Amurg de iarna, sumbru, de metal,

Câmpia alba - un imens rotund -

Vâslind, un corb încet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.

Copacii rari si ninsi par de cristal.

Chemari de disparitie ma sorb,
Pe când, tacut, se-ntoarce-acelasi corb,
Taind orizontul, diametral.

Tema poezie este solitudinea eului liric si implicit, dorinta de evadare dintr-un
univers pustiit si marginit.

Prima strofa a poeziei reprezinta realitatea exterioara apasatoare reliefata de

epitetul multiplu „sumbru de metal”.Apare si sugestia mortii universului prin
sintagma „amurg de iarna”, inghetul cosmosului . Cadrul natural este trist si
dezolant.Ninsoarea are rezonanta i sufletul poetului aducand monotonie si frig
launtric. Astfel iarna bacoviana este infernala, domina intreaga lume si aduce cu
sine pierderea oricarei sperante sau iluzii.

Lipsa predicatului in primul vers genereaza abstractizarea si concentrarea

imaginilor vizuale care au rol de a sublinia atmosfera intunecata, rece.

Culorile care domina acest peisaj sunt albul, simbolizand pustiul si griul care
amplifica sanzatia de sufocare, de stramt. Imaginila vizuale sunt concentrate
(„campia alba”, „imens rotund”) ce au rol in creionarea exacta a peisajului. Lipsa
cromaticii da impresia de peisaj pustiit, dar si de enorm. Acest lucru este subliniat
de matafora „un imens rotund”. Iluzia inensului e amplificata si de liosa
elementelor de decor , fiind prezente doar campia,corbul si copacii. Epitetul
„rotund” reprezinta principala trasatura a universului poeziei- un loc inchis, de
unde nu poti evada.

Nivel fonetic: In poezia „Amurg de iarna” de George Bacovia putem obderva

cuvinte expresive prin sunete si volum sonor cum ar fi: „tacut”, „chemari”, ce ajuta
cititorul sa intre in lumea linistita creata de autor.

Rima poeziei este una imratisata cu ritm trohaic ca ofera poeziei muzicaliate
versurilor. Linia de pauza din versul:”Campia alba-un imens rotund” este o
componenta a ritmului, dar are valorile ei expresive: fragmenteaza
versul,intrerupe brusc comunicarea, pentrua sugera o stare sufleteasca, o emotie;

In a doua strofa, apare din nou sugetia mortii: „Chemari de disparitie ma sorb”
lucru care contureaza si mai profund faptul ca autorul compara moartea lui cu cea
a naturii. Un semn de viata il stabileste corbul in versurile:” Pe când, tacut, se-
ntoarce-acelasi corb,Taind orizontul, diametral” care da o nota de speranta si
incurajare poeziei.