Şcoala franco-flamandă

Regatul Burgundiei reprezintă unul din statele cele mai avansate ale Europei în secolul XV şi
includea nordul Franţei, Belgia, Olanda, Luxemburg.
Apariţia şi consolidarea Regatului are loc pe fondul slăbirii celor 2 puteri: Franţa şi Anglia în
urma Războiului de 100 de ani.
Viaţa muzicală în acest areal geografic şi cultural al Burgundiei, este deosebit de înfloritoare,
existând atât formaţii corale bisericeşti, după modelul Şcolii de la Notre Dame, cât şi ansambluri vocal-
instrumentale care cultivau muzica laică.
Compozitori care au activat aici sunt cunoscuţi ca aparţinând primei Şcoli franco-flamande ce
a influenţat puternic muzica la nivel european în Renaştere.
O parte din maeştrii franco-flamanzi îşi vor continua activitatea în alte ţări europene ducând
mai departe stilul componistic franco-flamand(a doua şcoală de compoziţie franco-flamandă.
Reprezentanţi- prima şcoală franco-flamandă: Josquin des Prés, Guillaume Dufay, Johannes
Ockegem.
Reprezentanţi-a doua şcoală franco-flamandă: Adrian Wilaert, Cipriano da Rore, Orlando di
Lasso(Orlandus Lassus).
Trăsături de limbaj:
1.Folosirea scriiturii la 4 voci care apare către mijlocul secolului XV, iar tenorului care
până atunci era vocea cea mai de jos, i se adaugă o alta mai joasă: superius, altus, tenor şi bassus.
2. Se folosesc cadenţe autentice V-I şi cele plagale IV-I, în cadrul discursului modal.
3. Polifonia imitativă(canonul) capătă un rol foarte important.
Dezvoltarea polifoniei are loc cu ajutorul mai multor principii:
A. augumentarea: lărgirea valorii notelor în repetarea temei.
B. diminuarea: micşorarea valorii notelor în repetarea temei.
C. inversiunea: reţine ritmul şi conturul temei dar urmează direcţii opuse.
D. recurenţa: prezentarea temei de la coadă la cap.
Genuri religioase missa, motetul.
Genuri laice: chanson, lied, balade, rondo.