Comentarea unei poezii-repere

1.Identificarea tipului de lirism:

a)subiectiv-modalitatea de exprimare este monologul de tip confesiv(la persoana I) sau
adresat (persoana a II-a), sunt prezente marcile eului liric (proiectia autorului in text):
emfatizarea (exprimarea excesiva a persoanei I, de ex. prin insotirea vb de pronumele
subiect, cu rol de a intari prezenta eului liric) , deicticele (adv/pronume demonstrative ce
nu trimit la un referat concret: aici, acolo, ieri, azi, acela, celalalt), persoana I la pronume
si verbe, exclamatiile/interogatiile retorice. arcile ale eului liric-pronume /ad!
pronominale posesive (meu,mea) /vb. la pers. I (monolog confesiv) sau pers. II
(monolog adresat), interogatii si exclamatii retorice
b)"ubiectiv impersonal -absenta persoanei I, prezenta vb si pronumelor la persoana a III-
a, astfel incat, desi in text se distinge o singura voce lirica, ea este impersonala, nu lasa sa
transpara sensibilitatea autorului (#arbu, $lecsandri -Iarna )
c)%biectiv- mai multe masti ale eului liric / voci lirice, vag fir epic, dialogul ca
modalitate de expunere(ex : &uceafarul)
'.(rasaturile limba!ului poetic:
a.expresivitatea - preferinta pentru folosirea cuv cu sensuri conotative , ce intra in
structura unor figuri de stil (precum :epitetul, metafora, personificarea etc.))
b.ambiguitatea -trasatura specifica mai ales liricii moderne, constand in posibilitatea
dublei /multiplei interpretari a unui text/unei secvente /sintagme poetice)
c.sugestia -trasatura specifica liricii simboliste, care nu transmite sentimente, ci stari vagi,
imprecise, in mod indirect, prin campuri semantice, simboluri, muzicalitate sau cromatica
decadenta.
d.reflexivitatea- trasatura a poeziei moderniste/neomoderniste, ce presupune existenta
unui public initiat, elitist capabil a descifra aluziile livresti sau mitologice sau care se
manifesta prin caracterul meditativ/conceptual al versurilor.
*.+rozodia-se refera la trei elemente :
-masura-nr.de silabe dintr-un vers
-rima-figura fonetica ce consta in potrivirea partii finale a versurilor incepand cu vocala
accentuata (abba-rima imbratisata, abab-rima incrucisata, aabb-rima imperec,eata, aaaa-
monorima, rima masculina-silaba finala accentuata , rima feminina -silaba finala este
neaccentuata , fara rima -vers alb)
-ritmul- tro,aic (succesiunea de picioare metrice bisilabice in care prima silaba este
accentuata) sau iambic (succesiunea de picioare metrice bisilabice in care a doua silaba
este accentuata), amfibra,ic (succesiunea de picioare metrice trisilabice ,accentul se pune
pe silaba mediana)
-.(rasaturile descrierii literare:
-.ste subiectiva , deoarece prezinta viziunea proprie unui eu liric aflat intr-o ipostaza
contemplativa
-+referinta pentru folosirea cuv.cu sensuri conotative, ce intra in structura unor figuri de
stil precum/.. sau prezenta imaginilor vizuale/auditive/olfactive/motorii.
-&a nivel morfologic, predomina subs. si ad!. (cele mai multe devenite epitete), ce
compun imaginarul poetic.
-+oetul descompune realitatea si o recompune dupa legile propriei subiectivitati.
0.1iguri de stil- se clasifica in - categorii, in functie de nivelul la care se produc :
a.nivel fonetic: rima, aliteratia, asonanta
b.nivel sintactic/de constructie-inversiunea, repetitia , enumeratia, c,iasmul (ex:2in
1loriile cu soare/ "i soarele cu 1lorii), paralelismul , anafora
c.nivel semantic-epitetul, metafora, comparatia, ,iperbola, oximoronul, simbolul,
personificarea
d.figuri de gandire-antiteza, alegoria, figuri retorice- exclamatia si interogatia retorica.
3."ensurile cuvintelor:
-sens conotativ- folosirea cuv.cu sensurile figurate, neobisnuite in context, astfel incat de
cele mai multe ori se creeaza figuri semantice precum:epitetul, metafora, comparatia,
,iperbola, oximoronul, simbolul, personificarea, oximoronul (ex: !ale dulce).
-sens denotativ- sensul de baza, propriu al cuvintelor.
4.5olul cratimei- aceasta este folosita din ratiuni de prozodie, respectiv realizarea
masurii si a ritmului sau pentru a marca eliziunea unei vocale.
6.&inia de pauza - fie apozitie ce cuprinde o explicatie suplimentara cu rol de nuantare,
fie crearea unei metafore explicite (in care sunt prezenti si termenul substituit ,si cel
metaforic), fie izolarea unei constructii incidente sau separarea vorbirii directe de cea
indirecta.
17.5olul punctelor de suspensie-marc,eaza intreruperea sirului vorbirii si o pauza
afectiva ce accentueaza sentimentele exprimate in text (melancolie, indoiala, durere,
regret)
11.+unctul-sfarsitul unei idei poetice, conturul intonational al unei propozitii enuntiative.
1'."emnul intrebarii: marc,eaza conturul intonational al unui enunt interogativ,
evidentiaza starea de incertitudine sau starea meditativa a eului liric (in functie de
situatie) ) o adresare retorica in discursul evocativ al unui erou din trecul istoric.
1*.2irgula- separarea unei apozitii/explicatii suplimentare, izolarea unei constructii in
vocativ, separarea a doua idei aflate in raport adversativ (daca intalnim con!unctii ca: dar,
iar, insa, ci) sau dis!unctive (daca intalnim con!unctia 8sau, ori, fie, ba 8) ,elipsa
predicatului (ama vine, sora, nu.), construtie incidenta (vino,zise))
1-."emnul exclamarii-marc,eaza conturul intonational al unui enunt exclamativ, dar si
participarea afectiva a autorului, accentuand sentimentele exprimate) poate marca si
adresarea directa si evocarea unei personalitati istorice din trecut.
10.5olul vb la con!unctiv (sa spuna) sa vina etc..), cond-optativ (as veni, as face) sau
viitor ( va sosi, va pleca, va fi -exprima dorinta, proiectarea unor sentimente in plan ireal,
posibilitatea implinirii unui scenariu.
13.5olul verbelor la imperfect (veneau,mancau,treceau)- reflecta continuitatea unei stari
din trecut, crearea unei atmosfere ireale)( Intr-o opera epica, valoarea verbelor la timpul
imperfect este de a descrie cadrul de desfasurare a actiunii, avand, deci, caracter
descriptiv, evocator). Intrucat timpul imperfect exprima o actiune trecuta, insa
neterminata pana in momentul vorbirii, se poate conc,ide ca el plaseaza actiunea in
continuitate, o eternizeaza, conferindu-i valoare durativa.
19.2erbele la gerunziu -permanenta, continuitatea, derularea unui proces
14.2erbele la prezent -certitudinea /exprimarea unui adevar general /confera caracter de
maxima.Intr-un pastel, utilizarea verbelor la timpul prezent poate sugera eternizarea
naturii, incremenirea ei generata de linsitea profunda.
16.(itlul- facand parte din prelectura textului, titlul anticipeaza ideea de ansamblu a
acestuia. :e asemenea, se fac observatii referitoare la aspectul formal sau stilistic al
titlului.
'7.Comentarea unei strofe- surprinderea ideii de ansamblu, sesizarea modalitatii de
expunere (monolog, descriere), tipul de lirism, discutarea procedeelor stilistice sau
evidentierea campurilor semantice, observatii la nivel prozodic (rima, masura).