Otilia Marculescu este eroina mea lirica , proiectia autorului inafara, tipizarea mea in ipostaza feminina (george Calinescu).

Romanul Enigma Otiliei este marcat de spiritul clasic balzacian, imbinat cu elemente de factura romantica, evidentiand puternice trasaturi ale romanului modern, obiectiv si realist. In acesta idee si personajele romanului sunt construite intr-un mod asemanator, introspectia si luciditatea analizei interioare aratand semne clare al psihanalizei moderne, in timp ce motivele balzaciene si tehnica detaliului sunt des intalnite in constructia personajulelor. Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, femeie frumoasa si bogata, care murise de suparare si-i lasase lui toata averea , laolalta cu indatorirea cresterii Otiliei. Costache o creste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica sa o infieze ofocial sau sa-i asigure , in mod concret, un viitor. Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celalate personaje feminine din literatura romana prin aceea ca se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua devenire. Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza indirect, trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate : un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat....

Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, otilia este un personaj Complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternicew, pentru a trece apoi cu o usurintpa debordanta de al o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori, dovedind alteori, in mod surprinzator, luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp; alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan in Birigan, sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida cand ii explica lui Felixmotivele pentru care cei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavartita a propriei firi: Eu am un temperamentnefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.s234m0-sdfsdn334 Descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea enigmatica a Otiliei: o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe

sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian., ar putea simboliza firea ei imprevizibila(motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncatepeste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit catre exuberanta juvenila, catre un univers spiritual al ascunzisului feminin, cum spune naratorul. In conturarea personajului Otilia, naratotul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple, ea aparand in opinia celorlalte personaje in mod diferit, chiar contradictoriu. Astfel, Mos Costache o iubeste pe fe-fetita mea, elfiind papa care primeste de la ea un

strop de voiciune, tinerete si lumina, la simpla prezenta a fetei papa o sorbea din ochi si radea din toata fata lui spana. Pentru Felix, Otilia este o fata deosebita, admirabila, superioara celorlalte, pe care o iubeste si o admira, dar al carui comporatment merge dincolo de ratiunea sa, de puterea lui de intelegere. Pascalopol vede in Otilia o mare strensarita, un temperament de artista, o fiinta gingasa care merita ocrotirea mea, o floarea rara, o fata mandra si independenta, o femeie in devenire in care investeste fara a cunoaste ce e viril si ce e patern in intentiile sale. In ochii rai ai Aglaei, Otilia este o amenintare la averea, pe care ea o considera, parinteasca , dar si o dezmatata, usuratica care suceste mintile baietilor de familie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este o fata delicioasa, cu un excelent simt practic, perfect constienta de ceea ce vrea si modalitatea de a obtine acel ceva. Artista Georgeta o respecta fara a o cunoaste, pentru ca facea obiectul unei iubiri atat de patimase din partea cerebralului Felix. In ceea ce o priveste, Otilia declara : ce tanar de varsta mea iti inchipui sa m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt capricioasa, vreau sa fiu libera !... M plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata. In relatiile cu celalalte personaje , eroina da dovada de multa intelegere. Ea il iubeste pe Felix, fiind pt acesta prima experienta erotica, dezvaluindu-si sentimentele fata de el: eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizeze acum cat te iubesc ca frate si cat ca iubita. Pascalopol este o figura obisnuita in casa lui Giurgiuveanu, el fiind cel care-i oferise Otiliei de

mica toate cele care avarul papa i le refuza. Din sentiment de datorie si de dragoste (nedefinita), Otilia penduleaza intre Felix si Pascolopol, fiind pt o perioada a amandurora. Pusa in situatia de a face o alegere, Otilia alege sa ramana cu mosierul bogat. Motivatia alegerii poate fi pe atat de controversata, ca insasi personajul Otiliei: pe de parte poate fi considerat ca un act de sacrificiu pt persoana iubita, Felix, al carui viitor l-ar fi periclitat ramanand, iar pe de alta parte se poate considera ca a facut alegerea pe criterii materiale, mosierul fiind singurul in stare sa-i satisfaca nevoile burgheze. Otilia traieste drama insingurarii, generata de un viitor nesigur, departe de visele copilaersti de fericire eterna, deoarece -se destainuie ea lui Felix- o femeie traieste doar cativa ani . Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului?Cinci, sase ani!. Vorbele aceste ultime prind contur atunci cand, intalnindu-se in tren cu Pascalopol, Felix vede o fotografie cu o doamna frumoasa, cu linii fine, dar picanta si plata, pe care insa nu o recunoaste...femeia era Otilia. Otilia este asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate. Personajul principal este Maiteyi care reprezintp ca si Otilia lui G. Calinescu eternul feminin. Portretul ei se realizeaza subiectiv in functie de sentimentele lui Allan. Mijloacele de caracterizare sunt diverse. Naratorul recurge atat la mijloace de caracterizare directa, de catre narator si de catre alte

personaje cat si la mijloace de caracterizare indirecta prin fapte, atitudini, gesturi. De fapt Maitreyi apare din perspectiva personajului reflector, asa cum a cunoscut-o Allan. Tehnica narativa face ca Maitreyi sa apara prin prezenta nemijlocita sau prin evocare (jurnalul lui Allan, rememorarea, retranscrierea unor notari). Voit, romanul dezvaluie trasaturi care se sustrag elucidarii. Misterul eroinei reiese din comportarea sa echivoca. Maitreyi apare sobra, indiferenta, dispretuitoare, provocatoare, profunda, complexa, plina de poezie. Maitreyi apartine unor orizonturi geografice si spirituale incarcate de semnificatii. In India cultul pentru femeie atinge culmea spirituala. Aici orice femeie, orice domnisoara este o zeita. "India nu vede in femeie nicio fecioara, nicio domnisoara.Vede numai zeita, jertfa creatoare,mama. Orice femeie este adorata deoarece este sau va fi mama."(Mircea Eliade) Portretul fizic apare chiar din incipitul romanului cand Allan marturiseste ca la prima vedere Maitreyi nu i-a facut o impresie placuta "Mi se parea urata cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt." Revine apoi cand rememoreaza prima vizita in casa lui Narendra Sen. "Maitreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa, in sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuti in argint, cu salul

asemenea cireselor galbene si buclele ei prea negre, ochii ei prea

mari". Ea avea miscari moi, de matase, un zambet timid, vorbea o englezeasca corecta, de manual. De acum ea devenise pentru Allan o faptura misterioasa "nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta". Atractia europeanului fata de Maitreyi se face treptat pe masura ce intalnirile lor se indesesc. Allan intelege ca pentru Maitreyi notiunea de iubire este mult mai cuprinzatoare. Allan nu intelege ca Maitreyi poate fi indragostita de copacul ei, ca Maitreyi a putut pastra o suvita din parul alb al lui Tagore, mentorul ei spiritual. Numai prin experienta directa Allan va descoperi influenta lui Maitreyi, farmecul iubirii mistice. Iubirea lui Maitreyi pana la dinatie pentru guru starneste in sufletul lui Allan deruta, uimire, gelozie. Jocurile lui Maitreyi tin de ritualul erotic si mistic si imbogatesc pasiunea. Maitreyi este incredintata de miracolul ochilor, mainilor, picioarelor. Logodna de la Lacuri pare un moment sacerdotal: "Ma leg de tine pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si a nimanuia altuia". Maitreyi este o imbinare de minunatie virginala si un rafinament de iubire patimasa. Desi avea doar 17 ani, Maitreyi este o fiinta distinsa, o intelectuala, o poeta. Fire predispusa spre visare si creatie incepe sa scrie o noua carte de poeme. Tine conferinte in fata unui public elevat. Cand Allan este alungat din casa lui Narendra Sen, pentru Maitreyi ramane o aspiratie. In ciuda despartirii de Allan, a pedepselor violente, a suferintei si a disperarii, Maitreyi isi faureste o mitologie a ei.

Asadar, Maitreyi simbolizeaza etenul feminin, ea poarta amprenta iubirii senzuale dar si spirituale