Profetul Isaia

Isaia este un nume înrudit cu Osea, Elisei, Iisus. Tradus în română

înseamnă „Mântuirea lui Iahve (Dumnezeu)”.
Despre acesta cunoaştem date chiar din cuprinsul cărţii sale. El a
activat pe vremea regilor Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au trăit în
sec. VIII îHr. Îşi avea originea într-o familie nobilă, probabil înrudită cu
familia regală. Începutul activităţii sale a fost între anii 740-738 îHr. şi a
durat până în anul 700, când după unii ar fi fost tăiat cu fierăstrăul din
porunca regelui Manase, urmaşul lui Iezechia.
A fost căsătorit şi a avut copii. Tonul pe care-l adoptă când
vorbeşte cu suveranii ţării este de la egal la egal. Pe timpul său situaţia
celor două regate era foarte precară. În nord venise regele Asiriei, Tiglat
Pileser (Tiglatfalasar) care a dus în robie o mare parte a populaţiei în
anul 722 şi lichidează Regatul de Nord. Ei vor face multe incursiuni şi
în sud, prilejul a fost când regele Ahaz a cerut sprijin împotriva unei
coaliţii a unui rege sirian cu a unui rege din Regatul Israel. Astfel
Regatul de Sud se face tributar asirienilor. În aceste condiţii el îndemna
poporul la rezistenţă, însă regii nu l-au ascultat. Ahaz şi Iezechia au
înclinat să ceară ajutor străin, care s-a transformat în subjugare.
Isaia s-a străduit din răsputeri să-i împiedice pe conaţionali să cadă
în idolatrie. Rolul său religios cât şi politic a fost considerabil. S-a
bucurat de o mare autoritate.

Cuprinsul

 Partea I (cap. 1 – cap. 35) – profeţii rostite împotriva Regatului

de Nord, Siriei, Asiriei, Filistenilor, Moabului şi Babilonului
 Partea II (cap. 36 – cap. 39) – redă pe larg invazia asiriană de pe
vremea lui Izchia.
 Partea III (cap. 40 – cap. 66) – mântuirea viitoare a drepţilor,
îndemnuri profetice.

3
 Autorul cărţii

Este socotit dintotdeauna, de tradiţia iudaică, Isaia. Aceaşi

convingere a avut-o şi Biserica.
Începând cu secolul XVIII-lea au apărut îndoieli. Critica
raţionalistă face deosebire între primele două părţi şi partea a treia care
o atribuie unui autor necunoscut – „Deutero Isaia”. Mai târziu critica
raţionalistă a identificat o deosebire şi între cap. 40-56 ale părţii a treia,
acestea din urmă atribuindu-le unui al autor „Trio Isaia”
Adevărul e că nu există diferenţe mari între cele trei părţi, nici
literar, nici de conţinut. În partea I predomină ameninţările, apoi în
următoarea predomină mângâierile, astfel că trebuie şi stilul schimbat.
Există diferenţe de expunere pentru că a existat un interval de 40–
50 de ani între partea I şi partea a II-a a cărţii. Ceea ce nu este de exclus
este faptul că partea a III-a a cărţi să fi fost unele însemnări adunate de
ucenicii săi.
Isaia este numit şi „profetul îndurării divine”, deşii cuprinde
ameninţări are şi mângâieri.
Profetul Isaia a vorbit foarte mult despre Mesia, încât Fericitul
Ieronim l-a socotit „Evanghelistul Vechiului Testament”. În deosebi
capitolul 53 relatează pătimirile, moartea şi învierea.

Texte mesianice în cartea Isaia:

 Isaia 2, 2-3 – „Ierusalimul loc de închinare pentru popoare”.

„Fi-va în vremurile cele de pe urmă că muntele templului Domnului va
fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealulilor
şi toate popoarele vor curge într-acolo. Multe popoare vor zice veniţi să
ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să
ne înveţe căile Sale, căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui
Dumnezeu din Ierusalim”.
 Isaia 2, 4 – „Împărăţia mesianică a păcii”. „El va judeca
neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor
4
săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va
ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul”.
 Isaia 7, 14 – „Pruncul Fecioarei”. „Pentru aceasta Domnul meu
vă va da un neam. Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi va
chema numele lui Emanuel”.
 Isaia 9, 1 – „Lumina Lumii”. „Poporul care locuia în întuneric
va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiţi în latura umbrei morţii,
lumina va strălucii peste voi”.
 Isaia 9, 5-6 – „Pruncul minunat”. „Căci prunc ni s-a dat nouă,
un fiu ni s-a dat nouă, a cărui stăpânire este pe umărul lui, şi se
cheamă numele lui Înger de mare sfat, Sfeşnic Luminat, Dumnezeu tare,
Biruitor, Domn al păcii şi Părinte al veacurilor...”.
 Isaia 11, 1-2 – „Vlăstarul din rădăcina lui Iesei”. Cele 7 daruri
ale Sf. Duh. „O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un vlăstar din
rădăcina lui o va da şi se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu, duhul
Înţelepciunii, al înţelegerii ...”
 Isaia 11, 6-9 – „Înfrăţirea cea mare”. (Se reia în Isaia 65, 25)
„Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă
căprioară, viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va
paşte...”
 Isaia 11, 10 – „Steag între popoare”. „Şi în vremea aceea
mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei va fi ca un steag între popoare...”

BIBLIOGRAFIE

1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu
Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BABA Teodor, Pr. Dr., „Introducere în Studiul Vechiului Testament (Aspecte Generale)”, Ed. Universităţii Aurel Vlaicu,
Arad, 2007, pp. 115-122.
3. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, pp. 179-190.
4. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 140-149.
5. MATSOUKAS Nikolaos, „Cărţile Bibliei”, trad. Lect. Dr., Sabin Preda, Ed. Bizantină, Buc., 2017, pp. 228-233.
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”, manual pentru
Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 130-137.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiul
Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 222-234.
8. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, Ed. Renaşterea, 2003, pp. 195-204.

5
 9. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 195-204.