Liceul de Arte Marin Sorescu

Craiova

Lucrare de diploma pentru certificarea competenelor profesionale

- 2015

Profesor:

Mirela Du
Elev:
Nicolae Mdlina

Dezvoltearea genului operistic n creaia lui

Vincenzo Bellini

Cuprins
Dezvoltearea genului operistic n creaia lui Vincenzo Bellini............................................................2
Argument............................................................................................................................ 4

Introducere.......................................................................................................................... 5
Introducere n viaa lui Bellini............................................................................................... 5
Capitolul I........................................................................................................................... 6
Studiile i coalborrile de-alungul vieii...................................................................................... 6
1.1.nceputurile studiilor muzicale.......................................................................................... 6
1.2. Colaborarea cu Felice Romani....................................................................................... 7
1.3. Romantismul............................................................................................................... 7
Capitolul II.......................................................................................................................... 9
Operele lui Bellini................................................................................................................. 9
2.1. La Sonnambula.......................................................................................................... 10
2.2. Norma..................................................................................................................... 12
2.3. I Capuleti e I Montecchi............................................................................................... 14
Concluzii.......................................................................................................................... 18
Bibliografie....................................................................................................................... 20

Argument

Fiecare om i gsete inspiraian ceea ce l nconjoar, fie c vorbim de natur, de un

eveniment care ne-a marcat viaa sau de o simpl linie melodic. Inspiraia i determinarea
de a studia canto a venit din operele deosebite ale marelui compozitor Vincenzo Bellini.
Faptul ca am studiat una dintre marile sale capodopere m-a facut sa realizez, c pe
lng compozitorii cunoscui tuturor ( Mozart, Beethoven), au fost i alii care i-au lsat
amprenta asupra istoriei muzicii clasice i i-au influenat i inspirat pe urmaii lor. Spre
deosebire de ceilali compozitori, Bellini are un aer aparte, un stil deosebit, purificnd
limbajul muzical de toate excesele melismatice dar pstrnd nota de virtuozitate,
melodramma romantic intuit de principiile belcanto-ului rossinian capt strlucire i
perfeciune prin inovaiile geniului bellinian.

Personalitatea sa a fost la fel ca i melodiile sale: fascinante i delicate. Bellini eraun om cu mintea ascuit i
nutrea sentimente nobile. A tiut toat viaa ceea ce i-a dorit i nu a fost tipul de artist ingenuu i instinctiv asa
cum l-au zugravit unii. Ferdinant Hiller

Introducere
Introducere n viaa lui Bellini
S-a nscut la Catania la 3 nov. 1801, fiind fiul lui Rosario, Maestro di Capella, organist i compositor
de muzic sacra, i a Agatei Ferlito. A luat primele lecii de muzic de la bunicul su, Vincenzo Tobia i apoi
de la tatal su. Curnd micuul a dovesit c este un copil cu caliti musicale de excepie: o relatare a vremii
ne face cunoscutca la varsta de 5 ani cnta admirabil la pian, dovedea c posed o ureche muzical
formidabil si o memorie n materie de muzic cu totul ieit din comun. A scris prima sa compozitie
(Gallus Cantavit) la vrsta de 6 ani i curnd i-a facut un renume de compositor i interpret de muzic
instrumental n cadrul celormai exclusiviste saloane musicale ale oraului. Devenise un compositor de
muzic sacra i un organist faimos fiind solicitat permanent de ctre bisericile din ora. Din pcate pentru
Sicilia i pentru Bellini, era o perioada aa-numitului Regat al celor doua Sicilii, cand dinastia de Bourbon
se mutase la Neapole, capital politic i cultural a regatului. intreaga Catanie l adora pe acest tnr graios,
elegant, afind un aer nobil i amabil totodat.
n 1819, pe baza unei burse de studii acordate de oraul Catania, din ordinal ducelui de Sammartino,
Bellini la vrsta de 17 ani a devenit parte din diaspora sicilian precum alte milioane de sicilieni care au fost
nevoii s i prseasc patria dealungul timpului pentru a-i putea pune n valoare talentul cu care au fost
nzestrai de la natur. Bellini va mai reveni acas numai de doua ori i doarpentru scurte vizite, dei el
vorbea despre el ca de un Sicilian i semna cu porecla sicilianul Vincenzuddu .
Bellini moare absolut singur, n csua de la Puteaux, unde se izolase creznd c se mbolnavise de
holer. Moartea s-a petrecut la numai 8 luni de la triumful, de la premiera cu opera I puritanii cand aratase
perfect sntos. n comunicatul postmortem se meniona: Este evident c domnul Bellini a murit de o acut
inflamaie intestinal agravat de un abces al ficatului. Investigaia care a avut loc dupa deces a scos ns n
eviden probe elocvente care au confirmat banuielile iniiale i anume, ca moartea lui Bellini s-a produs
prin otrvire. Versiunea oficial este ca ela murit de o dezinterie ameobic. Vestea a ocat publicul larg.
Pe 2 octombrie 1835, dup serviciul funerar care a avut loc la Le Dom des Invalides, cu Cherubini,
Rossini, Paer i Carafa, fiecare innd de ctre un colt al sicriului. Locul de veci n care a fost nhumat

Bellini n 1835 a fost cimitirul Pre Lachez.

n 1876 rmiele sale pmnteti au fost transferate la Catedrala Sf. Agata din Catania. Inscripia de
pe mormntul lui Bellini este Ah! Non credea mirarti/si presto estinto, o fiore extras din textul arieri Ah!
Non credea mirarti din opera La sonnambula:
Richard Wagner scria n 1837: Ceea ce ne ncnt la Bellini este melodia pur, nobleea
simpla i frumuseea cntecului. Mult mai specific, n Necrologul, publicat n Gazzetta
Piemontese (Torino) din octombrie 1835, artistul care probbail l-a cunoscut i neles cel mai bine,
colaboratorul su de o via, Felice Romani declara: Puini compozitori din Italia, i poate nici un
alt compositor, nafar de cei ai notrii, au cunoscut la fel ca Bellini necesitatea unei uniti ntre
muzici poezie, dramatic i adevr, limbaj i emoie, puterea expresiei.

Capitolul I
Studiile i coalborrile de-alungul vieii
1.1.nceputurile studiilor muzicale
Bellini a studiat la Conservatorul din Napole, unde a fost coleg cu Saverio Mercadante i a studiat
cu Jacomo Triotto, pentru ca din 1823 sa devin elevul lui Nicola Singarelli, cel are ulterior avea sa fie
numit directorul conservatorului. Acesta era ncntat de elevul su, pe care curnd l-a numit lociitorul
su Primo Maestrino. El a studiat timp de 8 ani nu numai compozitori italieni (Cimarosa, Paisiello),
dar i pe cei din nordul Europei (Haydn, Mozart). Frecventa cu regularitate Teatro San Carlo, unde a
studiat opere ale lui Rossini i ale tnrului Donizetti. La terminarea studiilor musicale, lui Bellini I s-a
facut onoarea de a prezenta o opera semi-seria intitulat Adelson e Salvini, care va fi pusa n scen de
cte studenii conservatorului. Succesul acestei opere a determinat Teatrul San Carlo din Napole s-I
comande tnrului Bellini o nou oper, Bianca e Femando, care a fost reprezentat n 1826.
Urmare a acestor succese, Bellini a atras atenia lui Domenico Barbaja, considerat prinul
impresarilor care i-a comandat o opera pentru teatrul alla si Scala: Il Pirata (1827). Aceasta opera a
avut darul s rspndeasc rapid faima compozitorului n ntreaga Italie i chiar i peste hotare.
.

1.2. Colaborarea cu Felice Romani

n acelasi an, Bellini a decis s se mute la Milano, att pentru a-i asigura condiii mai bune de luccru,
ci i pentru a uita i de nefericita sa dragoste pentru tnra napolitan, Maddalena Fumaroli, pe care ar fi
urmat s o ia n cstorie. Libretul operei Il Pirata fusese scris de Felice Romani, de care l-a legat ulterior o
strns prietenie i o fructoas colaborare. Compozitorul a neles c versurile vibrante ale lui Romani
constituiau un stimul pentru inspiraia sa. n acest fel Bellini a raspuns cu entuziasm noilor cerine dramatice
i expressive care se impuneau la acel moment.
Aceast colaborare a avut ca rezultat compunerea n continuare a operelor La Straniera (1829), Zaira
(1829), scrise pentru inaugurarea Teatrului Ducal din Parma, a operelor I Capuleti, e i Montecchi (1830),
La Sonnambula (1831), Norma (1831) i Beatrice di Tenda (1833).
Imediat dupa compunerea operei I Capuletti, e i Montecchi, Bellini a realizat ca ajunsese la o deplin
maturitate artistic i o larg recunoatere : Acum stilul meu este ntru totul acceptat n toate marile teatre
din lume i ntmpinat cu un entuziasm depordant

1.3. Romantismul
Perioada romantic n muzica European este definit ca fiind cea scris n perioada 1815 1910, sau
care a fost scris respectnd canoanele acestei perioade. Ea este practic o prelungire a perioadei clasice.
Romantismul a luat natere n Anglia, de unde s-a extins n Germania i Frana, apoi n ntreaga
Europa. Acest curent cultural s-a manifestat i n muzic, s-a ridicat mpotriva rigorilor, a raiunii reci i a
ordinii, propunndu-i s iasa din convenional i abstract. Romantismul a susinut manifestarea fanteziei i
exprimarea sentimentelor, a originalitii, spontaneitii i sinceritii emoionale, promovarea libertii de
expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Caracteristicile
generale ale acestui curent sunt intensitatea emoional a muzicii, libertatea formei muzicale, mbinarea,
deseori, a muzicii cu literatura i trecerea foarte rapid dintr-o tonalitate n alta, partitura fiind caracterizat
printr-o modulaie continu, care simboliza nelinitea autorului.
Premisele romantismului muzical apar n opera beethovenian i se afirm la contemporanii si mai
tineri: Weber, Schubert, Spohr, Paganini, Rossini, Field, Boeldieu. El este continuat n al doilea ptrar al
veacului de ctre Auber, Herold, Donizetti, Meyerbeer, Berlioz, Mendelssohn, Chopin, Liszt, Schumann,
Verdi, Wagner. Valoroase elemente romantice se desluesc n creaia compozitorilor colilor naionale, a

neoclasicilor i n operele unor simfoniti postromantici (R. Strauss, Bruckner, Mahler) de la finele
veacului. Printre acetia se numr i compozitorul Bellini, care s-a facut remarcat prin bogata sa creaie:

Adelson e Salvini (feb. 1825 Teatrio del Conservatorio di San Sebastiano, Napole opera n 3
acte)

A doua versiune modificat 23 sep. 1892 la Teatro Bellini di Catania ( opera n doua acte)

Bianca e Gernando (30 mai 1826, Teatro San Carlo, Napole)

A doua versiune Bianca e Gernando (7 aprilie 1828, Teatro Carlo Felice, Genova)

Il Pirata (27 oct 1827, Teatro alla Scala, Milano)

La Straniera ( 14 feb. 1829, Teatro alla Scala, Milano)

Zaira (16 mai 1829, Teatro Ducale, Parma)

I Capuleti e i Montechi (11 martie 1830, Teatro la Fenice, Veneia)

La Sonnambula ( 6 martie 1831, Teatro Carcano, Milano)

Norma (26 dec. 1831, Teatro alla Scala, Milano)

Beatrice di Tenda (16 martie 1833, Teatro la Fenice, Veneia)

I Puritani ( 24 ian. 1835, Theatre Italien, Paris)

Capitolul II
Operele lui Bellini
Operele timpurii ale lui Bellini se remarca printr-un lirism de factura romantica si un inalt grad de
sentimentalism. In scrierea lor el a fost influentat de cantecele populare din Sicilia si Napoli, de stilul
profesorului sau, Zingarelli, dar mai ales de lucrarile lui Rossini. Incepand cu Il Pirata, Bellini include in
lucrarile sale si pasaje de un inalt si viguros dramatism. Cu aceast oper Bellini a devenit unul dintre cei
mai influeni compozitori. Operele lui i-au influentat in creatiile lor pe Donizetti, pe Giovanni Pacini, pe
Saverio Mercadante i pe Verdi. In unele din lucrarile instrumentale ale lui Chopin si Liszt se poate
recunoaste usor caracterul muzicii lui Bellini. Chiar si Wagner a fost influentat in lucrarile sale de inceput.

Esenta lucrarilor lui Bellini consta in relatia stransa dintre muzica si text. El nu uita sa delimiteze
caracterul muzical, dar continutul si starea de spirit a fiecarei scene sunt redate amanuntit, iar pasajele
muzicale sunt in concordanta cu modul de interpretare a textului. Melodicitatea este o alta caracteristica a
stilului lui Bellini. Stilul sau melodic este sustinut de armonii pline de culoare si de caracterul misterios al
acompaniamentului orchestral. Melodia lui este cacarterizata printr-o extraordinara calaritate si o eleganta
luminoasa. Celebra arie, Casta Diva este un exemplu perfect pentru ilustrarea acestui lucru. Ritmul este
tratat destul de conventional in operele lui Bellini. Mai mult decat oricare alt compozitor, el minimalizeaza
diferenta dintre arie si recitativ, introducand foarte multe cuvinte cantabile, iar ariile sunt tratate ca si
pasajele de recitativ (aria Giuliettei Oh, quanto volte din opera I Capuleti e I Montechi este unul din
exemplele cele mai relevante pentru acest lucru). Gama lui expresiva este diversa, atingand delicatul,
senzualul dar si elegiacul. In constructia lucrarilor sale muzicale, Bellini a preferat claritatea formei,
asemeni lui Mozart si Haydn, nefiind un reformator in acest sens. El a corectat foarte multe abuzuri ce se
faceau in muzica de opera si a subordonat acompaniamentul orchestral cantaretului vocal, plasand vocii
acestuia, responsabilitatea expresiei dramatice.
Muzica lui Bellini a devenit o marca a stilului belcanto, insumand intregul ideal al acestui stil in
operele sale. El a legat strans stilul belcanto-ului de numele celor mai mari cantareti de opera ai zilelor sale.
Pentru interpretarea acestui gen de muzica, solistii aveau nevoie de calitati vocale native exceptionale si de o
capacitate mare de a face agilitati. Opera Norma este considerata si astazi cel mai greu rol de soprana din
toate timpurile, fiind interpretata de cei mai buni profesionisti vocali ca Maria Callas si Angela Gheorghiu.
Aria Casta Diva din aceasta opera este cea mai populara piesa din opera lui Bellini, fiind utilizata in coloana
sonora a mai multor filme, cum ar fi A Midsummer Night's Dream (1999), The Game of their Lives, The
Bridges of Madison County (1995), Atlantic City (1980) si Lorenzo's Oil (1992).

2.1. La Sonnambula
La sonnambula (Somnambula) este o oper n 2 acte de Vincenzo Bellini, dup un libret de Felice
Romani (bazat pe comedia La sonnambule ou larrive dun nouveau seigneur de Eugne Scribe din anul
1819). Premiera operei a avut loc la Teatro Carcano din Milano, n ziua de 6 martie 1831.
Personajele principale din aceasta opera sunt : Contele Rodolfo, stpnul localitii (bas); Teresa,
proprietara unei mori (mezzosopran); Amina, orfan adoptat de Teresa, logodit cu Elvino (sopran); Lisa,

stpna unui han, ndrgostit de Elvino (sopran); Elvino, proprietar nstrit, logodnicul Aminei (tenor);
Alessio, stean, ndrgostit de Lisa (bas); Un notar (tenor).
Actul 1 : Scena 1: Un sat, cu o moar n fundal
Lisa, stpna hanului, se consum de gelozie c procesiunea de logodn dintre Amina i Elvino, care
fusese odat logodit cu ea, se apropie. Ea refuz dispreuitor avansurile nefericitului Alessio. Amina
mulumete prietenilor ei pentru urriile lor amabile i n special mamei adoptive Teresa, proprietara morii,
care a adoptat-o ca pe o orfan. i mulumete lui Alessio, care a compus cntecul de nunt i a organizat
festivitile, dorindu-i succes n curtarea Lisei, care continu s resping avansurile lui. Sose te Elvino, dup
ce sa oprit pe drum la mormntul mamei sale pentru a cere binecuvntarea ei pentru Amina. El i d Aminei
inelul mamei sale i i fac unul altuia jurminte de iubire. Sosete un strin, ntrebnd de drumul spre castel.
Lisa i atrage atenia c este trziu i c nu va ajunge nainte de-a se ntuneca, oferindu-i cazare la hanul ei.
Noul venit, care surprinde stenii cu familiaritatea sa fa de zon, ntreab despre festivit ile ce au s
urmeze i o admir pe Amina, care i amintete de o fat pe care a iubit-o cu mult timp n urm. El admite c
o dat a stat la castel, al crui stpn a murit cu patru ani n urm. Cnd Teresa povestete c fiul stpnului
mort, a disprut cu civa ani nainte, strinul i asigur pe to i c el este n via i va reveni. Cum
ntunericul se apropie stenii l avertizezeaz c este timpul s intre n interior, pentru a evita fantoma
satului, dar el nu este superstiios i i asigur c n curnd vor fi liberi de orice apari ie. Elvino este gelos pe
admiraie strinului fa de Amina; el este gelos chiar pe briza care o mngie, dar el a promis c se va
corecta.
Scena 2: O camer din han
Lisa i spune strinului c a fost recunoscut drept Rodolfo, fiul disprut al contelui, i l avertizeaz
c satul i pregtete o primire oficial. ntre timp, ea va fi prima care i va prezenta omagiile sale. Ea este
flatat cnd el ncepe s flirteze cu ea, dar totul se termin, ei czndu-i o batist, atunci cnd un zgomot se
aude afar. Este Amina, care intr n camer, mergnd n somn. Rodolfo, realiznd c peregrinrile ei
nocturne au dat natere la povestea fantomei satului, este pe cale de a profita de starea ei neajutorat, dar
este lovit de inocena ei evident i se abine. Ea adoarme pe canapea iar el se duce afar, unde i aude pe
stenii care vin la han pentru al primi pe noul lor stpn. Lisa i spune lui Elvino unde a dormit Amina; iar
acesta, creznd-o necredincios, o respinge cu furie. Doar Teresa crede n nevinovia ei.
Actul al doilea : Scena 1: O pdure

10

n drumul lor de ai cere contelui s ateste nevinovia Aminei, stenii se ntlnesc cu Amina i
Teresa, care ncercau acelai lucru. Elvino continu s o resping pe Amina, chiar i atunci cnd contele i
trimite un mesaj c este nevinovat. Elvino nu este convins i i ia napoi inelul, de i nu- i poate scoate
imaginea ei din inim...
Scene 2: Satul, ca n Act I
Elvino a decis s se cstoreasc cu Lisa. Ei sunt pe cale de a merge la biseric atunci cnd Rodolfo
ncearc s-i explice c Amina este nevinovat deoarece ea nu a venit treaz n camera lui - ea fiind
somnambul, dar Elvino refuz s-l cread. Teresa implor stenii s fac linite, pentru c Amina, fiind
epuizat, a czut ntr-un somn adnc. nelegnd c acum cstoria e iminent, ea se confrunt cu Lisa, care-i
spune c ea nu a fost niciodat gsit singur n camera unui brbat. Teresa aduce ca dovad batista pe care
Lisa a pirdut-o n camera Contelui. Contele refuz s comenteze, dar continu s confirme virtutea Aminei.
Elvino cere dovezi, care apar n mod dramatic atunci cnd Amina este vzut mergnd n somn peste podul
nalt, periculos i instabil de la moar. Rodolfo avertizeaz c trezirea ei ar putea fi fatal, astfel c to i
privesc cum ea retriete logodna ei i durerea pricinuit de respingerea lui Elvino. Atunci cnd ea ajunge n
cealalt parte n siguran, Elvino o strig i ea se trezete cznd n braele lui, spre bucuria tuturor.

2.2. Norma
Norma este o oper (tragedie liric) n dou acte de Vincenzo Bellini , dup un libret de Felice
Romani (dup tragedia omonim a lui Alexandre Soumet). Premiera operei a avut loc la Teatro alla Scala
("Scala") din Milano la 26 decembrie 1831.
Istoria crerii : n vara anului 1830, impresarul teatrului la Scala, Giuseppe Crivelli, i-a dat comand
lui Bellini de a scrie o oper pentru deschiderea sezonului de carnaval italian la 26 decembrie 1831. Aa cum
Bellini avea deja informaia referitor la solitii care vor evolua n rolurile principale, urma s gseasc un
subiect ct mai adecvat n prezentarea i exprimarea calitilor vocale i actoriceti a eroilor. Bellini
mpreun cu libretistul su Romani, citind n limba francez tragedia Norma a lui Soumet, rmn fascina i
de ea, i ncep imediat lucrul asupra operei cu acelai nume.
Personajele principale din aceasta opera sunt : Pollione, proconsul roman n Galia (tenor);
Oroveso, marele preot al druizilor, tatl Normei (bas); Norma, marea preoteas a templului druizilor

11

(sopran); Adalgisa, vestal a templului (sopran); Clotilda, confidenta Normei (mezzo-sopran); Flavio,
prietenul lui Pollione (tenor)
ACTUL I :
n templul sacru, pe lng altar, la poalele sfntului Irmins (Irmin - zeul cerului, ulterior zeul
rzboiului), trec n procesiune druizii, mbrcai n veminte albe. Ei s-au adunat s asculte voin a zeilor.
Prin intermediul profetei Norma, druizii cheam galii la lupt mpotriva romanilor. Orovez, preotul suprem,
poruncete ca toi s fie gata i s se adune la statuia divin cnd vor auzi sunetele de alarm. n templul
prsit se strecoar pe neobservate romanii (proconsulul Pollione i prietenul su Flavio). Pollione
povestete despre fiica preotului suprem, profeta Norma, care n numele dragostei ce i-o poart, a nclcat
legea credinei - legmntul castitii. Cei doi copii ai Normei, pe care i ascunde de ochii lumii, sunt i copii
lui. Pollione, ns n-o mai iubete pe Norma, acum inima i apar ine alteia, tinerei Adalgisa. Btile
clopotului cheam druizii n templu. Romanii se ascund. nconjurat de alte profete, apare atotputernica i
frumoasa Norma, a crei fa inspir blndee i putere. Norma rostete decizia zeilor: Poporul trebuie s
menin pacea. n templu rmne Adalgisa. Sufletul ei este rvit de durere i nelini te. Ea roag zeii s o
fereasc de dragostea interzis pentru oteanul roman, n faa creia nu poate rezista. Rugndu-se, Adalgisa
este surprins de ctre Pollione, care o convinge s plece cu el la Roma. ntre timp Norma, ca o felin
ncolit, dobort de rceala lui Pollione, nu-i gste locul. Norma n elege c nu-l va putea pstra alturi
de ea pe Pollione. Mcinat de suferin i disperare, femeia ncearc s-i gseasc alinarea n copii, ns
acetia i amintesc i mai mult de durerea ei provocat de infideletatea iubitului. ntre timp n apartamentele
Normei apare Adalgisa. Ea vine la profet s caute ocrotire i alinare. Ptruns de considera ie fa de
Norma, Adalgisa cade n genunchi i i mrturisete pasiunea sa fa de un roman. Uitnd de propriile
suferine, Norma este gata s-o ajute pe Adalgisa. Ct de bine nelege ea durerea acestei fete! Aflnd c este
vorba despre Pollione, sufletul Normei se umple de ur, i-i dezvluie Adalgisei, fr s- i dea seama, taina
copiilor si. Plin de consideraie pentru profet, tnra este hotrt s o ajute pe Norma.
ACTUL II :
Gndul la copii o nelinitete pe Norma. Ea este speriat de soarta lor. n culmea disperrii, sf iat de
sentimente contradictorii ea este gata s-i omoare. ns, n ultima clip, n elege c nu poate s-o fac.
Plngnd, Norma i strnge la piept copii speriai. Dragostea de mam nvinge orgoliul rnit al femeii

12

prsite. nvingnd suferinele, Norma o cheam pe Adalgisa, binecuvnteaz cstoria ei cu Pollione i i

ncredineaz copiii. Adalgisa, rpus de buntatea profetei, nu poate accepta aceast jertf. Ea jur s-i
rentoarc dragostea lui Pollione, iar copiilor - tatl. Hotrt, Adalgisa se ndreapt spre Pollione, decis si trezeasc sentimentele datoriei i ruinii. ntre timp Norma, mai avnd speran , refuz s binecuvnteze n
numele zeilor complotul galilor mpotriva lui Pollione. Despre aceasta, Orovez le comunic o tenilor,
ndemnndu-i pentru un timp s nu-i manifeste setea de rzbunare. Evenimentele evolueaz spre
deznodmntul tragic. Norma ateapt n templu ntoarcerea Adalgisei. Pentru autoritara i atotputernica
Norma este umilitor chiar i gndul de a se adresa trdtorului Pollione. Totu i sentimentul fa de omul
iubit nc i rvete sufletul. Rugmintea Adalgisei s-a dovedit a fi zadarnic. Pollione e de nenduplecat.
Mai mult dect att, el jur s-o rpeasc pe Adalgisa din templul sacru. Aceast veste rne te amorul propriu
al Normei. Mnia i rentoarce forele, demnitatea i mndria. Profeta, gata de rzbunare, i cheam o tenii.
Norma i ndeamn la lupt mpotriva Romei. Otenii ntmpin decizia multateptat cu aclama ii. Dar iat
c se aude o veste nedorit sfntul templu este pngrit. Avnd intenia de a o rpi pe Adalgisa, acolo
ptrunde Pollione. Conform legii druizilor, Pollione va fi condamnat la moarte. Prizonierul va fi adus jertf
zeilor. Acum Norma ar fi putut s se bucure din plin, triumfnd. Dar din nou n sufletul ei biruie femeia care
iubete. Ea cere s fie lsat singur cu Pollione. Norma i promite acestuia via a i libertatea n schimbul
dragostei lui. Dar mndrul roman este gata s accepte mai degrab moartea, dect s fac acest compromis.
Profeta ia hotrrea decisiv. Este adunat poporul. Norma declar c ea va urca pe rug n calitate de jertf
zeilor. Ea urc pe rug nsoit de Pollione care i d seama prea trziu de noble ea sufleteasc a femeii pe
care a trdat-o.

2.3. I Capuleti e I Montecchi

Istoria operei
Aceasta opera a fost scrisa in 1830, pentru carnavalul din acel an al Teatrului la Fenice din Venetia.
Sarcina lui Bellini era foarte grea, deoarece aceasta opera venea dupa esecul ce l-a avut cu opera Zaira in
anul precedent, la Parma. El trebuia sa se reabiliteze si sa produca o opera de succes, avand la disposizitie
doar o luna si jumatate. Pentru a reusi, Bellini a preluat o mare parte din muzica scrisa pentru opera Zaira
(zece melodii), prelucrand-o si adaptand-o contextului din I Capuleti e I Montecchi. Bellini a explicat acest
lucru spunand ca daca Zaira a fost huiduita la Parma, ea va fi razbunata la Venetia de I Capuleti e I
Montecchi.

13

Libretul acestei opere a fost semnat de Felice Romani. El rescrie povestea lui Romeo si a Julietei
pentru I Capuleti e I Montecchi dupa ce, in prealabil, scrisese libretul pentru opera Giulietta e Romeo a lui
Nicola Vacai (opera ce a fost pentru prima data pusa in scena in anul 1825). Principala sursa de inspiratie a
lui Romani a fost piesa de teatru Giulietta e Romeo a lui Luigi Scevola, pusa in scena in anul 1818. Felice
Romani foloseste si alte surse de inspiratie italiene ce datau inca din perioada Renasterii. Tema era foarte
populara in italia, fiind folosita in libretele unor opere ce dateaza cu mult inaintea operelor lui Vaccai si
bellini. Spre exemplu, libretul lui Luzzi pentru una din operele lui Marescalchi (1785, Venetia), libretul lui
Foppa pentru o opera a lui Zingarelli (1796, Milano), sau libretul lui Buonaiuti pentru opera lui Guglielmi
(1810, Londra). Primul libret italian a fost bazat pe piesa de teatru a lui Shakespeare si ii apartine lui M. M.
Marcello, fiind scris pentru Romeo si Julieta lui Filipo Marchetti (1865, Trieste la 35 de ani dupa premiera
operei I Capuletti e I Montecchi). Faptul ca Romani a folosit mai degraba surse italiane de inspiratie, decat
piesa de teatru a lui Shakespeare, o dovedesc diferentele in desfasurarea scenica si in petrecerea actiunii, ce
exista intre piesa lui Shakespeare si operele lui Vaccai si Bellini. Intre cele doua opere ale lui Vaccai si
Bellini exista deosebiri, dar si foarte multe asemanari. De exemplu, scena mormantului din I Capuleti e I
Montecchi (scena finala din actul 2), seamana foarte mult cu scena mormantului din opera lui Vaccai.
Premiera operei I Capuleti e I Montecchi a avut loc pe 11 Martie 1830, la Teatrul La Fenice din
Venetia, unde Bellini a repurtat un adevarat succes. Esecul sau de la Parma fusese intr-adevar razbunat.
Rolul lui Tebaldo l-a jucat tenorul Lorenzo Bonfigli, cel al lui Antonio l-a jucat basul Gaetano Antoldi, iar al
Giuliettei soprana Rosalbina Caradori Allan. Rolul lui Romeo i-a fost atribuit mezzo sopranei Giuditta
Grisi, o soprana care cu greu cobora sub nota Do, dar ea era sustinuta de conducerea teatrului, o conducere
in totalitate masculina si foarte incompetenta. Rolul medicului Lorenzo a fost scris initial pentru un bas
Rainieri Pocchini, dar inainte de premiera, partitura a suferit cateva modificari. In actul 1, rolul lui Lorenzo a
fost transpus la o voce de tenor, iar partitura actului 2 e scrisa direct in registrul tenorului, iar la premiera se
pare ca acest rol a fost cantat de o voce de tenor. In acelasi an, Bellini pregateste o versiune a acestei opere,
pentru Teatrul Scala din Milano, spectacolul avand loc pe 26 Decembrie 1830. Pentru aceasta reprezentare,
Bellini face cateva modificari, transpunand partitura Giuliettei la o voce de mezzo soprana, deoarece la
Scala, acest rol a fost jucat de mezzo soprana Amalia Schtz Oldosi. Dupa reprezentarea de la Scala,
opera a mai suferit cateva modificari: initial, libretul dividea opera in patru acte, dar ulterior, opera a fost
restructurata si impartita in doua acte. In 1832, pentru spectacolul de la Bologna, Maria Malibran ( o vestita
mezzo soprana de origine spaniola), inlocuieste ultima partitura cu scena mormantului din opera lui

14

Vaccai. Aceasta traditie a fost urmata de transpunerea rolului lui Romeo pentru vocea de contralta, scena din
Vaccai fiind ca un apendice la partitura vocala. Aceasta versiune a fost prezentata la Paris si Londra, dar, in
anul urmator (1833),Giuseppina Ronzi de Begnis reinstaureaza finalul lui Bellini.
Opera a fost jucata si la Leipzig (1834) si Magdeburg (1835), unde, in rolul lui Romeo a evoluat
Wilhelmina Schrder Devrient. Aceasta versiune a fost vazuta de tanarul Wagner, care a fost profund
impresionat de muzica si de evolutia artistei.
Dupa acest moment, opera nu a mai fost pusa in scena deoarece noile productii in domeniul operei au
avut o mai mare cerere. Abia dupa 100 de ani, odata cu implinirea centenarului de la moartea lui Bellini,
opera a fost reinviata si cantata in Catania (1935) si la Palermo (1954).
In 1966, Claudio Abbado a pregatit o versiune pentru Teatrul Scala din Milano, unde rolul lui Romeo
a fost cantat de o voce de tenor Giacomo Aragall. Distributia i-a mai avut pe soprana Renata Scotto in
rolul Giuliettei si pe Luciano Pavarotti in rolul lui Tebaldo. Aceasta versiune a mai fost jucata la Amsterdam,
Roma si Philadelphia in 1967, precum si la Festivalul din Edinburgh, dar de atunci nu a mai fost pusa in
scena.
Tema operei
Opera prezinta tragedia a doi indragostiti care sunt invinsi in lupta cu destinul. Actiunea operei se
petrece in secolul XIII. Daca in piesa lui Shakespeare, cele doua familii erau deopotriva de demne, in I
Capuleti e I Montecchi, cele doua familii fac parte din doua factiuni politice diferite (partida Guelfilor si
respectiv cea a Ghibelinilor). Capellio este tatal Giuliettei si lider al familiei Capuleti. Tebaldo este
logodnicul Giuliettei, fiica lui Capellio. Aceasta, desi logodita cu Tebaldo, este indragostita de Romeo,
liderul familiei Montecchi. Secretul celor doi indragostiti il cunoaste doar medicul Lorenzo care este si
confidentul Giuliettei. Situatia celor doi este complicata, deoarece Romeo il ucide in lupta pe fiul lui
Capellio si fratele Giuliettei.
Opera debuteaza cu o scena la palatul lui Capellio, unde acesta, impreuna cu Tebaldo, viitorul sau
ginere, isi informeaza adeptii privind oferta de pace ce va veni din partea unui reprezentant al lui Romeo. Ei
sugereaza sustinatorilor lor sa respinga aceasta oferta si sa razbune uciderea fiului lui Capellio. Razbunarea e
planificata cu prilejul casatoriei lui Tebaldo cu Giulietta. Capellio doreste ca nunta sa aiba loc imediat, dar
medicul Lorenzo se opune, motivand ca Giulietta e bolnava si are febra. In acet context intra Romeo,

15

deghizat in hainele unui sol. El face o oferta de pace, aducand ca garantie a respecarii acesteia, casatoria lui
Romeo cu Giulietta. El explica faptul ca Romeo regreta moartea fiului lui Capellio si se ofera sa ia locul
acestuia ca un al doilea fiu. Capellio respinge orice idee de pace, motivand ca Tebaldo a luat deja locul de al
doilea fiu al sau. In cele din urma, Romeo este nevoit sa accepte provocarea de razboi.
In acest timp, Giulietta se afla in camera sa, gandindu-se la Romeo. Medicul Lorenzo intra si-l aduce
pe Romeo printr-o usa secreta. Are loc o discutie intre cei doi indragostiti, in care Romeo incearca sa o
convinga pe Giulietta sa fuga cu el. Ea se opune, spunand ca prefera sa moara decat sa-si pateze onoarea.
Intr-o alta parte a palatului, Capuletii sarbatoresc viitoarea casatorie. La petrecere se afla si Romeo,
care, deghizat in sol, asteapta sprijin din partea soldatilor sai pentru a impiedica nunta. In tumultul provocat
de atacul Montecchilor apare si Giulietta, care este vazuta de Romeo. El o indeamna din nou, fara succes, sa
fuga cu el. Capellio si Tebaldo ii surprind pe cei doi indragostiti in timp ce discutau, crezand despre Romeo
ca este doar un sol. Giulietta incearca sa-l apere pe Romeo de tatal sau spunand cu mandrie numele lui
adevarat. Montechii intra sa-l protejeze pe Romeo si astfel, cei doi indragostiti sunt separati de taberele
adverse.
Actul al II-lea al operei debuteaza cu scena in care Giulietta asteapta intr-o alta aripa a palatului,
noutati despre lupta. Medicul Lorenzo ii spune ca Romeo traieste, dar ca ea va fi dusa in curand la palatul lui
Tebaldo. El o convinge sa ia un somnifer care sa-i dea aparenta mortii, asigurand-o ca el si Romeo vor fi
prezenti atunci cand se va trezi. Capellio, tatal Giuliettei, vine sa vorbeasca cu fiica sa inainte ca aceasta sa
plece cu Tebaldo. Giulietta ii cere iertare tatalui si-i spune ca va muri. Capellio intra in panica si-l banuieste
de toate acestea pe medicul Lorenzo, propunandu-si sa-l urmareasca. Intre timp, in gradinile palatului,
Romeo il asteapta nerabdator pe Lorenzo, care intarzie sa vina. Il locul lui Lorenzo apare Tebaldo, care il
provoaca la duel pe Romeo. Duelul este intrerupt de un convoi mortuar, iar cei doi tineri descopera ca
Giulietta este moarta. Ambii sunt cuprinsi de remuscari si-si cer reciproc moartea.
Ultima scena a operei se petrece in Cavoul familiei Capuletti, unde este inmormantata Giulietta.
Romeo deschide mormantul pentru a-si lua ramas bun si bea o sticluta cu otrava. El este surprins in
momentul trezirii Giuliettei, iar aceasta afla ca el nu cunostea planul lui Lorenzo. Cu mare durere, Romeo ii
dezvaluie faptul ca a baut otrava si ca va muri. Giulietta nu accepta sa traiasca fara Romeo si se sinucide.
In finalul operei, reprezentantii celor doua familii rivale se intalnesc la cavoul familiei Capuleti si-l
acuza pe Capellio pentru aceasta tragedie.

16

Muzica si stil
Desi I Capuleti e I Montecchi este o opera de recuperare, in care materialul scris este adaptat unui
nou context, acest lucru este facut cu o extraordinara maiestrie. Melodicitatea operei are o intensitate
elegiaca, ce exprima o extraordinara delicatete, tandrete si blandete. Subiectul plin de incurcaturi prin care
trec cei doi iubiti ii ofera lui Bellini ocazia de a folosi mijloace de exprimare pline de sensibilitate, afectiune,
senzualitate si dulceata. El combina simplitatea vocala cu tehnica melismatica, realizand o sinteza de
exprimare si virtuozitate, ce va atinge perfectiunea in operele sale de maturitate.
Concentrarea actiunii pe doua caractere principale a constituit un succes notabil la acea vreme,
aceasta opera supravietuind pe tot parcursul secolului XIX ca principala arma de atac pentru solistii vocali,
in special pentru Wilhelmina Schrder Devrient si Johanna Wagner. Aceasta opera este si ultima in care
eroul principal este reprezentantul cavalerilor, care, imbracati in pantaloni bufanti se duelau pentru onoare si
pentru dragostea lor.
Desi ideile progresiste despre opera si drama muzicala isi facusera aparitia si unii compozitori cum
ar fi Liszt, au respins aceasta opera ca fiind intolerabil de moda veche, ea a fost si foarte mult apreciata de
compozitori ca Wagner si Berlioz, care au admirat indeosebi scena finala din actul I, cantata unison stretta
de cei doi indragostiti.

Concluzii
n scurta sa via, Bellini a fost apreciat i elogiat pentru genialitatea sa. Noua Cas milanez Ricordi
i-a tiprit nc din timpul vieii partiturile operelor Norma i Beatrice di Tenda. n timpul cltoriei din
primvara anului 1832 pe pmntul natal sicilian, el a fost rspltit cu dragoste i apreciere n toate oraele
insulare: la Messina i s-a reprezentat Il Pirata, la Palermo I Capuleti ed i Montecchi, n Catania La
Straniera, La Sonnambula i Norma. Multe onoruri a primit pe teritoriul sicilian din partea fotilor profesori
i demnitarilor oraului Catania. Pe drumul de ntoarcere spre Milano s-a oprit la Napoli unde a fost
ntmpinat cu cldur de profesorul i directorul Zingarelli, cruia i-a dedicat partitura operei Norma. La
Roma i s-a reprezentat La Straniera iar Papa i-a druit un inel de aur. La Florena s-a montat La

17

Sonnambula i Norma, prilej cu care este invitat la Londra.

Din scrierile biografilor am constatat c partea sentimental a lui Bellini a fost mereu n discordan
cu partea raional, inima sa fiind inconstant n sentimente i ntr-o continu contradicie cu intelectul,
guvernat de incontien i lipsit de sens critic dar absorbit de exuberana de geniu. Venic vistor, el a
reuit s achiziioneze un imobil n localitatea Puteaux n apropiere de Paris, unde dorea s-i ntemeieze o
familie. Destinul a fost ns nendurtor, viaa lui s-a scurs tumultoas i solitar la captul celor 34 de ani.
Cauza morii nu este cunoscut cu precizie dar la autopsia pe care regele nsui a cerut-o s-a constatat c ar fi
survenit n urma unei inflamaii acute a intestinului gros i a unei maladii a ficatului. La funeraliile din 2 oct.
1835, mai muli compozitori ai vremii: Paer, Cherubini, Carafa, Rossini i Donizetti, au compus o Messa da
Requiem (semnat de Donizetti). n calitate de Director al tuturor Instituiilor artistice franceze, Rossini a
condus ceremonialul religios de la casa lui Bellini pn la cimitirul Pair Lachaise. Abia dup 40 de ani,
rmiele pmnteti ale lui Bellini au fost transportate n Catania i aezate pentru repaosul etern n
Catedrala Normanna.
Primadonele belliniene de referin ale secolului XX sunt: Maria Callas, a crei aniversare de 90 de
ani am celebrat-o pe 2 decembrie (La Sonnambula, Il Pirata, Norma, I Puritani), Monserrat Caballe (Il
Pirata, La straniera, Beatrice di Tenda), Joan Sutherland (La Sonnambula, Norma, I Puritani), June
Anderson (La Sonnambula, Norma, I Puritani). Alturi de acestea, mai interpreteaz roluri belliniene: Lucia
Aliberti, Edita Gruberova, Renata Scotto, Mariella Devia, Elena Mouc, Patrizia Ciofi, Jessica Pratt.

18

Bibliografie

Grigore Constantinescu i Daniela Caraman-Fotea, Ghid de oper, Bucureti, 1971

Ana Buga i Cristina Maria Srbu, 4 secole de teatru muzical, Bucureti, 1999

Ioana tefnescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, Bucureti, 2002

Grigore Constantinescu i Daniela Caraman-Fotea, Ghid de oper, Bucureti, 1971

Ana Buga i Cristina Maria Srbu, 4 secole de teatru muzical, Bucureti, 1999

Ioana tefnescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, Bucureti, 2002

19