Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi Inclusa in 1957 in volumul Pacatele tineretilor care face parte din ciclul Fragmente

istorice este prima nuvela istorica romaneasca. Alexandru Lapusneanul scrisa de C.Negruzzi, a fost publicata in primul numar al revistei Dacia Literara (1849) imediat dupa articolul program Introductie. Opera literara Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica realizata pentru ca este inspirata din istoria natiunii. Pentru creearea ei, Negruzzi a valorificat atat Letopisetul Moldovei al lui G. Ureche, cat si Letopisetul lui Miron Costin din care a preluat chipuri, replici si intamplari, unele dintre acestea abatandu-se de la adevarul istoric dar contribuind la sporirea dramatismului constructiei epice. Tema nuvelei o constituie evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei (cea de-a doua domnie a lui A.Lapusneanul 1564-1569), perioada in care luptele pentru tron insemnau varsare de sange. Naratorul este omniscient, preda obiectiv dar subiectivizeaza usor naratiunea prin epitete de caracterizare. Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a iar perspective narativa este dindarat. Nuvela are un aspect clasic, fiind alcatuita din patru capitole: I. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu II. Ai sa dai sama doamna III. Capul lui Motov vrem IV. De ma voi scula, pre multi am sa popesc eu Nuvela este o constructie simetrica si deoarece debuteaza cu intrarea lui Lapusneanul in viata Moldovei si se incheie cu iesirea lui din viata tarii prin moarte tragica. Tot simetrice sunt si mottourile primului si ultimul capitol deoarece reprezinta replica ale lui Lapusneanul. Capitolul I. In expozitiune este relatat episodul intoarcerii lui Lapusneanul in Moldova cu ajutor turcesc pentru a-l indeparta pe Stefan Tomsa, pentru a ocupa tronul pierdut in prima domnie din cauza unui complot al boierilor. In apropiere de Tecuci este intampinat de soldatii trimisi de Tomsa, alcatuiti din boieri: Motoc, Veverita, Spacioc si Stroici care il tradasera in prima domnie. Acestia ii solicita sa se intoarca deoarece poporul nu il vrea si nu il iubeste, hotarat sa puna ordine in tara si sa se razbune pe boierii lacomi si tradatori, acesta respinge solicitarea acestora si promite ca va mantui tara. Vazand atitudinea ferma a lui Lapusneanul, Motoc isi schimba optiunea si ii cere iertare acestuia, fals sfatuindu-l sa intre in oras doar cu oastea de pamanteni asigurandu-l ca va primi ajutorul multora dintre boieri. Intelegand intentiile lui Motoc, Lapusneanul ii spune sincer ca nu-l crede dar ii promite ca nu-l va ucide, insinuand ca ii este util pentru a se elibera de blestemele poporului. Hotararea lui Lapusneanul de a-si relua tronul, setea sa de putere si dorinta de razbunare reprezinta intriga nuvelei. Capitolul II constituie desfasurarea actiunii deoarece cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronul de catre Lapusneanul, Tomsa fuge in Muntenia, poporul il intampina pe Lapusneanul cu bucurie si sperante, iar acesta incepe lupta impotriva boierilor care il tradasera. Ii ucide fara mila, ii deposedeaza de averi si sfatuit de Motoc, pune la cale noi planuri de razbunare. Intr-o zi, vaduva unui boier ucis, o opreste pe doamna Ruxandra si ii spune ca va raspunde pentru faptele sotului ei, rugand-o sa ia

atitudine. Induiosata de lacrimile vaduvelor si inspaimantata de crimele savarsite de sotul sau, aceasta il roaga sa inceteze cu omorurile si il ameninta ca vine judecata divina. Acesta ii promite ca nu va mai ucide de poimaine pentru ca ii va da un leac de frica. Capitolul III Actiunea atinge punctul culminant al operei si cuprinde in esenta scena decapitarii celor patruzeci si sapte de boieri si episodul uciderii lui Motoc. Initial, voievodul asista impreuna cu boierii si poporul la slujba de la Mitropolie, adresandu-li-se sa recunoasca crimele comise motivandu-le prin binele si linistea tarii. Isi exprima dorinta de a trai in pace si isi cere iertare multimii, se inchina la icoane, saruta moastele sfinte si ii invita pe boieri la un ospat de impacare la palat. La ospat, Lapusneanul porunceste uciderea celor patruzeci si sapte de boieri si construieste o piramida din capetele acestora ce reprezinta un leac de frica promis doamnei Ruxandra care lesina vazand-o. Alarmata de slujitorii boierilor, scapati de la macel, o multime de oameni curioasa se aduna la palat sa vada ce s-a intamplat, ea cere capul lui Motoc, pe care il considera vinovat de toate nedreptatile indurate. Crutat initial, Motoc este dat de domnitor pe mainile multimii dezlantuite in ciuda rugamintilor sale si astfel Lapusneanul isi duce la indeplinire planul sau diabolic, singurii care scapa fiind Spancioc si Stroici care presimtisera primejdia si fugisera in Polonia Capitolul IV Este surprins deznodamantul nuvelei, moartea tiranului prin otravire. Timp de patru ani, nu a mai omorat pe nimeni dar a nascocit alte planuri. Nelinistit deoarece Spancioc si Stroici trecusera Nistrul, se retrage in cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea de aproape. In timpul unei crize, fiind bolnav si crezand ca va muri, acesta isi exprima dorinta de a fi calugarit, fiind in cele din urma calugarit de mitropolitul Teofan care ii da numele de Pahomie si il proclama domnitor pe fiul acestuia, Bogdan. Trezit din liturgie, Lapusneanul ii ameninta pe toti cu moartea, inclusiv pe fiul si pe sotia sa speriata. Doamna Ruxandra indemnata de Spancioc si Stroici intorsi din Polonia, accepta sa-si otraveasca sotul. Dupa scurt timp Lapusneanul moare, fiind ingropat la manastirea Slatina.