Alexandru Lpusneanul

de Costache Negruzzi

-Particularitile de construcie a unui personaj-

Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii, cu o acune riguros

construit n conflict puternic, punnd n eviden personaje complexe bine
individualizate. Spre deosebire de povestire, cu care se confund adeseori, nuvela are
urmtoarele trsturi definitorii: construcia subiectului este riguroas, personajele sunt
deja caractere formate, accentul este pus pe construcia personajelor, nu pe aciune, iar
timpul i spaiul sunt clar delimitate.

n literatura romn nuvela a aprut n perioada paoptist, prima i cea mai

important fiind nuvela istoric Alexandru Lpuneanul a lui Costache Negruzzi.
Aceasta este istoric prin tem i din perspectiva formulei estetice cu elemente clasice.

Titlul nuvelei face referire la personajul principal, anticipnd conflictul i

importana personajului n oper.

Opera este mparit n patru capitole, fiecare avnd cte un moto semnificativ care
accentueaz conflictul dominant. n centrul nuvelei, scriitorul l aaz pe Alexandru
Lpuneanu , domnul Moldovei, aciunile prezentate ct i celelalte personaje avnd rolul
de a reliefa caracterul personajului principal.

Alexandru Lpuneanu, dup nfrngerea sa n dou rnduri de otile Despotului,

fugind la Constantinopol, izbutise a lua oti turceti i se ntorcea acum s izgoneasc
pre rpitorul Toma i s-i ia scaunul pe care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vndut de
boieri. Astfel, Lpuneanu intrase n Moldavia, ntovrit de apte mii de spahii i de
vreo trei mii oaste de strnsur.

Lpuneanu este un personaj excepional pus n situaii excepionale. Abaterile de la

documentele istorice sunt intenionate i au rol n construirea personajului) boierul
Mooc murise nainte de ntoarcerea in ar a lui Lpuneanu, Spancioc i Stroici fugiser
din ar n Polonia, uciderea lui Mooc e inspirat din moartea unui domnitor grec linat
de popor).

Dialogul constituie n opera lui Negruzzi o soluie artistic folosit cu scopul de a

pune n eviden evoluia psihologic a personajului.
Domnitorul este caracterizat direct de catre narator (Lpuneanu, a creia
ochi scnteiar ca un fulger, mediteaz vreo nou moarte) i celelalte personajue, i
indirect, prin intermediul dialogului, monologului, gestualitii i comportamentului.

Faptele domnitorului, ajuns pentru a doua oar pe tronul Molodvei (omorrea

boierilor, leacul de fric oferit Domnitei Ruxanda, aruncarea lui Mooc in minile
mulimii), pun n eviden tiania domnitorului care acioneaz pentru ntrirea autoritii
domneti i slbirea puterii boierilor.

nc din primul capitol putem observa, prin intermediul dialogului, anumite gesturi care
dezvluie evoluia psihologic a viitoului tiran. Dialogul din scena n care Lpuneanu
ntlnete solia format din Mooc, Veveriei, Spancioc i Stroici, contureaz foate bine
conflictul puternic dintre domn i boierii trdtori. Acest conflict evideniaz trstura
fundamental a lui Lpuneanu, i anume, voina de a avea putere deplin asupra
Moldovei, impunndu-i ferm autoritatea.

Lpuneanu i primete pe boieri rezervat, silindu-se a zmbi. Atitudinea boierilor, la

nceput, este una oarecum detaat, deoarece se nclinar pn la pmnt, fr a-i
sruta poala dup obicei. Schimbul de replici reflect sigurana de sine i atitudinea
provocatoare a domnului, care-i determin pe boieri s-i dezvluie ostilitatea i
adevratele intenii: Am auzit, urm Alexandru, de bntuielile rii i am venit s o
mntui; tiu c ara m ateapt cu bucurie.

Ultima parte a acestui dialog dezvluie furia i ura abia stpnit a lui Lpuneanu,
ca rspuns la vicleniile lui Mooc. Prin aceste replici tioase sunt evideniate
impulsivitatea, lipsa de scrupule i violena domnitorului n nfruntarea cu boierii: Dac
voi nu m vrei eu v vreu [] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge
i cu voia, ori fr voia voastr.

Observaiile asupra fizionomiei personajului, fcute de Negruzzi, reflect tririle

interioare ale eroului : rspunse Lpuneanu, a cruia ochi scnteiar ca un fulger.

Fiind un bun cunosctor al firii umane, Lpuneanu l cru pe Mooc pentru

ncercarea de a-l nela din nou, deoarece avea nevoie de acesta ca s mai uureze
blstemurile norodului. Aceast scen reflect duritatea, luciditatea i ironia
necrutoare a domnului.
Partea a III-a a nuvelei (Capul lui Mooc vrem) este cea mai dramatic i ncepe
printr-o linite i o atmosfer de srbatoare, unde domnul i boierii se adunaser la
biseric.

Scena este prezentat minuios, pregtindu-se antiteza romantic i contrastul din

scena uciderii celor 47 de boieri.

Dismularea i ipocrizia, precum i ateismul sunt trsturi specifice personajului

romantic i sunt foarte bine evideniate n aceast scen: mpotriva obiceiului su,
Lpuneanul, n ziua aceea era mbrcat cu toat pompa domneasc, Dar dup ce a
ascultat Sfnta Slujb, s-a cobort din stran, s-a nchinat pe la icoane, i, apropiindu-se
de racla Sfntului Ioan cel Nou, s-a aplecat cu mare smerenie i a srutat moatele
sfntului, Spun c n minutul acela, el era foarte galben la fa, i ca racla sfntului ar fi
tresrit.

n episodul uciderii celor 47 de boieri, se poate observa antiteza dintre

cinismul lui Lpuneanu (El rdea) i groaza lui Mooc care se silea a rde ca s
plac stpnului, simind prul zburlindu-i-se pe cap i dinii si clnnind.

n scena final a bolii i a otrvirii sale, personajul principal triete cu intensitate att
umilina, ct i revolta mpotriva celor ce l-au clugrit, dup care urmeaz groaza n faa
morii.

Dei naratorul este obiectiv, apar scurte intervenii subiective prin care naratorul i
trdeaz atitudinea fa de personaj: aceast denat cuvntare, era groaz a privi
aceast scen sngeroas.

n realizarea operei sale, Negruzzi interpreteaz cronicile lui Grigore Ureche i

Miron Costin, schimbnd destinul unor personaje. Astfel, creeaz o oper de ficiune
care se ndeprteaz de spiritul cronicilor, o nuvel care ar fi putut sta alturi de Hamlet
dac ar fi avut prestigiul unei limbi internaionale. (G. Clinescu)

Posted in Limba si literatura romana, Subiecte rezolvate, Subiectul 3 |

Etichetat: Alexandru Lapusneanul, nuvela istorica, Nuvela istorica
Particularitatile unui personaj, nuvela sitorica
caracterizare, Particularitile de construcie a unui personaj | Leave a
Comment
 Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi

de Camil Petrescu

-tema iubirii-

Iubirea a fost ntotdeauna una din temele predilecte ale literaturii, fiind vzut ca o posibilitate de a explora

interiorul fiinei umane. Aa cum afirm Emil Cioran, Iubirea are attea fee, attea devieri i attea forme, nct este

destul de greu s gseti un smbure central sau o form tipic a iubirii. (Pe culmile disperrii). i n literatura romn

tema iubirii este tratat cu interes, fiind n centrul substanei epice, mai ales n literatura interbelic. Aceast tem a fost

abordat de scriitori precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian, fiecare evideniind o

anumit latur a acestui sentiment complex. Astfel, n Ion al lui Rebreanu, sentimentul este unul instinctual; eroul trece

de la pasiune la instinctualitate, de la raiune la dezechilibru, de la via la moarte, ntre iubirea fa de Florica i fa de

pmnt. Mihail Sadoveanu ofer o imagine tradiionalist, conservatoare a iubirii n romanul Baltagul. Vitoria Lipan i

triete iubirea puternic fa de soul ei, n conformitate cu normele societii patriarhale din acea vreme. Iubirea sa are la

baz devotement i datorie, ceea ce o mpinge s caute dreptatea cu orice pre.

Romanul modern psihologic Patul lui Procust al lui Camil Petrescu ofer o perspectiv mai rafinat asupra

temei, i datorit plasrii evenimentelor n mediul citadin. Sunt prezentate dou poveti de iubire diferite : pe de o parte,

iubirea intelectualizat a doamnei T., dar nu lipsit de pasiune i a lui Fred Vasilescu, iar pe de alt parte iubirea oarb a lui

Ladima pentru frivola Emilia, iubire ce duce la anularea de sine.

O perspectiv interesant asupra acestui sentiment este cea din romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de

rzboi al lui Camil Petrescu; iubirea dintre tefan Gheorghidiu i Ela este prezentat prin ochii personajului- narator, fiind

o iubire situat sub semnul orgoliului i al frustrrii.

n acest roman al lui Camil Petrescu, personajul principal, tefan Gheorghidiu, este tipul intelectualului lucid, n

cutare de experiene fundamentale i care aspir la o iubire absolut, iubirea nsemnnd pentru el o form de cunoatere.

Iubirea dintre el i Ela nu poate fi ncadrat n vreun tipar, datorit individualizrii tririlor sale. Sentimentele sunt conturate

prin intermediul monologului interior i introspeciei. Evoluia acestei poveti de dragoste este dezvluit n mod

subiectiv, prin ochii naratorului- personaj. Eroul relateaz la persoana I experiena iubirii i cea a rzboiului. Romanul este

alctuit din dou pri, corespunztoare celor dou experiene. Experiena iubirii este actualizat prin rememorare, n timp

ce cea a rzboiului este consemnat sub forma unui jurnal de front.

tefan Gheorghidiu este un strlucit student la filozofie, fr mijloace materiale; n facultate se

ndrgostete de Ela. Iniial, acesta a pus iubirea lui sub semnul orgoliului (orgoliul a constituit baza

viitoarei mele iubiri), beneficiind de admiraia tutror. Pasiunea este stimulat de vanitatea masculin;
aceast pasiune se adncete n timp; cei doi i triesc clipele de intimitate cu druire, admiraia Elei ntlnindu-se cu

plcerea lui tefan de a-i etala cunotinele de filozofie. Tnrul ntlnete n iubirea unic, absolut, la care aspir, modul

de a se mplini pe sine : s tulburi att de mistuitor o femeie dorit de toi; s fii att de necesar unei existene, erau

sentimente care m adevereau n jocul intim al fiinei mele.

Situaia se schimb n momentul n care Gheorghidiu primete o motenire neateptat din partea unui unchi; acum cei

doi duc o via monden; n timp ce tefan nu este interesat de acest aspect, Ela descoper modaliti de a-i etala

farmecul, fapt ce duce la modificri n cuplu. tefan ncepe s fie dominat de gelozie i de nelinite. Un alt unchi al lui

tefan, Nae, le face propunerea de a cumpra o ntreprindere metalurgic, ceea ce duce la o nou neconordan ntre cei

doi : n timp ce el simea repulsie fa de acest tip de activitate, ea era atras de ofert. Mai mult, este ncntat de

propunerea de a seduce un important om de afaceri. tefan este deranjat de implicarea soiei sale n afacerile legate de

motenire, datorit orgoliului su i concepiei c brbatul este superior femeii, aceasta fiind un mijloc de a-i manifesta

puterea protectoare. (a fi vrut-o mereu feminin, deasupra discuiilor acestora vulgare, plpnd i avnd nevoie s fie

protejat).

Orgoliul lui Gheorghidiu este mcinat de jocul seduciilor, al micilor flirturi din cadrul ntlnirilor mondene. Pe de alt

parte, Ela este ncntat de noua sa via, fiind mgulit de succesul pe care l are pe lng un domn G. O criz grav n

cuplu o reprezint excursia la Odobeti; relaia devine una tensionat, presrat cu despriri i mpcri. Pentru a se

rzbuna, Gheorghidiu aduce acas o prostituat cu care soia sa l gsete n pat. Dup un alt conflict, Gheorghidiu i cere

Elei s prseasc locuina i s accepte un divor amiabil. Ulterior, cei doi se mpac, tefan Gheorghidiu gsind dovada

c Ela nu l nelase.

Tortura geloziei este accentuat de deprtare, cnd tefan pleac pe front; el era convins c Ela l nela cu G. Ela se

temea s nu rmna o vduv srac, motiv pentru care ncerca s i conving soul s treac o sum de bani pe numele

su. Obinnd o permisie, tefan triete alturi de Ela ultima noapte de dragoste. Aflnd dorina soiei sale, este

convins c aceasta vrea s divoreze, convingere ntrit i de faptul c l zrise pe domnul G. la Cmpulung.

Experiena rzboiului l ndeprteaz de problemele personale, tefan Gheorghidiu descoperind acum sentimentul morii,

al suferinei aproapelui su. Rnit, tefan ajunge acas, gsind-o pe Ela lipsit de farmec. El renun la trecutul su

framntat i divoreaz, lsndu-i Elei o important parte din avere.

Perspectiva asupra acestui sentiment este unic, subiectiv, experiena iubirii fiind vazut doar prin ochii lui

Gheorghidiu. El reprezint tipul intelectualului lucid, al inadaptatului superior care triete drama ndrgostitului de

absolut, avnd impresia c s-a detaat de lumea exterior, ns n realitate evenimentele sunt filtrate prin constiina sa;

drama sa este accentuat de firea hiperlucid i hipersensibil, orice ntmplare fiind perceput de ctre Gheorghidiu ntr-

un mod mai dramatic dect era normal; prin introspecie i monolog interior, el percepe cu lucuditate alternnd aspecte

ale planului interior (triri, sentimente) i ale planului exterior (fapte, relaii cu alte personaje). Dei personajul-narator este
un analist lucid al strilor sale interioare i al evenimentelor exterioare, el nu se poate elibera de subiectivitate, de gelozie

i de orgoliul masculin. Tortura sa interioar este alimentat i de sentimentul nesiguranei.

Iubirea celor doi evolueaz ntr-o manier unic, neputnd fi ncadrat ntr-un tipar prestabilit, orice trire interioar,

orice suferin sau bucurie fiind unic i irepetabil, deoarece fiecare o triete n manier personal.

Afirmaia lui Emil Cioran vine s ntreasc problema ridicat de Camil Petrescu. A scrie despre sine nseamn a descrie

o experien unic, nemijlocit, irepetabil. Camil Petrescu afirm, n acest sens : S nu descriu dect ceea ce vd,

ceea ce aud, ceea ce nregistreaz simurile mele, ceea ce gndesc eu Asta-i singura realitate pe care o pot povestiDar

aceasta-i realitatea consiintei mele, coninutul meu psihologic.

Luceafarul

'Luceafarul' este expresia desavarsita a geniului eminescian, aparand ca o sinteza a

gandirii sale poetice. Poemul are ca sursa principala de inspiratie basmul popular
romanesc 'Fata in gradina de aur', cules de germanul Kunisch, valorificat mai intai intr-
un basm si apoi prelucrat in cinci variante succesive. Un alt izvor, in afara de cel folcloric,
care a penetrat benefic in poemul deplinei sale maturitati artistice, este vasta si profunda
cultura eminesciana. 'Luceafarul' devine astfel un poem filozofic in care tema romantica
a conditiei omului de geniu capata stralucire desavarsita. Dupa insemnarile poetului,
capodopera sa este un poem alegoric: 'daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui
scapa de noapte uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nici nu e capabil de a ferici pe
cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte dar n-are nici noroc'. Problema geniului
este privita din perspectiva filozofului Schoppenhauer, potrivit careia, cunoasterea lumii
este accesibila numai omului de exceptie, capabil sa depaseasca sfera subiectivitatii, sa
se depaseasca pe sine, inaltandu-se in sfera obiectivului.

In plus, preluind date din mitologia greaca, indiana si crestina, Eminescu le confera
sensuri filozofice adanci si noi, in cadrul contextul. Versurile poemului, distribuite in 98
de catrene, sunt organizate intr-o structura compozitionala armonioasa sustinuta de cele
doua planuri (universal-cosmic si uman-terestru), care tind unul spre celalalt si se
interfereaza uneori in cele patru tablouri.

Forma poemului e narativ-dramatica, datorita formulei de introducere ('a fost odata'),

prezenta unui narator, povestirii facute la persoana a III-a, existentei personajelor,
constructiei gradate a subiectului si prezentei dialogului (cu formele specifice de
adresare). Si totusi, 'Luceafarul' este un poem liric, schema epica fiind doar cadrul,
personajele si intamplarile - simboluri lirice, metafore, pentru a sintetiza idei filozofice.
Aceasta interferenta de genuri confera poeziei o mare profunzime si posibilitati multiple
de interpretare (poveste fantastica de iubire, alegorie pe tema geniului, poezie de viziune
simbolica).

Tabloul intai din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar (geniu,
fiinta superioara) si fata de imparat (aflata la varsta cand poate fi tulburata de Zburator;
dar si simbol al omului comun). Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie a contrariilor,
caci Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca concretul.
Visul tinerei fete trebuie interpretat drept criza puberala, dorinta de realizare prin
dragoste ce este rezolvata mitologic prin motivul Zburatorului. Cadrul desfasurarii acestei
idile este atat cosmic cat si teluric, in timp ce atmosfera este grava, solemna. Gesturile
celor doi sunt protocolare pentru ca ei apartin unor lumi total diferite.

Al doilea tablou descrie un inceput de idila intre smeni; ca atare cadrul este doar terestru.
Cei doi tineri pot fi vazuti ca simbol al 'perechii' in plan uman. Desi, la inceput, Catalina
ezita intre ideal si real, in fond ea il accepta pe Catalin, realizand ca ei doi sunt parte din
aceeasi lume. Intr-un astfel de cadru atmosfera este intima, cu gesturi familiale,
stereotipe. Comunicarea este acum directa, nu se mai face prin intermediul visului, ca in
tabloul anterior.

In cea de-a treia parte a poemului este prezentata calatoria interstelara a 'Luceafarului'
si dialogul lui cu Demiurgul. Hyperion apare deci, ca forma individualizata a absolutului,
in timp ce creatorul sau este absolutul in sine, materia universului superior organizata.
Cadrul este exclusiv cosmic, desfasurand-se intr-o atmosfera glaciala. Intr-un dialog
presupus, limbajul este gnomic, silentios
.
Ultimul tablou este din nou intr-un cadru atat terestru cat si cosmic, descriind fericirea
omului prin iubire si revelatia Luceafarului asupra diferentelor dintre cele doua lumi.
Atmosfera este, pe de-o parte, feerica, intima, senzuala; iar pe de alta parte rece,
distanta, rationala. Dialogul nu mai este posibil, replicile constituindu-se la nivele de
intelegere diferite. Invocatia Luceafarului are la baza dorinta superstitioasa a fetei de a-
si prelungi fericirea prin protctia unei 'stele norocoase'. Raspunsul lui Hyperion contine
insa, doar constatarea diferentelor fundamentale dintre doua lumi antinomice.

'Luceafarul' este o capodopera nu numai prin profunzimea ideilor ci si prin perfectiunea

formei. Dintre particularitatile de stil ale poeziei, se remarca, mai intai, limpezimea
clasica. Aceasta a fost obtinuta prin inlaturarea podoabelor stilistice. Pentru a ajunge la
superlativul 'o prea frumoasa fata', Eminescu a eliminat epitetul 'luminoasa', apoi o serie
de metafore: 'un canacas de fata', 'o dalie de fata', 'un ghiocel de fata', 'un giuvaer de
fata' etc. In plus, poetul a utilizat doar 89 de adjective, in majoritate de origine latina.

Ideile filozofice care strabat poemul sunt exprimate prin maxime, sentinte, precepte
morale (in rostirea Demiurgului), ceea ce confera versurilor valoare gnomica. Apoi
puritatea stilului este obtinuta prin preponderenta termenilor de origine latina. Eminescu
valorifica mai ales fondul romanesc de cuvinte, si integreaza in text expresii populare,
acceptand un numar mic de neologisme ('haos', 'ideal', 'palat', etc). Ca efect, limbajul e
curat romanesc, inteligibil pentru toti, natural.

Versurile se caracterizeaza printr-o muzicalitate sugerata de efectele euforice ale

cuvintelor si de schema prozodica invariabila: catrenele de 7-8 silabe in ritm iambic,
cunosc o permanenta alternanta intre rimele masculine si feminine.