In vreme de razboi de I.L.

Caragiale

In vreme de razboi de I.L. Caragiale, apare pentru prima data in revista Gazeta sateanului
in cinci numere consecutive din decembrie 1898 pana in martie 1899 ca apoi, deabea in 1915 sa
fie tiparita intr-un volum de catre fiul sau, L.I. Caragiale.
Ion Luca Cagariale este considerat a fi un scriitor de tip realist, cu toate ca el depaseste
limitele acestui curent literar. Opera In vreme de razboi este o nuvela psihologica aflata la granita
intre creatia realista care urmareste sa ofere senzatia unei realitati a textului fixional si cea
naturalista care urmareste patologia in relatia cu mediul si ereditatea.
Tema operei pare a fi lupta data in sufletul carciumarului din motivul fricii de a-si pierde
averea agonisita care-l dezumanizeaza. Insa aceasta se dovedesete a fi una mult mai complexa.
Perspectiva narativa este aparent al unui narator martor care descopera lucrurile odata cu
cititorul, insa in esenta acesta stie mult mai multe fiind omiscient. Naratorul dezvaluie treptat
informatiile, pentru a nu-i da posibilitatea cititorului sa anticipeze cursul actiunii.
Testul este construit pe trei parti. Partile sunt formate din mai multe secvente inegale
delimitate prin fie prin blancuri fie prin asteriscuri. Din acest motiv textul apare fragmentat. Este
subintitulat de catre autor ca schita, insa aceasta nu se refera la o specie literara, ci mai degraba la
faptul autorul incearca sa schiteze evenimentele care sunt importante pentru conturarea portretului
psihologic. Autorul uneori insista indelungat asupra unor perioade scurte de timp ore, zile - care
sunt definitorii pentru observarea modului in care se dezumanizeaza personajul, alteori trece cu
vederea perioade lungi de timp saptamani, luni si chiar ani acestea nefiind importante pentru
transformarea psihologica.
Titlul face aluzie la Razboiul de Independenta din 1877, dar se mai poate referi si la
razboiul care se da in interiorul sufletului carciumarului.
Actiunea se petrece pe o perioada de 5 ani, incepand cu primavara anului 1877 , intr-o
localitate numita Pondeni. Cand Stavrache afla ca, fratele sau Iancu, este capetenia unei bande de
talhari prinse recent. Fratele sau insa scapase, dar nu mai dura mult pana era prins. Acesta gaseste o
solutie pentru a-l scapa trimitindu-l la razboi, sub o alta identitatea ca Iancu Georgescu, proaspat
tuns si barbierit.
Conflictul este unul interior, lupta care se da in sufletul carciumarului pentru a reusi sa-si
pastreze averea. Lupa este intre dorinta de a-si ucide fratele si reprimarea acesteia. I.L. Caragiale
urmareste in mod literar ceea ce psihologii numesc complexul lui Cain.
Incipitul este unui brusc ex abrupto si ofera cititorului minimum de informatii necesara
pentru intelegerea textului timp, loc, personaje, intriga.
Prima reactie a lui Stavrache este una exploziva si sincera, acesta indemnandu-l sa dispara,
pentru ca va fi prins si dus la ocna. Onoarea familiei a fost patat si vinovatul trebuie sa-si ispaseasca
pedeapsa. In acest moment patima banilor inca nu si-a facut efectul asupra lui Stavrache. Insa cand
vin voluntarii la razboi la el, ii ofera timpul necesar realizarii unui plan, care aparent ofera o solutie de
scapare pentru fratele sau insa in esenta se dovedeste a fi altfel. In acel moment el concepe planul
crimei perfecte.
Urmatoarele doua secvente ofera confirmare celei de mai sus.
Sosirea primei scrisori, prin care hangiul nu-si indeplineste planul, ii starneste furia. Acesta se
ascunde intr-o camera pentru ca altii sa nu-i vada furia, insa apoi fiind mai atent la data realizeaza ca
aceasta a fost trimisa inaintea de batalia de la Plevna unde ao fost multi decedati.
A doua scrisoare ii adevereste asteptarile, Stavrache afla ca fratele sau a murit brav pe front.
Acesta merge la avocat pentru a afla cum poate intra in proprietatea averii fratelui.
Cele doua cosmare nocturie provocate de incertitudinea privind moartea fratelui, chiar daca
a doua pare a fi o confirmare sigura, la fel ca si un certificat de deces. De aceea ele contin elemente
comune fratele mai mare incearca sa-l ucida pe mezin si nu reuseste. In aceste scene este prezenta
si replica obsesiva Gandeai c-am murit, neica? De asemenea este important ca mezinul apare
numai in cele doua ipostaze posibile: de ocnas si de soldat.
Secventa sosirii fratelui este de asemenea asemanatoare cu cele doua cosmaruri fiind
prezent cadrul nocturn. Se urmareste incordarea graduata si rapida a hangiului. Finalul nuvelei
consemneaza nebunia hangiului si resemnarea mezinului.
Protagonistul nuvelei, Stavrache, carciumar din Pondeni. Este o fire inchisa si singuratica,
fiind necasatorit si fara copii, la fel nu are nici prieteni singura sa obsesie fiind banii. O secventa
sugestiva pentru conturarea firii este cea cu fetita sosita in miez de noapte. Este neglijent puna gaz
in butelia pentru tuica si tuica in butelia pentru gaz zgarcit reactioneaza violent cand fetita ia
covrigul necinstit nu masoara corect, dorind sa insele si are o patima anormala pentru bani
chiar daca obtine un castig foarte mic, acesta da pe imprumut pentru a nu-l pierde. Prin comparatie
putem numai banui ce poate face pentru o avere mare.
Consecintele argilofiliei este observata in evolutia personajului Stavrache, de la lacomia
specifica unui carciumar, la framantari obsesive, friga, halucinatii. Cazul patologic este motivat de
mediu dar si de ereditate, fratele sau fiind la fel un avar.
Particularitatii ale artei narative sunt: stilul direct care alterneaza cu stilul indirect liber;
limbajul caracterizat prin naturalete si precizie, limbajul personajelor unul colocvial.
In concluzie In vreme de razboi este o nuvela psihologica deoarece urmareste evolutia pe
plan psihic a unui carciumar si se afla la granita intre realism si naturalism, doarece cu toate ca
reflecta obiectiv si nefocalizat actiunea, se insista asupra cazului patologic si ereditar.