Sfântul Ioan Cucuzel1

Ioan [Papadopoulos] Cucuzel – cântăreț și compozitor de muzică

bizantină. Cunoscut sub denumirea de „maistor”, „cea de-a doua
sursă a muzicii grecești” (prima sursă fiind considerat Ioan
Damaschinul, sec. VIII) sau „cel cu voce de înger”. Este unul
dintre cei mai importanți muzicieni bizantini din timpul dinastiei
Paleologilor (care a domnit între 1261-1453). Ulterior a fost trecut
în rândul sfinților Bisericii Ortodoxe Grecești.
Viața
Cucuzel a trăit probabil în timpul domniei împăratului Andronic al
II-lea Paleologul (1282-1328) și a succesorului său. Din
însemnările cuprinse în manuscrisele bizantine rezultă că
activitatea sa muzicală se afla într-o perioadă de înflorire în jurul anului 1300, iar pe la mijlocul
secolului al XIV-lea, era deja considerat cel mai important compozitor bizantin.
Date despre viața sa au fost preluate din Viețile sfinților – a cărei prime cópii provin din
secolul XVI. Nu se știe cine a fost tatăl său, dar din însemnările din câteva manuscrise ar rezulta că
numele său real de familie este ,,Papadopoulos” – care înseamnă ,,fiul preotului”.
Cucuzel a devenit renumit la curtea imperială datorită vocii sale excepționale; în culmea
gloriei însă, el se retrage la mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte. S-ar părea că a fost
influențat de isihasm, o orientare mistică în cadrul Ortodoxiei care a predominat mai ales în rândul
călugărilor athoniți în timpul primei jumătăți a secolului al XIV-lea. Nu există dovezi că Ioan
Cucuzel ar fi părăsit Sfântul Munte.
Opera
Bizantinologul Oliver Strunk consideră că Ioan Cucuzel ar fi revizuit vechile variante ale
Irmologhionului și Stihirarului bizantin. Cele mai vechi irmologhioane care fac referiri la numele
sfântului sunt RUS-SPsc gr. 121 și ET-MSsc gr. 1256, care au fost copiate în 1302, respectiv 1309.
Cel mai vechi stihirar în care este menționat numele sfântului este manuscrisul GR-An 884, datat
1341, în care apare însemnarea: ,,[copiat] dintr-un exemplar corectat în detaliu, scris de vechiul
[târziul] Cucuzel”. Comparația realizată de Raasted între stihirarul tradițional și varianta revizuită
de Cucuzel a arătat că în aceasta din urmă au fost eliminate nepotrivirile dintre melodie și accentele
textului; unele părți ale repertoriului au fost transpuse într-un registru mai înalt, iar trecerile dintre
liniile de text au fost tratate mai uniform. Impresia generală este, totuși, că Ioan Cucuzel rămâne
fidel vechii tradiții.
Deși cele mai vechi cântări cunoscute ale lui Cucuzel sunt păstrate în cele 2 irmologhioane
menționate, cea mai importantă parte a creației sale s-a transmis în noile cărți liturgice, în
manuscrisele de tip Akolouthia (destinate diferitelor tipuri de slujba – Vecernie, Utrenie, Sf.
Liturghie) și în stihirarele calofonice. Din aceste manuscrise rezultă că Ioan Cucuzel a avut un rol
major în organizarea și dezvoltarea timpurie a acestora. Multe dintre manuscrisele Akolouthii includ
în Papadikie (scurtă parte teoretică atașată acestor manuscrise) singura creație didactică a lui Ioan
Cucuzel, Ison, oligon, oxia, care constă într-o melodie care folosește ca text neumele bizantine
așezate pe formulele muzicale tradiționale. Această cântare se bazează pe cea a lui Ioan Glykis,
contemporan mai vârstnic al lui Cucuzel, dar creația acestuia din urmă este perfecționată. De
asemenea, lui Ioan Cucuzel îi sunt atribuite un număr de diagrame care prezintă scările și modurile
bizantine, prezente adesea în papadikii, ca și roata (o trochos) care ilustrează tetracordurile cele mai
utilizate.

1
Apud The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol. 14, pp. 841-842 (t.n.).
 Sinaxar – Sfântul Ioan Cucuzel - cântăreţul de la Marea Lavră2

Sfântul Ioan Cucuzel, numit şi „cel cu glas îngeresc”, a trăit în mănăstirea athonită Marea
Lavră, între anii 1280-1360, în vremea împăratului Alexie Comneanul. Sfântul s-a născut în
localitatea Dirrachia - Dirahion, în Bulgaria. Orfan de tată, mama lui l-a dat la şcoală, spre a învăţa
ştiinţa sfintelor cărţi. Înscris la şcoala imperială de cântăreţi bisericeşti din Constantinopol, tânărul
psalt va deveni cel mai bun din generaţia lui.
Împăratul, cucerit de minunata lui voce, îl va numi pe tânărul Ioan protopsalt al măreţei
catedrale bizantine. Cântăreţul îşi va căpăta numele de „Cucuzel” tot în vremea petrecerii în
Constantinopol. Se povesteşte cum odată sfântul a fost întrebat ce a mâncat la cină, întrebare la care
el a răspuns „fasole şi mazăre” (aceste cuvinte se traduc prin „koukouzelis”).
Tânărul nu îşi dorea să se căsătorească, ci dorea mai mult să se retragă în linişte, spre
nevoinţă şi viaţă bineplăcută lui Dumnezeu. Astfel, Domnul vă rândui ca Ioan să-l cunoască pe
egumenul unei mănăstiri athonite, această întâlnire având drept rezultat plecarea sa în Sfântul
Munte Athos.
Într-una dintre vizitele monahilor din Athos în cetatea bizantină, tânărul Ioan îl va întâlni pe
egumenul de la Mănăstirea Marea Lavră, venit în capitală cu nişte probleme mănăstireşti. Câştigat
fiind de dragostea şi smerenia bătrânului, Ioan Cucuzel îl va urma pe acela în Sfântul Munte Athos.
Egumenul îl va lua cu sine pe tânăr, fără a şti cine era el, şi îl va tunde în monahism, rânduindu-l ca
păstor la turma de capre a mănăstirii.
Tânărul îşi ascundea de toţi darul său cel mare, spre a se păzi de mândrie şi de laudă. Din
rânduiala lui Dumnezeu însă, într-o zi anume, egumenul îl va descoperi pe tânărul Ioan Cucuzel,
cântând pe câmp. Un pustnic, privind afară din peşteră, îl văzu pe Sfântul Ioan Cucuzel cântând, iar
ţapii nepăscând şi privind la el. Pustnicul îl anunţă imediat pe egumen. Impresionat de minunata lui
voce, dăruită de Dumnezeu, egumenul îl va ruga să cânte în biserica cea mare a mănăstirii. Cu greu
împăratul s-a învoit a-l lăsa pe Ioan în Sfântul Munte, despărţindu-se astfel de minunatele lui
cântări.
Odată, după ce a cântat un acatist în faţa icoanei Maicii Domnului, călugărul s-a învrednicit
de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfăţişat şi i-a spus cuvintele acestea: "Bucură-te, Ioane, şi
nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita." Apoi, îi puse în mână o monedă de aur şi
dispăru. Moneda a fost aşezată lângă icoană şi multe minuni s-au întâmplat înaintea acelei icoane,
numită mai apoi Maica Domnului Cucuzeliţa. Icoana este prăznuită în data de 1 octombrie şi în a
zecea vineri după Sfintele Paşti.
Maestrul protopsalt Ioan Cucuzel a scris mai multe lucrări. Dintre acestea, le amintim pe
următoarele: „O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu şi cuprinzând tipicul slujbelor bisericeşti”,
"Tipicul slujbelor", „De la Începutul Vecerniei până la sfârşitul Sfintei Liturghii” şi „Ştiinţa cântării
şi notele muzicale cu poziţia mâinii şi toate aranjamentele cântării”. Sfântul a mai scris şi o carte de
teorie psaltică, numită „Arta psaltică”.
Sfântul Ioan Cucuzel este cunoscut ca fiind păzitorul psalţilor şi al cântăreţilor bisericeşti.
Sfântul Ioan este cel mai mare dezvoltator al muzicii psaltice. Cea mai cunoscută lucrare a sfântului
este cântarea De demult proorocii.
Sfântul Ioan Cucuzel a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Arhangheli, zidită lângă chilia în
care şi vieţuise, lângă Marea Lavră.

2
Sursa: CrestinOrtodox.ro