→ transcendența și perfecțiunea lui Dumnezeu;
 paternitatea lui Dumnezeu față de poporul ales.

 venirea lui Mesia și instaurarea împărăției Sale (2, 4; 7, 14; 9; 40; 42;
52; 53)
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Ideea mesianică în cartea lui Isaia

Sfinții Părinți ai Bisericii: prefigurarea lui Hristos în Vechiul Testament.

 nașterea lui Hristos din Fecioara Maria: „Iată Fecioara va lua în pântece și
va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (cap. 7, 14).
 împărăția mesianică și Mesia: „Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat
nouă a Cărui stăpânire este peste umărul Lui, și se cheamă numele Lui
Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al
păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui, și pacea
Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul și peste împărăția lui David, ca
s-o întărească și să o întemeieze prin judecată și dreptate, de acum și până
în veac” (Isaia 9, 5-6).
 Mesia va fi lumină popoarelor până la marginile pământului (cap. 49, 6).
 Mesia – Mijlocitor al mântuirii neamului omenesc (Ebed-Yahweh) (cap. 53).
 Isaia 53 – prevestirea Patimilor și a Jertfei Mântuitorului Hristos
 ascultarea Lui desăvârșită față de voința Tatălui ceresc (Rob al lui
Dumnezeu)
 încheierea unui nou legământ, de ale cărui binefaceri se vor împărtăși toate
neamurile lumii.
 Noul Ierusalim –anticipare a Bisericii lui Hristos.

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Exegeza textelor mesianice

1. Pacea mesianică (cap. 2, 2-4)

„Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului
Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va
ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge
într-acolo. Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne
suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov,
ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale".
Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din
Ierusalim. El va judeca neamurile şi la popoare fără de
număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de
pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai
ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 Contextul istoric al profeției

diac. dr. Cătălin Vatamanu

Războiul siro-efraimitic
(734-732)

 Tiglatpileser III (745)

 Rasyan al Damascului
(742-732)
 Pekah al Israelului
(735-732)

 Ahaz (735–715), rege

în Iuda
diac. dr. Cătălin Vatamanu
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 1. Pacea mesianică

„Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului

Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va
ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge
într-acolo. Multe popoare (amim rabim) vor veni şi vor
zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa
Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să
mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieşi legea şi
cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim. El va judeca
neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale.
Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în
cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva
altuia şi nu vor mai învăţa războiul.”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
i

diac. dr. Cătălin Vatamanu

i

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 2. Nașterea lui Mesia (Is. 7, 14)

„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: iată,

Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu, și vor chema
numele lui Emanuel.” (Isaia 7, 14)
 Cartea lui Emanuel (cap. 7-8)
 Isaia îl asigură pe rege de ajutor, cu condiția să creadă și
efectiv să accepte ajutorul divin, să fie convins de realitatea
promisiunii făcute odinioară de profetul Natan regelui
David: „Eu voi fi aceluia tată, iar el Îmi va fi fiu” (II Samuel 7,
14).
 Isaia îi propune regelui să ceară un semn. Ahaz declină
propunerea. Profetul interpretează refuzul ca pe o decizie
de a nu se lăsa condus și protejat de Dumnezeu.
→ semn pentru casa lui David (v. 13)
 2. Nașterea lui Mesia (Is. 7, 14)

 almah 9x în VT: 3x tinere necăsătorite (Fac. 24, 43; Ieș.

2, 8 și Ps. 68, 25), „copilă necăsătorită” și „tânără femeie”
 Septuaginta: partenos = betulah „fecioară”.
 castitatea betulei în Levitic (21, 13-14); Deuteronomul
(22, 13-30) și II Samuel (13, 2).
 traducătorii alexandrini, probabil pornind de la
considerentul că substantivul betulah apare de mai multe
ori, l-au preferat substantivului almah, cu toate că
ambele pot avea cam același sens.
Relevanța profeției pentru regele Ahaz?
 almah = o persoană cu totul excepțională, care va
îndeplini un rol de mare importanță în istoria mântuirii.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 2. Nașterea lui Mesia (Is. 7, 14)
Cine e Pruncul?
A. Un fiu al profetului? Un fiu al regelui?
 fiul profetului, Maher-Schalal-Chaz-Baz, „Fuge prada, grăbește jaful”
(cap. 8, 4)
 nașterea, pe la 740 î.Hr., a fiului lui Ahaz, Iezechia, care, într-adevăr,
i-a succedat la tron.
Dumnezeu îi transmite prin Isaia două mesaje:
1. cele două țări de care se temea vor fi devastate;
2. prin nașterea fiului regelui, acestuia i s-a garantat continuitatea la
tron a dinastiei davidice.
B. Mesia - Hristos
 Sfinții Evangheliști și Sfinții Părinți
 izbăvirea temporară = icoană a izbăvirii veșnice.
Sfântul Ioan Gură de Aur: „oamenii vor chema numele lui Emanuel
deoarece prin faptele Sale va dovedi că Dumnezeu este mai lămurit cu
oamenii decât a fost vreodată, adică vor simți și vor mărturisi
prezența lui Dumnezeu”.
 2. Nașterea lui Mesia (Is. 7, 14)

Matei 1, 18-23 și Luca 1, 26-35

→ profeția s-a împlinit prin
nașterea minunată a lui Iisus
din Sfânta Fecioară Maria.

 Iisus Hristos = Emanuel:

„Și vor chema numele lui
Emanuel, care se tâlcuiește
Dumnezeu este cu noi”.
 Prin întruparea Fiului Său,
Dumnezeu este mai aproape
de oameni.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 3. Pruncul Mesia (cap. 9, 1-6)

„Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi

cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste
voi. Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli
înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se
veselesc la împărţirea prăzilor. Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul
ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în
zilele lui Madian. Încălţămintea cea zgomotoasă de om
războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi
mistuite în flăcări! Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat
nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele
Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare,
biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare
va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi
pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o
întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n
veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 4. Mlădița din Iesei (Isaia 11, 1-3)

„O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi
Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,
duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-L va umple
pe El duhul temerii de Dumnezeu.”
 Mlădița = un urmaș al casei lui David (Iezec. 17, 4-6)
 Duminica Sfinților Parinți după trup ai Domnului (Matei 1, 1-25)
 Romani 15, 12: „Și se va arăta rădăcina lui Iesei Cel care Se ridică să
domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui“.
 Sfantul Ioan Gura de Aur : „Asadar, cand auzi ca Fiul lui
Dumnezeu este Fiul lui David si al lui Avraam, nu te indoi ca si tu, fiu
al lui Adam, vei fi fiu al lui Dumnezeu. Ca Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi
smerit in zadar si in desert atat de mult, daca n-ar fi vrut sa ne inalte si
pe noi. S-a nascut dupa trup, ca tu sa te nasti dupa Duh; s-a nascut din
femeie, ca tu sa incetezi de a mai fi fiu al femeii. Pentru aceasta Fiul lui
Dumnezeu a avut o indoita nastere: una asemenea noua, si alta mai
presus de noi. Pentru ca S-a nascut din femeie, Se aseamana cu noi;
dar pentru ca nu S-a nascut nici din sange, nici din vointa trupului sau
a barbatului, ci de la Duhul Sfant, ne arata nasterea cea mai presus de
noi, nasterea cea viitoare, pe care ne-o va darui noua de la Duhul“.
 4. Mlădița din Iesei (Isaia 11, 1-3)

„Arborele lui Iesei” este reprezentat

în pictura exterioară a mănăstirilor
din Bucovina – Voroneț, Humor,
Vatra Moldoviței și Sfântul Ioan cel
Nou de la Suceava

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 5. Pacea mesianică (Isaia 11, 6-8)

„Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul și leopardul se va culca

lângă căprioară, și vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și
un copil îi va paște. Juninca se va duce la păscut împreună cu
ursoaica și puii lor vor sălășlui la un loc, iar leul ca și boul va
mânca paie. Pruncul de țâță se va juca lângă culcușul viperei și în
vizuina șarpelui otrăvitor copilul abia înțărcat își va întinde
mâna”.
 descrierea unei păci universale
 Împărăția păcii este asemănată cu starea paradisiacă (Fac. 1, 29-
31)
Sfinții Părinți → În acele vremuri animalele de pradă își vor schimba
firea:
 lupul este icoana omului acaparator
 mielul este omul simplu și nevinovat
 leul icoana mândriei și a forței brutale
 boul (taurul) este icoana îndrăznelii excesive.
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 6. Înaintemergătorul (40, 3-11)

Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc
neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple şi tot
muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele
colţuroase, căi netede. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va
vedea căci gura Domnului a grăit". Un glas zice: "Strigă!" Şi eu zic:
"Ce să strig?" Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui, ca floarea
câmpului! Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a
trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba. Iarba se usucă şi floarea se
veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac! Suie-te
pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului, ridică glasul tău cu
putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului, înalţă glasul şi nu te teme, zi
cetăţilor lui Iuda: "Iată Dumnezeul vostru!” Că Domnul Dumnezeu
vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că preţul biruinţei Lui este
cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui. El va paşte turma Sa ca un
Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi
de cele ce alăptează va avea grijă.”
 6. Înaintemergătorul (cap. 40, 3-11)

 Sfinții Evangheliști: Sfântul Ioan Botezătorul -

Înaintemergătorul Mântuitorului (Matei 3, 3; Marcu
1, 2; Luca 3, 4; Ioan 1, 23),
• asemănat cu un crainic regal, care la
vechii israeliți anunța pe unde și, mai
ales, când avea să treacă regele:
„Toată valea să se umple și tot
muntele și dealul să se plece și vor fi
cele strâmbe drepte și cele colțuroase
netede” (vers. 4).
• Sfântul Ioan îndeamnă la pocăință

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe
(42, 1-4; 49, 4-9; 50, 4-9; 52, 13; 53)

Is. 42, 1-4: „Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu întru
care binevoiește sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu și El va
propovădui popoarelor Legea Mea. Nu va striga și nici nu va
grăi tare, și în piețe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o
va zdrobi și feștila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui
Legea cu credincioșie. El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri
până ce nu va fi așezat Legea pe pământ; căci învățătura Lui
toate ținuturile o așteaptă.”
 Ebed-Yahweh „Robul lui Dumnezeu” – expresie frecvent folosită
și în alte cărți ale Scripturii Vechiului Testament (peste 800x).
 ebed = sclav, rob (Exod 21)
 ebed – „a sluji” lui Dumnezeu (Exod 3,12: „ acesta îţi va fi semnul
că te trimit Eu: când vei scoate pe poporul Meu din țara Egiptului, vă
veţi închina lui Dumnezeu (lit. veţi sluji lui Dumnezeu) pe muntele
acesta!”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Cine?
La Isaia, Ebed are o dublă semnificație:
➢ o persoană anonimă.
➢ colectivitate, ca termen descriptiv pentru poporul ales
 în raport cu Dumnezeu, patriarhii Avraam (Fac. 26, 24), Iacob, Moise,
Iosua, profeții și chiar regii David, Solomon s-au numit „slujitori”.
 Moise – „slujitor” al lui Yahweh, 38 de ori.
 Zorobabel (Ag. 2, 23; 3 Ezra 6, 27: „robul Domnului şi cârmuitorul Iudeii”)
 Ieremia: „Mai înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, și
înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit prooroc pentru
popoare” (1, 5), de aceea, „iată, am pus cuvintele Mele în gura ta” (v. 9).
 comunitatea israelită – Isaia 41, 8-9: „Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe
care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!... Pe tine care te-am smuls din cele
mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi
ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat”
➢ Isaia folosește expresia ebed-Israel pentru întreg poporul Israel (41, 8-9; 42,
19; 43, 10; 44, 1-2).
➢ Israelul ideal, care are menirea de a face cunoscută Legea printre păgâni
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Ebed Yahweh se deosebește de Ebed-Israel:

 El este ales din pântecele maicii Sale spre a fi slujitor lui Yahweh
(49, 5).
 Dumnezeu Îl sprijină în misiunea Sa, dându-I Duhul Său, Care-I
conferă calitatea de uns.
 Ebed-Yahweh este gata să asculte de Dumnezeu.
 Ebedul este fără de păcat și suferă pentru păcatele altora,
ispășind în locul lor (53, 4).
 El are o chemare specială, devenind mijlocitorul Noului
Legământ.
 misiunea Lui divină este recunoscută de toate neamurile, care își
vor abandona idolii și se vor închina adevăratului Dumnezeu.
 scopul misiunii lui Ebed-Yahweh este de a întemeia o împărăție
a păcii (cap. 42), care să cuprindă pe Israel.
 El vine ca un învățător blând și smerit, împărtășind tuturor din
învățătura
diac. dr. Cătălin VatamanuSa.
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

 Matei 12, 17-21 atribuie

Mântuitorului Hristos cele
din Is. 42, 1-4:
„Ca să se împlinească ceea ce s-a spus
prin Isaia proorocul, care zice: "Iată
Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul
Meu întru Care a binevoit sufletul
Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi
judecată neamurilor va vesti. Nu se va
certa, nici nu va striga, nu va auzi
nimeni, pe uliţe, glasul Lui. Trestie
strivită nu va frânge şi feştilă
fumegândă nu va stinge, până ce nu
va scoate, spre biruinţă, judecata. Şi
în numele Lui vor nădăjdui neamurile”
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Is. 49, 4-9: „Dar Eu Îmi spuneam: "În deşert M-am trudit, în zadar şi
pentru nimic Mi-am prăpădit puterea Mea!" Partea ce Mi se cuvine Mie
este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. Şi acum Domnul Cel
Care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca să-l slujesc Lui şi să întorc
pe Iacov către El şi să strâng la un loc pe Israel - căci aşa am fost Eu
cinstit în ochii Domnului şi Dumnezeul Meu fost-a puterea Mea, Mi-a
zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc seminţiile lui
Iacov şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi face
Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile
pământului! „Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui, Israel către
Cel dispreţuit şi către urâciunea neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te
vor vedea şi se vor ridica, căpetenii se vor închina pentru Domnul cel
credincios şi pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a ales! „Aşa grăieşte
Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi în vremea mântuirii Te
voi ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să
aşezi rânduială în ţară şi să dai fiecăruia moştenirile nimicite! „Ca să
zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la
lumină!" Ei vor paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi
păşunea lor.”
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Is. 50, 4-6: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic,
ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă El
deşteaptă, trezeşte urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic.
Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea (Exod 21, 6), dar Eu
nu M-am împotrivit şi nici nu M-am dat înapoi. Spatele l-am dat
spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o
de ruşinea scuipărilor. Şi Domnul Dumnezeu Mi-a venit în ajutor
şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi întărit faţa Mea ca o
cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ocară. Apărătorul Meu
este aproape. Cine se judecă cu Mine? Să ne măsurăm
împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să se apropie! Iată,
Domnul Dumnezeu Îmi este întru ajutor; cine Mă va osândi?
Iată, ca un veşmânt vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va
mânca!” = Is. 53 → Hristos
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Is. 52, 1, 13: „Trezește-te, trezește-te, îmbracă-te cu puterea ta, Sioane,

înveșmântează-te în haine de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! (…) Iată,
sluga mea va propăși, se va sui, mare se va face și se va înălța pe culmile
slavei”.
(Is. 60, 1: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi
slava Domnului peste tine a răsărit!)
 Deși va fi umilit în acțiunea sa, această umilire va fi de scurtă durată,
căci el va fi preaslăvit de Yahweh.
 Prin jertfa Sa, Ebed- Yahweh deschide calea propriei Sale slave, care
duce la o intimă comuniune între om și Dumnezeu.
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Isaia 53, 1-9: „Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se
va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ
uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare,
ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor
şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi
nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele
noastre S-a împovărat. (I Petru 2, 24) Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi
chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit
pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin
rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe
calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale
tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre
junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a
deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine
îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului
Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi
cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o
nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.”
- „mormântul Său să fie cu cel bogat” (ebr.) → Iosif din Arimateea I-a oferit
Domnului mormântul său (Mt. 27, 57-60)
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

Concluzii:
1. Ebedul – „Robul Domnului” va fi lumină neamurilor
 Hristos: „Eu sunt lumina lumii” (In 8, 12).
2. Ebedul lui Isaia = Mesia, chiar în exegeza iudaică timpurie.
3. Iisus mărturisește că textele lui Isaia despre Ebedul Domnului fac
referire la Sine:
Mt. 20, 28: „După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să
slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.” (Mc. 10,
45)
4. Deși nu S-a numit pe Sine Ebed, Hristos a lăsat să se înțeleagă că
misiunea Sa era aceea de a sluji
„Fiul Omului nu a venit în lume ca să fie slujit, ci ca El să slujească și
să dea viața pentru mulți ca preț de răscumpărare pentru cei mulți”
(Marcu 10, 45).
 Hristos își dă propria viață (Isaia 53, 10.12) pentru viața celor mulți:
„Acesta este sângele Meu care pentru mulți se varsă” (Marcu 14, 24),
„spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28).
diac. dr. Cătălin Vatamanu
 7. Robul lui Dumnezeu: Ebed-Yahwe

5. La întrebarea Sfântului Ioan Botezătorul: „Tu ești Acela Care are să

vină?” (Lc. 7, 20), din răspunsul lui Iisus înțelegem că Acel Cineva era
Ebedul:
Lc. 7, 21-23: „Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de
duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzând, le-a zis:
Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd,
şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li
se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.”
 Hristos îi îndeamnă să cerceteze Vechiul Testament: „Cercetați
Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt
care mărturisesc despre Mine” (In 5, 39).
6. Oamenii care cred în Hristos devin Noul Israel: „Domnul
Dumnezeu va da robilor Săi un nume nou” (Is. 65, 15).
 intrarea în cetatea Ierusalimului ca Mesia-Rege - Osana (hoșianu =
„mântuiește-ne, salvează-ne”

diac. dr. Cătălin Vatamanu

 Bibliografie
 Semen, Petre, Etica socială la profeţii Amos şi Isaia, în TV, an VIII (LXXIV), nr. 5-12, 1998,
pp. 90-99
 Semen, Petre, Introducere în teologia profeților scriitori, Editura Trinitas, Iași, 2008
 Semen, Petre, Sensul expresiei ‹‹Iom-Iahve›› - ‹‹Ziua Domnului›› la profeţii Vechiului
Testament, în „Studii Teologice”, an XXX (1978), nr. 1-2, pp. 149-161
 Semen, Pr. Prof. Dr., Petre, Combaterea corupţiei morale de către profeţii Vechiului
Testament, în TV, an II (LXVIII), nr. 8-10, 1992, p. 3-14.
 Vatamanu, Cătălin, „Războiul sfânt” din perspectiva Vechiului Testament, în „Studii
Teologice”, Bucureşti, Editura IBMBOR, Seria a III-a, anul II (2006), nr. 3, pp. 100-119.
 Vatamanu, Diac. Cătălin, Retorica judecăţii divine în Scriptura ebraică, în „Text şi
discurs religios”, nr. 2/2010, pp. 73-82.
 Wigoder, Geoffrey (coord.), Enciclopedia iudaismului, traducere de Radu Lupan şi
George Weiner, Editura Hasefer, Bucureşti, 2006.
 Anderson, Bernhard W., & Foster R. McCurley The Eighth Century Prophets: Amos,
Hosea, Isaiah, Micah Wipf and Stock: 2003
 Chialda, Prof. Dr. M., Patimile şi jertfa Mântuitorului după Vechiul Testament, în AB,
an 1944, nr. 5-6, pp. 196-202.
 Constantinescu, Pr., Al. N., Isaia şi Ieremia, în GB, an XXXII, nr. 3-4, 1973, p. 389-
402.
 Cornițescu, Diac. Asist., Emilian, Persoana lui Mesia şi lucrarea Sa în lumina
profeţiilor vechi-testamentare, în ST, an XXXVII, nr. 9-10, 1985, p. 606-615.
 Popa, Pr. Lect. Drd., Viorel Cristian, Chemări celebre la profeţie, în Orizonturi
teologice, an II, Volum omagial, 2001, p. 131-139.