BAROCUL

MUZICAL
Calavie Ioana Ana – XI G
 .
Denumirea universala a
acestei perioade,
cuprinsa intre
inceputulsecolului al
XVII- lea si mijlocul
celui de- al XVIII- lea,
este de
Baroc
, dar pentru ca din punct
de vedere muzical
aceasta este perioada
care pregatesteera
clasicismului, barocul
mai este cunoscut sub
numele de
Preclasicism
.
Arta baroca este somptuoasa, maiestuoasa si
bogat ornamentata, fiindconsiderata ca
apartinand aristocratiei si fiind epoca in care
fromosul nu mai putea fi supus unor
norme.Ca modalitate de exprimare, barocul
are o predilectie pentru
muzicainstrumentala, ornamentele
melodico-ritmice fiind prezenta ca elemente
devirtuozitate tehnica, dar si cu rol ritmic.
Alaturi de opera, oratoriul, cantata,misssa au
un aparat vocal-coral-orchestral foarte mare
pentru a exprimamaretia si grandoarea.
Genurile instrumentale specifice
sunt sonata, suita si piesele de
constructie polifonica sau omofona:
passacaglia, toccata, fuga,concerto
grosso. Materialul sonor este
organizat in sisteme temperate
care aula baza gamele de
mod minor si major, luand ca
unitate de referinta patrimea si
diviziunile ei binare.
Ca si periodizare a barocului, exista 3 faze distincte:
 Prima dintre acestea incepe in Renastere si se distinge prin reliefarea unei singure linii melodice care
face posibila aparitia operei si a unor genuri vocal-simfonice cum sunt oratorio si cantata. Datorita
faptului ca lucrarile simfonice au un libret, sunt indicate primele forme de muzica programatica.
Reprezentanti principali: Heinrich Schutz, Georg Philip Teleman si Georg Friedrich Hnadel.
 In a doua are loc dezvoltarea operei, a operei balet, a baletului de curte si a muzicii instrumentale,
dar formele muzicale nu au inca un numar fix de parti, iar denumirile genurilor sunt uneori confuse.
Reprezentanti principali: Jean-Baptiste Lully, Francois Couprin, Jean Philipe Rameau etc.
 A treia faza este una de sinteza. Reprezentanti
principali:
Georg Friedrich Handel, Johann Sebastian Bach.
Genurile vocal-instrumental ale epocii
baroce
Cantata apare ca gen în sec. al XVII-lea,
existenta sa fiind mentionata pâna pe
lamijlocul sec. al XVIIIlea, când devine
gen muzical principal în cadrul
bisericii evanghelice.

Oratoriul apare cam la sfârsitul sec. al XVI-

lea si începutul sec. al XVII-lea, odata
cuopera, în Italia. La Roma, în 1600, E. del
Cavaliere compune La representazione di
anima e dicorpo.