Riga Crypto și lapona Enigel

An 1930

Autor Ion Barbu

Curent literar Modernism

Gen Liric

Specie Poezie

Context
„Realizarea artistică a poemului este magistrală. O sonoritate de un farmec
evocator [...] cu ingenuități de descântec popular transpune în cuvânt și
imagine cele mai rafinate abstracții.” Basarab Nicolescu) Ion Barbu este un
reprezentant de seamă al modernismului interbelic, care contribuie la
dezvoltarea ideii de modernitate alături de Tudor Arghezi și Lucian Blaga.
Singurul său volum de versuri intitulat „Joc secund”, publicat în anul 1930,
aduce în prim-plan o creație lirică aflată la interferența dintre poezie și
geometrie.
Matematician și poet român, Ion Barbu, pe numele său adevărat Dan Barbilian,
este autorul unei creații poetice segmentate de criticul literar Tudor Vianu în trei
etape distincte: etapa parnasiană, etapa baladesc-orientală, respectiv etapa
ermetică. Vorbind despre cele două domenii diferite, poezia și matematica, Ion
Barbu mărturisea: „Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că,
rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”.
Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” face parte din volumul „Joc secund”,
fiind încadrată în a doua etapă a creației barbiene, baladesc-orientală,
supranumită de scriitor „baladă”. Pe de altă parte, textul este structurat ca o
povestire în ramă, fiind alcătuit din două mari secvențe: rama propriu-zisă, în
care se înfățișează o nuntă reală aflată în final „la spartul nunții în cămară”, în
care se prezintă nunta fantastică, imposibilă dintre ființe incompatibile.
Scriitorul însuși își consideră creația „un Luceafăr răsturnat”, întrucât cei doi
protagoniști se raportează diferit la povestea iubirii incompatibile. Spre
deosebire de poemul eminescian, inferioritatea este specifică principiului

Riga Crypto și lapona Enigel 1

 masculin, Crypto aparținând lumii vegetale, aflată sub amprenta umbrei și a
răcorii, a spațiului impur: „În pat de râu și-n humă unsă”.

Încadrare
Modernismul este curentul literar-artistic apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea
și dezvoltat în prima jumătate a secolului XX, având în centru încercarea de
inovare atât la nivel formal, cât și la nivel tematic. Poezia modernistă aduce în
prim-plan introducerea artelor poetice, a esteticii urâtului, ambiguitatea,
cultivarea metaforelor inedite și mai ales abandonarea elementelor de
versificație.
O particularitate ce permite încadrarea operei în estetica modernismului poetic
o constituie valorificarea motivelor poetice inedite, cu sensuri simbolice. Nunta
apare în două ipostaze distincte: împlinită, reală, concretă la început, respectiv
nunta tragică, imposibilă dintre două ființe aparținând unor lumi diferite.
Soarele, un alt motiv cu valoare simbolică, întruchipează cunoașterea totală,
reprezentând aspirația supremă a laponei Enigel: „Prin aer ud, tot mai la sud”,
sudul semnificând soarele. În plus, este prezent motivul-simbol al sufletului-
fântână de care este stăpânit ființa umană, fântâna simbolizând profunzimea și
reînnoirea periodică.

O altă particularitate a modernismului evidențiată în „Riga Crypto și lapona

Enigel” o constituie limbajul artistic nuanțat și expresiv care îmbină registrul
popular cu cel cult. Cuvintele au sonorități scandinave - „Enigel”, cu trimitere
directă la caracterul angelic al fetei - „Lapona mică, liniștită”, sau balcanice,
regionale: „Riga”, „zice-l-aș” sau „menestrel”. Întregul poem gravitează în jurul
antitezei uman-vegetal, superior-inferior, soare-umbră, rațiune-instinct.

În esență, creația barbiană impune o viziune modernă, scriitorul răsturnând

clișeele mentalității tradiționale, astfel încât axa uman-feminin-comun devine
superioară axei nonuman-masculin-regal. Așa cu remarcă Nicolae Manolescu,
poemul modern este „un Luceafăr cu rolurile inversate și într-un decor de o
nebănuită noutate”.

Temă
Tema poeziei o constituie iubirea neîmplinită dintre două ființe aparținând unor
lumi diferite. Asemeni poemului eminescian, pentru ființa inferioară iubirea
reprezintă o tentativă de a ieși din propria condiție. În cele din urmă, Crypto
este sancționat prin transformarea într-o ciupercă otrăvitoare, capabil să
„nuntească” doar cu „măsălarița-mireasă”. Pentru respingerea cu luciditate a

Riga Crypto și lapona Enigel 2

 iubirii imposibile, lapona Enigel își poate continua drumul spre ținuturile însorite
ale sudului.

Secvențe semnificative
O secvență semnificativă pentru tema textului o constituie cele trei chemări
adresate de Crypto, urmate de cele trei refuzuri succesive. Prezente în partea a
doua a poemului, cele trei chemări sunt precedate de o descriere sugestivă a
protagoniștilor. Pentru început, este înfățișat Crypto, stăpânul unei lumi aflate
sub dominația întunericului și al umbrei. Metaforele „În pat de râu și-n humă
unsă” desemnează lumea impură pe care o stăpânește. Domnitor al lumii
vegetale, Crypto aparține unui plan existențial inferior, fiind incapabil să-și
depășească limitele: „Și răi ghioci și toporași/ Din gropi ieșeau să-l ocărască,/
Sterp îl făceau și nărăvaș,/ Că nu voia să înflorească”.

Scenariul narativ este completat prin introducerea lui Enigel, aflate sub semnul
angelicului: „Lapona mică, liniștită,/ Cu piei, pre nume Enigel”. Spre deosebire
de Crypto, Enigel aparține universului uman și se înscrie într-un proces al
transhumanței: „În noul an, să-și ducă renii,/ Prin aer ud, tot mai la sud,/ Ea
poposi pe mușchiul crud/ La Crypto, mirele poienii”.

Chemările se desfășoară după un ritual ce amintește de poemul eminescian

„Luceafărul”. Pentru început, Crypto îi oferă valoarea supremă a lumii peste
care domnește: „Uite fragi, ție dragi,/ Ia-i și toarnă-i în puiacă”. Refuzul
laponei evidențiază superioritatea ființei umane: „Eu mă duc să culeg/ Fragii
fragezi, mai la vale”. A doua chemare-descântec vizează sacrificiul suprem în
numele iubirii: „Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine”. Cea de-a treia
invocație a regelui Crypto este, în esență, un îndemn adresat laponei pentru a-
și abandona aspirația spre soare în favoarea lumii sale dominate de „somn
fraged și răcoare”. Enigel refuză și această chemare-descântec, evidențiind
aspirația spre lumina soarelui.

Astfel, cele trei chemări accentuează incompatibilitatea poveștii de iubire.

Popasul laponei în tărâmul Rigăi este o probă pe care o trece prin refuzurile
repetate ale nunții cu ființa inferioară, din regnul vegetal, inferior. Dacă pentru
Crypto iubirea este o modalitate de a ieși din propriile limite, lapona trăiește
iubirea ca pe o experiență inițiatică, dar alege să-și continue drumul spre
dimensiunea solară.

O altă secvență semnificativă pentru tema textului o constituie deznodământul

dramatic al poveștii de iubire. Dialogul patetic este întrerupt în mod

Riga Crypto și lapona Enigel 3

 surprinzător la apariția soarelui, care transformă ființa fragilă a regelui Crypto
într-o ciupercă otrăvitoare.
Finalul dramatic al poemului poate fi interpretat ca o subtilă fixare în legendă a
destinului ființelor otrăvitoare, sancționate pentru o aspirație mult prea mare
pentru mărginita lor putere. Astfel, Crypto este sancționat pentru tentativa de
a-și depăși limitele. Prin intermediul lui, balada reprezintă o alegorie simbolică
pentru că înfățișează un scenariu inițiatic în care este implicată ființa supusă
cunoașterii. Drama îi aparține cu precădere ființei inferioare, sancționată cu
degradarea în propriul regn. Transformat într-o ciupercă otrăvitoare, Crypto
este capabil să nuntească doar cu „măsălarița-mireasă”.

Titlu
Un element semnificativ pentru configurarea temei îl constituie titlul construit
pe motivul cuplului. Element paratextual, analitic, titlul anticipează protagoniștii
baladei și exprimă chiar de la început dimensiunea narativă a textului, prin
numele celor două personaje. Pe de altă parte, acesta amintește de istoriile
celebre ale cuplurilor nefericite din literatura universală, cum ar fi: Romeo și
Julieta sau Tristan și Isolda.
Termenul „Crypto” face trimitere la caracterul criptic, închis al personajului.
Provenit din limba greacă („Kryptos”), acesta desemnează apartenența lui
Crypto la lumea tainică a poienii. „Enigel”, un termen de origine suedeză, este
în deplină armonie cu caracterul angelic al laponei.

Compoziție
Un alt element reprezentativ pentru tema textului îl constituie structurarea
baladei în două părți distincte. La nivel narativ, poemul are structura povestirii
în ramă, narațiunea propriu-zisă fiind introdusă prin tehnica inserției. Specific
povestirii în ramă, textul debutează cu o secvență distinctă ce constituie cadrul
poveștii de iubire. Prezenți la „spartul nunții, în cămară”, menestrelul și un
„nuntaș fruntaș” sunt surprinși într-un dialog pătrunzător ce reflectă dorința
acestuia din urmă de a asculta povestea unei nunți imposibile. Reunind ființe
incompatibile prin condiție și aspirații, iubirea dobândește caracter legendar:
„Cu foc l-ai zis acum;/ Azi zi-mi-l stins, încetinel,/ La spartul nunții, în
cămară”.
Partea a doua a poemului constituie narațiunea propriu-zisă prin intermediul
căreia se relatează povestea iubirii imposibile dintre „regele ciupearcă”,
Crypto, și „lapona mică, liniștită”.

Riga Crypto și lapona Enigel 4

 Concluzie
În concluzie, accentul în această baladă cade pe antagonismul slab-puternic.
Ideea, impusă în literatură, că dragostea este un miracol în sine, nu-și are locul
aici. Poetul prezintă drama incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii:
supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat.

Riga Crypto și lapona Enigel 5