Universitatea “ Valahia”

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Stiințele Educației

Specializarea: Teologie Pastorală
Disciplina: Vechiul Testament

Profeții nescriitori din Vechiul Testament

Coordonator:
Pr. Asist. Dr. Vîrlan Florin

Susținător:
Dumitru Doru- Ionuț

Târgoviște
2016

1
 Planul lucrării

Introducere

Capitolul I: Profeți nescriitori din Vechiul Testament: Ilie și Elisei

Capitolul II: Profetul Natan

Concluzii

Bibliografie

2
 Introducere

Instituţia profeţilor pare să-şi fi avut o tradiţie venerabilă în nord. Aici, în regatul nordic,
activează primii profeţi nescriitori: Ilie şi ucenicul său, Elisei. Tot aici îşi au originea tradiţiile
care, prin cărturarii care s-au mutat după căderea Samariei (722/1 î.Hr) în Ierusalim, au stat la
bazele Deuteronomului, iar în Deut. 18:15.18; 34:10 Moise apare ca profet. Cuvântul nab_i
„profet” poate avea în ebraică atât un sens activ „cel care vesteşte, vorbeşte pentru altul”, cât şi
un sens pasiv „cel care este chemat [de Iahve]”.
În limba greacă profhmi, (de unde şi profet) însemna fie „a vorbi înaintea cuiva” fie „a
vorbi pentru, în favoarea cuiva”, iar profh, desemna crainicul divinităţii înaintea poporului. În
VT, profetul mai putea fi numit şi: - „omul lui Dumnezeu” (Deut. 33:1; 2Reg. 4:9) – folosit
pentru perioada de dinainte de profeţii scriitori; era în plus faţă de profeţii scriitori, asociat şi
cu terapeutica sau mantica - „omul duhului” (Os. 9:7) - „văzător” (1Reg. 9:9) – termen care ţine
de perioada veche, aplicat în special lui Samuel - „vizionar”.
În cadrul dezvoltării vieţii religioase a Israelului, profeţii şi ideile lor au jucat un rol
considerabil. În ceea ce priveşte dreptatea socială, profeţii au fost întotdeauna în avangardă, nu
numai că ei au ţinut mereu treaz sentimentul dreptăţii motivat de credinţa nestrămutată a celui
mai pur iahvism, dar, în egală măsură, ei au fost principalii actori ai progresului revelaţiei divine
de-a lungul timpului1.
În această acţiune, în care profeţii au fost angajaţi cu trup şi suflet, fiecare a avut în
istoria mântuirii noastre rolul său propriu, aducându-şi contribuţia la edificiul doctrinal general.
Fiecare profet s-a simţit angajat în felul său, fie că a fost un profet oral sau scriitor, fie că a fost
profet mare sau mic, ei au fost întotdeauna "glasul celor care strigă, pregătiţi calea Domnului
în pustiu" (Is. 40,2). Contribuţia profeţilor se desfăşoară pe trei direcţii bine delimitate şi care
caracterizau fundamental religia Vechiului Testament: monoteismul, aşteptarea mântuirii şi
moralismul. Dreptatea socială nu este decât o ramură a ideilor de natura morală, care i-a
preocupat pe profeţi întotdeauna şi-n orice împrejurare de viaţă2.
Israelul nu mai îndeplinea poruncile de altădată amintindu-şi cu greu de obligaţiile ce şi
le-au asumat părinţii lor odinioară. şi totuşi, nu o dată, profeţii s-au prezentat în faţa poporului
că adevăraţi revoluţionari, fiindcă prevesteau pedeapsa lui Iahve şi, prin urmare, deranjau
ordinea şi liniştea ce aparent domnea în societatea timpului lor.3

1
P. Alexander, Enciclopedia Bibliei (trad.rom.), Ed. Logos, Cluj, 1996, p. 172
2
Pr. Prof. Dr. N. Neaga, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 57
3
J. D. Douglas, Dicţionar Biblic (trad.rom.), Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 841

3
 Profeţii vedeau prezentul lor în mod radical şi diferit de mulţi dintre contemporani lor,
nu permiteau nici compromisuri, nici jumătăţi de măsură. Legământul dar şi actul alegerii
poporului de către Iahve nu sunt simple amintiri despre un trecut îndepărtat, ci sunt, în primul
rând, un angajament nemijlocit în slujba lui Iahve. Profetul vorbeşte la timpul prezent, el se
referă la acel "astăzi", atât de des folosit în literatura deuteronomista. Poporul trebuia să fie
atent la respectarea tuturor prescripţiilor divine, de aceea el se află într-un continuu act de
convertire.
Profeţii nu vor înceta să avertizeze poporul în legătură cu importanţa acestui fapt în viaţa
de fiecare zi. Ei vor lupta neînfricaţi împotriva zeilor Baal; în această luptă se evidenţiază într-
un chip deosebit profeţii Ilie, Osea şi Isaia4. Alteori vor biciui încrederea uşuratică în alegerea
poporului, că, de exemplu, profetul Amos. Ei vor condamna încrederea superstiţioasă pe care
poporul o nutrea pentru Templul de la Ierusalim, în acest sens avem exemplul lui Ieremia.
Nenumăraţi regi au lezat cu bună ştiinţă şi încontinuu legea; în această privinţă s-au evidenţiat
profeţii Ilie, Isaia şi Ieremia. Alteori, profeţii au condamnat cu asprime pe falşii dumnezei, pe
zeii cei neputincioşi, cei ce nu erau în stare să ajute cu adevărat poporul; în această privinţă,
profeţii Amos şi Ieremia sunt mereu o pildă.5
Profeţii reproşau nedreptatea celor bogaţi şi puternici sau se transformau în apărători
necruţători ai celor săraci, a văduvelor şi a orfanilor, cum a fost Ilie, Amos şi Isaia. Ei au fost
luptători neînfricaţi ai dreptăţii sociale, lăsându-ne o pildă vrednică de urmat. Ori de câte ori
drepturile lui Dumnezeu, dar şi cele omului sunt călcate în picioare, profeţii au fost primii care
au ridicat glasul. Gestul lor era tot mai ameninţător, iar vocea lor răsună ca un adevărat semnal
de alarmă pentru toţi, alianţa cu Dumnezeu era în pericol. Alianţa nu poate să subziste în
asemenea condiţii, ea trebuia mereu reînnoita, de acest lucru ne vorbesc profeţii Osea, Ieremia
şi Ezechiel.

4
Ibidem, p. 843
5
Magistrand Gh. Bogdaproste, Valoarea moral sociala a Profetilor, în S.T. nr. 1-2/1970, p. 83

4
 Capitolul I: Profeți nescriitori din Vechiul Testament: Ilie și Elisei

Israeliţii se abăteau destul de uşor de la calea lui Dumnezeu. Se lăsau înşelaţi de celelalte
popoare care erau idolatre şi uitau voia şi poruncile adevăratului Dumnezeu. Pentru a le reaminti
voia Sa şi pentru a-i conduce către pocăinţă, Dumnezeu le trimitea Profeţi, care erau oameni
drepţi, luminaţi de Duhul Sfânt, pentru a-i povăţui drept pe israeliţi. Deoarece vedeau şi vesteau
dinainte evenimente care aveau loc la multă vreme după aceea, au fost numiţi profeţi. Desigur,
unii dintre ei au profeţit şi venirea lui Mesia, adică a lui Hristos: Naşterea, Răstignirea şi
Învierea Sa. Cei mai importanţi dintre profeţi au fost Ilie, Isaia, Ieremia, Iona şi Daniil.6
Profetul Ilie a trăit în vremea în care rege al Israelitenilor era Ahab. Acesta, împreună
cu soţia sa, Izabela, se închinau idolilor. Dumnezeu l-a trimis, deci, pe Ilie, la rege, pentru a-l
avertiza că cerul nu va da picătură de ploaie dacă aceştia nu se pocăiesc. Şi aşa s-a şi întâmplat:
din pricină că Ahaav nu s-a pocăit, s-au uscat şi cerul şi pământul. Vreme de trei ani nu a căzut
picătură de apă din cer. Totul se uscase. Ahaav hotărâse să aducă jertfe dumnezeilor săi, ca să
dea ploaie. I-a chemat pe toţi preoţii dumnezeului său mincinos, Baal, în care credea, şi pe Ilie,
care îl sfătuise să se întoarcă la adevăratul Dumnezeu. Ilie le-a spus să ridice jertfelnicul şi să
pregătească animalele pentru jertfe. După aceea a spus: Să se roage preoţii lui Baal să arunce
Baal foc ca să aprindă jertfelnicul. Dacă va cădea foc din cer, înseamnă că Baal a auzit
rugăciunile lor, deci există. Dacă nu, înseamnă că nu există. Atunci îl voi ruga eu pe Dumnezeu
să trimită foc. Dacă va cădea foc din cer, înseamnă că Dumnezeu m-a auzit şi că Acesta este
adevăratul Dumnezeu.7
Cuvintele acestea au plăcut tuturor şi s-a hotărât să se facă aşa cu spusese Ilie. Au
început, deci preoţii, să dănţuiască, să strige şi să se roage. „Auzi-ne, Baal”, strigau. Dar oricât
au strigat şi s-au rugat, dumnezeul lor inexistent nu le-a răspuns. „Strigaţi mai tare, căci se poate
că doarme”, i-a luat în râs Ilie. La un moment dat preoţii au obosit.
Atunci s-a ridicat Ilie. A pregătit jertfelnicul şi a pus să se sape de jur împrejurul lui un
şanţ şi să-l umple cu apă, dar şi să ude, de asemenea, lemnele şi carnea pregătită pentru jertfă.
După aceea s-a rugat fierbinte: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al Isaac şi al lui Iacov, să
afle astăzi toţi că Tu eşti Dumnezeul cel adevărat, iar eu robul Tău, care îndeplineşte poruncile
tale”. De-ndată a căzut foc din cer, arzând animalele pentru jertfă şi uscând apa din şanţul săpat
în jurul jertfelnicului.

6
https://www.pemptousia.ro/2014/07/profetii-ilie-si-elisei/, accesat la 19.12.2016, 00:23
7
Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători Împărăteşti şi Cuvântări de Laudă la Sfinţi, Ed. I.B.M. al B.O.R.,
București, 2002, p. 65

5
 Tot poporul împreună cu regele au căzut şi s-au închinat adevăratului Dumnezeu. Ilie
nu terminase, însă, şi le-a zis: „Fugiţi cu toţii şi vă adăpostiţi, căci va cădea ploaie multă”. Cerul
era senin. Ilie a început să se roage: un nor mic s-a ridicat din mare şi a stat pe muntele Carmel,
unde se găseau cu toţii pentru jertfă. Şi în vreme ce Ilie continua să se roage, norul s-a întins
peste tot locul şi a izbucnit o ploaie puternică. Cu toţii au slăvit pe Dumnezeu şi s-au întors la
credinţa cea adevărată.
Atunci când profetul Ilie a încheiat lucrul pe care i-l încredinţase Dumnezeu, a luat
împreună cu sine pe Elisei, ajutorul său credincios, mergând la râul Iordan. Voiau să treacă pe
malul celălalt. Ilie a lovit apa cu cojocul său şi Iordanul s-a despărţit în două, iar Ilie şi Elisei
au trecut pe malul celălalt. „Cere-mi orice voieşti”, i-a spus Ilie lui Elisei. „Vreau să am îndoit
harul profeţiei”, i-a răspuns Elisei. Ilie, însă, i-a răspuns: „Ceea ce-mi ceri este greu, însă, de
mă vei vedea în vremea în care mă voi sui la cer, ceea ce mi-ai cerut se va îndeplini”. Şi pe când
mergeau, a apărut o căruţă de foc care l-a luat pe Ilie şi l-a ridicat în slăvile cerului. Cojocul lui
Ilie a căzut de pe spatele lui, peste Elisei. Acesta, ţinând cojocul strâns în mâini, a strigat:
„Părintele meu, părintele meu!” Ilie a dispărut, însă, în ceruri.8
Elisei nu l-a mai văzut, dar a primit, însă, harul profeţiei şi a făcut multe minuni. A
curăţit cu rugăciunea şi cu sare sfinţită apele Ierihonului, care fuseseră contaminate. L-a
vindecat de lepră pe Neeman, generalul sirian, trimiţându-l să se spele de şapte ori în Iordan. În
fine, cu puţin înainte de a muri, a profeţit că regele Ioaş îi va înfrânge pe sirieni, care cuceriseră
mai multe cetăţi israelite, în urma a trei atacuri, şi aşa s-a şi întâmplat.9
Şi n-a mai văzut Elisei căruţa aceea de foc care luase pe Sfântul Ilie, că se dusese în
înălţime, departe de la ochii lui; apoi a început a plânge după dânsul, ca după părintele său,
rupându-şi hainele. Şi a căzut cojocul de la Sfântul Ilie, din înălţime, lăsându-se lângă dânsul;
iar el l-a luat spre mângâierea necazului său şi spre semnul duhului cel îndoit câştigat de la Ilie,
şi îl avea la el ca o vistierie scumpă sau ca o cinstită porfiră împărătească. Prin acel cojoc, ca şi
Ilie mai înainte, a făcut această minune: voind să treacă râul Iordan, a lovit apa cu cojocul şi
aceea s-a despărţit în două şi Elisei a trecut ca pe uscat.
Văzând aceasta fiii proorocilor care petreceau în Ierihon, au zis unul către altul: „Iată
duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei". Apoi, venind, i s-au închinat lui. Iar Sfântul Elisei s-a
dus la Ierihon, voind să petreacă acolo câtăva vreme; şi oamenii cetăţii au zis către dânsul:
„Stăpâne, viaţa cetăţii noastre este bună, precum o vezi; însă apele sunt rele, de aceea şi
pământul este neroditor". Sfântul Elisei a zis către dânşii: „Aduceţi-mi un vas nou de apă şi

8
Arhim. Teofil Părăian, Predici la praznice şi sărbători, Ed. Agaton, Făgăraș, 2oo5, p. 231
9
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-14-sf_prooroc_elisei.html, accesat la 19.12.2016, 00:38

6
turnaţi sare într-insul". Făcând oamenii aceasta, el a luat vasul, s-a dus la izvoarele apelor, a
turnat sarea acolo şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Tămăduit-am apele acestea şi de acum nu va
mai fi dintr-însele moarte şi nerodire". Şi s-au tămăduit apele Ierihonului după cuvântul lui
Elisei. După aceasta Sfântul Elisei s-a dus de la Ierihon în cetatea Betel, întru care poporul lui
Israel se lepădase de Dumnezeu şi se închina idolilor.
Şi dacă s-a apropiat de cetate, copiii cei mici care ieşiseră din cetate să se joace, văzând
că vine sfântul prooroc, care era pleşuv la cap, au început a-l batjocori, zicând: „Hai, pleşuvule,
hai!" Iar sfântul, trecând de dânşii, s-a uitat înapoi şi, văzându-i că alergau în urma lui şi strigau
aceeaşi batjocură, i-a blestemat în numele Domnului. Atunci au ieşit din dumbravă două
ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintr-înşii, iar ceilalţi abia au scăpat fugind în cetate.
Proorocul lui Dumnezeu a adus asupra acelor copii această pedeapsă cu dreaptă judecată, pe de
o parte pedepsind şi tăind batjocora lor, ca nu venind în vârstă bărbătească să fie mai răi cu
obiceiul; iar pe de alta, făcând răsplătire părinţilor lor pentru închinarea de idoli şi învăţându-i
ca să-şi crească copiii cu pedepsire, ca să ştie să se teamă de Dumnezeu şi să cinstească cu
cucernicie pe slujitorii Lui. De aici sfântul s-a dus la muntele Carmelului şi de acolo s-a întors
în Samaria.
Şi era minunat acest mare plăcut al lui Dumnezeu şi în alte fapte şi daruri prooroceşti,
precum se scrie pe larg în cărţile împăraţilor. O foamete de şapte ani, ce era să fie în pământul
lui Israel, a spus-o mai înainte. Moartea lui Venadad, împăratul Siriei, a ştiut-o mai înainte, iar
lui Azail i-a spus mai înainte despre luarea împărăţiei Siriei. Pe Iehu, unul din boierii lui Israel,
l-a uns la împărăţie şi l-a ridicat spre pierderea casei lui Ahab, cea urâtă de Dumnezeu şi
închinătoare de idoli; acela a şi ucis pe doi împăraţi închinători de idoli, pe Ioram al lui Israel
şi pe Ohozie al Iudeei, nepotul împăratului Iosafat, care, neurmând unchiului său, s-a abătut la
păgânătate. A ucis încă şi pe Izabela, acea spurcată femeie a lui Ahab şj mama lui Ioram. A ucis
şi pe toţi slujitorii lui Baal şi pe vrăjitori. în toate acestea avea ajutor binecuvântarea şi
rugăciunile Sfântului Prooroc Elisei.10
După moartea lui Iehu a împărăţit în Israel Ioahaz, fiul lui, apoi Ioaş, nepotul lui Iehu.
Pe vremea împărăţiei aceluia, s-a îmbolnăvit de moarte în Samaria omul lui Dumnezeu, Elisei,
fiind la adânci bătrâneţi. Şi a venit la dânsul Ioaş, regele lui Israel, spre cercetare şi, plângând
deasupra lui, a zis: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!" Şi i-a zis Elisei: „Ia un arc şi o
săgeată şi deschide fereastra cea dinspre răsărit, încotro se află Siria, şi pune o săgeată în arcul
cel întins". Şi a făcut împăratul aceasta; iar proorocul lui Dumnezeu, punându-şi mâinile sale

10
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-elisei, accesat la 09.01.2017, ora 17:14

7
pe ale împăratului, a zis: „Dă drumul săgeţii spre Siria". Şi împăratul a făcut aşa. Iar proorocul
a zis: „Această săgeată este mântuirea Domnului şi vei birui pe sirieni". Şi iar a zis împăratului:
„Ia un arc şi nişte săgeţi!" Şi împăratul a luat. Şi a zis către el proorocul: „Loveşte în pământ".
Şi a lovit împăratul de trei ori şi a stat. Atunci s-a scârbit asupra lui omul lui Dumnezeu si a zis:
„Dacă ai fi lovit de cinci sau de şapte ori, ai fi călcat Siria până în sfârşit, iar acum o vei birui
numai de trei ori".
Astfel proorocind Sfântul Elisei, a murit şi s-a îngropat cu cinste. Dar nu numai în viaţă
a făcut multe minuni, ci şi după moarte era făcător de minuni; pentru că în acelaşi an s-a
întâmplat un lucru ca acesta: Dus fiind un mort la îngropare în cetatea Samariei, deodată ostaşii
de la Moab au năvălit tâlhăreşte în pământul acela. Iar îngropătorii, văzând de departe pe ostaşi
venind, au aruncat pe acel mort în mormântul lui Elisei şi au fugit în cetate. Şi căzând trupul
celui mort, s-a atins de oasele lui Elisei şi îndată a înviat şi a stat pe picioarele sale; apoi, ieşind
din groapă, a alergat în cetate.
Profetul Ilie este cinstit în Biserica Ortodoxă în ziua de 20 iulie, iar Profetul Elisei,
ucenicul acestuia, în ziua de 14 iunie.

Capitolul II: Profetul Natan

Natan a fost prooroc la curtea împăratului David, în sec al X-lea. El îi vesteşte lui David
construirea Templului de către Solomon, el îl mustră aspru pe David pentru păcatele sale. Natan
este cel care îi pune numele de Iedidia (Iubitul Domnului) lui Solomon şi este cel care o
sfătuieşte pe Batşeba să-i aducă aminte lui David de jurământul făcut ei în privinţa succesiunii
lui Solomon la tron şi de faptul că Adonia se făcuse pe sine împărat, determinând decizia lui
David de a-l întrona imediat pe Solomon ca împărat. Sfatul său îi scapă de la moarte pe Batşeba
şi Solomon (3 Regi1,12), care, dacă Adonia ar fi rămas împărat şi David ar fi murit, puteau fi
ucişi pentru uzurparea tronului.11
Când i-a dat Domnul odihnă lui David, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l
înconjurau, acesta îi spune proorocului Natan: ,,Iată! Eu locuiesc într'o casă de cedru, şi chivotul
lui Dumnezeu locuieşte într'un... cort.`, gândindu-se aşadar la faptul că ar vrea să construiască
o Casă Domnului unde să pună chivotul. Natan îi spune să se ducă şi să facă tot ce are în inimă
căci Dumnezeu e cu el. Noaptea însă Dumnezeu îi apare lui Natan într-o vedenie şi îl anunţă că
urmaşul lui David va fi cel care va zidi Numelui Domnului o Casă. (2 Regi 7,1-17).

11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Natan_(profet), accesat la 10.01.2017, ora 17:13

8
 Pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi
tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim,
de parcă el n-ar fi fost împărat. Şi, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe
acoperişul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zăreşte o femeie care se scălda şi care
era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este şi i se spune că este Batşeba, fata lui Eliam
şi nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite nişte oameni s-o aducă, ea vine şi se culcă cu ea. După ce
se curăţă de necurăţia ei, ea pleacă acasă. Batşeba rămâne însărcinată şi îi trimite vorbă lui
David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab,
despre starea poporului, despre mersul războiului şi îi spune să se pogoare acasă şi să-şi spele
picioarele, cu intenţia vădită de a-şi acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat
de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii
stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el
şi îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât
,,chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab şi slujitorii săi au tabăra pe
câmp’’. David îi spune atunci să mai rămână şi în acea zi cu el şi îi dă să mănânce şi mai ales
să bea, ca să-l îmbete. Deşi beat, Urie iese şi se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând
să se pogoare acasă. Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie
în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit şi a muri,
scrisoare pe care o trimite prin însuşi Urie. Deşi Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci,
dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batşeba află
de moartea soţului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe
Batşeba şi aceasta devine nevasta lui.(2 Regi, cap.11)
Fapta lui David nu place lui Dumnezeu care îl mustră pe David prin Natan, care-i spune
o poveste cu tâlc. Un bogat ce avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi nu se îndura să sacrifice
unul din multe sale animale, ci sacrifică singura mieluşa a unui sărac, pe care acesta o
cumpărase, o hrănise, o crescuse împreună cu copiii lui, mâncând şi bând alături de el, pentru a
o găti unui călător.12 David se revoltă zicând că e vrednic de moarte un asemenea om şi că e
dator să restituie 4 oi în schimbul celei tăiate (asta prevedea legea ebraică în cazul furtului şi
tăierii unei oi Ieșire 22,1) Natan îi spune că el este omul acela şi Dumnezeu îi spune – prin gura
lui Natan - că El l-a uns împărat al lui Israel şi L-a scăpat de mâna lui Saul, că El l-a făcut stăpân
peste casa stăpânului său şi a pus la sânul său nevestele stăpânului său şi El i-a dat casa lui Israel
şi Iuda. Iar el ,,a dispreţuit cuvântul Domnului făcând ce este rău înaintea Lui’’ şi s-a culcat cu

12
http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/de-ce-scris-david-psalmul-50, accesat la data de
10.01.2017, ora 17:15

9
nevasta lui Urie şi pe acesta ,,l-a ucis cu sabia fiilor lui Amon ‘’(căci intenţia de a-l ucide, chiar
dacă acesta a murit în toiul luptei, era un fel de ucidere). Natan îi aduce la cunoştinţă pedeapsa
lui Dumnezeu: sabia nu se va mai depărta din casa sa, care se va ridica chiar din casa sa(revolta
lui Absalom – 2 Regi15,1-13 este doar începutul luptelor din familia sa), iar, pentru că a lucrat
pe ascuns, nevestele sale vor fi date altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui şi a întregului
Israel (lucru împlinit de fiul său, Absalom - 2Regi 16,20-23). David îşi recunoaşte păcatul,
Natan îi spune că Dumnezeu îi iartă păcatul şi că nu va muri, dar pentru că a făcut pe vrăjmaşii
Domnului să-L hulească, fiul care i s-a născut va muri(12,1-14). Proorocia se împlineşte în
pofida rugăciunilor făcute de David şi a postului ţinut de acesta(2Regi 12,16-23).
Fiul lui David pe care acesta "nu-l mustrase niciodată", Adonia, fiul Haghitei, ,,frumos
la chip’’, s-a sumeţit şi s-a răzvrătit , împreună cu Ioab şi cu preotul Abiatar, împotriva
propriului tată, făcându-se pe sine împărat (3 Regi 1,5-10). Adonia a tăiat oi, boi, viţei şi a poftit
pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului. Dar n'a poftit
pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon. Atunci Natan îi
spune Batşebei că Adonia s-a făcut împărat fără ştirea lui David şi că îi va da un sfat ca să-şi
scape viaţa sa şi a lui Solomon. El o sfătuieşte să se ducă la David şi să-i amintească de
promisiunea de a avea pe Solomon drept succesor şi să-i spună că Adonia s-a proclamat împărat,
adăugând că va veni şi el apoi să întărească cele spuse de ea. Batşeba face întocmai şi David
hotărăşte proclamarea imediată a lui Solomon ca împărat.
Proorocul Zaharia face referire la familia casei lui Natan şi la femeile din casa lui Natan
(Zah. 12,12)

10
 Concluzii

A studia profeţii Vechiului Testament este un obiectiv deosebit de îndrăzneţ dată fiind
valoarea lor deosebită în formarea canonului biblic şi importanţa lor majoră în istoria poporului
ales de Dumnezeu să-i facă cunoscută legea şi să-i intermedieze venirea Fiului Său pe lume.
În abordarea subiectului, sarcina noastră este de-a dreptul gigantică, a-i înţelege
necesitând studiul a peste 1.000 de ani de istorie evreiască.
Mesajele profeţilor ce au lăsat scrieri în urma lor au vorbit despre Hristos ca îndeplinind
în principal două slujbe, două roluri.
Acela de Mesia suferind (în locul altora, pentru nelegiuirile tuturora) (vezi, Isaia 53),
cât şi acela de Mesia triumfător (vezi, Isaia 11), în privinţa aspectelor lucrării Mesiei însăşi
profeţii au întâmpinat dificultăţi de înţelegere; vremurile în care unele din lucrurile spuse de ei
fiind depărtate în viitor (1Petru 1,10-12).
Am văzut că în cărţile profeţilor, numeroase profeţii se referă la Mesia, Împărăţia şi
activitatea sa, ele fiind preluate în expresii sau citate de către cărţile Noului Testament.
Fără a înţelege aceste profeţii, ne este imposibil a înţelege în mod corect mesajul cărţilor
Noului Testament, de aceea ele trebuie studiate în cheia revelaţiei nou testamentare.

11
 Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea si purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu
aprobarea Sfântului Sinod, București, 2013.
2. Alexander, P., Enciclopedia Bibliei (trad.rom.), Ed. Logos, Cluj, 1996.
3. Bodgdaproste, Magistrand Gh., Valoarea moral sociala a Profetilor, în S.T. nr.
1-2/1970.
4. Douglas, J.D., Dicţionar Biblic (trad.rom.), Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.
5. http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-14-sf_prooroc_elisei.html
6. https://www.pemptousia.ro/2014/07/profetii-ilie-si-elisei/
7. http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-elisei
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Natan_(profet)
9. http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/de-ce-scris-david-psalmul-50
10. Neaga, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Renaşterea,
Cluj-Napoca, 2004.
11. Părăian, Arhim. Teofil, Predici la praznice şi sărbători, Ed. Agaton, Făgăraș,
2oo5.
12. Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători Împărăteşti şi Cuvântări de Laudă
la Sfinţi, Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 2002.

12