Camil Petrescu este un reprezentant de marca la prozei

romanesti interbelice. A fost preocupat de problemele esteticii

literare, dar este cunoscut intai de toate ca romancier, dramaturg si
poet.
Romanele Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi,
Patul lui Procust si Un om intre oameni il recomanda pe Camil
Petrescu drept un mare prozator. Ceea ce da unitate creatiei vaste a
scriitorului este aspiratia spre autenticitate.
Modernitatea lui C Petrescu consta in faptul ca adopta o
formula de roman specifica scriitorului francez Marcel Proust(In
cautarea timpului pierdut).
Punctele de plecare ale romanelor sale sunt ideile filozofilor
Henri Bergson, Edmund Husserl si Sigmund Freud, preocupati de
aspectele mai putin cunoscute ale psihologiei umane, dar si ale
cunoasterii. Romanele lui C Petrescu impun o structura noua, in
sensul ca nu au nici un subiect propriu-zis.
Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a
fost publicat in anul 1930 si a fost precedat de cateva nuvele care
dezvaluie interesul scriitorului fata de problematica razboiului:
Romanul capitanului Andreescu, Proces verbal de dragoste si
de razboi, publicate in revistele Vremea, Facla si Tiparnita
literara.
Compozitional, romanul cuprinde doua parti: prima parte
cuprinde povestea de dragoste dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, iar
cea de-a doua parte este un jurnal de front, in care eroul principal
isi noteaza trairile si impresiile pe care le-a experimentat in timpul
razboiului. Cele doua parti ale cartii sunt unificate de prezenta
aceleiasi constiinte, dar si de un artificiu de constructie, intrucat
romanul nu incepe cu inceputul, ci cu o scena petrecuta ulterior,
care reda o discutie de la popota ofiterilor.

Intamplarile nu se desfasoara cronologic; ele sunt relatate prin

ceea ce psihologii numesc fluxul memoriei involuntare,
respective printr-un dicteu automat, determinat de trairi inconstiene
prin manifestarea simturilor.
In prima marte a romanului, autorul traieste o tulburatoare
poveste de dragoste. Iubirea lui se naste din gingasie, dar si din
orgoliu, pentru ca Ela era cea mai frumoasa fata din Universitate.
La inceput, casnicia le ofera celor doi momente de reala incantare.
Stefan Gheorghidiu se dovedeste a fi un intelectual autentic, avand
in fata o frumoasa cariera universitara. Sotii traiesc izolati oarecum
de lume, de inalta societate, dar tocmai de aceea se simt feriti de
tentatiile unei lumi superficiale. Cand insa Gheorgiudiu mosteneste
o avere neasteptata, cursul existentei lor se schimba, lansandu-se in
lumea mondena.
Din pacate, armonia existentei lor se va destrama si
Gheorghidiu va descoperi ca Ela este mult prea interesata de
aspectele materiale ale existentei, ca este cocheta si frivola. In
sufletul lui Gheorgidiu se strecoara indoiala ca femeia l-ar putea
insela. Cu prilejul unei excursii, observa cu ingrijorare ca sotia sa
cocheteaza cu un professor de dans. Se preface absent si nepasator,
insa din acest moment incepe un sir dureros de suferinte pentru
sufletul unui barbat care crede ca dragostea este un sentiment atat
de puternic incat cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte
unul asupra celuilalt.
Drama lui Gheorgiudiu, care vede in iubire o traire absoluta,
este una a incertitudinii. El se destrama sufleteste, neavand energia
necesara de a clarifica situatia. Tema mostenirii si cea
matrimoniala plaseaza romanul sub influenta lui Honore de Balzac.
Mostenirea genereaza conflictul, mai ales cu familia. La masa
de la unchiul Tache ii va infrunta pe batranul avar sip e Nae

Gheorghidiu, ambii personaje balzaciene. Mos Tache este ursuz,

avar, batran, care traieste retras intr-o casa veche si trista. Nae
Gheorghidiu este un avocet abil, parvenit, imbogatit prin zestre,
facand parte din aceeasi galerie tipologica in care se inscrie si
Stanica Ratiu, din Enigma Otiliei de G Calinescu. Prin
intermediul lui Nae Gheorghidiu il va cunoaste pe VasilescuLumanararu, milionarul analfabet care isi ascunde nestiinta purtand
ochelari cu lentile fumurii.
In cele din urma, Gheorghidiuse va dovedi a fi un filozof intr-o
lume de nestiutori de carte cinici, si-acesti nestiutori de carte il
pacalesc si ii fura o buna parte din mostenire(G Calinescu).
Gheorghidiu face parte din categoria sufletelor tari, se
aseamana cu eroii romanelor lui Stendhal si Flaubert prin fidelitate,
virilitate si prin aspiratie spre adevarul absolute. De asemenea, se
pot face conexiuni cu personajele dramelor sale: Gelu Ruscanu,
Andrei Pietraru, Danton.

Cea de-a doua parte abordeaza problematica razboiului,

experienta coplesitoare in existenta lui Gheorghidiu. In
confruntarea cu realitatile cutremuratoare ale acestuia, Gheorghidiu
isi da seama ca framantarile sale sufletesti generate de dragoste
sunt nesemnificative in comparative cu dramatica infruntare a
mortii, care pandeste la tot pasul. Spre deosebire de alte opera in

care este redat razboiul, in cartea lui C Petrescu acesta nu mai este
surprins din perspectiva lui eroica.
Capitolul cel mai sugestiv se intituleaza Ne-a acoperit
pamantul lui Dumnezeu si se structureaza pe trei momente:
-discutia de la popota ofiterilor inainte de luota
-retragerea armatei din fata inamicului
-lupta propriu-zisa, cu imagini apocaliptice
Urmeaza marsul retragerii, unul demential, caci satele in care
ajung sunt bantuite de fantomele celor morti, dar si ale celor vii.
Insemnarile de la subsolul paginii, prin citate din Remarque si
Junger, creeaza parca fundalul general-uman al razboiului si
sporesc impresia de autenticitate.
In mod evident, cea de-a doua parte rezolva drama primei parti
si il elibereaza pe Gheorghidiu de suferinta incertitudinii.
Totusi, romanul se incheie cu intrebarea lui Gheorghidiu: Si
daca Ela nu m-a inselat?
In concluzie, romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte
de razboi este considerat drept cea mai izbutita carte despre razboi
din literature noastra. Razboiul a mai fost surprins si in alte scrieri
din literature noastra: Strada Lapusneanul(M Sadoveanu), In
razboi (din cenaclul Comanestilor- Duliu Zamfirescu), Padurea
spanzuratilor(L Rebreanu).
Cartea lui C Petrescu si-a dobandit valoarea prin viziunea
moderna legata de compozitie, de structura personajelor si de
viziunea asupra vietii si a mortii.