Sunteți pe pagina 1din 3

Enigma Otiliei-roman citadin modern Al doilea dintre cele patru romane ale lui G.

Calinescu , Enigma Otiliei aparut in anul 1938, este primul roman citadin modern , nu de tip analitic , ci de tip clasic , balzacian al literaturii noastre. Construit deliberat cu mijloace romanesti balzaciene , romanul Enigma Otiliei , poate fi apropiat cu multe dintre romanele lui Balzac.Dumitru Micu a sesizat ca expozitiunea cartii seamana (ca procedeu stilistic)foarte mult cu acela al lui Le Cousin Pons. Enigma Otiliei prinde pe cititor de la inceput , printr-un excelent debut balzacian, care este scena familiarizarii lui Felix Sima cu ciudatul dcor al cartierului bucurestean de acum cateva decenii si mai ales al casei unchiului sau, Constantin Giurgiuveanu.Tot atat de izbutita este scena imediat urmatoare a tabloului familial, cu o nuanta personala de umor.Actiunea incepe intr-o scena de la inceputul lui iulie 1909, spatial fiind plasata in Bucuresti , pe strada Antim , ale carei caracteristici arhitectonice sunt surprinse de ochiul unui estet, din perspective naratorului specializat, desi observatia ii este atribuita personajului-reflector, Felix Sima , care cauta o anumita casa,Familiarizarea cu mediul , prin procedeul restrangerii treptate a cadrului, de la strada, la casa, la interioare, la fizionomia si la gesturile locatarilor, este o modalitate de patrundere a psihologiei personajelor.Pentru Balzac , o casa este un document sociologic si moral.Strada si casa lui Mos Costache sugereaza , prin detaliile surprinse , contrastul dintre pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati, burghezi imbogatiti candva, si realitate:inculti, zgarciti, delasatori.Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in declin , care a avut candva energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu si fondul cultural. Personajele romanului sunt prezentate in mare parte inca de la inceputul actiunii, cand tanarul Felix Sima isi cunoaste tutorele , pe Mos Costache, pe verisoara Otilia, precum si pe Pascalopol sip e membrii familiei Tulea.Romancierul a preferat asezarea scenica a personajelor (in jurul mesei din sufragerie, jucand table), deoarece , prin notarea detaliilor particulare si a atitudinilor individualizate, are putinta de a desena mecanismele pasiunilor , de a contura gesturile stereotipe , rutiniere, schematicul gandirii. In centrul romanului, stau doi orfani.Soarta lor urmeaza sa se decida in functie de determinantele material immediate ale paternictatii.Costache Giurgiuveanu,Leonida Pascalopol, Aglae Tulea, Stanica Ratiu, dintr-o obligatie morala, ori dintr-un interes material se straduiesc sau au pretentia sa hotarasca soarta orfanei Otilia Marculescu si , intr -o anume masura a orfanului Felix Sima.Orfan este si Stanica , sotul Olimpiei, fiica Aglaei Tulea;Pascalopol de asemenea renunta la studiile in strainatate indata ce ii moare tatal si se intoarce in tara sa ingrijeasca de mama si de mosie.De aici , putem sesiza foarte usor ca

Enigma Otiliei este un roman al orfanilor, pe parcursul caruia putem observa evolutia acestora in societate si in cadrul familiei. Nucleul cartii il constituie istoria unei mosteniri si ea genereaza arhitectura romanului, miscarea epica scotand la iveala patimile si conturand rudimentare porniri intelectuale.Conflictul se sprijina pe umerii a doua familii prin intermediul carora G.Calinescu sugereaza universal social:Costache Giurgiuveanu si Otilia Marculescu pe de o parte, iar pe de alta parte Aglae si Simion Tulea cu descendentii lor. Romanul adopta demonstrativ metoda de lucru a lui Balzac.Viata sociala e studiata in spiritual stiintelor natural cu sentimental unitatii ansamblului si cu intentia clasificarii indivizilor pe specii.Se face descrierea animalului in mediul ambient cu o mare atentie la valoarea definitorie pe care o are pentru el vizuina.De aici limbajul mobilelor, al camerelor, al cladirilor , strazilor si cartierelor.Tema insasi e balzaciana;in centrul romanului stand probleme de familie, de mostenire, precum si lupta pentru inavutie, pentru urcarea scarii sociale. Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite , care sugereaza universal social prin tipurile umane realizate.Ambele familii aspira la pastrarea, respective dobandirea averii lui mos Costache.Lor li se adauga si Stanica Ratiu, avocatul care nu a profesat, tipul arivistului , insetat de bani, care apeleaza la cele mai josnice metode si trucuri pentru a-si atinge scopul.Pe langa conflictul de natura materiala, apare si un conflict erotic care priveste rivalitatea dintre tanarul orfan Felix si maturul Leonida Pascalopol pentru dragostea Otiliei.Intre aceste trei personaje exista o stransa legatura intrucat, cei doi barbate sunt deosebit de importanti pentru tanara Otilia.Pascalopol reprezinta pentru ea un om delicat care le poate fi de folos unor orfani , in definitive ca ea si Felix.Ea este constienta ca mos Costache e batran, asculta de tanti Aglae si nu ar fi de mirare sa o lase pe drumuri.Drama Otiliei este insa ca Pascalopol nu-si poate realize instinctual patern decat intr-o expresie erotica.El ca sa-I fie tata trebuie sa-I fie sot.N-am prea stat sa disting ce e patern si ce e viril in dragostea mea ii marturiseste el lui Felix.Intre Felix si Otilia se creeaza o dragoste ca intre doi orfani cu tot felul de subestimari.Afectiunea sta sub semnul situatiei familial a eroilor.Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede ca o are explica romanierul : Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi in veci fata care-l va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune. Pe parcursul romanului, un element neasteptat de modern se poate spune ca este si interesul sub raport literar , ca dezagregarea personalitatii, alienarea, dedublarea contiintei.Cazul lui Simeon e astfel introdus in roman si largit prin implicatii ereditare, la cazurile Titi si Aurica.Caracterul citadin al romanului este de asemenea un aspect al modernismului.

In roman intamplarile sunt relatate la persoana a II-a.Versiunea dindarat presupune un narator obiectiv, detasat , care nu se implica in faptele prezentate , si ce ascunde in spatele unor masti.Desi adopta un ton obiectiv, naratorul omniscient comunica, prin postura de spectator si de commentator al comediei umane reprezentate , cu instantele narrative. Enigma Otiliei se dovedeste astfel, un roman de profunda critica sociala, de sangeroasa executie a familiei burgheze intr-o perspective mult mai ampla de natura universal.Lumea banului apare exagerand monstruos viciile umanitatii.Dar exagerarea aceasta da localizarea exacta istorica, atat cat e nevoie, fara insistente care ar prabusi romanul in documentar.O uriasa suspiciune contamineaza caracterele , de vreme ce lupa vietii se duce tot mai mult sub semnul interesului material.Actele sunt bantuite de intentii ascunse , tenebroase, si nu fara motiv.Stanica urmareste ceva in tot ceea ce face cu o mare degajare.Mos Costache, de asemenea.Un fel de urzeala infernala se tese pe dedesupt si romancierul are o arta speciala de a o sugera. Daca Enigma Otiliei se dovedeste pe parcurs ca un roman modern, faptul se explica prin aceea ca in loc sa mearga in sensul continutului realist-documentar, merge in sensul conventiei balzaciene: pe care o ingroasa, punand-o in evidenta.Enigma Otiliei este in stil balzacian , I reconstituire, dar inainte de a fi una a lumii,este una a formulei de roman.Aceasta imaginative de gradul al doilea aplicata procedeelor balzaciene, nu continutului-face din Enigma Otiliei un roman de critic , in care realismul , balzacianismul , obiectivitatea si modernismul au devenit program estetic.