Otilia Marculescu =caracterizare = ~Enigma Otiliei ~ De George Calinescu

Otilia Marculescu este eroina mea lirica, proiectia autorului din afara, tipizarea mea in ipostaza feminina isi marturiseste G. Calinescu afinitatea cu acest personaj. Otilia este personajul principal, rotund (care nu poate fi caracterizat succint si exact E.M.Foster), reprezentativ pentru modernitatea romanului atat prin tehnicile de constructive folosite, dar si prin problematica existentei sale, reprezentand enigmatica drama a feminitatii, din care cauza este si un personaj eponim. Otilia este o tanara de 18 ani, fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, o femeie frumoasa si bogata care a murit de suparare si i-a lasat acestuia intreaga avere, laolalta cu indatorirea cresterii Otiliei, care a ramas de mica fara mama. Costache Giurgiuveanu o iubeste sincer pe fiica lui vitrega, dar avaritia il impiedica sa o infieze official sau sa ii asigure un viitor concret printr-un testament favorabil acesteia. Ideea balzaciana a paternitatii reiese din titlul initial al romanului Parintii Otiliei, caci fiecare personaj al romanului isi pune amprenta asupra orfanei Otilia. Autorul deplaseaza accentul de la aspectul realist, traditional catre tehnica moderna a reflectarii poliedrice prin care este conturat personajul Otiliei. Pana la capitolul 16 este prezentata doar prin fapte, gesturi, replici (comportamentism). Apoi, relativizarea imaginii se datoreaza modului in care e perceputa de celelalte personaje. Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celelalte personaje din literatura romana, de Sasa Comanesteanu din Viata la tara de Duiliu Zamfirescu si de Olguta din La Medeleni de Ionel Teodoreanu prin aceea ca aceasta se afla in permanenta intr-un proces dinamic, intr-o continua devenire. Portretul fizic este realizat direct prin ochii lui Felix , personajul-martor, si construit prin tehnica detaliului, sugerand trasaturile morale proprii feminitatii: tinerete, farmec, conchetarie, ingenuitate, delicatete,distinctie: un cap prelung si tanar de fata, marcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse un brat gol si delicat.

Ca eroina realista moderna, Otilia apartine categoriei tinerelor inteligente cu sensibilitate artistic si cu atractie catre lux si calatorii in strainatate, ceea ce ar constitui o componenta importanta a femeii enigmatic dintotdeauna. Firea captivanta a Otiliei reiese indirect si din titlu (personaj eponim) care pune in evidenta un personaj tipic de feminitate enigmatica si controversata pentru celelalte personaje ale romanului. Relatia Otiliei cu celelalte personaje, ca formula estetica moderna de caracterizare surprinde ambiguitatea cu care este perceputa aceasta de ceilalti. Relativismul (subiectivismul) cu care este privita din unghiuri de vedere foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea si farmecul natural al varstei cu o maturitate surprinzatoare, Otilia fiind de o tulburatoare maturitate ori zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului. Tanara enigmatica este cel mai controversat personaj al romanului, aparand in mod diferit in opinia personajelor, starnind contradictii surprinzatoare. Mos Costache o iubeste pe Otilica, pentru el este fe-fetita, cuminte si iubitoare, iar el este papa care primeste de la ea un strop de tinerete, voiciune si lumina. Rationalul Felix o considera o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg. Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe o femeie in devenire, are rabdare cu ea, dar nu distinge ce e patern si ce e viril in dragostea lui pentru fata, pe care o considera o artista care il incanta si il emotioneaza (e ca o randunica). Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu spirit practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata ( desteapta fata). Tanti Aglae o considera o zanateca, o dezmatata si o stricata care suceste capul baietiilor de familie, deoarece chiar sip e Titi il face sa se indragosteasca de ea. Pentru Aurica este o rivala pe care o uraste si o invidiaza pentru ca are success la barbate. Otilia este implicata si in conflictul succesoral iscat in jurul averii lui Mos Costache prin adversitatea pe care o manifesta Aglae impotriva orfanei. Familia Tulea dorea succesiunea totala a averii lui Costache Giurgiuveanu, iar infierea oficiala a Otiliei le-ar fi zadarnicit planul, de aici si obsesia pentru inlaturarea acesteia. Alternanta dintre teribilele copilarii, exuberanta de a alerga desculta prin iarba si profunzimea, rationalitatea cu care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix bulverseaza si nedumereste. Imprastiata si dezordonata, aceasta accepta protectia lui Pascalopol si refuza cu delicatete manifestarile sentimentale ale lui Felix. Intelegatoare si plina de tact in relatia cu Mos Costache, aparent imuna la rautatile clanului Tulea, Otilia ramane enigmatica prin amestecul dintre farmecul juvenil si maturitatea profunda de care da dovada.

Incitanta enigma a Otiliei ia nastere in mintea lui Felix care isi dadea prea bine seama ca iubeste pe Otilia, fara sa poata determina continutul acestui sentiment, fiindca era derutat de reactile fetei. Biletul de amor pe care aceasta i-l scrie ii trezeste tanarului indragostit cumplite stari contradictorii : de la speranta la deprimare, de la frenezie la amaraciune, ca in final sa il arunce intr-o stare si mai confuza decat cea initiala : fii cuminte, mai vorbim noi, alta data. Tanarul nu isi poate da o explicatie plauzibila pentru comportamentul Otiliei, aceasta ramanand pentru Felix pana la sfarsitul romanului o intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. Insusi G. Calinescu afirma: Pentru un tanar de 20 de ani, enigmatica va fi i n veci fata care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune. Fata de Felix, Otilia are gesturi familiare, tandre, manifestand fata de acesta o grija materna. Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar cu toate aceastea nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, marturisindu-i lui Felix in finalul romanului : a fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma. Un procedeu modern de caracterizare a personajului realist este mediul ambiental, camera Otiliei definind-o intru totul, prin detaliile cu semnificatii comportamentale: o masa de toaleta cu 3 oglinzi mobile si cu multe sertare, *...+ un scaun rotativ pentru pian, elemente ce ar putea fi interpretate ca sugestie pentru firea imprevizibila, manifestandu-se aici motivul oglinzilor. Dezordinea, lucrurile aruncate amestecat peste tot - rochii, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi - sugereaza exuberanta juvenila, universul spiritual al ascunzisului feminin, dupa cum afirma naratorul omniscient. Finalul romanului este deschis in ceea ce consta destinul Otiliei, modernismul personajului consta si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce s-a tesut in jurul ei, chiar si Pascalopol marturiseste in finalul romanului ca dupa atatia ani Otilia a ramas pentru el o enigma. Fotografia pe care o priveste Felix portretizeaza o femeie frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica, ci avea un aer de platitudine feminina, imagine diferita de cea intiparita in constiinta lui Felix. De aici rezulta faptul ca Otilia este un personaj modern si controversat. Limbajul eroinei este elevat, fraza cultivata, in care se simte forta launtrica si sensibilitatea tradeaza indirect firea delicata si educatia solida.

Otilia este un personaj bovaric, personaj ce traieste drama singuratatii, a ambiguitatii viitorului ei, departe de mult visata fericire, caci se destainuie ea lui Felix o femeie traieste doar cativa ani: Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului? Cinci, sase ani!... Otilia se defineste prin autocaracterizare dovedind cunoastere de sine: eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau, sunt pentru oamenii blazati care au nevoie de rasetele tineretii, Eu am un comportament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata . Astfel Otilia este un personaj ralist modern prin complexitate si relativism, ilustrand eternul feminin plin de mister, imprevizibil si cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate. In Enigma Otiliei, Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o observatie atenta a eticii umane pe care o clasifica in tipuri : Romanul nu apare decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume de tipuri si caractere (G. Calinescu)