CURSUL 3 COMUNICAREA

1. COMUNICAREA CU SEMENII SĂI

De la naştere, pe tot parcursul existenţei sale, fiinţa umană are nevoie de relaţia cu ceilalţi
pentru satisfacerea nevoilor sale fundamentale: familia, anturajul, sistemul de învăţământ şi
întreaga societate participă la dezvoltarea copilului până la maturitate şi la îmbogăţirea treptată a
experienţei, informaţiilor ,abilitatilor si deprinderilor acestuia.
DEFINIŢIE: Nevoia de a comunica cu semenii săi este necesitatea fiinţei umane de a
discuta cu semenii săi, de a pune în comun şi a-şi împărtăşi sentimente, opinii, experienţe şi
informaţii.
Anturaj - persoanele care trăiesc în intimitatea sau în preajma individului.
Cadru de referinţă - set de valori, norme, opinii, modele comportamentale specifice unei
persoane , însuşite sau luate drept model în formarea judecăţilor evaluative .
Codare - operaţia de traducere a unui mesaj informaţional.
Decodare - operaţia de extragere a unui mesaj informaţional.
Emiţător - persoana care transmite un mesaj informaţional.
Empatie - proces complex perceptiv, afectiv şi intelectual, mai mult sau mai puţin conştient şi
dirijat, prin care o persoană tinde să identifice, să înţeleagă şi să-şi apropie gândurile, acţiunile şi
mai ales sentimentele, viaţa afectivă a altui individ concret.
Eu-l (Ego-ul) - nucleul sistemului personalităţii în alcătuirea căruia intră cunoştinţele şi
imaginea depre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente faţă de cele mai importante
interese şi valori (conştiinţa de sine). Este format din următoarele ansambluri: eu-l fizic, eu-l
spiritual şi eu-l social.
Eu-l fizic sau biologic - ansamblul eu-lui ce are în vedere atitudinile corporale care se identifică
cu schema corporală.
Eu-l spiritual - ansamblul eu-lui alcătuit din totalitatea dispoziţiilor psihice înnăscute sau
dobândite.
Eu-l social - ansamblul eu-lui care vizează atitudinile faţă de relaţiile sociale ale individului.
Mesaj - ansamblu de date, imagini sau idei despre stările reale sau posibile ale unei
persoane sau ale unui obiect.
Prejudecată - judecata apriorică ce are caracter de opinie personală sau grupală insuficient
verificată prin experienţă şi insuficient întemeiată logic şi care, fiind echivalată cu o credinţă,
introduce un coeficient de formare şi folosire in cunoaştere.

1
 CURSUL 3 COMUNICAREA

Receptor - persoana care primeşte un mesaj informaţional.

Rol - model organizat de conduită privind o anumită poziţie a unui individ într-un ansamblu
organizaţional.
PROCESUL MENŢINERII INDEPENDENŢEI
NEVOII DE A COMUNICA CU SEMENII SĂI
Acest proces se bazează pe utilizarea mijloacelor sau metodelor de comunicare.
In cursul evoluţiei, omul şi-a dezvoltat diferite simboluri pentru a se exprima, totalitatea
acestora constituind comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală.
Comunicarea nonverbală reprezintă limbajul corpului: expresia feţei, a ochilor,
gesturile, poziţia corpului. Prin intermediul ei se transmite un mesaj global, uneori o intenţie , o
dorinţă, o durere sau o solicitare neexprimată în cuvinte. Reprezintă o formă arhaică de
transmitere a mesajelor. Conţinutul mesajului transmis depinde de cadrul de referinţă, de
educaţia şi de cultura căreia îi aparține emiţătorul, iar decodarea şi interpretarea mesajului pot fi
influenţate de educaţia primită, de cultura receptorului, de cadrul său de referinţă care nu sunt ,
de cele mai multe ori, aceleași cu ale emiţătorului, şi de prejudecăţile receptorului.
Comunicarea verbală sau limbajul s-a dezvoltat treptat suprapunându-se peste
comunicarea nonverbală. Ea permite o exprimare mai clară, mai precisă şi mai nuanţată a
mesajului , ceea ce nu exclude unele interpretari eronate datorită inţelesului diferit acordat unor
cuvinte şi expresii.De aceea decodarea mesajului verbal trebuie să ţină cont de cadrul de
referinţă, de educaţia, de nivelul de cultură şi de situaţia în care se află emiţătorul.
Cele două modalităţi de comunicare mobilizează fiinţa umană în totalitatea sa: corpul,
inteligenţa, memoria, emotivitatea. Realizarea unei comunicări optime se bazează pe un
ansamblu de condiţii bio-psiho-sociale:
- Capacitatea fizică a fiinţei umane de a receptiona stimulii intelectuali, afectivi şi senzoriali
transmişi de anturaj.
- Capacitatea psihologică de a sesiza semnificaţia mesajului receptionat.
- Capacitatea de a răspunde adecvat şi de a avea raporturi sociale normale cu cei din jurul său.
Nevoia de a comunica cu semenii săi include şi nevoia de dragoste, de afecţiune,
indispensabilă vieţii şi manifestată sub diferite forme: gesturi, cuvinte, contacte fizice, dragostea
și sexualitatea, afecţiunea maternă, familială, amicală, prietenească, romantică şi afecţiunea
pentru divinitate.

2
 CURSUL 3 COMUNICAREA

Pentru a se realiza plenar la nivelul nevoii de a comunica cu semenii săi omul are nevoie
de o imagine pozitivă despre el însuşi, despre capacităţile şi rolurile sale. Aceasta presupune un
anumit nivel al cunoaşterii de sine, a persoanei sale, a componentelor personalităţii proprii: eu-l
personal (eu-l fizic şi eu-l spiritual), şi eu-l social.
O persoană independentă din punctul de vedere al nevoii de a comunica cu semenii săi
este capabilă, pe de o parte, să se afirme, să-şi exprime nevoile, sentimentele, ideile, opiniile şi
dorinţele sale şi, pe de alta parte, să-i asculte si să-i înţeleagă pe ceilalţi.
In concluzie, independenţa sau autonomia în satisfacerea nevoii de a comunica cu
ceilalti presupune:
- integritatea fizică şi buna funcţionare a organelor de simţ şi a mecanismelor
percepţiei.
- dezvoltarea intelectuală suficientă pentru a recepţiona corect semnificaţia mesajelor.
- un anumit grad de conştienţă pentru înțelegerea mesajelor.
- o funcţionare psihică normală : memorie bună, judecată și raţionament
corecte.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII DE A COMUNICA CU
SEMENII SĂI
I.Factori biologici
1. Integritatea organelor de simţ şi funcţionalitatea lor conform cu etapele creşterii
şi dezvoltării (copil, adult, bătrân ) influenţează capacitatea de a se exprima, de a
discuta, de a comunica cu ceilalţi.
Atingerea, mângâierea reprezintă un mijloc de comunicare care permite
exprimarea sentimentelor și împărtăşirea lor : empatie, simpatie, afecţiune. Trebuie
subliniat că formele atingerii, mângâierii şi sensul acordat acestora variază de la o
cultură la alta, de la un popor la altul şi după educaţia primită în familie.
2. Integritatea organelor fonaţiei este necesară pentru comunicarea verbală, pentru
transmiterea mesajului prin utilizarea limbajului.
3. Integritatea aparatului locomotor permite efectuarea unor mişcări armonioase
ale membrelor, ale corpului, menţinerea poziţiei corpului si a capului, oferă
capacitatea de a controla muschii feţei exprimând surâsul, râsul, etc.
4. La copil comunicarea depinde de dezvoltarea sa psiho-motorie.

3
 CURSUL 3 COMUNICAREA

II.Factori psihologici
1.Dezvoltarea normală a facultăţilor intelectuale ale individului, inteligenţa, imaginaţia,
memoria, judecata, îi permit persoanei înţelegerea mesajelor transmise de anturaj sau primite din
mediul înconjurător.
2.Percepţia realizată de organele de simţ, analizată de cortex şi transformată în imagini,
semnificaţii, modelează personalitatea proprie, educaţia, cultura, îi dă individului o experienţă
proprie acumulată în timp. Toate aceste elemente constituie percepţia personală şi subiectivă,
cadrul de referință al persoanei care influenţează modul propriu de a comunica.
3.Personalitatea determină adesea motivaţia individului de a comunica şi influenţează
capacitatea lui de a comunica, de a se exprima, de a stabili contacte cu ceilalţi semeni.
4. Emoţiile pozitive sau negative influenţează capacitatea de a comunica a persoanei. Unii
indivizi îşi exprimă cu uşurinţă emoţiile (expresia de bucurie, râsul, expresia de tristeţe, plânsul,
debitul verbal accelerat, tăcerea), ceea ce îi eliberează de tensiuni şi le menţine echilibrul psihic.
Alţii se repliază, se interiorizează, au dificultăţi în exprimarea emoţiilor, ceea ce determină
creşterea tensiunii interne şi deteriorarea echilibrului psihic.
III. Factori sociologici
1.Anturajul este foarte important pentru satisfacerea nevoii de a comunica cu semenii săi:
prezenţa unor persoane dispuse să comunice, să asculte şi să răspundă, uşurează şi stimulează
exprimarea individului. Un climat calm, armonios în care individul se simte respectat şi acceptat
aşa cum este, îi permite exprimarea lejeră şi stabilirea unor contacte sincere cu ceilalţi. Aceleaşi
condiţii sunt necesare şi într-un cuplu oficializat sau nu prin actul căsătoriei.
2.Cultura şi statutul social, educaţia au importanţa lor în stabilirea unei comunicări, deoarece
modalităţile de comunicare sunt în mare măsură invăţate şi sunt influenţate de obişnuinţele
familiei şi de nivelul de cultură; sărăcia, lipsa mijloacelor financiare au repercusiuni asupra
dezvoltării fizice, intelectuale şi psihologice, influenţând satisfacerea nevoii de a comunica cu
ceilalţi semeni.

4
 CURSUL 3 COMUNICAREA

MANIFESTĂRILE DE INDEPENDENŢĂ ALE NEVOII DE A COMUNICA CU

SEMENII SĂI

Manifestările de independență pot fi observate la nivel biologic, psihologic şi sociologic.

Manifestările de independenţă la nivel biologic :

- Funcţionarea normală a organelor de simţ:
- acuitatea vizuală şi auditivă în limite normale
- fineţea mirosului şi gustului
- sensibilitatea tactilă păstrată
- Debitul verbal:
- uşor și lejer
- cu ritm moderat
- utilizând un limbaj clar şi precis
- Exprimarea nonverbală prin:
- mişcări armonioase
- poziţii şi gesturi elocvente ale mâinilor
- expresia feţei în concordanţă cu conţinutul mesajului
- priviri semnificative
- Funcţionarea normală a mecanismelor senzorio - perceptuale.
Manifestările de independenţă la nivel psihologic :
 Uşurinţa exprimării nevoilor, dorinţelor, ideilor, opiniilor, emoţiilor şi sentimentelor
 Exprimarea clară a gândur
 Imagine pozitivă despre sine
 Perceperea obiectivă a mesajelor primite şi capacitatea de a verifica percepţiile proprii
 Exprimarea sentimentelor prin atinger
 Atitudinea de receptivitate şi de încredere faţă de celelalte persoane
 Căutarea atenţiei şi afecţiunii semenilor săi
 Capacitatea de a se angaja şi a menţine o relaţie semnificativă cu persoanele din jurul său
 Utilizarea corectă a mijloacelor de apărare faţă de agresiunile psihologice

5
 CURSUL 3 COMUNICAREA

Manifestările de independenţă la nivel sociologic :

 Apartenenţa la un grup cu o activitate precisă și un anumit interes
 Stabilirea unor relaţii armonioase în familie, la serviciu, în timpul distracţiilor
 Păstrarea unei distanţe sociale în comunicare
Influența nevoii de a comunica asupra celorlalte nevoi fundamentale
Când nevoia persoanei de a comunica cu semenii săi este satisfăcută, asistentul
medical constată prezenta manifestărilor autonomiei şi la celelalte nevoi fundamentale ale
acesteia.
Astfel el observă că frecvenţa şi amplitudinea respiratorie sunt normale, iar debitul
verbal al pacientului este adecvat. Individul preferă să servească masa cu persoane agreate şi
agreabile, faţă de care manifestă comportamente nonverbale concordante cu situaţia şi locul în
care se află: restaurant, cantină etc.
Asistentul medical observă că pacientul este îmbrăcat cu veşminte adecvate
anotimpului, temperaturii mediului ambiant, momentului zilei şi situaţiei, şi are un aspect curat şi
îngrijit.
Pacientul afirmă că are un somn odihnitor, că îşi planifică momente de relaxare şi
destindere, participă la activităţi recreative împreună cu familia şi/sau prietenii. Stăpânirea şi
utilizarea metodelor de comunicare cu semenii săi îi permit pacientului îndeplinirea rolurilor
sociale şi îi dau sentimentul de securitate psihologică. În funcţie de vârstă, cultură şi obişnuinţe
familiale pacientul poate fi un practicant fervent al religiei căreia îi aparţine sau poate participa
ocazional la activităţi cu caracter religios.
În timpul acţiunii de culegere a informaţiilor, asistentul medical va observa
manifestările de independenţă ale individului şi interacţiunile nevoii de a comunica cu semenii
săi, cu celelalte nevoi. Acţiunile asistentului medical vor viza educarea pacientului pentru
menţinerea integrităţii organelor de simţ ale acestuia, modalităţilor de exprimare a emoţiilor şi
sentimentelor, şi adoptarea atitudinilor de receptivitate şi încredere în ceilalţi.

6
 CURSUL 3 COMUNICAREA

INTERVENŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL pentru menţinerea independenţei sau pentru

satisfacerea nevoii de a comunica cu semenii săi pot fi:
1. Explorarea împreună cu pacientul a mijloacelor proprii de comunicare cu semenii şi a
posibilităţilor sale de exprimare.
2. Educarea pacientului vizând:
 măsurile necesare pentru menţinerea integrităţii organelor de simţ;
 modalităţile de exprimare a emoţiilor, sentimentelor, dorinţelor;
 adoptarea atitudinilor de receptivitate şi încredere față de semenii săi ;
 menţinerea legăturilor semnificative cu membrii familiei, colegii de serviciu sau
partenerii de activităţi în afara serviciului.

DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A COMUNICA CU SEMENII SĂI

Nesatisfacerea nevoii de a comunica cu semenii săi poate determina apariţia

următoarelor probleme de dependenţă/ sănătate:
a. Comunicarea ineficientă la nivel senzorio-motor;
b. Comunicare ineficientă la nivel intelectual ;
c. Comunicare ineficientă la nivel afectiv.

a.COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL SENZORIO-MOTOR

DEFINIŢIE: Comunicarea ineficientă la nivel senzorio-motor este dificultatea
persoanei de a recepţiona cu ajutorul simţurilor, mesajele emise de anturaj sau venite din mediul
înconjurător, şi/sau de a transmite mesaje verbale, paraverbale sau nonverbale prin limbaj,
mimică sau gestică.
Mecanismul perturbării nevoii de a comunica cu semenii, la nivel senzorio-motor se
situează pe mai multe planuri:
- Persoanele pot prezenta dificultăţi în comunicare în situaţia apariţiei unor tulburări
senzorio-motorii prin privare de stimuli sau suprasolicitare cu stimuli veniţi din
mediul înconjurător social şi / sau natural.

7
 CURSUL 3 COMUNICAREA

- Diminuarea sau pierderea mobilităţii sau a funcţionalităţii organelor de simţ, sau

ambele, provoacă individului o diminuare a câmpului perceptual, al spaţiului în care
trăieşte. Acelaşi fenomen se produce în cazul unei suprasolicitări cu stimuli.
- În ambele situaţii, cauzele cele mai frecvente sunt afectarea cerebrală în ariile de
proiecţie corticală a organelor de simţ, tulburările circulatorii, defectele de dezvoltare
la copil sau degenerarea organelor de simţ la bătrâni.

Manifestările (semnele) de dependență:

1.Tulburări senzoriale precum:
- Cecitate - orbire, lipsă integrală sau parţială a vederii datorită afectării aparatului ocular, a
căilor aferente sau a centrilor de proiecţie corticală.
- Surditate
- Diminuarea acuităţii vizuale
- Diminuarea acuităţii auditive
- Diminuarea sau pierderea gustului
- Diminuarea sau pierderea mirosului

- Hiperestezie - tulburare a senzorialităţii, urmare a coborârii pragului senzorial care determină o

suprasensibilitate la stimului. Se traduce prin impresia de creştere a intensităţii senzaţiilor şi
percepţiilor, persoanele respective suportând cu greu nu numai atingerile automate, ci şi
zgomotele, trepidaţiile, lumina etc. Este întâlnită în debutul bolilor infecto-contagioase, boala
Basedow, în cadrul farmacodependenţei, în unele forme de nevroze, în stări de excitaţie
psihomotorie.
- Hipoestezie - diminuare a receptivităţii şi acuităţii senzoriale faţă de diferiţi stimuli interni sau
externi prin creşterea pragului senzorial. Se întâlneşte în stările depresive, melancolie,
schizofrenie, isterie, farmacodependenţă, surmenaj, boli neurologice etc.
2. Tulburări de limbaj ca:
- Afazie - pierderea posibilităţii de a vorbi sau a înţelege limbajul vorbit sau scris în urma unei
leziuni corticale în emisfera dominantă, cu conservarea aparatelor periferice de execuţie sau
recepţie ale limbajului. In cazuri extreme, limbajul devine neinteligibil sau dispare complet.

8
 CURSUL 3 COMUNICAREA

- Disartrie -- tulburare a limbajului manifestată prin dificultăţi de articulare a sunetelor şi

cuvintelor antrenând totodată perturbări în ritmul, intonaţia şi expresivitatea vorbirii. Are un
substrat cerebral, în unele boli neuropsihice putându-se ajunge la imposibilitatea totală a
pronunţării cuvintelor (anartrie).
- Balbism - tulburare de vorbire caracterizată prin pronunţie defectuoasă a unor sunete sau
cuvinte, repetarea precipitată a unor silabe, blocarea unor foneme, emisiuni precipitate urmate de
momente de dificultate în articularea unor cuvinte. Unele sunete şi cuvinte sunt pronunţate
incorect (bâlbâială, logonevroză)
- Muţenie - lipsa capacităţii de a vorbi.
- Dificultăţi de exprimare
3. Tulburări de motricitate manifestate prin paralizii:
 hemiplegie dreaptă sau stângă,
 paraplegie,
 tetraplegie.
4. Reacții afective faţă de privarea sau suprasolicitarea cu stimuli de tipul: -
- Plictiseală
- Inactivitate
- Anxietate - stare de nelinişte intensă apărută în urma unei situaţii incerte; se poate manifesta
printr-o stare de nemulţumire, incertitudine, agitaţie, teamă şi îngrijorare datorită anticipării unui
pericol sau a unei ameninţări a cărei origine nu este recunoscută şi în absenţa unor cauze care să
le provoace. Poate fi acută sau cronică.
Anxietatea acută - forma intensă de anxietate determinată de o pierdere sau o schimbare
iminentă care ameninţă sentimentul de securitate şi de bine al unei persoane.
Anxietatea cronică - anxietate persistentă, manifestată prin incertitudine, agitaţie, frică faţă de
evenimentele din viitor.
- Lentoarea proceselor de gândire
- Izolare
- Halucinaţii - percepţii fără obiecte de perceput; cel mai frecvent, pacientul aude voci
inexistente, vede imagini care nu sunt prezente sau percepe mirosuri şi gusturi inexistente.

9
 CURSUL 3 COMUNICAREA

SURSELE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA DEPENDENŢEI)

1. Surse de ordin fizic :
- Insuficienţă intrinsecă datorată:
 afecţiunilor cerebrale sau neurologice
 tulburărilor circulatorii
 deficitului de dezvoltare a organelor de simţ
 degradării organelor de simţ
 traumatismelor
 oboselii
- Insuficienţă extrinsecă prin:
 diminuarea cantităţii sau calităţii stimulilor
 privarea de stimuli
 orice obstacol care împiedică funcţionarea organelor de simţ: pansamente, aparate, tumori
 Suprasolicitarea senzorio-perceptuală şi surmena
 Dezechilibre hidroelectrolitice şi dezechilibre apărute datorită
 durerii sau prin utilizarea drogurilor
2. Surse de ordin psihologic
– Tulburările de gândire
 Anxietatea, stressul
 Situaţiile de criză - situaţiile care marchează o schimbare bruscă şi semnificativă în viaţa
unei persoane
 Pierderea sau separarea de cineva sau ceva drag.
3. Surse de ordin sociologic
- Poluarea sonoră
- Mediu înconjurător neprielnic(locuinţă, locul de muncă şi spaţiile de recreere)
- Temperatură ambiantă scăzută sau crescută, luminozitate neadecvată
- Absenţa măsurilor de protecţie a muncii
- Conflictul de rol - incapacitatea individului de a aborda comportamente adecvate
rolurilor pe care le-a ales sau care-i sunt impuse. Această
incapacitate este legată de un conflict între rolurile

10
 CURSUL 3 COMUNICAREA

individului şi normele sociale, sau între valorile individului

şi starea sa de sănătate sau de boală.
-Eşecul de rol - imposibilitatea asumării rolului sau
Rolurilor sociale. Fiecare persoană posedă un set de roluri definite ca suma totală a
comportamentelor aşteptate de partenerii de viaţă sau de activitate .
4. Lipsa cunoștințelor despre sine, despre ceilalţi şi insuficienta cunoaştere a mediului
încojurător
Cunoaştere de sine reprezintă conştientizarea şi recunoaşterea caracteristicilor personale,
definitorii care îl diferenţiază pe un individ de ceilalţi. Se referă la trei dimensiuni: percepţia de
sine, imaginea de sine , evaluarea şi aprecierea de sine.
Influența problemei de sănătate „COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL SENZORIO-
MOTOR” asupra celorlalte nevoi fundamentale duce la apariţia unor probleme de dependenţă sau a
unor semne de dependenţă care indică nesatisfacerea altor nevoi fundamentale.
Astfel se poate produce modificarea amplitudinii şi ritmului respirator, şi o creştere uşoară a
temperaturii corpului. Pacientul poate prezenta un anumit grad de necoordonare a mişcărilor cu
incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca, de a se alimenta şi de a se îngriji (tegumentele şi fanerele
sunt murdare). Bolnavul poate acuza insomnie, disconfort şi oboseală. El poate afirma că are
dificultăţi de eliminare urinară şi de materii fecale.
Comunicarea ineficientă la nivel senzorio-motor poate să inducă şi o comunicare
ineficientă la nivel intelectual şi afectiv, însoţită de sentimente de devalorizare, neputinţă şi frustrare,
şi de diminuare a interesului pentru diverse activităţi.
De asemenea, ignorarea măsurilor de prevenire a afecţiunilor la nivel senzorio-motor poate
duce la afectarea integrităţii fizice şi/sau psihologice a persoanei.

11
 CURSUL 3 COMUNICAREA

PLANUL DE ÎNGRIJIRE pentru un pacient care prezintă problema de dependenţă

„Comunicare ineficientă la nivel senzorio-motor”:
1. Obiectiv - diminuarea anxietăţii pacientului
Intervenții – asigurarea unui mediu înconjurător fizic şi social securizant
- susţinerea psihologică a persoanei
2. Obiectiv – procurarea mijloacelor de comunicare alternative
Intervenții – găsirea, împreună cu pacientul a altor mijloace de comunicare: prin scris,
desen, gesturi, desemnarea unor obiecte cu gesturi.
- educarea pacientului să folosească alte mijloace de comunicare: de exemplu,
tehnica articulării cuvintelor la persoanele cu canulă traheală.
3. Obiectiv – suplinirea perturbării senzoriale sau a deficitului motor.
Intervenții – acordarea de îngrijiri proprii adecvate perturbării senzorio-motorii a
pacientului

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRILE DELEGATE acordate unui pacient care

prezintă problema de dependenţă „Comunicare ineficientă la nivel senzorio-motor”:
1. Observarea şi notarea :
- creşterii sau diminuării nivelului anxietăţii
- îmbunătăţirii comunicării – de exemplu : începe să pronunţe cuvinte întregi
- satisfacerii unor nevoi proprii - de exemplu: poate să ducă paharul la gură
2. Realizarea tehnicilor de suplinire :
- tehnici de comunicare
- acţiuni de îngrijire în funcţie de perturbarea senzorială sau motorie: pansamente etc.
3. Administrarea tratamentului specific: unguente şi colire oculare, auriculare, nazale etc.
4. Pregătirea pentru investigaţii şi îngrijirea pacientului după efectuarea acestora:
- Audiometrie
- Examen oftalmologic complet
- Fund de ochi etc.

12
 CURSUL 3 COMUNICAREA

a. COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL INTELECTUAL

DEFINIŢIE: Comunicarea ineficientă la nivel intelectual este dificultatea

individului de a înţelege mesajele şi stimulii primiţi, şi de a-şi utiliza raţionamentul,
imaginaţia, memoria, în timpul comunicării cu semenii săi.
Mecanismul perturbării nevoii de a comunica la nivel intelectual
Afectarea cortexului sau funcţionarea inadecvată a facultăţilor intelectuale ale
pacientului determină disfuncţii în înregistrarea, analiza şi stocarea informaţiilor primite de la
ceilalţi semeni şi din mediul înconjurător. Astfel, persoana are dificultăţi în perceperea
realităţii şi nu mai poate comunica coerent cu ceilalţi. Mesajele primite sunt interpretate
greşit, ceea ce face dificilă relaţia cu ceilalţi. Mesajele emise de pacient prin limbaj nu mai
corespund cu ceea ce el doreşte să spună.
MANIFESTĂRILE (SEMNELE) DE DEPENDENŢĂ:
- Dificultatea de a-şi aminti evenimente trecute sau prezente.
- Pierderi de memorie
- Dificultatea de a înţelege mesajele primite
- Dificultatea de a raţiona
- Transmiterea de mesaje obscure şi incomplete
- Limbaj incoerent
- Dificultatea de a se concentra şi a învăţa
- Comportament inadecvat
- Confuzie mintală – stare patologică trecătoare și rareori durabilă, caracterizată prin
tulburări ale lucidității și clarității conștiinței, ceea ce duce la dezorientare în timp și
spațiu
- Dezorientare - stare patologică datorată confuziei mintale
- Debilitate intelectuală – forma cea mai ușoară de înapoiere sau deficiență mintală,
caracterizată prin gândire insuficient dezvoltată, manifestată prin înțelegere greoaieși
prin primitivism emoțional și slăbiciune a voinței

13
 CURSUL 3 COMUNICAREA

SURSELE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA DEPENDENŢEI)

1. Surse de ordin fizic :
- Insuficienţa intrinsecă prin:
 afectarea cortexului
 diminuarea facultăţilor intelectuale datorată bolii sau
 consumului de droguri
 deficit de dezvoltare
 degenerarea facultăţilor intelectuale datorită înaintării în vârstă
 absenţa stimulilor
- Insuficienţa extrinsecă determinată de mesajele neclare primite din exteriorul persoanei.
-Dezechilibrele hidroelectrolitice sau datorită durerii, oboselii,surmenajului, suprasolicitării şi
saturării senzorio-perceptuale .
2. Surse de ordin psihologic:
– Anxietate
- Stres
- Tulburări de gândire
- Situaţie de criză
- Pierderea sau separarea de cineva sau ceva drag
- Neadaptarea la rolul de bolnav
Rolul de bolnav este un rol guvernat de așteptări sociale : scutirea de
responsabilitățile rolului social normal, scutirea de responsabilitatea de a fi bolnav,
obligativitatea însănătoșirii, cooperarea în încercarea de a se însănătoși.
3. Surse de ordin sociologic :
- Dificultatea de a învăţa roluri noi
- Statut socio-economic devalorizant
- Educaţie deficitară
- Conflict şi / sau eşec de rol
- Izolare.
4. Lipsa cunoștințelor despre sine, despre ceilalţi şi despre mediul inconjurător

14
 CURSUL 3 COMUNICAREA

Influența problemei de dependență ” Comunicare ineficientă la nivel intelectual „

asupra nivelului autonomiei celorlalte nevoi fundamentale, se traduce prin apariţia următoarelor
probleme sau semne de dependenţă:
 modificarea amplitudinii şi ritmului respirator,
 alimentaţie deficitară sau supraalimentaţie,
 eliminări modificate ,
 imobilitate sau agitaţie,
 necoordonarea mişcărilor ,
 poziţie defectuoasă ,
 insomnie,
 disconfort,
 oboseală ,
 incapacitatea de a se îmbrăca şi a se dezbrăca ,
 creşterea sau scăderea uşoară a temperaturii corpului ,
 prezenţa murdăriei pe tegumente, mucoase şi fanere (unghii şi păr) ,
 vulnerabilitate faţă de îmbolnăviri şi accidente ,
 afectare fizică şi/sau psihologică ,
 comunicare ineficientă la nivel senzorio-motor sau afectiv ,
 frustrare ,
 devalorizare,
 neputinţă ,
 dezinteres faţă de activităţile recreative,
 incapacitatea de a învăţa metodele de prevenire a îmbolnăvirilor şi accidentelor

PLANUL DE INGRIJIRE pentru un pacient care prezintă problema de dependenţă

„Comunicare ineficientă la nivel intelectual”.

1. Obiectivul – readucerea pacientului în realitatea imediată

Intevenții - orientarea persoanei în timp şi spaţiu: ziua săptămânii, data, luna şi anul, locul
unde se găseşte: spital, cămin-spital etc.

15
 CURSUL 3 COMUNICAREA

- orientarea pacientului spre persoanele apropiate: soţ sau soţie, mamă, tată,
copii, surori, fraţi.
- sugerarea întocmirii unui jurnal.
- acordare de ajutor la redactarea jurnalului.
2. Obiectivul - îmbunătăţirea imaginii de sine.
Intevenții - oferirea ajutorului pentru recunoaşterea capacităţilor şi preferinţelor proprii
pacientului.
- acordarea libertăţii pacientului în efectuarea tuturor acţiunilor dorite, prin
mijloacele proprii.
SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRLE DELEGATE acordate unui pacient care prezintă
problema de dependenţă „Comunicare ineficientă la nivel intelectual”:
1. Observarea şi notarea modificărilor la nivelul conştientizării realităţii ( de exemplu,
realizează că este în spital ) și a percepţiei imaginii de sine (de exemplu, constată că nu
mai are un picior).
2. Pregătirea înainte şi îngrijirea după efectuarea examinărilor care investighează starea de
veghe şi afectarea funcţionării creierului: arteriografia cerebrală, electroencefalograma,
tomografia computerizată, rezonanţă magnetică nucleară (RMN-ul).

c. COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL AFECTIV

DEFINIŢIE : Comunicarea ineficientă la nivel afectiv este dificultatea individului de a se

afirma, de a fi receptiv faţă de ceilalţi şi de a stabili legături semnificative cu persoanele din
anturajul său.
Mecanismul perturbării nevoii de a comunica cu semenii săi, la nivel afectiv.
Individul care nu poate comunica cu ceilalţi se interiorizează şi, adesea, stima faţă de
propria persoană se diminuează. In consecinţă, capacitatea sa de afirmare este afectată şi relaţia
lui cu ceilallţi devine nesigură şi ameninţătoare. Principalele cauze sunt tulburările de
personalitate, depresia şi orice afectare a integrităţii eului (de exemplu, toxicomaniile).
Perceperea inadecvată a sinelui, dificultatea de a se afirma şi incapacitatea de a fi receptiv faţă de
semenii săi, provoacă pacientului dificultatea sau incapacitatea stabilirii de legături semnificative
cu membrii anturajului.

16
 CURSUL 3 COMUNICAREA

MANIFESTĂRILE (SEMNELE) DE DEPENDENŢĂ:

 Respingerea propriei entităţi , perceperea inadecvată a sinelui

 Dificultatea de a se afirma , diminuarea stimei de sine
 Devalorizare
 Tristeţe
 Fobie – teama patologică , obsesivă, de intensitate disproportionată, cu obiect
 precizat.
 Apatie – stare de pasivitate, cauzată de lipsa dorințelor și a oricăror mobiluri
 spre acțiune. În forme accentuate, este implicată în unele afecțiuni
 neurologice,psihice și somatice.
 Indiferenţă
 Egocentrism
 Interiorizare
 Agresivitate – comportament distructiv și violent orientat spre persoane, obiecte
 sau spre sine
 Credinţe false
 Euforie
 Sentiment de respingere
 Deprimare
 Prostraţie stare anormală de anihilare sau suspensie a principalelor facultăți psihice,
respectiv de incapacitatea de a gândi și de a înțelege ceva,desensibilizare emoțională și,
mai ales, incapacitate volunta
 Depresie – stare psihică morbidă, caracterizată printr – o scădere a tonusului de
 activitate psihică și motorie, însoțită de o dispoziție sufletească astenică,
de
 tristețe exagerată, de deprimare, fatigabilitate și anxietate
 Delir – tulburare a activității psihice, în special a gândirii, constând în apariția,
 pe un fond patologic, a unor idei false, raționamente greșite sau concluzii

17
 CURSUL 3 COMUNICAREA

 aberante, deformate sau necorespunzătoare realității înconjurătoare.

 Halucinaţii
 Alienare – destructurare a eului
 Neîncredere în forţele proprii şi in ceilalţi
 Dificultatea sau imposibilitatea de a stabili legături semnificative din cauza
incapacității de a fi receptiv faţă de ceilalţi
 Comunicare evazivă datorită dificultății de a-şi exprima sentimentele, ideile,
dorinţele, opiniile
 Prag de stres scăzut
 Prag de toleranţă scăzut
 Idei suicidare

SURSE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA) DEPENDENŢEI:

1. Surse de ordin fizic : - Insuficienţa intrinsecă prin privare senzorială şi afectarea
cortexului
- Insuficienţă extrinsecă datorată traumatismelor.
- Dezechilibru hidroelectrolitic sau dezechilibre datorate
durerii
- Suprasolicitare
2. Surse de ordin psihologic :
- Anxietate
- Stres
- Tulburări de creştere şi dezvoltare
- Tulburări de gândire
- Tulburări de personalitate
- Situaţie de criză
- Pierdere sau separare de cineva sau de ceva drag
- Neadaptare la rolul de bolnav
- Mecanisme de apărare psihologică insuficiente sau neadecvate

18
 CURSUL 3 COMUNICAREA

3. Surse de ordin sociologic :

- Conflict de rol
- Eşec de rol
- Pensionare
- Singurătate
4. Lipsa cunoștințelor despre sine, despre ceilalţi şi despre mediul inconjurător

Influența problemei de dependență ” Comunicare ineficientă la nivel afectiv „

asupra nivelului autonomiei celorlalte nevoi fundamentale, se traduce prin apariţia următoarelor
probleme sau semne de dependenţă: modificarea amplitudinii şi ritmului respirator, alimentaţie
deficitară sau supraalimentaţie , eliminări necontrolate, imobilitate, agitaţie, necoordonarea
mişcărilor, poziţie defectuoasă, hipersomnie, disconfort, oboseală , dezinteres faţă de aspectul
exterior şi faţă de îmbrăcăminte, dezinteres faţă de igiena corporală proprie, creşterea sau
scăderea uşoară a temperaturii corpului , vulnerabilitate faţă de îmbolnăviri şi accidente sau
afectare fizică şi/sau psihologică , comunicare ineficientă la nivel intelectual însoțită de
frustrare şi culpabilitate, devalorizare, neputinţă , dezinteres faţă de activităţile recreative,
relaxante , incapacitatea de a învăţa metodele de prevenire a îmbolnăvirilor şi accidentelor.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE pentru un pacient care prezintă problema de dependenţă

„Comunicare ineficientă la nivel afectiv”
1. Obiectiv: - favorizarea cunoaşterii şi a perceperii pozitive de sine.
Acţiuni: - punerea în valoare a capacităţilor, abilităţilor şi realizărilor pacientului.
2 . Obiectiv: - facilitarea afirmării eului.
Acţiuni:
 favorizarea exprimării necesităţilor, a sentimentelor, a ideilor şi dorinţelor pacientului
 determinarea pacientului să ia deciziile care-l interesează.
 educarea persoanei pentru practicarea tehnicilor de afirmare, a tehnicilor de comunicare
şi a tehnicilor de relaxare.
3.Obiectiv: - creşterea receptivităţii faţă de ceilalţi.

19
 CURSUL 3 COMUNICAREA

Acţiuni:
- asistarea pacientului pentru identificarea posibilităţilor proprii de a-i asculta pe ceilalţi, de a
avea schimburi de idei cu semenii şi de a stabili legături afective.
4. Obiectiv: - realizarea unui climat propice comunicării
Acţiuni:
- determinarea pacientului să participe la diferite activităţi organizate in instituţia în care este
internat.

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRILE DELEGATE

acordate unui pacient care prezintă problema de dependenţă
„Comunicare ineficientă la nivel afectiv”
1. Observarea şi notarea:
 modificărilor apărute în exprimarea verbală şi nonverbală
 nivelului agresivităţii sau a gradului interiorizării
2. Realizarea tehnicilor de îngrijire, de suplinire adecvate:
1. tehnici de relaxare, tehnici de afirmare a sinelui
3. Administrarea tratamentului şi supravegherea efectului medicamentelor:
 antidepresive
 anxiolitice
 tranchilizante.

Concluzii: In timpul culegerii de date, asistenta medicală observă manifestările de

dependenţă, stabileşte problema de dependenţă apărută şi influenţa acesteia asupra satisfacerii
celorlalte nevoi fundamentale. Planifică acţiuni pentru a restabili autonomia persoanei în
satisfacerea nevoilor fundamentale, pentru a-i diminua anxietatea, pentru a-i procura mijloace de
comunicare, pentru a suplini perturbarea senzorială, pentru a-l readuce pe pacient la realitate, a-i
modifica imaginea de sine, a-i favoriza percepţia pozitivă a eului, a spori receptivitatea acestuia
faţă de ceilalţi şi de a-i asigura un climat propice pentru stabilirea relaţiilor cu semenii săi.

20