DESFĂȘURAREA UNEI REPETIȚII CORALE

Menționez că sunt dirijorul unui cor profesionist și repertoriul pe care îl

vom aborda conține piesa corală “Lacrimosa” – de W.A.Mozart, fiind o lucrare la
prima vedere.
În această lucrare voi prezenta momentele parcurse într-o repetiție de
aproximativ două ore, în așa fel încât să fie cât se poate de eficientă.
În primul rând, în momentul în care dirijorul merge cu o piesă nouă pentru a
fi pusă în practică de către ansamblu, trebuie să o cunoască și să facă parte din
repertoriul deja învățat foarte bine, în așa fel încât să nu aibă nevoie de partitură,
când situația impune acest aspect.
Cel mai important lucru pentru a începe o repetiție, este bineînțeles, să
existe o sală de repetiție, de care să avem permanent în vedere să fie aerisită pentru
o bună oxigenare a plămânilor.
Având în vedere că avem un cor profesionist, în momentul în care dirijorul
intră în sală, coriștii așteaptă așezați în funcție de partidele la care sunt repartizați,
respectiv:

 Stânga – voci acute (cu diviziile corespunzătoare)

 Dreapta – voci grave (cu diviziile corespunzătoare)

Sala trebuie să fie destul de încăpătoare, eventual organizată în trepte, dotată

cu scaune, pupitre, aparatură audio, diapazon și pian.
Atitudinea dirijorului trebuie să aibă următoarele aspecte: ferm, prietenos,
jovial, sigur, conștient (în sensul în care știe exact ce are de făcut din punct de
vedere dirijoral) și filosofic (în funcție de factura piesei, trebuie să-i ajute prin
atitudine pe coriști pentru a înțelege sensul muzical și filosofic); existând între el și
ansamblu o relație bazată pe respect, onestitate și spirit academic.
O componentă de bază a unui dirijor bun este răbdarea, o calitate care dă un
echilibru și o capacitate de a depăși unele situații dificile; el trebuie să aibă un tact
pedagogic, să fie un fin psiholog, să adopte un stil de conducere situațional. Mai este
necesar să manifeste entuziasm, spontaneitate, consecvență în lucrul cu ansamblul,
să fie convingător și flexibil în gândire.
Pe lângă aceste aspecte, trebuie să urmărească, să dețină controlul în
privința perceperii de către ansamblu a momentelor de contrast, referitor la starea de
jovialitate (în afara repetițiilor) și seriozitate în momentul repetiției. Ca deprinderi
ale unei bune desfășurări pentru repetiții constructive, respectiv, creșterea valorii
ansamblului, dirijorul trebuie să aibă în vedere ca disciplina corului să fie de bun
augur, să fie prezentă punctualitatea, ținuta să fie una decentă; iar bineînțeles,

1
Verificare-Dirijat cor – Sg.maj. Metea Daniel
dirijorul trebuie să-și însușească aceste calități pentru a reprezenta un model bun el
însuși.
Înainte de începerea procedeelor de încălzire ale vocilor este bine ca în
interiorul ansamblului să fie prezent un climat de bună dispoziție, ceea ce reprezintă
un moment psihologic introductiv.
Următorul punct ce trebuie atins este comunicarea (ce reprezintă cel mai
important aspect în relația dirijor-ansamblu) pașilor ce urmează a fi lucrați în cadrul
repetiției, respectiv obiectivele generale.
Încălzirea vocilor constă în primul rând, în relaxarea corpului și a
mușchilor, precum exercițiile pentru picioare și brațe efectuate prin bătăi cu palma
de jos în sus ale acestora, relaxarea umerilor prin mișcări circulare, față-spate;
relaxarea gâtului cu tensionarea mijlocului prin tensionarea acestuia și prin tragerea
umerilor înapoi, timp în care gâtul exercită mișcări circulare de la stânga la dreapta
și înapoi, față-spate, mișcări făcute foarte lent pentru detensionarea acestora.
Un alt exercițiu este mișcarea de relaxare facială prin mișcări ușoare cu
buricele degetelor pe toată fața, de la frunte spre bărbie, masarea zonei sinusurilor în
sus spre frunte și în jos spre pomeți; urmând exerciții de relaxare a maxilarului prin
mișcări a acestuia în direcțiile stânga - dreapta, mișcări circulare ale limbii prin
împingerea obrajilor în interiorul gurii, plus exercițiile de mestecare și înghițire în
sec.
Se efectuează exerciții de respirație prin tragerea unei cantități mare de aer
în piept, timp în care poziția corpului este foarte dreaptă prin tensionarea șoldurilor
cu brațele, aerul fiind dat afară lung și rar pe sunetele “s” și “f”, alternativ.
Este foarte important ca dozarea aerului să fie egală și controlată astfel încât
diafragma să lucreze corect, ținând cont ca aerul să fie dat afară și prin nări.
Un alt exercițiu se efectuează astfel: mâna stângă rămâne tensionând
mijlocul, pumnul drept apasă ușor zona diafragmei în timp ce exercițiile pe sunetele
“s” și “f” sunt exercitate ritmic (doimi, pătrimi, optimi, trioleți, șaisprezecimi),
încheindu-se prin împingerea aerului pe unul din aceste două sunete, până la
epuizarea acestuia.
Este foarte important ca aceste exerciții de relaxare să se execute obligatoriu
în picioare.
După aceste exerciții de relaxare, se trece la vocalize, începând pe sunete
mut, fiind recomandat ca executarea acestora să se efectueze cu gura ușor deschisă
prin împingerea aerului în zona rezonatorie (respectiv cavitatea bucală), rostind
vocalele “a”, ”e”, “i”, “o”, “u” în gamă cromatică ascendent și descendent.
Este important de evidențiat sunetul prin exagerarea vocalelor astfel încât
fiecare din cele enumerate va ajuta la poziționarea sunetului.

2
Verificare-Dirijat cor – Sg.maj. Metea Daniel
 După însușirea acestora se trece la vocalize în terțe, pe sunetele “ma”, “me”,
“mi”, “mo”, “mu”; ascendent și descendent până la nonă; la vocalize în cvinte
ascendente cu coborâre în terță, rostind cuvântul “I-ta-li-a”.
Trebuie avut în vedere practicarea unor exerciții pentru dicție, de exemplu
folosind cuvântul “vro-ia-vro”, urmărind rostirea corectă prin accentuarea “r”-ului.
Toate aceste exerciții sunt extrem de importante pentru efectuarea unei
încălziri în vederea repetiției ce urmează.
După îndeplinirea exercițiilor cu maximă responsabilitate, trebuie
menționate câteva aspecte despre compozitor, despre formă și particularitățile
stilistice ale piesei și despre filosofie (în cazul în care o piesă vocală, respectiv
corală trebuie corect interpretată, textul fiind prezent, automat este nevoie ca acesta
să fie îmbinat cu discursul muzical cu precizie și coerență).

Apoi, se lucrează piesa pe solfegiu, pe pasaje, respectând desfășurarea

tematică astfel:

Structura formală:

 Introducere : măs. 1 și 2

 Tema A

 Perioada 1
 Fraza 1: măs. 3 și 4
 Fraza 2: măs. 5 și 6
 Fraza 3: măs. 7 și 8

 Perioada 2
 Fraza 1: măs. 9 și 10
 Fraza 2: măs. 11 și 12
 Fraza 3: măs. 12 și 14

 Perioada 3
 Fraza 1: măs. 15 și 16
 Fraza 2: măs. 17 și 18 și 19 (primul timp)

 Punte : măs. 19, 20, 21

 Tema A’

3
Verificare-Dirijat cor – Sg.maj. Metea Daniel
  Perioada 4
 Fraza 1: măs. 22 și 23
 Fraza 2: măs. 24 – 28.

 Coda : măs. 28-30

După o trecere pe solfegiu a întregii piese, se acordă o pauză de 15 minute.

Odată cu terminarea pauzei, se lucrează foarte bine solfegiul pe voci, pe

pasaje, conștientizând foarte clar intrările de voci.
Pentru o bună înțelegere de către ansamblu a emoției pe care Mozart a dorit
să o expună, trebuie știută însemnătatea versurilor:

Lacrimosa dies illa Îndoliată ziua aceea

Qua resurget ex favilla Când din cenușă se va ridica
Judicandus homo reus. Un om păcătos pentru a fi judecat
Huic ergo parce, Deus: Miluiește-l Doamne,
Pie Jesu Domine, Doamne Iisuse Preamilostiv
Dona eis requiem. Odihnește-i în pace.
Amen. Amin

Se are în vedere evidențierea discursului muzical prin dialogul dintre voci,

prin respectarea indicațiilor din partitură (cresc., sotto voce, f, p)
Sunt de menționat următoarele aspecte:

 Termenul de “Lacrimosa” din limba latină înseamnă “a plânge”.

 Măsura este de 12/8, măsură compusă omogen ternară.
 Din punct de vedere dirijoral, este prezentă bătaia de 4 timpi,
fiecare timp format din câte 3 optimi, formând astfel măsură de 12/8.
 Ca formă a versurilor este prezentă doar o strofă alcătuită din 6
versuri.

Din punct de vedere armonic, acolo unde este cazul și există probleme
intonaționale, pasajele trebuie studiate separat pentru a ajunge la un sens unitar
pentru o intonație sigură, clară și curată.
După ce s-au solfegiat foarte bine perioadele anterioare, acordăm o mare
atenție perioadei a patra în care apare sistemul polifonic, și anume din măsurile 24-
28 prezente ca o concluzie a piesei ce pregătește coda din măsurile 28,29,30, ce se
încheie printr-o cadență pricardiana (minor-major).

4
Verificare-Dirijat cor – Sg.maj. Metea Daniel
 După învățarea solfegiului, se atașează textul, în prima etapă având în
vedere rostirea corectă a cuvintelor.
Având în vedere că tot ce am enumerat până acum sunt etape ale unei
singure repetiții, încadrându-se într-un interval de 2 (două) ore cu 15 minute pauză,
menționez că activitatea trebuie să se încheie aici.
Finisarea, consolidarea și memorarea piesei sunt aspecte ce țin de repetițiile
viitoare, ce reprezintă omogenizarea ansamblului din punct de vedere al dinamicii și
al agogicii, al frazării la nivel individual, pe partide, pe ansamblu și desigur, a
înțelegerii textului și a interpretării corecte a acestuia (închiderea consoanelor,
articularea cuvintelor, atenția asupra tipurilor de atac etc.)
Încheierea repetiției intervine cu concluzii și cu o scurtă discuție cu
participanții referitor la noul repertoriu studiat, fiind prezentă comunicarea liberă de
modul întrebare-răspuns; având în vedere și menționarea obiectivelor ce țin de
următoarea repetiție.

5
Verificare-Dirijat cor – Sg.maj. Metea Daniel