Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi- viziunea despre lume

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe
mai mutle planuri narative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicate.
Personajele numeroase, de diverse tipologii dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte
puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul
mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indicrect din
propiile fapte, ganduri si vorbe cu ajutorul dialogului, al monologului interior si al introspectiei
auctoriale.
Datorita experientelor literare ale timpului si fiind un teoretician al rom, C.P. devine promotorul inoirii
literaturii exprimandu-se pragmatic in eseul "Noua structura si opera lui Marcel Proust." Camil Petrescu
considera ca actul de creatie este o forma de cunoastere si romanul obiectiv tipizant este anacronic.
Dupa modelul lui Proust Camil Petrescu alege in locul obiectivitatii ubicue subiectivitatea lumii interioare
in spirit autenticist pentru ca "nu putem cunoaste nimic absolut decat restrangandu-ne in noi insine." In
opinia sa, filozofia, stiinta si arta contemporane trebuie sa treaca in plan literar. Ratiunea si inteligenta
nu pot duce la cunoasterea lumii; cunoasterea abs, metafizica este pos si este de nat psihologica,
instrumental ei fiind intuitia. Experienta spihologica, realitatea interioara, devenirea constiintei trebuie
sa inlocuiasca epicul trad.
In romanul subiectiv modern "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi," tema iubirii si a
razboiului sunt incadrate direct in planul social. Camil Petrescu concepe romanul prin alcatuirea lui in
doua parti in care prima parte are caracter de fictiune, prezentand sentimenul unei iubiri incerte, care
apare periodic in cea de-a doua parte cu vadit caracter documentar, ce se constituie intr-un jurnal de
campanie ce surpinde spectacolul tragic si absurd al razboiului. Cele doua parti ale romanului se unesc in
constiinta protagonistului- Stefan Gheorghidiu, instanta narativa prin intermediul careia se dezvaluie
intreg universul cartii.
Subiectivitatea romanului se realizeaza prin nararea la persoana I de catre un narator homodiegetic,
focalizarea fiind interna, fixa, iar viziunea "avec." Lucrarea are caracter confesiv, romanul este scris in
tehnica jurnalului ca o rememorare ce eludeaza partial cronologia. Drumul initiatic al protagonistului
dureaza trei ani avand un rol important in definirea personalitatii sale prin evenimentele narate.
Revelatia psihologica este fortata prin selectiile alese, astfel fluxul constiintei are un rol cognitive.
Cele doua planuri pe care se desfasoara actiunea: unul subiectiv, care prezinta sentimental delogiei si
care identifica aspectul razboiului in planul constiintei si altul obiectiv care pune in lumina evenimentele
exterioare. Relatate distinct cele doua carti sunt concentrice in caracterul lui Stefan Gheorghidiu, care se
autodefineste in raport cu lumea inconjuratoare precum si de un artificiu de compozotie prin relatarea
unei scene de la popota ofiterilor.
Formula epica a jurnalului apare in secventele in care se surprind even de pe front. Exp razboiului
produce schimbari majore on con lui Gheorghidiu care depaseste nivelul constiintei critice si elitiste.
Acum el isi rememoreaza povestea esuata de iubire.
Discutia despre adulter de la popota este un factor declansator epic pentru flash-backul confesiv, prin
urmare rezulta insertia romanului de dragoste, in romanul despre razboi. Ca in proza lui Proust, un
eveniment exterior declanseaza un anumit tip de memorie: cea afectiva, in cartea lui Camil Petrescu
evenimentele sunt ordonate cronologic si analizate, interpretate in mod lucid. Camil Petrescu foloseste
memoria afectiv involuntara, care inseamna selectarea involuntara a unumitor evenimente care sunt
rememorate in fuctie de un fapt prezent.
.
Camil Petrescu pleaca de la propia personalitate in constructia personajului lui Stefan Gheorghidiu.
Stefan Gheorghidiu este tipul intelectualului, personaj principal si narator. Pe masura ce traverseaza
conflictul psihologic de nerezolvat I se creioneaza portretul psiho-moral. Gheorghidiu este o
personalitate complexa, are preocupari intelectuala, studii avansate si o cultura vasta, filozof metafizic,
adept a lui Kant. Este o constiinta lucida, inclinata spre cazuistica "atentia si luciditatea nu omoara
voluptatea, ci o sporesc, asa cum atentia sporeste durerea de dinti." Marii voluptosi si cei care traiesc
intens viata sunt neaparat ultralucizi.