Riga Crypto si Lapona Enigel

de Ion Barbu
Tema si viziunea
Incadrarea

In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta de innoire prin arta si in literature

secolului 20 caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principia
de creatie. In literatura romana, este o doctrina estetica promovata de Eugen
Lovinescu prin intermediul cenaclului si revistei Sburatorul 1919 – 1922 si 1926 –
1927.

O prima trasatura modernista ilustrata in poezia Riga Crypto si Lapona Enigel de

Ion Barbu este reprezentata de ambiguitatea limbajului si incifrarea acestuia,
realizata prin utilizarea metaforei ca figura de stil principal. Astfel in text sunt
utilizate numeroase metafore precum “inima ascunsa”, “te as culege”, figure de stil
ce pun in evidenta relatia dintre Riga Crypto si Enigel.

De asemenea, o trasatura ce releva apartenenta poeziei la modernism este creionata

prin promovarea lirismului obiectivizat ilustrat prin utilizarea verbelor si
pronumelor personale de persoana a 3 a.

Poemul a fost publicat in 1930 in volumul Joc second si apartinea etapei baladicce
si orientala a creatiei barbiene. A fost subintitulat “balada”, deoarece e o poveste
de dragoste cu aspect de cantec medieval, spus de un menestrel “la spartul nuntii in
camara”.

Stop incadrare

Structura

Titlul este alcatuit din enumeratia a doua nume proprii ce ilustreaza cele doua
ipostaze prezentate in text. Denumirea arhaica pentru rege “riga” este insotita de
apelativul Crypto care sugereaza faptura sa criptica, adica ascunsa. Enigel, nume
propriu care in limba Suedeza inseamna “inger” este “lapona”, traind in tarile
nordice. Titlul desemneaza membrii cuplului neimplinit; el intruchipeaza geniul
vegetal, intelectul pur, iar ea apartine umanului, caracterizata prin aspiratie catre
absolutul reprezentat de soare.

Opera literara prezinta o imbinare a elementelor lirice, epice si dramatice. Epitetul

este sustinut prin evocarea specie literare, balada, prin tehnica naratica, prin
prezenta firului narativ si a personajelor. Acestea din urma, pot fi interpretate ca
voci lirice ale aceleiasi constiinte, iar dialogul confera textului caracter dramatic.

Tema baladei este ilustrarea in doua parti, iar fiecare parte face referire la o nunta.
Tehnica de compozitie este povestirea in rama. Rama prezinta o nunta implinita
apartinand planului real. Atmosfera e lumeasca, de chef, nuntasul cere
menestrelului o poveste pe care acesta a mai spus o si altadata in ocazii similar.
Este vorba de povestea cu Riga Crypto si Lapona Enigel.

Partea a doua este realizata din mai multe tablouri: portretul Rigai Crypto;
intalnirea dintre Riga si Lapona, chemarile Rigai Crypto adresate Laponei, refuzul
Laponei, incheierea intalnirii si pedepsirea Rigai.

Portretul celor doi e realizat prin antiteza, aparand in doua scurte tablouri. Riga
Crypto este stapanul unei lumi vegetale, dar conditia lui e tragica, aspiratiile nu
sunt intelese. Crypto este caracterizat prin determinarile “sterp”, “naravas” si prin
metafora “inima ascunsa” ce denota inchiderea in sine. Nu este iubit si sufera de
singuratate.

Poemul continua cu prezentarea Laponei Enigel careia ii sunt atribuite epitetele

“mica”, “linistita”, semn al superioritatii dar care traieste “in tari de ghiata uriasa”
aspirand catre lumina si caldura soarelui.

Intalnirea cu Crypto are loc intr un punct al mersului spre sud al Laponei, miscare
cu sens symbolic, traducand aspiratia spre soare a eroinei. Povestea propriu zisa
este fantastica si se desfasoara in visul fetei, ca si in Luceafarul eminescian. Doar
rolurile sunt inversate, fiinta superioara e feminina, iar cea inferioara e masculina.

Dialogul, cu chemarile lui halucinante, repetate de trei ori, deschide spectacolul

dramatic al unei nunti esuate.
Refuzul Laponei il pune intr o situatie dilematica dar optiunea lui e ferma,
mergand pana la sacrificiu: “Enigel, Enigel/ Scade noaptea, ies lumine/ Daca pleci
sa culegi/ Incepi, rogu te cu mine”.

Refuzat si a doua oara, mai face o tentativa disperata de a o convinge pe Enigel,

vorbindu I de valorile supreme ale lumii lui: somnul fraged si uitarea, care lecuiesc
fiinta de zbuciumul solar, de eternal drum al regasirii: “Lasa l, uita te, Enigel/ In
somn fraged si racoare”.

Tentatia este intr adevar coplesitoare si Enigel si o reprima cu greutate fiind pusa si
ea intr o situatie dilematica: “Riga Crypto, Riga Crypto/ Ca o lama de bluestem/
Vorba in inima ai infipt o/ Eu de umbra mult ma tem”.

Explicatia pe care o da e mai degraba pentru sine decat pentru Crypto; prin ea isi
dezluseste mai bine natura si responsabilitatea fata de propriul ei destin.

Crypto si Enigel sunt simboluri ale unui system in care contrariile se atrag, dar
contactul e imposinil din cauza structurii incompatibile a celor doua personaje.
Pentru Crypto, iesirea din lumea sa inseamna mutatie dintr un regn in altul, deci
moarte. Riga Crypto devine o ciuperca otravitoare, insotindu se cu semnele ei.

Tablourile poetice ale baladei construiesc o alegorie simbolica, un scenario initiatic

in care este implicate fiinta umana, ca fiinta a cunoasterii. Drama este a lui Enigel,
nu a lui Crypto. Crypto apare in visul fiintei superioare si reprezinta tentatia sau tot
ceea ce stinghereste omul in aspiratia lui spre absolut.

Enigel e inteleapta, e prea cuminte, a juns la o intelegere superioara si reprima

tentatia, il “ucide” pe Crypto. Il ucide si il deplange: “Plangi, prea cuminte Enigel”
deplangand in fond, natura duala a fiintei umane, aflata intr o vesnica oscilatie intre
ideal si material, intre rational si instinctual, intre viata si moarte.

Simbolul dominant al poemului este nunta, o proba a initierii in tainele noi. Nunta
umana este una implinita, membrii cuplului apartinand aceleiasi lumi pe cand
nunta povestita prezinta esecul nuntirii din cauza incompatibilitatii intre regnuri.

Personajele reprezinta si ele simboluri, poemul remarcandu se printr un lirism

obiectiv, evidenta fiind lirica mastilor. Fiecare dintre ele reprezinta o ipostaza a
poetului.
In concluzie argumentele prezentate mai sus releva apartenenta poemului Riga
Crypto si Lapona Enigel de Ion Barbu in curentul literar al modernismului.

Stop structura