TESTAMENT

Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica, manifestata in perioada

interbelica, ca reactie impotriva traditiilor academice si istorice, reprezentand o ruptura de
trecut si o innoire notabila. Acest curent literar are la baza “Teoria Sincronismului” lansata
de Eugen Lovinescu, in care se construiesc bazele poeziei intelectualizate, cu lirism adancit
si ambiguitate voita, devenind o inovatie formala prin renuntarea la prozodia traditionala.
Revendicat de clasici si moderni deopotriva, Tudor Arghezi este un innoitor al limbajului
poetic, fiind considerat al doilea mare poet roman dupa Eminescu si cel mai important poet
anticalofil. Poezia sa a devenit un etalon al originalitatii artistice, adoptand tehnici specifice
modernismului, precum: materialitatea limbajului, componenta ludica si estetica uratului.
Poezia “Testament” este o sensibila arta poetica, programul literar si estetic arghezian,
asezata in fruntea volumului de debut “Cuvinte potrivite”, publicat in 1927, in care cuvantul
e stapanul absolut al universului.
Opera se incadreaza in specia artei poetice, concentrand idei privind dimensiunile etice si
sociale ale creatiei, in care regasim identitatea intre planul autorului si cel al eului liric.
Caracterul modern este conferit de transfigurarea socialului in artistic, exploatarea esteticii
moderne a uratului si raportul dintre inspiratie si actul de creatie.
Tema poeziei se fundamenteaza atat pe trairile eului liric si conditia sa in lume, cat si pe
creatia literara, aflata in ipostaza de mestesug. Poezia este surprinsa in dubla ipostaza: ca
mostenire lasata unui fiu spiritual si ca forma evolutiva a umanitatii, evidentiind tema
cunoasterii.
Titlul, elementul paratextual cu functie anticipativa, dobandeste valoare simbolica.
Semnificatia laica trimite la proprietatile materiale ale testamentului, iar cea religioasa denota
spiritualitatea mostenirii lasata urmasilor. Astfel, beneficiarii testamentului arghezian sunt
atat cititorii, cat si viitorii truditori ai condeiului, devenind un mijloc de perpetuare a traditiei.
Lirismul subiectiv se manifesta cu predilectie prin formula monologului adresat, la
nivelul expresiei, prin marcile eului liric si topica afectiva. Pronumele si verbele la persoana I
singular “eu am ivit” si adjectivele posesive “(cartea) mea” desemneaza ipostaza tatalui
spiritual, al artizanului, regasita in planul eului liric. Cel de-al doilea plan, al tuului,
evidentiaza ipostaza fiului, a cititorului sau predecesorului sau, prin pronume si verbe la
persoana a II-a “te”, “vostru”, “urci”, Acestea, alaturi de substantivul in vocativ “fiule”,
constituie marci ale adresarii directe.
Poezia este structurata in cinci unitati strofice inegale, grupate in trei secvente.
Organizarea materialului poetic se realizeaza si prin seria relatiilor de opozitie in care este
introdusa “cartea”, devenita laitmotiv, in fiecare dintre cele trei secvente atribuindu-se noi
valori si intrebuintari.
Secventa intâi, realizata sub forma monologului adresat, grupeaza primele doua strofe si
confirma caracterul de arta poetica a textului, dezvaluind conceptia artistului despre rolul sau
si al creatiei sale. Eul poetic se considera un depozitar al valorilor morale si al intelepciunii
celor de pana la el, lasand posterioritatii o singura avere “Un nume adunat pe-o carte”, cartea
devenind o metafora a creatiei poetice si o treapta in evolutia spirituala, un ‘‘hrisov’’ al
predecesorilor sai.
O prima imagine poetica semnificativa in conturarea temei si viziunii autorului este
regasita in versurile “Prin rapi si gropi adanci/suite de batranii mei pe branci”, ce sugereaza
drumul dificil al cunoasterii. Observam ca poezia, in viziunea argheziana, dobandeste valoare
sociala, deoarece prezinta suferintele inaintasilor, fiind totodata o marturie pentru intreaga
existenta a stramosilor.
Cea de-a doua secventa grupeaza strofa a treia si a patra si reda rolul etic, estetic si social
al poeziei, ideea centrala fiind paralelismul si suprapunerea cu lumea obiectuala, monologul
devenind neadresat. Poetul este surprins in ipostaza mestesugarului, metamorfozand orice
categorie in contrariul sau si valorificand esetica uratului “facui din zdrente muguri si
coroane”. Uratul devine categorie estetica prin transfigurare “am preschimbat” si
esentializare “gramadii”, constituind o alta particularitate a modernismului. In viziunea lui
Arghezi, cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva: ‘‘Veninul strans l-
am preschimbat in miere/ Lasand intreaga dulcea lui putere’’.
Ultima strofa se incadreaza in secventa a treia, ce concentreaza crezul artistic arghezian
pe ideea ca lumea se materiala se transfigureaza in dimensiune spirituala, poetul reprezentand
intermediarul. Astfel, o alta imagine relevanta in accentuarea ideii poetice este metafora
“Slova de foc si slova faurita/Imparechiate-n carte se marita”, ce valorifica contopirea
talentului cu munca, creatia artistica devenind o ingemanare intre inspiratie si efort artizanal,
un proces purificator.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua, moderna,
privind poezia, resursele ei si misiunea poetului. Materialitatea imaginilor artistice se
realizeaza prin fantezia metaforica, rezultand asocieri semantice surprinzatoare, din registre
stilistice diferite: comparatia inedita (“Imparecheate-n carte se marita/ Ca fierul cald
imbratisat in cleste”), epitetul rar (“seara razvratita”,”torcand usure”), oximoronul (Veninul
strans l-am preschimbat in miere’’).
Prozodia poate fi plasata intre traditie si modernitate. Poezia este alcatuita din strofe
inegale, care se remarca printr-o tonalitate inedita, conferita de variatiile ritmului;
versurile sunt lungi , de 9-11 silabe, iar rima imperecheata.
In concluzie, creatia argheziana “Testament” este o arheologie a eului creator care se
defineste in raport cu metafora cartii. Truditorul cuvintelor, poetul, elaboreaza o sinteza etica
si estetica a spiritualitatii poporului roman, intr-o maniera originala si nonconformista,
creand o arta poética inedita ce apartine sferei modernismului prin tematica, limbaj si
valorificarea esteticii uratului.