Mihai Eminescu este ultimul mare poet romantic, care păstreaza în existenţa şi opera sa conturul

caracteristic al dramei artiştilor romantici. Aspirand mereu spre un plan de viaţa superior etic şi artistic,
Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina nonconformismului, a
sincerităţii în faptele de viaţă şi a înălţimii de gândire. Astfel ca, prin intermediul operei sale “Luceafarul”
putem patrunde in esenta vietii marelui poet.

Luceafărul este un poem filozofic, având la bază filozofia lui Schopenhauer, filozofia greacă a lui Platon,
Aristotel si mitologia Indiana. Poetul romantic abordeaza tema iubirii prin antiteze si includerea
motivelor lunii, noptii, calatoriei dintre doua lumi opuse si al soartei schimbatoare. Astfel ca Luceafarul
este omul geniul, care reflecta singuratatea si inteligenta, iar omul comun este Catalina.

Luceafarul este personajul principal al operei, care este o fiinta nevie si incompatibila cu lumea Catalinei.
Astrul intruchipeaza omul care tinde spre o dragoste perfecta si este in stare sa se sacrifice pentru
marea sa iubire. Din versurile “Parea un tanar voievod, cu par de aur moale” se desprinde imaginea unui
tanar frumos cu parul blond, care in toate operele romantice este idealizat. Luceafarul se indragosteste
profund de Catalina, care in ciuda sentimentelor puternice nu accepta sa I se alature lui Hyperion. Astrul
insa coboara la chemarile iei din vise “Din sfera mea venii cu greu/ Ca sa-ti urmez chemarea” astfel
demonstrand puritatea dragostei pe care o simte. Cu toate ca Luceafarul ii ofera “cununi de stele” si
“palate de margean”, fata de imparat refuza sa-si lase lumea pentru a-1 urma, caci, desi frumos cum
numa-n vis/Un demon se arata", ea simte cum privirea lui o arde. Spre deosebire de originalul basm
in care fata este omorata de zmeul care o iubea, in poem Luceafarul se retrage in lumea sa cand
incercarile sale de a o adduce pe Catalina cu el esueaza “Dar nu mai cade ca-n trecut/ In mari din tot
inaltul”.

“A iubi inseamna a suferi. Si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca” a spus Emil Cioran. Acest
motto se impleteste perfect cu firul narativ al poemului deoarece scoate in evidenta sentimentul
incomplete de dragoste pe care il simtea Catalina. Aceasta este cauza neputintei ei de a se sacrifica
pentru a trai vesnic alaturi de Luceafar.

Luceafarul, fiind omul geniu ce aspira spre iubirea ideala poate fi comparat cu Enigel din opera “Riga
Crypto şi lapona Enigel” scrisa de Ion Barbu. Crypto şi Enigel sunt simboluri ale unui sistem polarizat în
care contrariile se atrag, dar contactul este imposibil, datorită structurii incompatibile a celor două
personaje.

In concluzie, Luceafarul va ramane mereu simbol al romantismului in literature romana, deoarece

armonizează teme și motive eminescene unice. Poemul contureaza perfect definitia iubirii ideale, insa
care nu se implineste niciodata.