Sunteți pe pagina 1din 4

Particularitati de caracterizare ale unui personaj Otilia Marculescu

Otilia Marculescu este "eroina mea lirica, proiectia autorului in afara, "tipizarea mea in ipostaza feminina", isi marturisea George Calinescu afinitatile cu acest personaj. Otilia este personajul principal si "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster), reprezentativ pentru modernitatea romanului, atat prin tehnicile de realizare, cat si prin problematica sa existentiala, reprezentand enigmatica drama a feminitatii/ tipul eternului feminin, servind ca motiv pentru constituirea acesteia si ca personaj eponim al romanului calinescian (care da numele operei - n.n.). Otilia Marculescu reprezinta misterul feminitatii adolescentine, in zugravirea caruia autorul este inspirat de o persoana deosebita, intalnita in copilarie: fata cu parul ca un fum, exuberanta si reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, furtunoasa, meditativa, muzicanta, insusi marturisind: Ori da cate ori imaginatia mea a inregistrat o fiinta feminine, in ea era un minimum de Otilia. Ca eroina realista moderna, Otilia este tipica pentru categoria tinerelor inteligente, cu sensibilitate artistica si atractie catre lux si calatorii in strainatate, ceea ce ar constitui o componenta importanta a femeii enigmatice dintotdeauna. Prin comparatie cu alte personaje ale romanului, Otilia este un pj atipic. Atipicul personajului ii confera acestuia aura de mister care da unei femei farmec. Acest farmec se poate traduce si prin sintagma eternului feminin, care concentreaza in ea fascinatia pe care o provoaca o femeie deosebita. Pt pj masculine, atipicul este reprezentat prin eros(promisiunea erotica): directa- Felix, mascata Pascalopol, senszual-vulgara Stanica, si sexual-maladiva - Titi. Pt personajele feminine, atipicul se concentreaza intr-un cod de principii conservatoare conform carora femeia trebuie sa-si asume o existenta casnica, dependenta de barbat: pt Aglae si Aurica o femeie frivola, fara preocupari gospodaresti si nu reprezinta siguranta in casatorie. Din punct de vedere al statutului social, Otilia, o tanara de optsprezece ani, este fiica celei de a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, o femeie frumoasa si bogata, care murise "de suparare" si-i lasase lui toata averea, deopotriva cu indatorirea cresterii Otiliei, ramasa de mica fara mama. Costache o iubeste ca pe fiica lui, dar are un statut incert din cauza avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea, pt care este o rivala la mostenire. Un aspect subliniat de narator prin caract.directa -> singurul pj feminin rafinat, citeste carti si reviste frantuzesti, studiaza pianul, are o relative independenta economica si o atitudine relaxata fata de mostenirea virtuala a lui Costache. Daca majoritatea pj romanului sunt conturate ca tipuri umane prin scena intrarii lui Felix in casa de pe strada Antim, Otilia Marculescu este un pj caracterizat capitol la rand prin tehnica moderna a comportamentismului, scapand determinarilor tipologice. Aceasta permite reflectarea personalitatii sale in oglinzile interoare ale diverselor pj, tehnica numita reflectare poliedrica. => Personajele care intra in contact cu Otilia, detin o parere despre aceasta, formulate fie explicit, realizand scurte caract. directe, fie o sugereaza prin aprecieri si comentarii conjuncturale.

Cea mai important modalitate de caracterizare este aceea indirect. Personajul se definete prin aciuni, atitudini, gesturi, limbaj. Otilia e un amestec de porniri contradictorii. l iu bete ingenuu pe Felix, dar l nconjoar cu atenii de curtezan pe Pascalopol. E nebunatic i frivol, melancolic i meditativ, risipitoare, dar i capabil de gesturi de devotament, de neconceput pentru mintea pozitivist a membrilor clanului Tulea . O scen definitorie pentru caracterul acestui personaj feminin se desfoar atunci cnd mo Costache se mbolnvete: nebuna, uuratica l ngrijete cu o pietate filial care strnete admiraia lui Felix i riposta nciudat a lui Stnic. Totui, cnd pap moare, cochetria o mpiedic s poarte doliu, pentru c o nvineete la fa. (scena I) Relativizarea imaginii personajului se obine prin tehnica poliedric de construcie a acestuia . Otilia e caracterizat diferit i, de cele mai multe ori, contradictoriu, de majoritatea personajelor din roman. Dintre pj masculine se desprind Pascalopol si Felix, care dovedesc o mai buna intuitive a personalitatii in formare a Otiliei. Fiecare dintre cei doi o va numi o enigma, caracterul enigmatic provenind din ceea ce era Otilia la acea varsta, adolescent in procesul transformarii in femeie. In relatie cu Felix , Otilia se conduce dupa reguli rationale. Iubind -o exaltat, Felix se dovedeste a fi mai copilaros, neintelegand ca Otilia de acum are nevoie de o iubire mai matura, care sa-I asigure atat situatia materiala, cat si libertatea de miscare si de actiune. Felix insa nu e pregatit pt asa ceva, crezand sincer ca iubirea sa e absoluta, nedeterminata de senzulaitate, inocenta, platonica. El vede in Oti lia femeia totala: trup si spirit. Ceea ce-l deruteaza insa este familiaritatea cu care aceasta il trateaza: Otilia era familiara, libera in miscari, si ceea ce cu alta fata trebuia castigat dupa indelungi tactici, cu ea se castiga dintr - odata. Otilia detine simtul relativului prin inteligenta superioara. La un moment dat, Felix o vede ca pe o intelectual blazat care nu vrea s spun ce tie. Faptele nu sunt adevrate dect pe jumtate. n felul ei, Otilia se comunic mereu partenerului, se lumineaz cu o luciditate care ar fi dat de gndit unui brbat mai familiarizat cu coordonatele sentimentului. O conversaie ntre Felix i Otilia ilustreaz luciditatea perspectivei fetei asupra propriei condiii. Este una dintre puinele scene n care eroina se dezvluie, renunnd s se mai ascund n spatele unor condiionale ( ca i cnd, dac ), specifice conversaiilor ei obinuite. Ceea ce reine atenia n aceast scen este autocaracterizarea , dezvluind profunzimea caracterului fet ei, din care decurg intuiia i sinceritatea: Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, i singurul meu merit este acela c - mi dau seama de asta. (scena II) Felix ramane un idealist pana la sfarsit, ratandu -si sansa, atunci cand, dupa mo artea cu Costache, Otilia vine in camera lui pt a -I dovedi ca-l iubeste. Gestul ei de curaj care denota in acelasi timp maturitate a asteptarilor concrete, el ii raspunde cu acelasi idealism puritan, declarand cu ostentatie, fara a sti daca e capabil de o asemenea jertfa, ca e dispus sa o astepte oricat. A doua zi, descoperind ca aceasta a plecat, traieste adolescentin propria sa drama, alergand pe strazi si, mai apoi afland de casatoria ei cu Pascalopol, urandu -l pe mosier. (scena III) n comparaie cu Felix, mai previzibil, mai dogmatic, Otilia se arat pn aproape de ultimele pagini ca o sum intact de virtualiti, o incarnare a libertii interioare. Aparent ilogice, nejustificate, actele ei sunt, privite din aceast perspectiv, foarte coerente, motivate, subsumabile toate unei voine acute de independen: Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber, i se destinuie odat lui Felix, pentru a reveni ntr - o alt ocazie cu precizarea c - i detest condiia social: A vrea s fug undeva, s zbor. Ce bine de tine c eti liber. A vrea s fiu biat. n acest mod se explic fuga final cu Pascalopol, motivat de instinct: Otilia l alege pe acela care nu- i rpete libertatea i nu - i impune constrngeri, fie ele i de ordin afecti v. Mai

trziu, cnd fata se fixeaz ntr - o categorie, ea nu mai e dect copia fr personalitate a celei dinti. (p. p.erosului exaltat) Fire vulgara, dornica de aventura, ocazie si interes, Stanica Ratiu intrevede la Otilia modelul de fata desteapta , care se descurca - n viata. Prin aceasta el intelege frivolitate senzuala, cochetarie, capacitate de flirt: Numesc desteapta o femei e care suceste capul barbatilor. Asta e rostul femeii. Pentru ca vede in Otilia mijlocul de a obtine averea batranului, el incearca o data o voalata cerere in casatorie: de ce sa ramana atata avere pe mainile altora? Esti tanara, inteligenta. Fie vorba intre noi, dai o lovitura.[] Spune - mi o vorba si sunt gata. (p.senzual-vulgara) Superficial si depravat, ii sugereaza si lui Felix sa se foloseasca de ea ca de o femeie usoara. Titi , fiul debil al Aglaei, este atrasa de Otilia ca de orice femeie, vazand in ea promisiunea satisfacerii. Incapabil sa seduca prin farmec, stangaci si molau , acesta crede, inspirat de mama sa, ca Otilia nu e decat o femeie usoara si nu se sfiieste in repetate randuri sa o agaseze prin insistentele lui grosolane: Intr -o zi, insa, Titi, dupa o lunga sedere nemotivata in apropierea Otiliei[] indrazni un gest o arecare de concupiscenta, care irita pe fata. esti nebun, Titi, tipa ea, pleaca de aici! (p.sexual-maladiva) Pascalopol , cel mai rafinat pj al romanului, are o atitudine oscilanta, nelamurita, penduland intre dragoste viril a si iubire paterna fata de Otilia. Distins prin educatie si maturitate, nu recurge la gesturi riscante, nu are orgolii si nu se pasioneaza patetic, traieste in preajma ei pt a-I oferi confortul de care are nevoie, ii indeplineste capriciile de tanara domnisoara si asteapta cu rabdare ca timpul sa decida in favoarea lui. El o admira pofund si o considera o fiina gingasa, o strengarita, o artista, o floare rara. Cei doi au o relatie bazata pe respect si familiaritate, dublata de intelegere, care asigura armonia n -as putea sa-ti spun daca o iubesc pe Otilia ca parinte sau ca barbat, n -am voit sa spun de-acum aceasta grava chestiune. (p.erosului mascat) Pentru Aglae , Otilia este o stricata, ea vede exuberanta organica a fetei ca fiind usuratate, contrara principiilor logice, p atriarhale, potrivit carora, femeia trebuie sa stea la locul ei, avand preocupari casnice si ferindu -se de cochetarii. In fapt, strategia Aglaei e dublu articulate: * discreditarea Otiliei pt a anihila un pericol in mostenirea averii lui Costache; * - pentru a nu o mai eclipsa pe Aurica: Pascalopol [] - dumitale ti-ar trebui o femeie blanda, nu prea tanara, care sa te stimeze, nu o zanatica. (p.conservator-malitioasa) Aurica , mai directa si incracenata, nutreste invidie fata de Otilia, vazand -o ca o adevrsara de temut in realizarea planurilor sale matrimoniale. Ea insinueaza ca barbatii o prefer pe Otilia doar pt ca e frivola, usuratica, libertine. Se intreaba ce poate vedea Pascalopol la ea trebuia sa vada in sfarsit ca nu e nimic interesant intr -o dezmatata ca Otilia , o acuza ca urmareste planuri ariviste, dar, totodata incearca sa imite cochetaria fetei si isi doreste, asemeni unui copil capricios, pianul acesteia, convinsa fiind ca nu poate crea impresie buna eventualilor petitori fara de pian.(p.frustrat-incrancenata) Pascalopol si Felix, barbati onesti in relatia cu Otilia, lamuresc destinul acesteia. Intalnirea din finalul romanului, in tren, pare o scena cautata tocmai in vederea acestui scop. Epilogul demonstreaza o teza enuntata de O tilia cu ani buni in urma: noi femeile traim cu adevarat doar patru, cinc i ani. Aadar, n personajul Otilia Mrculescu , autorul de roman realist ntruchipeaz condiia femeii ntr- o societate care nu las loc alegerilor. n ciuda aparenelor, fata nu are libertatea de a- i construi destinul pe care i - l dorete, ci este nevoit s se subordoneze normelor sociale care

impun primatul banului. Soluionarea conflictului legat de motenirea lui Costache Giurgiuveanu accentueaz condiia ingrat a femeii n societatea pe care romancierul o prezint dintr -o perspectiv realist. Speriat, Felix descoper trsturile unei alte femei, parca straina, frumoasa, insa lipsita de farmecul adolescentin al celei pe care o cunoscuse. Este o femei atragatoare, a carei put ere de seductie s-a metamorfozat, care atrage probabil prin senzualitate, nu prin acel ceva nedefinit al femeii in formare pe care o cunoscuse. Caracterizarea direct este realizat din perspectiva personajului -martor Felix, voce a naratorului obiectiv, care folosete tehnica balzacian a portretului demonstrativ sugerand: delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, ingenuitate: Fata prea s aib optsprezece nousprezece ani. Faa mslinie, cu nasul mic i ochii foarte albatri, arta i mai copilroas ntre multele bucle i gulerul de dantel. ns n trupul subiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect [] era o mare libertate de micri, o stpnire desvrit de femeie . Detaliul fizionomic, precizarea vrstei i a potenialei evoluii sunt obligatorii n contextul stilului narativ adoptat de autor. Finalul nchide evoluia personajului, suprapunnd imaginii iniiale o imagine care l surprinde profund pe Felix, dar perfect veridic n context: Femeia era frumoas, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatic. Un aer de platitudine feminin stingea totul. Personaj bovaric, Otilia traieste drama singuratatii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire: Nu Otilia are vreo enigm, ci Felix crede c le are, explic romancierul. Despre Otilia vorbete Felix, vorbete Pascalopol, vorbete ea nsi, dar rezultatul final este incertitudinea. In concluzie, cred ca Otilia este un personaj din familia eroinelor marilor romancieri rui. Silueta ei delicat, privirea ochilor albatri care l marcheaz pe Felix definitiv depesc paginile romanului, fascinndu-l pe cititor. Parerea pe care mi-am facut-o citind acest roman este ca farmecul Otiliei rezida in amestecul de acte si trairi contradictorii, in dezinvoltura baieteasca, al carei rezultat este seductia pe care o provoaca, aflata in tensiune cu feminitatea cochetariilor adolescentine. Desigur ca inocenta acesteia este doar o aparenta, ea intrunind amestecul de mister i de pragmatism, de candoare i de realism, reusind sa se conduca dupa reguli rationale si nu affective in relatia cu Felix. Frivolitatea sa, acuzata de Aglae si Aurica, este tot o aparenta, comportamentul dezinvolt si perspectiva relativa, poliedrica , demonstrand mai curand desprinderea ei de tipologia clasica si incadrarea in limitele modernismului.