ORIGINEA MOZAICĂ A PENTATEUHULUI:

Autenticitatea sau paternitatea Pentateuhului este o problemă cheie sau un

adevăr fundamental al Bisericii, deoarece în Pentateuh găsim cea mai mare parte a
învăţăturilor dogmatice şi morale, care sunt dezvoltate în celelalte cărţi ale Scripturii
şi care constituie fundamentele de credinţă ale creştinismului.
Autenticitatea sau paternitatea Pentateuhului este o problemă istorică deoarece
orice autenticitate afirmă un fapt istoric; prin urmare şi în cazul Pentateuhului avem
nevoie de argumente istorice. Aceste argumente le putem obţine din două surse
importante: în primul rând din însăşi cărţile Pentateuhului: ca dovezi sau argumente
interne, iar în al doilea rând din alte surse, din afara Pentateuhului care se constituie în
argumente sau dovezi externe.

I. Argumentele externe ale originii mozaice a Pentateuhului:

1. Primele mărturii externe despre autenticitatea Pentateuhului ni le oferă cartea

lui Iosua, urmaşul lui Moise, sub care israeliţii au ocupat ţara făgăduinţei. Acestuia,
Dumnezeu îi dă următoarea poruncă: ,,Tu să fi tare şi curajos, ca să păzeşti şi să
împlineşti toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise robul Meu, să nu te abaţi de la
ea nici la dreapta nici la stânga” (Ios. I,7).
2. Tot în cartea Iosua, citim că acesta a zidit un jertfelnic Domnului respectând
indicaţiile scrise în legea lui Moise: ,,Atunci Iosua a zidit Domnului un jertfelnic în
muntele Ebal, aşa cum Moise le poruncise fiilor lui Israel, şi cum este scris în legea lui
Moise şi acolo i-a adus Domului ardere de tot …” (Ios. VIII,30-31).
3. David regele lui Israel, care a transformat Ierusalimul din cetate a Iebusiţilor,
în cetatea a regatului său, cunoaşte legea lui Moise şi e convins că aceasta a scris-o
într-adevăr acest mare înaintaş al său. Înainte de moartea sa David îl povăţuieşte pe
fiul său Solomon, care va urma la domnie zicându-i: ,,Să păzeşti rânduielile Domnului
Dumnezeului tău şi să umbli în căile Lui şi să păzeşti poruncile, dreptarele şi
judecăţile, aşa cum sunt scrise în cartea lui Moise …”(3 Rg. II,3).
4. Regele Amasia, nu-i ucide pe ucigaşii tatălui său pentru că aşa ceva opreşte
legea lui Moise: ,,Potrivit cu ceea ce este scris în cartea legii lui Moise: ,,părinţii să nu
fie daţi morţii pentru vina copiilor, nici copii pentru vina părinţilor, ci fiecare să moară
pentru păcatul său” (4 Rg. XIV,6 citează textul din Dt. XXIV,16).
 5. În timpul robiei babilonice, profetul Daniel pomeneşte de legea lui Moise:
,,întregul Israel a călcat legea ta, şi s-a abătut de la ea, de aceea a venit blestemul peste
noi, şi jurământul cel scris în legea lui Moise robul lui Dumnezeu” (Dn. IX,11).
6. Preotul Ezdra care a trăit la sfârşitul exilului babilonic, şi care a reorganizat
viaţa religioasă şi socială a iudeilor întorşi din exil se ghidează în lucrarea sa, de
prescripţiile legii lui Moise (Ezr. III,2).
La aceste mărturii externe luate din V.T. putem adăuga şi alte mărturii extrase
de această dată din N.T. Convingerea unanimă a Mântuitorului şi a Sf. Apostoli este că
într-adevăr Pentateuhul a fost scris de Moise.
7. Aceasta ni se spune şi în pilda bogatului şi a săracului Lazăr, El pune în gura
lui Avraam următoarele cuvinte, adresate bogatului care se chinuia în iad şi care a
cerut că să fie trimis, cineva la fraţii săi de pe pământ pentru a preveni să nu ajungă şi
ei, în aceeaşi situaţie de chin. La această solicitare, bogatului i se răspunde prin gura
lui Avraam: ,,Au acolo pe Moise şi pe profeţi” (Lc. XVI,29). Întrucât Moise, la data
aceea nu mai trăia, se subînţelege că se face referire la legea lui.
8. Într-o altă împrejurare, Mântuitorul îi previne pe iudeii care căutau să-L
ucidă: ,,nu vă voi învinui Eu la Tatăl, pentru că are cine să vă învinuiască, Moise în
care voi credeţi şi v-aţi pus nădejdea, El a scris despre Mine, dacă în cuvântul lui nu
credeţi cum veţi crede în cuvintele Mele” (In. V,45-47).
9. În disputa pe care Mântuitorul o are cu iudeii, în problema divorţului,
aceştia, invocă legea lui Moise: ,,Ei au zis: De ce atunci Moise a rânduit să i se dea
carte de despărţire şi să o lase” (Mt. XIX,7).
10. Sfântul Ap. Pavel încearcă să-i convingă pe iudeii necredincioşi, aducând
dovezi ,,din legea lui Moise şi din prooroci”, cu referire la învierea lui Hristos” (F.A.
XXVIII,23).
11. Sfântul Iacov, spune că legea lui Moise se citeşte în adunări în fiecare
sâmbăta (F.A. XV,21).
12. Celor doi ucenici: Luca şi Cleopa care în ziua învierii călătoreau spre
Emaus, Mântuitorul întâlnindu-se cu ei le explică amănunţit ,,începând de la Moise şi
de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor din toată Scriptura cele cu privire la El” (Lc.
XXIV,27).
Numeroase dovezi cu privire la originea mozaică a Pentateuhului găsim în toată
tradiţia iudaică.
13. Scriitorul iudeu Iosif Flaviu, care a trăit în sec. I al erei creştine, în cartea sa
,,Antichităţile Iudaice”, paragraful 27,6, vorbeşte despre ,,cele ce Moise le-a lăsat scris
din învăţătura şi descoperirea dumnezeiască”.
 14. Tot un contemporan al lui Iosif Flaviu care a fost filosoful evreu, Filon din
Alexandria i-a dedicat o carte lui Moise intitulată ,,De vita Moisis”, şi el arăta că
Moise a fost într-adevăr inspirat de Duhul Sf. atunci când a scris Pentateuhul.
Mărturii ale tradiţiei creştine:
15. Această credinţă că Pentateuhul este opera lui Moise a fost mărturisită şi
ulterior de către Sf. Părinţi şi scriitori ai Bisericii, şi este mărturisită de creştinătatea
întreagă până in ziua de astăzi.
16. Chiar şi autorii străini din afara spaţiului iudaic, confirmă acest adevăr, de
exemplu Hecatenus, prietenul lui Alexandru cel Mare şi Alexandru Polihistor, care a
trăit în sec. I d.Hr., mărturisesc şi ei despre originea mozaică a Pentateuhului.
17. Despre originea mozaică a Pentateuhului au fost convinse toate partidele
religioase ale iudeilor: fariseii, saducheii, esenienii, terapeuţii, eleniştii şi alţii.
Ca o concluzie generală putem afirma că atât cărţile V.T. cât şi cele ale N.T.,
tradiţia iudaică, cea creştină şi autorii străini de neamul iudaic, mărturisesc în
unanimitate, că Moise este autorul Pentateuhului.

BIBLIOGRAFIE:
1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BABA Teodor, Pr. Dr., „Introducere în Studiul Vechiului Testament (aspecte generale)”, Arad, 2007, pp.
71-72.
3. BORCA Eusebiu, „Autorul Pentateuhului. Originea mozaică a lucrării (dovezi interne şi externe), în rev,
„Studia Universitatis Septentrionis Theologia – Orthodoxa”, nr. 2/2010,
http://teologie.cunbm.utcluj.ro/pdf/SU_cuprins/studia_2_2010.pdf, pp. 28-43.
4. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 50-51.
5. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”,
manual pentru Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 69-71.
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiul Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. 115-118.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2003, pp. 107-109.
8. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof.,
„Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan
Chirilă, Cluj-Napoca, 2006, pp. 107-109.