Muzica bizantina

Muzica bizantina este singura traditie muzicala, dezvoltata de-a lungul a doua milenii, care a unit in timpul indelungatei sale istorii intr-un mod intim traditia scrisa si traditia orala. In mod cert, manuscrisele cele mai vechi dateaza din secolul al 9 -lea. Insa exista, fara nicio indoiala, o traditie anterioara careia noi ii atribuim o legatura cu sursa cea mai veche a acestei muzici. Sistemul muzical bizantin isi afla originile in muzica greaca antica, cea care a constituit in mod cert sistemul dominant in intregul bazin mediteranean. Insa, nu putem ramane doar la aceasta origine antica, care oricum este pana in zilele noastre destul de putin cunoscuta. Pitagoricienii au adus o importanta contributie in cea ce priveste "natura divina a intervalelor si deci o reflectie cu privire la scari... Sistemul muzical bizantin a fost elaborat in mod progresiv, a cunoscut evolutii, fara indoiala si in aceeasi masura a cunoscut si influente straine, insa ea s-a construit ca un sistem complet si complex, un bogat patrimoniu de opere compuse al caror numar este dificil de precizat in mod exact. Muzica bizantina s-a dezvoltat in Imperiul Roman, in legatura cu dezvoltarea crestinismului, devenit religie oficiala a Imperiului sub Constantin, in secolul al IV-lea. In dezvoltarea acestui repertoriu noi putem defini in mod schematic trei mari perioade: a) din sec. 3 pana in sec. 13; b) din sec. 13 pana in sec. 19; c) din sec. 19 pana in prezent; a) Prima perioada este aceea a formarii. Necesitatea elaborarii unei Liturghii a crestinilor, a reprezentat motorul unei productii poetice intense numita "imnografie. Aceasta mare dezvoltare a productiei poetice a condus

in mod firesc la dezvoltarea artei muzicale a compozitiei pentru a intrebuinta aceste imne in cadrul Liturghiei. Octoihul, este binecunoscut ca sistem al celor opt moduri bizantine (opt moduri pe care le regasim de asemenea in muzica gregoriana care poseda in mod asemanator o impartire in patru moduri principale, sau autentice, si patru moduri plagale) Aceasta dezvoltare a sitemului celor opt moduri a adus dupa sine promovarea unui ciclu liturgic de opt saptamani, fiecare posedand propriile texte precum si modul sau, deci si un specific, o coloratura aparte. Glasul in curs este cantat nu doar la Vececerniile si Utreniile Invierii, ci si in timpul Liturghiei duminicale in parohiile ortodoxe. El ofera o culoare, o atmosfera aparte, fiecarei saptamani din randul celor opt. Opera principala a Octoihului bizantin este Anastasimatarul, carte ce cuprinde cantarile de la Vecerniile si Utreniile Invierii pe cele 8 moduri. Aceasta opera este atribuita de catre traditie Sfantului Ioan Damaschin (+750). De altfel, compozitii pe cele opt moduri (glasuri) se regasesc aproape in toate cartile liturgice.

b) Cea de-a doua perioada este caracterizata de dezvoltarea artei compozitiei pe care eu as situa-o in mod voluntar in jurul epocii Maestrului Cucuzel. Acesta a jucat un rol deosebit in istoria muzicii bizantine in special prin frumusetea compozitiilor sale, dar in aceeasi masura prin lucrarea intreprinsa in favoarea semiografiei bizantine ,mai ales prin introducerea semnelor de expresie si a celor hironomice (arta dirijarii corului bizantin). Maestrul Ioan Cucuzel s-a nascut in secolul al XII-lea. Aceasta perioada care a fost marcata de evenimentul major al caderii Constantinopolului (in 1453) este numita in mod curent perioada postbizantina. Perioada este marcata de dezvoltarea considerabila a cantarilor mari in stiulul calofonic. Cantarile calofonice pot fi interpretate in Biserica pentru a conferi o solemnitate particulara slujbelor. Aceste cantari au luat de asemenea forma Irmoaselor calofonice si a Mathimelor.

c) Cea de-a treia perioada este cea a reformei marilor maestri. Trei nume sunt de retinut: Hrisant din Madit, marele teoretician al muzicii bizantine, Grigorie Protopsaltul si Hurmuz Hartofilax, care au colaborat la promovarea Noii Metode. Trebui sa notam ca tiparirea operelor muzicale incepe in aceasta epoca. Pana acum, nu am avut decat numai manuscrise. Activitatea marilor maestri se inscrie in evolutia normala a unei muzici in care notatia nu a incercat sa se perfectioneze, astfel devenind o notatie analitica, fara a putea oferi o noua metoda pedagogica pentru tinerii care voiau sa se initieze in arta psaltica. Aceasta a treia perioada este incoronata de munca titanica a muzicologului Simon Karas, a carei teorie muzicala, insotita de tot ceea ce a colectionat inregistrari audio ce acopera repertoriul muzicii bizantine si cel al muzicii populare grecesti - inca nu au fost valorificate complet.

Poeme simfonice-Strauss

Don Juan Moarte i transfiguraie Till Eulenspiegel Don Quichotte Aa grit-a Zarathustra O via de erou
Simfonii

Simfonia Alpilor Simfonia Domestic

Opere

A compus 14 opere. Cele mai importante sunt:

Salomeea Cavalerul rozelor Electra Ariadna la Naxos Femeia fr umbr Arabela Beethoven-creatii reprezentative

Appassionata Eroica Noua variatiuni pentru clavecin Fuga dubla Simfonia a IX-a Missa solemnis Mozart-lucrari reprezentative La Finta semplice (1769) Lucio Silla (1772) Idomeneo, regele Cretei (1781) Rpirea din serai (1782) Directorul de teatru (1786) Nunta lui Figaro (1786) Don Giovanni (1787) Cosi fan tutte (1790) La clemenza di Tito (1791)

Flautul fermecat (1791).