Mrci ale subiectivitii

Marci ale subiectivitatii, clasificate de Rodica Zafiu (2000) in patru categorii,

identificabile si operante in receptarea textului poetic:
a) marcile circumstantelor spatio-temporale, "sisteul deictic, care ancorea!a
enuntul in situatia de counicare si organi!ea!a inforatia in functie de po!itia
subiectului locutor": persoana I si a II-a a pronuelor personale, reflexive, posesive si a
verbelor" adverbe deictice (aici, acolo, azi, acum etc)" pronume si adverbe
demonstrative, care organi!ea!a obiectele in raport cu apropierea sau departarea fata de
vorbitor" pre!entul verbal" verbe de deplasare, care po!itionea!a iscarea in functie de
locutor"
b) marcile obiectului, care situea!a persoanele sau obiectele in spatiul poetic,
articolele #otarat si ne#otarat, topica, variatia nuelor unor persona$e, care sc#iba
perspectiva receptarii etc"
c) marcile perceptiei si ale cunoasterii eului liric, sen!oriale, cognitive, afective,
volitive, pe care se inteeia!a si figuri de stil vi!uale, auditive, olfactive, sineste!ice:
verbele a vedea, a simti, a gandi, a suferi, a dori, substantive si ad$ective care
desenea!a notiuni si calitati din aceeasi sfera entala si sen!oriala, inter$ectii de
pre!enteificare, de intrare in capul vi!ual: iata, uite etc"
d) marcile atitudinii subiective: cuvinte cu sens evaluativ: frumos/ urat, bun/
rau etc" instruente lingvistice ale odali!arii: adverbe si locutiuni adverbiale (fireste,
poate, de buna seama etc), verbe (a crede, a considera, a trebui), expresii verbale
ipersonale (e bine, e rau, e util, e necesar etc)"

%lustrarea arcilor lirice pre!entate ai sus se poate face pe texte poetice in
anali!a literara curenta, devenind c#iar instruente ale acesteia& 'isteul deictic, cel ai
bine repre!entat in textul literar, identifica locutorul liric si ai ales, cobinate desigur
cu arci ale perceptiei, fixea!a, in raport cu acesta, reperele spatio(teporale ale
cadrului&
)xeplu: "*e treci codrii de araa, de departe ve!i albind+ '(au!i andra
glasuire a padurii de argint&+ ,colo, langa isvoara, iarba pare de oat&&&" (M& )inescu)&
'e rearca aici, ai intai, arcile persoanei a %%(a, careia i se adresea!a eul liric presupus
al textului, continute in desinentele verbale: treci, vezi, auzi. ,cestea au insa si o functie
a perceptiei spatio(teporale a eului liric: treci senifica intrarea intr(un cadru irific,
de bas, prin depasirea ai ultor obstacole, "codrii de araa", "padurea de argint", iar
verbele vezi si auzi, cu insistenta repetate, creea!a iaginile vi!uale si auditive ale
textului& %presionantele imagini vizuale se constituie printr(o iscare a privirii de
departe catre aproape, de la argini catre un centru ("acolo, langa isvoara"), pe cand cele
auditive se percep printr(o incordare a au!ului, pentru a desprinde u!icalitatea sublia
a eleentelor naturii si sunetele arunte ale nenuaratelor lui ascunse in adancuri&
-c#iul intalneste ai intai explo!ia de culori a codrilor "de araa", epitetul substantival
de sugestie folclorica avand si iplicatii auditive, sugerand in acelasi tip un freaat
stins de alauri si luea sensibila de sunete si de fosnete ce se infiripa aici& ,cesti codri
fabulosi arc#ea!a #otarul dintre doua lui, cea reala si cea de vis in care se patrunde,
intalnita si in alte poe!ii einesciene& 'unt iplicate, astfel, si marci ale atitudinii
subiective, care sporesc splendoarea cadrului natural&