Ioan Glikis1

Ioan Glykys – compozitor de muzică bizantină. Glykys a fost un contemporan mai vârstnic al
lui Ioan Cucuzel și Xenos Korones și se pare că a activat către sfârșitul secolului al 13-lea și începutul
secolului al XIV-lea. Multe surse manuscrise arată că Glykys a deținut funcția de protopsalt (dirijor de
cor) într-o biserică bizantină al cărei nume este necunoscut. S-a argumentat că el ar putea fi identificat
ca fiind aceeași persoană cu Ioan Glykys al XIII-lea, patriarhul Constantinopolului între 1315-1319, dar
această identificare este improbabilă.
Numele lui Glykys apare al doilea într-o listă cronologică de compozitori de strofe ale Imnului
Acatist, alcătuită de Manuil Hrisafi la jumătatea secolului al XV-lea: Mihail Aneotis, Ioan Glykys,
Nikifor Ethikos, Ioan Cucuzel și Ioan Kladas. Această ordine a compozitorilor a fost coroborată,
parțial, cu o miniatură mai târzie (acum pierdută) din manuscrisul Akolouthia GR-Aok 475 (datare
aprox. sfârșitul sec. XIV sau începutul secolului XV) și care îl reprezintă pe Glykys în postură de
profesor așezat între cei doi ucenici ai săi, Cucuzel și Korones. Glykys are mâinile ridicate, arătându-le
acestora gesturile hironomice pentru importantele semne ison și oxia. Lui Glykys îi este atribuită
metoda hironomică de bază care apare în manuscrisele de secol 14 și 15 și de asemenea, cântarea
didactică Ison, oligon și oxia. Pentru activitatea sa pedagogică, precum și pentru contribuția la
dezvoltarea stilului calofonic, i-a fost atribuit de către predecesori numele de ,,dascăl între dascăli”.
Există mai multe cântări de Ioan Glykys transmise în manuscrisele akolouthii (destinate diferite
slujbe bisericești) și în stihirarele calofonice decât cele ale oricărui alt compozitor bizantin dinainte de
Cucuzel: o colecție de psalmi aleși cântați la slujbele bizantine, precum psalmii ,,amomos” și ai
polieleelor de la Utrenie; cântări pe larg precum cele de la Imnul Acatist, Heruvice, cântări la
împărtășanie – Trupul lui Hristos și Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Sabaoth.
Stilul muzical al lui Glykys din cântările pe scurt este foarte diferit de cel al cântărilor
calofonice. În primele, linia melodică este mai succintă decât cea a cântărilor pe larg; saltul de cvartă
este rar depășit în cântările calofonice, pe când în cele pe scurt, salturile intervalice de cvintă sau sextă
sunt obișnuite, iar cele de septimă și octavă pot fi deasemenea întâlnite. În cele trei melodii calofonice
ale Psalmului II cântat la Vecernie, Glykys utilizează o singură linie de text, în timp ce Cucuzel,
Korones și alții au combinat și prelucrat linii din mai mulți psalmi. Din punct de vedere muzical, aceste
cântări calofonice cu o singură linie de text sunt mai compacte decât cele ale ucenicilor și ale celor ce i-
au urmat și pot reprezenta un stadiu incipient mai puțin dezvoltat al stilului calofonic al cântului
bizantin.

1
The New Grove Dictionary of Music and Musicians, vol. 10, p. 59.