Alexandru MaCEDONSKI - Noaptea de decemvrie 1902 (poem) (14.03.1854-24.11.

1920)

Al. Macedonski se naste intr-o familie boiereasca din Oltenia. isi face studiile preuniversitare in particular, apoi face politica (in principal, liberala) si g azetarie. Noncon-formist si nemultumit isi ataca aproape toti confratii in scrie rile jurnalistice si in special pe junimisti, ceea ce va duce la izolarea lui in viata literara romaneasca. Meritul recunoscut al lui Macedonski este acela de t eoretician al simbolismului romanesc, pe care il analizeaza in cateva studii ale sale si mai ales prin revista sa Literatorul. De asemenea, el este unul dintre poetii importanti ai literaturii noastre, fixat la granita dintre romantismul de tip eminescian si simbolismul timpuriu. Principalele sale volume de versuri sunt Poezii, Excelsior, Poema rondelurilor. De asemenea, este de mentionat romanul Thalassa. Noaptea de decemvrie 1902 (poem) 1. Tema poemului este de factura romantica: conditia geniului. 2. Problema inadaptarii geniului intr-o lume mediocra este ilustrata printr-o poveste simbolica. 3. Nefericirea poetului vine din constiinta lui de fiinta muritoare. 4. Multe dintre tehnicile compozitionale apartin simbolismului (imaginile sine stezice, portretul ostentativ grotesc, muzicalitatea versurilor). 5. Mesajul poemului este cladit pe ideea ca artistul este predestinat sa caute un drum al devenirii sale. Tema Poemul trateaza conditia fiintei superioare intr-o lume mediocra. Subiectul Intr-o noapte de iarna, un poet care priveste focul din camin terorizat cu gandu l ca in curand acesta se va stinge, se sustrage conditiei lui de umila existenta , visand la o poveste fabuloasa. El isi imagineaza ca un emir din Bagdad tanar s i bogat este cuprins de o melanolica chemare. Acesta vrea sa plece in pelerinaj spre cetatea sfanta, Meka, dar pe drumul cel greu, prin desert. Viata in rozul B agdad este fericita, emirul are tot ce-si doreste, este in apogeul existentei, c and se simte traznet si zeu, dar cetatea il cheama. isi pregateste un alai impre sionant si porneste spre Meka. in acelasi timp, un cersetor se indreapta tot spr e .cetatea sfanta, dar pe un drum scurt si comod. Emirul strabate pustia, privin d cu durere cum insotitorii sai mor unul cate unul, ucisi de drumul anevoios pri n arsita desertului. in cele din urma, insusi emirul moare, uitandu-se in zare, unde i se pare ca se vede Meka, pe ale carei porti patrunde cersetorul. Poemul se incheie cu imaginea poetului in camera pustie, in care focul se stinse se. Comentariul Poemul lui Macedonski, desi creat pe o tema si pe simboluri romantice, ramane in esenta o scriere simbolista prin tehnica. Viziunea macedonskiAna asupra conditie i geniului nu difera prea mult de cea romantica; fiinta inadaptabila si rascolit a de nemultumire la gandul unui destin efemer, geniul este nefericit, ca si in p oezia lui Eminescu, si privat de intelegerea semenilor. Macedonski insista insa ceva mai mult pe cruzimea fiintei mediocre, a carei impostura distruge visul cre

atorului de geniu. Ideea vine din estetica simbolista, dar si din amaraciunea ir itata a poetului care a trait la modul suprem sentimentul persecutiei. Povestea emirului din Bagdad este in mod direct asociata cu destinul poetului tr aznit de soarta, adica iluminat si predestinat sa caute cu deznadejde o cale a d evenirii sale. Menirea artistului romantic este de a-si cauta o modalitate de ex primare, capabila sa il elibereze de sub teroarea destinului limitat, iar aceast a cautare implica suferinta tragica (in sens eminescian). De aceea, emirul nu ar e de ales, el trebuie sa paraseasca viata placerilor usoare din rozul Bagdad si sa porneasca spre cetatea de vise. Idealul sau nu vine din ratiune sau din ambit ii marunte, ci este de natura mistica. El este coplesit de o stare contemplativa {...zilnic se simte furat de-o visare...), in care aude chemarea cetatii preasf inte, iar acest vis se instaleaza treptat, il obsedeaza, il instapaneste si devi ne singura lui credinta: Dar Meka e-n zarea de flacari - departe -/De ea o pusti e imensa-l desparte, Si prada pustiei cati oameni nu cad? Pustia i-o mare aprinsa de soare, Nici cantec de paseri, nici pomi, nici izvoare -/Si dulce e viata in rozul Bagda d. Fragmentul ilustreaza momentul de dinainte de plecarea emirului spre cetatea sfa nta si sugereaza nehotararea personajului prin intermediul unei antiteze intre i dealul riscant si realitatea confortabila. Cetatea Meka, simbol al aspiratiei mi stice, se afla dincolo de spatiul desertic, in zarea de flacari, si, ca sa ajung a la ea, emirul trebuie sa treaca prin marea proba a pustiei, pentru care nu est e pregatit. Sintagma zarea de flacari conoteaza sensurile mistuitoare ale idealu lui, caci Meka reprezinta o obsesie nascuta din aspiratie spirituala si credinta devoratoare: Spre Meka-l rapeste credinta - vointa. De aceea alba cetate este as ociata imaginii focului, simbol prin excelenta al arderii purificatoare, dar si al fascinatiei magice. Pustia, care in traditiile crestine trebuie parcursa in s inguratate, aici devine un drum platit cu numeroase sacrificii omenesti, caci, i n calatoria sa, emirul isi lasa in nisipurile desertului toti robii, cu cai, cu camile... Metafora mare aprinsa de soare, prin care poetul defineste sensul pust iei, include, pe langa sugestia caldurii cumplite, si pe cea a necunoscutului in sondabil, imprevizibil; imaginea se completeaza prin epitetul anticipativ imensa si prin secventa Nici cantec de paseri, nici pomi, nici izvoare, in care repetit ia delimiteaza decisiv spatiul avital al pustiei de imaginea ispititoare a rozul ui Bagdad. Sfasiat intre ispita domestica si cea spirituala, emirul o alege pe ce a din urma si porneste spre cetatea de vise. El stie ca idealul acesta se plateste cu viata, caci cetatea nu numai ca il chea ma, ci ii cere simtirea, ii cere fiinta, Ii vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea Din talpi pana -n crestet ii cere fiinta. Din acest motiv, drumul devine mai imp ortant decat intrarea in cetate; portile ei sunt deschise pentru oricine, chiar si pentru omul pocit si viclean, dar drumul anevoios prin pustie reprezinta o in cercare facuta doar pentru cei alesi. Respectiv, nu creatia finita conteaza, ci trairea artistului, care prin actul sau creativ atinge starea de gratie a fiinte i, de speranta mistica si suferinta eliberatoare. De-a lungul poemului, Macedonski combina elemente romantice si simboliste. Cum a m spus deja, tema geniului apartine romantismului si este expusa parabolic, prin tr-o poveste despre nefericirea fiintei sfasiate de ideal. Emirul este replica s imbolica a poetului traznit de soarta din prima parte a poemului si care intruch ipeaza tot o obsesie romantica - anume ca orice act de creatie implica suferinta si este rodul inspiratiei. Trecerea de la existenta reala a poetului nefericit s i osandit la o existenta mizera, la spatiul purificat al imaginatiei este realiz ata, de asemenea, printr-un procedeu romantic: revelatia poetica, inaltatoare, c apabila sa indum-nezeiasca fiinta; aici inspiratia artistului este potentata de puterea hipnotica a focului, asociat cu un arhanghel de aur, imagine completata de alte doua simboluri romantice: luna si noaptea. in aceasta stare inspirata, po

etul imagineaza povestea emirului, transferand asupra acestuia trairea lui intem pestiva. Aspiratia mistuitoare a emirului genereaza acelasi sentiment de patima demonica prin care sunt definite trairile oricarui personaj romantic. Dar, ca prim teoretician al simbolismului in cultura noastra, Macedonski recurge la numeroase tehnici simboliste. El a dezbatut in studiile sale ideea ca poezia trebuie sa fie ca si muzica, penetranta si seducatoare, ceea ce se poate realiz a prin sonoritati melodice delicate, prin inovatii prozodice. in acest poem, euf onia versurilor reprezinta o prioritate; muzicalitatea insolita a textului este conferita in special de repetitia obsesiva si reluarile secventelor-cheie (crear ea unui refren), precum: Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul... Pentru simbolisti, sugestia artistica trebuie creata prin imagini variate (auditi ve, vizuale, olfactive etc), capabile sa destepte toate simturile cititorului si sa conduca spre o singura imagine; acest procedeu, inaugurat in poezia romana d e Macedonski, poarta numele de sinestezie artistica (sau corespondenta simturilo r). in poemul Noaptea de decemvrie, imaginea Bagdadului este construita prin ace st procedeu simbolist: Bagdadul! cer galben si roz ce palpita, Rai de-aripi de vise, si rai de gradini, /argint de izvoare, si zare-aurita - Ba gdadul, poiAna de roze si crini Djamii - minarete - si cer ce palpita. insemne ale vietii fericite si ale lumini i, cele doua culori care domina cetatea (galben si roz) sunt si simbolurile efem eritatii; de aceea poetul le asaza in diverse contexte pentru a crea impresia un ei stari de beatitudine uniforma care stimuleaza instinctele, dar plictiseste mi ntea. Imaginea vizuala {petale de roze plutesc), sugestia tactila (matasea-nflorita), numeroasele imagini auditive (havuzele canta... voci limpezi soptesc.) si olfactive (roze si crini), precum si subliniata emotie a cetatii (cer ce palpit a) converg spre imaginea sintetica rozul Bagdad, sugestie a unui spatiu al feric irii trecatoare si al trairilor superficiale, a carui emblema este roza idila. Portretul cersetorului slut si viclean, creat prin detalii frapante, este realiz at tot in maniera simbolista: Mai slut e ca iadul, zdrentos si pocit, /Hoit jaln ic de bube - de drum prafuit, Viclean la privire si searbad la fata. Sintagma Hoit jalnic de bube reuneste sen surile descompunerii fizice si pe cele ale alterarii morale, prin sugestiile mor tii si ale bolii, in maniera baudelaireAna . Dar imaginea nu genereaza sentiment e dramatice si nu anihileaza apetenta cititorului, deoarece este asezata intr-un context traditional: celelalte imagini se caracterizeaza prin plasticitatea de factura romantica; astfel, comparatia (Mai slut e ca iadul) abstractizeaza hidose nia personajului, iar denotativele nu sunt spectaculoase (zdrentos, pocit, vicle an). Portretul capata penetranta prin enumeratia sintetizatoare (Pocit, schiop, si se arbad, abia se taraste), procedeu care, prin functia sa de refren al fragmentulu i, atenueaza efectele grotesti si confera armonie unor imagini dezagreabile, cee a ce denunta preferinta simbolistilor pentru imagini grotesti construite prin imb inari pedante de cuvinte. Reluarea evocativa, in finalul poemului, impune arhetipul fiintei "pocite" dar i nvingatoare, ca simbol al existentei anodine dar si ca intrupare a fricii adanci pe care o resimte emirul, aceea de a nu ramane in afara universului pur al idei i. in halucinatia sa de muribund domneste chipul cersetorului care, desi nu a av ut privilegiul confruntarii cu desertul, a ajuns la Meka. Emirul moare cu aceast a imagine in minte pentru ca ea exprima regretul neacceptat de a fi parasit cale a unei deveniri mediocre, dar confortabile. Referinte critice "Macedonski iubeste viata, in fastul, in barbatia, in aspectele ei de fericire l uminoasa, tintind, cu toate puterile lui, spre echilibru. Accentele de satira per sonala, violentele si vulgaritatile stridente ale insatisfactiei lui nu trebuie

sa ne-insele. Ele sunt un punct de plecare, un contrast necesar fata de idealul pe care-l dorea patimas; orgia de culori orientale din Noaptea de decembrie sau betia sacra, fericirea bucolica din Noapte de mai divulga pe adevaratul poet in ceea ce are el esential." (Pompiliu Constantinescu - Studii si cronici literare, Ed. Albatros, 1974, p. 86 ) "in Noptile lui Macedonski, meditatia e alegorica si in plus prozaica, adica p urtand la accidental, si nu la cosmogonic-metafizic, la naturalismul social si n u la viziunea istorica, la subiectivul indiscret si nu la metafizica amorului." (I. Negoitescu -Istoria literaturii romane, Ed. Minerva, 1 991, voi. I, p. 156) "Reflectand simbolic actul creatiei, calatoria capata in intregime atributele sa le, devine o aventura estetica. O aventura in care realitatea comuna, fie ea si detinatoare de privilegii supreme, nu mai incape in sine. Aceeasi dorinta si acee asi vointa care au condus la dobandirea posesiei absolute (pe foafe le are) in p lanul realului impinge lucrurile mai departe, emirul visand cucerirea domeniului artei, unde puterea e cu adevarat suverAna , intrucat nu numai poseda, dar si c reeaza."