Tema si viziunea despre lume in romanul Enigma

Otiliei

Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist de tip balzacian,
cu elemente moderniste, apartinant prozei interbelice.
Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin amploarea actiunii, desfasurarea pe mai
multe planuri, cu conflict complex, la care participa numeroase personaje. Este un roman
realist prin: tema, structura, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului clasic,
balzacian, prin spiritul critic ( parodic ).
Proza-realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, viziunea dindarat
presupune un narator obiectiv, detasat. Naratorul omniscient stie mult mai mult decat
personajele sale, si cel omniprezent, controzeaza evolutia lor ca un regizor universal.Desi
adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica prin postura de spectator.
Prin tema, romanul este balzacian. Caracterul citadin este un aspect al modernismului. Fresca
a burgheziei bucurestene, prezentata in aspectele esentiale, constituie fundalul pe care e
proiecteaza formarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii.
Roman al unei familii, este realist balzacian prin motivul mostenirii si paternitatii.
Titlul reflecta ideea balzaciana a paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina
cumva soarta orfanei Otilia.Romanul, alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe
planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje. Un plan urmareste lupta dusa de
clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al
doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a
studia medicina. Autorul acorda interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii
ample a societatii.
Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuirea, completata prin insertia unor
micronaratiuni in structura romanului. unele secvente narative se realizeaza scenic, prin
spontaneitatea dialogului, notarea gesturilor si vestimentatiei. In proza realista descrierea
spatiilor si a vestimentatiei sustine impresia universului autentic.Incipitul romanului realist
fixeaza exact cadrul temporal ( iulie 1909) si spatial (descrierea strazii si a casei). Finalul este
inchis prin rezolvarea conflictului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea
strazii si a casei la o fiferenta de 10 ani.
Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix in casa unchiului. Costache
Giurgiuveanu este un rentier avar care locuieste cu Otilia ( fiica sa vitrega ) Expozitiunea este
realizata in metoda realist-balzaciana: stiuarea exacta in timp si spatiu, descrierea strazii in
maniera realista, detaliile topografice, notarea detaliului semnificativ.Caracteristicile
arhitectonice ale stazii si casei sunt surptinse din perspectiva naratorului.

Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: mostenirea lui Giurgiuveani si

destinul tanarului felix.Competitia pentru mostenire este un prilej pentru observarea ecectelor
ale obsesiei bunului.
Alaturi de lacomie si parvenitism, fenomene sociale supuse observatiei si criticii in romanul
realist, sunt infatisate aspecte ale familiei burcheze: relatia dintre parinti, soti, casatoria,
orfanul. Banul prevesteste relatia dintre soti. Motivul paternitatii este infatisat diferentiat.
Orfanii au doi protectori: Costache si Pascalopol.Planul formarii lui Felix, urmareste
expperientele traite de acesta in casa unchiului sau, in special iubirea pentru Otilia.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. O familie a lui
Costache Giurgiuveani si Otilia Marculescu. Aici patrunde Felix care vine la Bucuresti
pentru a studia. Un alt intrus este Leonida Pascolopol, prieten al batranului, care aduce in
familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia.
Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul iscat in jurul averii lui
Costache. al doilea destrama familia Tulea. Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului
Felix si a maturului Pascolopol pentru mana Otiliei.Pentru portretizarea personajelor, autorul
alege tehnica balzaciana a descrierii mediului. Portretul balzacian porneste de la caracterile
clasice ( avarul, gelosul ). Romanul realist devine o adevarata comedie plasan in context
personaje tipice.O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor.
In general caracterizarea personajelor se realizaza ca in romanul realist balzacian. Prin tehnica
focalizarii, caracterul personajelor se dervaluie progresiv. In mod direct, naratorul da lamuriri
despre gradele de rudenie, starea civila. Caracterele dezvaluite initial nu evolueaza, dar
trasaturile se ingroasa prin acumularii etaliilor in caracterizarea indirecta ( fapte, replici,
vestimentatie ).Exceptie face portretul otiliei, realizat prin tehnici moderne, comportamentul
si reflectarea poliedrica. Otilia este prezentata prin comportament ( fapte, gesturi,
replici ).Desi adopta un ton obiectiv, nartorul se ascunde in spatele mastilor sale, fapt dovedit
de limbajul uniformizat. In limbajul personajelor se utilizeaza aceleasi mijloace lingvistice,
indiferent de situatia sociala.
Se utilizeaza fraza ampla. Se observa preferinta in descriere pentru epitetul neologic. Precizia
notatiei are uneori rolul didascaliilor si sustine caracterul scenic al secventelor.
Enigma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: prezentarea critica ale societatii
bucurestene, motivul paternitatii si al mostenirii, structura, detaliul semnificativ, naratiunea la
persoana a III-a .