Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu
Modernism

Poemul se incadreaza in modernism prin constructia textului. Acesta este realizat prin
tehnica povestirii in rama, imbinand cele trei genuri literare: epic, liric si dramatic. Primele patru
strofe reprezinta rama viitoarei povesti, fiind construite pe baza unui dialog dintre menestrelul ce
invioreaza atmosfera si un nuntas, fixandu-se, in acelasi timp, coordonatele de timp si de spatiu:
„Menestrel trist, mai aburit/Ca vinul vechi ciocnit la nunta.”, „Azi zi-mi-l stins, incetinel/La
spartul nuntii, in camara.” Imbinarea genurilor literare este evidenta in acest text: genul epic se
evidentiaza prin modul in care este relatata povestea, mai ales ca autorul insusi isi subintituleaza
poezia „balada”, genul dramatic este reprezentat prin dialogul dintre personaje, iar genul liric isi
gaseste punctul de plecare in utilizarea lirismului obiectiv sau a liricii „personajelor”.
In opinia mea, tema si viziunea despre lume a autorului sunt evidentiate in acest text
in primul rand prin compozitie. Prima parte a poemului include primele patru strofe, constituite
ca rama a povestii. Menestrelul e rugat sa cante la finalul unei nunti, despre o poveste de
dragoste neimplinita dintre Enigel si riga Crypto. Partea a doua se constituie din mai multe
secvente: portretul lui Crypto, descrierea regatului acestuia, portretul laponei Enigel, tinuturile
acesteia, intalnirea dintre cei doi, cele doua chemari ale rigai si refuzurile laponei(surprinzand si
diferentele ireductibile dintre cele doua lumi), precum si pedepsirea lui Crypto.
Consider, de asemenea, ca viziunea despre lume a poetului se exprima in text prin
intermediul simbolurilor, ce au o putere evocatoare deosebita: inelul, nunta, numele celor doua
fiinte, soarele. Inelul este simbolul perfectiunii si apare in text pentru a sublinia nunta dorita de
Crypto, dar imposibil de realizat: „Dar soarele aprins inel”, „Iar soarele acuma sta/Zvarlit in sus,
ca un inel”. Soarele este simbol al aspiratiei catre cunoastere, catre intelepciune, pe care le
doreste lapona Enigel. Numele celor doi protagonisti sunt simboluri pentru statutul lor in lumea
din care provin. Nunta nerealizata arata ca cele doua fiinte provin din lumi diferite si unirea lor
nu este posibila, iar nunta realizata, din finalul poeziei arata ca fiinta inferioara s-a casatorit cu o
fiinta de acelasi fel, maselarita, tot o planta otravitoare ca si el.
O prima idee poetica relevanta pentru sublinierea temei si viziunii despre lume a
poetului este cea reprezentata de incompatibilitatea celor doua lumi. In deschiderea partii a
doua, se schiteaza portretul craiului Crypto. Asupra lui planeaza suspiciunea ca ar fi fost vrajit sa
ramana vesnic tanar: „La vecinic tron de roua parca/Dar printre ei barfeau buretii/De-o vrajitoare
manatarca/De la fantana tineretii.” In aceasta lume obscura, inferioara, a intunericului, el se
detaseaza de ceilalti,pentru ca refuza sa isi asume destinul si nu doreste sa isi perpetueze specia:
„Si rai ghioci si toporasi/Din gropi ieseau sa-l ocarasca,/Sterp il faceau si naravas/Ca nu voia sa
infloreasca.”
Prin antiteza, Enigel este simbolul fiintei evoluate, reprezentand taramul gandirii. Numele
ei sugereaza aspiratia spre dimensiunea solara. Lapona parcurge un drum initiatic: „De la iernat,
la pasunat.” Ea poposeste in regatul lui Crypto, intalnirea dintre cei doi fiind posibila numai pe
taramul visului, avand in vedere incompatibilitatea celor doua lumi: „Pe trei covoare de
racoare/Lin adormi.” Aceasta secevnta este similara celei care evidentieaza lumea onirica din
„Luceafarul”, in care s-au intalnit fata de imparat si Luceafar.
O a doua idee poetica relevanta pentru sublinierea viziunii despre lume a poetului
este aceea a modului in care, in final Crypto este pedepsit, pentru ca a incercat sa-si depaseasca
propria conditie. Incercand sa intre intr-o lume care ii este inaccesibila

1
 Patru dintre elementele de compozitie si de limbaj din textul ales, prin care se
subliniaza viziunea despre lume a autorului, sunt: incipitul, titlul, imaginarul poetic, motivele
poetice.
Incipitul operei este reprezentat de rama povestii, introducand cititorul intr-o lume de
mult apusa, aceea a unui ev mediu in care petrecerile, nuntile erau animate de cantareti, numiti
menestrei: „Menestrel trist, mai aburit/Ca vinul vechi ciocnit la nunta. Menestrelul este descris
prin trei epitete: „trist”, „mai aburit ca vinul vechi”, „mult indaratnic”. Comparatia acestuia cu
vinul vechi subliniaza talentul cantaretului, iar enumeratia „cu pungi, panglici, beteli cu funda”
subliniaza podoabele cu care stie sa isi construiasca povestea. Acest incipit are rolul de a
introduce cititorul in lumea fictionala si de a contribui la crearea unei atmosfere deosebite,
pregatind spunerea unei povesti de dragoste.
Titlul, Riga Crypto si lapona Enigel, face trimitere la operele literare care marcheaza
inca de la inceput prezenta unui cuplu, precum Romeo si Julieta, Tristan si Isolda . Se pune in
evidenta statutul personajelor (textul fiind realizat pe baza liricii „personajelor”): Crypto este
rege, deci o fiinta cu un statut superior in lumea din care provine, iar Enigel este o lapona, fiinta
obisnuita in universul careia ii apatine. Numele celor doua personaje au semnificatii aparte.
Numele lui Crypto provine din cuvantul grecesc cryptos, care inseamna ascuns, incifrat, aspect
subliniat de catre poet si in cuprinsul textului: „Crai Crypto inima ascunsa”. Totodata, termenul
cryptograma desemneaza o specie inferioara de ciuperci, subliniind astfel specia si regnul
inferioare carora apartine Crypto. Numele laponei provine din cuvantul latinesc angelus,
subliniind puritatea, dar si aspiratia catre lumina, catre absolut a personajului.
Imaginarul poetic din text vizeaza prezentarea in opozitie a celor doua lumi in care
traiesc personajele. Lumea in care traieste craiul Crypto „inima ascunsa” este cea intunericului, a
umezelii, a lipsei de caldura si lumina. El este superior in aceasta lume vegetala in care traieste,
dar inferior prin regnul caruia ii apartine, regnul vegetal si familia ciupercilor. Imaginarul poetic
include inca de la inceput aceasta lume a regelui: „Des cercetat de padureti/In pat de rau si-n
huma unsa/Imparatea peste bureti.” Sau „Ea poposi pe muschiul crud/La Crypto mirele poienii.”
In opozitie cu acesta lume a intunericului este evidentiata, prin imaginarul poetic, lumea laponei
Enigel: lumea soarelui, a luminii: „Ma-nchin la soarele-ntelept”, „La soare roata se mareste/La
umbra numai carnea creste”, „Eu de umbra mult ma tem”. Lapona este fiinta obisnuita in lumea
in care traieste, dar este superioara fata de Crypto, deoarece apartine umanului.
Motivele poetice din text sunt: motivul nuntii, motivul soarelui, motivul umbrei, motivul
cercului, motivul oglinzii. Motivul nuntii este prezent inca din incipit: „Menestrel trist, mai
aburit/Ca vinul vechi ciocnit la nunta,/De cuscrul mare daruit/Cu pungi, panglici, beteli cu
funda.” Aceasta este nunta reala la care menestrelul spune povestea laponei Enigel si a craiului
Crypto. O a doua nunta este cea posibila, dar nerealizata dintre Enigel si Crypto. Craiul invita
lapona de doua ori sa i se alature: „-Enigel, Enigel/Ti-am adus dulceata, iaca […].” si „-Enigel,
Enigel/Scade noaptea, ies lumine,/daca pleci sa culegi,/Incepi, rogu-te cu mine.” Atat prima oara:
„Multumesc, dumitale/Eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale.”, cat si a doua oara, este
refuzat: „Lasa, asteapta de te coace!”. Aceasta a doua nunta este imposibila, pentru ca cele doua
fiinte traiesc in doua limi diferite si sunt incompatibile.
Motivul inelului este prezent in nerealizarea acestei nunti. Astfel, textul creeaza un
univers liric singular in intreaga literatura romana.