LUCRARE DE SEMINAR

STUDIUL VECHIULUI
TESTAMENT
ISAIA CAP. III

SUSTINATOR: DOBRE VALENTIN-TUDOREL INDRUMATOR: Asist.Dr.Cristinel Iatan

BUCURESTI 2019

1. INTRODUCERE
 Sfântul Proroc Isaia era de neam din Ierusalim şi se trăgea din
seminţia împăraţilor iudei. El era fiul lui Amos, (a nu se confunda cu
proorocul Amos) .Numele Isaia în limba ebraică este „Ieșaiahu”,
ceea ce înseamnă „mântuirea lui Dumnezeu”
Și-a început activitatea în Ierusalim în anul morții regelui Azaria și
a continuat-o sub regii Ioatam (740 – 736), Ahaz (736 – 716) și
Iezechia (716 – 687).`
Ideile de bază ale operei lui Isaia sunt: Dumnezeul lui Isaia este
„cel sfânt”, Dumnezeu este singura realitate importantă,
mesianismul, rămășițele - elita religioasă care este purtătoarea
mesajului divin nealterat.
Partea aparținătoare lui Isaia este partea capitolelor 1-39 și se
împarte în: profeții privitoare la tribul lui Iuda și Ierusalim (1-12),
profeții privitoare la neamurile păgâne (13-23), marele apocalips
(24-27), amenințări care încep cu „vai” (34-35) și o completare
istorică (36-39).
După o veche tradiție iudaică, Isaia ar fi trăit până la începutul
domniei lui Manase și ar fi fost ucis din ordinul acestui rege idolatru
fiind tăiat cu fierăstrăul (690). Isaia a trăit într-un timp când marea
putere asiriană a ajuns la culmea sa prin anul 722 î.Hr., anul
prăbușirii regatului de nord. Isaia a avut un rol atât religios cât și
politic iar prin puterea convingerilor sale și prin activitatea sa, a
dezvoltat o teologie despre Dumnezeu și însușirile sale și despre
raporturile Lui cu lumea. El ar fi prezis conform interpretărilor
creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, deoarece Isaia
vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre
Mesia)[1] pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât
Sfinții Părinți l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”.
Cercetătorii Bibliei consideră că a existat un Proto-Isaia, care a
scris capitolele 1-39, conținând cuvintele din sec. VIII î.e.n. ale unui
profet, amplificate în secolul al VII-lea î.e.n., care conform autorilor
evanghelici ar fi creat o adevărată școală de gândire în perioada
740 – 701, un Deutero-Isaia (cap. 40-55) care a scris în secolul al
VI-lea î.e.n., spre sfârșitul captivității babiloniene și un Trito-Isaia
(cap. 56-66), care ar putea fi de fapt mai mulți autori, a/au scris la
Ierusalim după întoarcerea din exil.:pp. 558–562
Isaia este pomenit în Sinaxar în luna mai, ziua a noua

2. COMENTARIU

2.1 împartirea pericopelor.

Capitolul 3 al profetului Isaia cuprinde 26 de versete care se
împart în 2 pericope.
De la versetul 1 pana la versetul 18 cuprinde tema despre
pedeapsa mândriei, iar de la capitolul 18 până la sfarșit (cap.26) are
in vedere tema pedepsei podoabelor deșarte.

2.2 Comentariu.

În textul ebraic, cuvintele primesc o interpretare imediată, în

sensul celor două suporturi principale ale vieții - pâine și apă. Avem
deci „personalul pâinii” din Levitic 26:26 ; Psalmul 105: 16 ; Ezechiel
4:16 ; Ezechiel 5:16 . Totuși, interpretarea este de natura unui luciu
marginal, care și-a găsit drumul în text, iar „șederea și personalul”
(în ebraică, ultimul cuvânt este forma feminină a primului) sunt cu
adevărat identificate cu „stâlpii statului”, marile femei, precum și
marii bărbați care sunt numiți ulterior. Pe de altă parte, Isaia 3: 7
implică presiunea foametei și este posibil ca profetul să fi vrut să
picteze eșecul complet al tuturor resurselor, atât materiale cât și
politice.

_____________
https://ro.wikipedia.org/wiki/Isaia

^ Professor Bart D. Ehrman, The Historical Jesus. Part I. The Teaching Company, 2000, p. 36
 In versiunea Bibliei lui Bartolomeu Anania in versetul 4 intanlim
textul „batjocoritori ii vor stapani „ in timp ce in Biblia sinodala avem
textul „copiii vor domni peste aceia”
In versetul 12 termenul de „copii” este inlocuit cu „vamesii tai te
vamuiesc”

Omul puternic și omul de război. - Primul cuvânt indică aristocrația

proprietarilor debarcați, cel de-al doilea către cei care, indiferent de
acea clasă sau nu, au fost proeminenți ca lideri în armatele regelui.
Judecătorul și profetul. — Fiecare nume este reprezentantul unei
clase. Acesta din urmă a fost cel din care a făcut parte Isaia însuși,
dar în care a găsit, așa cum a făcut Ieremia după aceea, adversarii
săi.
Cel prudent și vechi. „Cuvântul anterior are înțelesul mai definit al„
divinatorilor ”, cei care aveau un adevărat dar al înțelepciunii, dar
care prin abuzul lor asupra acestui dar au devenit profeți degenerați.
În „vechime” avem „bătrânii” care au fost proeminenți în politica
municipală a Orientului și au format cel puțin nucleul consiliului
regelui ( Rut 4: 4 ; 2 Samuel 19:11 ; 1 Regi 20: 7 ; 1 Regi 21) : 8 ; și
în alte părți).
Căpitanul de cincizeci și omul onorabil. - Primul titlu implică o
împărțire precum cea din Iesire18:21 , din care „cincizeci” nu erau
decât unitatea minimă. Deci, avem cei trei „căpitani de cincizeci” în
2 Regi 1: 9-15 . „Omul onorabil” (literalmente, eminent ), pare să
ocupe o poziție în serviciul public al statului, analog cu cea a
„căpitanului de cincizeci” din armată.
Voi da copiilor să fie prinții lor. - Mai bine, tineri. Cuvintele pot
indica oblic cu Ahaz, care a urcat pe tron la vârsta de douăzeci de
ani ( 2 Paralipomena 28: 1 ). Manase nu avea decât doisprezece
ani când a devenit rege; Iosia, dar opt (2 Paralipomena 33: 1 ; 2
Paralipomena 34: 1 ).
 Căci Ierusalimul este stricat .- Răul exterior al regatului este
urmărit de adevărata lor sursă. Bărbații au provocat, în limbajul
antropomorf al îndrăzneței profetului, „ ochii slavei Sale”,
manifestarea ființei Sale ca fiind Atotștiutor, Atotputernic, Atot-sfânt.
Ei își declară păcatul ca Sodoma. - Comparația este, trebuie
amintit, probabil de o dată mai anterioară decât cea din Isaia 1:10 .
În domnia lui Ahaz (poate că profetul, editând la bătrânețea sa, s-a
gândit și la cel al lui Manase), nu a existat nici măcar omagiul pe
care viciul îl plătește virtuții prin faptul că se teme de o virtute pe
care nu o are. Bărbații au căzut într-o lipsă de rușine, precum cea a
orașelor de pe câmpie ( Facerea 19: 5 ).
In versetele 13-14-15-16 Domnul intra la judecata si sta sa judece
pe poporul Sau intrebandu-i pentru ce au pustiit via si pentru ce
prada luata de la cei sarmani se afla in casele lor , Domnul le cere
socoteala pentru pacatele savarsite si le va plesuvi crestetul capului
fiicelor Sionului , Domnul va descoperii goliciunea lor .
In versetele 18-19-20-21-22-23 sunt enumerate podoabele luate
de Dumnezeu „In ziua aceea va lua Domnul toate podoabele „ (Isaia
3:18).
In ultimele 3 versete ale capitolului podoabele vor fi inlocuite
„Atunci va fi in loc de miresme , putreziciune , si in loc de cingatori ,
franghie , in loc de carlionti facuti cu fierul , plesuvie , in loc de
vesmant pretios, zdrente , si in loc de frumusete , pecete de robie”
(Isaia 3:24), iar ultimele 2 capitole anunta sfarsitul locuitorilor
Sionolui „vor cadea de sabie” „ se vor jeli” , „ea va sedea despuiata
pe pamant”.

_____________
https://biblehub.com/isaiah/3-1.htm

Comentariul lui Ellicott pentru cititorii englezi.

 CUPRINS

Contents
1. Introducere…………………………………………………………… 2
2. Comentariu…………………………………………………………… 3
2.1 Impartirea pericopelor…………………………………………3
2.2 Comentariu capitolul 3………………………………………. 3
3. Concluzie………………………………………………………………6
4. Biblografie……………………………………………………………..7

BIBLOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Isaia
2. Professor Bart D. Ehrman, The Historical Jesus. Part I. The Teaching
Company, 2000, p. 363

3. https://biblehub.com/isaiah/3-1.htm

4. Comentariul lui Ellicott pentru cititorii englezi

5.Sfanta Scriptura

6.https://biblia.ortodoxa.info

CONCLUZIE
In concluzie, profetul Isaia are un rol important in Vechiul
Testament ,iar după uciderea prorocului Isaia, trupul lui cel cinstit
luându-l unii din cei temători de Dumnezeu, l-au îngropat aproape
de izvorul acela al Siloamului, pe care Sfântul Isaia l-a scos cu
rugăciunea sa. Pentru aceasta l-au pus pe el acolo ca, cu
rugăciunile prorocului lui Dumnezeu, Isaia, şi după moartea lui să
izvorască neîncetat apa Siloamului. Iar lângă izvorul acela a fost
zidită o scăldătoare, la care orbul din naştere a căpătat vedere, fiind
trimis acolo de Domnul nostru Iisus, ca să-şi spele ochii lui de tina
cea făcută cu scuipat. Chiar şi până astăzi apa aceea are o putere
tămăduitoare, pentru că se povesteşte de cei ce cercetează Sfintele
Locuri ale Ierusalimului că saracinii, care acum locuiesc acolo cu
îngăduinţa lui Dumnezeu, fiind din firea lor puturoşi cu trupurile - ca
şi caprele -, îşi spală copiii în apa Siloamului, şi chiar ei se spală, şi
în parte gonesc acea putoare, încă şi celor bolnavi de ochi li se
aduce mare ajutor din apa aceea.