-Lucrare de seminar-

Pustiirea Țării, „brâul” profetului și burdufurile

pline

Lect.Univ.dr.: BORCA Eusebiu Student: Băițan Alexandru

Ionuț

Baia mare, 2020

 Cuprins

Cuprins..................................................................................................................2
Introducere.............................................................................................................3
Tâlcuire la cartea Profetului Ieremia.....................................................................4
Pustiirea Țării „brâul” profetului...........................................................................6
Înțelegeri împotriva lui Israel. Vicleșugul Gaboanițiilor......................................8
Concluzie...............................................................................................................9
Bibliografie..........................................................................................................10
 Introducere

Profetul Ieremia s-a născut într-o familie preoţească din Anatot, o

localitate din apropierea Ierusalimului, în jurul anului 650 î.H. Fiind încă tânăr,
Dumnezeu l-a chemat să fie profet. Ieremia s-a eschivat inițial, afirmând că este
prea tânăr pentru o asemenea misiune, neavând vârsta care să-i confere
autoritatea de a vorbi în public. Avea, în jur de 20 ani în momentul vocaţiei.
Activitatea profetului s-a desfășurat pe o perioadă de peste 40 ani. Profetul a
trăit cucerirea Ierusalimului de către Nabucodonosor şi exilarea unei părţi din
popor. Puţin după anul 587, el a fost dus, împotriva voinţei sale, în Egipt de
către un grup de evrei care s-au refugiat acolo. Aici se pierd urmele sale. Potrivit
tradiţiei, el a murit acolo, fiind ucis cu pietre de compatrioţii săi.

De la vocaţia sa până în anul 605 î.Hr. Din punct de vedere politic, acești
20 de ani au constituit o perioadă favorabilă pentru regatul Iuda, întrucât
imperiul asirian se afla în declin. Pentru regele Iosia a fost un prilej bun de a
lărgi graniţele statului prin ocuparea de teritorii care odată au aparţinut iudeilor,
în timpul lui Solomon. Pe plan religios regele Iosia întreprinde o reformă cultică
prin care revigorează credinţa iahvistă.

În ciuda înfloririi regatului Iuda, tocmai în această perioadă Ieremia

primeşte de la Dumnezeu sarcina de a propovădui sfârşitul statului. Un duşman
din nord, a cărui armată este invincibilă, e trimis de Dumnezeu împotriva
poporului iudeu, vestește Ieremia (cap. 4-6). Poporul trebuie să se căiască și să
se întoarcă la Dumnezeu până nu e prea târziu. Dar mesajul profetului pare rupt
de realitate pentru locuitorii din Ierusalim. În plus, Ieremia intră în conflict cu o
tradiţie religioasă puternică, potrivit căreia Domnul nu va lăsa Ierusalimul să
cadă, fiindcă pe Sion, în Templu, este locuinţa Sa indestructibilă (7,4.10)1.

1
Pr. Conf. Constantin Oancea, Cărțile profetice, suport de curs pentru Anul II semestrul 1, Sibiu 2018, pp 28-29.
 Tâlcuire la cartea Profetului Ieremia

„Cine-mi va da mie sălaş cât mai departe, ca să-Mi părăsesc poporul şi să

Mă-ndepărtez de ei?; Că toţi se desfrânează, ei, adunătură de trădători” (Ier.9,1).

În sens figurat, din partea tuturor drepţilor proorocul doreşte cu înflăcărare

venirea lui Mesia. Când a venit Dumnezeul nostru, poporul Iudeu sa împărţit, şi
unii au crezut în Hristos, iar alţii l-au refuzat şi ş-au urmărit până la moarte. Şi
celor ce au crezut din păgâni li s-au dat „sălaş” în Biserică,care mult mai înainte
se numea „stearpă” şi „pustie” (Isaia 54,1). Desfrânarea şi adunările
mincinoşilor, proorocul le numeşte sau, în sens propriu, desfrâul şi viclenia
desfrânaţilor şi mincinoşilor în poporul iudeu, sau în sens figurat, necredinţa în
Dumnezeu, cu idolii păgâni, adică cinstirea dumnezeilor altor popoare şi
închinarea la idolii deşerţi.

„Limba şi-au întins-o ca pe un arc; minciuna, nu credinţa-i stăpână pe

pământ; căci mers-au ei din rău în rău şi pe Mine nu M-au cunoscut, zice
Domnul” (Ier.9,2).

Proorocul mustră mândria bogaţilor şi inima lor, înrădăcinată în necinste,

pentru că adaugă rău la rău şi mereu îi calcă în picioare pe cei săraci. De aceea
arată, că şi pe ei astfel îi vor călca în picioare şi, izbăvindu-se de nenorocirea
Egiptului, vor nimeri ei în robia Babilonică.

„Feriţi-vă fiecare de aproapele său, în fraţii voştri să nu aveţi încredere,

fiindcă fiecare frate cu amăgire va amăgi şi fiece prieten cu viclenie va umbla”
(Ier.9,3).

Proorocul povăţuieşte oamenii simpli să se păzească de viclenia

mincinoşilor, la care limba este o săgeată ascuţită, şi buzele ca arcul. Cu
minciuna, dar nu cu credinţa. Şi în cartea psalmilor, este scrie cuvântul lor ca
săgeata „ca să-i săgeteze la întuneric pe cei drepţi la inimă” (Ps.10,2), adică cei
ce săgeată răul se ascund în întuneric, nu doresc, ca să fie văzută minciuna lor,
de aceea caută întunericul şi ascunziş, sau, asemănător săgeţilor, în depărtare fac
pândă, şi cu cuvinte fermecătoare, prefăcătoare şi viclene, prind pe fraţii săi în
minciună.

„Acestea zice Domnul: Înţeleptul să nu se laude întru a sa înţelepciune,

puternicul să nu se laude întru a sa putere, iar bogatul să nu se laude întru
bogăţia lui, ci-ntru aceasta să se laude cel ce se laudă: întru-nţelegerea şi
cunoaşterea că Eu sunt Domnul, Cel ce face milă şi judecată şi dreptate pe
pământ; că întru acestea-i bunăvoirea Mea, zice Domnul” (Ier.9,22-23).

Iudeii nădăjduiau la înţelepciunea bătrânilor săi, la putinţa împăraţilor săi,

la bogăţia regatului său. De aceea proorocul se străduie în mintea lor rătăcită să
dezrădăcineze această nădejde amăgitoare şi învaţă că pentru ei totul va fi fără
nici un folos dacă nu va veni la ei ajutor de la Domnul; de aceea îi convinge să
nădăjduiască la Unul Dumnezeu, în mâna Cărui a toate se conţine, Care după
voia Sa, după bogăţia înţelepciunii şi poveţei, împarte celor buni – binele, iar
celor răi – răul. Pentru că iudeii negau părerea lui Dumnezeu, pentru care îi
mustră şi Sofonie în cartea proorociilor sale, zicând: „cei ce zic în inimile lor:
„Domnul nu face nici bine, nici rău” (Sofonie 1,12). Despre ei mărturiseşte mai
departe şi Ieremia, că ei vorbesc în deşert şi slujirea cerului socot că cauza
abundenţei şi neajunsului, zicând: „Dar de când am încetat să ardem tămâie
pentru regina cerului, rătăcim dintr-un loc în altul şi ne sfârşim de sabie şi de
foame” (Ier.44,18).

„...căci toate neamurile sunt netăiate-mprejur la trup..., şi pe cei ce-şi rad

faţa de jur împrejur, chiar şi pe cei ce locuiesc în pusiu” (Ier.9,25).

Aici proorocul ia de la iudei şi nădejdea la tăierea împrejur a trupului, şi

arată că, altor popoare nu este de folos tăierea împrejur, respectată de ei, iar pe
cei ce nu-şi îngrijesc de tăierea împrejur a inimii sale, îi aşteaptă judecata,
determinată popoarelor, care rătăcesc prin pustiuri, care sunt „netăiaţi împrejur”
la trup şi îşi rad faţa (barba) sa. Iar voi, iudeii, ca şi cum zice Domnul cu gura
proorocului, chiar dacă veţi tăia împrejur trupul, veţi rămânea cu inima netăiată
împrejur2.

Pustiirea Țării „brâul” profetului

Belșugul și bunătatea sunt acompaniate de degradarea morală și socială.

Vinul și băuturile tari i-au făcut orbi și surzi „la lucrurile Domnului la lucrurile
mâinilor lui”. Poporul său i-a întors Domnului spatele, iar acum trebuie să se
pregătească să stea în fața mâniei Lui.

„De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie, boerimea lui va

muri de foame, și gloata lui se va usca de sete. De aceea se deschide locuința
morțiilor ca să se pogoare în ia măretia și bogăția Sionului, cu toată mulțimea
lui. Și astfel cei mici vor fi doborâti, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe
vor fi plecate”. (Isaia 5, 13-15)

Revărsarea mâniei Domnului nu este altceva decât arătarea dreptății Lui,

și „Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate”. Țara fiind pustiită, moșiile
bogaților vor ajunge loc de pășunat, pentru turmele păstorilor pribegi.

Având în vedere primele șase capitole care constituie un rezumat cu care

autorul prefățează scrierea sa, aceste ultime versete ne descriu actul care a dus la
pustiirea țării: „Vai de cei ce se socotesc înțelepti și se cred pricepuți, vai de cei
tari când este vorba de băut vin, și viteji când este vorba de amestecat băuturi
tari, care scot cu fata curată pe cel vinovat, pentru mită, și i-au drepturile celor
nevinovați”. (Isaia 5, 21-23) Doar înfrangerea împăratului asirian a făcut ca

2
Sfântul Efrem Sirul, Tâlcuire la cartea Profetului Ieremia, Traducere din rusă – Pr. Adam Ţercovnic după
volumul: Святой Преподобный Ефрем Сирин, «Полное Собрание Сочинений», том 3, Moscova 1912, pp
22-23.
intervenția miraculoasă a Domnului să lase cetatea Ierusalimului ca pe o colibă
în vie.

Autorul face asfel de afirmații despre revărsarea pedepsei Domnului, pe

de o parte în lumina poruncii primite din partea Domnului, în anul morții lui
Ozia, când a fost chemat în slujbă, dar, pe de altă parte în lumina realitățiilor
trăite în urma actului oștirilor lui Senaheribin 701 î.Hr..

Capitolul care urmează în care profetul ne relatează chemarea sa în slujbă

de profet al Domnului pentru poporul său apostat, vine să confirme autoritatea
cu care au fost rostite și așezate în scris, scrierile profetice de până acum.

Este oare de mirare că autorul încheie capitolul de față cu anunțarea

pedepsei Domnului, împotriva acestor încalcări? Pentru ca au nesocotit legea
Domnului oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel focul mâniei și
pedepsei Domnului îi va arde și îi va risipi cum risipește vântul țărâna. Domnul
își intinde mâna împotriva poporului său și-L lovește de se zguduie munții.
Urgia Domnului se dezlănțuie prin mâna popoarelor pe care le cheama Domnul
ca să nimicească țara și pe locuitorii ei.

El ridica un steag Popoarelor îndepărtate, și le fluieră de la un capăt al

pământului, și iată-le vin repede și ușor. Nici unul nu este ostenit nici unul nu
șovăie de osteneală, nici unul nu dormitează, nici unuia nu i se descinge brâul de
de mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. Săgețile lor sunt ascuțite
și toate arcurile încordate, copitele cailor parcă sunt cremene, și roțile carelor lor
parcă sunt un vârtej. Răcnesc ca niște lei , mugesc ca niște pui de lei, sforaie și
apucă prada, o i-au cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. „În ziua aceea, va fi asupra
lui Iuda un vuiet, ca vuietul unei furtuni pe mare, uitându-se la pământ, nu vor
vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumea se va întuneca sub norii lui” 3.
(Iosua 5 26-30)

3
Beniamin Fărăgău, Isaia nădejde în întuneric, Alege viața acceptând soluția lui Dumnezeu, pp 86-87.
 Înțelegeri împotriva lui Israel. Vicleșugul Gaboanițiilor

Iar când au auzit regii amoniților, cei de dincolo de Iordan cei ce se aflau
la munte și câmpie și pe tărmul mării celei mari și tari și cei ce erau lângă
Antiliban și Heteii și Cannaneii și Ferezeii și Heveii și Amorenii și Ghergesenii
și Iebuseii, atunci s-au adunat laolaltă pentru că toți să facă război Împotriva lui
Iosua și al lui Israel.

Aceste popoare cannanite, Amoniții, se trăgeau din fiul mai mic a lui Lot,
aici este vorba despre o prima coaliție a popoarelor cannanite, împotriva lui
Israel, de când Evreii au trecut Iordanul.

După Evrei muntele Garizim este muntele binecuvântărilor,iar în vreme

ce muntele Gaibal (Ebal) este muntele blestemelor. Cei care merg spre Garizim,
îi simbloizează pe credincioșii zeloși dornici să se desavărșească spiritual,
ceilalți îi reprezintă pe credincioșii călduți, al căror zel se reduce la evitarea
iadului. Primii cred și vor să se mântuiască, din iubire, ceilalți din frică.
Localizarea celor doi munți este controversată. Tradiția iudaică îi situiază lângă
Ierihon în timp ce arheologii înclină pentru amplasarea lângă Sichen, în
Samaria.

„Și după aceasta Iisus a dat citire tuturor cuvintelor acestei legi
binecuvântarilor și blestemelor, după toate cele scrise în legea lui Moise”.

Locuitorii Gabaonului, auzise despre toate lucrurile pe care Domnul le

făcuse cu Ierihonul și Aiul, au pus la cale și ei un vicleșug ca s-au dus și și-au
agonisit merinde și s-au pregătit și-au pe asini saci vechi și vin în burdufuri
vechi, rupte și cârpite, și-n picioare încălțăminte și sandale rupte și peticite, și pe
ei îmbrăcăminte vechi, iar pâinile din merindele lor erau uscate mucede și roase.
 Gabaon era principala cetate a hevitilor, unul din popoarele cannanite
cetatea era situată la circa 9 Km de Ierusalim. Gabaoniții sau Ghibeoniții au
decis să-L înșele pe Iosua și, după cum vom vedea, planul lor a reușit.
Gabaoniții credeau că viclenia strategică cu care Iosua cucerise Aiul le poate
servi drept model. Pentru Origen locuitorii Gabaonului, îmbrăcați cu veșminte
vechi, îi simbolizează pe acei credincioși care, în ciuda zelului lor au rămas
atașați de oameni vechi, lumesc. Aceștia sunt precum ulmii care conform unei
imagini din Pastorul lui Herma, deși nu rodesc, sprijină pomii roditori4.

Concluzie

Gabaoniții au venit odinioară la Iisus (Navi) și s-au rugat mult să fie

primiți în prietenia poporului lui Dumnezeu. Dar nu sa apropiat fără viclenie, cu
simplitate și fără interes, din iubire față de Dumnezeu, ci cu fățărnicie și cu
întelepciune. La început s-au putut ascunde. Dar când au fost prinși făcând cele
rele și le-a fost descoperită intenția vicleană și nesinceră, au fost asezați pe
treapta cea de mai jos. Iată unde duce nesinceritatea și lipsa vointei de-a prețuii
din toată inima prietenia duhovnicească cu sfinții. Înșeală unii cateodată, dar nu
pe Atotștiutorul Iisus mai degrabă pe cei ce-L închipuiesc pe El, adică pe
conducatorii popoarelor, ca și accea atunci pe Iisus, care era dat ca icoană și chip
al lui Hristos.

4
Pr. Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, vol. XVI, Ed. Christiana, Buc., 2017, pp
35-36.
 Bibliografie

1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după

Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania,

E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.

2. Beniamin Fărăgău, Isaia nădejde în întuneric, Alege viața

acceptând soluția lui Dumnezeu.

3. Sfântul Efrem Sirul, Tâlcuire la cartea Profetului Ieremia,

Traducere din rusă – Pr. Adam Ţercovnic după volumul: Святой

Преподобный Ефрем Сирин, «Полное Собрание Сочинений», том 3,
Moscova 1912.

4. Pr. Conf. Constantin Oancea, Cărțile profetice, suport de curs

pentru Anul II semestrul 1, Sibiu 2018.

5. Pr. Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților

Părinți, vol. XVI, Ed. Christiana, Buc., 2017.