LUCRARE DE ATESTAT

IASI - 2015
CUPRINS
IntroducerePag. 3
Definitie..Pag.3
Barocul in muzicaPag. 4
Caracteristici ale muzicii boroc..Pag. 6
Forme muzicale ale muzicii baroc instrumentalePag. 7
Compozitori de muzica baroc.Pag.7
1.Viata lui Johann Sebastian Bach Pag .8
2. Consideratii stilistice.Pag.10
3. Creatia lui Bach.Pag.11
Creatia pentru orga. Pag.11
1

Creatia pentru clavecinPag.12

Creatia vocal simfonicaPag.13
Muzica de camera si orchestra.. Pag.14
Sonatele pentru vioara solo.Pag.15
4. Suita.Pag.17
Suitele pentru violocel solo de Johann Sebastian Bach.Pag.20
Suita no. 1 in G major .....Pag.22
Creatia instrumental- rezumat....Pag.26
5. BibliografiePag.27

INTRODUCERE

Muzica (din gr. mousik) este arta combinrii notelor n succesiune i

simultan ntr-o form plcut estetic, organizarea ritmica a acestor note i
integrarea lor ntr-o lucrare complet.
Termenul de muzic a fost utilizat uneori pentru a descrie orice aranjament
de sunete generate n mod deliberat sau nu. In general, se presupune ns
c sunetele sunt organizate ntr-un mod inteligent.
Termenul a avut o semnificaie mai larg in Grecia Antic. Astfel, toate
artele au fost considerate intr-o oarecare msur muzic (de aceea
numele tuturor protectoarelor artelor este de muz). In antichitatea trzie
(Boetius, aprox. 480-524) sunt definite trei feluri de muzic: musica
mundana (a universului, a sferelor cereti), musica humana (armonia
sufletului i a trupului, n sens filozofic) i musica instrumentalis (muzica
produs de instrumente i voce, sens care s-a pstrat astzi).
Instrumente muzicale
Instrumentele muzicale sunt utilizate n interpretarea compozi iilor muzicale i
sunt de obicei clasificate n patru mari grupe tradi ionale:
- cu coarde;
- sufltori din lemn;
- sufltori din alam i instrumente de percuie;
- sufltori cu structur complex ;
- instrumentele electronice.
Istoria muzicii
- Antichitate: s-au pstrat puine exemple de compozi ii. Acestea sunt bazate pe
moduri. Instrumentele reprezentative ale Greciei Antice sunt lira (cu care este
reprezentat Apollo) i aulos.

Pitagora (aprox. 570 .Hr. - 495 .Hr.) a considerat c esen a muzicii este dat
de rapoarte de numere simple proporionale cu lungimea coardelor monocordului
pentru diferite note.

Evul Mediu (500-1400): cntul bizantin i gregorian domin discursul

muzical. Leonin, un compozitor asociat cu catedrala Notre Dame din Paris, a
organizat aproximativ n anul 1200 primul cor pe mai multe voci. Pentru
urmtorii 400 de ani acesta a fost principalul mod de exprimare muzical.
Instrumentele muzicale importante au fost orga (ini ial portabil, de
proveniena bizantin) i luta (utilizat n muzica laic, de exemplu de
trubaduri).

Renatere (1400-1600): muzica vocal coral domin. Vocile sunt

combinate n feluri din ce n ce mai complicate. Cntul gregorian st la baza
unei voci, nu a ntregii compoziii polifonice.

Baroc (1600-1750): muzica rmne polifonic dar devine tonal (se trece de
la moduri la game). Instrumentele din familia viorii sunt perfec ionate i muzica
instrumental se dezvolt mult. In tradiia vocal apare opera. Rameau (16831764) a considerat c esena muzicii const n combinarea vibra iei coardelor
cu o frecven invers proporional cu lungimea acestora.

Perioada clasic i romantic (1750-1910): muzica rmne tonal dar

devine omofon. Pianul capt o importan deosebit.

Secolul XX: Noi experiene muzicale atonale, neoclasicism, jazz, blues,

rock, etc. La inceputul secolului XX, E. Kurth (1886-1946) a propus idea
conform creia muzica este n primul rnd o senzaie psihologic.
Barocul in muzica

Baroc (n italian i portughez Barocco, n francez i englez Baroque)

desemneaz simultan o perioad n istoria european dar i un curent artistic
care a fost generat n Roma, Italia, n jurul anilor 1600, migrnd i fiind relativ
rapid asimilat n celelalte ri i culturi europene, de unde a migrat apoi i n cele
dou Americi dar i n alte pri ale lumii. Stilul baroc se regsete clar
reprezentat n arhitectur,
dans,filozofie,mobilier,muzic,literatur,pictur,sculptur i teatru.
4

Termenul de muzic baroc definete o schimbare n muzica timpului, care

din polifonic devine "baroc" prin utilizarea lungimilor contrastante a diferitelor
fraze muzicale, a folosirii contrapunctului i a armoniei
Denumirea universala a acestei perioade, cuprinsa intre inceputul secolului al
XVII- lea si mijlocul celui de- al XVIII- lea, este de Baroc, dar pentru ca din punct
de vedere muzical aceasta este perioada care pregateste era clasicismului,
barocul mai este cunoscut sub numele de Preclasicism. In ceea ce priveste
conceptiile componistice, teoriile muzicale si estetice, se considera ca
preclasicismul incepe odata cu sfarsitul erei Palestriniene si se termina in
momentul mortii marelui Johann Sebastian Bach.
Johann Sebastian Bach a ajuns, n timp, s fie considerat o figur important a
barocului muzical. n timpul vieii sale a devenit cunoscut mai degrab ca i
pedagog, administrator i interpret dect ca i compozitor, fiind mai pu in celebru
dect Hndel sau Telemann. Nscut n Eisenach n 1685 ntr-o familie de
muzicieni, a primit o educaie important de la o vrst mic i s-a considerat c
avea o voce sopran excelent. A deinut o varietate de posturi de organist,
devenind celebru pentru virtuozitatea i abilitatea sa. n 1723 a primit postul cu
care a fost asociat pentru restul vieii sale, acela de cantor i director muzical
n Leipzig. Experiena sa variat i-a permis s devin cea mai important
personalitate muzical a oraului att pentru muzica sacr i secular ct i ca
pedagog pentru elevii si. i-a nceput mandatul la Leipzig compunnd o cantat
de biseric pentru fiecare zi de duminic i pentru srbtorile din anul liturgic, ce
au avut ca rezultat cicluri anuale de cantate, aproximativ 200 dintre acestea
existnd i astzi.
Noiunea de baroc include i un anumit stil muzical, care a aprut puin mai
trziu dect perioada considerat baroc pentru pictur, sculptur i arhitectur.
Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi i Georg Friedrich Handel sunt
compozitorii cei mai de seam ai stilului muzical baroc.
Unul din elementele specifice ale muzicii barocului, aidoma artelor vizuale
baroc, este ornamentaia bogat, exhausiv, uneori superflu. Atunci cnd
barocul a lsat loc clasicismului n art, acest element a fost diminuat sensibil sau
chiar s-a pierdut.
Folosirea termenului baroc pentru perioada muzical i compozitorii care au
compus n stil baroc este de folosin relativ recent, fiind propus i folosit pentru
prima dat de Curt Sachs n 1919 n limba german. n alte limbi, adjectivului
5

baroc i-au trebuit decenii s se impun. Spre exemplu, n anii 1960, nc mai
existau dispute n cercurile specialitilor dac muzica, aparent att de diferit, a
compozitorilor Johann Sebastian Bach, Franois Couperin, Jacopo Peri i Antonio
Vivaldi ar trebui etichetat la fel, baroc.
Naterea operei
n acest timp benefic artelor, explicit exprimate prin intermediul stilului baroc,
cnd n muzic repertoriul de concert era clar si bine structurat, s-a nscutopera.
Iniial, acest gen muzical ce a combinat poezia cu o melodie i s-a
numitmonodie. Ulterior, s-a dezvoltat continuu, avnd nevoie de timp pentru a
evolua i a ajunge la genul structurat pe care l tim azi. Dezvoltarea i evoluia
operei s-au fcut n timpul perioadei artistice i stilului numit rococo.

Caracteristici ale muzicii barocului

Sintetizarea scriiturii polifonice vocale a Renasterii (in scopul simplificarii
tesutului melodic) conduce catre aparita scriiturii omofone, pe de-o pare, si a
tonalitatii functionale-gravitationale, pe de alta parte. Astfel, muzica barocului a
nceput prin a fi omofonic, dar a devenit polifonic odat cu apariia unor
compozitori de talia lui Bach i Haendel, pastrandu-si caracteristicile tonalfunctionale. De fapt, cei doi au ridicat polifonia muzicii baroce la un nivel de
complexitate, armonie i muzicalitate nemaintlnite pn atunci.
Muzica barocului permitea improvizaii, ntruct adeseori notatia se reducea
doar la prezenta basului cifrat, ca atare, interpreii realizau adevarate improvizatii
pornind de la reperele sugerate de aceasta scriitura. Dinamica muzicii era
"terasat," n sensul c adesea intensitatea sonor se schimba neateptat.
Muzica avea un tempo relativ constant, iar tonalitatea sa era major (considerat
a sugera veselie) sau minor (considerat a sugera tristee).
Trsturile stilistice ale Barocului, caracterizate prin grandios, festiv,
ornamentaie ncrcat i ostentativ, nu sunt ntru totul specifice muzicii din
epoca Barocului, ntruct n muzic ele nu sunt generale. Muzica prezint aspecte
stilistice care in de spiritul renascentist i, n general, de noul climat artistic al
timpului.
Din punct de vedere stilistic, muzica Barocului va mbogi mijloacele de
expresie i va adnci dramaturgia muzical prin construcii sonore mai ample.
6

Dac lanul de fraze al genurilor renascentiste reprezint o succesiune de

instantanee cu imagini izolate, statice, ntr-o oarecare msur, n genurile
Barocului apar structuri care tind s redea viaa n micare i tririle omului n
desfurarea lor.
Forme muzicale ale muzicii baroc instrumentale
- Dansuri -- bourre, menuet, hornpipe, air, allemande, courante, sarabande,
gigue
- Suite de dansuri -- melodii n aceeai cheie armonic, care sunt "mpletite"
mpreun
- Basso Continuo -- o armonie unificatoare de tip omofonic, realizat de ctre
urmtoarele instrumente: lut, clavecin, violoncel i contrabas. Are o melodie
curgtoare de tip soprano i fundal solid de tip bas.
- Fug -- Un instrument pornete o melodie cu o tem i este imitat de un altul ce
cnt o pies polifonic. Are doar un mod, dar mai multe pri (tema,
contrasubiectul i expunerea).
- Preludiu -- o introducere muzical la o pies muzical bine structurat.
- Concerto grosso -- Are dinamic "terasat" pentru c acesta este tipul de
melodie; un grup restrns cnt cu un grup mare.
- Tutti -- Fiecare instrument particip la acea bucat muzical.
- Sonat -- Pies n mai multe pari cntat de unul sau dou instrumente. Cele
trei pari sunt, de obicei, repede/ncet/repede.
- Concerto -- Pies muzical complex cntat de un instrument solo i
orchestr.
Compozitori
Cteva exemple de compozitori considerai reprezentativi ai barocului n
muzic i cteva opere de-ale lor considerate a fi baroc fr nici un echivoc:
- Arcangelo Corelli (1653-1713) -- Concerti grossi
- Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) -- Arta fugii
- Franois Couperin
- Georg Friedrich Hndel (1685 - 1759) -- Suita Muzica apelor
- Jean-Baptiste Lully
- Claudio Monteverdi
- Jacopo Peri
- Jean-Philippe Rameau
- Domenico Scarlatti (1685 - 1757) -- Sonate pentru clavecin
- Georg Philipp Telemann (1681 - 1767) -- Der Tag des Gerichts (Ziua Judecii),
7

1762
- Antonio Vivaldi (1678 - 1741) -- Inspiraie armonic

1. Viata lui Johann Sebastian Bach

Johann Sebastian Bach s-a nascut la Eisenach la 21 martie 1685, intr-o familie
in care cultivarea muzicii devenise o traditie. Johann Sebastian este insa cel mai
important reperezentant al acestei familii, cel care, prin geniul sau a incununat
arta polifonica a Barocului si a deschis drumul Clasicismului muzical.
Copilaria lui Johann Sebastian, inconjurata de dragostea si de mirajul
sunetelor, s-a incehiat trist dupa moartea mamei (1694) si a tatalui (1695), pe
cand nu implinise decat zece ani. Au urmat anii petrecuti la fratele mai mare,
Johann Cristoph (elev al lui Pachelbel, unul dintre renumitii organisti germane ai
vremii) organist la Ohrdurf, care-l instruieste in doeniul muzicii, al clavecinului si al
compozitiei. Dupa 5 ani, in 1700 a fost admis la Scoala de cant de la
Michaeliskirche din Luneburg, unde a citit si a copiat multa muzica.
De la fabricantul de orgi J.B.Held a invatat sa construiasca, sa faca expertize
si sa repare orgi, domeniu in care reputatia lui o va depasi, in curand, pe cea a
contemporanilor sai.
A fost un timp violonist in orchestra particulara a ducelui Johann Ernst de
Weima, apoi, in august 1703, a fost numit organist la Neue Kirche din Arnstadt. In
aceasta perioada apar primele sale lucrari religioase: cantata Pentru ca tu nu miai lasat sufletul in infern si primele lucrari pentru clavecin Capriciu despre
plecarea fratelui mult iubit, precum si tocate, preludii si fugi, preludii de coral.
8

In 1708 pleaca la Weimar, unde activeaza ca organist si muzician al curtii. In

aceasta perioada compune primele sale lucrari pentru orga- Orgelbuchlein, o
culegere de 46 de corale si piese clbre ( din care Tocata si Fuga in re minor
sau Passacaglia si Fuga in do minor) si pentru clavecin (toccata, concerte dupa
Vivaldi, Telemann, A.Marcello si ducele Johann Ernst de Weimar).
Intre anii 1717-1723, J.S.Bach va salaslui in orasul Koten, la curtea printului
Leopold. Aceasta curte fiind reformata (calvinista), Bach nu trebuia nici sa cante
la orga, nici sa compuna muzica religioasa. Datorita pasiunii printului Leopold
pentru muzica de camera, Bach va scrie in acesta perioada lucrari camerale de
mare inspiratie, capodopere ale polifoniei instrumentale: Concertele
brandemburgice dedicate in 1721 lui Christian Ludwig de Brandemburg, suite,
sonate si partite pentru orchestra, vioara solo, caietul 1 din Clavecinul bine
temperat (1722); 30 de inventiuni si simfonii Fantezia cromatica si fuga, suitele
engleze si franceze.
Pierzand-o pe prima sa sotie, Maria Barbara (iunie 1720), Bach se
recasatoreste in 1721 cu Anna Magdalena Wilcken, muziciana cu o frumoasa
voce de soprano si aptitudini muzicale, careia ii dedica, pentru studiu, acele
gingase colectii mici de piese pentru incepatori- Klavierbuchlein.
Dupa perioada infloritoare de la curtea printului Leopold, Bach avea sa se mute
la Leipzig, unde va ramane pana la sfarsitul zilelor sale. Aici ocupa postul de
cantor la scoala Sfantul Toma, incepand cu anul 1723 asigurand invatamantul
muzical, dar si cursurile de latina. In afara acestor functii, raspundea de muzica
bisericilor Sfantul Toma si Sfantul Nicolae si de muzica ceremoniilor oficiale ale
orasului, sau ale Universitatii. Facea insa frecvente vizite la Weimar, Kassel sau
Dresda. In orasul Dresda se va bucura de aprecierea contelui Hermann Carl
Keyserling, caruia i-a dedicate Variatiunile Goldberg, publicate ulterior in 1742.
In primii ani ai cantoratului de la Leipzig, Bach a compus cu precadere cantata
religioase: Oratoriul de Pasti, Magnificat, Patimile dupa Matei, Oratoriul de
Craciun(reprezentand o serie de sase cantate), Oratoriul de Inaltare si Missa in
si minor. A scris insa si muzica profana pentru festivitatile organizate in onoarea
familiei dominatoare a Saxei, precum si uimitoarele lucrari contrapunctice: Arta
fugii sic el de-al doilea caiet din Clavecinul bine temperat.
La sfarsitul anului 1749, o boala de ochi, care se agravase in decursul ultimilor
ani, avea sa-l faca sa-si piarda vederea aproape total. La 18 iulie 1750 si-a
9

recapatat vederea, dar dupa cateva ore a avut un atac de febra, care l-a rapus 10
zile mai tarziu.
2.Consideratii stilistice
J.S.Bach a fost un compositor al Barocului. In muzica, Barocul se face resimtit
in perioada cuprinsa intre anii 1600 si 1750. Muzica baroca, asa cum este
practicata de marii ei reprezentanti, se distinge prin trasaturi manieriste
pronuntate: mysticism, exuberant, complexitate, decorativitate, toate acestea
combinate intre ele. Renasterea se pronunta pentru ordine si claritate, Barocul
(si mai tarziu Romantismul) exalta si miscarea, tulburarea, indoiala. Barocul a
marcat ascensiunea armoniei in patru partisi a basului cifrat, in care cifrele
indicau acordul ce trebuie executat. Barocul a fost martor la disparitia vechilor
moduri bisericesti si la consolidarea sistemului major/minor de tonalitati si a
cheilor associate cu ele,care s-au pastrat pana in zilele noastre. Acum se
dezvolta si ideile ritmice care au fragmentat muzica in linii accentuate.
Odata cu Bach, barocul musical a ajuns la apogeu. Bach a preluat tot ceea
ce fusese inaintea lui si a anticipat mult ceea ce avea sa urmeze. Muzica lui
Bach se remarca printr-un limbaj armonic cu totul nou. Un concerto grosso de
Vivaldi, de exemplu, se desfasoara in esenta, de-a lungul unei armonii pe
tonica, dominant si subdominanta si orice explorare a tonalitatilor se realizeaza
in cadrul unor scheme bine trasate. La Bach insa, exista un simt superior al
armoniei, o particularitate care il distanteaza de contemporanii lui timizi si mai
putin inventive. Acolo unde majoritatea compozitorilor din zilele lui se limitau la
repsectarea regulilor, Bach a facut regulile. Pornind de la formele mostenite
de la inaintasi, Bach le-a largit considerabil atat pe plan structural,cat si
expresiv, ducandu-le la un grad de perfectiune si universalitate necunoscute
inaintea lui.
Din punct de vedere architectural, el si-a innoit conceptiile fara incetare.
Inventiunile, fugile, cantatele sale sunt fiecare construite diferit. Creatia lui
Bach se distinge printr-un character polifonic evident care, merge totusi in
paralel cu claritatea si bogatia melodica. Se poate vorbi in acest sens de o
sinteza a elementelor germanice si italiene, fara a uita influentele franceze
assimilate sip use in valoare remarcabil, mai ales in suitele si uverturile pentru
orchestra, care aprofundeaza un model creat de Lully.

10

J.S.Bach a fost unul dintre cei care, o data pentru totdeauna, a stabilit
acordajul bine temperat pe care il folosim astazi. Pana la el se utiliza in general
sistemul cu jumatati de tonuri de diferite dimensiuni. Se punea problema cum
sa se aranjeze tonurile in interiorul octavei, in asa fel incat gama sa aiba
intervale armonice constante de la un ton la altul.
In conformitate cu directia propusa de Andreas Werckmeister in
Temperamentul musical (1691), Bach a impartit octava in doisprezece tonuri
aproximativ egale. Sistemul era practic pentru realizarea modularii in alte
tonalitati, si oricare dintre cele doisprezece tonalitati putea servi drept tonica.
Bach a compus Clavecinul bine temperat ca o ilustrare a ceea ce se poate
face cu acest sistem de acordaj. Cele doua carti ale Clavecinului bine
temperat contin 48 de preludii si fugi, cate doua in fiecare tonalitate- majora si
minora.

3. Creatia lui Bach

Creatia pentru orga

Muzica pentru orga l-a preocupat pe Bach de-a lungul intregii vieti. Lucrarile
pentru orga prezinta doua principale aspect: cea a dependentei lor de corul
protestant (de cantarea liturgica corala) sic ea a inspiratiei libere, in piese de sine
statatoare.
Prima categorie incepe cu grupul de corale cuprinse in Orgelbuchlein
(Carticica de orga) gandite pentru duminicile anului liturgic si pentru unele
sarbatori crestine. Ultimul coral Voi aparea in fata tronului tau atesta atractia
compozitorului pentru simbolurile numerice: prima perioada a coralului este
11

enuntata in 14 note, iar melodia integrala in 41 de note, dintre care 14 retrograde.

In 1739, Bach va publica un nou grup de 21 de corale pentru orga din seria
Klavierubung.
La polul opus fata de corale, fanteziile, toccatele, preludiile si fugile sunt de o
mare stralucire, ilustrand elemente decorative ale cultului. Acestea alcatuiesc cea
de-a doua categorie a compozitiilor sale pentru orga, in care se reliefeaza
fantezia sa creatoare in tratarea polifonica a unei teme. Importante sunt: sase
Concerte pentru orga, sase sonate in trei miscari, celebrele Canzona in re
minor, Passacaglia in do minor, Toccata si fuga in re minor, Fuga trinitatii in
mi bemol major (1739), incheie desfasurarea celor 21 de Corale ale dogmei,
Variatiuni canonice inspirate de un coral de Craciun (1746).
Ofranda muzicala curpinde trei ricercare la trei voci, opt canoane, o fuga, un
ricercar la sase voci, o sonata si un canon infinit.
Arta fugii scrisa in 1750 (neterminata), este o colectie de 14 fugi si patru
canoane pe aceeasi tema, fugile constituind fiecare o imagine de sine statatoare,
datorita variatiunior subiectului unic, care capata diferite infatisari. Daca in
clavecinul bine temperat, fugile imbraca cele mai felurite facturi, aici ne aflam in
fata unei singure entitati, obligate sa-si reconsidere caracterul intr-o multipla
succesiune de situatii pe care trebuie sa le guverneze.

Creatia pentru clavecin

In muzica de calvecin distingem doua categorii de lucrari: concertante si
didactice.
Reprezentative sunt suitele franceze si engelze. In Suitele franceze, Bach nu
se rezuma numai la cele patru dansuri tipice: allemanda, couranta, sarabanda si
giga, si simplifica suita, introducand si alte dansuri ca menuete, gavote sau
poloneze.
Interesanta este Fantezia si Fuga cromatica cu un suflu nou si indraznet prin
frecvente cromatisme, dar si Variatiunile Goldberg scrise in 1742, o serie cu 30
de variatiuni, care marcheaza un moment important din istoria temei cu variatiuni.
Capriciu la plecarea fratelui iubit este o suita ale carei parti au sensuri
programatice.
12

Inventiunile la doua si trei voci sunt lucrari didactice pentru clavecin. Organistii
si pianistii de azi si de maine gasesc aici caile de lipezire a felului cum trebuie
urmarita impletirea a doua sau trei voci, cum trebuie acestea executate pentru a
ajunge la o interpretare asemanatoare vocii omenesti si astfel, la intuirea
adevaratului spirit al muzicii, dupa cum nota chiar Bach pe coperta Inventiunilor
destinate invataturii fiului sau mai mare, pe atunci in varsta de zece ani.
Cele 48 de Preludii si Fugi din Clavecinul bine temperat, in toate tonalitatile
treptelor din gama cromatica, reprezinta o demonstratie pentru acordarea
clavecinului in sistemul temperat. Aceste doua volume verifica teoretic acest
sistem, dar constituie si un indrumator pentru pianisti si compozitori. Fugile sunt
exemple de tratare libera a schemelor formale, modele de exprimare artistic a
unui bogat continut de trairi si, totodata, lucrari lipsite de ornamentatie incarcata acestea sunt notele caracteristice ale noului stil polifonic bachian.
Clavecinul bine temperat ramane cartea de capatai pentru oricine tinde sa
devina un artist adevarat al acestui instrument.

Creatia vocal-simfonica
Muzica vocala a lui Bach este dominata de coral, principu de baza al muzicii
luterane. Coralele sunt prezente in motete, in oratorii, in patimi si mai ales in
cantata, gen care provine direct din coral.
Cantata se gaseste in centrul creatiei vocale a lui Bach, care a scris cinci serii
de lucrari in acest gen, pentru toate duminicile si sarbatorile anului ecleziastic.
Cea mai mare parte din cantatele lui Bach (in numar de aproximativ 300, din care
s-au pastrat mai putin de 200 pana in zilele noastre) se sprijina pe doua puncte
de existenta, aflate la extremitati: la inceput un cor amplu introductiv, construit
aproape intotdeauna pe o melodie de coral: la final apare cantul amplificat al
aceluiasi coral.
Cantatele cuprind arii, coruri, corale sau pagini orchestrale (unele arii au forma
da capo), fiind acompaniate de orchestra, carora Bach la confera ample preludii si
interludii. In cantatele tragice scrise la Leipzig, se regaseste in muzica si text
zbuciumul sufletesc al compozitorului Am suferit mult, Lacrimi, griji, indoieli,
Lume mincinoasa, nu ma incred in tine. Uneori intalnim elemente eroice
Cantata Reformei.
13

Cantatele laice (aproximativ 20) ocupa un loc mai modest in creatia sa, dar au
o insemnatate deosebita pentru limbajul vocal: Cantata vanatoreasca, Cantata
primaverii, Curgeti, valuri zglobii etc. Cantatele sale laice ne arata cat de mult a
influenta muzica sa, stilul de opera.
Desi a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la opera, pentru
ca nu I s-a oferit ocazia sa scrie acest gen. In schimb, potentele sale dramatice
le-a valorificat in muzica vocal-simfonica. Prima lucrare religioasa este
Magnificat (1723), un oratorio cu arii, coruri si pagini orchestrale, scris pentru
slujba de vecernie de la Craciun, Pasti si Rusalii.
A scris trei oratorii, care provin in mare parte din compozitii anterioare:
Oratoriul de Pasti, Oratoriul de Craciun(suita de sase cantata) si Oratoriu de
Inaltare.
In Pasiuni gasim pagini de o adanca tensiune dramatica, ele fiind de fapt
oratorii scrise pentru Vinerea din preajma Pastelui, cand in biserica protestanta se
celebreaza Patimile lui Cristos. Pasiunea dupa Matei reprezinta o culme a
creatiilor bachiene (scrisa pentru biserica protestanta) si una dintre cele mai
pretioase lucrari de muzica religioasa a tuturor timpurilor.
Misa in si minor este cunoscuta si sub numele de Missa Inalta si a fost
scrisa in doua etape: 1733-1738. Aceasta lucrare incununeaza sirul lucrarilor
monumentale pe care Bach le-a creat de-a lungul vietii, cu meritul de a fi reusit sa
imprime un continut umanist de mare profunzime formelor muzicale bisericesti
traditionale.

Muzica de camera si orchestrala

Bach da pentru prima oara roluri solistice clavecinului, ce slujise doar ca
instrument de acompaniament in realizarea asa-numitului basso continuo. Pentru
clavecin si orchestra a scris: sapte concerte, 16 transcrieri dupa Vivaldi, Marcello
si Telemann, trei concerte pentru clavecine si orchestra, doua concerte pentru trei
clavecine si orchestra, un concert pentru clavecin si orchestra (transcris apoi
pentru patru viori).
A scris si un triplu concert pentru flaut, vioara, clavecin si orchestra, ce
completeaza seria lucrarilor concertante cu clavecin principal. Conceretele in re
14

minor si cel in fa minor pentru clavecin si orchestra au o deosebita frumusete

tematica, variate efecte timbrale si bogatie expresiva, fiind construite in tiparul
classic al timpului.
Bach utilizeaza vioara ca instrument solistic in Concertul pentru doua viori si
orchestra in re minor si in alte doua concerte pentru vioara si orchestra. Vioara isi
depaseste statutul de instrument ce foloseste doar limbajul monadic, Bach
relizand efecte armonice si polifonice specific lautei, pe vioara. Reprezentative
sunt Sonatele pentru vioara si Sonata in sol minor, in care valorifica
expresivitatea viorii ca instrument de monodie.
Atat in Concertele brandemburgice cat si in cele patru suite intitulate
Uverturi (1717-1725), descifram viitoarea orchestra simfonica. Concertele
brandemburgice defines tipul de concerto grosso din Barocul tarziu prin numarul
de trei parti, prin alternarea miscarilor (repede, lent, repede) si a tonalitatilor, a
doua parte fiind adusa in alta tonalitate.
A scris Sase suite pentru violoncel solo, lucrari pentru flaut solo sau insotit de
clavecin, pentru alauta, pentru viola da gamba.

Sonatele pentru vioara solo

La mijlocul vietii compozitorului este realizat echilibrul intre maiestria artistica si
inspiratia puternica. Atentia principala este indreptata asupra muzicii
instrumentale, un rol foarte important revendindu-i viorii.
Vioara, instrument la care cantase din copilarie sub indrumarile tatalui sau si
care-I adusese prima angajare ca instrumentist in orchestra curtii de la Weimar in
anul 1703, este instrumental pentru care Bach incepe sa compuna cu pasiune,
incredintandu-I cea mai mare parte a muzicii sale fie in exclusivitate (ca in
Sonatele si Partidele pentru vioara solo), fie alaturi de calvecin sau flaut, fie in
conceptia concertistica. Preluand genuri si forme ale literaturii violonistice
inaugurate si mereu imbogatite de ilustrii compozitori italieni ( de la Vitali pana la
Vivaldi, contemporanul sau mai varstnic), Bach rezuma in noile creatii intreaga lor
evolutie, le imprima geniul gandirii sale si realizeaza modele de sinteza, de
desavarsire, de originalitate. In acest sens, al contributiei creatoare, se impun in
primul rand cele trei Sonate (in sol minor,la minor si Do Major) si cele trei Partite

15

(si in si minor, re minor si Mi Major) pentru vioara solo, compuse in jurul anului
1720.
Bach are marele merit de a fi deschis un orizont nou in istoria compozitiei, dar
dimensiunea valorii atinse de el in cuprinderea pe coardele acestui instrument a
unui intreg univers sonor nu a fost inca depasita. Sunt lucrari care demonstreaza
nu numai faptul ca Bach a fost un bun violoncellist si bun cunoscator al tuturor
tainelor tehnice ale acestui instrument, cat mai ales capacitatea sa de a-l investi
cu procedee stilistice si expressive de o complexitate nemai intalnita inca.
Cele trei Sonate au un caracter mai contemplativ, filosofic, iar cele trei partite
trebuie sa alcatuiasca un oarecare contrast fata de sonatele mai savante.
Astfel, in partite apare mai des legatura cu muzica de dans, in timp ce doar in
prima sonata este prezent un dans -siciliana.
Cele trei sonate pentru vioara solo sunt scrise in forma sonatei bisericesti
italiene. Sonata pentru vioara solo cucereste pozitia conducatoare nu numai prin
contrapunerea a partilor ci si prin acel dynamism interior, prin mobilitatea
melodica si ritmica. Sonatele pentru vioara solo de Bach reprezinta cicluri
cvadripartite.
In concordant cu structura sonatei bisericesti, cea mai desfasurata parte a
sonatelor de Bach este fuga polifonica bazata pe conducerea imitativa a temelor
la toate vocile dupa un plan tonal armonic determinat. Fugile lui Bach, pline de
energie si miscare, cu un element ritmic clar exprimat, cu tot caracterul savant al
expunerii, sunt percepute ca o muzica vie, emotionanta.
Posibilitatile relativ limitate ale cantatului la mai multe voci la vioara, mai ales
fara acompaniament, creeaza, in comparatie cu orga si clavirul, greutati deosebite
in expunerea fugilor. Toate fugile sunt la trei voci, uneori la patru, folosite de Bach
pentru realizarea unei mai mari plinatati a sonoritatii.
La elementele noi aduse in strucura formei, la dimensiunea noua data
principiului contrastant si dezvoltarii dramatice din muzica unei sonate
monotematice, se adauga indraznelile inovatoare din domeniul limbajului
violonistic. Bach exploreaza cu perseverenta cele mai tainice resurse de
expresivitate ale viorii si reuseste sa-I puna in valoarea virtuti polifonice si
armonice nebanuite inca.

16

Constient de aportul sau, compozitorul subliniaza in titulatura data in limba

italiana sonatelor si partitelor, lipsa oricarui acompaniament: Sei solo a violino
senzza Basso accompagnato. Aceasta solicitare a posibilitatilor expresive
polifonico-armonice ale unui singur instrument de coarde, pana la epuizarea lor,
intr-o creatie ce esentializeaza gandirea si stiinta unui artist de geniu, nu a fost
mult timp inteleasa.
Nici Mandelssoh- Bartholdy cel care va fi primul mare crainic al muzicii lui si
nici Robert Schumann, care-i va considera opera ca pe o perfectiune cu
rasfrangeri in eternitate, nu au inteles plentitudinea actului sau creator si au
incercat, pe rand, sa compuna acompaniamente pentru pian, pentru a-i intregi
frumusetea.
Sunt incercari despre care astazi nu se mai pomeneste, in schimb Sonatele si
Partitele senzza Basso acompagnato au devenit de mult adevarate culmi de
verificare a maiestriei artistice, figurand nu numai in viata de concert mondiala,
dar mai ales in arta pedagogiei, ca modele ce contribuie la imbogatirea
inteligentei si sensibilitatii muzicale, la realizarea unei virtuozitati complexe, ce nu
poate fi despartita de intelegerea profunda a fondului lor emotional.
4. Suita
Suita este o lucrare muzical instrumental alctuit din mai multe pr i scrise
n aceeai tonalitate, dar contrastante prin caracter i prin mi care. Practic, este o
compoziie muzical, constnd dintr-o serie de piese instrumentale, unite ntr-o
oper de proporii mai mari.
Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se
raporteaz. Un numr impresionant de lucrri scrise pentru un singur instrument,
pentru formaii de camer sau orchestrale poart denumirea de suit. Prin suit
se nelege un gen muzical alcatuit din mai multe lucrri contrastante ca expresie
i dinamic.
Procesul de formare a suitei cunoate dou etape ale cror rezultate au dus la
desvrirea genului att pe linia coninutului ct i pe linia formei. De aici au
rezultat cele dou tipuri de baz denumite n mod simbolic: suita preclasic, a
crei perioad de nflorire se situeaz n secolul al XII-lea i o bun parte a
secolului urmtor, i suita modern, care are ca perioad de nflorire secolul al
XIX-lea i continu i n secolul al XX-lea.

17

Suita preclasic, n forma ei reprezentativ, constituie un ciclu

de dansuri legate att pe baza unui principiu de unitate ct i prin altul de
contrast.
Este cunoscut faptul c muzica instrumental a aprut nti sub forma de
acompaniament al muzicii vocale i ulterior s-a constituit n gen de sine stttor,
prin transcrierea prii vocale pentru diferite instrumente soliste. Desprinzndu-se
de muzica vocal, muzica instrumental evolueaz independent, cptnd
aspecte deosebite de cele ale stilului vocal determinate de caracteristicele i
perfecionrii instrumentelor existente ct i de apari ia altora.
Un rol deosebit n cristalizarea suitei l-a avut practica dansurilor de Curte. n
acest context se compun nenumrate suite instrumentale care ncearc s
rspund cerinelor vremurilor. Sursa acestor dansuri a fost jocul popular.
Embrionul suitei l constitue alturarea a dou dansuri contrastante ca factur i
ca tempo: unul lent n masur binar-pavan, altul rapid, n masur ternaragagliarda. Uneori n locul gagliardei apare un alt dans asemanator, saltarello.
Pavana (paduana) dup numele orasului italian Padua, presupus a fi locul de
origine al acestui dans, este cunoscut nc din secolul al XVI-lea, att n Italia
ct i n Spania. Caracterul dansului era solemn, majestuos, ntr-o mi care lent,
iar msura n care se scria era de 2/4. Ea deschide deobicei balurile n secolul al
XVI-lea.
Gagliarda (gaillarde) este cunoscut tot n aceeai perioad ca i pavana,
caracterul fiind ns diferit. Gagliarda este un dans vioi, plin de for i de
temperament, caracterizat i prin sriturile pe care le executau dansatorii. Msura
n care se scria dansul era de 3/4.
Saltarello, un dans asemntor cu precedentul att prin caracter, metric, ct i
prin micare, i trage denumirea de la cuvntul saltare (n italian nseamn a
sri). Dansul saltarello era scris n msura de 3/4 sau 6/8.
Prezentnd primele dansuri care au constituit embrionul propriu-zis al suitei, se
impune o precizare; n ce msur elementele prezentate mai sus pot fi socotite ca
puncte de plecare specifice suitei?
1. Origine dansurilor este n linii mari popular.
2. Un dans rar este urmat de unul micat, unul n msura de 2/4 este urmat de
altul n msura de 3/4 etc.

18

3. Respectiva succesiune aduce un real contrast de mi care i nuan

expresiv, forma bipartit fiind predominant.
Dansurile sunt prezentate ntr-o singur tonalitate, acest principiu - al unit ii
tonale -devenind criteriul indiscutabil al suitei.
La evoluia suitei, n forma pe care o cunoatem n special n epoca ei de
apogeu (Bach, Handel), au concurat mai muli factori.
ntruct numrul i ordinea n suit nu cptaser nc o precizare, apar unele
suite care conin ntre 4 si 23, ba chiar i de 27 de dansuri. O asemenea
aglomerare punea pe instrumentiti in situaia de a alege o parte din piesele suitei
pe care urmau apoi s le interpreteze. La nceputul secolului al XVIII-lea, n
creaiile lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) suita capt fundamentarea ei
clasic. n primul rnd observm c patru dansuri
- allemanda, curanta, sarabanda i giga se constituie n prototipul de baz al
suitei. Orice dans n plus se introduce dup saraband, adic ntre saraband i
gig. Acestea sunt de obicei:
-menuetul, bourree, gavota, loure, passepied, rigauden, siciliana etc.. n plus,
Bach aduce ca o introducere ce urmrete fixarea de la nceput a tonalit ii unice
a suitei termenul de preludiu pentru suite instrumentale (uneori intrad), iar
pentru cele orchestrale denumirea de uvertur. Mai putem ntlni o micare ce
nu intr n categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdus
pentru obinerea unui contrast mai puternic ntre piesele componente.

Caracteristicile specifice suitei preclasice:

1. Unitatea tonal determin unitatea ntregului ciclu. n unele suite mai ample
se pot ntalni unul sau dou dansuri scrise n omonima tonalit ii ini iale.
Acest lucru nu ncalc principiul unitii tonale, deoarece este cunoscut
faptul c trecerea de la major la minor, sau invers, nu constituie o
modulaie, ntruct tonica rmne neschimbat.
2. O anumita ordine a dansurilor urmrete totodat realizarea contrastului
ntre ele, fie prin caracter, fie prin tempo; allemanda - moderato, curanda vivace, sarabanda - andante i giga - presto, fie prin msur , alternarea de
msuri binare cu ternare, simple i compuse.
19

3. Din punct de vedere al formei muzicale, n suit predomin structura

bipartit, corespunztoare cu dou ideei muzicale asamblate n sec iuni (AB). Din punct de vedere tematic, ideea muzical din B este, de regul,
prelucrarea ideii din A. Considerm seciunea din B o nou idee muzical
pentru faptul c tonalitatea n care este expus este diferit celei din A.
Suita este, de fapt, primul gen muzical (instrumental sau orchestral), n sens de
ciclu, pe care l cunoate istoria muzicii culte. Prin con inutul expresiv, prin
semnificaia dramaturgiei i structurii sale, suita a influen at apari ia altor forme i
genuri muzicale.
Suitele pentru violocel solo de Johann Sebastian Bach
Suitele lui J.S.Bach pentru violoncel solo, scrise in Cothen in jurul anilor 1720
au fost numite apogeul dansului, un titlu ce l-au impartit cu Simfonia a Saptea a
lui Beethoven. Nimeni in afara de Bach nu a scris o muzica atat de bogata pentru
o linie solo.
O cronologie exacta a suitelor (avand in vedere atat ordinea in care suitele au
fost compuse, cat si daca au fost compuse inainte sau dupa sonatele de vioara
solo) nu poate fi stabilita complet. Cu toate acestea, oamenii de stiinta cred in
general ca -bazat pe o analiza comparativa a stilurilor seturilor de lucrari suitele
pentru violoncel solo au aparut primele, fiind scrise efectiv in acelasi timp cu
suitele de dinainte de 1720, anul de pe prima pagina a autografului lui Bach a
sonatelor pentru vioara.
Suitele nu au fost bine cunoscute inainte de anii 1900 si pentru mult timp, s-a
crezut, in general ca piesele au fost menite sa fie studii. Totusi, dupa ce a
descoperit editia lui Grtzmacher intr-un magazin de antichitati in
Barcelona,Spania, la varsta de 13 ani, cellistul catalan Pablo Casals a inceput sa
le studieze. Cu toate ca, mai tarziu, el a interpretat aceste suite in fata publicului,
abia in 1936, cand avea varsta de 60 de ani, a acceptat sa inregistreze aceste
piese, incepand cu Suita no. 1 si 2, la Abbey Road Studios, in Londra.
Casals a devenit primul care a inregistrat toate cele 6 suite pana in 1939.
Popularitatea suitelor a crescut imediat dupa aceasta si inregistrarea originala a
lui Casals este inca larg raspandita si respectata si in zilele de azi.

20

Cercetarile recente au sugerat ca suitele nu erau neaparat scrise pentru

violoncelul classic, care se tine intre picioare (da gamba), ci pentru un instrument
tinut mai degraba ca o vioara, pe umar (da spalla).
Variatiile in terminologia utilizata pentru a numi instrumentele muzicale de-a
lungul acestei perioade au condus la confuzia moderna, si discutia continua cu
privire la instrumentul pentru care Bach a intentionat sa scrie suitele, sau chiar
daca au fost scrise pentru un anumit instrument in mod special. Sigiswald Kuijken
si Ryo Terakado au inregistrat amandoi suitele complete pe acest nou instrument,
cunoscut astazi drept violoncel sau viola(da spalla/gamba), replici ale
instrumentului au fost create de Luthier Dmitry Badiarov.
Este cunoscut faptul ca Schumann a scris acompaniamente pentru toate cele
sase suite pentru violoncel ale lui Bach, dar adaptarea Suitei nr. 3 pentru violoncel
solo, cu acompaniament de pian adaugat, este singura cunoscuta astazi. Se
crede ca vaduva sa, Clara si Joseph Joachim au distrus aceste acompaniamente
candva dupa 1860, cand au respins propunerea editorul Julius Schuberth de
Hamburg de a le publica.
Se crede ca Bach a scris cele sase suite ale lui pentru violoncel neacompaniat
intre anii 1717 si 1723, in timp ce era in serviciul printului Leopold de AnhaltCothen si avea la dispozitia sa doi violoncelisti solisti, Bernard Christian Linigke si
Christian Ferdinand Abel. Titlul manuscrisului Anei Magdalena Bach a fost Suites
a Violoncello Solo senza Basso.

Cu toate acestea, cele mai timpurii copii ale suitelor dateaza din 1726, si nici un
autograf nu a dainuit. Astfel,este greu de dovedit o ordine cronologica, desi unii
banuiesc ca aceste suite au fost compuse in ordine numerica de la modul in care
acestea evolueaza treptat si se aprofundeaza, atat tehnic cat si muzical.
21

Cele sase suite pentru violoncel solo, de Johann Sebastian Bach sunt unele
dintre cele mai frecvent interpretate si usor de recunoscut compozitii solo scrise
vreodata pentru violoncel.
Suitele au fost transpuse/transcrise pentru numeroase instrumente, incluzand
vioara,viola,contrabasul,mandolin,pianul,marimba,chitara clasica,flaut,clarinet
bas,fagot,saxofon,trompeta,trombone,tuba,ukulele si altele. Suitele au fost
cantate/interpretate si inregistrate de catre multi violoncelisti de renume.
In plus, pentru a realiza un design simetric si pentru a merge dincolo de
aspectul traditional,Bach nu se rezuma numai la cele patru dansuri obligatorii:
Allemande, Courante, Sarabande si Gigue, ci amplifica suita, introducand si alte
dansuri ca Menuetul, Gavota, Poloneza sau chiar arii. Astfel, fiecare suita este in
6 parti si are urmatoarea structura si ordine a partilor:
Preludiu
Allemande
Courante
Sarabande
Minuets (pentru suitele 1 si 2),Bourrees (pentru suitele 3 si 4), Gavottes(pentru
suitele 5 si 6)
Gigue
Cercetatorii sunt de parere ca Bach a intentionat ca lucrarile sa fie considerate
mai degraba ca un ciclu conceput in mod sistematic, decat o serie arbitrara de
piese. In comparatie cu alte colectii de suite ale lui Bach, suitele pentru violoncel
sunt cele mai consistente din punct de vedere al partilor componente.
Introduse de un preludiu, dansurile suitei se disting prin ritm, tempo si caracter,
unitatea fiind data prin aceeasi tonalitate si aceleasi tipare formale.
In cele sase suite pentru violoncel solo, Bach demonstreaza ca poate jongla
cu atata expresivitate cu armonia, modulatia si melodia pe un singur instrument.
Pablo Casals caracteriza fiecare suita in parte ca fiind : optimist, tragic, eroic,
grandiose, vijelios, pastoral.

SUITA NO. 1 IN G MAJOR

22

Prima suita,in sol major, da senzatia unei simplicitati inocente si serveste ca o

deschidere senzationala pentru aceste lucrari extraordinare.
Preludiul are rolul de a ne introduce in tonalitatea de baza a suitei si aminteste
de Preludiul in C major care deschide Prima carte a clavecinului bine temperat.
De asemenea,masura prin care debuteaza Preludiul stabileste motivul principal al
miscarii.

Cea de-a doua sectiune Allemanda este un dans popular de origine

germana, cunoscut din secolul al-XVI-lea. In decursul timpului au aparut
transformari de ordin melodic, ritmic si mai ales de structura, atingand cea mai
inalta forma in suitele instrumentale ale lui Johann Sebastian Bach. Este un dans
cu caracter solemn, metru binar, pulsatie de saisprezecimi, miscare moderata in
patru timpi, incepand cu o anacruza.
Din punct de vedere formal-arhitectonic, structura acestei miscari este bipartite,
dupa urmatoarea schema: A :||: B :||: . Scrisa in masura de 4/4, Allemanda
incepe cu o anacruza de saisprezecime si continua in aceasta uniformitate
ritmica, in care predomina saisprezecimile.

Cea de-a treia miscare, Couranta, este un dans vioi, de origine franceza. Are o
forma bipartita AB si masura de 3/4 ii confera acestei parti un caracter dansant ce
se impune prin ritmul uniform de saisprezecimi.

23

Courante

Sarabanda este un dans popular vechi, de origine spaniola, ce dateaza din Evul
Mediu. Desi inainte era interpretata si dansata numai de catre femei, fiind un dans
miscat si pasional, cu timpul a fost introdusa in muzica de curte, schimbandu-si
caracterul intr-unul solemn, cu un tempo mai asezat: andante sostenuto, andante
si chiar lento. Este sectiunea unde intalnim din punct de vedere ornamental cele
mai multe triluri, datorita liniei melodic bogate si a tempoului lent.

Adoptat de catre curtea franceza, iar mai apoi de altele, Menuetul este un dans
in masura ternara din Poitou (Bretagne). Oamenii din zona respectiva obisnuiau
sa-l danseze cu pasi mici, insa odata introdus in muzica instrumentala, menuetul
dobandeste un tempo mai miscat, atasandu-se astfel de caracterul sau initial de
joc popular. Inca din prima suita, Bach introduce doua menuete: menuet I si
menuet II, doua dansuri ce alterneaza.
Din punct de vedere al structurii muzicale, menuetul are forma tripartita:
Menuet I= A, Menuet II= B, Menuet I da capo= A
Multi spun ca a cincea parte, care include Menuetele, este un punct de
exercitiu/ studiu pentru violoncelistii in devenire. In primul rand datorita formei
aparent usoare, iar apoi datorita calitatii ei tonale, care, pentru multi cellisti este
usor de recunoscut in lemnul instrumentului lor.

24

Non-chordal, in abordarea ei, care pana acum este ceva la nivel experimental,
Galanteria este relaxanta, plina de speranta si stabileste un bun punct pentru
Giga finala, pentru intoarcerea in locul de unde incepe suita: excelenta armonica.

Menuet I

Menuet II

Ultimul dans al suitei, Giga a fost introdusa in secolele XVII-XVIII ca ultima

parte din tipul de baza: allemande, courante, sarabanda si gigue. Este un dans
popular englez (originar probabil din Irlanda sau Scotia), fiind dansat de perechi
pana cand marinarii l-au transformat intr-un dans interpretat de solisti. Scris in
masura de 3/8 sau 6/8, giga capata un tempo miscat, caracteristica speficica
pentru un final de ciclu.
Gigue

Bach foloseste fraze scurte si arpegiate pentru a construi crescendouri si

descrescendouri de scara larga si aceste fraze,pe rand, se unesc in structuri mai
largi, evocand un model divizibil nesfarsit mai complicat. Aceasta calitate va

25

deveni o caracteristica a pieselor pentru violoncel ale lui Bach, impreuna cu o

calitate ritmica distinctiva, diferita de caracterul dansurilor originale.
Fiecare parte creeaza o atmosfera remarcabila, fara melodie, doar formule
ritmice puternice, armonii evoluand subtil si texturi evocative.
Creatia instrumentala
Daca ar fi sa facem un rezumat al operelor lui J.S.Bach, acesta ar arata in felul
urmator:
Seria de volume Clavecinul bine temperat
Pentru orga: 6 sonate, 24 de preludii si 145 de corale, tocatte, fugi, concerte,
triouri si arii;
Pentru clavecin : inventiuni la 2-3 voci , suite , 48 de preludii si fugi , fantezii, etc.
Pentru alte instrumente: sonate, suite, preludii;
Pentru ansambluri: concerte pentru o vioara, doua viori, violoncel si clavecin,
pentu 2,3 sau 4 clavecine, concertele brandenburgice, Ofranda muzicii, Arta fugii.
Creatia vocala
225 cantate (dintre care 25 laice)
7 motete
5 misse (una catolica si patru lutherane)
Oratorii de Craciun si Pasti: Magnificat, Patimile dupa Matei, Ioan si Luca
185 de corale
Arii si lieduri

26

5.Bibliografie

Ioana Stefanescu - O istorie a muzicii universale, Editura Fundatiei Culturale

Romane , Bucuresti
https://cpciasi.wordpress.com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-5-muzica-din-epocabarocului/
http://www.sputnikmusic.com/review/26007/Johann-Sebastian-Bach-Cello-SuiteNo.-1-in-G-major-BWV-1007/
http://www.allmusic.com/composition/suite-for-solo-cello-no-1-in-g-major-bwv1007-mc0002366184
http://en.wikipedia.org/wiki/Cello_Suites_(Bach)
http://www.scritub.com/personalitati/JOHANN-SEBASTIAN-BACH-SUITANR1022121134.php
http://ro.wikipedia.org/wiki/Suit_(muzic)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Barocul_n_muzic
http://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc

27