Ipostaze ale feminitatii

in “Enigma Otiliei” de George Calinescu

Otilia e un tip uman semnificativ cu o individualitate cu trasaturi fizice si morale

distincte, puse in lumina printr-un sir de intimplari situate intr-un cadru familiar, reprezentand
o temperamenta de artista care simte nevoia luxului si a schimbarii. Cineva o vede drept lumina
zile in serile umbroase, pe cand Aglae ii poate accentua doar firea zburdalnica si pericolul care il
poate reprezenta pentru averea lui Costache. Ea isusi este o enigma, fiind o femeie care
starneste pasiuni. Pare ca nu isi poate gasi locul in lumea care traieste. Practic, e sincer
indragostita in Felix Sima, dar spre binele lui il paraseste. Astfel da dovada ca este capabila de
sacrificii. Impreunandu-se cu Pascalopol, se bucura de asigurarea financiara, care, totusi,
devine de scurta durata. Protagonista misterioasa nu se poate acomoda nici cu acesta. Ea
recunoaste ca nu stie ce vrea. Finalul e unul firesc, care urma sa fie de asteptat, deoarece o
asemenea “randunica”, “nu se va simti bine nici intr-o colivie”.

Aglae – „baba absolută” – încearcă să intre în posesia averii bătrânului Costache prin
orice mijloace. Era o doamnă cam de aceeaşi virstă cu Pascalopol, cu părul negru pieptănat bine
intr-o coafură japoneză. Faţa ii era gălbiicoasă, gura şi buzele subţiri, acre, nasul incovoiat şi
acut, obrajii brăzdaţi de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Prima impresie urită pe care
i-o provoacă lui Felix se leagă de limbajul ei, ce caracterizează perfect femeia crescută la mahala
şi educată la periferia oraşului. După ce Simion, soţul ei, este abandonat într-un azil, Aglae
începe să supravegheze cu atenţie casa lui Costache, pentru ca acesta să nu poată face nici o
mişcare fără ştirea ei. Aceste actiuni ii accentueaza zgarcenia si nesuferinta care o
intruchipeaza, devenind un etalon al invidiei pentru multi cititori. Cu toate acestea doar Otilia ii
cunoaşte aversiunea(cat e de dezgustatoare). Supărată, ascunsă de ceilalţi, Otilia ii mărturiseşte
lui Felix: „Nu ştii ce viperă este tanti Aglae asta! Uf!”. Astfel, de la inceput pină la sfarsit Aglae
starneşte doar dezgust.

Aurica Tulea este unul din personajele secundare realist. După perspectiva sociologică
este un personaj individual, iar după valoarea morală – unul negativ. Aurica este fata bătrană,
obsedată de ideea căsătoriei. Este descrisă in antiteză cu femeinitatea şi delicateţea Otiliei.
Vede in orice bărbat un posibil pretendent. Aurica este obsedată de problema dragostei, ca
fiind singurul mijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social, vegetează şi exprimă
soarta tragică a fetei bătrine intr-o situaţie precară. „Dacă n-ai noroc, degeaba. Poţi să fii
frumoasă, poţi să ai zestre, poţi să ieşi in lume şi bărbaţii nu se uită la tine”. Ura Auricăi faţă de
Otilia creştea mereu pe măsură ce descoeprea că Otilia este apreciată de toţi cei ce o cunosc.
Astfel vedem că Aurica era o persoană fără scrupule(corectitudine), păsîndu-i doar de propria
imagine.