Costache Giurgiuveanu-Caracterizare

Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru ca, direct

sau indirect, el hotareste destinele celorlalte personaje care se concentreaza in jurul
averii sale, in goana dupa mostenire. El este unchiul lui Felix, cumnat cu doctorul
Iosif Sima, care avusese o singura sora, casatorita cu Giurgiuveanu, dar acesta
murise de mult.Mult mai tarziu, dupa moartea doctorului, Costache devenise
tutorele lui Felix. Giurgiuveanu este tatal vitreg al Otiliei, deoarece fusese casatorit,
a doua oara, cu mama acesteia, care murise si ea, dar batranul nu o infiase official
pe fata.
Ca personaj realist tipic, Costache Giurgiuveanu intruchipeaza avarul dar este
umanizat de dragostea lui sincera pentru Otilia, chiar daca nu reuseste sa
materializeze niciuna dintre intentiile sale de a-i asigura viitorul. Inca de la inceputul
romanului, aparitia batranului este bizara, deconceratndu-l pe felix atunci cand ii
spune nu-nu sta nimeni aici. Felix isi imaginase ca tutorele sau e un om masiv,
de o greutate extraordinara, avand in vedere ca stia despre el ca este bogat,
detine mai multe immobile, ii fusese numit tutore si administrator al averii sale.
Portretul fizic realizat prin ochii lui Felix reliefeaza, prin caracterizare directa, un
personaj ce se apropie de grotesc, un om mititel, putin adus de spate, cu o chelie de
portelan, cu fata spana, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii clipind rar si
moale : Capul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si, din
cauza aceasta, patata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult
fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta
desigur inaintata ramanea totusi incerta; zambea cu cei doi dinti, clipind rar si
moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca , dar privind intrebator si
vadit contrariat. Ca toti avarii, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit,
ca de un intrus periculos, un potential atentator la averea sa, de aceea mai intai il
repinge pe Felix.
Caracterizarea indirecta a personajului se face prin intamplari, vorbe,
gesture, ganduri si atitudini. Micile ciupeli fata de Pascalopol, socotelile incarcate
pentru intretinerea lui Felix, obtinerea unor castiguri anuale prin inchirierea unor
immobile pentru student, localurile, restaurantele motiveaza, indirect, avaritia
personajului, mai ales ca el se supune unor privatiuni personale de hrana,
imbracaminte sau ingrijiri medicale.De cate ori are prilejul sa manance de la altii,
gesturile sale sugereaza lacomia Batranul manca cu lacomie, varand capul in
farfurie.
Umanizat in avaritia sa de grija paterna pentru Otilia, Costache vrea sa-I
construiasca o casa, pentru a-I asigura fe-fetitei lui o stabilitate in viitor, dar,
zgarcit pana la absurd, foloseste material foarte ieftine ori gratuite, stranse de la
demolari, iar planul architectural il face singur, desi nu se pricepe deloc la desen
ethnic. Aduna bani din orice, nu se da in laturi de la nimic penru a acumula cat de
minore avantaje material: vinde cursuri, manual, seringi, instrumente medicale pe
care le confica sau le ia pur si simplu de la studentii care statea la el cu chirie si
care intarziau cu plata acesteia. Banii ii tine in casa, ascunsi in locuri ferrite,

temandu-se permanent sa nu-l vada cineva atunci cand umbla la ei, dar nu ii
depune la banca, deorece avarul trebuie sa pipaie sis a numere mereu banii, pe
care-i iubeste mai mult decat orice pe lume.
Gesturile, balbaiala, raguseala sunt arme de aparare si procedee indirecte de
caracterizare, sugerand reactii provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi pus in
situatia sa dea vreun ban cuiva care ii cere. Ciudatenia personajului este data de
glasul stins si ragusit, de duiosiile si emotiile stiute numai de el, cand isi freca
mainile cu un ras prostesc sau de atitudinea fata de Otilia pe care
o
sorbea umilit din ochi si radea din toata fiinta spana cand fata il prindea in bratele ei
lungi.
Tinuta vestimentara ridicola- poarta ciorapi de lana de o grosime fabuloasa,
plini de gauri- si aspectul neingrijit- unghiile netaiate, ghetele de gumilastic,
nadragii largi de stamba colorata prinsi cu sfoara- il plaseaza la granite dintre tragic
si comic, dar accentueaza, indirect, evidenta avaritie si privare de un minim necesar
pentru un trai decent.
Destinul lui Costache este dramatic, moartea sa sta sub imperiul acelorasi
disperari si temeri in care traise, Stanica Ratiu fiind cel care pune mana pe pachetul
cu bani, pe care batranul il tinea asupra sa, tocmai de teama hotilor. Dupa al doilea
atac cerebral avut de Giurgiuveanu, Stanica pandeste la geamul odaii si bolnavul
sopteste inspaimantat, presimtind parca cee ace avea sa se intample ochii, ochii!.
Ramas singur cu pungasii , mos Costache este inspaimantat ca rudele il vor jefui
chiar inainte de a muri, se asigura ca pianul este la locul lui si este obsedat in
continuare de ochii care ma priveau aseara, pe fereastra. Batranul ar fi scapat si
de aceasta data cu viata, dar cand vede ca I se smulge de sub saltea pachetul cu
bani, adica tot ce adunase cu patima intreaga viata, mos Costache moare cu groaza
intiparita pe chip, articuland cu disperare ba-banii, pungasule.
Mediul ambient si relatia cu alte personaje, ca procedee indirecte de
caracterizare a personajului realist sunt definite prin suspiciunea permanenta de
care este chinuit batranul, banuind mai ales pe Aglae sip e stanica Ratiu ca ii
pandesc averea, cu toate ca si celelalte personaje au, intr-o masura mai mare sau
mai mica, interese materiale la Giurgiuveanu. Este temator fata de oricine , are o
spaima evidenta fata de autoritati, de oficialitati. Naratorul omniscient descopera
chiar o latura comica a situatiilor ivite, ca aceea cand Costache face atacul cerebal
si clanul Tulea navaleste in casa lui ca sa supravegheze orice miscare, actiunea
avand aspect de asediu. Aglae, in rol de commandant al asediului, vine cu Aurica,
Olimpia si, bineinteles cu Stanica, pentru a veghea ca nimeni sa nu se atinga de
nimic : Trebuie sa stam aici sa pazim, n-o sa lasam in casa un bolnav fara simtire,
care nu vede, n-aude cu straine in casa. Aduce apoi sarmale de acasa si pregateste
un ospat mare, ca un festin, ignorandu-l total pe mos Costache, care zacea in pat
neputincios: Tus tai linistit acolo ca un bolnav, sa nu-ti cada gheata de la cap.
In concluzie, umanizarea avarului Costache Giurgiuveanu se motiveaza prin
rspectul pe care personajul il are pentru Pascalopol, prin increderea fata de Felix si
dragostea pentru Otilia, desi nimic din intentiile sale nu se materializeaza, totul
ramanand la stadiul declarativ.