Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Bucuresti, 2021
Istoria Muzicii – Compozitorii Tarilor
ITALIA
ITALIA - sec. 11- Medieval ITALIA - sec. 18 – Clasicismul
FRANTA
FRANTA – sec. 12 – Medievala – Ars Antiqua FRANTA – sec. 19 - Romantismul
GERMANIA
GERMANIA - sec. 16 - Renasterea GERMANIA – sec. 19 - Romantismul
AUSTRIA
AUSTRIA – sec 18. Clasicismul AUSTRIA – sec. 19 - Romantismul
Rusia
RUSIA – sec. 19 - Romantismul RUSIA – sec. 20 - Neoclasicismul
Romania
ROMANIA – sec. 17 Barocul ROMANIA - sec. 20 – Modernistii
NORVEGIA
NORVEGIA – sec. 19 - Romantismul NORVEGIA – sec. 20 - Neoclasicismul
FINLANDA
FINLANDA – sec. 19 - Romantismul FINLANDA – sec. 20 - Modernismul
DANEMARCA
DANEMARCA – sec. 19 - Romantismul DANEMARCA – sec. 20 - Modersnismul
SUEDIA
SUEDIA – sec. 18 - Clasicismul SUEDIA – sec. 19 - Romantismul
Anglia - UK
ANGLIA – sec. 16 - Renasterea ANGLIA – sec. 20 - Modernismul
AMERICA -USA
USA – sec. 20 - Modernismul USA – sec. 20 - Minimalistii
SPANIA
SPANIA – sec. 16 - Renasterea SPANIA – sec. 20 - Impresionismul
UNGARIA
UNGARIA – sec. 19 - Romantismul UNGARIA – sec. 20 - Modernismul
CEHIA
CEHIA – sec. 19 - Romantismul CEHIA– sec. 20 - Modersnismul
ARMENIA
ARMENIA – sec. 19 - Romantismul ARMENIA – sec. 20 - Neclasicismul
POLONIA
POLONIA – sec. 19 - Romantismul POLONIA – sec. 20 - Modernismul
Etapa Musica Mensuralis - sau etapa Cantus Figuralis, mai era cunoscuta.
In perioada Ars Antiqua – incep BAZELE SCRIERII MODERNE a notelor si duratelor muzicale.
Scrierea muzicii in durate binare si ternare, cu forma rombica, forma ovala, si forma patrata, barele
de masura in forma de V, sau virgula.
Initiate de:
Prima forma de Polifonie Corala bisericeasca : Cantus Planus (cantarea plana, cu valori egale)
Scrierea polifonica in stilul Cantus Firmus - Forma de polifonie incipienta, brodarea unei melodii
peste un cantus planus, dau nastere altor genuri muzicale:
Canonul
Chansonul
Motetul
Madrigalul
Missa
Lectia 1 – Inceputul Muzicii in Evul mediu (sec. IV-XVI)
Cuvantul Muzica isi are originea in limba greaca “MUSE”, semnificand INSPIRATIE in arta creatoare.
Sf. Ioan Damaschinul a fost un Calugar sirian, muzician si patriah al bisericii crestine din Imperiul Bizantin.
(Imperiul Bizantin a reprezentat al doilea mare imperiu regal, ce fusese dominat de armata din Roma, Italia;
iar perioada istorica a imperiului bizantin a existat intre (sec. IV – XV), ce a fost ocupata de romani).
Sf. Ioan Damaschinul a fost considerat parintele bisericii Ortodoxe cu capitala la Constantinopol, in Turcia.
Azi, orasul Constantinopol poarta numele de Instambul, oras in Turcia.
Sf. Ioan Gura de Aur a fost preot, patriarh si muzician. A fost primul care a compus o liturghie relgioasa
pentru biserica, azi, este recunoscuta ca fiind prima liturghie ortodoxa. Liturghia cuprindea imnurile
primilor crestini si cantarile psalmilor din biblie.
La inceputul epocii Medievale, la Constantinopol se naste o noua arta, cu numele de ARTA PSALTICA
BIZANTINA. Aceasta era strans legata de muzica religioasa.
In perioada epocii artei bizantine se naste un nou stil muzical, cu numele de MUZICA PSALTICA RELIGIOASA.
Muzica psaltica s-a nascut in epoca medievala odata cu contributia sf. Ioan Damaschinul, care a scris o carte
cu cantece religioase in limba greaca, numid-o OCTOIH. Acesta a preluat scarile muzicale de la vechii greci si
le-a reteoretizat in stilul muzicii bizantine.
Sf. Ioan Damaschinul a reteoretizat cele 8 moduri de la vechii greci (scari muzicale), acesta le-a denumit
EHURI sau GLASURI. Aceste moduri bizantine erau formate din 4 tetracorduri de la vechii greci (reprezinta
un grup de 4 sunete succesive puse pe diferite trepte), prin combinarea a doua tetracorduri a format noile
scari muzicale bizantine de opt sunete.
Cantul religios bizantin era interpretat de voci masculine, in stil monodic (pe o singura voce) sau omofonic
( pe patru voci).
Sf. Ioan Damaschinul a preluat modelul de la Modurile si Tetracordurile vechilor greci si a format Modurile
Bizantine (Ehuri sau glasuri se mai numeau, fiind numerotate glasul 1, glasul 2, glasul 3 etc); introducand
accidenti muzicali; alcatuirea glasurilor si neumelor fiind influentata si de muzica popoarelor antice arabe si
asiatice cu care se invecinau.
1. Ekfonetica: Este prima forma de notatie muzicala, bazata pe accentele din versuri ale prozodiei
grecesti. Ekfonetica fiind folosita si in zilele noastre de preotii ortodoxi, prin recitarea textelor din
biblie in stilul parlando (pe jumatate vorbite si cantate).
o kentimă - urcă două trepte prin salt. Întâlnit doar în combinaţie cu oligon şi petasti sau sprijinită pe acestea.
ipsili - urcă patru trepte prin salt. Întâlnit doar în combinaţie cu oligon şi pentasi sau sprijinit pe acestea.
Muzica era scrisa prin neume, semne grafice dupa care puteau intona sunetele fie mai sus sau ma jos,
ritmul si dinamica. (Erau semne grafice grecesti combinate cu semne grafice asiatice).
3. Note muzicale bizantine: Ni, pa, vu, ga, di, che, zo, ni.
Aceasta reprezinta scara muzicala psaltica.
4. Modurile Bizantine (Glasuri – din limba slavona, sau Ehuri – din limba greca): Era Muzica canta pe modurile
antice grecesti dar modificate melodic in stilul psaltic, cu influente grecesti si arabe. Fiecare mod continea
anumite formule melodic, acestea erau impartie dupa sistemul teoriei muzicale de la vechii greci in 2 (doua)
sisteme,
I. Autentice: glasul 1, glasul 2, glasul 3 si glasul 4; si
II. Plagale: (derivatele celor patru glasuri) glasurile 5, 6, 7 si 8.
Unii compozitori bizantini denumeau glasurile dupa numele scarilor muzicale, déjà existente de la vechii
greci: (Dorian, Phrygian, Lydian si Mixolydian)
(In stanga imaginile de mai jos se afla scara bizantina, in dreapta se afla echivalentul celor 8 glasuri bizantine, dar
transcrise pe sistemul muzical, al portativului muzical modern.
Cantarea spaltica religioasa ortodoxa inca mai foloste si in zilele noastre, in Romania si Grecia semnele
muzicale bizantine. In Rusia nu se mai folosesc acest sistem bizantin, se foloseste muzica corala scrisa
pe portativ, omofon (pe patru voci corale).
(Sec. al VI-lea)
PAPA GRIGORE CEL MARE In apusul europei Muzica era influentata de arta Bizantina, dar
( 540- 604) datorita culturii diferite dintre Roma si Constantinopol, la Roma se
Papa al Bisericii crestine din Roma dezvolta un nou stil de muzica “Cantul Gregorian”.
Papa Grigore Cel Mare considera dificila cantarea stilului bizantin prin intonarea acelor neume foarte greu
de citit si cantat; a dorit reformarea cantului religios, folosindu-se de tetracordurile si modurile de la vechii
greci, dar modificate, si eliminarea cantarii prin melisme multiple, ca sa poata fi cantat cat mai simplu si
pur.
Papa Grigore cel Mare a compus cantece religioase in limba latina, numid-o ANTIFONAR. Odata cu
reformarea cantului religios din apusul europei se naste noul stil muzical ce-i poarta numele:
Cantul Gregorian.
Muzica din Imperiul roman de apus al europei, in Italia, era scrisa pe baza alfabetului latin, a neumelor, dar
diferite, si a modurile gregoriene.
1. Sistemul notelor muzicale era format din primele 7 litere ale alfabetului latin (a,b,c,d,e,f,g)
Din toate modurile, cel care nu a fost folosit in epoca medievala in cantarile bisericesti din imperiul de apus
al europei a fost Modul Locrian, acesta a fost folosit mult mai tarziu in muzica intrumentala nereligioasa,
in sec. al XIV-lea. In toata epoca medievala, cvarta marita sau enarmonicul sau, cvinta micsorata a fost
considerata un mod strident si neplacut urechii, datorita celor trei tonuri succesive pe care nici un mod
muzical nu o avea la baza. Cvarta marita fiind numita de biserica crestina din imperiul roman de apus:
“cvarta diabolis”, pentru ca avea intervalul cel mai strident si disonant dintre toate cele opt moduri
muzicale. Cvarta marita suna extreme de strident si neplacut urechii, iar cantarile religioase care erau
inaltate lui Dumnezeu trebuia sa aduca o stare de beatitudine, liniste si pace, iar preotii care inaltau
cantece lui Dumnezeu considerau ca acel triton (trei tonuri successive) pe care cvarta marita o continea,
aducea o stare de tensionare si furie doar prin felul cum suna de strident. Preotii si calugarii din apus
considerau ca, datorita starii pe care cvarta marita o inducea ca disconfort fonic si launtric, i-a determinat
sa nu foloseasca cvarta marita in cantarile religioase ce erau inchinate lui Dumnezeu, chiar si in zilele
noastre. Astazi, fiind vorba de cantul religios al slujbei catolice.
Ex. 4 Modurile Gregoriene, se mai numeau Modurile Medievale sau Modurile Populare.
Exemple de cantece scrise pe Sitem Bizantin si Sistem Gregorian
Apasati Click “♫” pentru audierea melodiei
Muzica Bizantina
Epoca renasterii reprezinta etapa a treia a dezvoltarii Evului Mediu. Renasterea mai este cunoscuta in
Muzica sub numele de ARS NOVA (Arta noua).
In renastere apare un nou stil muzical medieval, acesta s-a numit polifonia vocala.
Cuvantul Polifonie vine din cuvantul grecesc (πολύςφονος) Polifonos: Poli- inseamna “multe” si fonos –
“sunet”.
Polifonia reprezinta tehnica de compozitie pe mai multe voci, fiecare avand linia melodica diferita.
Polifonia poate fi simpla ( la o singura voce), dubla (la 2 voci), tripla (la 3 voci) sau cvadrupla ( la 4 voci).
Temele muzicale sunt impartite in teme principale (Subiect) si teme secundare (constrasubiect).
Ambele teme principale si secundare se desfasoara pe plan orizontal, avand linii melodice si ritmuri
diferite, dar toate temele muzciale care sunt distribuite la vocile: sopran, alto, tenor si bas, se desfasoara
tot in acelas cadru metric (in aceas masura muzicala), mai rar in polimetrie (inseamna suprapunere de
mai multe masuri muzicale in acelas timp. Ex. Anumite voci canta in masura de 3 / 4 iar alte voci canta
in masura de 5/8) concomitent.
Heterofonia (cantarea unei melodii principale impreuna cu alte variatii melodice si ritmice, provenite din
melodia principal. O improvizatie a melodiei principale).
Antifonia /Policoralul (Cantarea in stil responsorial – intrebare si raspuns intre doua sau mai multe
coruri, fiind cunoscut si sub numele de Cantarea in stilul coral Venetian - A cappella)
Odata cu aparitia noului stil muzical polifonic apar noi genuri muzicale: Motetul, Madrigalul si Missa.
GENURI VOCALE POLIFONICE RENASCENTISTE
MOTETUL: Cuvantul Motet vine din derivarea cuvantului latinesc MOTUS- inseamna Cuvant.
Motetul este un gen muzical polifonic (pe mai multe voci),ce foloseste ca text mesaje biblice, (cantec
religios).
MADRIGALUL: Este un gen vocal-polifonic pentru cor, ce foloseste ca text mesaje religioase si mesaje
laice (inseamna: din viata de zi cu zi, profane, lumesc). Mesajele din Madrigal invoca starea psihica ale
omului din viata cotidiana, dar in special mesajele de dragoste, poetice sunt folosite.
MISSA: Este un gen vocal-polifonic pentru Cor, solisti vocali si orchestra (Ansamblul instrumental este
introdus mai tarziu in Missa catolica, de catre compozitorul Giovanni Gabrieli, in sec. al XVI-lea)
Missa face parte din ritualul slujbei religioase a bisericii Romano-Catolice, ca moment muzical sacru.
Momentele muzicale la Biserica Romano- Catolica se numeste Missa si face parte din slujba duminicala.
Moment Muzical la Biserica Ortodoxa- se numeste Liturghie si face parte din sluja duminicala.
Muzica Renascentista
Barocul Muzical
Sec. al XVII-lea
Cuvantul Baroc vine din limba Franceza veche – BAROQUE – inseamna “BIZAR”.
Barocul a reprezentat un curent artistic, a aparut pentru prima oara in arhitectura, pictura, sculptura,
literatura si muzica. Acest nou curent artistic (Barocul) – a purtat numele intregii epoci, secolului al XVII-
lea.
Orchestra Baroca:
1. Flautul (2) 9. Vioara I
2. Clarientul cu ancie simpla 10. Vioara II
3. Oboiul cu ancie dubla (2) 11. Violoncelul
4. Fagotul cu ancie dubla (2) 12. Contrabasul
5. Trompeta cu piston si valve (2) 13. (Toerba - Este un instrument cu 14
6. Cornul cu valve (2) corzi, mai mare decat Lauta, si face
7. Timpanul parte din familia instrumenteleor cu
8. Clavecinul coarde)
Manual de Educatie Muzicala - Clasa a IX-a
DRAMA PER MUSICA (OPERA SERIA): Opera a aparut in Italia, in orasul Florenta, in sec. al XVII-lea, la
initiativa compozitorului JACOPO PERI impreuna cu poetul OTTAVIO RINUCCINI, acestia au facut parte
din cenaclul artistic “CAMERATA FLORENTINA” (Acest cenaclu artistic era format din diferiti artisti, ce
faceau parte din diferite domenii culturale ale literaturii, filosofiei, artelor plastice, muzicii; toate
aceastea erau gazduite in casa contelui Italian Giovani Bardi.
Prima opera a fost compusa de cei doi compozitori italieni Jacopo Peri (1561–1633) si Giulio Caccini
(1551 –1618) pe libretul poetului Ottavio Rinuccini (1562 –1621), numele primei opere compuse fiind
EURIDICE. Este o opera cu subiecte mitologice, inspirata din tragedia greciei antice, cu evenimente
precum mitul lui Orfeu.
Opera este un gen muzical vocal-simfonic, pentru Cor, Orchestra, si solisti lirici, destinata miscarii
scenice. Opera este un teatru jucat cu muzica si are la baza un libret (Libret inseamna: text poetic,
literar, care este rostiti si cantat).
In opera exista o componenta a partilor muzicale ce variaza intre ele, acestea sunt: Uvertura, aria,
duetul, tertetul, cvartetul, cvintetul, sextetul (toate vocal), orchestra, recitative, corul, baletul; toate
momentele operei variaza printr-un interludiu muzical (moment muzical intre partile operei). Opera este
un spectacol sincretic (Sincretic inseamna: complexitatea artelor din toate domeniile culturale).
Inainte ca opera sa fie pusa in scena si jucata, este nevoie de diferite persoane pricepute ca ea sa aiba
loc: Libretistul, compozitorul, dirijorul, regizorul, scenograful, sufleur-ul, croitorul, tamplari etc.
Impreuna cu Opera a aparut si ORATORIUL* – Acesta reprezinta un gen muzical vocal-simfonic pentru
Cor, orchestra si solisti lirici, cu subiecte biblice (Oratoriul este o lucrare muzicala religioasa), dar
interpretata in stil de concert. Diferenta intre Opera si Oratoriu este ca Oratoriul nu mai este jucat in
forma de teatru, lipsind actorii si dansatorii, doar se canta sub forma de concert cu solisti vocali, cor si
orchestra, si dureaza mai putin decat opera.
Buffa inseamna Bufon – o persoana care face jongleri, face publicul sa rada prin glumele sale.
BALETUL: S-a dezvoltat la inceputul sec. al XVII-lea in Franta, a fost folosit ca moment de dans artistic
la ceremoniile festive, la curtea regala a frantei; aceste dansuri au devenit dansuri de societate.
Baletul reprezinta un spectacol scenic, are la baza miscari coregrafice si de pantomima; toate acestea se
danseaza in cadrul unui acompaniament muzical instrumental (mai rar vocal).
Aceste stiluri de dansuri ale baletului baroc au devenit si dansuri interpretate in stil de concert, in
forma de suita, interpretate doar la instrumente muzicale.
Manual de Educatie Muzicala - Clasa a IX-a
1. SUITA sau PARTITA : Isi are originea in etimologia cuvantului francez “SUIVRE” ( a urma).
Suita este un gen muzical instrumental polifonic, ce cuprinde diferite dansuri preclasice.
La inceput Suita instrumentala acompania doua dansuri:
PAVANA (dans spaniel vechi)
GAGLIARDA (dans Italian vechi)
Aceste doua dansuri faceau parte din Suita coregrafica veche, ce se dansau la curtea regala.
Suita baroca era formata din célèbrele dansuri preclasice, din 4 parti:
ALLEMANDA: este dans de origine germana, in masura binara (2 / 4), tempo lent, character fastuos, de
deschidere a unei ceremonii;
COURANTA: este un dans de origine franceza, in masura binara (4 / 4), tempo rapid, character vioi;
SARABANDA : este un dans de origine spaniola, in masura ternara (3 / 4), tempo lent, caracter grav;
melancolic, trist;
GIGUE: este un dans de origine engleza, in masura ternara 3 / 4, tempo rapid, caracter vioi.
Bouree – (Bure) este un dans de origine franceza, in masura binara 4 / 4, tempo rapid, caracter vioi;
Gavotte – (Gavota) este un dans de origine franceza, in masura binara 4 / 4, tempo moderat, caracter
gratios si cruzic;
Menuette- (Menuet) este un dans de origine franceza, in masura ternara 3 / 4, tempo moderato,
caracter de bal.
Manual de Educatie Muzicala - Clasa a IX-a
SONATA BAROCA
SONATA: etimologia sonatei se afla in limba italiana “SONARE” (a suna, sau a canta la un instrument
muzical).
Stramosii Sonatei sunt cele doua genuri instrumentale: Ricercarul sau Conzana se mai numea, si suita
instrumentala baroca. (Ricercarul era Motetul vocal religios care se canta instrumental).
Sonata baroca era de 2 (doua) feluri, ambele monotematice (o singura tema muzicala):
La inceput Sonata se numea CANZONA sau RICERCAR (Ricercar era Motetul vocal dar interpretat doar la
instrumente muzicale). Primul compositor care denumeste compozitile sale cu termenul de “SONATA”
este compozitorul Italian renascentist Giovani Gabrieli in secoul al XVI-lea, dar cel care defineste sonata
ca gen muzical a fost compozitorul Italian Arcangelo Corelli.
Componenta ansamblului instrumental al sonatei era formata din: 2 viori si un clavecin. Viorile
interpretau teme muzicale cantabile, iar clavecinul putea fi inlocuit si de contrabas, acestea aveau rol de
acompaniament. Sonata baroca era compusa in stilul polifonico-omofon (Omofon inseamna: cantarea
prin succesiuni de acorduri muzicale).
Sonata baroca se mai numea si Sonata a tre, si este un gen muzical pentru muzica de camera, compusa
pentru mici ansambluri instrumentale: trio instrumental (trei instrumentisti- 2 viori si un clavecin) sau
cvartet instrumental (patru instrumentisti- 2 viori, un violoncel, un clavecin) etc.
SONATA da CHIESA (cea bisericeasca) este un gen instrumental polifonic; partile sonatei erau denumite
dupa termenii de agogica, iar miscarile partilor muzicale au succesiunea: lent-repede-lent-repede:
Partea I – Lento
Partea a II-a - Allegro
Partea a III-a - Adagio
Partea a IV-a - Presto
SONATA da CAMERA (cea de camera) avea 3 parti, purta numele unor dansuri preclasice din suita:
Partea I - Allemanda
Partea a II-a – Couranta
Partea a III-a – Gavotta
4.Repriza
1.Introducere 2. Expozitie 3. Dezvoltare 5. Coda
(Reexpozitia)
Din dansul Gavotei, care este de origine francez, s-a nascut miscarea coregrafica “Pas de deux”, ce se
afla si in baletul clasic al zilelor noastre, ca miscare coregrafica.
Manual de Educatie Muzicala - Clasa a IX-a
CONCERTO GROSSO
Este un gen muzical instrumental polifonic, baroc.
Concertul Grosso s-a format din transpunerea suitei instrumentale baroce si a sonatei baroce intr-o
lucrare muzicala pentru orchestra de camera.
Grupul 2: TUTTI sau RIPIENO (Toata orchestra camerala, instrumentistii care acompaniau solistul)
Cuvantul Concert isi are etimologia in limba italiana Concerto - inseamna “a fi impreuna”;
Iar Concerto Grosso inseamna Concertul Mare, si are 3 (trei) parti: Repede-lent-repede
4. Repriza 5. Cadenta
1. Introducere 2. Expozitie 3. Dezvoltare 6. Coda
(Reexpozitia) solistica
Concertul este compus pentru un ansamblu instrumental cameral restrans precum: duet, trio, cvartet,
cvintet etc.), sau pentru instrumentele muzicale ce faceau parte din orchestra baroca.
Orchestra Baroca:
1. Flautul (2) 13. (Toerba - Este un instrument muzcal baroc
2. Clarientul cu ancie simpla cu 14 corzi, mai mare decat Lauta, si face
3. Oboiul cu ancie dubla (2) parte din familia instrumenteleor cu
4. Fagotul cu ancie dubla (2) coarde)
5. Trompeta cu piston si valve (2)
6. Cornul cu valve (2)
7. Timpanul
8. Clavecinul
9. Vioara I
10. Vioara II
11. Violoncelul
12. Contrabasul
Manual de Educatie Muzicala - Clasa a IX-a
Reprezentanti ai genului Concerto Grosso au fost: Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi, G. F. Handel si J. S.
Bach.
Preludiul: este un gen muzical instrumental, are rol de introducere la lucrari muzicale de
mari proportii.
Fuga: Este un gen și formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, constând în
expunerea imitativă a una, două sau, mai rar, trei teme după un plan tonal-armonic precis.
Fuga poate fi simpla, dubla, tripla sau cvadrupla: pentru vocile Sopran, alto, tenor si bas.
Repriza - reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresivă și dinamică a fugii.
(Sec. al XVIII-lea)
SIMFONIA clasica
Definitia Simfoniei: Este un gen muzical instrumental polifonico-omofon pentru Orchestra, formata din
4 parti succesive:
Istoria Simfoniei:
Etimologia cuvantului Simfonie isi are radacina in cuvantul SINFONOS din limba greaca, insemnand
SIN – impreuna, iar FONOS – sunete. (A se canta impreuna Armonic sau Polifonic, impreuna).
D.p.d.v muzical simfonia era folosita in sec. al XVII-lea ca moment de introducere la opera italiana
baroca, numindu-se cu “n” Sinfonia. Sinfonia fiind echivalentul Uverturii de la opera italiana la acea
vreme.
Termenul de Sinfonie va fi inlocuit prin influenta limbilor Germanice: (G.) Symphonye (zămfoni); (En)
Symphony (sămfoni);
Simfonia a luat nastere ca gen muzical in secolul al- XVIII-lea, prin contributia compozitorului german
Johann Stamitz (1717-1757) de origine ceh, stabilit in Germania. Acesta fiind reprezentantul scolii
nationale de la Mannheim.
Stamitz introduce ca parte a III-a de simfonie un dans vechi popular, de origine francez, numit -
MENUET .
Opereta vine din limba italiana si inseamna “opera mica”, pentru ca avea maxim 2 acte.
Definitia operetei: Opereta este un gen muzical vocal dramatic pentru solisti lirici , cor si
orchestra, in care pasajele cantate alterneaza cu cele vorbite si cu momente comice.
1. Carl Maria Von Weber (1786 - 1826) - Oberon, Freischütz, Euryanthe, Fata din Padure, Silvana, Abu
Hassan.
2. Gioachino Rossini (1792 –1868) - (A compus peste 40 de opere) Willhelm Tell, Barbierul din Sevilia,
Cotofana hoata, Otelo, Armida, Moise in Egipt, Italianca in Alger, Semiramida etc.
3. Gaetano Donizetti (1797 -1848) - (A compus peste 65 de opere) Elixirul dragostei, Don Pasquale,
Lucia di L’ammermoor, Roberto devreaux, Zoraida di Granata, Fata regimentului, Il duca d'Alba, Dom
Sébastien etc.
4. Vicenzzo Bellini (1801 –1835) - Norma, Somnambula, Zaira, Strainul, Piratul, Aldelson.
5. Hector Berlioz (1803 - 1869) - Troienii, Bun venit Cellini, Beatrice si Benedict.
6. Mihail Glinka (1804-1857) - Viata pentru tar (Ivan Susanin), Rusland si Ludmila, Printul Kholmsky,
Tarantela.
7. Felix Mendelsshon Bartholdy (1809 –1847) - Cei doi nepoti, Venind acasa din strainatate, Nunta lui
Camacho .
8. Giuseppe Verdi (1813 – 1901) - (A compus peste 30 de opere) Aida, Nabucco, Lombardi, Ernani,
Oberto, Ioana Darc, Alzira, Attila, Macbeth, Jerusalem, Rigoletto, Trubadurul, Forta Destinului, Bal
mascat, Don Carlos, Ottelo, Falstaff, etc.
9. Richard Wagner (1813 –1883) - (A compus peste 27 opere) Rienzi, Olandezul Zburator, Tannhauser,
Lohengrin, Aurul Rinului, Valkiria, Tristan si Isolda, Maestrii cantareti din Nuremberg, Siegfried,
Amurgul zeilor, Parsifal, Zanele, Iubirea interzisa etc.
10. Charles Gounod (1818 –1893) - Faust, Doctorul, Cinci martie, Mireille, Regina Seba, Romeo si Julieta,
Tributul lui Zamora, Sapho, Calugarita sangeroasa.
11. Jaques Offenbach (1819-1880) - Sirenele rinului, Povestirile lui Hoffmann.
12. Bedrih Smetana (1824–1884) - Mireasa vanduta, Cele doua vaduve, Brandenburgienii din Boemia,
Dalibor, Sarutul, Secretul, Zidul Diavolului.
13. Alexandr Borodin (1833 –1887) - Printul Igor (Cneazul Igor).
14. Camille Saint – Saens (1835 –1921) - Samson si Dalila, Stampila de Argint, Printesa galbena, Henry al
VII-lea, Proseprine, Ascanio.
15. Leo Delibes (1836 –1891) - Lakme, Kassya, Regele a spus asa, Curtea regelui Pertaud.
16. Georges Bizet (1838 –1875) - Carmen, Pescuitorul de Perle, Ivan al IV-lea, Fata draguta din Perth, Don
Rodrigue.
17. Modest Mussorgsky (1839 –1881) - Boris Godunov, Hovanscina.
18. Piotr Ilici Ceaikovski (1840 –1893) - Evgheni Oneghin, Dama de pica, Vakula, Iolanta, Voyevoda,
Vrajitoarea, Doamna din Orleans, Paznicul.
19. Antonin Dvorak (1841-1904) - Rusalka, Vanda, Dimitrij, Iacobinul, Alfred, Armida, Taranul viclean,
Diavolul si Kate.
20. Jules Massenet (1842 –1912) - (A compus peste 30 de opere) Thais, Don Quichotte, Roma, Don Cesar
de Bazan, Regele din Lahore, Sapho, Jongleur-ul de la Notr-Dame, Ariane etc.
21. Eduard Grieg (1843 - 1907) - Olav Trygvason
22. Rimski Korsakov (1844-1908) - Sadko, Servilia, Povestea tarului Saltan, Mireasa Tarului, Voievodul
Pan, Ajunul Craciunului.
23. Claude Debussy (1862 –1918) - Pelleas et Melisande, Casa lui Usher daramata.
24. Paul Dukas (1865–1935) - Ariana si Barba albastra.
25. Franz Lehar (1870 – 1948) - Tatiana, Rodrigo, (A compus peste 30 de operete).
26. Maurice Ravel (1875 –1937) - Copilul si vrajile, Ora spaniola.
Opera Verista – Neoclasica – sec. XIX - XX
1. Ruggero Leoncavallo (1857 - 1919) - Pagliacci, La boheme, Chatterton, Mameli, I Medici, Zingari etc.
2. Giacomo Puccini (1858 –1924) - (12 opere) Manon Lescaut, La boheme, Madama Butterfly, Tosca,
Turandot, Trilogia (Il Tabarro, Suor Angelica, Gianni Schicchi), Fecioara Occidentului, Randunica etc.
3. Pietro Mascagni (1863 –1945) - Cavaleria Rusticana, Amica, Iris, Silvano, Parisina, Amicul Fritz etc.
A aparut in secolul al XVIII-lea, ca stil de dans popular in Austria si Germania.
In sec. al XIX-lea devine dans de societate, dansat in saloanele de la curtea regala.
Provine din vechiul dans popular austriac - Ländler.
Caracteristica Valsului:
Masura ternara de 3 timpi (3 / 4)
Melodia cantabila cu caracter nobil si festiv
Ritmul este simplu cu durate binare si ternare
Frazele muzicale sunt binare, formate din fraze de 4,8 sau 16 masuri.
Forma muzicala este monopartita (compusa cu o singura parte)
Tempo poate fi lent, moderat sau rapid.
Johann Strauss-fiul a fost supranumit “Regele valsului vienez” pentru cele 140 de
valsuri compuse in stil rubato (interpretare libera a ritmului muzical) si poetic.
Planul Lectiei cl 10A
MINIATURA INSTRUMENTALA
Momentul aperceptiv – pun o melodie scurta si intreb a fost scurta sau lunga melodia?
MINIATURA INSTRUMENTALA
Muzica experimentala,
Efecte timbrale din mediul inconjurator,
Orientarea catre instrumentele de percutie,
Partituri scrise cu Simboluri grafice de interpretare,
Inregistrarea creatilor prin folosirea benzilor.
Claude Debussy – Suita la Mer, Claire de lune, Preludiul la dupa-amiaza unei faune, Pelleas si
Melisande.
Maurice Ravel - Bolero, opera Ora spaniola, Rapsodia Spaniola, La vals, Pavana.
Ottorino Respighi (celebra compozitie: Fantanile din Roma si Pinii din Roma), in Italia
Szymanowsky, în Polonia.
Pietro Mascagni primul compozitor care compune o opera verista “Cavaleria Rusticana -1890”
La Boheme -1896
Turandot -1926
Tosca -1900
Expresionismul (1920-1950) EXPRESIONÍSM Curent artistic și liter, apărut la
începutul secolului al XX-lea, in Germania, sub pretextul luptei împotriva impresionismului și
care constă în tendința exagerată de a exprima viața interioară mai mult decît impresiile lumii din
afară, care pune accent pe intensitatea expresiei.
Aceasta este caracterizata de prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată
intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit.
Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și
curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul se impune mai mult ca un stil, decât ca o mișcare
artistică.
Expresionismul muzical se manifesta in doua mari directii: una, cunoscuta drept Scoala
dodecafonica (sau Noua Scoala Vieneza), reprezentata de Arnold Schonberg, Alban Berg,
Anton Webern, cealalta reprezentata de Igor Stravinski in perioada rusa. Muzica expresionista
exacerbeaza tensiunile emotionale si prezinta, cu extraordinara forta, de foarte multe ori, latura
agresiva, violenta a naturii umane. Toate acestea se regasesc intr-un limbaj muzical in care
melodia este fragmentata, intensitatile sunetelor trec prin contraste violente disonantele sunt
prezente si puternice. Absenta ordinii impuse de sistemul tonal si atractiile tonale, a dat
nastere atonalismului. Compozitorii se orienteaza catre instrumentele de percutie, pe care le
foloseste de asa maniera incat sa se obtina o tenta grosiera a sunetului, ce vizeaza zgomotul.
Melodia isi afla acum disocierea si dispare in masa sonora amorfa.
Arnold Schönberg, cvartetul nr 2 pt coarde si soprano (prima lucrare atonal, compusa intre anii
1907-1908), Pierrot Lunaire, Op. 21 (1912)
Alban Berg – din creatia sa, cea mai cunoscuta este Opera Wozzek si opera Lulu.
Anton Webern – din creatia sa, cea mai cunoscuta este lucrarea Passacaglia pentru orchestră.
Neoclasicismul poate fi tradus “chemarea la ordine”- dupa toata exacerbarea stilului dodecafonic
agresiv.
Promotorul stilului readus a fost compozitorul Eric Satie, cu suitele pentru pian “Gymnopedii”
si Missa săracilor.
I. Stravinsky - baletul Pulcinella . Simfonia Psalmilor , The firebird (Pasarea Focului) 1910, the
rite of spring (Ritualul primaverii) 1913
Carl Orff – Trilogia Trionfi, care este o Cantata scenica, cuprinde cele trei parti, Carmina
Burana, Catulli Carmina si Triunful Afroditei.
Luigi Dallapiccola – Il prigionero
Luigi Nono,
Luciano Berio
Le groupe des Six, (Grupul celor sase) este un grup de compozitori care au fuzionat 7 ani, intre
anii (1916 - 1923):
Muzica lor reprezinta opusul impresionismului si stilului Wagnerian. Acest grup a fost influentat
de compozitorul Erik Satie si de Jean Cocteau.
Grupul celor sase, au compus doua lucrari muzicale, fiecare cate o parte:
Prélude (Auric)
Mazurka (Milhaud)
Valse (Poulenc)
Pastorale (Tailleferre)
Les Mariés de la tour Eiffel, œuvre collective sur un texte de Jean Cocteau, musiques de
Georges Auric, Arthur Honegger, Francis Poulenc, Darius Milhaud et Germaine Tailleferre,
créée le 18 juin 1921 au théâtre des Champs-Élysées5 :
Quadrille (Milhaud)
Simfonia lui Bruckner, Testamentul său simfonic, cea de a IX-a simfonie (1894), neterminată, a dedicat-o:
“Celui a cărui majestate primează asupra tuturor majestăţilor. Lui Dumnezeu I-o ofer, dacă El o acceptă”.
Pe un pasaj din Andantele acestei simfonii, Bruckner a notat următoarea mărturisire: ”Doamne, am suferit,
dar îţi mulţumesc pentru suferinţele mele. Inima îmi era deschisă iubirii, dar nici o femeie nu m-a iubit. A
fost voia Ta şi voinţa Ta s-a împlinit. Am luptat, dar adesea am pierdut. Sunt sătul de viaţă, dar nu de a
exista, căci Ţi-am aparţinut mereu. Momentul sfârşitului se apropie. O, bunule Dumnezeu, lasă-mă să termin
acest imn al măreţiei Tale. Nu-mi refuza această bucurie şi voi veni către Tine smerit şi cu sufletul senin.”
MUZICA CONTEMPORANA
Iannis Xenakis (1922-2001) este promotorul muzicii electronice, muzica stohastica. Stilul lui
Xenakis se bazeaza pe crearea unor sunete electronice, folosindu-se de informatica si masina de
calcul, un algoritm matematic, a creat sistemul UPIC de desenare a sunetului, prin intermediul
sunetului desenat pe cranul tactil putea reda sunetele pe calculator. Lucrari foarte célèbre sunt:
Metastasis si Roai.
John Cage (1912-1992) lucrarea pt pian 4`33``, Water walk (efecte din jur cu ori ce obiecte
facea muzica), Dream, Ocean of sounds.
Karlheinz Stockhausen (1928- 2007). El este cel mai bine cunoscut pentru inovațiile sale în
domeniul muzicii electronice, seriale, spațiale și al aleatorismului muzical. Lucrari compuse:
Muzica minimalista
Different train pentru cvartet (1988). A primit premiul Grammy pentru „Cea Mai Bună
Compoziție de Muzică Clasică Contemporană” (muzica concreta si minimalista).
3
Mily Balakirev (1836 –1910)
2 4
Modest Petrovich
César Cui (1835 1918)
Mussorgsky (1839 –1881)
5
1
Legăturile culturale cu Occidentul au generat noi aspecte în muzica românească. Vizita unor
remarcabili muzicieni concertişti şi turneele unor ansambluri de operă, unele organizând chiar
stagiuni întregi de operă, au creat dorinţa de a împleti limbajul muzical european cu practica
muzicală autohtonă. Odată cu preluarea primelor genuri corale, a romanţei sau a diferitelor
dansuri moderne, s-au creat în forma miniaturilor pentru pian unele lucrări strâns legate de
practica populară lăutărească, puritatea stilistică suferind datorită amestecului de formule
muzicale eterogene. Domnitorii fanarioţi au fost mai puţin receptivi la noile tendinţe muzicale,
în schimb Gheorghe Bibescu în Muntenia, Mihail Sturza şi Gr. Al. Ghica în Moldova au
impulsionat viaţa de salon de la curte şi au subvenţionat trupele de operă străine. Cu aceste
ansambluri au venit mulţi muzicieni, dintre care unii s-au stabilit la noi şi au contribuit la
valorificarea folclorului, pe care l-au cunoscut de la lăutari.
La început de veac apar numeroase societăţi culturale, în care se înfiripă primele mlădiţe ale
învăţământului muzical. După ce la Cluj (1818) şi la Satu-Mare (1820) apare câte o “Societate
muzicală”, la Bucureşti Heliade Rădulescu şi Ion Câmpineanu înfiinţează Societatea
Filarmonică (1833) pentru a promova limba română, învăţământul vocal şi instrumental, şi
pentru a crea un teatru naţional. Pe lângă societate s-a deschis o “Şcoală de Muzică vocală şi
instrumentală”, condusă de Ioan Andrei Wachman (avându-i ca profesori pe L. Wiest, P.
Ferlendis, Spohr), care a organizat reprezentări de teatru şi muzică. În anul 1835, elevii acestei
şcoli prezintă vodevilul Triumful amorului de Wachman, dar şi prima operă în limba
română, Semiramida de Rossini (doar fragmente), în anul 1836.
Acelaşi ţel nobil l-a avut şi Conservatorul Filarmonic-Dramatic de la Iaşi, întemeiat de Şt. Catargi,
Gh. Asachi şi V. Alecsandri-tatăl, în 1836. Elevii şcolii vor susţine diferite spectacole de teatru cu
muzică. Din pastorala Serbarea păstorilor moldoveni de Gh. Asachi, spectacol de cântece şi
dansuri, interpretat de elevii Conservatorului, ni s-au păstrat Balada şi Cantata Cortul de Elena
Asachi-Teyber, în care încearcă să valorifice primele motive româneşti în formulări muzicale de
tip european. Ne-a rămas şi vodevilul Contrabandul, scris de această primă compozitoare.
Primul spectacol de operă în limba română de la Iaşi a fost opera Norma de Bellini (1838),
realizat tot de elevii acestei şcoli. Spectacolele acestor elevi au făcut concurenţă trupelor de
operă ale străinilor, preferate de cercurile conducătoare, care, manifestând dispreţ faţă de
producţiile artistice româneşti, au dispus închiderea şcolilor din Iaşi şi Bucureşti.
În Transilvania, acest fenomen era înlesnit de contactul direct cu muzica apuseană, mijlocit de
nobilimea maghiară şi cea săsească, precum şi de biserica catolică şi protestantă. Şi în
Transilvania apar şcoli de muzică în marile oraşe: la Cluj în 1819 (transformată în Conservator în
1825), la Sibiu în 1832, la Braşov şi la Arad în 1834, iar la Timişoara în 1845, ele având un rol
însemnat în impulsionarea vieţii artistice. Iau fiinţă şi primele formaţii corale la Oradea (în
1824), la Sibiu (”Hermania” în 1839), la Lugoj (1840) şi la Chizătău (în 1840), aceasta din urmă
fiind primul cor sătesc axat pe valorificarea folclorului nostru. În anul 1829, la ”Gimnaziul
Vasilian” din Iaşi, clasa de muzică vocală o deţinea harpistul Paulicek, care a organizat primul
cor cu elevii şcolii, pentru a cânta cu el la diferite sărbători. În 1831, formaţia sa va interpreta
un cor din opera Moise de Rossini. Cu un an înainte, în Banat Eftimie Murgu (1803-1870) a
publicat cinci Melodii populare (1830), în notaţie occidentală, cu acompaniament simplu de
pian, aduse ca argument în sprijinul romanităţii noastre.
În saloanele ieşene erau foarte apreciate pianistele Smaranda Şaptesate, Eufrosina Lăţescu
(1812), Elena Asachi şi harpistele Ermiona Asachi şi Săftica Palade (1834), dar şi numeroşi artişti
străini de marcă. Astfel, în salonul lui Alecu Balş au cântat numeroşi artişti străini. Aici a
concertat în anul 1847 vestitul pianist Fr.Liszt, după ce a realizat un lung turneu în Transilvania
şi la Bucureşti.
După ce învaţă psaltichia la mânăstirea Căldăruşani şi apoi sistima cea nouă cu Petre Efesiu,
Ieromonahul Macarie va conduce “Şcoala de cântăreţi bisericeşti” de la Mitropolia din Bucureşti
(1819-1821, 1823-1827), înfiinţată de mitropolitul Dionisie Lupu. În anul 1823, Macarie
tipăreşte la Viena Irmologhionul, Anastasimatarul şi Teoreticonul, volume pe care le difuzează
în toate Ţările Române, contribuind astfel la unitatea stilului muzical bisericesc. Din anul 1829,
Mitropolitul Veniamin îl numeşte stareţ la mânăstirea Dobrovăţ, de unde se retrage la
Mânăstirea Neamţ, unde este dascăl şi conducătorul “Şcolii de cântăreţi” între 1831-1833. De
aici pleacă la ”Şcoala de psaltichie” de la Buzău, unde are doi importanţi elevi – pe Iosif
Naniescu şi Matache Cântăreţul. Apoi se retrage la mânăstirea Căldăruşani.
Prin 1800, la ”Şcoala Constantin Vodă” din Bucureşti, cântarea bisericească era predată de
protopsaltul Dimcea. În anul 1816, la ”Şcoala bisericii Neculai Şelari”, Petru Efesiu introduce
noua sistimă, printre elevii săi figurând Macarie, Anton Pann şi Dionisie Fotino. Începând cu
anul 1825 se înfiinţează “Şcoli de musichie” în principalele judeţe, acest fapt marcând începutul
organizării învăţământului religios.
La Iaşi, luminatul mitropolit Veniamin Costachi a fost un strălucit mecena al culturii române din
prima jumătate a veacului al XIX-lea. În 1803, el a înfiinţat ”Seminarul de la Socola”, unde
muzica psaltică se studia sistematic cu dascălul Constantin. Tot el a deschis, după doi ani, la
Mitropolia ieşeană o “Şcoală de musichie”, unde protopsaltul Petrea de la Constantinopol
învăţa cântarea bisericească după sistema cea nouă, hrisantică.
În anul 1830 are loc altă iniţiativă de europenizare a vieţii noastre muzicale. Meterhaneaua,
muzica oficială orientală, este înlocuită cu fanfara, muzică militară apuseană. La Iaşi, fanfara
este organizată de Fr. Rujiţki, iar la Bucureşti de colonelul C. Filipescu şi apoi de L. Wiest. După
un an, în 1831, la Iaşi conducerea fanfarei îi va reveni lui Josef Herfner, autorul primei Uverturi
Naţionale (1837), bazată pe o succesiune de cântece şi dansuri româneşti). Şi în Transilvania
apar numeroase fanfare: la Aiud-1820 (condusă de Iosif Farkaş), Arad-1830 (de Alfons Czech),
Sibiu-1842 (de Fr. Sedlacek) şi Braşov (de Jan Mislivecec).
Dintre muzicienii străini care s-au stabilit la noi, mai cunoscuţi au fost I. A.Wachman şi L.
Wiest (la Bucureşti), J. Herfner, Fr. Rujiţki, Fr. S. Caudella, Elena Teyber şi H. Ehrlich, – temporar
(la Iaşi), la Cluj, Gh. Ruzitska şi Ph. Caudella, A. Hubacek la Sibiu. Toţi au fost profesori,
compozitori şi buni instrumentişti, care au activat în diferite formaţii orchestrale de tip
apusean.
Apar şi alte încercări de valorificare a tezaurului nostru popular, ele aparţinând localnicilor. Sunt
primele genuri clasico-romantice în haină naţională: cantate, uverturi– Uvertura naţională de J.
Herfner, Uvertura naţională moldavă de Al. Flechtenmacher, Uvertura naţională de Gh.
Burada, Uvertura naţională de Wachmann – cântece corale, romanţe, fantezii, vodeviluri,
operete, diferite lucrări orchestrale, toate inspirate din cântecul orăşenesc.
Foarte cunoscut era folclorul orăşenesc interpretat de lăutari, care au amestecat elemente
româneşti cu influenţe orientale şi occidentale. După 1830, repertoriul lăutarilor se
îmbogăţeşte cu romanţe, arii de salon, imnuri şi marşuri revoluţionare. Şi în culegerile de
muzică populară românească apar cântece de tip apusean, alături de dansuri naţionale şi piese
cu influenţe orientale.
Primele colecţii de folclor, aranjate pentru pian cu armonii foarte simple, le datorăm lui Fr.
Rujiţki: 42 de cântece moldoveneşti, valahe, greceşti, turceşti (1842), Constantin Steleanu –
Hori naţionale româneşti (1847), Carol Miculi – 12 Arii naţionale româneşti (patru caiete
publicate între 1848-1854), Henri Ehrlich – publică culegerea Arii naţionale româneşti la Viena
(1850), Alexandru Flechtenmacher – Colecţiune de cântece naţionale (1869), I. A. Wachmann –
Romania, Buchet de melodii valahe originale, Ecouri din Valahia, Malurile Dunării (patru caiete
publicate între 1846-1860) Alexandru Berdescu oferă nouă caiete de Melodii (transcrise după
opinia lui în toată originalitatea lor, în 1860) ş.a.
Şi în Codex Moldavus (din 1824), care a aparţinut Eufrosinei Ghica), Anonymus Moldavus (1839)
şi Anonymus valahus (1834) găsim piese de muzică turcească, grecească şi melodii populare
româneşti. Sunt primele prelucrări pentru pian de muzică populară.
Şi compozitorii străini au fost atraşi de muzica noastră populară. Astfel, marele Fr. Liszt a
creat Rapsodia Română, Anton Rubinstein, Improvizaţii pe teme moldoveneşti, Serafim
Neslern, Fantezie şi variaţiuni pentru pian şi orchestră (în care a inclus un cântec de dor şi o
horă) şi fraţii Lemisch, Potpuriu pentru pian pe cântece moldaveşcolii componistice româneşti
În prima jumătate a veacului, apar şi germenii şcolii componistice româneşti. Lucrările sunt
realizate în stilul şi formele muzicale apusene, adaptate specificului naţional.
Miniatura instrumentală sub forma piesei de salon sau a prelucrării melodiilor şi dansurilor
populare este abordată de Carol Miculi (mazurci, balade, nocturne, serenade, valsuri pentru
pian şi Hora în Moldova “alla rumana”), J. Herfner (Potpuriupentru pian), Fr. Rujiţki (Cadril
pentru pian), L. Wiest (Vals naţional, Cadril naţional, Brâu, Hora Severinului, Hora Daciei, Doina
ţăranului de peste Olt, Brâu din Breaza) Al. Flechtenmacher (Hora în Moldova, Marşul Unirii,
Hora “Banul Mărăcine”, Cadril naţional, Horă nouă, Reîntoarcerea în patrie), Philipp
Caudella (Marş, Valsuri, Ecoseze). În forma temei cu variaţiuni, la modă în literatura vremii,
scriu C. Miculi (Andante con variationi) Al. Veltman (Variaţiuni pe arii moldave pentru
chitară), Gh. Ruzitska (Variaţiuni pentru pian), care compune şi în genul cameral (patru cvartete,
trei cvintete), iar I. A. Wachmann, un cvartet şi L. Wiest, un potpuriu naţional Privighetoarea de
peste Olt.
Activitatea diferitelor formaţii orchestrale din oraşele Sibiu, Cluj, Oradea, Timişoara şi Braşov au
stimulat crearea lucrărilor simfonice, în genul fanteziei: Gh.Burada scrie Souvenir de
Mehadia, Gh. Ruzitska – Fantezie orchestrală, şi al uverturii. Herfner scrie Uvertura
naţională, Flechtenmacher – Uvertura naţională moldavă, Gh. Burada – Uvertura naţională,
Wachmann – Uvertura naţională (dar şi uverturile operelor sale), Gh. Ruzitska – Uvertura Zrinyi.
Gh. Ruzitska este autor şi al unei Simfonii.
Lăudabile au fost şi iniţiativele de alcătuire a unor lucrări teoretice: Bazul teoretic şi practic al
muzicii bisericeşti de A. Pann (1845), Principii generale de muzică evropenească modernă de I.
A. Wachmann (1846), Noţiuni generale de muzică de Ed.Wachmann(1877), Curs de muzică
vocală de G. Musicescu (1877), Principii de muzică de T. T. Burada, Despre mecanismul
vocal de G. Ştephănescu (1896).
Teatrul a avut un rol important în geneza muzicii noastre moderne. În deceniul al patrulea, la
Bucureşti, Iaşi şi Craiova apar ”Teatre Naţionale”, unde se impune vodevilul, canţoneta comică,
comedia muzicală, opereta datorită colaborării compozitorilor Wachmann, Wiest şi
Flechtenmacher cu C. Caragiale, M. Millo şi V. Alecsandri. În anul 1847, Flechtenmacher îşi
dirijează la Teatrul Naţional din Iaşi Uvertura naţională moldavă, scrisă pentru vodevilul Samson
şi Spiridon, iar după un an prima operetă românească Baba Hârca, care constituie actul de
naştere al teatrului liric românesc.
6. Scoala confesionala de tip orthodox – Brasov (fiind cea mai veche scoala din Romania.
7. Scoala muzicala din Secheii Brasovului sec. 17 ( Cea mai mare scoala muzicala din Romania)
17. Academia sf. Sava din Bucuresti si Scoala de slovenie de la biserica sf Gheorghe vechi si scoala
19. In Moldova este promovat invatamantul psaltic, la Iasi, biserica sfintii trei ierarhi,
21. Odata cu Reforma muzicii psaltice infaptuita la Constantinopol, se infiinteaza o noua scoala de
La 7 ani pana la 13 ani studiaza la conservatorul de la Viena, Între anii 1888 și 1894 (6 ani la Viena);
La 14 ani pana la 18 ani studiaza la Conservatorul de la Paris, între anii 1895 și 1899, (4 ani la Paris).
Gheorghe Mironescu
Carol 8 iunie 1930 Gheorghe Tătărescu
al II-lea 6 septembrie 1940 Patriarhul Miron
(10 ani)
Ion Antonescu
Mihai I 6 septembrie 1940 1940 - 1944
(7 ani) 30 decembrie 1947 Constantin Sănătescu
1944-1945
Petru Groza
1945- 1947
Presedintii Petru Groza
Zdrobite cătușe (5 ani)
Constantin 30 decembrie 1947 30 decembrie 1947
1948 -1953
Ion Parhon 12 iunie 1952 Comunismului 2 iunie 1952
Musica: Matei Socor
(5 ani)
Versurile: Aurel Baranga
(1947- 1989)
(42 de ani) Gheorghe Gheorghiu-Dej
Petru Groza 12 iunie 1952 1952-1953 Te slăvim, Românie (22 ani)
(6 ani) 7 ianuarie 1958 1953 – 1975
Muzica: Matei Socor
Chivu Stoica Versurile: Eugen Frunză si Dan Deșliu
Ion Gheorghe 11 ianuarie 1958 1955-1961
Maurer 21 martie 1961
(3 ani)
9 decembrie 1967
Nicolae 28 martie 1974
Ceaușescu Manea Mănescu Pe-al nostru steag e scris unire
28 martie 1974 Ilie verdet (2 ani)
(22 de ani) 22 decembrie 1989 Constantin Dascalescu 1975-1977
Muzica: Ciprian Porumbescu (1880)
Versurile: Andrei Bârseanu,