Particularităţi ale unei nuvele istorice,

romantice, din perioada pașoptistă

Repere:
– evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o
perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;
– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul
narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale și spațiale, incipit, final,
tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice,
limbaj etc.).
Romantismul a apărut în Germania şi Anglia la începutul secolului al XIX-lea şi a
pătruns în literatura română prin filieră franceză, odată cu scriitorii generaţiei paşoptiste.
Manifestul romantismului este articolul-program „Introducţie” scris de Mihail Kogălniceanu
şi apărut în revista „Dacia literară” (1840).
Prima nuvelă istorică din literatura română „Alexandru Lăpușneanul” de Costache
Negruzzi, aparține prozei romantice, fiind publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al
revistei „Dacia literară” (1840), tema fiind una istorică. Aceasta are ca surse de inspirație
„Letopisețul Țării Moldovei De la Aron Vodă încoace” de Miron Costin dar și „Letopisețul Țării
Moldovei” al lui Grigore Ureche.
Opera literară se poate încadra în perioada pașoptistă, pașoptismul fiind o mișcare de
emancipare social-politică, culturală și națională ce are in centru revoluția de la 1848, deoarece a
apărut în 1840. De asemenea, aparține curentului romantic, o primă trăsătura fiind faptul că eroul
este o fire problematică, nemulțumită, care caută o rezolvare pentru problemele sale interioare,
astfel, Alexandru Lăpușneanul vine să-și recupereze tronul și caută să ucidă boierii care l-au
trădat în domniile trecute. Se observă concizia intrigii, tendința de obiectivare a perspectivei
narative și de asigurare a verosimilității faptelor prezentate. Personajele relativ puține pun în
lumină trăsăturile personajlui principal.
O altă trăsătură o reprezintă și prezența trăsăturilor personajului Alexandru Lăpușneanul
care întruchipează și un personaj romantic excepțional, care acționează în situații excepționale,
precum scena pedepsirii lui Moțoc, scena morții domnitorului otrăvit. Totuși, în text este
prezentă și tipologia mincinosului, aceasta fiind înfățișată de Moțoc, care, la curtea palatului, îi
spune lui Lăpușneanul că îi va apăra țara cu orice preț „ne vom înarma noi cu femei și copii, vom
rădica țara în picioare, vom rădica slugile și vecinii noștri”.

O primă scenă relevantă pentru tema textului dat, evocarea celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lăpușneanu(1564-1596), o reprezintă întâlnirea dintre domnul Alexandru
Lăpușeneanul și cei patru boieri trimiși de domnitorul Tomșa (Veveriță, Moțoc, Spancioc,
Stroici) în care boierii încearcă să îl oprească pe domnitor din drumul său spre tronul Moldovei.
Acesta îi înfruntă susținând faptul că el va trece indiferent de ce vor ei. „Dacă voi nu mă vreți, eu
vă vreu...”
O altă scenă semnficativă pentru tema menționată anterior este momentul în care
Alexandru Lăpușneanul ordonă uciderea celor patruzeci și șapte de boieri la ospățul de la palat,
dorind astfel să se răzbune pe faptul că l-au trădat, urmând apoi să le pună capetele în formă
piramidală „În minut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţînd junghiurile, îi loviră; şi alţi
ostaşi, aduşi de căpitanul de lefecii, intrară şi năpustiră cu sabiile în ei.”
Titlul ilustrează personalitatea puternică a personajului principal, excepțional prin
hotărârea și cruzimea sa. Perspectiva narativă este obiectivă, iar narațiunea la persoana a III-a, și
viziunea „dindărăt” amintește prin concizie de relatarea cronicarilor. Naratorul omniscient,
omniprezent, sobru, detașat intervine, rareori, prin epitetele de caracterizare, prin care precizează
ipostazele personajului „vodă”, „domnul”, „tiranul”, „bolnavul”.
Nuvela este structurată pe 4 părți, fiecare fiind precedată de un motto, care concentrează
printr-o replică sugestivă conținutul fiecăreia. „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...!”, „Ai să dai
samă, doamnă!”, „Capul lui Moțoc vrem”, „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...”
Primul capitol relatează episodul venirii lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, hotărât
să ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la conducerea țării se afla Ștefan Tomșa care-l
înlăturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclit Despot-Voda. Acest episod semnifică
expozițiunea.
Intriga prezintă momentul în care pe Lăpușneanu îl așteptau la hotarele Moldovei patru
boieri, care îl trădaseră în prima domnie, pentru a-l convinge să renunțe la tron deoarece „țara
este liniștită iar norodul nu te vrea nici te iubește”. Domnitorul răspunde ferm și hotărât „ Daca
voi nu ma vreti, eu va vreu”.
Desfășurarea acțiunii se observă în al doilea capitol, care începe cu înscăunarea lui
Lăpușneanul care nu întâmpină nicio piedică, deoarece Tomșa fugise în Valahia. Prima măsură
pe care o ia domnitorul este aceea de a arde toate cetățile Moldovei în afară de Hotin, cu scopul
de astârpi „cuiburile feudalității” și să se răzbune pe boierii trădători, dar, la cea mai mică
bănuială sau împotrivire, îi va omorî fără milă. Doamna Ruxandra încearcă să îl oprească din
uciderea boierilor, gândindu-se la credința în Dumnezeu și la lacrimile jupâneselor văduve.
Aflând de frica soției sale, Lăpușneanul îi promite că a doua zi îi va da un leac pentru frică, iar
peste două zile nu va mai vedea asemenea priveliști sângeroase.
Punctul culminant începe odată cu al treilea capitol, în care Alexandru Lăpușneanul a
înștiințat toți boierii să participe împreună la slujba de la Mitropolie, după care erau toți invitați
să ia prânzul la curte cu scopul de se îmăpăca domnitorul cu boierii. La ospățul de împăcare,
însă, acesta poruncește să ucidă cei 47 de boieri prezenți ale căror capete sunt așezate după
ranguri, într-o piramidă uriașă.
Deznodământul coincide cu ultimul capitol, unde, domnitorul se îmbolnăvește grav și
dorește să se călugărească. Mitropolitul îi îndeplinește dorința, dându-i numele de Paisie.
Spancioc și Stroici se strecoară și o întâmpină pe doamna Ruxandra, pe care o conving să îi pună
otravă în băutura soțului ei. Acesta moare zvârcolindu-se în „spasmele agoniei”, fiind
înmormântat la mănăstirea Slatina, zidită de el însuși.
Perspectiva narativă reprezintă viziunea naratorului asupra lumii, incluzând și relația sa
cu întâmplările relatate, astfel, în textul dat, este prezentă perspectiva narativă obiectivă, cu o
viziune „dindărăt”, naratorul omniscient și omniprezent fiind lipsit de afectivitate. Acesta are ca
mărci lexico-gramaticale pronume la persoana a III-a „l-”, „el”, „i-”, „ei” dar și verbe la aceeași
persoană „izbutise”, „să ia”, „intrase”.
Conflictul nuvelei pune in lumină personajul principal. Conflictul principal politic relevă
lupta pentru putere între domnitor și boieri. Conflictul secundar, răzbunarea domnitorului
împotriva vornicului Moțoc, se declanșează în primul capitol și se încheie în capitolul al treilea.
Conflictul social, între boieri și popor, este limitat la revolta mulțimii din capitolul al treilea.
Legătura dintre incipit și final semnifică faptul că, în incipit se creează începuturile
conflictului exterior al nuvelei, dintre domnitor și boieri, unde apar boierii Spancioc și Stroici,
care, în final, îl vor omorî pe domnitor, obligând-o pe Ruxandra să îi pună otravă în băutură.
Astfel, opera „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este un text romantic,
aceasta înfățișând trăsături specifice ale curentului.
.