Enigma Otiliei

de George Clinescu
Definiie
George Calinescu este considerat unul dintre cei mai importani critici ai literaturii romane din toate timpurile, alturi de Titu Maiorescu si Eugen Lovinescu. Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in timp si spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje puternic individualizate. Romanul este publicat in anul 1938 si este o veritabila fresca sociala a vietii burgheziei de la inceputul secolulului XX avand multiple planuri narative si numeroase personaje. Opera apartine realismului prin tematica abordata, prin personajele tipologice si prin structura circulara aprinsa. Specific balzaciene sunt descrierile detaliate a locurilor unde se desfasoara actiunea. In roman apar si elemente de modernitate: spiritul polemic, fenomenul ludicului(al jocului), crearea unui nou tip de avar umanizat prin faptul ca o iubeste neconditionat pe Otilia. Naratorul este omniscient si omniprezent . Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat care nu se implica in faptele prezentate si care emite aprecieri asupra personajelor exprimandu-si propria parere in legatura cu acestea. Titlul initial al romanului a fost Parintii Otiliei modificat ulterior din ratiuni (motive) editoriale. Temele romanului sunt de influeanta balzaciana si citadina: mostenirea si paternitatea. Aceste teme favorizeaza aparitia a doua tipuri de personaje: avarul Costache Giurgiuveanu si arivistul Stanica Ratiu. Din punct de vedere compozitional, romanul se bazeaza pe principiul circularitatii, observandu-se relatia dintre incipit si final. Secventele sunt unite pe baza procedeului inlantuirii, ordinea acestora respectand principiul cronologic. Structural romanul dezvolta mai multe planuri care urmaresc destinul unor personaje : planul familial ce are in vedere relatiile dintre familiile Tulea si Giurgiuveanu, un plan sentimental ce urmareste dragostea dintre Felix si Otilia si un plan social reprezentat de cadrul oferit de societatea burgheza bucuresteana a inceputului de secol XX. In roman se regasesc toate modurile de expunere : naratiunea, descrierea si dialogul. Ca roman realist si obiectiv, Enigma Otiliei isi propune sa oglindeasca veridic societatea bucuresteana. Autorul urmareste cu precadere doua tipuri de aspecte: sociale si familiale. Din punct de vedere social par sa domine lacomia, avaritia si parvenitismul. Aspectele familiale sunt observate in special in cazul familiilor Tulea si Giurgiuveanu. Aici sunt remarcate si analizate cu spirit critic relatiile dintre soti si sotii, dintre frati si surori sau dintre parinti si copii.

Context

Concepia despre roman

Titlu Tema

Compoziie i structur

Aciunea

Planul narativ

Planul erotic

Casnicia si casatoria sufera din pricina mediului viciat : bazele unei casnicii nu mai sunt cele firesti dragostea, intelegerea si respectul- ci sunt inlocuite de criteriile materiale banii, averea intr-o lume bazata pe mercantilism, sentimentele tind sa nu mai aiba valoare. Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix, orfan, absolvent al Liceului Internat din Iasi, la Bucuresti, in casa unchiului si tutorelui sau legal, pentru a urma facultatea de Medicina.Costache este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica sa vitrega, cu intentia de a o infia. Aglae o considera un pericol pentru mostenirea fratelui ei. Odata cu Felix Sima, descoperim treptat strada, casa, fatada si interiorul. Descriptia creeaza atmosfera, are un rol in sugerarea caracterului si a modelului existential al personajelor , dezvaluie dubla realitate, cea a aparentei ,pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati, si cea a esentei ,dovada de inculi, zgarciti, znobi, delasatori, pe care acestia o transmit. Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, pe verisoara sa Otilia si asista la o scena de famiulie: jocul de table. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza, in maniera clasica, trasaturile de caracter. Reuniunea familiala din salonul casei Giurgiuveanu prilejuieste prezentarea personajelor in diverse ipostaze, precum si surprinderea relatiilor dintre acestea si fixarea conflictului. Planul epic central urmareste lupta clanului Tulea pentru a mosteni averea lui Costache. Astfel, se observa efectele obsesiei banilor. Batranul avar, intarzie sa o infieze pe fiica sa vitrega Otilia, si amana depunerea la banca a banilor obtinuti din vanzarea unei case. Cand este doborat de primul atac al bolii de inima, Aglae si familia ei ocupa casa militareste. Alaturi de avaritie, lacomie si parvenitism, casatoria face parte din preocuparile unor personaje: Aurica este obsedata de csatorie, in timp ce Olimpia este nefericita in mariajul ei. Titi ce sufera de un evident infantilism, se casatoreste cu Ana, de care divorteaza la sugestia Aglaei. Banul perverteste relatia dintre soti : in clanul Tulea, rolurile sunt inversate Aglae conduce autoritar, iar Simion brodeaza si sfarseste prin a fi abandonat la ospiciu. Planul erotic al romanului propune si el o dezbatere pe o tema general umana. Povestea romantica de iubire dintre Felix si Otilia urmareste dilemele primei iubiri. Pentru Felix, iubirea semnifica o comuniune de idealuri, aspiratii si interese, insa in opinia Otiliei, dragostea este un sentiment delicat ca o floare care are nevoie mereu de un decor schimbat, ofilindu-se in lupta dura pentru existenta. In schimb, Stanica Ratiu considera dragostea o afacere, un mod de a-si realiza planurile propuse. Otilia il iubeste pe Felix, insa ii lasa libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascalopol, un barbat matur care ii ofera protectie si generozitate. Mai tarziu, Otilia devine sotia unui conte exotic, ramanand pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma. Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre cele doua familii inrudite. O familie este cea a lui Costache, posesorul averii, si Otilia, o

Conflict

Epilog

Concluzie

adolescenta orfana. Aici patrunde Felix alaturi de un alt intrus Leonida Pascalopol, prieten al batranului. A doua familie, vecina si inrudita, care aspira la mostenirea averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din sotul Simion, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta familie intervine Stanica Ratiu pentru a deveni sotul Olimpiei. Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui Mos Costache, al doilea destrama familia Tulea. Finalul romanului are functia unui epilog si dezvaluie intalnirea neprevazuta a lui Felix cu Pascalopol, in care Felix afla ca Otilia este casatorita cu un om instarit din Buenos Aires. Fotografia aratata de Pascalopol nu mai aduce nimic din ceea ce era odionioara Otilia. Amintirile acelei idile se naruiesc in cuvintele lui mos Costache : Aici nu sta nimeni. n concluzie Enigma Otiliei are ingredientele romanului balzacian prin accentul pus asupra laturii morale si a socialului, prin tipologiile create, realizarea imaginii Bucurestiului de odinioara, prin prezenta elementelor moderne, comicului, patologiilor, limitarea omniscientei, pluriperspectivismului.