Texte mesianice în cărţile profeţilor mici

1. Osea 11, 1 – „Fiul Iubit”. „Când Israel era tânăr eu îl iubeam şi din Egipt
am chemat pe fiul meu”.
2. Ioil 2, 23 – „Învăţătorul dreptăţii”. „Şi voi locuitori ai Sionului bucuraţi-vă
şi vă veseliţiîn Domnul Dumnezeul vostru că el v-a dat pe învăţătorul dreptăţii...”
3. Ioil 3, 1 – „Anticiparea pogorârii Sf. Duh”. „Vărsa-voi duhul meu peste tot
trupul şi fii şi fiicele voastre ...”.
4. Amos 9, 8-9 – „Perspective mesianice”. „Iată ochii Domnului privesc spre
împărăţia cea păcătoasă şi Eu o voi nimicii dar nu voi distruge casa lui Iacov. Iată vă voi
da porunci şi...”.
5. Avdie 1, 17 – „Vestirea mântuirii din Ierusalim”. „Numai în Muntele
Sionului va fi mântuirea şi Sfânt va fi şi casa lui Iacov va stăpâni peste cei ce au stăpânit-
o”.
6. Mihea 5, 1 – „Naşterea lui Mesia la Betleem”. „Şi tu Betleeme, deşi eşti mic
între miile lui Iuda, din tine va ieşi stăpânitor peste Israel, iar...”.
7. Agheu 2, 6-9 – „Faima celui de-al doilea templu”. „...Voi umple de slavă
templul acesta... şi slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi că
în locul acesta se va sălăşlui pacea, zice Domnul Savaot”.
8. Zaharia 3, 8 – „Vlăstarul trimis de Domnul”. „Ascultă Iosua mare preot, tu
şi cei împreună cu tine care stau înaintea ta, că ei sunt oameni de preziceri, iată eu aduc
pe robul meu odraslă”.
9. Zaharia 6, 12-13 – „Mesia preot şi rege”. „Iată un om care va fi chemat
odraslă. Acesta va zidi şi odrăsli templul Domnului. El va gusta semnele regale şi va
domni pe tronul lui şi un preot va domni la dreapta lui. Între cei doi va fi o pace
desăvârşită”.
10. Zaharia 9, 9 – „Intrarea în Ierusalim”. „Bucurăte fica Sionului că iată
împăratul tău vine la tine drept şi biruitor pe mânzul asinei.
11. Zaharia 11, 13 – „Cei 30 de arginţi”. „Atunci a grăit Domnul către
mine: Aruncă olarului preţul acela scump cu care ei m-au preţuit pe mine. Şi au luat cei
30 de arginţi şi i-au aruncat în vistieria templului...”.
12. Zaharia 12, 10 – „Mesia va fi străpuns”. „...Îşi vor aţinti privirile spre
mine, pe care ei l-au străpuns şi vor face plângere asupra lui”.
13. Zaharia 13, 7 – „Baterea Păstorului şi risipirea turmei”. „Sabie,
deşteaptă-te împotriva păstorului meu. Voi bate păstorul şi se vor risipi oile şi voi intra cu
mânie asupra celor miei”.
14. Maleahi 1, 11 – „Jertfa curată”. „De la răsăritul soarelui şi până la apus
mare este numele meu între oameni”.
24
 Valoarea religioasă şi socială a profeţilor Vechiului Testament

Profetismul – instituţie unică specifică poporului ales al Vechiului

testament. Profeţii au fost reprezentanţi tipici ai religiei vechi-
testamentare. Prin structura lor sufletească ei au influenţat puternic viaţa
religioasă şi apoi pe cea socială. Mai presus de toate ei au fost oamenii lui
Dumnezeu. Întreaga lor strădanie a fost de a-l aduce pe Dumnezeu în
mijlocul poporului, de a sensibiliza sufletele tuturor la chemarea lui
Dumnezeu. Profeţii n-au fost nişte revoluţionari, nici reformatori ai
religiei vechiului testament aşa cum au încercat să-i caracterizeze unii,
dimpotrivă ei au conştiinţa că nu aduc ce vor, ci apără cu stricteţe legea
descoperită de Dumnezeu lui Moise - legământul. Acest legământ e ca o
căsătorie specială dintre Iahve şi popor, de aceea mai presus de toate,
profeţii doresc ca la baze sociale să se afle ideile religios-morale ca normă
de conduită. Ei au fost primii care au înfierat public pe exploatorii
poporului, în curtea templului la poarta cetăţii sau oriunde apăreau ei,
apărau cauza dreaptă a celor mici şi slabi şi condamnau abuzurile celor
puternici şi mari.
Începând cu timpul lui Solomon s-au produs mari schimbări în
structura socială israelită, s-a creat o nouă aristocraţie, militară şi socială
în fruntea căreia era regele. Treptat aceasta s-a amplificat şi a acţionat din
ce în ce mai mult în detrimentul şi pentru asuprirea poporului.În topul
decăderii se aflau marile latifundii regale. Crearea acestor stări de lucruri
prin goana după captură, s-a produs o mare decadenţă în viaţa spirituală şi
religioasă. Din ce în ce mai mult în locul dreptei credinţe îşi fac loc
credinţele idolatre ale popoarelor vecine, se dezvoltă un invidualism
anarhic ce pune în pericol şi existenţa poporului evreu. În astfel de
împrejurări sunt trimişi profeţii pentru a abate poporul de la pieire. De
aceea în primul rând profeţii s-au ridicat împotriva răului sub toate
aspectele lui. Prima cauză sau rădăcină a răului a fost în primul rând

25
idolatria. A dus la decăderea morală începând cu Solomon, şi curând cu
majoritatea monarhilor din Nord şi din Sud.
Vedem în idolatrie păcatul capital şi izvorul tuturor relelor. Situaţia de
cadenţă a lumii este relatată ca într-un tablou în cartea lui Osea: „Nu mai
este în ţară adevăr, nici milă, nici cunoaşterea lui Dumnezeu. Toţi mint şi
fură, trăiesc în desfrânare, nevăzând în ţară..”(Osea 4,2).
O altă latură a activităţii profetice este stabilirea dreptului şi a
dreptăţii, a ordinii sociale. El se ridică împotriva judecăţilor nedrepte
împotriva formalismului de la cultul public şi din sărbători. Ei arată că
Dumnezeu îi pedepseşte pe oamenii cu foamete, malarie, pentru
neâmplinirea legii. Majoritatea profeţilor prevăd că ordinea se va restabilii
în lume numai după venirea lui Mesia. Ideea mesianică e legată de pace şi
dreptate. Glasul şi intervenţia profeţilor e fără menajament de la cei mici
la cei mari. Mustrarea lor cade ca un trăznet peste nelegiuirile mai marilor
vremii. Exemplu: David criticat de profetul Natan. Peste tot ei iau partea
celor slabi. Combat luxul, îmbuibarea şi monogamia.
În concluzie, întreaga activitate a profeţilor se reprezintă ca o luptă
neântreruptă pentru a apărarea ordinii superioară voită de Dumnezeu, de
aceea principiile vestite de prooroci rămân valabile peste veacuri până în
zilele noastre. Încercând să apere monoteismul, concomitent au apărat şi
valorile care în mod firesc recurg din valorile morale şi sociale.
BIBLIOGRAFIE

1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu
Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. NEGOIŢĂ, Athanase, „Metoda misionară a profeţilor Vechiului Testament”, Tipografia „Fântâna darurilor”, Bucureşti, 1936,
pp. 30-96.
3. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, pp. 253-258.
4. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 204-208.
5. MATSOUKAS Nikolaos, „Cărţile Bibliei”, trad. Lect. Dr., Sabin Preda, Ed. Bizantină, Buc., 2017, pp. 24-47.
6. POPESCU-MĂLĂIEŞTI Ioan, „Studii şi comentarii (proorocii, noţiuni introductive, fasc.1)”, Buc., 1926, pp. 9-13.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”, manual pentru
Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 195-200.
8. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiul
Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 316-324.
9. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, Ed. Renaşterea, 2003, pp. 272-277.
10. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 272-277.

26