Proiect realizat de: Achim Teodora

Vârsta adultă Prof. coordonator: Sidor Daniel

Sociologie AMG An IB
 Etapele vârstei adulte

Perioada adultă reprezintă perioada cea mai bogată și activă a ciclurilor de

viață și se caracterizează prin activitate profesională intensă, relații sociale și
de muncă în expansiune și extinderea responsabilităților privind viața de
familie a fiecărui individ.
 Perioada adultă dominată de
tinerețe
= una dintre cele mai importante, datorită multiplelor structuri ce se
solidifică.
Sunt identificate 4 direcții de dezvoltare caracteristice:
• stabilirea identității eului;
• independența relațiilor personale;
• creșterea intereselor;
• umanizarea valorilor.
 Au fost descrise
următoarele subetape în
ceea ce privește vârsta
adultă:
35-45 ani – vârsta
adultă caracterizată de
stabilitate, activitate
profesională intensă și alte
activități personale, creative.
Statusurile și rolurile încep să
fie mai încărcate de
responsabilități. Copiii încep
să frecenteze școala și crește
conținutul subidentității de
părinte.
 Vârsta adultă propriu-zisă în care
continuă dezvoltarea planurilor profesionale
și sociale, dar are loc diminuarea
45-55 ani subidentităților de soț/soție și părinte.
Evoluția feminină este relativ mai tensionată
și încărcată de indispoziții și anxietății cu
substart biologic și hormonal (menopauza).
 55 – 65 ani
Acest interval corespunde
perioadei adulte prelungite
caracterizată de diminuarea forțelor
fizice. Are loc denuclearizarea
familiei și diminuarea până la
anulare a subidentității profesionale
(momentul retragerii din viața
profesională). Rămâne actitivă
subidentitatea căsătoriei și cea
social-culturală și are loc tranziția
către vârsta de regresie.
 Aspecte caracteristice gândirii în
perioada adultă

Există numeroase teorii cu privire la

dezvoltarea cognitivă, unele arată că această
dezvoltare se încheie în adolescență, pe când
altele susțin că abilitățile cognitive continuă
să se dezvolte și în perioada adultă datorită
înțelepciunii ca și parte din formarea
adultului.
Caracteristicile majore ale gândirii
adultului: metacognitivă, dialectică și
pragmatică.
 Învățarea la adulți
vs. la adolescenți
Avantaje – perioada adultă:
 Coeziune, capacitate de îmbinare a formelor de
analiză concrete/abstracte;
 Extragerea ideilor esențiale, sesizarea mai rapidă a
semnificativului;
 Critica pragmatică a noului;
 Atitudine clară de refuz a neclarităților, nevoia de
precizie;
 Evaluarea independentă a surselor de informare
 Cerința de aplicare și practică;
 Necesitatea de a completa informația cu
deprinderile, tehnicile, procedeele necesare
domeniului.
 Teoriile cu privire la
învățare în perioada
adultă sunt centrate în jurul
ideii educației permanente.
Conceptul învățării
transformative (transformative
learning) este pus în circulație
de pionierul acestei teorii, Jack
Mezirow, autor al
lucrarii Transformative
Dimensions of Adult
Learning care sugerează că
individul poate fi transformat în
procesul învățării prin reflecție
critică. Astfel învățarea
permanentă atenuează
diferențele în pregatire,
prelungește durata participării
la vârsta activă, lărgește
adaptarea la schimbare și
crește randamentul.
Schimbări în plan fiziologic

Pe durata întregului stadiu al vieții adulte

există la majoritatea indivizilor un nivel funcțional
organic stabilizat, ca o condiție de fond a
desfășurării bune a tuturor activităților. Pe fondul
acestui echilibru organic se înregistrează unele
modificări discrete începând cu vârsta de 40 de ani:
• Declinul funcțiilor glandelor sexuale;
• Scăderea tonusului muscular;
• Modificări ale siluetei și greutății corporale;
• Accentuarea trăsăturilor, încărunțirea și rărirea
părului, apariția ridurilor (după vârsta de 50
ani).
Toate aceste schimbări biologice au ritmuri
diferite la diverse persoane în funcție de zestrea
genetică a fiecăruia și de stilul propriu de viață. Ele
au un ecou în planul vieții psihice îndeosebi privind
imaginea de sine și stimulează găsirea unor
modalități de compensare.
 Cele mai multe scăderi ale capacităților fizice țin de sensibilitate și de
psihomotricitate, mai ales percepțiile vizuale și cele auditive se desfățoară de-a
lungul acestui stadiu cu modificări funcționale din ce în ce mai accentuate. 
Dupa 45 de ani scade capacitatea de extragere a informațiilor din imaginile mai
complexe sub presiunea timpului. Sensibilitatea auditivă începe să scadă puțin
chiar după 35 de ani și se accentuează după 45 de ani fară a perturba
adaptările la ambianță. 
Psihomotricitatea are o dinamică nuanțată: rapiditatea mișcărilor scade
chiar după 30 de ani și se accentuează în stadiul adult dar precizia scade la 40
de ani și ceva mai mult după 50 de ani.
Atenția generală este mai mult influențată de înaintarea în vârstă, însă
scăderile sunt ceva mai mari între 30 și 35 de ani și apoi până la 50 de ani
diminuările sunt mai mici și devin mai accentuate în activitățile de lungă
durată. 
 Perioada adultă este una dintre
perioadele cele mai pline de variații și 
fiecare aspect al dezvoltării adultului pe
fiecare stadiu este trăit diferit fiind afectat
de contextul individual de viață și de
Concluzii propriile trăsături de personalitate.
Învățarea are noi funcții în perioada
adultă, așa cum afirmă Bogdan
Suchodolscki (1974), învățarea la varsta
adultă este nu numai necesitate socială ci
și mijloc de învingere a alienării.
 • https://www.qdidactic.com/sanatate-sport/medicina
/perioada-adulta-etapele-varstei-adulte173.php?fbcli
Bicliografie d=IwAR3eu_LK81fignOwf2xp-um1BAFYKYHE0GzyYku
zdGlB-AMgZHGlApK1PZ8
• https://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=wi&authus
er=0&ogbl
- imagini